AFECTIVITATEA

proces psihic reglator

https://www.youtube.com/watch?v=BZmFgvqkgNc&fbclid=IwAR0TnB-
OtQsAqOLjfImTnyrrhjbSqgXJb5t5vvpifsk8E5hx7Kosn0sn83Q
Ce legatura exista intre afectivitate si
comunicare?
Ce este afectivitatea?

- Este un proces psihic reglatoriu complex, caracterizat prin

modificări fiziologice marcate de expresii emoționale, dar și
printr-o trăire subiectivă;

- Este un concept cuprinzător care face referire la o

multitudine de stări și trăiri afective.

- Procesele afective reflectă relaţia dintre subiect şi obiect

sub formă de trăiri.

- Este specifică omului.

Clasificarea proceselor afective

A) Procese afective primare – au un caracter elementar, sunt slab

organizate, mai aproape de biologic (instinctiv) şi mai puţin elaborate
cultural, ele tind să scape controlului conştient, raţional.
În categoria lor includem:

1. Tonul afectiv al proceselor cognitive (reacțiile emoționale la

diverși stimuli- de exemplu, o culoare sau un miros pot fi însoţite de
trăiri afective de plăcere sau neplăcere).

2. Trăirile afective de provenienţă organică (cauzate de buna sau

proasta funcționare a organelor interne- de exemplu, în cardiopatii pot
apare stări de alarmă afectivă).

3. Afectele: procese afective simple, primitive și impulsive, de scurtă

durată, cu apariție bruscă (groaza, mânia, frica, accese de plâns
zgomotos). Ele se supun uneori controlului conştient.
B) Procese afective complexe - au un grad mai mare de
conştientizare şi intelectualizare. Din această categorie fac parte:

1. Emoţiile curente: forme afective de scurtă durată, active,

intense provocate de însușirile obiectelor (ele sunt modelate
socio-cultural, de pildă: bucuria, tristeţea, simpatia, antipatia,
entuziasmul, admiraţia, dispreţul, speranţa, plăcerea).

2. Emoţiile superioare – sunt legate de activitatea pe care o

desfăşoară individul; ele se supun în mai mare măsură învăţării,
existând chiar o formă de învăţare numită învăţare afectivă
(emoţiile cauzate de activităţile intelectuale, artistice).

3. Dispoziţiile afective – sunt stări difuze, cu intansitate variabilă

şi durabilitate relativă. Ele nu sunt cauzate de un element précis,
fiind mai vagi decât emoţiile. De exemplu: veselie, anxietate.
C) Procese afective superioare – se caracterizează printr-o mare
restructurare şi raportare valorică, situată la nivel de personalitate,
depăşind prin conţinutul şi structura lor stările emoţionale
disparate şi tranzitorii. Din această categorie fac parte:

1. Sentimentele – trăiri afective intense, de lungă durată, relativ

stabile, condiționate social-istoric. Uneori iau forma unor atitudini
afective care se păstrează multă vreme (dragostea, invidia,
admiraţia, recunoştinţa).
Sentimentele pot fi: intelectuale, estetice, morale, ale Eu-lui,
sociale şi psihosociale.

2. Pasiunile - sunt sentimente cu orientare, intensitate şi grad de

stabilitate şi generalitate foarte mare, antrenând întreaga
personalitate.
Psihologia clasifică pasiunile în:
-pasiuni lucide, nobile (cu orientare spre adevar/dreptate/ progres).
-pasiuni oarbe (vicii, dirijate de scopuri egoiste, dăunătoare).
Proprietăţile proceselor afective

1. Polaritatea constă în tendinţa proceselor afective de a

gravita fie în jurul polului pozitiv, fie în jurul celui negativ,
ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii trebuinţelor.
Exemplu: bucurie-tristeţe, simpatie-antipatie, entuziasm-
deprimare iubire-ură

2. Intensitatea indică forţa, tăria, profunzimea de care

dispune trăirea afectivă.

2. Durata constă în întinderea sau persistenţa în timp a

trăirilor afective. Exemplu: un sentiment poate dura un an,
doi ani sau toată viaţa.
4. Mobilitatea - trecerea de la o fază la alta în interiorul
aceleiaşi trăiri, fie trecerea de la o stare afectivă la alta.
Mobilitatea diferă de fluctuaţie care desemnează trecerea
de la o stare la alta fără motiv, fiind semn de patologie sau
imaturitate.

5. Expresivitatea- capacitatea proceselor afective de a se

exterioriza. Exteriorizarea se face prin intermediu
expresiilor emoţionale: mimică, pantomimică, gestică (râs,
plâns, zâmbet, dans etc.) modificări de natură vegetativă
(amplificarea sau diminuarea ritmului respirație) sau
schimbarea vocii ( a intensității, ritmului, timbrului vocal).
Emoțiile nu sunt izolate unele de altele și de aceea votbim
de conduita emoțional-expresivă (de pildă, conduita
expresivă a tristeții: brațe atârnate, capul aplecat,
pleoapele și colțul gurii lăsate în jos, mișcări fără vigoare,
ochi “stinși). ”
Rolul expresiilor emoționale

1. Rolul de comunicare- face cunoscută în exterior

starea afectivă trăită de o persoană.

2. Rolul de influiențare a conduitei altora – de ex., o

persoană poate plânge pentru a impresiona, a obține
mângâieri sau ceea ce își propune).

3. Rolul de autoreglare (în vederea adaptării mai bune

la situații) – de pildă, plângem în situații triste.

4. Rolul de contagiune- transmitem și trezim reacții

similare și la alte persoane din jurul nostru.

5. Rolul de accentuare/ diminuare a însușirii trăirilor

afective- de exemplu, plângând ne putem descărca,
elibera sau, dimpotrivă, încărca afectiv.
 Rolul proceselor afective
“Emoțiile, prin starea de agitație difuză, prin intensitatea lor “Emoțiile, prin mobilizarea întregului organism, prin punerea lor în acord cu
tumultoasă, dezorganizează conduita umană.’ – Pierre Janet situația, organizează conduita umană.” – W.B. Cannon

 Procesele afective îndeplinesc ambele roluri, dar în condiții diferite.

Astfel, ele dezorganizează conduita atunci când sunt foarte intense sau
când individul se confruntă cu situații noi pentru care organismul nu
și-a elaborat modalități comportamentale adecvate.

 Funcția esențială a proceselor afective este aceea de a pune

organismul în acord cu situația, deci de a adapta, de a regla conduita
umană d.p.d.v energetic și direcțional.

 Procesele afective îndeplinesc un rol major în susținerea energetică a

activității. Ele potențează și condiționează acțiunea.

 Afectivitatea îndeplinește funcții importante nu doar în raport cu

activitate, ci și cu procesul cunoașterii interpesonale (Cheia
înțelegerii altora se află în propriile noastre vibrații afective. – V.
Paveluc).
 APLICATIE
• Dati cate un exemplu de situatie in care trairile afective negative s-au
transformat in trairi afective pozitive.
• Exemplu: de la intoleranta la toleranta

• Exemplificati situatia in 1-2 randuri.

 TEMĂ
Realizați un eseu cu titlul la alegere
,,Cum ar fi viața omului fără afectivitate”?
“Importanța afectivității pentru ființa umană”