PROCESUL INFLAMATOR.

MEDICAŢIA
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIANĂ
(AINS, NSAIDs)
 PROCESUL INFLAMATOR
INFLAMAŢIA – proces biologic de reacţie a organismului faţă de agresiune:
• neimunitară (agresiune fizică, chimică etc.);
• infecţioasă:
• imunitară (alergie, autoimunitate)

FAZELE INFLAMAŢIEI ACUTE:

1. Recunoaşterea agresiunii şi iniţierea răspunsului;
2. Eliberarea de autacoizi (Faza tisulară):
1. mediatori lipidici (icosanoide) –prostaglandine,
leucotriene; PAF
2. histamină;
3. serotonină
3. Răspuns imun – activarea complementului, activarea
celulelor endoteliale ale venulelor post-capilare şi a celulelor
circulante (polimorfonucleare neutrofile, apoi monocite) (faza
plasmatică);
4. Efecte la distanţă – ficat (proteine de fază acută), inducerea
hematopoezei, SNC (febră);
5. Rezolvarea procesului lezional (procese reparatorii şi
proliferative) cu memorizare sau cronicizare
 PROCESUL INFLAMATOR
SIMPTOMATOLOGIA INFLAMAŢIEI:
1. rubor (vasodilataţie capilară);
2. calor (activarea metabolismului la nivel local, producere de căldură);
3. tumor (extravazarea plasmei prin creşterea permeabilităţii vasculare);
4. dolor (activarea terminaţiilor nervoase senzitive de către mediatorii
algogeni, stimularea nociceptorilor);
5. functio lesa (procese de necroză, inflamaţie cronică etc.)

TIPURI de INFLAMAŢIE :
• alterative – degenerescenţă, necroză (la nivelul organelor
parenchimatoase – hepatită, nefrită etc.) sau a ţesuturilor moi (miozită);
• exsudativ-infiltrative (exsudate – seroase, hemoragice, purulente);
• proliferative – proliferare intensă celulară (în inflamaţii şi infecţii cronice);
 ROLUL LIPIDELOR BIOLOGIC ACTIVE ÎN PROCESUL
INFLAMATOR
F O S F O L IP ID E M E M B R A N A R E

A C ID A R A H ID O N IC L iz o -P A F

C a le a c ic lo o x ig e n a z e i C a le a lip o x ig e n a z e i
P G G 2
L T A 4

P A F
P ro s ta g la n d in e
- c r e ş te r e a p e r m a b ilită ţii T ro m b o x a n i L e u c o trie n e le - a g r e g a r e p la c h e ta r ă ;
C 4, D 4, E 4 (S R S -A ) L e u c o trie n e le B 4 - c h e m o ta x ia
v a s c u la r e ; - v a s o c o n s tr ic ţie ; - c h e m o ta x ia
- v a s o d ila ta ţie ; - a g r e g a r e p la c h e ta r ă e o s in o file lo r ;
- b r o n h o c o n s tr ic ţie n e u tr o file lo r - a c tiv a r e a n e u tr o file lo r
- c h e m o ta x ia n e u tr o file lo r

ROLUL CITOKINELOR ÎN PROCESUL INFLAMATOR

IL1 – citokină cu rol proinflamator, TNF – (tumor necrosis factor) – implicat în

intervine prin intermediul unor factori de procese inflamatorii, de diferenţiere celulară
transcripţie specifici, la creştrea expresiei (prin intermediul unor factori de transcripţie) şi
COX2; în apoptoză (prin intermediul caspazelor);
 fosfolipide
fosfolipaza A2
9 8 6 5 CH
1 3
CH3
11 12 14 15
AINS
acid arahidonic
inhibitie (acid 5,8,11,14-eicosatetraenoic)
citocrom P450
ciclooxigenaza lipoxigenaze (CYP450)
(COX)
5-lipoxigenaza 12-lipoxigenaza 15-lipoxigenaza
(11-HPETE) 5-HPTE 12-HPTE 15-HPTE
EET HETE
PGG2 LTA4
LEGENDĂ:
PGH2 HPETE - acid hidroxi-peroxi-
eicosatetraenoic
LTB4 LTC4
HETE - acid hidroxi-
eicosatetraenoic
PGE2 PGD2 PGF2 PGI2 TXA2 LTD4
EET - acid epoxi-
prostaglandine prosta- trombo-
eicosatetraenoic
ciclină xan LTE4
leucotriene
INDUCEREA COX2 DE CĂTRE IL1 ŞI TNF
 O O O O
CO CO
X X
O2 Acţiune
15 catalitică
H O O 15 HO hidro-
Acţiune peroxidazică
catalitică bis- H3C O
oxigenazică HO
C O C O
EICOSANOIDE A c id a r a h id o n ic PG G 2 CH OH PG H 2
CH 3
OH
3
BIOLOGIC
ACTIVE Epimeraze
Tromboxan Prostaciclin-
sintetaza sintetaza
PGD2 PGE2 PGF2 TXA2 PGI2

