BASM CULT POVESTEA LUI HARAP-ALB Ion Creanga

Ion Creanga recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor sale, este connsiderat unul dintre clasicii literaturii romane, mai ales datrita operei sale autobiografice Aminitiri din copilarie. Povestea lui Harap Alb a fost pentru prima data publicata in revista Convorbiri literare(1877) si in acelasi an in ziarul Timpul. Aceasta opera se incadreaza in genul epic, iar ca specie literara este un basm cult, deoarece are un autor cunoscut: Ion Creanga. Basmul = specie literara a epicii populare sau culte, in care se incadreaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare aflate in lupta cu forte malefic ale naturii sau societatii, pe care le biruiesc in cele din urma. Titlul basmului reiese din scena in care spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. Naiv si lipsit de experienta acesta isi schimba statutul din nepot al Imparatului Verde in acela de sluga a spanului. Basmul are formule de inceput, mediane si formule finale, metafore tipice si personaje cheie in actiunea narativa, naratiunea se realizeaza la persoana a 3-a , iar naratorul este omnipresent punandu-ci amprenta asupra textului.. Incipitul este dat de formula initiala specifica textului A fost odata ca niciodata si relateaza faptele care se petrec intr-o alta lume decat cea reala, intr-un tinut unic indepartat, intr-un cadru spatio-temporal mitic. Verde Imparat ii cere fratelui sau, Craiul sa ii trimita unul din fii sai,pentru a fi imparat peste tinutul sau, deoarece acesta avea doar fete. Pentru a-i pune la incercare, Craiul imbraca o blana de urs si ii sperie pe cei 2 fii mai mari. Mezinul insa trece peste aceasta proba si primeste incuviintarea de a pleca spre imparatia lui Verde Imparat. Sfatuit de Sf. Duminica acesta alege calul, hainele si armele tatalui sau cand a fost mire. Dupa ce primeste sfaturile craiului, printre care se numara si acela de a nu se increde in span si in omul ros, acesta pleaca la drum. Cu toate acestea el este pacalit de Span, care il face sluga. Sub amenintarea mortii, feciorul jura ca nu va spune nimanui cine este de fapt, pastrand aceasta taina pana cand va muri si va invia din nou.Observam lipsa secventei calatoriei care este o seventa narativa specifica basmului. Ajunsi la curtea Imparatului Verde, spanul se da drept nepotul sau si infumurat peste masura il trimite pe Harap-Alb la grajduri sa aiba grija de calul sau. Basmul este structurat in mai multe episoadde narative, care se constituie in tot atatea probe la care este supus protagonistul. Intr-o zi, avand la masa niste salati minunate care se capatau foarte greu, spanul hotaraste sa-l trimita pe Harap- Alb sa-i aduca salatile. Acesta ajutat de calul sau si de Sf. Duminica trece cu bine peste prima incercare. Urmatorul episod are loc peste cateva zile, cand imparatul ii arat spanului niste priete pretioase foarte frumoase, iar acesta isi trimite sluga sa-i aduca "pielea cerbului cu cap cu tot, aa btute cu pietre scumpe, cum se gsesc. Si de acesta data Harap- Alb este ajutat de calul sau fabulos si de Sf. Duminica si ii aduce spanului pielea cerbului. Urmatoarea proba la care este supul protagonistul, este sa o aduca pe fata Imparatului Ros, spanul fiind incitat de povestile invitatilor Imparatului Verde la ospatul de la curte.Episodul calatoriei este alcatuit din mai multe secvente narative. Acesta se caracterizeaza si prin prezenta formulelor mediane specifice basmului, cum ar fi ...si mersera si mersera, mai merge el cat merge cu ajutorul carora autorul reuseste sa creeze ideea de oralitate.

Pe drum Harap-Alb intalneste o nunta de furnici si pentru a nu le strica bucuria voinicul trece prin apa. Se intalneste apoi cu un roi de albine care nu aveau unde sa se aseze, acesta cipleste un bustean si le face adapost. Gesturile lui sunt apreciate atat de catre furnici cat si de albine, iar fiecare dintre ele ii dau o aripioara pe care sa o arda in caz ca va avea nevoie de ajutor. Harap alb intalneste pe rand cele 5 personaje fabuloase, descrise in mod detaliat de catre naratoe: Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari- Lati-Lungila. Calatoria impreuna cu acesti este plina de peripetii, insa voinicul este foarte prietenos cu cei cinci, deoarece stie ca va avea nevoie de ei la curtea imparatului. Episodul de la curtea imparatului Rosu este introdus printr-o alta formula mediana: "Dumnezeu s ne ie,c cuvntul din poveste, nainte mult mai este. Si aici Harap-Alb are de trecut mai multe probe si este ajutat de Gerila cand casa in care stau se supraincalzeste, de Setila si Flamanzila cand imparatul da a doua zi un ospat. Apeleaza si la ajutorul furnicilor cand cand trebuie sa desparta nisipul de mac. Este ajutat de Ochila si Pasari-Lati Lungila cand fata imparatului vrea sa scape, chiar si albina cea recunoscatoare ii da o mana de ajutor cand trebuie sa o gasesca pe sora geamana a fetei de imparat. Echipa acesta fabuloasa trece si peste ultima proba cand calul lui Harap- Alb ajunge inaintea turturicii fetei de imparat cu cele 3 smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta Intorcandu-se cu fata la palat, Harap-Alb isi da seama ca s-a indragostit de aceasta. In momentul in care spanul o vede pe fata se repede la aceasta pentru a o lua in brate, dar ea il imbranceste spunand ca a venit pentru adevaratul nepot al imparatului Verde. Furios deoarece credea ca a fost dat in vileag, spanul se repede la HaraAlb ii zboara capul cu palosul, strigand asa pateste cine nu-si tine juramantul. Calul il apuca pe span, il repede la cer de unde ii da drumul facandu-se praf si pulbere. Fata imparatului il trezeste cu leacuri miraculoase, il saruta apoi ingnuncheaza in fata imparatului Verde care le da binecuvantarea. Harap-Alb este personajul principal al acestei opere. Intrgul basm este construit in jurul sau si urmareste evolutia tanarului Craisor din momentul in care pleaca de la palat, pana cand devine el insusi imparat. Astfel basmul poate devine un bildungs roman. Momentul in care tanarul se intalneste cu spanul si se increde in acesta este un moment crucial deoarece destinul lui se schimba. In acelasi timp acest lucru l-a determinat sa fie mult mai atent la persoanele pe care le are in jur si sa urmeze intr-u totul sfaturile Sf. Duminici. Toate probele la care este supus il ajuta foarte mult deoarece in momentul in care urca pe tron, Harap-Alb s-a maturizat si in el se intrunesc toate calitatile unui adevarat imparat: curaj, inteligenta, respect pentru semenii sai, milostenie, integritate. Ion Creanga in acest basm elementele reale, imaginea realista a satului moldovenesc cu supranaturalul popular de unde reiese originalitatea acestei creatii. Opera se incheie cu triumful valorilor pzitive asupre celor negative. Finalul este fericit si deschis deoarece veselia a tinut ani intregi si acum mai tine inca..

BASM CULT CARACTERIZARE PERSONAJ

POVESTEA LUI HARAP-ALB Caracterizare Harap-Alb

Considerat o sintez a basmului romnesc, Povestea lui Hrap-Alb are un loc deosebit n specia basmului cult, pentru c dei autorul nu iese din schema narativ a basmului popular, el are o capacitate extraordinar de a umaniza fantasticul, de a conferi caracter de scenet ntmplrilor, de a nscrie personajele negative ntr-un registru comic i a spune o poveste. Cel mai mic dintre feciorii Craiului, numit Crior, e menit s ocupe tronul mpratului Verde, care navea urmai n descenden masculin, s asigure dup moartea lui, conducerea mpriei. Aceasta hotarare este insa luata dupa ce toti cei trei frati sunt supusi la o proba de catre tatal lor. Doar mezinul nu este speriat de catre tatal sau deghizat intr-un urs fioros si porneste in lunga sa calatorie la celalat capat al lumii. Trece printr-o serie de aventuri, iar cel mai dificil moment este acela in care tanarul devine sclavul Spanului. Ajutat de catre prietenii sai fantastici: Setila, Ochila, Flamanzila, Gerila si Pasari-Lati-Lungila, dar si de albine si furnici, indeplineste toate ordinele Spanului, care la palat s-a prezentat drept nepotul lui Verde Imparat. Ultima, dar si cea mai periculoasa proba a fost cea in care Harap-Alb trebuie sa i-o aduca Spanului pe fata imparatului Ros, insa baiatul se indragosteste de aceasta. Ajunsa la palat, fata il defaimeaza pe Span, iar Harap-Alb ocupa locul care i se cuvenea pe tron alaturi de aleasa inimii lui. In aceasta opera Harap-Alb este eroul, iar Spanul reprezinta antieroul. Cltoria pe care o va svri Criorul va avea caracter formativ, el iniiindu-se i fiind iniiat n vederea ocuprii tronului mpratului Verde. La nceput va fi boboc, dar va ajunge mprat, care n-a mai stat altul pe faa pmntului, aa de iubit, de slvit i de puternic, o dat cu sfritul cltoriei. ntre aceste dou coordonate se va desfura devenirea eroului ce va dobndi o ntreit mreie, cci va fi iubit (el nsui descoperind sensul iubirii), va fi slvit datorit binelui svrit, va fi puternic, fiindc de-a lungul cltoriei a fost nevoit s dovedeasc putere. Basmul contine o gama foarte variata de modalitati de caraterizare a personajului principal: atat pentru caracterizare directa, cat si pentru cea indirecta Autorul nu precizeaza nicio trasatura fizica a tanarului, insa deoarece in popor se apreciaza mai intai valorile morale, apoi cele fizice, de regula o persoana buna si viteaza este considerata si frumoasa. Alte personaje i vor exprima direct prerea cu privire la feciorul cel mic al craiului: precum Sfnta Duminic, este, la un moment dat, slab de nger i mai fricos dect o femeie; mpratul Verde vede n el o slug vrednic i credincioas, iar Spnul l numete slug netrebnic, slug viclean, exprimndu-i, astfel, ura, dar i teama de a nu fi dat n vileag. Cea mai imporatnta modalitate de caracterizare indirecta este caracterizarea prin fapte. Astfel se observa o trasatura morala esentiala- bunatatea sufleteasca- prezentata in mai multe secvente narative: miluirea ceretoarei cu un bnu, ocolirea furnicilor pentru a nu le strica nunta, gsirea adpostului pentru roiul de albine. De altfel, Sfnta Duminic i amintete mereu: puterea milosteniei i inima ta cea bun te ajut. Scopul cltoriei lui Harap-Alb este acela al desvririi spirituale, n vederea conducerii unei mprii, pentru care numai vitejia i curajul nu sunt suficiente. Criorul are, aadar, nevoie de minte, de experien, de nelepciune. Iar dobndirea acestora devine o necesitate. Comportamentul lui Harap-Alb se schimba pe parcursul calatoriei, se observa o maturitate in actiunile sale, dar si in atitudinea fata de celelate personaje. Naivitatea i neputina de a vedea dincolo de aparene sunt subliniate de btrna ceretoare pe care nu o bag n seam, dei aceasta i ofer - intenionat sau nu motive

suficiente pentru a se face crezut; cu toate c mtua i spune cum s-i aleg calul, Criorul nu ine seama de sfatul ei i lovete calul grebnos, dupuros i slab, lsndu-se iar nelat de aparene. Faptul c nu reuete s ias singur din codru este o dovad c nu are spirit practic, c este nepriceput i c i lipsete experiena de via; dezvluirea poveei primite de la Crai l arat credul i de sinceritate nejustificat fa de un strin. Ochiul minii nu i s-a trezit nc; de aceea, nu realizeaz semnificaia spuselor Spnului aflat n fntn: Chima rului, pe malul prului, intrnd, fr s bnuiasc nimic ru, s se rcoreasc, dei vrsarea apei din plosc de ctre slug ar fi trebuit s-i trezeasc atenia. n fntn, feciorul craiului i pierde identitatea, ceea ce poate s nsemne i moartea simbolic a acestuia, iar la ieirea din apa fntnii este botezat, cptnd o alt identitate i o alt existen, n care devine slug. Comportamentul fa de furnici i de albine l arat milos cu fiinele neajutorate, nva preul ascultrii sfaturilor venite de la cei cu experien de via i al rbdrii, cci nu va iei din vorba Sfintei Duminici, cu toate ca va fi ispitit de vorbe frumoase, aa cum se ntmplase la ntlnirea cu Spnul. Harap-Alb descoper sensul prieteniei, dovedind la ntlnirea cu cei cinci uriai maturitate n gndire, chiar dac se amuz de nfiarea lor cci i numete pocitanie, schimonositur, namil onanie, dihanie -i privete ca pe nite prieteni, care ntr-adevr, i-au justificat prezena n cltoria svrit. Fa de acetia, Harap-Alb e tolerant i prietenos. ca tovar era prta la toate: i la pagub i la ctig, i prietenos cu fiecare, pentru c avea nevoie de dnii. n timpul cltoriei cunoate i iubirea, aceast nou experien scond n eviden sensibilitatea tnrului, ce nu poate fi desvrit numai prin vitejie i prin nelepciunea dobndit. Este i un prilej de a-i verifica tria de caracter, cci, dei o prpdea din ochi de drag ce-i era i n-ar fi dus-o n faa Spnului, respect un cod al onoarei, neclcnd jurmntul fcut. Criorul i dezvluie calitile i defectele prin relaiile cu celelalte personaje ale basmului. Este un fiu iubitor care sufer cnd i vede tatl amrt. Cu Spnul este n relaii conflictuale, fiind capabil de ur, dar rmnnd credincios jurmntului fcut , artnd supuenie. Alte sentimente l leag de Sfnta Duminic, pe care o consider micua lui, n faa creia se arat neprefcut, temtor, descurajat i care l ajut necondiionat, sftuindu-l i ncurajndu-l, atrgndu-i mereu atenia asupra modului de comportare cnd va ajunge mprat. n relaiile cu prietenii si e tolerant, acceptndu-i pe acetia cu nfiarea i toanele lor, iar de nzdrvanul su cal este ataat mai mult dect un prieten.; l alint i-l preuiete, descoperind n el cel mai bun sftuitor i confident: Ei, cluul meu, cnd ai ti tu n ce necaz am intrat sau Dragul meu clu, la grea belea m-a vrt iar Spnul. Cu mpratul Ro iniiaz relaii protocolare, dovedindu-se politicos i prevenitor. De-a lungul cltoriei svrite, Harap-Alb a fost supus unui proces de iniiere, formatorii lui fiind: Sfnta Duminic (ce poate fi considerat o btrn a timpurilor), calul este alt iniiator, rolul su fiind de a-l ajuta cu vorba i de a aciona la momentul oportun, iar cel mai drastic, dar i cel mai eficient dintre este Spnul, care punndu-l la cele mai grele munci, l oblig s-i cleasc voina i caracterul su, dup cum se exprimase calul s prind la minte. In concluzie Fecioraul de crai, ocrotit la curtea tatlui su, orb i surd la ce se petrecea n jurul su, cu statutul de novice, nva s cunoasc lumea, privind cu atenie, ascultndu-i pe cei din jur, mici i mari, putenici sau neajutorai i devine om ntreg, capabil s conduc o mprie, aa cum i prezisese Sfnta Duminic. In ecest personaj se impaca contrariile sugerate de negru (harap) si alb, simbolizand lumina si intunericul, ba chiar perfectiunea.Am putea spune c omul pentru c in niciun moment Harap-Alb nu i-a trdat condiia de Om se distinge prin fapt, pentru realizarea condiiei sale materiale, prin contemplaie i prin iubire, pentru mplinirea condiiei sale spirituale.Acesta este i sensul plecrii sale n lume, dincolo de motivaia strict din basm.

