CONFLICTE INTRA ȘI INTER GRUP

ÎNDRUMĂTOR: STUDENȚI:
CONF. DR. OANA RUSU MOSII MIHAIL
RUSU ALEXANDRU
SANDU ADRIAN
URSULEASA ALINA
INTRODUCERE

 Termenul de „conflict” îşi are originile în

verbul latinesc „confligo, ere” („a se lupta”, „a
se bate între ei”).
 James Schelemberg (1996, p, 8): „Pentru
început, putem defini conflictul social ca fiind
opoziţia dintre indivizi şi grupuri, pe baza
intereselor competitive, a identităţilor diferite
şi a atitudinilor care se deosebesc”.
INTRODUCERE

 John Burton: "O relaţie în care fiecare parte

percepe scopurile, valorile, interesele şi
conduita celuilalt ca antitetice alor lui”.
 „O divergenţă de interese aşa cum este ea
percepută, sau credinţa că aspiraţiile curente
ale părţilor nu pot fi realizate simultan”
(Rubin, Pruit & Kim, 1996, p. 7).
 Conflictul poate lua un:

 curs distructiv;
 unul constructiv.
TIPOLOGIA CONFLICTELOR

După nivelul la care se manifestă, conflictele

pot fi:
 C. intrapersonale, C. interpersonale, C.
intragrupale, C. intergrupale, C. între organizaţii, C.
Internaţionale.
După criteriul nivelului, Helena Cornelius
şi Shoshana Faire (1996) disting între:
 Disconfortul, Incidentul, Neînţelegerea,
Tensiunea, Criza .
 Morton Deutsch ia
în discuţie criteriul rezultatului conflictului
şi indică trei tipuri de conflicte:
 Conflictul de sumă zero („victorie-
înfrângere”);
 Conflictul de cooperare totală în care
amândoi pot câştiga sau amândoi pot pierde;
 Conflictul cu motive mixte.
SURSELE CONFLICTELOR

Majoritatea conflictelor au ca sursă

divergenţele şi incompatibilităţile dintre
persoane precum şi nesatisfacerea unor
nevoi şi trebuinţe de bază precum
afilierea, puterea, libertatea.
ETAPELE CONFLICTULUI

Conflictele sunt construite în faze

specifice:

 Etapa premergătoare;
 Etapa de escaladare;

 Etapa de rezolvare.
ETAPA MANIFESTĂRII

1. Dezacordul
2. Confruntarea
3. Escaladarea
4. De-escaladarea
5. Rezolvarea
TIPURI DE RĂSPUNSURI LA CONFLICT

Reacţia de evitare
Reacţia de confruntare.
Reacţia bazată pe comunicare
 Morton Deutsch vorbeşte despre şase
modalităţi diferite de a trata un conflict:

1.Evitarea conflictului vs. implicare excesivă în

conflict .
2.Manifestarea în mod dur vs. blând.
3.Manifestarea în mod rigid vs. flexibil.
4.Manifestarea în mod intelectual vs. emoţional.
5. Exagerare vs. Minimalizare.
6.Dezvăluire obligatorie – tăinuire obligatorie.
CONFLICTELE INTER ȘI INTRA GRUP
Pentru ca existenţa grupului să fie posibilă, o
„asociere de persoane” trebuie să ţină cont de
următoarele condiţii:
I. Persoanele în cauză trebuie să „interacţioneze şi
să comunice între ele”;
II. Persoanele trebuie să fie conştiente de
apartenenţa lor la grup, trebuie să fie conştiente
că formează o unitate socială:
III. Pentru a forma un grup, indivizii trebuie să aibă
măcar un scop comun.
EFECTELE CONFLICTELOR INTER-GRUP

Asupra grupurilor competitive;

 Asupra relaţiilor dintre grupurile aflate în
conflict;
 Asupra grupului învingător;

 Asupra grupului învins.

CONFLICTE ȘI CRIZE ÎN ECHIPE

Devillard a înregistrat 3 tipuri de cauze

externe ale uzurii unei echipe:
a) Degradarea legăturilor dintre echipieri, cu
consecință imediată, diminuarea coeziunii.
b) Acumularea de sentimente negative este o altă
cauză a degradării climatului, a diminuării
mobilizării membrilor a diluării sentimentului de
apartenență.
c) Diminuarea coeziunii tehnice și pierderea
energiei de propulsie. Această pierdere are
diferite cauze.
Cele asupra cărora s-au realizat mai multe
cercetări sunt conflictele de interese (Wosinska,
2005):
1. Conflictele cauzate de nevoia de „apărare a
identității”, personale sau a grupului, a stimei de
sine, a propriei valori sau a valorilor promovate
de grup, pentru a proteja achizițiile colective.
2. Alte tipuri de conflicte de factură psihosocială
sunt cele care se nasc din „diferențe” de opinii.
3. După cum am afirmat anterior, cele mai
cercetate sunt „conflictele de interese”. În
orice grup apar contradicții rezultate din
încercarea membrilor de a-și proteja interesele
proprii.
PINCIPALELE STATEGII DE REZOLVARE A
CONFLICTULUI
 Analiștii insistă însă asupra faptului ca orice
conflict e util ca mijloc de a ieși din criză.
Mijloacele pe care le are la dispoziție
managementul sunt trei:
1. Progresul

2. Declanșarea conflictului

3. Regresia la starea anterioară.

Dar indiferent de tipul de criză, pentru a o

depăși, soluția e reajustarea percepției
protagoniștilor.
 Cauzele cele mai frecvente ale conflictelor din
interiorul microgrupurilor pot fi grupate în
următoarele categorii:
 Conflicte de interese;

 Competiţii pentru ocuparea diferitelor poziţii;

 Disfuncţionalităţi organizatorice sau tehnice;

 Diferenţe semnificative;

 Dificultăţi sau blocaje de comunicare între părţi;

 Incompatibilităţi persoane de ordin temperamental,

caracterial sau aptitudinal;
 Acţiuni, decizii sau influenţe inadecvate ale liderului

 Incompatibilităţi în planul valorilor şi convingerilor

ideologice, politice, religioase sau morale.

FACTORII DE ESCALADARE ȘI DIMINUARE
A CONFLICTULUI

 Un conflict va fi accectuat
 Un conflict va fi diminuat
SOLUȚIONAREA CONSTRUCTIVĂ A
CONFLICTELOR

Premise pentru o soluţionare constructivă a

conflictelor:
 Modificarea perspectivei fundamentale asupra
soluţionării conflictelor.
 Renunţarea la ameninţări şi la uzul de forţă.
 Propriile percepţii nu trebuie interpretate ca fiind
singurele corecte.
 Implicarea unei terţe părţi.
 Discuţii comune în loc de fapte deja făcute.

 Soluţiile trebuie să ţină seama de interesele

tuturor participanţilor
VĂ MULȚUMIM PENTRU ATENȚIE!!