EFICIENTIZAREA

PARTENERIATULUI ÎN SISTEMUL
EDUCAȚIONAL
5.1. Definirea relațiilor parteneriale în sistemul de
învățământ
Şcoala are un rol de refacere a identității sociale şi de
valorizare a potențialului uman.
Direcții de acțiune în domeniul Educației:
- stabilirea setului de valori pentru evoluția societății şi a
educației sale;
- identificarea factorilor implicați în domeniul educațional şi
stabilirea rolului şi a responsabilităților fiecărui factor;
- susținerea parteneriatului tuturor factorilor sociali care sunt
interesați în dezvoltarea educației.
 5.1. Definirea relațiilor parteneriale în sistemul de
învățământ

Şcoala este:
 o instituție care oferă un serviciu social;
 este direct influențată de ceea ce se întâmplă în mediul
social;
 transmite cunoştințe, dezvoltă abilități, respectă norme
și valori recunoscute şi acceptate social;
 are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile
norme şi valori, are propriul sistem de organizare.
 este o instituție care funcționează într-o comunitate
alcătuită din mai mulți factori de educație:
familie, autorități, organizații guvernamentale şi
neguvernamentale, agenți economici, poliție, biserică,
unități sanitare
 5.1. Definirea relațiilor parteneriale în sistemul de
învățământ
Comunitatea este caracterizată prin:
 - este bazată pe „voința” şi „sentimentele” celor care trăiesc
în ea;
 legăturile dintre oameni se nasc din „relațiile dintre voințe
umane”
 individul trăieşte, în comunitate încă de la naştere şi se leagă de
ai săi „la bine şi la rău
 este întemeiată nu pe contact, ci pe înțelegere, care este „un
mod de a simți comun şi reciproc, asociativ” în cadrul unei
„voințe” colective care este expresia unei unități;
 legăturile dintre membrii comunității se bazează pe valori
precum: respectul, afecțiunea, bunăvoința;
 este unitatea întemeiată pe familie şi pe legăturile de sânge, pe
vecinătăți şi pe viața în comun pe acelaşi teritoriu, pe prietenie
şi pe „comunitatea minților”;
 comunitatea depăşeşte contextul strict economic.
 5.1. Definirea relațiilor parteneriale în sistemul de
învățământ
Putem vorbi de:
 comunități locale în mediul rural – indivizii stabilesc relații interpersonale
frecvente, intervine controlul social asupra comportamentelor individuale
(abaterile sunt discutate, catalogate, sancționate „te ştie lumea”);

 comunitățile locale din mediul urban din oraşele mici – spiritul comunitar
este prezent, majoritatea oamenilor se cunosc între ei, controlul social al
comportamentelor funcționează dar nu este atât de sever ca în comunitățile
săteşti. Numărul mai mare de locuitori face ca acest control să fie mai difuz.

 comunitățile din marile oraşe – considerăm că nu putem vorbi de o comunitate

localî în cazul oraşelor mari în cadrul cărora există comunități diverse
(comunități academice, comunități ale persoanelor cu o anumită orientare
socială, comunități gen „găşti de cartier” etc.) normele sociale sunt complexe şi
multe dintre caracteristicile tradiționale de bază se pierd.
 5.1. Definirea relațiilor parteneriale în sistemul de
învățământ

Parteneriatul
 Din punct de vedere juridic, parteneriatul se defineşte ca o
înțelegere legală în care partenerii definesc împreună
scopul general al parteneriatului. Parteneriatul autentic
presupune, cel puțin în teorie, colaborarea strânsă şi
combinarea avantajelor specifice pentru ambii,
parteneri.
 Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce,
parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în
realizarea reformei managementului fie prin schimbarea
practicilor manageriale, fie prin schimbarea modului în
care sunt abordate problemele publice, astfel încât
soluționarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.
 5.1. Definirea relațiilor parteneriale în sistemul de
învățământ
Parteneriatul poate fi o soluție pentru alocarea şi folosirea
resurselor locale la nivel comunitar, pentru atragerea altor resurse
externe pentru rezolvarea problemelor comunitare.

 Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se

bazeze pe principiul complementarității serviciilor sociale oferite
de către diversele organizații care activează în comunitate.

Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică

aptitudini specifice, strategii şi cunoştințe pe care părțile
implicate trebuie să le cunoscă şi să le folosească.

Parteneriatul implică adoptarea unui management bazat pe

colaborare şi schimbare, comunicare şi conştientizarea
diversității.
 5.1. Definirea relațiilor parteneriale în sistemul de
învățământ
Într-o relație de parteneriat fiecare partener trebuie să-şi
definească aşteptările, scopul şi limitele. În relația de
parteneriat dintre şcoală şi agenții comunitari cei implicați
trebuie să definească şi să conştientizeze:
- care sunt agenții comunitari implicați în relația de
parteneriat;
- care sunt motivele parteneriatului;
- care sunt modificările vizate în situația actuală;
- ce probleme majore pot fi rezolvate prin parteneriat;
- care sunt rolurile specifice pentru fiecare partener.
Parteneriatul este bazat pe încredere, crează
responsabilitate pentru parteneri şi implicare reciprocă.
Parteneriatul trebuie să fie o modalitate mai eficientă de a
obține rezultate bune, o schimbare în bine.
Principiile care stau la baza parteneriatului şcoală – comunitate
( stipulate în Legea educației naționale, Art. 3):
Principiul echității — în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;
Principiul calității — în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de
referință și la bune practici naționale și internaționale;
Principiul relevanței — în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare personală și
social-economice;
Principiul eficienței — în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale
maxime, prin gestionarea resurselor existente;
Principiul descentralizării — în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii
implicați direct în proces;
Principiul răspunderii publice — în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământ răspund
public de performanțele lor;
Principiul asigurării egalității de șanse;
Principiul transparenței — concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a
rezultatelor, prin comunicarea periodică și adecvată a acestora;
Principiul incluziunii sociale;
Principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;
Principiul participării și responsabilității părinților;
Principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;
Principiul respectării dreptului la opinie a elevului/studentului ca beneficiar direct al
sistemului de învățământ.
 Necesitatea parteneriatului şcoală – comunitate
 Ideea de a folosi şcolile în beneficiul comunității a apărut în Statele Unite prin 1935.
S-a admis atunci faptul că şcolile pot sta la dispoziția locuitorilor comunității
respective dincolo de programul obişnuit, chiar pe durata unei zile întregi, şi pot
furniza servicii în domenii diferite: cultural, sănătate, asistență socială, pregătirea
forței de muncă, recreere etc.
 În Europa, mai ales după anii 90, şcolile şi-au diversificat activitatea desfăşurând
diverse activități şi programe: cursuri de computere, de tradiții locale, sportive,
concerte, cluburi pentru, pensionari, controale medicale, conferințe, festivaluri,
concursuri, conferințe, cursuri de croitorese etc. destinate locuitorilor din localitățile
respective şi nu numai. În anii ’80, în lumea şcolii, s-a afirmat un curent bazat pe
idea implicării factorilor comunitătii locale în luarea deciziilor privind predarea şi
învățarea, finanțarea şi angajarea de personal în şcolile care deservesc
comunitatea locală respectivă (“management bazat pe comunitatea locală”, “site-
based management”).
 Tendința deschiderii şcolii către comunitate este evidentă în majoritatea țărilor
occidentale.
 În contextul în care, resursele acordate educației, sunt în descreştere, parteneriatul
poate fi o formă prin care se realizează o mai bună gestionare a resurselor
locale, o modalitate de atragere a resurselor către şcoală şi de valorificare a
resurselor şcolii în beneficiul comunității.
Identitatea şcolii în relația de parteneriat
 Şcoala are o misiune şi roluri bine stabilite
 Şcolile sunt organizații puternic ancorate în comunitate
 Funcțiile sociale ale acesteia precum şi competențele specifice ale resurselor umane
implicate în sistemul educațional fac din şcoală promotorul parteneriatului comunitar.
 Considerăm că şcoala nu-şi pierde identitatea într-o rețea de parteneriate, ci oferă
servicii care să răspundă unor părți a nevoilor beneficiarilor, se dezvoltă, devine o
organizație care “învață”.
 Şcoala şi comunitatea trebuie să-şi asume noi tipuri de relații, fără a renunța la
elementele de fond care le definesc identitatea
Parteneriatul şcolii cu agenții comunitari poate avea diverse scopuri și forme:
 punerea în comun a resurselor (materiale, umane, financiare, logistice, de timp,
informaționale etc.) pentru binele comun;
 activități / proiecte / programe comune;
 alocarea de resurse din partea agenților comunitari către şcoală;
 voluntariat şi implicare în acțiuni la nivel comunitar;
 testarea nevoilor locale;
 formarea resurselor umane;
 atragerea de resurse către comunitate, etc.
Identitatea şcolii în relația de parteneriat
 Şcoala are o misiune şi roluri bine stabilite