SIMBOLISMUL
LACUSTRA George Bacovia

Numele adevarat al poetului este George Vasiliu, si-a luat acest pseudonym de la numele orasului natalBacau.A devenit cel mai reprezentativ poet simbolist al liricii romanesti prin: temele fundamentale pe care le abordeaza (orasul de provincie ca pe o lume degradata fizic si psihic), singuratatea, natura aflata sub puterea unor forte distructive, iubirea- sentiment fata de care poetul nu simte decat dispret si moartea care reprezinta o obsesie in opera bacoviana. Poemul Lacustra face parte din volumul de debut al poetului Plumb aparut in 1916 si este emblematic pentru atmosfera dezolanta, specifica liricii lui Bacovia. Poezia este o arta poetica deoarece aceasta exprima viziunea poetului despre lume, dspre propria viata, despre operele sale si menirea acestora in univers. Titlul are ca si correspondent in natura o locuinta nesigura, construita pe apa si sustinuta de 4 piloni, care sugereaza faptul ca eul poetic este supus pericolelor. Din acest motiv poetul se autoizoleaza si devine un insingurat. Tema poeziei o reprezinta conditia nefericita a poetului intr-o lume ostila, meschina, incapabila sa-l inteleaga arta adevarata. Poetul foloseste motive poetice specifice cum ar fi: singuratatea, nevroza, golul sufletesc, motivul ploii, al terorii de apa. Muzicalitatea versurilor este redata de verbele la gerunziu. Ideea poetica este data de starea de disperare si dezolare a poetului, datorita imposibilitatii acestuia de a se adapta si supravietuii intr-o lume supusa degradarii morale si materiale. Structural poezia prezinta o simetrie perfecta. Formata din patru catrene, prima strofa ste reluata la sfarsit, schimbandu-se doar versul 2 pentru a accentua curgerea timpului si singuratatea omului intr-o societate ostila. Discursul poetic este impartit pe doua planuri. Planul exterior descrie schimbarile care au loc in viata poetului, iar planul interior prezinta viata psihologica, trairile unei persoane care nu se poate adpta realitatii. Incipitul, cuprins in prima strofa exprima symbolic idea de atemporalitate existentiala ca stare de permanenta sacaire a eului liric de atatea nopti. Acesta percepe in mod direct ploaia, fapt redat prin folosirea verbului la persoana I prezent aud, care este distrugatoare de materie si cu efecte apocaliptice. Poetul aude materia plangand intelegand ca universul traieste un dramatism sfasietor, asemenea starii sale interioare, o stare de singuratate dorita, o existenta solitara sunt singur, asemeni imaginii locuintelor lacustre. Cea de-a doua strofa este combinata cu simboluri psihologice exprimate prin verbe ce redau incertitudinea , nesiguranta, spaima de dezagregare a materiei sub actiunea distrugatoare a apei. Folosirea verbelor dorm, tresar, mi se pare amplifica senzatia de spaima si neliniste a poetului. Scandurile ude reprezinta nevroza ca efect al pericolului de prabusire spirituala. Panica si spaima provocate de izbitura brutala a valurilor In spate ma izbeste- un val sunt amplificate pana la disperarea eului liric. Solitudinea acestuia este amenintata in viziunea poetului de un evntual pericol mi se pare ca n-am tras podul dela mal. A treia strofa amplifica starea de neliniste, angoasa, groaza a poetului prin dimensiunile majore ale istoriei ca unic reper al existentei umane un gol istoric se intinde.lumea dispare, devine un neant infinit, totul se destrama, singura certitudine -simt- fiind dezagregarea iminenta a universului sub actiunea distrugatoare a apei.

Ultima strofa reia prima strofa in care este schimbat versul 2.Aceasta metoda sugereaza atemporalitatea si eternizarea starii coplesitoare de disperare, dezolare a eului liric, din cauza pericolelor ce pandesc continuu existenta lumii. Datorita verbelor la persoana I poezia are caracter subiectiv si autorul reuseste sa dea muzicalitate poeziei folosind verbele la gerunziu. La nivel stilistic se intalneste personificarea materia plangand, hiperbola gol istoric, poetul se foloseste in special de cuvinte cu inteles propriu care exprima starea sa extrema de disperare si dezamagire. In opinia mea poezia are o foarte mare incarcatura emotionala, poetul reusind sa compare intr-un mod subtil starea sa de spirit cu locuintele lacustre. In acest fel opera bacoviana reuseste sa transmita disperarea si angoasa pe care poetul o simte cititorului, acesta fiind captivat in universul creat si reusind sa se incadreze perfect in acea imagine. Odata cu lectura poemului cititorul regaseste in sufletul sau macar o mica parte din ceea ce simte poetul.

De-attea nopi aud plound, Aud materia plngnd... Sunt singur, i m duce-un gnd Spre locuinele lacustre. i parc dorm pe scnduri ude, n spate m izbete-un val Tresar prin somn, i mi se pare C n-am tras podul de la mal. Un gol istoric se ntinde, Pe-aceleai vremuri m gsesc... i simt cum de atta ploaie Piloii grei se prbuesc. De-attea nopi aud plound, Tot tresrind, tot ateptnd... Sunt singur, i m duce-un gnd Spre locuinele lacustre.

TRADITIONALISMUL
IN GRADINA GHETSIMANI de V asile Voiculescu
Traditionalismul deriva de la cuvantul traditie si desemneaza la modul general totalitatea miscarilor ce apara traditia nteleasa ca o suma de valori expusa degradarii si alterarii. Ca trasaturi generale traditionalismul se caracterizeaza prin: 1. Valorificarea folclorului 2. Accentul cade asupra satului romanesc si a taranului roman acestea fiind prezentate intr-o maniera idilica 3. Din punct de veder formal structura poeziei este cea traditional 4. Se manifesra sub urmatoarele forme: Samanatorism, Poporanism, Gandirism In peroada interbelica se remarca gandirismul, care se opune modernismlui lovinescian. Numele provine de la numele reviste Gandirea, iar doctrinarul acestui current este nechifor Crainic cel care a semnat studiul Sensul traditiei . Prin acesta traditionalismul dobandeste o noua trasatura ortodoxismul- inteles ca o dimensiune esentiala si specifica spritului national. Volumul Parga este o expresie a maturitatii artistice a poetului. In realizarea poeziei In Gradina Ghetsimani poetul se inspira din Evanghelia dupa Luca, Evanghelie in care se insista asupra laturii umane a lui Isus. Acest aspect va fi ilusrat si in textul semnat de Vasile Voiculescu. Momentul rugaciunii lui Isus este situat dupa Cina cea de Taina si inainte de rastignirea Mantuitorului. Titlul poeziei exprima locul de pe Muntele Maslinilor unde Isus se adreseaza Tatalui. Ghetsimani inseamna presa de ulei. Tema poeziei o reprezinta evocarea unui moment din Biblie. Structural, poezia este alcatuita din strofe a cate patru vresuri respectandu-se schema traditionala a textului poetic. Continutul de idei: Poetul insista asupra laturii umane a lui Isus, punand accent pe teama generata de ideea mortii. ,,Paharul" este un simbol al pacatelor omenirii pe care Isus va trebui sa le rascumpere prin moartea sa. Verbele ,,lupta, se impotrivea" exprima intensitatea rugaciunii si dorinta lui Isus de a-si schimba destinul. In versul al treilea al primei strofe, poetul creeaza o imagine vizuala apeland la doua elemente de cromatica: ,,sudori de sange-chipu-i alb ca varul". Sudorile de sange sunt simbol al suferintei interioare iar chipul alb simbolizeaza teama lui Isus in fata mortii. Natura pare sa-l compatimeasca pe cel cazut in deznadejde. In strofa a doua Dumnezeu este simbolizat prin intermediul unei maini neindurate. Aceasta mana tine grozava cupa imbiindu-l pe Isus sa guste din amaraciunea ei. Poetul surprinde contrastul dintre dorinta lui Isus de a gusta din paharul suferintei si teama de moarte: ,,Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa/ Dar nu voia s-atinga infama bautura." In ultima strofa poetul surprinde manifestarea naturii care pare cuprinsa de spaima, de teama, de neliniste. Sintagma ,,vraistea gradinii" sugereaza conflictul care se da in sufletul Mantuitorului din cauza dorintei de a dobandi viata vesnica si teama de moarte. Ulii sunt acele pasari de prada care pot fi asemanate cu soldatii arhiereului Caiafa care il vor aresta pe Isus si il vor duce in fata multimii inversunate. La nivelul stilistic se observa prezenta unor termeni care creeaza anumite contraste cromatice: chipul alb, sangele care trimite la rosu, bautura ucigasa simbolizata prin culoarea verde, mierea cuvantului, care trimite la galben si negrul simbolizat de ulii care anunta moartea. De asemenea se remarca prezenta unor termeni arhaico-populari: ,,cazut pe branci, sudori de sange, sta sufletul sa-i rupa, a da roate".

REALISM - NUVELA PSIHOLOGICA

IN VREME DE RAZBOI
de I.L.Caragiale In sens restrans,realismul denumeste curentul literar aparut in Franta in sec XIX ca o reactie impotriva romantismului.In sens larg,realismul denumeste reprezentarea veridica a realitatii. Trasaturi:prezentarea obiectiva a realitatii,preocuparea pt social,prezentarea banalitatii cotidiene,atitudinea critica fata de societate. Nuvela este o specie a genului epic de dimensiuni mai reduse decat romanul si mai extinse decat schita in care accentul cade asupra personajelor. In literature romana, I.L.Caragiale s-a impus ca autor de schite,comedii,nuvele dar si drame.Nuvela In vreme de razboi a fost subintitulata schita de catre autor data fiind concentrarea epica.Totusi, profunzimea relatarii si perspectiva abordarii califica scrierea lui Caragiale drept o nuvela psihologica. Titlul nuvelei poate fi interpretat in doua feluri:se refera la razboiul de independenta si se refera la zbuciumul interior al personajului. Tema nuvelei o reprezinta setea de imbogatire si consecintele nefaste pe care aceasta le are asupra psihicului uman. Structura nuvelei:3 capitole numerotate cu cifre romane, fiecare capitol reprezinta o etapa in izbucnirea nebuniei personajului central. PRIMUL capitol.Cititorul cunoaste personajele acestei nuvele: popa Iancu(capetenia unei bande de talhari), domnul Stavrache(fratele preotului,un negustor din partea locului). Banda de talhari fusese prinsa in padurea Dobrenilor, popa Iancu se refugiaza in casa fratelui sau cerandu-i ajutor.Tocmai atunci, pe la han,a trecut o ceata de voluntari iar ideea domnului Stavrache este aceea ca fratele sau sa se alature voluntarilor care se indreptau spre campul de lupta.De pe front,domnul Stavrache primeste 2 scrisori cu continut contradictoriu.Intr-una se precizeaza ca fostul preot avansase in grad iar in cealalta se mentioneaza ca fratele lui Stavrache murise.Domnul Stavrache intra in posesia averii fratelui sau iar avocatul il instiinteaza ca nimeni in afara de popa Iancu nu-i va putea lua averea. AL DOILEA capitol.Gandul ca ar putea sa ramana fara avere, provoaca nelinistea domnului Stavrache, neliniste care va culmina cu nebunia personajului.Domnul Stavrache incepe sa aiba adevarate obsesii si cosmaruri.Fratele ii apare in haina vargata de ocnas si in haina de capitan.Ambele aparitii sunt urmate de cutremuratoarele vorbe: gandea-i ca am murit neica?. AL TREILEA capitol.A treia aparitie a fratelui declanseaza nebunia personajului.Fratele se intoarce de pe front cu scopul de a cere bani dupa ce ii cheltuise pe cei ai regimentului.Lupta dintre Stavrache si fratele sau se desfasoara printr-o mare inclestare fizica si psihica.Natura dezlantuita se afla in concordanta cu conflictul dintre cei doi.Cand viscolul de afara atinge punctul maxim, domnul Stavrache incepe sa cante popeste. Finalul ramane deschis:nu se stie daca domnul Stavrache isi va reveni si daca Iancu Georgescu se mai poate salva a doua oara.

