You are on page 1of 10

Prezentare : Motroi Valentina

M1402
Conducator : Cotelea Andrian
Conferentiar universitar
 Definitie, clasificare
 Masuri de protectie contra insectelor
daunatoare
 Metode si mijloace de combatere a
insectelor si acarienilor
a. Metode mecanice
b. Metode fizice
c. Metode chimice
 Dezinsecţia reprezintă un ansamblu de acţiuni
prin care se urmăreşte combaterea
artropodelor
dăunătoare ce transmit boli infecţioase şi
parazite, degradează produsele sau le
generează la om.
Dezinsecţia generală
a încăperilor poate fi efectuată numai după
terminarea lucrului şi evacuarea produselor,
a utilajelor mobile şi a bidoanelor.

Dezinsectia partiala
se efectuează după o metodă ce se stabileşte
în funcţie de specificul obiectivului, De
exemplu,pentru ambalaje, opărirea sau
încălzirea la etuvă la temperatura de 60-70°C
 Masurile de protectie contra insectelor
daunatoare au rolul de a preveni
infestarea unitatilor din industria
alimentara si a depozitelor si de a crea
conditii care sa nu permita dezvoltarea
acestora in incintele agentilor economici
producatori de alimente.
 Metode mecanice

astuparea crăpăturilor din ziduri, în care insectele şi îşi


depun ouăle sau se ascund;
-folosirea grilajelor din plasă de sârmă sau din material
plastic cu ochiuri mici la ferestre şi la niovelul gurilor de
ventilaţie, pentru a impiedica accesul insectelor unităţile
alimentare;
- folosirea diferitelor capcane pentru larve şi insecte
adulte şi a benzilor lipicioase (două părţi decolofoniu şi o
parte ulei de ricin) etc.
 Metode fizice
- caldura
-radiatii ionizante
-radiatii ultraviolete
-radiatii electromagnetice
Un insecticid trebuie să îndeplineasca următoarele condiţii
călitative:
 să aibă o toxicitate măxima faţa de artropode, indiferent de
stadiul lor de dezvoltare şi să nu fie toxic pentru
om şi animale;
 să distrugă artropodele în doză mică (mg/kg) într-un interval
de
timp scurt;
 să fie rezistent la condiţiile de mediu (temperatură,
umiditate,
lumină);
 să nu afecteze utilajele, ustensilele de lucru şi ambalajele;
 să aibă perioadă de remanentă cât mai lungă;
 să fie activ atât la temperatura camerei cât şi la temperaturi mai
joase;
 să nu imprime miros sau gust particular produselor;
 să se manipuleze uşor şi fără pericol (să nu fie inflamabile şi
explozibile);
 să fie ieftine şi autorizate de organele sanitare.