 Şcolile sunt organizații puternic ancorate în comunitate

 Funcțiile sociale ale acesteia precum şi competențele specifice ale resurselor umane
implicate în sistemul educațional fac din şcoală promotorul parteneriatului comunitar.
 Considerăm că şcoala nu-şi pierde identitatea într-o rețea de parteneriate, ci oferă
servicii care să răspundă unor părți a nevoilor beneficiarilor, se dezvoltă, devine o
organizație care “învață”.
 Şcoala şi comunitatea trebuie să-şi asume noi tipuri de relații, fără a renunța la

elementele de fond care le definesc identitatea

Parteneriatul şcolii cu agenții comunitari poate avea diverse scopuri și forme:

 punerea în comun a resurselor (materiale, umane, financiare, logistice, de timp,

informaționale etc.) pentru binele comun;

 activități / proiecte / programe comune;

 alocarea de resurse din partea agenților comunitari către şcoală;

 voluntariat şi implicare în acțiuni la nivel comunitar;

 testarea nevoilor locale;

 formarea resurselor umane;

 atragerea de resurse către comunitate, etc.

Adaptarea şcolii la nevoile comunității
 adoptarea unui management participativ - şcoala trebuie să fie un
inițiator al parteneriatului cu reprezentanții comunității dar şi un
partener activ în programele comunității;
 schimbarea mentalităților reprezentanților şcolii;

 adaptarea curriculară la nevoile elevilor şi ale comunității locale;

 îmbunătățirea ofertei educaționale către comunitate;

 multiplicarea şi îmbunătățirea calitativă a ofertei de activități

extracurriculare;
 centrarea pe elevi şi pe nevoile acestora;

 să implice elevi, părinți, reprezentanți ai diverselor instituții,

organizații în procesul de dezvoltare organizațională al şcolii.
Şcoala trebuie să adopte ca obiective:
 dezvoltarea spiritul comunitar,

 formarea unor buni locuitori ai comunității cărora să le pese de cei

din jur şi de comunitatea în care trăiesc şi care să contribuie la
creşterea calității vieții în comunitatea respectivă.
Blocaje care pot interveni în relația de parteneriat dintre şcoală şi
comunitate

 Cei implicați în relația de parteneriat se raportează la valori diferite;

 Școala nu are o politică în ceea ce priveşte relația cu comunitatea;

 Dezinteresul părinților;

 Lipsa educației pentru valorile democrației;

 Sărăcia;

 Neidentificarea avantajelor şi a finalităților;

 Rezistența cadrelor didactice care pot opta sau nu pentru colaborarea cu

agenți sau organizații exterioare şcolii (efort suplimentar neremunerat);

 Lipsa abilității de a dezvolta munca de echipă este un obstacol permanent în

cadrul unui parteneriat.
Managementul şcolii bazat pe comunitatea locală
- funcții specifice ale managementului : proiectare, decizie,
organizare, coordonare, evaluare etc.

