Penaru Bianca Clasa: a X-a H Prof. coordonator: Gheorghe Ligia „Maitreyi” este un roman al experienței, scris de Mircea Eliade. A fost publicat pentru prima oară în 1933 și s-a bucurat de popularitate în întreaga lume, fiind tradus în mai multe limbi: franceză, engleză, italiană, germană, spaniolă, catalană, esperanto etc. Este o poveste de dragoste, o idilă ce se înfiripă între un englez pe nume Allan, care este şi naratorul romanului, şi Maitreyi, o indiancă de 16 ani .Maitreyi e acea femeie în devenire, o indiancă în adevăratul sens al cuvântului, cu o credinţă în zei, care ascultă de părinţi şi nu le iese din cuvânt.
Maitreyi e un jurnal, o îngrămădire de sentimente,
de la ură la iubire, pe care Allan le dobândeşte în timpul şederii sale în India. El lucrează ca inginer la firma lui Narendra Sen, un important om de afaceri din Calcutta. Există o relaţie de strânsă prietenie. În momentul când Allan se îmbolnăveşte, Narendra îi cere să vină acasă la el, unde va sta şi se va reface. În locuinţa lui Narendra o întâlneşte pe fata lui, Maitreyi. La început o priveşte la fel ca pe celelalte indience. Încetul cu încetul, Allan şi Maitreyi se apropie, atât de mult încât le este imposibil să evite sentimentele .
Cu toate acestea, Maitreyi nu ştie ce-i adevărata
dragoste. Ea e naivă, o copilă interesată de literatură şi filozofie. Allan e european, şi ca toţi europenii, are crezul că face parte dintr-o „specie” mai evoluată decât aceşti oameni, tocmai pentru profunzimea şi naivitatea cu care absorb lumea. În timp însă, el descoperă că fata începe să i se pară atrăgătoare, intuind că familia ei complotează şi îl încurajează să se apropie de tânără. Pentru c dragostea lor să nu fie una păcătoasă, fata oficiază o logodnă şi îi dăruieşte lui Allan un inel. Prin această scenă, iese în evidenţă dragostea pe care şi-o poartă cei doi: „Mă leg pe tine, pământule, că voi fi a lui Allan şi a nimeni altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupra-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mâna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţa de rod şi de joc să-i dau.” Sora ei Chabu, fiind de faţă la logodnă, trădează în mod involuntar secretul tinerilor. Allan este alungat de inginer şi află astfel că o căsătorie cu Maitreyi este imposibilă. Deznădăjduită, fata se dăruieşte vânzătorului de fructe, în speranţa că acest lucru îi va convinge pe părinti să îl ierte pe Allan. Aceştia rămân însă neînduplecaţi.
Allan se retrage în Himalaya. Acolo, el încearcă să o
uite pe Maitreyi şi are o relaţie cu o altă fată pe care o întâlneşte. Dându-şi seama că tot pe tânăra indiancă a iubit-o cel mai mult, tânărul refuză totuşi să citească scrisorile trimise de aceasta. În anul 1971, Maitreyi Devi se întâlneşte cu sanscritologul român Sergiu. Al. George, cel care îi povesteşte pentru prima dată despre romanul care îi poartă numele. Această veste cutremurătoare o determină pe Maitreyi să scrie romanul-răspuns „Dragostea nu moare”, după 42 de ani de la terminarea poveştii de dragoste. Romanul poate fi privit ca o oglindă a naraţiunii din „Maitreyi” şi asta pentru că personajele principale sunt Amrita şi Mircea Euclid (spre deosebire de romanului lui Eliade unde aceştia erau Maitreyi şi Allan). Din primele pagini, Maitreyi Devi nu neagă iubirea acesteia pentru european, ba dimpotrivă, o recunoaşte.
