Generația războiului sau Generația pierdută

Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Constant Tonegaru

1941-1947
Curs 1
 1941 – gruparea și revista „Albatros”
Contextul războiului: cenzura, dictatura antonesciană
Scriitorul: apropierea de real, respinge patriotismul de paradă, naționalismul

Scriitorul progresist – „se disociază, prin declarații rușinate, de obscuritatea

voită, de calofilie, de ermetismul inutil, de nesinceritatea tristeților provinciale și
de finețurile estetismului, de formele învechite ale unei spiritualități găunoase, de
măruntele rafinamente. (...) anunță democratizarea limbajului, reclamă reluarea
legăturilor pierdute cu viața reală, ieșirea din izolare și implicarea viguroasă a
socialului în literatură.”
E. Negrici, Literatura română sub comunism, 1948-1964,
Cartea Românească, 2010, p. 67

demitizare: discurs antipoetic, antiliric, poezia acțiunii îndreptate spre real, prozaism
caracter insurgent, frondă, ironie, iconoclasm, protest
antimetafizic, antiliteratură
 Portretul unei generații
„Despre mine și despre camarazii mei de vârstă și de poezie, împreună cu care
am pornit această scandaloasă și, cred, scurtă epocă literară (vezi Albatros,
1941) am impresia că s-ar putea vorbi ca despre prima generație de la mahala
și de la țară care refuză să se absoarbă în burghezie și care, devenită obiect
de calificări intelectuale, rămâne cu cinism la condiția clasei originare. Suntem
o generație fără dascăli și fără părinți spirituali. Ne caracterizează revolta, ura
împotriva formelor, negativismul.”

Geo Dumitrescu în dialog cu Ion Biberi publicat în vol. Ion Biberi, Lumea de mâine,
Editura Forum, 1945, apud Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine.
Poeți ai generației războiului, ediție alcătuită de Claudiu Komartin, Cartier, 2018
 Geo Dumitrescu (1920-2004)
Volume:
Libertatea de a trage cu pușca (1946) – respinsă de cenzură în 1943,
premiată de Editura Fundațiilor Regale în 1945, înregistrată într-un
index al cărților interzise după apariție
Aventuri lirice (1963)

Marin Mincu, O panoramă critică a poeziei românești din secolul al

XX-lea, Pontica, 2007
„nu există un alt poet din etapa de tranziție mai apropiat de căutările
actuale din domeniul poeticului”/465
„opțiunea pentru real, prozaismul deliberat și șarja autopersiflantă”/465
– preluate de Marin Sorescu, Mircea Ivănescu
 Geo Dumitrescu (1920-2004)
E. Simion, Scriitori români de azi, I, Cartea Românească, 1978,
cap. Momentul 45-46. Poezia boemei. Exotism și ironie. Poetica
apoeticului. Desacralizarea poemului. Prelungiri ale
suprarealismului. Resurecția baladei.

„poezia tânără din jurul anului 1940, sub presiunea, poate, și a

evenimentelor istorice, dar și ca urmare a unei evoluții firești, începe din
nou să comunice. Ea continuă să hărțuiască pe cititorul comod și să
ridiculizeze inerțiile literaturii, dar face acest lucru în chip inteligibil, cu o
mare varietate de procedee.”/121

Geo Dumitrescu – ironist, sentimental mascat; „convingerea că poezia

poate să valorifice relațiile ei cu lucrurile comune”/122
 Geo Dumitrescu (1920-2004)
Nicolae Manolescu – Geo Dumitrescu, în Literatura română
postbelică, vol. I, Poezia, pp. 53-57, (cronică din 1989)

banalitatea: „prima temă absolut distinctă din lirica lui”/54 – „sensul

banalității regăsește aici pe acela de la Bacovia, peste capul așa zicând
al poeților de avangardă din deceniile precedente, unde realul era
exploziv și senzațional (la Tristan Tzara, la Vinea).”/54

Libertatea de a trage cu pușca: „pamflet antirăzboinic construit prin

antifrază”/56
 Ion Caraion (1923-1986)
Volume:
1943 – Panopticum
1945 – Omul profilat pe cer
1946 – Cântece negre

spirit nonconformist și insurgent, urmărit de Siguranță pentru

colaborarea la un ziar de stânga, urmărit de Securitate pentru
transmiterea unor scrieri în Franța, devine incomod și este arestat 1950-
1955 și 1958-1964 (sentința e pedeapsa capitală, comutată ulterior
MSV); eliberat în 1964; revine în literatură în 1966; în 1981 exil în
Elveția, moare în 1986
 Ion Caraion (1923-1986)
poet al crizei, al exasperării, asociat expresionismului: tema
degenerescenței și bolii lumii (atmosfera războiului, experienţa
carcerală, experienţa exilului)

„Recognoscibile în calitatea lor de descrieri înfiorătoare ale

dimensiunilor ce anulează existența umană, operele expresioniste își au
totuși propriul lor subiect: drama psihologică și metafizică a simplei
locuiri în lume. Și această locuire este marcată permanent de extazul și
suferința corpului.”, Thomas Harrison, 1910: The Emancipation of
Dissonance, University of California Press, Berkeley, Los Angeles,
Oxford, 1996, p. 14

Omul profilat pe cer – Omul Nou expresionist sau Cavaler al

Apocalipsei?
 Ion Caraion (1923-1986)
Ipostaze negative, blestemate ale subiectului liric:
maudit, exilatul, înstrăinatul, cel abandonat de transcendență,
muribundul, executatul, postumul

Referentul apocaliptic: experiența infernală a lumii; conștiința unui timp

al sfârșitului
 Constant Tonegaru (1919-1952)
Volume:
1945 – Plantații
1969 – Steaua Venerii (postum)

spirit boem, poetul refuză colaborarea cu regimul stalinist; participă la

ajutorul umanitar dat partizanilor din munți; închisoare 1949-1951;
moare în 1952

Marin Mincu, O panoramă critică a poeziei românești din secolul al

XX-lea, Pontica, 2007
„Boema constituie un act de maximă libertate asumată orgolios printr-un
exercițiu individual de sustragere din angajarea socială; sunt foarte rari
cei care au avut curajul s-o poarte la vedere și să-i cadă victime. Doar
Dimitrie Stelaru, dintre poeții români, îi va ține isonul.”/495
 Constant Tonegaru (1919-1952)
Marin Mincu: fronda existențială; boema autentică; masca burlescă;
ironia blândă; inadaptabilitatea organică; revoltat perpetuu

Nicolae Manolescu – Constant Tonegaru, în Literatura română

postbelică, vol. I, Poezia, pp. 48-50 (cronică din 1969)
rezumă experiența unei întregi generații; nota personală –
falsa veselie; - poeții care l-au inspirat – în comun
„cenzurarea unei înclinații romantice”/49
Bibliografie selectivă
Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică, vol. I, Poezia, Aula, 2001
Mincu, Marin, O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea, Pontica,
2007
Negrici Eugen, Literatura română sub comunism, 1948-1964, Cartea Românească,
2010
Simion, Eugen, Scriitori români de azi, I, Cartea Românească, 1978