TULBURĂRILE DE VOINŢĂ

AGRESIVITATE ȘI PSIHOPATOLOGIE
SUICIDUL
TULBURĂRILE DE VOINŢĂ
 Where there is a will, there is a way...

• Voinţa este funcţia psihismului prin care se

produce actualizarea şi realizarea intenţiilor,
• Cum? - prin organizare operaţională a acţiunilor
şi structurare decizională.
• Este strâns legată de sistemul motivaţional
conceput ca ansamblul pulsiunilor interne cu
nivel energetic şi tensional specific, modelat
socio-cultural, ca declanşator al acţiunii.
Hiperbulia

• creşterea forţei voliţionale, având caracter

global şi fiziologic
• la anumite tipuri de personalităţi
• sectorizată în patologie
– Hiperbulia delirantă
• nivel foarte ridicat
• afecţiuni psihotice
– Hiperbulia electivă
• se desfăşoară sectorizat
• Ex. Toxicomanii, nevroză obsesivo-fobică
Hipobulia
– Hipobulia cu caracter global
• diminuarea forţei voliţionale cu scăderea capacităţii de
acţiune, legate de un sistem motivaţional mai slab
conturat sau chiar absent, deşi conştiinţa nu e
modificată şi operaţiile gândirii sunt intacte
• afecţiuni de intensitate nevrotică, cerebrastenie
posttraumatică, toxicomanii, întârzieri în dezvoltarea
psihică (oligofrenii), sindroame psihoorganice, cronice,
demenţe. În stările maniacale, hipobulia este
secundară incapacităţii de concentrare a atenţiei,
excitaţiei psihice şi agitaţiei psihomotorii
– Hipobulia cu caracter electiv
• incapacitatea de a face faţă situaţiilor fobogene sau
obsesiilor ideative, nevroza obsesivo-fobică
 Abulia
• nivel maxim de scădere a forţei voliţionale şi pierderea aproape
totală a iniţiativei şi capacităţii de acţiune
• în: depresii psihotice, schizofrenii, oligofrenii severe, stări
demenţiale avansate

Impulsivitatea
• un sistem motivaţional modificat prin pulsiuni interioare
imperioase, presante, care se impun conştiinţei şi determină trecerea
la act, în condiţiile unei capacităţi voliţionale scăzute
• constituţională la structurile dizarmonice de personalitate de tip
impulsiv, sau poate apare în afecţiuni nevrotice, reacţii şi psihoze,
când îmbracă aspectul de raptus

Parabulia
• scăderea forţei voliţionale determinată în principal de
dezorganizarea sistemului voliţional prin sentimente, dorinţe
ambivalente, bizare, consecinţe ale disocierii ideo-afective
• schizofrenie sau generată de acţiuni simultane, parazite, din
nevrozele motorii
AGRESIVITATE ȘI PSIHOPATOLOGIE
IPOSTAZE CLINICE ALE AGRESIVITĂŢII
• Tulburările de personalitate
• Perverşii sexuali de tip sadic
• Tulburările dispoziţionale de tipul depresiei majore sau excitaţiei
maniacale se pot înregistra acte de agresivitate extremă sub forma
unor raptusuri (furia maniacală)
• În psihozele acute
• Schizofrenie
• Beţie acută, beţia patologică
• Toxicomanii
• Stări confuzionale
• Epilepsie
• Oligofrenie
• Demenţe
SUICIDUL
 TENTATIVA DE SINUCIDERE ŞI SUICIDUL

• Suicidul (de la sui = de sine şi cidium = omorâtor) semnifică „orice caz în

care moartea rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, făcut
de victima însăşi, care ştie că trebuie să producă acest rezultat” (Durkheim
E).