LOCALIZARE SERIA D:
TISULARĂ  mastocite ;
 SNC;
SERIA E:
 mucoasa gastrică;
 trombocite;
monocite; endoteliu vascular;
 medulara renală, trombocite muşchi netezi (bronhii, vase, uter);
 endoteliu vascular ;
 muşchi netezi (bronhii, vase) ;
RECEPTORI / SERIA F:
SNC ;
CĂI muşchi netezi (bronhii, uter)
EFECTOARE
CELULARE EP1GqPLCIP3; DAG; Ca2+;
EP2, EP4 Gs ACAMPc; IPGs PPAR/
EP3 Gi ACAMPc; TPGqPLC AC  AMPc; (receptori nucleari)
DP Gs ACAMPc;  IP3; DAG; Ca2+;  transcripţie
EFECTE FP1GqPLCIP3; DAG; Ca2+; sinteză proteică

SERIA D: bronhospasm, efect antiagregant, somn; Agregare Efect

SERIA E: vaso- şi bronhodilataţie, citoprotecţie gastrică, plachetară; antiagregant Rol în
inhibarea reabsorbţiei Na+, modularea transmisiei Bronho- plachetar; implantarea
adrenergice presinaptice; vasoconstricţie; Vaso- uterină
SERIA F: contracţie (uter, bronhii, vase) dilataţie;
PRODUŞII METABOLICI AI CICLOOXIGENAZELOR ŞI ROLUL LOR
BIOLOGIC

PGE1 şi PGE2 sunt implicate în mai multe procese fiziologice:

• Citoprotecţie gastrică (sinteza de mucus şi HCO3-) ;
• Vasodilataţie;
• Stimularea diurezei şi a natriurezei, creşterea secreţiei de renină –
(efecte importante pentru homeostazia la nivel renal şi menţinerea filtrării
glomerulare);
• Contracţia musculaturii netede gastro-intestinale şi uterine;
• Inducerea febrei – la nivel hipotalamic PGE2, a cărei sinteză este stimulată
de citokine proinflamatoare de tipul IL6 produce hiperpirexie;
• Co-transmitători la nivelul neurotransmisiei adrenergice – PGE2 are un
rol modulator, favorizând inhibiţia presinaptică;
• Acţiune pro-inflamatoare – prin vasodilataţie, febră, activarea fagocitozei,
efect chemotactic, efect algogen.
• PGD2 intervine la nivel central (somn) şi favorizează degranularea
mastocitară;
• PGF2 are multiple efecte fiziologice:
• Stimularea musculaturii netede (vaso- şi bronhoconstricţie, stimularea
contracţiilor uterine);
• Scăderea secreţiei umorii apoase şi favorizarea scurgerii acesteia pe calea
uveosclerală;
 PRODUŞII METABOLICI AI CICLOOXIGENAZELOR ŞI ROLUL LOR
BIOLOGIC
Prostaciclina PGI2 acţionează pe receptori specifici, aparţinând familiei receptorilor membranari
cuplaţi cu proteine Gs; efecte :
• Vasodilataţie
• Efect antiagregant plachetar;
• Efect proinflamator
Prostaciclina PGI2 acţionează şi la nivelul receptorilor nucleari PPAR/ (peroxysome proliferator
activated receptor / ) :
• Favorizarea impalntării uterine a embrionului;
• Angiogeneză şi proliferarea musculaturii netede;
•Efect reglator şi modulator al proceselor de apoptoză;
• Cancerogeneză