Mai mult decât atât, Maitreyi vorbeşte despre mustrările de
conştiinţă pe care le are faţă de soţul ei pe care-l respectă şi- l iubeşte pentru viaţa fericită pe care i-a oferit-o. Iar aceasta se simte neputincioasă în faţa amintirilor ce năvălesc asupra ei, 1972 devenind 1930, femeia matură redevenind o tânără fată de 16 ani îndrăgostită. Autoarea nu vorbeşte doar despre iubirea sa pentru Mircea, ci şi despre o lume prezentată în paginile romanului lui Eliade, India anilor 1930 sub dominaţie colonială britanică.
Îşi respectă părinţii, şi, cu toate acestea, după 40 de ani de la
iubirea sa neîmplinită nu se sfieşte să privească adevărul în faţă şi să vorbească despre problemele din interiorul familiei sale, de la părinţi până la rude apropiate.
Aceasta, deşi recunoaşte vina tatălui său, inclusiv greşeala acestuia
de a-şi părăsi nevasta şi copii, nu îl blamează în final şi îi acceptă calităţile şi defectele. Totodată, Maitreyi nu încearcă să îşi mascheze firea umană pozând doar în imaginea unei femei iertătoare, aceasta mărturiseşte fiecare moment de slăbiciune şi de tristeţe, chiar şi de supărare pe care le-a trăit. Spre deosebire de sfârşitul romanului „Maitreyi”, în „Dragostea nu moare” este prezentată şi revederea dintre cei doi foşti îndrăgostiţi. Aceasta are loc la Chicago in 1973, fiind pusă la cale de un prieten comun. Bărbatul era ferm convins ca această întâlnire nu avea să aibă loc niciodată, crezând că Amrita a rămas profund rănita de faptele lui. Iniţial, Mircea nu a dorit să îşi dezvăluie chipul, femeia descoperind mai târziu că acesta devenise orb. În comparaţie cu romanul „Dragostea nu moare” în care este prezentată soarta reală a lui Chabu, sora Amritei, în opera lui Eliade aceasta are parte de un sfârşit tragic. Fata se îmbolnăveşte foarte grav, fiind afectată profund de situaţia familiei ei, iar la 7 zile după plecarea lui Allan, moare. În interviul cu Chabu Devi, realizat în anul 1995, sunt prezentate următorele: • În cartea scrisă de Mircea Eliade, dragostea fizică trece pe primul plan, aceasta fiind o viziune diferită spre deosebire de opinia tradiţională din India: „nu trupul primează ci dragoste”; • El nu vorbeşte despre dragostea adevărată, ci despre pasiunea trecătoare specifică adolescenţei, spre deosebire de Maitreyi care vede întâmplările într-o manieră mult mai profundă, acest fapt putând fi datorat şi vârstelor foarte diferite la care au fost scrise cărţile; • Sunt vizibile diferenţele dintre concepţiile culturii occidentale si cele ale culturii orientale; • Chabu admite ca unele fapte din cele două cărţi pot fi denaturate, neamintindu-şi cu exactitate totul, deoarece avea doar 11 ani şi se considera imatură. Cu toate că cele două cărţi prezintă viziuni diferite asupra întâmplărilor petrecute între cei doi, ambele se centrează pe ideea unei iubiri interzise. Astfel sunt prezentate două perspective din care reiese opoziţia dintre culturi.
„Maitreyi este una din acele cărți cu destin de miracol în
cariera unui scriitor și chiar a unei generații.” – Pompiliu Constantinescu BIBLIOGRAFIE
Costache Adrian, Ioniţa Florin, Săvoiu Adrian – „Limba şi
literatura romănă” manual pentru clasa a X-a, Editura Art Educaţional, Bucureşti, 2005 Mircea Eliade – „Maitreyi”, Editura Cartex, Bucureşti, 2000 http://www.bookblog.ro/biografii-si-memorii/dragostea-nu- moare/ https://citesc.blog/2015/08/12/maitreyi-de-mircea-eliade- recenzie-si-citate/ https://www.youtube.com/watch?v=1rP9BkWOpA0 https://ro.wikipedia.org/wiki/Maitreyi#Ac%C8%9Biune