• Noţiunea de suicid tinde să fie înlocuită cu cea de conduită suicidară, care

înglobează suicidul reuşit, tentativele suicidare, ideile de sinucidere,
sindromul presuicidar. Substituirea probabilului şi posibilului cu neantul, cu
nonsemnificativul, demonstrează că sinuciderea nu este o opţiune, ci mai
degrabă negarea totală a posibilităţii de a alege.
Instanţe ale fenomenului suicidar
Id
eea de suicid veleitară reprezintă o dorinţă tranzitorie de autodistrugere, cu proiecţia teoretică a actului,
fără punerea sa în practică, dorinţa fiind generată numai de încărcătura afectivă de moment
Şa
ntajul cu suicidul – apare la persoanele cu o structură psihică labilă sau la persoane cu un coeficient
scăzut de inteligenţă cu scopul de a obţine mai multe drepturi, un plus de libertate,
Te
ntativele suicidare sunt sinucideri ratate din motive tehnice (mijloace de sinucidere inadecvate,
intervenţia unor persoane străine),
Si
ndromul presuicidar caracterizat prin restrângerea câmpului de conştiinţă şi afectivităţii şi înclinaţia
către fantasmele suicidului,
S
uicidul disimulat (travestit) este o acoperire, o disimulare a actului suicidar sub aspectul unui accident,
R
aptusul suicidar este rezultatul unei tendinţe greu reprimabile de dispariţie, a unui impuls nestăpânit,
S
uicidul cronic (parasuicidul) constituie de fapt echivalentele suicidare, din care menţionăm
automutilările, refuzul alimentar, refuzul tratamentului, conduitele de risc şi aşa-numitele sinucideri
cronice (alcoolismul şi toxicomaniile), ele asemănându-se prin caracterul simbolic prin tendinţa la
autodistrugere cu comportamentul suicidar,
C
onduita suicidară presupune organizarea comportamentului în vederea acestui scop, un fel de „regie” a
actului suicidar. Individul îşi vizitează locurile din copilărie, foştii prieteni, îşi scrie testamentul după
care se sinucide.
 Suicidul în doi (suicidul dual)
Poate îmbrăca mai multe aspecte:
– Poate fi considerat o formă de suicid altruist. Stricto senso,
exprimă situaţia în care cei doi sunt de acord să se sinucidă
împreună.
– Fiecare partener se poate sinucide separat.
– Bolnavul reuşeşte să îşi convingă partenerul/partenera să „îl
urmeze în moarte”.
Suicidul colectiv
Astfel de cazuri au un grad crescut de sugestibilitate şi un
inductor persuasiv, carismatic, cu un plus cognitiv.
„Contagiunea” suicidară se bazează frecvent pe convingeri
religioase sau culturale, conform cărora moartea ar avea un
rol eliberator.
Conduitele pseudosuicidare
(falsele suiciduri)

•
cest act se consideră ca atare atunci când subiectul îi
evaluează consecinţele. Implicit, nu vor fi cuprinse
în această categorie decesele survenite în timpul
stărilor confuzionale (care sunt accidentale),
sinuciderea halucinatorie imperativă din
schizofrenie, stările crepusculare epileptice şi cea
din stările demenţiale.
Bilanţul evaluării riscului suicidar la un pacient cu depresie

Presupune să se evalueze:
• Gradul de angajament într-o criză suicidară
• Simptomatologia actuală,
• Antecedentele personale,
• Contextul psihosocial,
• Personalitatea,
• Antecedentele familiale,
• Gravitatea unei tentative suicidare
Factori de risc pentru suicid

• Factori socio-economici
– Statutul marital,
– Suicidul în funcţie de sex,
– Habitatul,
– Statutul profesional
• Factorii meteorologici şi cosmici,
• Factorii somatici,
• Ereditatea
 MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID
Mit Realitate
Oamenii care vorbesc Între 60% şi 80% dintre persoanele care au comis
despre suicid nu comit suicid au comunicat intenţia lor din timp.
suicid

Suicidul şi tentativa de Unii oameni încearcă să se sinucidă, în timp ce ceilalţi

suicid sunt în aceeaşi pot face gesturi suicidare care sunt chemări în ajutor,
clasă de comportament sau încercări de a comunica cât de adâncă (mare) este
disperarea lor. Pot fi diferite motivaţii, dar
comportamentul care sugerează suicidul real trebuie
privit serios.

Numai persoanele Mulţi oameni care comit suicid sunt depresivi, dar
foarte deprimate comit foarte mulţi depresivi nu au suficientă energie să
suicid comită suicidul şi îl comit când se simt mai bine. Deşi
multitudinea deciziilor de comitere a suicidului poate
releva stresul sau depresia, mulţi oameni, înainte de a
comite actul suicidal par mai puţin depresivi.
 MITURI ŞI FALSE PĂRERI DESPRE SUICID
Mit Realitate
Celelalte religii sunt Evidenţa care priveşte această afirmaţie este
mai predispuse să mixtă, dar nu apare a fi o diferenţă a ratei în
comită suicidul decât aceste grupuri religioase
catolicii

Rata suicidului este mai Totuşi este evident că rata suicidului poate
mare în lunile ploioase creşte când vine primăvara.
decât în cele însorite

Tentativa de suicid este Factorul de suicid “aleargă” în familie, este

un comportament probabil un factor dual el având ca bază un
familial factor genetic de depresie, şi depresia este
cauzatoare de suicid.
Virginia Wolf 1882-1941
Franz Kafka 1883-1924
Sergei Esenin 1895-1925
Ernest Hemingway 1899-1961