Tromboxanii se produc în cantităţi sporite la nivelul trombocitelor având efect vasoconstrictor

putenic, pro-agregant plachetar – fiind implicaţi în procesul de hemostază şi modularea sensibilităţii
dureroase prin:
• Creşterea sensibilităţii terminaţiilor nervoase libere la acţiunea mediatorilor endogeni;
• Favorizarea procesului inflamator;
• Efecte chemotactice şi modificarea activităţii imunocitelor;
• Favorizarea proceselor de distrucţie celulară (necrotice).
 Tipuri de boli reumatice –
boli inflamatorii articulare
Reumatismul poliarticular acut - boala
Sokolski –Bouillaud (febra reumatică)
• post-infecţie streptococică (Streptococcus
pyogenes gr. A);
• complexele antigen-anticorp se depun în
articulaţii, la nivelul valvelor cardiace, la nivelul
membranei glomerulare

Poliartrita reumatoidă
• boală de sistem a ţesutului conjunctiv (1-3%
din populaţie);
• afectarea articulaţiilor → deforamare,
extindere la artculaţiile mari (centripetă),
manifestări periarticulare);
• prezenţa anticorpilor antinucleari (cca.50%),
a factorului reumatoid (80%)
 Tipuri de boli reumatice – boli inflamatorii
articulare
Sindrom Reiter
Spondilita anchilopoetică - boala
Bechterew • poliartrită simetrică,,
spondilartrită, artrită sacro-
• inflamaţie cronică a articulaţiilor sacro- iliacă însoţită de uretrită,
iliace, a simfizei pubiene, articulaţiilor leziuni cutanate sau
intervertebrale şi ale extremităţilor; mucoase;
• boală a adultului tânăr (aparie între 15- • adesea, post-infecţie cu
30 ani) Chlamydia, Mycoplasma;
Tipuri de boli reumatice – boli
degenerative articulare
• distrugere mecanică a suprafeţei
cartilajului articular, prin dezechilibru între
sarcină şi rezistenţă la solicitări;
• exemple:
• atroza deformantă (coxartroza,
gonatroza)
•spondilartroza;
• poliartrozele degetelor mâinii;
• periartropatia scapulo-humerală.
Tipuri de boli reumatice – boli de
colagen
Lupusul eritematos sistemic
(lupusul eritematos diseminat)
• boală autoimună a pielii şi a ţesutului
conjuctiv;
• atingere articulară, eritem în fluture pe
faţă, modificări pigmentare,
hiperkeratoză;
• afectare renală, SNC etc.
Alte boli de colagen:
• scleroza sistemică (fibroscleroză a
pielii, oragnelor interne şi vaselor);
• periarterita nodoasă (inflamaţie
generalizată a vaselor, mai ales a
arterelor mici şi medii)
• polimiozita, dermatomiozita;
Afecţiuni articulare metabolice

Guta
• hiperuricemie, hiperuricozurie;
• debut: inflamarea articulaţiei
metatarsofalangiene I (haluce);
• apariţia tofilor gutoşi

Condrocalcinoza (pseudoguta)
• evoluţie cronică;
• depuneri de pirofosfat de calciu în articulaţii,
calcificarea carrtilajelor şi a tendoanelor
 ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE -
În funcţie de structura chimică: CLASIFICARE
1. Derivaţi de acid salicilic:
• Acid acetilsalicilic
5. Oxicami:
• Diflunisal
• Piroxicam
• Benorilat
• Tenoxicam
2. Derivaţi de pirazolidin-3,5-dionă
• Meloxicam
• Fenilbutazona
6. Coxibe:
• Oxifenbutazona
• Celecoxib
• Cetofenilbutazona
• Valdecoxib
3. Derivaţi aril-acetici şi indol-acetici:
• Parecoxib
• Indometacina
• Etoricoxib
• Sulindac
7. Alte structuri;
• Diclofenac sodic
• Fenamaţi (acid mefenamic,
4. Derivaţi de acid propioinic
acid tolfenamic)
• Ibuprofen
• Nimesulid
• Ketoprofen
• Nabumetonă
• Naproxen

În funcţie de selectivitatea faţă de izoenzimele COX1/COX2:

• inhibitoare nelective COX1 şi COX2 – marea majoritate AINS;
• inhibitoare preferenţiale COX2, dar care inhibă şi izoenzima COX1:
nimesulid, meloxicam, etodolac
• inhibitoare selective COX2: coxibi (celecoxib, rofecoxib, valdecoxib,
etoricoxib);
 Selectivitatea AINS faţă de izoformele
ciclooxigenazei

ACID ARAHIDONIC citokine

+ endotoxine
mitogene

COX1
COX2
constitutivã
inductibilã

Prostaglandine

- PIROXICAM
INDOMETACIN -

ASPIRINÃ
- DICLOFENAC -
NAPROXEN
IBUPROFEN
NIMESULID
MELOXICAM
ETODOLAC
- -
CELECOXIB
ROFECOXIB
 ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE -
Farmacocinetică
Absorbţie :
• bună, încă de la nivel gastric (acizi organici
Clasificare în funcţie de T1/2:
slabi);
• metabolizare hepatică, glucurono-conjugare, 1. Cu durată scurtă de acţiune
circuit entero-hepatic; (T1/2 sub 6 ore)
• legare de proteinele plasmatice în proporţie • Ketoprofen
mare (peste 98%)  interacţiuni de depasare cu • Ibuprofen
antidiabeticele orale, anticoagulantele orale; • Diclofenac sodic
2. Cu durată medie de acţiune
• eliminare renală. (T1/2 intre 6 – 24 ore):
• Indometacin
• Sulindac
• Naproxen
• pentru AINS cu timp de • Diflunisal
înjumătăţire scurt există forme • Etodolac
! farmaceutice cu cedare prelungită • Meloxicam
sau controlată 3. Cu durată lungă de acţiune
(T1/2 peste 24 ore):
• Fenilbutazona
• Piroxicam
• Tenoxicam
 Utilizările terapeutice ale AINS

Efecte utile terapeutic:

• antiinflamator-antireumatic;
• analgezic;
• antipiretic;

Efecte utile sau nedorite în funcţie de situaţie:

• antiagregant plachetar;
• tocolitic;
• închiderea canalului arterial;
• hiporeninemie, hipoaldosteronism;

Efecte nedorite:
• acţiunea ulcerigenă;
• retenţie hidrosalină;
• afectare renală;
• micşorarea fertilităţii masculine.
 PROFILUL FARMACOXICOLOGIC AL AINS (I)
LA NIVEL DIGESTIV
• epigastralgii, gastrită hemoragică, ulcer gastro-duodenal, ulcer esofagian (risc diminuat
la inhibitorii cu selectivitate preferenţială pe COX2);
• afectare hepatică (creşterea GOT, a fosfatazei alcaline) până la hepatită, chiar necroză
(nimesulid)

LA NIVEL APARATULUI RESPIRATOR

• bronhospasm, agravarea astmului bronşic (prin favorizarea sintezei LTC4 şi LTD4 – SRS-A);
LA NIVEL APARATULUI RENAL
• insuficienţă renală acută (prin reducerea sintezei PGE1 şi PGE2 cu rol
vasodilatator la nivelul filtrării glomerulare, mai ales în condiţii favorizante:
insuficienţă cardiacă congestivă, depleţie electrolitică, ciroză, boli de colagen);
• insuficienţă renală funcţională
LA NIVEL CENTRAL
• vertij, cefalee, tinitus (salicilaţi), vomă

LA NIVEL HOMEOSTAZIEI HIDROELECTROLITICE

• hiperkaliemie (prin hipoaldosteronism, prin inhibarea secreţiei de renină)
 PROFILUL FARMACOXICOLOGIC AL AINS (II)
LA NIVELUL SÂNGELUI ŞI A ORGANELOR HEMATO-FORMATOARE
• inhibarea agregării plachetare, prelungirea timpului de sângerare;
• anemie hemolitică, trombocitopenie, agranulocitoză, aplazie medulară (rar - prin
mecanism imunoalergic)
LA NIVEL CUTANAT
• prurit, urticarie, edem angio-neurotic, sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyelll, eritem
pigmentar fix