- Managementul şcolii trebuie să asigure funcționarea şi dezvoltarea

şcolii ca sistem deschis, aflat în relație permanentă cu mediul său
exterior, cu comunitatea în care funcționaeză şi nu numai.
Managementul şcolii bazat pe comunitate vizează:
- măsuri de pregătire a persoanelor implicate în relația de parteneriat;
- atragerea reprezentanților comunității locale în echipa managerială a
şcolii;
- responsabilizarea diverşilor reprezentanți comunitari;
- conştientizarea agenților comunitari asupra rolului pe care îl au în
educație şi “avantajele” proprii care decurg dintr-o bună colaborare
 5.4. ŞCOALA ŞI PARTENERII SĂI
Şcoala şi familia
Familia reprezintă principalul factor al parteneriatului şcoală –
comunitate locală.
Pe de o parte familia este un factor de educație informală, pe de
altă parte aceasta are obligații şi drepturi care decurg din
statutul de elevi al copiilor ei în sistemul formal de educație.
Fenomene sociale care influențează evoluția familiei şi
parteneriatul şcoală –
familie:
-Natalitatea;
-Divorțul părinților;
-Migrația forței de muncă;
 Şcoala şi familia

Implicarea familiei în viața şcolii

Dimensiunea formală a parteneriatului şcoală – familie
Conform Regulamentului şcolar - părinții au dreptul de a alege
unitatea şcolară.
La nivelul şcolii, părinții sunt implicați în mai multe tipuri formale
de organizare:
1. Consiliul reprezentativ al părinților / Asociația de părinți;
2. Consiliul clasei;
3. Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calității în şcoală;
4. Comitetul de părinți ai clasei.

Pot realiza parteneriate cu unitățile de învățământ, asociațiile de

părinți, organizații nonguvernamentale cu competențe în domeniu
pentru organizarea şi funcționarea „Școala după școală” prin care se
pot oferi „activități educative, recreative, de timp liber, pentru
consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării,
precum și activități de învățare remedială.” (Art. 61.8);
 Şcoala şi autoritățile

Noua lege a educației (publicată în MO Nr. 18/10.I.2011) stipulează o

serie de prevederi în ce priveşte autoritățile locale.
În ce priveşte organizarea, funcționarea şi organizarea instituțiilor de
învățământ se prevede:
În art. 19 - „Pentru asigurarea accesului egal la educație și formare
profesională, autoritățile administrației publice locale, în baza avizului
conform al inspectoratelor școlare, aprobă organizarea, funcționarea și,
după caz, dizolvarea unor structuri de învățământ, fără personalitate
juridică — ca părți ale unei unități de învățământ cu personalitate
juridică și subordonate aceluiași ordonator principal de credite, în
condițiile legii.”.
În art. 20 se prevede că: „autoritățile administrației publice locale
asigură, în condițiile legii, buna desfășurare a învățământului
preuniversitar în localitățile în care acestea își exercită autoritatea” iar
„neîndeplinirea de către autoritățile administrației publice locale a
obligațiilor ce le revin în organizarea și funcționarea învățământului
preuniversitar se sancționează conform legii.”
 Şcoala şi autoritățile

Pot realiza parteneriate cu unitățile de învățământ, asociațiile

de părinți, organizații nonguvernamentale cu competențe în
domeniu pentru organizarea şi funcționarea „Școala după
școală” prin care se pot oferi „activități educative, recreative,
de timp liber, pentruconsolidarea competențelor dobândite
sau de accelerare a învățării, precum și activități de învățare
remedială.” (Art. 61.8);
Autoritățile publice locale asigură finanțarea
complementară din care sunt suportate cheltuieli de
capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate
procesului de învățământ preuniversitar de stat, din
bugetele locale. Categoriile de cheltuieli sunt:
- investiții, reparații capitale, consolidări;
- subvenții pentru internate și cantine;
- cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor;
- cheltuieli cu bursele elevilor;
 Şcoala şi autoritățile

- cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor

art. 84 alin. (1);
- cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
- cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie
periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu
excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
- cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative
extrașcolare organizate în cadrul sistemului de
învățământ;
- cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în
muncă, pentru personalul angajat,preșcolari și elevi;
- gestionarea situațiilor de urgență;
- cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de
cooperare în domeniul educației și formării profesionale.
 Alte instituții ale autorităților publice

 La nivel județean funcționează Direcțiile Generale de

Asistență Socială şi Protecția Copilului care aplică, la
nivelul judetului politicile şi strategiile de asistență
socială în domeniul protecției copilului, familiei,
persoanelor singure, persoanelor cu handicap, precum şi a
oricăror persoane aflate în nevoie.
 Activitatea DGASPC în domeniul protecției drepturilor
copilului este complementară activității desfăşurate de
Serviciile Publice de Asistență Socială de la nivel local,
specialiştii săi intervenind în cazul copiilor care au nevoie
de protecție în afara familiei, în situațiile de abuz,
neglijare sau exploatare şi/sau atunci când se impune
acordarea de servicii specializate.
 În structura Direcțiilor Generale de Asistență Socială şi
Protecția copilului se organizează servicii de tip
rezidențial şi servicii de tip familial, ca servicii de
protecție specială a copilului lipsit, temporar sau
definitiv, de ocrotirea părinților săi.
 Modalități de colaborare ale autorităților publice cu
atribuții în domeniul educației şi şcoli

Analiza legislației în vigoare ne indică şi alte direcții de

acțiune ale colaborării dintre autoritățile centrale,
județene şi locale cu atribuții în domeniul educației astfel:
- în realizarea demersurilor pentru participarea copiilor la
învățământul preşcolar şi învățământul obligatoriu;
- dezvoltarea unor programe de educație pentru părinții
tineri;
- organizarea unor cursuri de pregătire pentru copiii ce nu
pot răspunde cerințelor programei naționale şi celor care
au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor şcolare;
- organizarea şi dezvoltarea unor posibilități adecvate de
petrecere a timpului liber şi odihnă;
- realizarea demersurile necesare pentru prevenirea
abandonului şcolar din motive economice
 1. Şcoala şi poliția
Poliția Română este instituția specializată a statului, care exercită atribuții privind apărarea
drepturilor şi libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private şi publice,prevenirea şi
descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice.
Domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală – poliție sunt următoarele:
- Asigurarea integrității personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunității în
general;
- Prevenirea delincvenței juvenile şi a criminalității;
- Violența în familie, stradală, în cadrul şcolii;
- Prevenirea consumului și traficului de droguri;
- Educația rutieră;
- Stabilirea identității persoanelor;
- Prevenirea prostituție/proxenetism, pedofiliei;
- Prevenirea cerşetoriei;
- Prevenirea exploatării prin muncă a copiilor;
- Promovarea respectului față de lege;
- Promovarea drepturilor omului şi ale copilului;
- Promovarea unui comportamnet civilizat în societate;
- Promovarea imaginii pozitive ale Poliției în comunitate.
- Menținerea ordinii şi liniştii publice în unitățile de învățământ, în afara acestora
(perimetrul şcolii, traseul de la şcoală – acasă al elevilor), în comunitate;
 2. Şcoala şi unitățile sanitare

