Medicaţia sângelui şi a sistemului

hematopoetic

 Tratamentul anemiilor
• tratamentul anemiei feriprive;
• tratamentul anemiei megaloblastice;
• tratamentul anemiei din boala cronică renală şi secundară
chimioterapiei anticanceroase

 Factori de creştere hematopoetici

• Eritropoetina;
• Factori de creştere a coloniilor de granulocite;
 Hematopoeza (I)

• Toate celulele sanguine provin din celule stem pluripotente hematopoetice (CSPH),
situate în măduva osoasă.
Hematopoeza (II)
 Tratamentul anemiei feriprive
ASPECTE GENERALE:
Cantitatea de fier din organism este de aproximativ 4 g din care:
• 65% se găseşte în hemoglobină (reprezentând fierul funcţional);
•4-5% este prezent în mioglobină;
•1% în componenţa altor structuri importante în oxidarea intracelulară
(citocromi);
•0,1% legat de transferina din plasmă care reprezintă fierul circulant;
•15-30% sub formă de agregate reprezentând fierul de rezervă (feritină,
hemosiderină) din ficat, splină sau măduva oaselor.

Rolul fierului:
• transportul oxigenului;
• respiraţia celulară;
• intervine în secreţia gastrică (hiposideremia scade
secreţia gastrică);
•favorizarea dezvoltării şi menţinerii integrităţii
ţesuturilor epiteliale;
•apărarea antiinfecţioasă nespecifică, prin intermediul
sistemului reticulo-endotelial;
ABSORBTIE DISTRIBUTIE

SÂNGE
Fe2+ + apotransferinã Fe-transferinã Fe2+

+apoferitinã sinteza hemului

sinteza
hemoglobinei
Fe3+-feritinã
TESUTURI
STOCARE (sistem reticulo-
endotelial)
MÃDUVA
hemosiderinã
HEMATOGENÃ
(agregate de
feritinã)

Absorbţia, transportul şi stocarea fierului

 Fierul ca medicament
Farmacocinetică:
• Absorbţia orală este mai
crescută sub forma Fe2+
(favorizată de HCl, acidul
ascorbic, glucide);
• Absorbţie la nivel intestinal
implicând un transport
specializat (la doze mari 
“blocaj al mucoasei”);
• Administrarea parenterală se
face numai în caz de absolută
necesitate
CI.:
- hemocromatoză,
- hemosideroză,
- anemie hemolitică,
- talasemie.
Precauţii: ulcer gastro-duodenal,
colită.
Reacţii adverse:
• constipaţie (prin legarea hidrogenului
sulfurat, – falsă melenă);
• diaree (prin lezarea epiteliului
intestinal, mai ales la doze mari);
• iritaţie gastrică, greţuri, epigastralgii;
• hemocromatoză  ciroză hepatică sau
fibroză pancreatică;
• colorarea tegumentelor în brun
• alergie, flebită, tulburări vasomotorii,
hipotensiune, convulsii, şoc anafilactic
(la administrare parenterală);
Tratamentul intoxicaţiei acute –
desferoxamină (chelator de fier)
 Tratamentul anemiilor prin deficit de factori de
maturare (megaloblastice)
Acidul folic:
• se absoarbe bine din tubul
digestiv, mai ales în porţiunea
distală a intestinului subţire;
• Stocarea rezervelor se face la
nivel hepatic, formele de depozit
acoperind necesarul pentru 1-3
luni ;
• Eliminare preponderent renală
Cobalaminele (ciancobalamina,
hidroxocobalamina):
• cobalamina este eliberată din alimente în
timpul procesului de digestie gastrică;
• vitamina B12 absorbită se leagă de
transcobalamină (TC), cu ajutorul căreia este
transportată în sânge, fiind apoi preluată de
către ficat şi măduva osoasă.
• administrarea curativă a vitaminei B12
se face numai parenteral, administrarea
orală fiind de obicei ineficientă deoarece
anemia megaloblastică este asociată cu
lipsa factorului intrinsec.
Tratamentul anemiilor prin deficit de factori de
maturare (megaloblastice) O
O
CH3
HN
HN
OH O N
OH O N
43
19 HO P O CH2
HO P O CH2 timidilat O
O sintetazã O H H
O H H H
dUMP H dTM OH H
OH H P

