Contaminarea produselor alimentare

cu antibiotice

Antibioticele sunt substante naturale,produse de

microorganisme pentru a omorai sau a inhiba
cresterea altor microorganisme.
Putine antibiotice sunt complet inofensive pentru
microorganisme.
EIe pot fi clasificate in functie de structura chimica,
proprietatile terapeutice si spectrul de actiune.

Antibioticele, ca agenti antibacterieni, au o

toxicitate relativa. De exemplu, bacteriile au
capacitatea de a transforma acidul paminobenzoic in acid folic.Sulfamidele pot
interfera in aceasta transformare, inhiband-o.
Organismul uman nu poate converti acidul paminobenzoic in acid folic, acesta din urma fiind
adus prin dieta.

Antibioticele au actiune selectiva,iar

unele au actiune strict antifungica. Din
cauza ca efectul antibioticelor este in
principal cel bacteriostatic, pentru
conservarea produselor alimentare este
necesar ca antibioticul sa fie prezent in
mod permanent in produs, stabilitatea
acestuia in timp fiind o conditie esentiala.
Wrenshall (1959) considera ca
antibioticele trebuie folosite in combinatie
cu refrigerarea, congelarea, pasteurizarea
sau sterilizarea.

Surse alimentare
Fructe si vegetale
Se stie ca depozitarea fructelor si legumelor
este limitata printre altele si de bolile provocate
de microorganisme :
- moniloza produsa de mucegaiul Monillina
fructicola si Monullina laxa;
- putregaiul cenusiu produs de mucegaiul Botrytis
cirerea;
- putrezirea umeda produsa de specii de
Penucillium;

-putregaiul uscat produs de mucegaiuri din genul

Fusarium (cartofi, ceapa, usturoi, radacinoase,
tomate)
- mucegaiul negru produs de mucegaiuri din genul
Aspergillius (ceapa, usturoi);
- putregaiul alb produs de Sclerotinia sclerotiorum
(radacinoase, ceapa, cartofi, varza);

Carne,peste ,oua
Antibioticele testate pentru aceste produse
alimentare au fost din clasa tetraciclinelor. Astfel
carcasele de pasari neviscerate, eviscerate sau
transate, scufundate intr-o solutie de tetraciclina de
30 mg/l, si-au prelungit durata de pastrare cu 7-14
zile fata de martor.S-a demonstrst de catre Ziegler si
Stadelman ca antibioticul absorbit de carcasa in
solutia respectiva este complet distrus in timpul
fierberi.

Pentru conservarea oualor in coaja, la

temperatura de 18 35 C Giolotti si Gianelli au
folosit tetraciclina si au constatat ca 80% din probele
tratate au fost sterile din punct de vedere
microbiologic, in timp ce martorii au fost contaminati.
Pentru conservarea pestelui s-a folosit
clortetraciclina, oxitetraciclina, penicilina,
streptomicina, oleandomicina, polimixina, neomicina
si subtilina, cu rezultate bune.

Lapte si produsele lactate

Desi prezenta antibioticelor in lapte reprezinta o
falsificare, s-au facut totusi experimentari pentru
conservarea laptelui. Prin adaos de streptomicina sa observat inhibarea cresterii lui E. coli, tetraciclinele
si cloramfenicolul inhiba cresterea bacteriilor de
putrefactie, dar si cele lactice.
Cercetarile au aratat ca eficacitatea
antibioticelor in prelungirea duratei de conservare a
laptelui este mai mare cand acesta se adauga in
laptele proaspat muls.

Efecte negative
Folosirea antibioticelor in industria alimentara sau ca
stimulatori in zootehnie ridica insa probleme privind
cantitatea de antibiotice reziduale din alimente.
O problema importanta o reprezinta utilizarea
antibioticelor ca stimulatori in hrana animalelor, in
care caz Escherichia coli si Salmonella devin
antibiotico-rezistente, putand fi transferate la om.
La fabricarea branzeturilor, datorita prezentei
antibioticelor in lapte, se prelungeste durata
fabricatiei, ceea ce inseamna o scadere a
productivitatii.

O alta problema se refera la utilizarea antibioticelor

pentru tratarea mastitelor la vacile de lapte. In
laptele acestor vaci se vor gasi cantitati decelabile
de antibiotic care rezista tratamentului de
pasteurizare, refrigerare sau congelare.Laptele care
contine antibiotice nu poate fi utilizat la fabricarea
produselor lactate supuse fermentarii cu ajutorul
culturilor pure ( iaurt, branza), deoarece antibioticele
inhiba aceste culturi.
La concentratii mai mici de penicilina in lapte,
aciditatea, aroma si textura produsului sunt
modificate substantial.

Metode pentru identificarea antibioticelor

O varietate de metode au fost utilizate pentru
msurarea reziduurilor sulfonamide n materiale
biologice, inclusiv:
- cromatografia n strat subire (TLC),
- cromatografia lichid de nalt performan (HPLC),
- cromatografia de lichid - spectrometrie de mas
(LC/MS),
- electroforeza capilar de nalt performan (HPCE),
- cromatografia n faz gazoas (GC),

- testul enzimatic imunosorbant (ELISA),

- determinarea imuno biosenzor (BIA) metodele
microbiologice.
Metodele instrumentale, cum ar fi:HPLC/MS si
HPLC/MS-MS sunt sensibile i specifice, dar sunt
laborioase i necesita aparatura foarte costisitoare.
Aceste metode sunt adecvate pentru confirmare, dar
nu i pentru screening-ul de un numr mare de
probe.

Limita maxima de reziduuri

Limita stabilita pentru sulfonamide este de:100g/kg,
pentru toate speciile si toate tesuturile.
Pentru evitarea contaminarii alimentelor de origine
animala fabricantii de medicamente de uz
veterinar au obligatia sa efectueze studii de
depletie a reziduurilor si de determinare a timpului
de asteptare.
In sprijinul acestor studii exista o multitudine de
metode de analiza a reziduurilor de
sulfonamide(enumerate mai sus).

Bibleografie:
Kilara, A. Antibiotics and Food Safety, In:
Safety of Food, Ed. Graham, H.D. AVI
Publishing Company, Inc., WestportConnecticut 1980.
http://www.veterinarypharmacon.com/docs/606
-2010-%20ART.3.pdf

Va multumesc pentru atentie!