Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

Faringomicoza

A efectuat: Băluțel Tatiana

A verificat: Ababii Polina, doctor în științe medicale,
conferențiar universitar
Faringomicoza reprezintă o afecțiune cronică
ce cuprinde peretele posterior al faringelui,
amigdalele palatine și amigdala linguală.
În structura leziunilor infecțioase ale
faringelui, faringomicoza cuprinde 30%.
Atît la copii cît și la adulți, faringomicoza
adesea se asociază:
 cheilitei fungice;
 stomatitei;
 gingivitei;
 glositei.
 Infecțiile fungice apar mai frecvent la persoanele al căror
sistem imunitar este deprimat. Factorii favorizanți pentru
producerea infecțiilor fungice sunt:
- Prezența altor afecțiuni:
 diabet zaharat,
 SIDA,
 boala Hodgkin ;
 Hipotiroidism;
 Obezitate;

- vîrsta: cele două extreme de vîrsta-copii și vîrstnicii- întrucît

la copii sistemul de apărare nu este suficient de dezvoltat,
iar la cei în vîrsta, este slăbit;
- sarcina;
vîrsta: cele două extreme de vîrsta-
copii și vîrstnicii- întrucît la copii sistemul
de apărare nu este suficient de dezvoltat, iar
la cei în vîrsta, este slăbit;
- sarcina;
 - administrarea de antibiotice, de imuno-
supresoare, corticoterapia;
 Proteze dentare
 Agentul patogen: Leptotrix buccalis ;
Candida albicans
 Infecțiile orofaringiene fungice sunt produse
cel mai frecvent de către Candida, o
ciupercă care colonizeaza în mod natural
cavitatea bucală, intestinul și vaginul.
 Genul Candida cuprinde peste 150 de specii
dintre care doar 9 sunt frecvente la om, cea
mai cunoscută fiind Candida albicans.
 Candida tropicalis
 Candida parapsilosis
 Candida guilliermondii
 Candida glabrata
 Candida krusei, pot determina candidoza
profunda care uneori este fatală
Conform particularităților clinico-morfologice,
faringomicoza:
 pseudomembranoasă ;
 eritematoasă/catarală ;
 hiperplastică (plăci albicioase pe suprafața
mucoasei aderente);
 ulcerativă ;
Faringomicoza catarală Faringomicoza hiperplastică
Care sunt semnele și simptomele infecțiilor
orofaringiene ?
 Infecția cu ciuperci a orofaringelui creează o stare
de discomfort și este însoțită de o serie
de semne și simptome specifice :
 - disfagie
 -disghezie
 - senzația de arsură la inghițirea alimentelor ;
 - xerostomie;
 - gust metalic resimțit pe perioada intregii zile;
 - senzația de furnicătură, amorțeală, înțepătură a
faringelui.
 Alterarea stării generale.
 Diagnostic
 Anamneza;
 Examenul obiectiv, faringoscopia;
 Examenul microscopic al frotiul colorat și nativ
La examenul clinic se constată prezența unor leziuni (pete)
roșiatice, acoperite de un depozit albicios pe limbă, partea
internă a obrajilor, gingie, palat. Ele se pot răspândi pe
limbă și pe interiorul obrajilor, mucoasa laringelui și
esofagului. În cazul faringomicozei provocata de Candida
albicans se vizualizează depuneri albicioase, aspect brânzos și
pot fi îndepărtate cu ușurință (la sugari pot fi confundate cu
cruste de lapte)
În unele cazuri – zone inflamate, ulcerate predispuse la
sângerare.
Limfadenita cervicală.
Leptotrix buccalis

 Se caracteriziază prin apariția pe toată

suprafața faringelui, inclusiv baza limbii a
unor formațiuni conoide albicioase, foarte
aderente, mai rar punctiforme.
 Pentru stabilirea diagnosticului de infecție fungică a
orofaringelui, pe lîngă examinarea clinică, sunt necesare
și o serie de examene paraclinice:
 - analize de sînge;
 - bucofaringoscopia și orofaringoscopia evidențiază
prezența de pete roșiatice, acoperite un depozit albicios la
nivelul bazei limbii;
 - cultura din exudatul faringian identifică prezența
ciupercilor;
 - biopsia mucoasei esofagiene confirmă infecția fungică.
 Un test diagnostic este proba cu hidroxid de potasiu, care
denaturează proteinele din celulele umane, dar nu și din
cele fungice, astfel la examinarea microscopică vor fi
vizualizate ciupercile.
 La examenul microscopic nu se determină
leptotrixul dar se efectuiază examenul
bioptic unde se determină leziuni de
hipercheratoză.
Diagnostic diferențial
 Faringita bacteriană;
 Amigdalita;
 Difteria;
 Sifilis;
 Scarlatină;
 Mononucleoza infecțioasă.
 Faringomicoza are evolutie cronica cu
exacerbari frecvente (pină la 10 ori/an).
 Complicațiile faringomicozei: abces
paratonsilar sau retrofaringian, iar în
cazurile cele mai severe => sepsis fungic.
Tratament
 Infecțiile cu ciuperci
ale orofaringelui beneficiază
de tratament cu anti-fungice, perioada
terapiei fiind de aproximativ 2-3 săptămîni,
în funcție de tipul micozei, precum și de
afecțiunile asociate.
 Atît tipul de medicament, cît și dozele
specifice pentru fiecare persoană sunt
stabilite de către medicul specialist.
Trei grupe de medicamente:
 Poliene (Nistatina, Amfotericina B (I.V.),
Levorinum);
 Azoli (Fluconazol 50-200mg/zi, Ketoconazol,
Itraconazol) ;
 Alilamine (Terbinafină).
!!!Tratamentul exacerbarilor durează 7-14 zile.
 Tratamentul local: hidroxichinolina ;
clotrimazol, suspensie de natamicina. Se
realizează prin tratarea peretelui posterior al
faringelui, instilații endofaringiale.
Tinctura Iodi 10% 5-25 pic/zi; Sol. alcalina
pentru spalaturi faringiene.
Mulțumesc pentru atenție!