EFECTE LA NIVELUL APARATULUI GENITAL, DE TIP TERATOGEN ŞI

DISMORFOGEN
• efect tocolitic (tratament alternativ în cazul în care 2-stimulatoarele sunt contraindicate
sau ineficiente; tratamentul se face sub strictă supraveghere !);
• risc teratogen în primul trimestru de sarcină, toxicitate cardiopulmonară pentru făt
prin hipertensiune pulmonară datorită închiderii premature a canalului arterial în
trimestrul III;
• utilizarea AINS în trimestrul II expune fătul la leziuni renale;
 DERIVAŢI DE ACID SALICILIC
ACIDUL ACETILSALICILIC
(ASPIRINA)

Farmacocinetică: Farmacodinamie: Farmacotoxicologie:

• absorbţie digestivă bună (65-70%; • analgezic-antipiretic (la • pirosis, gastralgii,
• hidroliză plasmatică la acid salicilic, metabolizare doze medii 1-1,5 g/zi); micro-hemoragii gastrice;
prin hidroxilare ( acid gentisic), glucurono- • antiinflamator (la doze • alergii cutanate
conjugare, sulfo-conjugare ( acid saliciuric);; mari 3-4 g, chiar 6-8 g/zi); • bronhoconstricţie,
• T1/2 =2-8 h (la doze mici şi medii – eliminare după o • antiagregant plachetar astm;
cinetică de ordinul I); (la doze mici 75 mg/zi sau • euforie, tulburări de
• T1/2 =15-30 h (la doze mari) – eliminare după o 300 mg la 2 zile); echilibru, tinitus;
cinetică de ordinul 0; • hepatotoxicitate;
• eliminare urinară; pH-ul alcalin favorizează • sindrom Reye, Lyell,
eliminarea sindrom Stevens-Johnsons

Farmacoterapie: Intoxicaţia acută:

• dureri moderate, dismenoree, eritem solar, febră în • alcaloză respiratorie, urmată de acidoză
boli infecţioase; metabolică;
• tromboflebite;
• reumatism poliarticular acut, poliartrită reumatoidă
(doze mari)
• tinitus, hipoacuzie, confuzie, tulburări de
echilibru (beţie salicilică);
• necroză papilară renală;

Tratament – hemodializă, alcalinizarea
ALŢI DERIVAŢI DE ACID urinii, diureză forţată

SALICILIC DIFLUNISALUL
BENORILATUL SALICILAMIDA
• derivat fluorurat al
• are proprietăţi asemănătoare aspirinei; acidului acetil-salicilic;
SALICILATUL DE
• este esterul paracetamolului cu acidul • analgezic şi antiinflamator METIL (uz extern)
salicilic mai potent decât aspirina;
 DERIVAŢI DE PIRAZOLIDIN-3,5-DIONĂ
FENILBUTAZONA

Farmacocinetică: Farmaco-
• absorbţie digestivă foarte bună (80-100%); toxicologie:
• metabolizare hepatică prin hidroxilare aromatică ( Farmacodinamie: • reacţii adverse
oxifenbutazona, metabolit activ), hidroxilare alifatică • predomină efectul frecvente!
( -hidroxifenilbutazona, cu efect uricozuric); antiinflamator; acţiune • pirosis, gastralgii,
• legare de proteine 99%  interacţiuni de intensă în criza de gută şi ulcer, greaţă, vomă;
deplasare cu anticoagulante orale, antidiabetice etc. spondilita anchilopoetică • retenţie
• T1/2 =50-72 h (!); hidrosalină, edeme;
• eliminarea urinară a metaboliţilor conjugaţi; • reacţii adverse
hematologice:
Farmacoterapie:
anemie aplastică,
• indicaţii restrânse: spondilită anchilopoetică, afecţiuni reumatismale agranulocitoză,
rezistente la alte medicaţii; limitarea tratamentului în timp! pancitopenie
• local – unguente (4%); Fenilbutazonă – sup. 250 mg