COMEDIA
O SCRISOARE PIERDUTA
I.L. Caragiale Comedia este o specie a genului dramatic in proza sau in versuri cu conflict derizoriu, cu personaje si actiuni care starnesc rasul si cu final fericit. I.L. Caragiale este considerat cel mai mare dramaturg. Comediile sale sunt in numar de patru: O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, Conu Leonida fata cu reactiunea, Dale carnavalului. In epoca aceste comedii erau considerate imorale si triviale. Titu Maiorescu este cel care a recunoascut valoarea acestor opere. In studiul intitulat ,,Comediile domnului I.L.Caragiale , Titu Maiorescu recunoaste ca subiectul tratat este luat din realitatea societatii romanesti, dar face observatia ca tratarea subiectului se face la modul ideal-artistic. Prin rasul starnit comediile au efect purifiator asupra fiintei umane sau valoare de catarsis: ,,purificare prin arta. Comedia O scrisoare pierduta a fost reprezentata pe scena in anul 1884. Barbu Stefanescu Delavrancea afirma ca: ,,Sala gemea de lume.Rareori s-a vazut in teatrul nostru un succes mai stralucit si mai deplin meritat. O scrisoare pierduta este asezata in fruntea comediilor semnate de I.L.Caragiale si este considerata o capodopera a genului dramatic. Titlul comediei denumeste obiectul buclucas din cauza caruia se desfasoara evenimentele. Scrisoarea pierduta devine un obiect de santaj care genereaza jocuri de culise cu implicatii pe plan politic. Articolul nehotarat ,,o pune in relief banalitatea acelei scrisori. Aceleasi fapte care se petrec in capitala unui judet de munte au loc si la nivel inalt tot din cauza unei scrisori amor. Tema comediei o reprezinta viata publica si de familie din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Structural comedia este alcatuita din 4 acte si 44 de scene. SUBIECTUL Cele 4 acte ale comediei sunt generate de pierderea unei scrisori de amor, scrisoarea trimisa de Stefan Tipatescu(prefectul judetului) lui Zoe Trahanache ,sotia lui Zaharia Trahanache care era presedintele filialei locale a partidului de guvernamant. Tipatescu doreste sa stabileasca o intalnire cu Zoe, Zoe pierde scrisoarea, iar aceasta ajunge in mainile lui Nae Catavencu , reprezentantul opozitiei, avocat si director al ziarului ,,Racnetul Carpatilor. Catavencu ii sustrage scrisoarea unui cetatean turmentat in momentul in care cel din urma o citea la lumina unui felinar. Trahanache este invitat de Catavencu la redactie unde sotul inselat afla ca rivalul sau politic se afla in posesia unui document compromitator. Catavencu ameninta cu publicarea scrisorii daca Trahanache nu-l va sustine in alegerile pentru parlament. Din naivitate sau din diplomatie Trahanache considera acea scrisoare drept plastografie. Zoe, insa, sotia infidela nu stie cum sa se salveze.II ofera sprijin politic lui Catavencu, dar nu-l poate convinge si pe Tipatescu. Acesta ii ofera lui Catavencu bunuri si functii, dar Catavencu refuza. Cand totul pare a fi aranjat se produce o adevarata lovitura de teatru, de la centru soseste Agamemnon Dandanache, cel care s-a folosit si el de o scrisoare de amor ca obiect de santaj. Conducerea superioara a partidului de guvernamant cere ca pe liste sa fie notat acest nume care nu spunea nimanui nimic. Tenisunea pare ca a atins punctul culminant: Zoe nu mai vede nici o sansa de a se salva, Catavencu ramane descoperit, iar Tipatescu crede ca i s-a naruit intreaga cariera politica. In timpul sedintei de numire a noului candidat se produce o incaierare, Catavencu pierzandu-si palaria in captuseala careia ascunsese scrisoarea. Scrisoarea ajunge din nou in mana cetateanului turmentat care o restituie lui Zoe.

Este ales Agamemnon Dandanache, Catavencu conduce serbarea data in cinstea castigatorului, interesele se armonizeaza, iar suspiciunile si antipatiile dispar. Paralel cu actiunea si conflictul principal se dezvolta un conflict mocnit, care ii are drept protagonisti pe Farfuridi si Branzovenescu. Farfuridi si-ar fi dorit sa fie reprezentantul partidului pe lista de candidati. Acesta trimite o telegrama la centru prin care semnaleaza neajunsurile din teritoriu. Conflictul central este amplificat de intrarile si iesirile cetateanului turmentat care asteapta insistent sa i se spuna cu cine sa voteze. PERSONAJELE Eugen Ionescu il considera pe Caragiale drept precursorul teatrului european modern.Dramaturgul deschide o perspectiva satirica asupra unui mecanism social ce duce umanitatea la stereotipie. Eugen Simion afirma despre personajele lui Caragiale ca sunt lipsite de profunzime si se comporta asemenea unor manechine ce duc o existenta banala, fada. Personajele lui Caragiale urmeaza din perspectiva tipologica schema clasica. SURSELE COMICULUI Comicul din opera lui Caragiale, O scrisoare pierduta are drept baza contrastul dintre esenta si aparenta. Personajele si intamplarile se doresc a fi ceva, dar in realitate sunt altceva. Exista urmatoarele surse ale comicului: Comicul de situatie-este dat de insolitul intamplarilor desfasurate in jurul pierderii si gasirii scrisorii. Tot aici sunt incluse aparitiile cetateanului turmentat, indicatia de la centru privitoare la alegerea lui Dandanache. Comicul de moravuri-este generat de felul in care se desfasoara alegerile de deputati la sfarsitul secolului al XIX-lea in societatea romaneasca. Comicul de intentie consta in atitudinea dramaturgului fata de situatiile prezentate: ironica, sarcastica, dispretuitoare, umoristica. Comicul de caratere-este dat de tipologia personajului:tipul incornoratului, tipul junelui prim, tipul cochetei, tipul slugarnicului, tipul ramolitului, tipul demagogului. Comicul de nume-numele personajelor lui Caragiale vin sa sustina si sa intareasca tipologia personajelor: Zaharia Trahanache:zahariseala, trahana(coca moale); Catavencu:cata(femeie care vb mult), Pristanda:joc popular, Agamemnon :numele unui razboinic din Iliada, Dandanache:belea,incurcatura Stefan Tipatescu:marele erou national,om obisnuit; Farfuridi:farfurie; Branzovenescu:branza Comicul de limbaj- felul in care vorbesc personajele lui Caragiale denota discrepanta dintre esenta si aparenta sau dintre ceea ce vor sa para personajele si ceea ce sunt in realitate.Astfel se intalnesc stereotipii de limbaj: ,,ai putintica rabdare(Trahanache), ,,curat(Pristanda). De asemenea neologismele sunt pronuntate in mod gresit(bampir, famelie, sotietate, renumeratie, fonctie, docoment). La nivel sintactic se observa incalcarea regulilor logice si limbajul dezarticulat: 1. Contradictia in termeni: ,,lupte seculare care au durat aproape 30 de ani 2. Nonsensuri: ,,ori sa se revizuiasca primesc,dar sa nu se schimbe nimica 3. Truisme(adevaruri evidente): ,,un popor care nu merge inainte sta pe loc 4. Asociatii incomparabile: ,,industria romana este admirabila,e sublima, putem zice,dar lipseste cu desavarsire.

COMEDIA CARACTERIZARE PERSONAJ

Zoe Trahanache O scrisoare pierduta

Clasic al literaturii romane, I.L. Caragiale este autorul unei opere de o uimitoare diversitate, care cuprinde atat proza, cat si dramaturgie. Nascute din talentul unui observator lucid si ironic al realitatii timpului sau, cele patru comedii sunt capodopere ale literaruri umane. Jucata pentru prima data in 1884, comedia O scrisoare pierduta. satirizeaza viciile societatii contemporane scriitorului, conflictele stucturandu-se treptat in jurul disputelor electorale aparute in capitala unui judet de munte, in preajma alegerilor pentru Camera din anul 1883. Reprezentantii clasei politice, grupati in doua tabere, lupta pentru obtinerea unui post de deputat. Confirmand afirmatia din proverbul Cand doi se cearta, al treilea castiga, pana la urma invinge Agamita Dandanache, trimisul Centrului, care se dovedeste un santajist invechit in meserie, mult mai abil decat cei din provincie. La fel ca si in celelalte comedii ale sale, Caragiale creeaza o diversitate de tipuri umane ramase memorabile in literatura romana. Intre acestea, un loc important il ocupa Zoe, singurul personaj feminin din aceasta comedie. Ea reprezinta tipul de femeie ambitioasa, cu o personalitate puternica, dominandu-i pe cei din jur. Este unul dintre personajele principale ale comediei, caci intamplarile pornesc de la ea si toate conflictele se leaga intr-un fel de ea. Sub aspect fizic este o femeie tanara si frumoasa, lucru dedus oarecum indirect din imaginea pe care o are in ochii celorlalti. In cuprinsul operei, este accentuat portretul moral, realizat prin procedee ale caracterizarii directe si indirecte. Multe dintre trasaturile acesteia se dezvaluie prin indicatiile scenice. Este o fire agitata: agitata, scoate gazeta si citeste; teatrala si prefacuta - cunoscandu-si bine interesele, trece cu usurinta de la o stare la alta: dezolata, zdrobita, nenorocita, inecata, apoi energica si hotarata: revenindu-i deodata toata energia. Alte personaje o caracterizeaza in mod direct. Trahanache o considera sensibila: cum e ea simtitoare. Tipatescu precizeaza ca este o fire glumeata (spontana), iar dupa ce afla ca a pierdut scrisoarea o considera neglijenta, necugetata: femeie nebuna, in final, Catavencu o asociaza unui inger, fiindca 1-a ajutat. Prin autocaracterizare, Zoe afirma despre sine ca este o femeie buna; dupa ce onoarea i-a fost salvata, este dispusa sa fie generoasa: Esti un om rau... mi-ai dovedit-o... Eu sunt o femeie buna... Am sa ti-o dovedesc. Acuma sunt fericita... Portretul moral al acesteia se completeaza cu alte trasaturi desprinse in mod indirect din vorbe, fapte, comportament si din relatia cu celelalte personaje. Astfel, vorbele evidentiaza in primul rand ,,talentul" ei de a trece de la starile de disperare la cele de hotarare. In timp ce plange, implora iertarea si intelegerea lui Tipatescu, apeland la sentimentele lui: Judeca-ma, Fanica, judeca-ma... Fanica, daca ma iubesti, dacd ai fi tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma... Dupa mai multe refuzuri din partea lui, trece la polul opus, vorbindu-i cu foarte multa hotarare: Da, sunt hotarata, dar nu voi sa mor pana nu voi fi luptat cu toate imprejurarile ...Si am sa lupt!Si cu tine am sa lupt din toate puterile, cu tine, om ingrat si fara inima! Se bazeaza foarte mult pe influenza ei asupra sotului si conteaza pe sprijinul lui, spunandu-i, la un moment dat, lui Catavencu: eu te aleg, eu si cu barbatul meu; mie sa-mi dai scrisoarea... Spiritul pragmatic al acesteia, realismul ei, se manifesta si prin vorbe. Afland ca Pristanda 1-a arestat pe Catavencu din ordinul lui Tipatescu, isi da seama imediat de consecintele pe care le-ar putea avea un asemenea gest: Ce-o sa zica la Bucuresti guvernul, cand o afla ca ...l-ati arestat in ajunul alegerilor...? si, din proprie initiativa, da ordin sa fie eliberat: ...am poruncit lui Ghita sa mearga sa dea drumul lui Catavencu si sa-l pofteasca aici din partea mea... Stilul pragmatic pare a fi dublat de insensibilitate, deoarece manifesta un comportament conditionat in toate imprejurarile. Aplica principiul ,,serviciu contra serviciu" nu numai in relatiile exterioare, ci si in plan sentimental. Asadar, nu numai lui Catavencu ii propune un schimb: scapa-ma, sa te scap!, ci si iubirea sa fata de Tipatescu este conditionata: Te iubesc, dar scapa-ma!. Fiind un text dramatic, dialogul si relatia cu celelalte personaje accentueaza trasaturile personajului, caracterul ei duplicitar si interesat. Cu Trahanache este falsa, apeland la sentimente: neica Zahario, sunt nenorocita, fata de

Tipatescu este prefacuta si teatrala, cu un joc de scena admirabil; mai intai, o atitudine de victima, plange si pare zdrobita pentru ca apoi, vazand ca nu-1 indupleca pe iubitul ei, sa devina energica, hotarata, dominatoare. Cu Pristanda se poarta recunoscator pentru serviciile facute. Comportamentul fata de Cetateanul turmentat surprinde aceeasi fire interesata, pragmatica. Astfel, la inceput il dispretuieste (Da-i drumul prin dos, pe scara), ii e nesuferit, ca in final, dupa ce ii da scrisoarea, sa se manifeste cu totul altfel: Domnule, domnule, esti un om onest, esti un om admirabil, fara pereche. Cum te cheama. ma rog? spune-mi ...recunostinta mea... Fata de Catavencu are aceeasi atitudine. Pana este in posesia scrisorii, ii vorbeste cu multa grija, il tempereaza, incearca sa-1 convinga sa-i dea scrisoarea. Cand Catavencu nu mai are instrumentul santajului devine ironica si amenintatoare: Cand te-a arestat Fanica. te-am scapat eu... acuma te arestez eu si n-ai sa scapi decat atunci cand mioi gasi scrisoarea... In final il pune in postura umila de a conduce manifestatia finala in cinstea noului ales, apoi il incurajeaza: Fii zelos, asta nu-i cea din urma Camera!, vorbe care accentueaza realismul ei politic. Personaj duplicitar, nu urmareste decat un singur scop: sa-si apere imaginea pe care o are in societate. Placerea de a avea un statut social bun, de a fi in frunte, avantajele materiale pe care le are de pe urma sotului si iubitului ei o fac sa lupte pentru a-si pastra aceste avantaje. Dovedind realism social si politic, fire orgolioasa. nu ar suporta ca adulterul sa fie facut public. Ea lupta cu indarjire sa-si apere imaginea publica indiferent de ce se afla dincolo de aparente. Sentimentele sunt inexistente. Atunci cand Tipatescu ii propune sa fuga impreuna, il opreste, amintindu-i de pozitia lor in societate. Aceasta este, de fapt, cea care conteaza pentru ea: Esti nebun. Dar Zaharia? Dar pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar ivi pe urma noastra? De un realism dezarmant, persoana care isi cunoaste foarte bine interesele, este tipul de femeie-barbat (spune Serban Cioculescu). Prin intermediul acestui personaj, dramaturgul satirizeaza comportamentul nepotrivit al unor femei nesincere in viata de familie si cu ambitii de ordin politic, intr-o lume dominata de minciuna, demagogie si santaj.