Domenii ale parteneriatului şcoală – unități

sanitare
Rolul unităților sanitare este în principiu acela de
asigura sănătatea populației. Fiecare tip de unitate
sanitară are însă responsabilități diferite. Fiecare dintre
unitățile sanitare pot deveni parteneri ai şcolii.
Parteneriatul şcolii cu unitățile sanitare poate viza
două componente majore:
- intervenția în situații speciale (epidemii, cazuri de
abuzuri, accidente etc.)
- prevenție în cadrul unor programe educative.
Beneficiarii parteneriatului pot fi diverşi: elevii,
cadrele didactice, părinții, asistenții sociali, cadre
medicale şi alte categorii de profesionişti din mediul
social etc.
 3. Şcoala şi biserica
La nivel comunitar biserica îndeplineşte multiple roluri cu
specific şi influențe asupra educației şi a bunei funcționări a
comunității.
Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului le întâlnim
în:
- organizarea unor manifestări cultural artistice comune (serbări,
expoziții, spectacole etc.) cu ocazia marilor sărbători creştine:
Crăciun, Paşti, Florii, Ziua eroilor neamului etc.;
- participarea reprezentanților bisericii la manifestări organizate
de către şcoală:
- deschiderea/închiderea anului şcolar, sfințirea lăcaşului şcolii,
lectorate cu părinții, întâlniri ale reprezentanților bisericii cu
elevii;
- organizarea de excursii, pelerinaje la diverse aşezăminte
bisericeşti (mănăstiri, schituri);
- participarea reprezentanților bisericii la campanii destinate
eradicării: violenței, comportamentelor deviante în rândul
elevilor, traficului de copii etc.
 4.Şcoala şi agenții economici

În ce priveşte parteneriatul şcoală – agenți economici

acesta poate avea ca efect:
- mai bună corelație dintre oferta şi cererea pe piața
muncii (corelarea rețelei şcolare: structurată pe filiere,
profiluri, specializări şi calificări profesionale în funcție
de nevoile educaționale locale şi naționale);
- integrarea socială prin diferențiere a absolvenților, în
funcție de competențe şi opțiuni,transmiterea unor
valori precum responsabilitatea, respectul pentru muncă
şi valorile produse de către aceasta etc.
 4.Şcoala şi agenții economici

Parteneriatul raportat la ciclurile de şcolarizare

 Pentru ciclul primar şi gimnazial: vizite la agenții

economici, lecții deschise, sponsorizări acordate de agenții
economici pentru diverse manifestări, participarea unor
reprezentanți ai agenșilor economici la lecții care să aibă ca
obiectiv educația economică a micilor şcolari.
 La ciclul gimnazial aceste activități pot fi diversificate prin
implicarea elevilor în activități productive care să pună în
practică diverse cunoştințe dobândite în şcoală, consiliere
profesională, activități cu scopul orientării şcolare şi
profesionale, prezentarea diverselor meserii e.t.c.
 Pentru ciclul liceal activitățile, pe lângă cele menționate
anterior, pot fi de practică de specializare în anumite
domenii economice conform cu specializarea oferită de
către şcoală.
 4.Şcoala şi agenții economici

Condiții ale colaborării:

- stabilirea priorităților pe care şcoala doreşte să le acopere prin intermediul
parteneriatului;
- identificarea agenților economici cu valoare de parteneri potențiali ai
şcolii;
- negocierea finalităților comune care pot sta la baza parteneriatului;
- clarificarea condițiilor concrete pentru derularea efectivă a parteneriatului;
- conceperea şi valorificarea unor activități/proiecte în regim de parteneriat;
- identificarea categoriilor de parteneri, pe care şcoala îi poate găsi în rândul
agenților economici;
- identificarea căilor prin care agenții economici pot fi atraşi în parteneriat;
- găsirea modalităților concrete de colaborare cu agenții economici;
- identificarea setului de valori comune, ale şcolii şi ale agenților economici
care pot contribui la un bun parteneriat şcoală – comunitate;
- cultivarea unei atitudini pro-şcoală în comunitate şi creşterea
responsabilității sociale ale agenților economici.
 5. Şcoala şi ONG-urile
Organizațiile neguvernamentale sunt organizații nonprofit, care
presupun o asociere voluntară şi o mobilizare cu caracter privat a
cetățenilor pentru a contribui la diverse cauze sociale.
Dacă ne raportăm la tipul principal de beneficiari cărora li se adresează
acțiunile/proiectele/programele derulate de ONG-uri întâlnim:
- organizații care au ca principali beneficiari copiii şi aici avem mai multe
categorii: copii proveniți din familii cu probleme sociale (sărace,
imigranți, de diverse etnii, monoparentale etc.), copii cu handicap
(diverse handicapuri), copii supradotați, copiii dintr-o anumită arie
geografică (sate izolate, județe, localități etc.), copiii străzii, copii
traficați, copiii abuzați, copiii exploatați prin muncă, copii cu diverse
afecțiuni, copii cu o anumită vârstă (preşcolari, şcolari,
adolescenți,studenți etc.), copii delincvenți reținuți sau nu, etc.
- organizații care au ca beneficiari părinții/familiile: ale părinților copiiilor
dintr-o şcoală, ale părinților care îngrijesc copii cu diverse handicapuri,
ale părinților care au copii cu preocupări într-un anumit domeniu;
- organizații ale cadrelor didactice: ale cadrelor didactice cu o anumită
specializare, ale cadrelor didactice cu preocupări într-un anumit
domeniu;
- organizații mixte, care au mai multe categorii de beneficiari.
 5. Şcoala şi ONG-urile

