You are on page 1of 24

Conform hotărîrii Guvernului

nr. 688 din 20 iunie 2006

Coordonator: Alexei Rusu


Student: Stamatin Cristina
Definiție

Activitate medicală şi socială, care are ca
sarcină principală determinarea şi evaluarea
dereglărilor funcţionale şi structurale ale
organismului uman, însoţite de reducerea
activităţii şi capacităţilor individului cu
vîrstă aptă de muncă de a participa la
realizarea unor probleme situaţionale vitale.
Consiliul republican de
expertiză medicală

Se călăuzeşte de principiile social-
umane fundamentale, confirmate în
Declaraţia ONU privind drepturile
persoanelor cu deficienţe funcţionale,
respectînd cu stricteţe etica şi
deontologia medicală.
Consiliul republican de
expertiză medicală

în subordinea Ministerului Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei
unica instituţie de stat cu împuterniciri
plenipotenţiare în domeniul expertizei medicale a
vitalităţii.
 Statele de funcţii se aproba de către Ministerul
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în limita
efectivului aprobat de Guvern.
Structura Consiliului republican
de expertiză medicală a vitalităţii

 serviciul financiar şi dezvoltare managerială;
 consiliile de expertiză medicală a vitalităţii de nivel
republican:
 consiliul de expertiză medicală a vitalităţii nr.I;
 consiliul de expertiză medicală a vitalităţii nr.II;
 consiliul de expertiză medicală a vitalităţii nr.III;
 secţia administrativă;
 consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a
vitalităţii.
Sarcini

 expertizarea şi reexpertizarea pacienţilor în cazuri dificile,
la solicitarea consiliilor primare teritoriale;
 reexpertizarea pacienţilor care au contestat deciziile
consiliilor primare teritoriale de expertiză medicală a
vitalităţii ca măsură de control al temeiniciei acestor
decizii;
 confirmarea proceselor-verbale de stabilire a invalidităţii
primare şi invalidităţii fără termen de reexpertizare de
către consiliile primare teritoriale de expertiză medicală a
vitalităţii;
Sarcini

 confirmarea necesităţii asigurării invalizilor cu mijloace de
deplasare;
 constatarea indicaţiilor privind necesitatea asigurării invalizilor
cu proteze ortopedice, vizuale, auditive.
 stabilirea şi evaluarea invalidităţii;
 recomandarea pensionării conform indicaţiilor medicale;
 aprobarea sau sancţionarea prelungirii certificatului de concediu
medical, în cazul tratamentului de durată, conform fişei de
trimitere a Consiliului medical consultativ al instituţiei medico-
sanitare, în conformitate cu actele normative în vigoare.
În procesul expertizării se va ţine cont de
următorii factori medicali, psihologici, sociali,
habituali şi profesionali:


 caracterul bolii şi, în special, consecinţele ei;
 gradul de dereglare a funcţiei;
 eficacitatea tratamentului şi măsurilor de reabilitare aplicate;
 starea mecanismelor compensatorii;
 pronosticul clinic şi pronosticul privind activitatea social-
profesională;
 posibilitatea adaptării sociale;
 necesitatea protecţiei sociale;
 vîrsta etc.
Criterii de bază pentru
stabilirea invalidităţii

gradul de reducere a capacităţilor vitale ale organismului,
determinată de boli sau deficienţe anatomice, cum sînt
capacităţile:
 de autodeservire;
 intelectuale şi de comportament;
 de comunicare (vedere, auz, vorbire);
 locomotorii, aptitudine a corpului şi dexteritate;
 de adaptare situaţională;
 de participare la activitatea socială şi profesională.
Grade de severitate a
reducerii capacităților vitale

grad mediu;(25 şi pînă la 49 la
sută)
grad accentuat;(50 şi pînă la 74 la
sută)
grad sever sau pierderea lor
totală.(de la 75 la sută şi mai mult)
Cauzele invalidității

invaliditate de boală obişnuită;
invaliditate de boală profesională;
invaliditate survenită după un accident de muncă;
invaliditate determinată de schilodire în muncă în
legătură cu avaria de la Cernobîl;
invaliditate legată de serviciul militar sau special;
invaliditate din copilărie.

Controlul asupra
corectitudinii stabilirii
gradului de invaliditate o
exercită Ministerul Muncii,
Protecţiei Sociale şi Familiei
LEGE Nr. 289
din 22.07.2004
privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară
de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale

Prezenta lege stabileşte dreptul la
prestaţii de asigurări sociale pentru
prevenirea, limitarea, înlăturarea
riscurilor sociale şi susţinerea
financiară a persoanelor îndreptăţite a
le primi, în cazul producerii unor astfel
de riscuri.
Riscurile sociale

 Îmbolnăvirea
Maternitatea
Creşterea copilului
Decesul.
Surse de finanțare

Plata prestaţiilor de asigurări
sociale prevăzute la art. 5 alin.
(1) lit. b), c), d), e), f), g), h) se
efectuează integral de la
bugetul asigurărilor sociale de
stat.
Baza de calcul

Venitul mediu lunar asigurat
realizat în ultimele 12 luni
calendaristice premergătoare lunii
producerii riscului asigurat, venit
din care au fost calculate
contribuţii individuale de asigurări
sociale.
Indemnizaţie pentru incapacitate
temporară de muncă

Se confirmă prin certificat de concediu
medical
 Perioada este de cel mult 180 de zile în
cursul unui an calendaristic
 Prelungirea concediului medical peste
180 de zile se face pentru cel mult 30 de
zile
Indemnizaţia pentru
prevenirea îmbolnăvirilor

În scopul
prevenirii îmbolnăvirilor,
asiguratul are dreptul la
indemnizaţie pentru
carantină.
Indemnizaţia de
maternitate

 soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele
care s-au aflat la evidenţă în instituţiile medico-sanitare
din Republica Moldova, care au dreptul la concediu de
maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul
postnatal
 se acordă integral la a 30-a săptămînă de sarcină, pe o
perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul
naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi
copii – de 140 de zile calendaristice.
Indemnizaţia pentru
creşterea copilului

 pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani
beneficiază, la cerere, opţional: unul dintre
părinţi, bunelul, bunica, o altă rudă care se
ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului,
precum şi tutorele, dacă sînt persoane
asigurate şi îndeplinesc condiţiile de
realizare a stagiului de cotizare prevăzute la
art. 6 alin. (1), (2) sau (3).
Indemnizaţia pentru îngrijirea
copilului bolnav

 în vîrstă de pînă la 10 ani
 în cazul copilului care suferă de maladie oncologică şi al
copilului cu dizabilitate pentru afecţiuni intercurente -
pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani
 Perioada este de cel mult 14 zile calendaristice în cazul
acordării asistenţei medicale de ambulatoriu
 de cel mult 30 de zile calendaristice în cazul acordării
asistenţei medicale în staţionar pentru perioada în care
copilul necesită îngrijire, dar nu mai mult de 60 de zile
cumulative într-un an calendaristic pentru fiecare copil.
Ajutorul de deces

 beneficiază o singură persoană, care poate fi,
după caz, soţul/soţia supravieţuitor/supravieţuitoare,
copilul, părintele, tutorele, curatorul
 persoana care dovedeşte că a suportat cheltuielile
ocazionate de deces.
 Asiguratul, şomerul şi pensionarul beneficiază de dreptul
la ajutor de deces în caz de deces al unui membru de
familie care nu avea drept de asigurări sociale.
Responsabili

Controlul asupra corectitudinii
stabilirii, a calculării și a plății
prestațiilor de asigurări sociale
prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a),
b) și g) îl exercită Inspectoratul de
Stat al Muncii.