10-formil-THF
N5,N10-metilen dihidrofolat (DHF)
tetrahidrofolat
dihidrofolat
reductazã
VITAMINA B12
Metil-THF tetrahidrofolat (THF)

metioninã homocisteinã

serinã glicinã

Interrelaţii biochimice între cobalamină şi acidul folic

 Tratamentul anemiilor prin deficit de factori de
maturare (megaloblastice)
metioninã homocisteinã Metil-malonil-CoA

N5,10-metilen THF THF Metil-THF

metilcobalaminã
adenozil-
cobalaminã

Sinteza ADN cobalaminã

(metilarea uracilului)
Succinil CoA

Procese biochimice dependente de vitamina B12

Anemia megaloblastică cauzată de deficitul

de cobalamină tratată numai cu acid folic
poate regresa, dar leziunile neurologice
progresează!
Eritropoetina: Factori de creştere hematopoetici
• Factorul primar al reglării producţiei de
eritrocite este oxigenarea tisulară;
• Hormonii androgeni cresc producerea de
eritropoetină
• hipoxia determină stimularea formării
unei glicoproteine cu masa moleculară de
cca. 34 000 daltoni – eritropoetina (EPO)
• este formată mai ales în rinichi (85%), în
mod secundar şi în ficat şi alte ţesuturi.:
• preparate (prin inginerie genetică):
Epoetin alfa, Epoetin beta, Darbopetin.

G-CSF (granulocyte colony-stimulating

factor):
• Stimulează formarea precursorilor şi
diferenţierea neutrofilelor;
• Utilizări:
• Tratamentul aplaziei medulare
induse de citostatice;
• După transplant medular;
Medicaţia hemostatică
 contact cu
endoteliul MECANISM
lezat MECANISM INTRINSEC EXTRINSEC

factorul XII factorul XII

Hageman activat factorul VII
fosfolipide (factor de contact) (convertina)
plachetare factorul XI factorul XI activat
(globulina
antihemofilicã C)
factorul IX factorul IX activat tromboplastina
(globulina tisularã
antihemofilicã B) (factorul III)
factorul VIII
factorul VIIa
(globulina
(convertina
antihemofilicã A)
activatã)

factorul VIII
activat
2+
Ca
factorul V (factorul IV)
(proaccelerina)
factorul X factorul X
activat (Stuart-Prower)
2+ factorul XIII
factorul V Ca (stabilizator al
(factorul IV) fibrinei)
activat

PROTROMBINÃ TROMBINÃ
(factorul II) factorul XIII
activare activat

FIBRINOGEN FIBRINÃ
FIBRINÃ
(factorul I) insolubilã

Procesul de coagulare a sângelui

 Clasificarea medicamentelor hemostatice
Medicamentele hemostatice acţionează prin oprirea sângerării.
1. Hemostatice locale:
– Adrenalina, noradrenalina;
– Trombina;
– Gelatina;
– Săruri ale metalelor (fier, aluminiu, săruri mixte);
– Fibrina umană;
– Oxiceluloza.
2. Hemostatice generale folosite sistemic:
– care intervin la nivelul procesului de coagulare:
• vitaminele K ;
• protamina;
• factori ai coagulării;
• batroxobina;
– care cresc rezistenţa capilară: 3. Antifibrinolitice:
• carbazocroma;
• etamsilatul; •Acidul aminocaproic;
• flavonoidele. •Acidul tranexamic;
•Aprotinina.
 Vitamina K OH
CH3
Precursor
protrombinic
Consideraţii generale NAD+ R1 O2
• Substanţa naturală, OH 46 CH2
-
fitomenadiona
CUMARINE
(vitamina HCO3 47 CH2
OH
K1) este liposolubilă
blocare epoxid- carboxilazã 48 C
INDANDIONE reductazã O
• În intestin, bacteriile
saprofite sintetizează O
vitamina K2. NADH + H
+ CH3