ROMAN BALZACIAN OBIECTIV

ENIGMA OTILIEI
de George Calinescu Roman realist balzacian

Roman modern Roman urban de factura clasica

Romanul este o specie a genului epic n proz, cu aciune complez i de mare ntindere, desfurat pe mai multe planuri, cu personaje numeroase i intrig complicat. Romanul Enigma Otiliei este un roman realist cu elemente moderniste , apartinand prozei interbelice. De asemenea este roman balzacian,social si citadin. Tema romanului o reprezinta ilustrarea vietii burgheze bucurestene de la inceputul secolului al XXlea ,societate degradata sub puterea mistificatoare a banului. Titlul romanului : Otilia , este un personaj tipic de feminitate,enigmatica pentru toate personajele romanului. Aceasta enigma a Otiliei se naste mai ales in mintea lui Felix care nu poate da explicatii pentrul comportamentul fetei.Enigma Otiliei este confirmata si de catre Pascalopol care la sfarsitul romanului spune :pentru mine e o enigma. Subiectul romanului: Naratorul este omniscient , la persoana a III a ,de unde reiese detasarea acestuia fata de evenimente si personaje.Perspectiva este cronologica ,in ordinea desfasurarii lor,iar cea spatial este un spatiu real(strazi,case,locuri)si unul imaginar (trairile interioare ale personajelor). Romanul are doua planuri care se intrepatrund si se determina : primul il reprezinta destinul tanarului Felix Sima iar al doilea plan il reprezinta istoria unei mosteniri ce ilustreaza imaginea societatii burgheze din Bucurestiul secolului al XX-lea. Romanul incepe cu precizarea timpului si a spatiului desfasurarii actiunii realizata prin tehnica detaliului;ata strada ,cat si casa lui Costache Giurgiuveanu sunt prezentate cu cele mai mici detalii,la fel ca si portretul detaliat al tanarului Felix Sima si portretul lui Costache Giurgiuveanu. Tot in incipitul romanului cunoastem fiecare erou in parte prin ochii lui Felix,motiv pentru care el primeste statutul de personaj narrator,el inregistreaza infatisarea fiecaruia din cei prezenti cu fizionomia si imbracamintea,cu gesturile si comportamentul lor. Atunci cand Felix Sima mergea la familia Tulea,tot prin intermediul lui ca personaj narrator,cunoastem aspectul casei,preocuparile locatarilor frecventate prin aceasi tehnica a detaliului prin care se sugereaza trasaturile caracteristice. Simion Tulea , tatal familiei,brodeaza perne pe etamine si picteaza.Titi Tulea picteaza tablouri ce ilustreaza carti postale.Remarcam la cei doi barbate stereotipia gandirii.Feliz sima se ofera sa-l mediteze pe Titi pentru corigenta la limba latina,la 22 de ani neavand liceul terminat. Olimpia,fata mai mare a Aglaei ,ce traia cu Stanica Ratiu , avocat ce nu profesa ,stanica nu s-a cununat cu Olimpia deoarece Simion promisese ca ii va da zester o casa ,iar acum refuza ,spunand ca nu este fata lui. Dupa ce s-a nascut un copil , sansele de a rezolva acest conflict se maresc. Un alt plan narativ il prezinta Pascalopol,care venea in casa lui Giurgiuveanu,aducand delicatese si luand-o pe Otilia la plimbare cu trasura.Felix se indragosteste de Otilia si-I reprosa acestuia familiaritatea excesiva pe care i-o acorda mosierului. Pascalopol,pentru a-I face placere Otiliei si a-I fi simpatic Felix,organizeaza o intalnire la mosia sa. Tot prin ochii lui Felix este realizata o descriere a Campiei Baraganului spre Dunare.(Tot prin ochii lui Felix este realizata o descriere romantica).Timpul petrecut aici impreuna face ca iubirea dintre Felix si Otilia sa devina din ce in ce mai puternica,Pascalopol ,dandu-le o totala libertate prin plecarea sa la Bucuresti cu afaceri. Intors de la Bucuresti,Pascalopol aduce vesti proaspete petrecute in familia Tulea.Casatoria lui Stanica cu Olimpia si mutarea lor in casa obisnuita ca zestre.Neglijarea lui Reisor pe care-l lasa singur duce la caderea din pat si moartea lui.

Reveniti in Bucuresti,relatiile dintre Otilia si familia Tulea devin din ce in ce mai tensionate,Otilia fiind deseori barfita si jignita,Titi ii face avansuri si atunci cand fata reactioneaza,intervine Aglae. Felix se inscrie la Facultatea de Medicina,desi Aglae se arata sceptica in ceea ce priveste posibilitatea lui materiala si intelectulala si il sfatuieste cu dispret.Pe Titi insa il prezinta student desi el nu terminase nici liceul. Dupa incidentul cu Otilia , Aglae nu mai vine in casa fratului sau,Felix nu mai e dornic a-l pregati pe Titi ,in schimb vine pe neasteptate Stanica Ratiu. Atat Stanica cat si ceilalti sunt ingrijorati de faptul ca Pascalopol insista pe langa Costache sa o infieze pe Otilia pentru a avea un viitor asigurat. Costache amana la nesfarsi la luarea unei decizii in privinta Otiliei,dar acest fapt ii ingrijoreaza atat pe Aglae,cat si pe Stanica sa nu piarda mosia.Felix afla de la un coleg ca Mos Costache avea o casa moderna cu apartamente mici,pe care inchiria. Acesta se simte atasat de Otilia,dragostea lui e tot mai puterinca si face o criza de gelozie cand ea hotararea sa nu-l mai primeasca pe Pascalopol.Acesta are o discutie cu Felix spunandu-I ca nu a fost fericit in casnicie,iar pe Otilia o cunoaste de cand era mica si nu-si da seama daca o iubesc parinte sau barbat.Felix devina mai intelegator Pascalopol,spre deosebire de Costache;comentariile facute de familia Tulea se inmultesc. Un alt episode,pe alt plan narativ,se intampla in familia Tulea.Titi cunoaste la facultate o sora a unui coleg,Ana.Aflandu-se in casa acesteia si surprins de fratii ei ofiteri,il obliga sa se casatoresca.Pascalopol intervina pe langa Costache pentru a o infia pe Otilia.Ea pleaca cu Pascalopol la Paris. Simion Tulea devine mai slabit si isi pierde memoria , Aurica se plictisea ingrijandu-l,Aurica face turnee pe Calea Victoriei in cautarea unui barbat.Olimpia hotaraste internarea intr-un sanatoriu.Pascalopol si Otili se intorc, mos Costache declara ca ii va construi Otiliei o casa ; adunand materiale din demolari,se duce in gradina sa le vada si cade acolo. Dup infarct mo Costache devine din ce n ce mai speriat de moarte, la aceasta contribuind i Stnic care i povestea tot felul de nenorociri. Consult diferii doctori, urmeaz chiar un tratament chetuind bani pe medicamente i invit i preoii s-i sfineasc casa. Vinde apoi anumite imobile i aduce n cas o menajer pe nume Paulina, dar care nu st mult pentru c btrnul i descoper interesul fa de averea sa. Aurica se spovedete preotului uic, mrturisindu-i dorina de a se cstori cu un evreu i anume cu Weissemann,iar Stnic o ndeamn pe Otilia s-l conving pe Felix s se cstoreasc cu Lili. Mo Costache ii druiete lui Pascalopol 100000 lei pentru Otilia.Stnic, dup indelungi cautari afl locul unde sunt ascuni banii i-l jefuiete.Mo Costache este surprins de atac i n urma efortului moare. Stnic divoreaz de Olimpia i se cstorete cu Georgeta, iar apoi intr n politic. Otilia se cstorete cu Pascalopol si pleac impreuna la Paris. Felix, cu ocazia rzboiului, devine doctor,apoi profesor universitar i se cstorete bine intrnd n cercuri nalte. Se ntlnete ntmpltor cu Pascalopol pe tren i afl c acesta a divorat de Otilia, fiind acum cstorit cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia artat nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioara Otilia. Finalul romanului se ncheie simetric, cu imaginea de la nceput: casa lui Costache Giurgiuveanu, i mai dezolant, iar Felix renvie n memorie cuvintele acestuia: Aici nu st nimeni - ce sun dezolant i lugubru. Enigma Otiliei este un roman fundamental al literaturii romne, o creaie original, sintez a clasicismului realist de tip balzacian, cu elemente romantice i moderne.

CARACTERIZARE ROMAN OBIECTIV BALZACIAN ENIGMA OTILIEI de George Calinescu

Otilia Marculescu este eroina mea lirica , proiectia autorului inafara, tipizarea mea in ipostaza feminina (george Calinescu).

Romanul Enigma Otiliei este marcat de spiritul clasic balzacian, imbinat cu elemente de factura romantica, evidentiand puternice trasaturi ale romanului modern, obiectiv si realist. In acesta idee si personajele romanului sunt construite intr-un mod asemanator, introspectia si luciditatea analizei interioare aratand semne clare al psihanalizei moderne, in timp ce motivele balzaciene si tehnica detaliului sunt des intalnite in constructia personajulelor. Otilia, o tanara de 18 ani , este fiica celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, femeie frumoasa si bogata, care murise de suparare si-i lasase lui toata averea , laolalta cu indatorirea cresterii Otiliei. Costache o creste ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica sa o infieze ofocial sau sa-i asigure , in mod concret, un viitor. Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celalate personaje feminine din literatura romana prin aceea ca se afla permanent intr-un proces dinamic, in continua devenire. Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza indirect, trasaturile sale morale de delicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate : un cap prelung si tanar de fata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare al mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii intinse cu franchete un brat gol si delicat.... Definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si ganduri, Otilia este un personaj complex, cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii puternice, pentru a trece apoi cu o usurinta debordanta de la o stare la alta, imprastiata si visatoare uneori, dovedind alteori, in mod surprinzator, luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura in acelasi timp; alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile de fan in Birigan, sta ca un copil pe genunchii lui Pascalopol, dar este extrem de serioasa si lucida cand ii explica lui Felix motivele pentru care cei doi nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere desavartita a propriei firi: Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata. Descrierea detaliata a camerei sugereaza, indirect, firea enigmatica a Otiliei: o masa de toaleta cu trei oglinzi mobile si cu multe sertare, (..,) un scaun rotativ pt pian., ar putea simboliza firea ei imprevizibila(motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncatepeste tot (rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit catre exuberanta juvenila, catre un univers spiritual al ascunzisului feminin, cum spune naratorul. In conturarea personajului Otilia, naratotul foloseste tehnica moderna a perspectivelor multiple, ea aparand in opinia celorlalte personaje in mod diferit, chiar contradictoriu. Astfel, Mos Costache o iubeste pe fe-fetita mea, elfiind papa care primeste de la ea un strop de voiciune, tinerete si lumina, la simpla prezenta a fetei papa o sorbea din ochi si radea din toata fata lui spana. Pentru Felix, Otilia este o fata deosebita, admirabila, superioara celorlalte, pe care o iubeste si o admira, dar al carui comporatment merge dincolo de ratiunea sa, de puterea lui de intelegere. Pascalopol vede in Otilia o mare strensarita, un temperament de artista, o fiinta gingasa care merita ocrotirea mea, o floarea rara, o fata mandra si independenta, o femeie in devenire in care investeste fara a cunoaste ce e viril si ce e patern in intentiile sale. In ochii rai ai Aglaei, Otilia este o amenintare la averea, pe care ea o considera, parinteasca , dar si o dezmatata, usuratica care suceste mintile baietilor de familie. In ochii lui Stanica Ratiu, Otilia este o fata delicioasa, cu un excelent simt practic, perfect constienta de ceea ce vrea si modalitatea de a obtine acel ceva. Artista Georgeta o respecta fara a o cunoaste, pentru ca facea obiectul unei iubiri atat de patimase din partea cerebralului Felix. In ceea ce o priveste, Otilia declara : ce tanar de varsta mea iti inchipui sa m-ar iubi pe mine asa cum sunt? Sunt capricioasa, vreau sa fiu libera !... Ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata. In relatiile cu celalalte personaje , eroina da dovada de multa intelegere. Ea il iubeste pe Felix, fiind pt acesta

prima experienta erotica, dezvaluindu-si sentimentele fata de el: eu te iubesc in atatea feluri, incat nu pot sa analizeze acum cat te iubesc ca frate si cat ca iubita. Pascalopol este o figura obisnuita in casa lui Giurgiuveanu, el fiind cel care-i oferise Otiliei de mica toate cele care avarul papa i le refuza. Din sentiment de datorie si de dragoste (nedefinita), Otilia penduleaza intre Felix si Pascolopol, fiind pt o perioada a amandurora. Pusa in situatia de a face o alegere, Otilia alege sa ramana cu mosierul bogat. Motivatia alegerii poate fi pe atat de controversata, ca insasi personajul Otiliei: pe de parte poate fi considerat ca un act de sacrificiu pt persoana iubita, Felix, al carui viitor l-ar fi periclitat ramanand, iar pe de alta parte se poate considera ca a facut alegerea pe criterii materiale, mosierul fiind singurul in stare sa-i satisfaca nevoile burgheze. Otilia traieste drama insingurarii, generata de un viitor nesigur, departe de visele copilaersti de fericire eterna, deoarece -se destainuie ea lui Felix- o femeie traieste doar cativa ani . Cat crezi tu ca mai am de trait, in intelesul adevarat al cuvantului?Cinci, sase ani!. Vorbele aceste ultime prind contur atunci cand, intalnindu-se in tren cu Pascalopol, Felix vede o fotografie cu o doamna frumoasa, cu linii fine, dar picanta si plata, pe care insa nu o recunoaste...femeia era Otilia. Otilia este asadar, eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor, care fascineaza prin amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate.

