Viața într-un stup de albine este un adevărat ritual.
Cele aproximativ 60 000 de albine care alcatuiesc un
stup au o programare riguroasă a activităților din interiorul lui.
Nu există niciun membru al familiei de albine care să
nu aibă locul sau bine definit în această uimitoare organizare.
Putem vorbi despre o „diviziune a muncii”.
Dacă ne referim la viața din interiorul stupului, găsim câteva „specializări” ale albinelor.
Mă voi referi doar la albinele ceruitoare
Albinele ceruitoare sunt angajatele unei „firme” de construcții. Ele își petrec timpul cu construcția celulelor în care va fi depozitată mierea, adică fagurii = hexaedre mici, așezate orizontal, construite din ceară.
Care e materialul lor de construcție?
Se lucreaza în regie proprie, cu materia primă la purtător.
Aceste albine își produc singure ceara, cu ajutorul
unor glande aflate sub abdomen. Pentru a construi, mai întâi albinele se hrănesc și stau împreună o zi întreagă.
Așa cum stau ele atârnate, 8 glande de sub stomacul lor
produc fulgi micuți de ceară.
Mai tarziu, albinele vor mesteca acești fulgi de ceară dându-
le forma corespunzatoare, formând astfel pereții fagurelui.
Construcția fagurelui durează aproximativ 5 zile.
Albinele depun ceara rând pe rând. Abia după ce stâlpișorii pereților sunt încheiați, începe modelarea fagurelui, la care albinele folosesc buza inferioară, fălcile și piciorușele. Deși la prima vedere, fagurele pare alcătuit din celule perfect egale, în centru se găsesc celule mici, căsuțele lucrătoarelor, cele mai numeroase. Pentru masculi, adică trântorii, albinele modelează la exterior câteva celule regulate mai mari. Casutele matcilor, numite botci, sunt construite de obicei la marginea fagurelui. Ele au o înfățișare specială: sunt foarte mari, neregulate și au o deschidere largă.