• Derivatul sintetic este O

58 CH2
R1
hidrosolubil – menadiona O HO
CH
OH
sodiu bisulfit (vitamina K3). O
C 63
O
C
60

Mecanism de acţiune:
Vitamina K este o coenzimă
implicată în sinteza hepatică a:
• protrombinei (factorul II);
• proconvertinei (factorul VII);
• globulinei antihemofilice B
(factorul IX);
• factorului X (Stuart-Prower)
Intervine în procesul de -carboxilare
a resturilor de acid glutamic asupra
precursorilor protrombinei, factorilor
VII, IX, X la nivel hepatic
Protrombinã
Indicaţii:
• hipovitaminoză K (prin malabsorbţie, prin
distrugerea florei intestinale datorită
antibioterapiei, în secreţia insuficientă de bilă,
la nou-născut şi sugar proveniţi de la mame tratate
cu inductoare enzimatice);
• în stări hemoragice prin hipoprotrombinemie;
• în supradozarea anticoagulantelor orale
cumarinice.
 Vitamina K
Reacţii adverse:
• tulburări vasomotorii (în caz de
administrare i.v. rapidă);
• anemie hemolitică (în caz de
deficit de glucozo-6-fosfat
dehidrogenază);
• hiperbilirubinemie (prin
competiţie cu UDP-glucuronil
transferaza  icter nuclear la
nou născut);
• methemoglobinemie
Contraindicaţii:
• tromboembolie;
• tromboflebită.
Antifibrinolitice
Indicaţii:
• Hemoragii prin hiperfibrinoliză;
Reprezentanţi:
• Acidul -aminocaproic;
• Acidul tranexamic;
• Acidul amino-metil benzoic
• Aprotinina
Aprotinina (Trasylol)
este o polipeptidă de origine animală cu
proprietăţi inhibitoare enzimatice
(antiproteazice).
Este indicată în:
• sindroame hemoragice prin fibrinoliză;
• pancreatită acută;
• dermatite buloase.
 Protamina Factorii coagulării
Indicaţii: Indicaţii:
• datorită moleculei bazice (proteină • se utilizează în deficitul
bazică extrasă din sperma de peşte) condiţionat genetic al acestor
inactivează rapid heparina şi factori:
congenerii săi, fiind folosită ca • factorul VIII (hemofilia
medicaţie antidot A)
• factorul IX (hemofilia B
ATENŢIE! – boala Christmas);
• reacţia heparină-protamină este o • factorul I (fibrinogenul)
reacţie acido-bazică de neutralizare - în afibrinogenenia
(care decurge stoechiometric); congenitală, sindrom de
• excesul de protamină acţionează defibrinare);
anticoagulant! • factorul XIII (stabilizator
al fibrinei)
Batroxobina
• este o enzimă (hemocoagulaza) obţinută
din veninul unor şerpi (Bothrops jararraca,
Lachesis atrox);
indicaţii: hemoragii chirurgicale,
ginecologie, oftalmologie, O.R.L.;
menometroragii;
 Hemostatice care cresc
CARBAZOCROMA rezistenţa capilară
• Carbazocroma este semicarbazona
adrenocromului, acesta din urmă fiind
un compus de oxidare a adrenalinei.
• nu influenţează procesul de ETAMSILATUL
coagulare; • creşte rezistenţa capilară;
• creşte rezistenţa capilară, micşorând • măreşte gradul de adezivitate plachetară.
permeabilitatea; Se utilizează în:
• hemoragii prin fragilitate capilară;
• meno-, metroragii fără cauze precizate;

Fter.:
• profilactic, înaintea intervenţiilor
chirurgicale, cu eficacitate redusă;
• tratamentul hemoragiilor capilare.