NUVELA REALIST PSIHOLOGICA

MOARA CU NOROC Ioan Slavici
- Epoca marilor clasici; nuvel realist psihologic; proz realist

Ioan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. Ioan Slavici este unul dintre adepii realismului clasic. n scrierile lui se reflect mai ales lumea satului transilvnean. In opera sa, principalele virtui morale exprimate de acesta sunt: sinceritatea, demnitatea, buna-credin, francheea, cinstea, iubirea de adevr, chibzuina, ntreaga creaie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibru moral, pentru chibzuin i nelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni i, mai ales, pentru pstrarea msurii n toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sancionat de autor. Ioan Slavici construiete o oper literar bazat pe cunoaterea sufletului omenesc, cu un puternic caracter moralizator, concepia literar fiind un argument pentru cumptare i pstrarea msurii n toate. Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel realist, de factur psihologic. Publicat n 1881, n volumul Novele din popor, Moara cu noroc devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan Slavici asupra vieii n general i asupra lumii satului n particular. NCADRAREA N SPECIE. NUVELA. Nuvela Moara cu noroc , de Ioan Slavici este o oper epic n proz, cu un singur fir narativ, urmrind un conflict interior, psihologic i unul exterior, social, care-i confer operei caracter psihologic. Personajele puine, conturate succint dar viguros, contribuie la profilarea protagonistului. Nuvela prezint o intrig riguros construit, cu fapte verosimile, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului dect pe aciune, avnd o evident tendin spre obiectivarea perspectivei narative i detaarea naratorului fa de aciune, prin naraiunea la persoana a III-a. Moara cu noroc este o nuvel psihologic prin tematic, prin conflict interior, prin modalitile de caracterizare a personajului i de investigare psihologic: dialogul, nsoit de notaia gesticii, a mimicii i a tonalitii vocii, introspecia contiinei i a sufletului, autoanaliza i autointrospecia, monologul interior prin care se urmrete evoluia personajului n planul contiinei. n nuvela psihologic, accentul cade asupra complexitii personajului, asupra transformrilor interioare ale contiinei sale i asupra tensiunilor sufleteti trite de acesta. Lumea din afar este generatoarea micrilor de contiin, n ea se reflect, sub forma aciunilor concrete, conflictele interioare ale personajului. Ghi, protagonistul nuvelei, dornic de a se mbogi ct mai repede, indiferent de mijloace, devenind astfel o victim a propriilor sale aspiraii. Nuvela este realist, de factur clasic, avnd o structur viguroas, unde cele aptesprezece capitole se nlnuie n ordinea cronologic a desfurrii aciunii i sunt integrate de cuvintele rostite de btrn n incipitul i finalul operei, prin formula copertei: Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac e vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit.i Se vede c-au lsat ferestrele deschise [...]. Simeam eu c nu are s ias bine; dar aa le-a fost data.

PERSPECTIVA TEMPORAL I SPAIAL. Aciunea nuvelei se desfoar ntr-un spaiu real, transilvnean, fapt indicat de secvenele descriptive de la nceputul capitolului al doilea: de la Ineu, drumul de ar o ia printre pduri i peste arini.... Timpul desfurrii aciunii este a doua jumtate a secolului al XIX-lea, moment al apariiei i al dezvoltrii relaiilor capitaliste la sat, iar indicii temporali de ordin religios indic desfurarea aciunii n interval de un an, de la Sfntul Gheorghe, cnd Ghi ia n arend crciuma, pn la Pate, cnd locul arde, iar protagonitii mor. Crciuma este situat la o rspntie de drumuri. Pentru a ajunge la ea ns, familia lui Ghi parcurge un drum simbolic, similar unei ci a destinului. Prezentarea drumului debuteaz printr-o imagine descriptiv cu caracter general, fr accent asupra detaliilor. Un drum cu urcuuri i coboruri, cam greu, drumul unei viei

obinuite pn acum, cu bucurii i greuti. n descrierea drumului predomin imaginile vizuale, care confer tabloului caracter static. Descrierea este obiectiv. Peisajul este pustiu, dezolant: nu zreai dect iarb i mrcini, rmiele ... unei pduri: cioate, rdcini ieite din pmnt, copacul pe jumtate ars.. Descrierea are funcia de a prevesti evoluia nefast a ntmplrilor: departe de a fi un loc norocos i benefic, hanul de la Moara cu noroc este un spaiu al blestemului i al rului. n descrierea realist, fapt marcat i prin toponimele exacte, drumul ce vine de la Ineu conine elemente ce au o semnificaie malefic: mrcini, cioate, rdcini rzlee, uscate, corbii care susin atmosfera ncrcat de semnele prevestitoare ale rului. Drumul este o prefigurare a destinului nefericit. Dac iniial privirea este panoramic, surprinznd generalul de la nivelul drumului, ea se focalizeaz apoi asupra locului unde este situat crciuma, n vale, ntr-un loc ce poate aduce att primejdie, ct i ocrotire. Aici totul este posibil, n funcie de calea pe care alege personajul s mearg. SEMNIFICAIA TITLULUI. Titlul nuvelei are valoare simbolic. Despre moara prsit i scoas din uz, naratorul remarc: moara a ncetat a mai mcina i s-a prefcut n crcium i loc de adpost pentru tot drumeul obosit i mai ales pentru acela pe care noaptea-l apuc pe drum. Arendaul zidise alturi de moara prsit o crcium, pe care Ghi o nchiriaz pentru trei ani, cu scopul de a se pune pe picioare i s nu mai crpeasc cismele oamenilor. n simbolistica mitologic se interpreteaz faptul c acel loc devine prielnic pentru atragerea duhurilor necurate. Titlul ar putea semnifica, aadar, ideea c locul este blestemat i bntuit de duhuri rele, moara fiind cu noroc numai n sensul malefic al ctigului de muli bani pe ci necinstite. Tonul este ironic, norocul ateptat se dovedete a fi nenoroc, datorit abordrii greite a destinului. Substantivul moar capt o semnificaie ascuns: dac moara macin bucatele, crciuma, loc al pierzaniei, macin destinele umane. TEMA NUVELEI. Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici abordeaz tema familiei tradiionale, pe care o subsumeaz temei destinului i o pune sub semnul dramei comunicrii. Ca nuvel psihologic, aceasta urmrete manifestrile unor conflicte exterioare n palnul contiinei personajelor. Tema textului poate fi privit din mai multe perspective. Din perspectiv social, nuvela prezint ncercarea lui Ghi de a-i schimba statutul scial (din cizmar vrea s devin hangiu) i de a asigura familiei sale un trai ndestulat. Din perspectiv moralizatoare, nuvela prezint consecinele nefaste ale dorinei de a avea bani. Din perspectiv psihologic, nuvela prezint conflictul interior trit de Ghi, care, dornic de prosperitate economic, i pierde pe rnd ncrederea n sine i n familie. Tema argumenteaz structura realist i psihologic a nuvelei, prin consecinele nefaste ale lcomiei pentru bani atunci cnd aceasta pune stpnire pe om, controlndu-i comportamentul i hotrndu-i soarta.. Conflictul psihologic este de natur etic i determin soarta personajelor n funcie de abaterile fiecruia de la morala fundamental a sufletului omenesc, ntre care cumptarea i pstrarea msurii n toate sunt eseniale. Conflictul social (exterior) ilustreaz relaiile comunitii ardeleneti, reprezentate de neputina lui Ghi de a-i schimba statutul social din cauza pienjeniului afacerilor ilicite, n care influena decisiv o are fora banului. VIZIUNEA DESPRE LUME n nuvela lui Ioan Slavici este configurat conform principiilor scriitorului ardelean, care i construiete subiectele i personajele pornind de la teze morale i principii etice ferme, aflate la baza societilor tradiionale. Teza de la care pornete Ioan Slavici este formulat n cuvintele btrnei din incipitul nuvelei i se refer la raportul dintre bogie i fericire. Potrivit acesteia, fericirea nu trebuie cutat n bunstarea material

obinut cu orice pre: Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac e vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit.. Srcia este aici asociat cu fericirea, n timp ce bogia este vzut ca o posibil surs de nefericire. Opinia soacrei impune o perspectiv tradiional, generat de o mentalitate conservatoare: omul s fie mulumit cu ceea ce i s-a dat i s nu provoace modificri n destinul su. Fericire, n perspectiva btrnei, este dat de linitea colibei. RELAIA INCIPIT FINAL. Incipitul nuvelei surprinde relaiile din familia lui Ghi, personajul principal. Acesta e cstorit cu Ana, mpreun cu care are un copil, i locuiete cu soacra sa. Cei trei au un trai modest, cci Ghi, cizmar fiind, nu are suficieni clieni n sat pentru a-i mbunti starea gospodriei. Ca atare, plnuiete s arendeze o crcium, numit Moara cu noroc. Ghi i soacra sa sunt surprini n aceast scen n dialog, sftuindu-se cu privire la oportunitatea acestei afaceri. Prin cuvintele sale, soacra formuleaz teza moral a nuvelei: : Omul s fie mulumit cu srcia sa, cci, dac e vorba, nu bogia, ci linitea colibei tale te face fericit. Fraza concentreaz viziunea despre lume, teza moral care valideaz construcia rotund a subiectului. Opinia soacrei, tradiional i conservatoare, asociaz fericirea cu srcia i cu linitea. Rspunsul lui Ghi, de pe o poziie opus, creeaz imaginea unei persoane active, dinamice, hotrt i deschis ctre schimbare. n plus, Ghi i descoper acum spiritul practic, puterea de iniiativ. Replica soacrei indic rolul ei de sftuitor, care ns nu trece peste deciziile brbatului: voi facei dup gndul vostru, i tii prea bine c, dac voi v ducei la moar, nici vorb nu poate fi ca eu s rmn aici. Finalul o readuce n prim-plan pe btrn. Aceasta ncheie simetric nuvela, printr-o replic referitoare la destinul implacabil: aa le-a fost data !.... Avertismentul iniial i confirm astfel valoarea de adevr universal, implacabil n ordinea unei lumi ordonate conform unor principii morale solide. Cei doi soi au murit n condiii dramatice, Ana ucis de Ghi, iar Ghi ucis de Ru, din ordinul lui Lic. Hanul de la Moara cu noroc a ars, ntreaga agoniseal, ctigat att prin munc, ct i prin mijloace necinstite, se risipete. Destinul nu iart, cum nu iart nici moralistul Slavici. Se salveaz doar cei inoceni copiii celor doi soi i cei virtuoi btrna. Raportul dintre incipit i final ilustreaz concepia despre construcia subiectului: frumos e numai ceea ce e pe deplin format, desvrit, perfect, rotunjit, ntreg, afirma Ioan Slavici. Astfel, scriitorul pornete ntotdeauna de la o tez moral, pe care uneori o formuleaz prin intermediul unui personaj, pentru ca desfurarea epic s confirme aceast tez, iar finalul s aduc pedeapsa ori rsplata cuvenit personajului principal, n funcie de modul n care acesta se raporteaz, prin aciunile sale concrete, la teza anunat. Construcia simetric, rotund, simetric este caracteristica formal a naraiunilor lui Slavici, caracteristic ilustrat strlucit prin nuvela Moara cu noroc. PERSONAJELE sunt realiste, reprezentative pentru o tipologie uman i se supun valorilor morale ale colectivitii respective, care le aprob sau nu, dar nu le modific esenial. Naratorul este omniscient, omniprezent, tie ce gndesc, ce fac, ce simt sau ce intenioneaz personajele, le hotrte destinul, realizeaz perspectiva narativ de tip demiurgic (narator omnipotent), adesea prin relatarea n stil indirect. Personajul principal din nuvel, Ghi, este unul complex, n jurul lui polarizndu-se ntreaga aciune. El intr n relaie cu toate celelalte personaje, care i nuaneaz evoluia. Frmntrile i transformrile sale interioare sunt urmrite cu atenie i sunt redate fie direct de ctre narator, fie prin stil indirect liber, fie direct de ctre alte personaje sau de ctre el nsui. RELAIILE DINTRE DOU PERSONAJE DIN NUVEL.