Aria de acoperire a parteneriatului

- parteneriatul în cadrul unui program: Programul este un ciclu sau set de
activități (proiecte) în general fără un termen de încheiere precis
delimitat, care este planificat şi controlat, cu un aspect dinamic, care
constituie o abordare integrată pentru îndeplinirea misiunii şi
obiectivelor organizație (PHARE, POSDRU, POS CEE etc.)
- parteneriat în cadrul unui proiect: Proiectele reprezintă un ansamblu de
activități planificate care se adresează unei probleme specifice, îşi
propune să atingă obiective specifice, în limite de timp bine definite şi
beneficiază de fonduri limitate. Proiectele sunt făcute în etape distincte,
identificabile. Proiectele pot fi implementate de către o şcoală, eventual
în colaborare cu alți parteneri (alte şcoli, ONG-uri, autorități etc.).
Şcoala poate fi, la rândul său solicitantul de fonduri şi prin urmare, cea
care implementează proiectul, alături de alte şcoli, organizați
neguvernamentale, instituții.
- parteneriat în cadrul unor activități punctuale: inițiate în plan local de
către şcoli sau de către alți agenți comunitari, care vizează derularea
unor activități punctuale, cu resurse locale, în care sunt implicați cei care
au interese comune la un moment dat.
 5. Şcoala şi ONG-urile

Parteneriatul poate viza o multitudine de obiective:

- susținerea copiilor pentru a fi şcolarizați;
- consilierea/realibilitarea copiilor abuzați şi scoaterea copiilor din
mediul de risc;
- prevenirea abandonului prin consilierea şi sprijinirea familiilor;
- asigurarea unor ajutoare materiale, medicamente, financiare;
- prevenirea consumului de substanțe dăunătoare;
- susținerea dezvoltării aptitudinilor şi abilităților copiilor;
- şcolarizarea, socializarea, recuperarea, integrarea socială a
copiilor/tinerilor cu dizabilități;
- sprijinirea integrării sociale şi profesionale a tinerilor proveniți din
instituțiile de ocrotire;
- susținerea reintegrării sociale a copiilor delincvenți;
- prevenirea delincvenței şi a comportamentelor sociale în rândul
copiilor şi tinerilor; etc.
 5. Şcoala şi ONG-urile

Asistența familiei
Parteneriatul în domeniul asistenței familiei nu implică
numai şcoala şi ONG-urile ci şi autoritățile şi instituțiile
sociale care trebuie să: contribuie la îmbunătățirea vieții
familiilor defavorizate, selecția serviciilor sociale adecvate
nevoilor, identificarea nevoilor, orientarea familiilor către
servicii adecvate.
Asistența şi ocrotirea persoanelor cu dizabilități:
Organizațiile neguvernamentale împreună cu şcolile
pot desfăşura, şi pe alocuri chiar se întâmplă acest lucru,
programe de parteneriat în vederea recuperării, integrării
sociale şi profesionale a copiilor/tinerilor cu dizabilități.
Vă mulțumesc pentru atenție și
pentru participarea la
programul nostru de formare!
CASA CORPULUI DIDACTIC MUREȘ