Contraindicaţii:
ALŢI DERIVAŢI DE • ulcer gastric şi duodenal în antecedente;
PIRAZOLIDIN-3,5-DIONĂ • cardiopatii decompensate;
• HTA severă
• sarcina (trim. I);
OXIFENBUTAZONA, • alergii la pirazolone sau pirazolidindione
CETOFENILBUTAZONA
• metaboliţi activi ai fenilbutazonei, cu
proprietăţi similare
PERCLUZONA
 DERIVAŢI ARIL-ACETICI ŞI INDOL-ACETICI (I)
DICLOFENACUL SODIC – derivat fenil-acetic

Farmacocinetică:
• absorbţie digestivă bună, BD medie (50% ← efectul primului pasaj);
• metabolizare hepatică prin hidroxilare aromatică ( metabolit inactivi)
• legare de proteine înaltă
•T1/2 =2-3 h (scurt!);
• eliminarea urinară a metaboliţilor conjugaţi;

Farmaco-toxicologie:
Farmacodinamie: • foarte bine tolerat!
• efect antiinflamator; • pirosis, gastralgii, ulcer, greaţă, vomă (rar);
• efect analgezic şi antipiretic mediu • reacţii adverse cutanate, alergii
• inhibă COX la concentraţii mai mici decât
indometacina;

Farmacoterapie:
• spondilită anchilopoetică, poliartrită reumatoidă, artroze, criză de gută, dismenoree,
dureri după extracţii dentare;
• 50-100 mg/zi în 3 prize; Diclofenac, Voltarean, Vurdon, Rheumavek– cpr. 25 mg, fiole inj. 25
mg/ml- 3 ml; forme retard (Diclotard, Diclofenac DUO etc.)
 DERIVAŢI ARIL-ACETICI ŞI INDOL-ACETICI (II)
INDOMETACINA – derivat indol-acetic

Farmacocinetică: Farmacodinamie: Farmaco-toxicologie:

• absorbţie digestivă foarte bună (98% p.o), • efect antiinflamator ; • reacţii adverse frecvente
intrarectală (80%); analgezic şi antipiretic la doze mari!
• legare de proteine înaltă (risc de interacţiuni!) marcat; • pirosis, gastralgii, ulcer
•T1/2 =3-4 h (scurt!); • potenţă mare; (frecvent)
• erupţii, reacţii anafilactoide
Farmacoterapie: Contraindicaţii:
• spondilită anchilopoetică, poliartrită reumatoidă, artroze;
• criză de gută, dismenoree,; inflamaţii post-traumatice, post-chirurgical; • ulcer gastric şi duodenal;
• POSOLOGIE - 50-200 mg/zi în 3 prize oral sau intrarectal; • epileptici, psihotici, sarcină

KETOROLAC
SULINDAC
Farmacocinetică:
• derivat fluorurat de inden al indometacinei; • absorbţie digestivă rapidă; metabolizare redusă;
• prodrug – BD – cca. 96%; este transformat • excreţie renală, nemodificat (90%)
de flora inteastinală şi la nivel hepatic într-un
derivat sulfidic activ; Farmacodinamie:
• Sindac – cpr. 200 mg; (200-400 mg/zi în • analgezic potent (de intensitatea oipidelor cu
PAR, spondilită anchilopoetică; acţiune moderată);
• nu se utilizează la copii! • antiinflamator, antipiretic moderat

ALŢI DERIVAŢI ARIL-ACETICI Farmacoterapie:

• indicat ca analgezic în tratamente de scurtă
ALCLOFENAC LANAZOLAC durată (cel mult 5 zile);
• Toradol – cpr. 10 mg (10-30 mg la 6 ore)
 DERIVAŢI ARIL-PROPIONICI
NAPROXEN
IBUPROFEN
Farmacocinetică:
Farmacocinetică: • absorbţie digestivă completă;
• absorbţie bună orală (80%) • T1/2 mediu (14 h) (2 doze/zi)
• metabolizare hepatică;
•T1/2 scurt (cca. 4-8 h) Farmacodinamie:
Farmacodinamie: • antiinflamator potent (eficacitate
similară indometacinei);
• antiinflamator moderat (eficacitate
similară aspirinei, inferioară indometacinei);
Farmacotoxicologie:
• analgezic, antipiretic;
• reacţii adverse frecvente la tratament
îndelungat;
Farmacotoxicologie: • profil de reacţii adverse tipic AINS;
• Foarte bine suportat!
• tulburări digestive (pirosis, epigastralgii
Farmacoterapie:
etc.) de intensitate redusă • 500 -1000 mg/zi
KETOPROFEN
Farmacoterapie:
• afecţiuni reumatice articulare şi • T1/2 scurt (1,5 h); efecte antiinflamatoare
etrarticulare (cu excepţia spondilitei marcate, analgezice moderate;
anchilopoetice); inflamaţii ale căilor • legare de proteine medie;
respiratorii • adm. 50-100 mg de 2-4 ori/zi (Ketonal – cpr.
• adm. 0,6-1,6 g/zi (Nurofen, Marcofen, 50 mg, 100 mg; fiole 50 mg/ml, Artrosilene –
Paduden, Rupan – cpr. 200 mg) ; sol. perf.)
DEXKETOPROFEN – Tador – cpr. 25 mg (utilizat ca
analgezic moderat; reacţii advrese mai reduse)
 OXICAMI