GHI I SOACRA SA. Dialogul dintre Ghi i soacra sa de la nceputul nuvelei este reprezentativ pentru ilustrarea unor trsturi de caracter, fiind aici mijloc de caracterizare a personajelor. Soacra sa formuleaz teza moral a nuvelei, conform creia srcia aduce fericire, n timp ce bogia este vzut ca posibil surs de nefericire. Rspunsul lui Ghi autoritar sugereaz statutul personajului ntr-o familie de tip tradiional: brbatul este capul familiei. Argumentele sale sunt pertinente: avnd o profesie lipsit de cutare ntr-un sat n care oamenii, sraci fiind, nu prea au nevoie de cizmar, bunstarea lui i a familiei nu este realizabil. Rspunsul dat soacrei l situeaz pe o poziie opus acesteia, ca persoan activ, dinamic, hotrt i decis la schimbare. n plus, Ghi i descoper acum spiritul practic. n scena primei apariii a lui Lic Smdul, cnd acesta ntreab de crciumar, btrna, care se afla alturi de Ana, rspunde: Noi suntem. Lic vrea s l cunoasc ns pe Ghi i se arat interesat de trecerea a trei oameni, care mncaser la han fr s plteasc. Ghi i rspunde precaut, chibzuit i chiar hotrt, ncercnd s-i impun punctul de vedere: De crciumar s nu ntrebi niciodat, cci el vede i aude att de multe, nct trebuie s uite degrab i s nu mai ie nimica minte. Tensiunea e provocat de replica btrnei, care clatin autoritatea lui Ghi: Cum nu? strig btrna cu nerbdare. Cei trei porcari care au but att de mult i n-au pltit. Lic l abordeaz acum dintr-o perspectiv autoritar superioar, i nu i mai las dreptul la replic. Plecarea lui Lic provoac frmntri interioare i primul moment de nesinceritate din partea lui Ghi: dorind s ascund naintea nevestei gndurile rele ce-l cuprinseser. GHI I ANA. Ghi este cstorit cu Ana i au doi copii. Relaia dintre cei doi soi pare la nceput pus sub semnul iubirii sincere, dar i al autoritii masculine, ntr-o familie de tip patriarhal.. n dialogul iniial dintre Ghi i soacra sa, Ana nu intervine, prnd s accepte fr rezerve deciziile soului ei. Imaginea raporturilor dintre cei doi soi este una tipic tradiional. Autoritatea brbatului este recunoscut. El este cel care ia deciziile pentru familie. Femeia se las mereu n grija soului ei, care afieaz mereu un spirit protector. Ghi apreciaz calitile soiei sale i se bucur de atenia ei: inima i rde cnd Ana cea neleapt i aezat deodat i pierde cumptul i se arunc rsfat asupra lui, cci Ana era tnr i frumoas, Ana era fraged i subiric, Ana era sprinten i mldioas .... Fragmentul citat surprinde fluxul gndurilor brbatului, fapt sugerat de seria de repetiii i enumeraii i fixeaz relaiile dintre soi sub semnul afectivului (rsfat, tnr i frumoas, fraged i subiric, sprinten i mldioas) i al spiritualului (neleapt i aezat). Relevant pentru ilustrarea raporturilor familiale este perspectiva Anei, care observ n timp modificrile comportamentale i afective ale soului su: simea c de ctva timp brbatul ei s-a schimbat. Ghi devine ursuz i impulsiv, iar Anei ncepe s i provoace team: i venea s te sperii de el, [...], i pierdea lesne cumptul i-i lsa urme vinete pe brae. [...] nu mai ndrznea s-i vorbeasc desgheat ca mai nainte, cci se temea ca nu cumva el s se mnie i pe dnsa. Accentul cade pe modul n care comunicau nainte de ntlnirea c Lic (s-i vorbeasc desgheat ca mai nainte) i vicierea relaiei de comunicare dup ntlnirea cu acesta (nu mai ndrznea s-i vorbeasc). Din perspectiva lui Ghi, punctul su slab este dependena de familie: avea ns nevast i copii i nu putea s fac ce-i plcea. Ana observ transformrile soului, dar nu dorete s renune uor la dragostea ei. La nceput, ncearc si gseasc scuze lui Ghi. Uneori, observ ngndurarea lui, dar nu ndrznete s l tulbure: ea nu ndrznea s l supere, ci se ntreba mereu ce o fi avnd soul ei. n repetate rnduri ns, ncearc s restabileasc comunicarea, ncrederea i transparena, ncearc de asemenea s l avertizeze pe Ghi asupra pericolului: Ghi ! gri nevasta aezat. Nu vorbi cu mine ca i cnd ai avea un copil naintea ta. Tu eti brbat i trebuie s tii ce faci. Te ntreb numai; nu vreau s te descos: tu i d seama dac ai ceva sau nu ai s-mi spui. F cum

tii, dar eu i spun, i nu m las inima s nu-i spun ... Ana nu e doar diplomat, ncercnd s nu rneasc orgoliul unui brbat autoritar, ci i extrem de lucid. Frmntrile sunt urmrite i din perspectiva lui Ghi: Ar fi voit s mearg la ea, s-i cear iertare i s o mpace, dar nu putea; era n el ceva ce nu-l lsa. n timp, Ghi, care vedea nainte n Ana femeia neleapt i aezat, d dovad de obtuzitate i opacitate i nu realizeaz c alturi de el se afl o femeie care l poate ajuta: iar tu eti bun, Ano, i blnd, dar eti uoar la minte i nu nelegi nimic: sunt cu tine ca fr tine .... Refuznd comunicarea, Ghi i plnge de mil pentru c Ana se ndeprteaz de el. el era singur i prsit. Ana, pe care o privea cu atta drag mai nainte, ncetul cu ncetul se nstrinase de dnsul i nu mai era vesel ca mai nainte.... Conflictul din interiorul cuplului se acutizeaz i sub presiunea codului moral al societii. Ana triete ea nsi un conflict interior: dragostea pentru soul ei, pus la ncercare pe msur ce Ghi se nchide n sine, dorina de a-i salva csnicia, dar i ruinea de a avea un so tlhar. Comportamentul ei fa de Lic se modific dup ce Ghi este judecat. Ana crede c Lic i-a salvat soul i de aceea i schimb atitudinea fa de el. Cnd vede c Ghi are un comportament ciudat, fr s-i explice cauza, Ana i pierde de tot ncrederea n el. Comparndu-i pe cei doi, Ghi i se pare un fricos i ajunge s-i cedeze lui Lic. Eecul familiei lui Ghi este n bun msur un eec al comunicrii, cauzat, n parte cel puin, de vanitatea masculin. GHI I LIC. Apariia lui Lic are loc printr-o scen revelant pentru modul n care se construiete raportul de fore dintre cei doi brbai. Lic apare ca un stpn al locurilor i se impune prin prezena sa autoritar. Factor esenial n dezvoltarea conflictului, lui Lic i se contureaz acum portretul fizic i moral, prin descriere i naraiune. Portretul este conturat printr-o serie de enumeraii. Configurarea imaginii pornete dinspre exterior i vizeaz vrsta i aspectul general al trupului nalt i slab, apoi se fixeaz asupra feei pentru a sugera caracterul personajului: om dur, rece, cinic, dar de o frumusee malefic. Statutul social este sugerat printr-o propoziie simpl, enuniativ Lic era porcar, pentru ca urmtorul enun s plaseze personajul n sfera excepionalului, prin conjuncia adversativ ns. Statutul lui Lic este configurat printr-un set de enumeraii: dintre cei ce poart cma subire i alb ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint i bici de carmajin, cu codoritea de os mpodobit cu flori tiate i cu ghintulee de aur. i ele se limiteaz la sfera exteriorului vestimentaia, n timp ce biciul este semnul puterii. inuta sa este una elegant, menit s creeze o imagine pozitiv celor din jur, n vreme ce biciul are rolul de a impune respect i team. Dialogul cu Ghi are iniial aparena unui interogatoriu condus de Lic. Smdul l abordeaz dintr-o perspectiv autoritatr superioar, i nu i mai las dreptul la replic: Eu voiesc s tiu totdeauna cine umbl pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice i cine ce face, i voiesc ca nimeni n afar de mine s nu tie. Cred c neam neles ! Din acest moment, Ghi ncepe s simt c are o poziie inferioar fa de Lic, pentru c este nsurat i ine la imaginea sa n faa lumii. Lic i impune colaborarea la afacerile lui. Obinuit cu independena i libertatea decizional, Ghi se vede nevoit s accepte constrngerile lui Lic i astfel apare principalul conflict, cel al pierderii ncrederii n sine. Ghi ncepe s se nchid n sine: pe de o parte e nemulumit de raporturile pe care le are cu Lic, dar pe de alt parte e orbit de patima banului. n repetate rnduri, Ghi refuz subordonarea fa de Lic. Uneori se dovedete a fi o fire puternic, un ins energic, dar n acelai timp vanitos. Simind tensiunea din relaia cu Smdul, contient de puterea acestuia, Ghi caut s se neleag cu el, pentru a pstra un raport de egalitate. n timp ns, pierzndu-i ncrederea n sine, cedeaz teren. Obinuit cu independena i libertatea, Ghi se vede constrns s accepte colaborarea cu Lic, fapt care i va afecta grav echilibrul interior. n timp, nelegnd c este afectat de afacerile necurate cu Lic, Ghi devine preocupat de imaginea sa n faa lumii. De aceea, ncearc s reconfigureze raporturile cu Lic i simuleaz o posibil ndeprtare de acesta,

prin care i-ar recupera imaginea de om onest, ar ctiga ncrederea poliistului Pintea, dar ar reui s pstreze i legtura cu Lic Smdul, pentru a nu pierde ctigul pe care consider c l merit: lumea trebuie s m creaz om cinstit i stricat cu voi. Evoluia raportului Ghi Lic este n defavoarea celui dinti. Pe Ana o mpinge n braele Smdului, iar apoi o ucide, ntr-o ncercare euat de a recupera controlul asupra unei viei euate. ntre Ghi i Lic, raportul de fore l avantajeaz pe cel din urm. Ambii sunt firi puternice, ns Lic este mai abil i mai versat dect Ghi. PARTICULARITI DE LIMBAJ. Stilul nuvelei este sobru, concis, lipsit de artificii stilistice. Modurile de expunere ndeplinesc o serie de funcii epice n discursul narativ. Descrierea iniial are, pe lng rolul obinuit de fixare a coordonatelor spaiale i temporale, funcia simbolic de anticipare. Pasajele descriptive susin interesul cititorului pentru desfurarea epic. Naraiunea obiectiv i realizeaz funcia de redare a verosimilitii faptelor prezentate. Dialogul / vorbirea direct contribuie la caracterizarea indirect a personajelor, susine veridicitatea relaiilor dintre personaje i concentrarea epic. Registrele stilistice susin impresia de veridicitate a reprezentrii unei lumi: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular, oralitatea sunt chei de asigurare a impresiei reprezentrii unei lumi reale. nelesul clasic-moralizator al nuvelei este susinut prin zicale i proverbe populare sau prin replicile sentine rostite de btrn la nceputul i la sfritul nuvelei. MODUL DE REALIZARE A ANALIZEI PSIHOLOGICE I DIMENSIUNEA MORALIZATOARE A NUVELEI. Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel psihologic, pentru c urmrete modul n care conflictul exterior se reflect n planul contiinei personajelor. Observarea este minuioas, detaliat i servete realizrii unor psihologii complexe (Ghi i Ana). Planul analizei psihologice este pus n slujba unei teze morale: goana dup navuire cu orice pre distruge echilibrul interior i provoac inevitabil catastrofe la nivelul relaiilor interumane. Frmntat interior, Ghi ajunge s-i piard ncrederea nu numai n sine, ci i ncrederea celorlali i chiar ncrederea soiei. Goana dup avere i nstrinarea de familie produce pierderea linitei colibei, potrivit avertismentului btrnei, iar eecul este generat de alegerile greite fcute de Ghi. Ioan Slavici este iniiatorul prozei realiste n literatura romn i a nuvelei de analiz psihologic, remarcabil fiind dragostea lui profund pentru oameni: n gndul meu rostul scrierii a fost ntotdeauna ndrumarea spre o vieuire potrivit cu firea omeneasc (Ioan Slavici, Lumea prin care am trecut).

NEOMODERNISM
LEOAIC TNR, IUBIREA
Nichita Stnescu

Leoaic tnr, iubirea mi-a srit n fa. M pndise-n ncordare mai demult. Colii albi mi i-a nfipt n fa,

m-a mucat, leoaica, azi, de fa. Si deodat-n jurul meu, natura se fcu un cerc, de-a-dura, cnd mai larg, cnd mai aproape, ca o strngere de ape. i privirea-n sus ni, curcubeu tiat n dou, i auzul o-ntlni tocmai lng ciocrlii. Mi-am dus mna la sprncean, la tmpl i la brbie, dar mna nu le mai tie. i alunec-n netire pe-un deert n strlucire peste care trece-alene o leoaic armie cu micrile viclene nc-o vreme, i-nc-o vreme.

Poezia face parte din volumul O viziune a sentimentelor din 1964. Metafora centrala in jurul careia se organizeaza textul poetic este cea prezenta chiar la nivelul titlului si anume leoaica tanara, o metafora insolita care exprima eternul sentiment al iubirii. Tot la nivelul titlului, printr-o opozitie, poetul explica faptul ca leoaica tanara este de fapt iubirea insasi. Tema poeziei o reprezinta iubirea vazuta ca sentiment care metamorfozeaza fiinta si consecintele pe care aceasta iubire intensa le are asupra raportului dintre eul liric si lume si raportul dintre eul liric si el insusi. Poezia este o confesiune lirica a lui Nichita Stanescu, o arta poetica erotica, in care eul liric e puternic marcat de intensitatea si forta celui mai uman sentiment, iubirea. Conceptul art poetic exprim un ansamblu de trsturi care compun viziunea despre lume i via a unui autor, despre menirea lui n Univers i despre misiunea artei sale, ntr-un limbaj literar care-l particularizeaz. Poezia este structurat chiar de ctre Nichita Stnescu n trei secvene lirice,corespunztoare celor trei strofe inegale, prima avnd 6 versuri, a doua 8 versuri, iar ultima 10 versuri.

Prima strof exprim vizualizarea sentimentului de iubire,care ia forma unei tinere leoaice agresive,care i sare n fa poetului,avnd efecte devoratoare asupra identitii sinelui,nfigndu-i colii albi () n fa i mucndu-l de fa. Pronumele la persoana I,mi,m,m,poteneaz confesiunea eului poetic, n sensul c poetul era contient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste,care-l pndise-n ncordare / mai demult,dar nu se atepta ca acesta s fie att de puternic,s aib atta for devastatoare,mi-a srit n fa,mi i-a nfipt n fa,m-a mucat()de fa. Ca element de recuren, reiterarea cuvntului fa este un laitmotiv prin care se reliefeaz pierderea integritii psihice, mutilarea evident a sufletului atacat de agresivul sentiment. Strofa a doua accentueaz efectul psihologic al acestei neateptate ntlniri cu un sentiment nou,necunoscutiubirea,care degaj asupra sensibilitii eului poetic o energie omnipotent,extins asupra ntregului univers:i deodatn jurul meu,natura.For agresiv i fascinant a iubirii reordoneaz lumea dup legile ei proprii,ntr-un joc al cercurilor concentrice,ca simbol al perfeciunii:se fcu un cerc de-a dura,/cnd mai larg, cnd mai aproape,/ca o strngere de ape.Poetul se simte n acest nou univers un adevrat centrum mundi,un nucleu existenial,care poate reorganiza totul n jurul su,dup alte percepii,cu o for impresionant.Privirea,ca si auzul,pot fi simboluri ale perspectivei sinelui,se nal tocmai lng ciocrlii,sugernd faptul c apariia iubirii este o manifestare superioar a bucuriei supreme,a fericirii,care este perceput cu toate simurile,mai ales c se spune c ciocrlia este pasrea care zboar cel mai sus i are un viers cu totul aparte. Poetul este extaziat de noul sentiment neateptat,care-l copleete,i privirea-n sus tni,/curucubeu tiat n dou,curcubeul,ca simbol al unei fericiri nesperate,poate semnifica un fenomen rar i fascinant,ca i iubirea,sau poate fi un adevrat arc de triumf,de izbnd cereasc,reflectat n sufletul prea plin al poetului. Strofa a treia revine la momentul iniial,leoaic armie / cu micrile viclene fiind metafora iubirii agresive,insinuante,devoratoare pentru eul liric.Sinele poetic i pierde concreteea i contururile, sub puterea devastatoare a iubirii,simurile se estompeaz:Mi-am dus mna la sprncean ,/ la tmpl i la brbie,\ dar mna nu le mai tie,poetul nu se mai recunoate,simindu-se confuz i bulversat de atacul surprinztor al unui sentiment extrem de puternic.Poetul identific sentimentul,nu mai este o leoaic tnr oarecare,ci armie,tie c iubirea este perfid, are micrile viclene,dar fericirea trit acum, vine dup o perioad tern a vieii,un deert,care capt brusc strlucire.Iubirea,ca form a spiritului,nvinge timpul,dnd energie i profunzime vieii ,nc-o vreme ,/ i-nc-o vreme. Sau poate,temtor,eul liric este nesigur,nu poate ti ct timp iubirea l va ferici. Perspectiva neomodernist a discursului liric este susinut de sugestia creat prin metafora leoaic, imaginea transparent a iubirii, sentiment puternic, agresiv, avnd repercursiuni decisive asupra sensibilitii eului liric. Epitetele cromatice colii albi i leoaic armie i epitetele metaforice leoaic tnr, micrile viclene poteneaz intensitatea sentimentului, fora lui devoratoare. Repetiia nc-o vreme, / i-nc-o vreme... proiecteaz sentimentul iubirii ntr-un viitor nedefinit i incert, iar punctele de suspensie insinueaz o stare de nesiguran temtoare a ndrgostitului care tie c sentimentul e viclean i perisabil.

MODERNISM
FLORI DE MUCIGAI
T.Arghezii

Arta poetica moderna. Poezia reprezinta conceptia poetului,efortul artistului si implicarile sale in actul creatiei. TEMA Tema poeziei explirma efortul creator al poetului pentru un produs spiritual si consecintele asupra starilor interioare ala eului poetic,chinuit de framantarile si tulburarile interioare. TITLUL

Titlul reprezinta un oxymoron,o imagine contradictorie a lumii,florile sugereaza puritatea,adevarul,lumina,frumisetea,iar mucigaiuleste semn al uratului,raului,reprezinta descompunerea. Titlul reprezinta o inovatie pentru limba romana denuminta estetica uratului. STRUCTURA Structural poezia este impartita in doua secvente libere si inegale. PRIMA SECVENTA ne ilustreaza crezul artistic arghezian,dorinta arzatoare a artistului de a se exprima in versuri,fiind dominat de setae de comunicare cu lumea. Poetul intr-o solitudine impusa (Arghezii a petrecut o scrutata perioada din viata la inchisoarea de la Vacaresti din motive politice)si lipsindu-i uneltele de scris incearca a zgaria cu unghia pe tencuiala versuri nascute din nevoia comunicarii.Conditiile vitrege de viata il seaca de forta creatoare,enumerarea prin negatie a elementelor fabuloase ale evanghelistilor taurul ,leul,vulturul,creaza o imagine de mare forta subiectiva privind starea de derimare a poetuluinefericit in absenta creatiei,in raport direct cu scrierile relatate,a caror esenta este absolutul. Versurile sunt sapate in adancul sufletului sunt stihuri fara ani ce nu pot fi exprimate in viata reala,dar profund simtite de artist,harul poetic unghia ingereasca este tocit de effort,nu-i mai permite poetului revelatia,nu a mai crescut,el nu se mai percepe ca un creator de valori spirituale. SECVENTA A DOUA ilustreazaneputinta artistului de a crea in conditii de claustrare,era intuneric,iar ploaia se auzea afara provocand durere din cauza neputintei,setea de a-si dezvalui trairile il silesc sa scrie cu unghiile de la mana stanga ,mana stanga reprezinta fortele demonice.

MODERNISM
PSALMI
T.Arghezii, Psalm[Tare sunt singur ,Doamne,si piezis] Paslmul este definit drept un imn religios biblic,in care Dumnezeu este preamarit. Psalmii arghezieni se departeaza de aceasta definitie,ei fiind mai degraba poezii cu character filozofic in care autorul isi exprima trairile omului modern:singuratatea,nelinistea,instrainarea,setae de absolute,sentumentul limitelor. In general vorbind,setea permanenta a poetului este reprezentata de permanenta oscilatie intre credinta si tagada. Punandu-si intrebari si dorind sa afle raspunsuri se poate concluziona ca poetul se raporteaza a o instant superioara.

Tudor Arghezii a scris 18 psalmi si 9 din acestia se regasesc in volumulCuvinte potrivite. TITLUL general este acela de Psalmi,pentru diferentiere titlul este insotit adesea de primul vers al poeziei.Trei psalmi au titluiri extinse:Psalmul de tinerete,Psalmul mut,Psalmistul. Psalmul[Tare sunt singur,Doamne,si piezis]este alcatuit din sapte catrene si un destih. Metafora central a textului este copacul pribeag,uitat in campie,ca iostaza a poetului parasit de divinitate.Prin adresarea directaTare sun singur,doamne,si piezis,poetul ii reproseaza divinitatii ca s-a departat de lume.Copacul simbolizeaza legatura dintre cer si pamant si este un symbol al vietii,copacul arghezian,insa este uitat in spatiul infinit al campiei,fructul ii este amar si frunzisul tepos.este lipsit de cantecul pasarilor,da roade amare si nici macar omizile nu salasluiesc pe coaja sa. Poetul aspira spre ideal,incearca sa se detaseze de limitat. Ramurile copacului devin altare si exprima dorinta de inaltare a poetului.Dorinta poetului dea primi un semn din partea divinitatii este sugerat de verbelema muncesc,sanger. Semnul pe care-l doreste este imaginea unui inger care sa lumineze intunericul vietii poetului:Sa bata din aripa la luna/Sa-mi dea din nou povata ta mai buna.

MODERNISM
TESTAMENT
T.Arghezii Vol.Cuvinte potrivite(1927) Poezia Testament,face parte din volumulCuvinte potrivite,poezia deschizand acest volum de versuri. Poezia este o arta poetica.Prin arta poetica se intelege un text in versuri,in care autorul isi exprima conceptia despre ce este poezia,despre cum se scrie o poezie,despre misiunea artei si rolul poetului. Prin poeziaTestament,Tudor Arghezii impune in literatura romana idea de estetica a uratului.Poetul l-a avut drept model pe scriitorul francez Ch.Baudleaire,autor a volumului Florile raului. Celebrele versuri din testament care sustin estetica uratului sunt urmatoarele:Din bube,mucegaiuri si noroi,/Iscatam frumuseti si preturi noi.

Estetica uratului va fi pe deplin dezvoltata in volumulFlori de mucigai.in acest volum,Arghezii se opreste asupra celor alfati la periferia socetatii,asupra puscariasilor si hotilor si descopera anumite candor ale sufletelor acestora. TITLUL - Substativul testament exprima ca prim sens un act judiciar referitor la mostenitorul unei averi materiale.Sensul cuvantului la T.Arghezii este acela de mostenire spirituala,testamentul arghezian se refera la numele poetului si la opera sa. TEMA - Tema poeziei o constituie testamentul moral al poetului. STRUCTURAL poezia este alcatuira din sase strofe cu numar inegal de versuri,cu ritm si rima imprerecheata. IN PRIMA STROFA poetul se adreseaza in mod direct cititorului si generatiilor tinere.Se remarca in acest sens substantivul fiule cu forma de singular si inteles de plural. Adresarea poetului generatiilor se face in mod direct:nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat un nume adunat pe-o carte. Mostenirea poetului este una spirituala ce consta in cartea lasata de poet urmasilor sai,astfel sensul cuvantuluitestament se apropie de cel al Vechiului Testament sic el al Noului Testament. Cuvintele care reiau sensul cuvantului testamentsunt:carte,treapta si crisov. IN STROFA A DOUA poetul devine un mesager al suferintelor inaintasilor,rolul sau este acela de a face cunoscuta lumii intreaga durere a inaintasilor. IN STROFA A TREIA poetul explica procesul transformarii materialului brut in material poetic.indeletnicirile se schimba odata cu evolutia societatii,sapa devine condei,iar brazda devine calimara. Graiul bolovanos,aspru,dur al inaintasilor este transformat printr-o munca istovitoare in cuvinte potrivite. Versul care transforma idea muncii asidue:Framantate mii de saptamani. Termenii care intra in opozitie sunt:sapa-condei,brazda-calimara,grai-indemnuri pentru vite/cuvinte potrivite,zdrente-muguri si coroane. Desi forma s-a schimbat \,sesnta trebuie sa ramana aceeasi. Intensitatea muncii poetului este sugerata prin verbe precum:le-am prefacut,facui,am ivit. IN STROFA A PATRA poetul continua sa explice procesul creatiei artistice:Veninul strans l-am prefacut in mirere,lasand intreaga dulcea lui putere. IN STROFA A CINCEA poetul surprinde reactia stapanului la auzirea cuvintelor poetice. Intelegerea acestora este superficial,dovada fiind comparatia din versurile:Pe care ascultand-o a jucat/stapanul ca un tap injunghiat. Literatura (sau Cartea Poetului)devine o urma ideologica.Poetul prin opera sa este glasul celor aflati in suferinta,suferinta transformata in arta. IN ULTIMA STROFA poetul observa reactia domnitei,urmasa stapanului de odinioara.Acum cand generatile s-au schimbat,puterea de intelegere a cartii este alta intinsa lenesa pe canaprea/domnita sufera in cartea mea. Slova de foc este o metafora a harului divin.Slova faurita o metafora a muncii poetului.Imaginea abstractaslova de foc si slova faurita/Inparechiate-n carte se marita.,se concretizeaza prin comparatia Ca fierul cald imbratisat in claste. Lexicul arghezian se caracterizeaza prin inovatie. Raman in atentia cititorului cuvinte precum:rapi,gropi,pe branci,grai cu indemnuri pentru vite,bube,tapi,mucegaiuri,noroi,negi. Din punct de vedere stilistic remarcam adresarea directa,metafora,comparatia concreta,slova faurita.