Caracteristicile generale ale clasei TENOXICAM

• absorbţie digestivă rapidă şi aproape completă; • T1/2 – cca. 72 h;

• T1/2 lung (>20 h; în general 48-72 h)  o • Posologie –10-20 mg/zi (o priză); 40 mg
administrare/zi; (criza de gută);
• legare de proteine înaltă (99%)  risc crescut de • Tilcotil– cpr.20 mg, pulb. inj.20 mg
interacţiuni de deplasare; scad eliminarea Li;
• toleranţă bună, dar reacţii adverse frecvente la
tratament îndelungat (excepţie meloxicam) mai MELOXICAM
ales la nivel digestiv;
• Indicaţii: poliartrita reumatoidă, spondilită • blochează preferenţial COX-2,
anchilopoetică, criză acută de gută; are efecte reduse de inhibare a
COX-1 efecte adverse gastro-
• Contraindicaţii: sarcină, alergie la alte AINS intestinale minime;

PIROXICAM ! • interferă puţin cu agregarea

plachetară (nu este antiagregant,
• T1/2 – cca. 48 h; dar nici protrombotic!)

• Posologie – iniţial 20 mg/zi, întreţinere 10-30 • T1/2 =16-24 h (cca. 20 h);

mg/zi (o priză); 40 mg/zi (criza de gută); • Movalis -cpr. 7,5 mg, 15 mg
• Feldene – cp.10 mg, fiole 20 mg/ml
• Piroxicam--ciclodextrină (solubilizare
foarte bună, efect direct asupra mucoasei
gastrice minim)
 ALTE AINS BLOCANTE
PREFERENŢIALE COX-2
NIMESULID
• absorbţie rapidă, metabolizare hepatică (
metabolit activ);
• inhibă preferenţial COX-2, inhibă activarea
neutrofilelor;
• are acţiune antioxidantă;
• toxicitate hepatică la tratament prelungit;
reacţii adverse de tip ulcerigen reduse;
• Posologie – iniţial 100 -200 de 2 ori/zi,
Aulin– cpr.100 mg
NABUMETONA
• compus neacid (prodrug → metabolit activ
derivat de acid naftilacetic)
• Posologie –1 g/zi (o priză);
ETODOLAC
• raport de inhibare COX-1/COX-2 1/10;
• Posologie –400-1200 mg/zi (1-2 prize);
BLOCANTE SELECTIVE COX-2
(COXIBI)
Caracteristicile generale ale clasei
• inhibare selectivă a COX-2 → toleranţă
digestivă foarte bună, inclusiv la tratament
îndelungat;
• Indicaţii: poliartrita reumatoidă, spondilită
anchilopoetică, dismenoree;
• Contraindicaţii: sarcină, insuficienţă hepatică,
astm, polipoză nazală, afecţiuni cardio-
vasculare;
• nu au efect antiagregant
plachetar!;
! • pe termen lung favorizează
procesele trombotice (risc crescut
de infarct miocardidic sau AVC)
ROFECOXIB (Vioxx) –retras în 2004
CELECOXIB (Celebrex ) –cp. 100; 200 mg
VALDECOXIB (Bextra ) –cp. 10; 20 mg
PARECOXIB (Dynastat ) –pulb. sol. inj. 40
mg; pro-drug, precursor al valdecoxibului