ROMAN SUBIECTIV
PADUREA SPANZURATILOR Liviu Rebreanu
Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern. El a scris roman obiectiv de analiza psihologica din literatura romana Padurea spanzuratilor. Tema romanului

Evocarea realista si obiectiva(la pers a III a, narator omniscient) a primului razboi mondial in care accentul cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva primului neam. Sunt analizate starile de costiinta, invalmaselile de ganduri si de obsesii tiranice ale protagonistului. Geneza romanului Este inspirat dintr-o experienata personala. Fratele scriitorului, Emil, ofiter in armata austro-ungara fusese condamnat si spanzurat pentru ca incercase sa treaca linia frontului la romani. Liviu Rebreanu avea si o fotografie cutremuratoare reprezentand o padure de a carei copaci atarnau spanzurati cehi. Liviu Rebreanu marturiseste ca Apostol Bologa sintetizeaza prototipul propriei mele generatii, sovaielile lui sunt sovaielile noastre ale tuturor. Structura romanului Este alcatuit din patru parti, fiecare avand 11 capitole, cu exceptia ultimei 8, un simbol al faptului ce viata tanarului Bologa s-a sfarsit prea curand si intr-un mod nefiresc. Romanul are doua planuri distincte ce evolueaza paralel, dar se interconditioneaza: 1 Tragedia razboiului 2 Drama psihologica a personajului principal Constructia Este circulara si simetrica, romanul incepe si se termina cu imaginea spanzuratorii si cu privirea luminoasa si plina de iubire a condamnatului (sublocotenentul ceh Svoboda) si in final cu locotenentul Apostol Bologa. Subiectul Incipitul il constituie descrierea atmosferii cenusii de toamna mohorata in timpul primului razboi mondial, in care imaginea spanzuratorii stapaneste intreg spatiul vizual si spiritual. Locotenentul Apostol Bologa, protagonistul romanului, ca membru al Curtii Martiale facuse parte din completul de judecata care a condamnat la moarte prin spanzuratoare pe sublocotenentul ceh Svoboda, pentru ce incercase sa treaca frontul la inamic. Convins ca si-a facut datoria fata de stat, Bologa supravegheaza cu severitate pregatirea executiei, iar condamnarea i se pare un act de dreapta justitie. Privirea lui Svoboda dispretuitoare de moarte va declansa conflictul psihologic al protagonistului, aceasta fiind o prima manifestare a crizei de constiinta care treptat va domina mintea si sufletul lui Apostol. Liviu Rebreanu face o retrospectie a vietii, a copilariei lui Apostol motivand devenirea personajului din copilarie pana la inrolarea sa in armata: - Primii ani de viata in targusorul Parva de pe Valea Somesului - Tatal sau Iosif Bologa condamnat in procesul memorandului - Mama sa intr-o supunere totala fata de dogmele religioase - Iesirea din inchisoare a tatalui si implicarea sa in educatia lui Apostol - Pierderea tatalui - Inscrierea la Facultatea de Filozofie din Budapesta - Venirea in vacanta acasa, intalnirea cu Marta, logodna si inrolarea voluntara in armata. Ca ofiter in armata austro-ungara Bologa are constiinta datoriei fata de stat si se comporta exemplar, obtinand decoratii pe frontul din Galitia si Italia, fiind apoi numit membru in completul de judecata al tribunalului militar. Criza de constiinta a protagonistului este generata de cuvintele tatalui sau adanc inradacinate si dandu-i un echilibru intre lumea sa interioara si cea exterioara. La fel ii revine in minte imaginea spanzuratorii si privirea condamnatului Svoboda plina de dispret fata de moarte. Aceste momente il domina pe Apostol si intreaga sa fiinta este sub influenta atat a aspiratiei spre libertate, cat si sub influenta constiintei de apartenenta etnica.

In momentul in care afla ca regimentul sau urmeaza sa treaca pe frontul din Ardeal, incearca sa obtine aprobarea de a nu participa la aceste lupte ce se vor purta impotriva neamului romanesc. Dialogul cu Klapka, un capitan ceh, dezvaluie pentru prima oara dorinta lui Bologa de a dezerta in cazul in care generalul Klapka nu-i va accepta cererea de a-l muta pe alt front decat cel romanesc. Bologa se straduieste sa se distinga prin fapte de vitejie si eroism, reusind sa distruga reflectorul rusesc, dar generalul Karg il refuza categoric. Analizandu-si criza de constinta, Bologa ii marturiseste generalului starea sa morala conflictuala, fap ce starneste mania superiorului care considera ca ar merita glonte, nu medalie. In noaptea aceea Bologa incearca sa dezerteze, dar este ranit in lupta, spitalizat, dupa care se intoarce la Parva. Aici petrece perioada de convalescenta si rupe logodna cu Marta. Revenit pe front, Bologa lucreaza un timp in biroul coloanei de munitii, fiind gazduit de groparul Vidor, de-a carui fiica, Ilona, se indragosteste si cu care se si logodeste. Bologa este tiranizat si macinat de cateva obsesii: - Lumina din ochii lui Svoboda suprapusa luminii reflectorului rusesc - Datoria de ofiter al statului austro-ungar - Apartenenta la neamul romanesc toate devenind simboluri obsesii in analiza psihologica a personajului. Ca membru al Curtii Martiale este pus in situatia de a condamna la moarte 12 romani acuzati de pactizare cu inamicul si pentru a preintampina o noua greseala ia pentr a doua oara hotararea de a dezerta, desi era urmarit de locotenentul Varga, care-i banuia intentia. Apostol Bologa dezerteaza chiar prin locul pazit de dusmanul sau, locotenentul ungur Varga care il prinde si il preda tribunalului militar. Varga consemneaza in raport si faptul ca dezertorul avusese asupra sa harta cu pozitiile frontului. Bologa refuza cu incapatanare sa fie aparat de cepitanul Klapka si este condamnat la moarte prin spanzurare. Odata hotarata sentinta Apostol isi simte sufletul impacat cu el si cu lumea din afara, inima ii este inundata de iubire. Moare ca un erou al romanilor, intruchipand puterea de sacrificiu pentru cauza nobila a neamului sau pentru libertate si iubire de adevar. Stilul lui Liviu Rebreanu este anticalofil (impotriva scrisului frumos), obiectiv, concis, precis, redand pulsatia vietii, viata adevarata cu multa obiectivitate.

ROMAN SUBIECTIV- CARACTERIZARE PERSONAJ

CARACTERIZARE APOSTOL BOLOGA
Protagonistul romanului Padurea spanzuratilor, primul erou din literatura romanaintruchipat de intelectualul ce traieste o drama de constiinta. Drama de constiinta a lui Apostol Bologa este declansata de : - Sentimentul datoriei de cetatean ce-i revine din legile statului austro-ungar - Apartenenta la etnia romaneasca Liviu Rebreanu alcatuieste sondajul psihologic al personajului, utilizand mai multe modalitati artistice: Monologul interior al eroului sau autoanaliza:

Oare, daca n-ar fi fost Ilona in inima lui, s-ar mai fi grabit sa inapoieze Martei inelul de logodna?...nu din gelozie no mai iubeste, ci pentru ca i-e draga cealalta. - Cuvintele personajului ce se constituie in marturisiri ale propriilor conceptii Atunci poate ca iubirea e pricina tuturor zbuciumarilor omului si a tuturor fericirilor? Si totusi iubirea femeiei nu poate multumi sufletul decat uneori si cateva clipe. - Caracterizarea facuta direct de catre autor In ochii lui Apostol Bologa, albastrii si adanciti in cap, se aprinse o mandrie stranie...pe buzele subtiri cu colturi supte ale locotenentului rasari un amestec de ironie si de dispret. - Invalmaselile de ganduri si obsesii ce nasc situatii dramatice, prin repetarea unor cuvinte cu valoare de simbol ( datorii, lumea, legea, iubirea) Unde-i datoria, acolo-i patria! Ura naste vesnic ura Fiecare isi face datoria cum crede, murmura Bologa - Armonizarea naturii mohorate, reci, sumbre cu zbuciumul dramatic din constiinta personajului -Omul...omul...omul, facu Bologa, cutremurandu-se. Imprejur intunericul se inasprise incat intepa ochii. Bologa intoarse capul. Pe camp, cat patrundea privirea, siluete negre se miscau de ici-colo, prefacandu-se stafii fara odihna. Condamnarea ofiterului ceh Svoboda, discutiile de la popota ofiterilor despre constiinta, datoria fata de stat, parerea despre tradatori, cele doua dezertari si convorbirile cu camarazii cehi Gross si Klapka ii provoaca adanci momente de introspectie (autoanaliza a starilor sufletesti). Conflictul interior al eroului se rezolva prin iubirea universala, in numele dragostei de oameni. Apostol isi va gasi fericirea in ispasirea prin suferinta. El refuza sprijinul lui Klapka, camaradul sau. In cautarea continua a unui echilibru sufletesc, a unui acord intre lumea lui interioara, a obtiunilor cu lumea exterioara, Apostol Bologa este un inadaptat superior, un cautator de absolut. Apostol Bologa moare ca un erou al neamului sau, din dragoste pentru tara sa, pentru libertate si adevar, pentru triumful valorilor morale ale omenirii.

ROMAN SUBIECTIV
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE , INTAIA NOAPTE DE RAZBOI Camil Petrescu Este un roman subiectiv,autorul implicandu-se in actiune,roman scris la persoana intaia,naratorul-personaj identificandu-se in partea a-II-a cu autorul.Autorul se apeopie de evenimente pana la substituirea lui de catre personaj. In perioada interbelica Eugen Lovinescu initiaza curentul literar numit modernism al carui program traseaza noi directii pentru dezvoltarea literaturii romane,cum ar fi:trecerea de la tema rurala la tema urbana,trecerea de la persoanele taranesti la cele intelectuale si cerarea romanului de analiza psihologica.

C.Petrescu,prin acest roman surprinde drama intelectualului lucid insetat de absolutismul sentiment al iubirii dominat de incertitudini, care se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice ,aceea a omenirii ce traieste tragismul unui razboi absurd vazut ca o eminenta a mortii. Roman de analiza psihologica.Eroul Gheorghidiu este intelectualul civil insetat de absolut,dornic de cunoastere,de autenticitate,dominat de incertitudini si care se confeseaza introspectand cele mai adanci zone ale constiintei in cautarea permanenta a iubirii absolute ca existenta a lumii superioare. Semnificatia titlului Cuvantul "noapte" repetat in titlu reda simbolic incertitudinea,indoiala,nesiguranta,necunoscutul,si tainele firii umane.Cele doua nopti sugereaza doua etape in evolutia personajului principal,care in final ramane disponibil sufleteste pentru o noua experienta existentiala. Subiectul romanului Incipitul romanului il constituie prezentarea lui Stefan Gheorghidiu,privind jurnalul de front al acestuia ca proaspat sublocotenent rezervit in primavara anului 1916 contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si in apropierea Dambovicioarei.Naratorul incrimineaza cu ironie incompetenta sistemului de aparare militara a tarii. Prima experienta de cunoastere,iubirea este traita sub semnul incertitudinii.Aceasta experienta o noteaza in jurnalul sau de companie ,care incepe odata cu experienta frontului. Stefan Gheorghidiu este insurat de doi ani si jumatate cu Ela,o colega de universitate.Era cea mai frumoasa studenta de la Litera.Iubirea lor este alimentata de orgoliul lui Stefan,magulit ca toata lumea o admira pe Ela.Casatoria lor este linistita o vreme,mai ales ca duceau o existenta modesta,iubirea fiind singura lor avere.Totul se schimba odatea cu moartea lui Tache(unchiul lui Stefan),care ii lasa acestuia o mostenire substantiala,fapt ce surprinde pe toata lumea ,iar viata tanarului cuplu se schimba radical. Stefan descopera cum sotia sa este subjugata de evenimente si societate iscate de testament dar si in afaceri,discutii pline de vulgaritate.Gheorghidiu este incapabil sa se descurce in acest paienjenisul afacerii ,isi da seama ca nu face parte din aceasta lume si se intoarce la studiul filozofiei. Sub influenta unei verisoare a luin Stefan ,Anisoara,Ela este atrasa intr-o lume mondena,lipsita de griji dar si de adevarate orizonturi preocupata numai de moda,distractii nocturnne,lume in care Ela incepe sa se simta uimitor de bine.In casa acestei verisoare,Ela cunoaste pe domnul G,un avocat dansator si admirat de toate fetele,in preajma caruia Ela este fericita si se starduieste sa ii fie mereu alaturi. Stefan se chinuie ingrozitor la petercerile mondene,el diseaca si analizeaza cu luciditate noua comportare a sotiei lui,acumuland progresiv nelinisti si indoieli interioare care devin sfasietoare aducandu-l pe Stefan pana in situatia de a nu mai putea citi nicio carte si paraseste universitatea. Excursia la Odobesti declanseaza criza de existenta a personajului ce-i provoaca in suflet catastrofe chinuitoare .Inter cei doi soti intervin momente stanjenitoare,scurte perioade de impacare,acesta continuand sa spioneze la petreceri si intalninirile cu domnul G. Sosind pe neasteptate de la Azuga ,nu isi gaseste sotia acasa si drama se amplifica.O cauta cu disperare si dimineata cand soseste acasa o goneste fara sa o asculte propunandu-i sa divorteze.Suferinta e ste mistuitoare,iar gasirea unui bilet de la Anisoara ii trezeste noi incertitudini,analizand si desecand toate eventualitatile. Stefan Gheorghidiu fiind concentrat in armata ca sublocotenent aranjeaza ca Ela sa isi petreaca vara la Campul Lung aproape de regimentul sau. Capitolul intitulat "Ultima noapte de dragoste" incheie partea I a romanului prin consemnarea intalnirii lui Stefan cu Ela ,aceasta aratandu-se preocupata ca ar putea ramane saraca in caz ca va muri in razboi,si ii cere sa treaca pe numele ei o parte din banii englezesti. Totul se intuneca definitiv cand il vede in oras pe domnul G si din acest moment Stefan nu se mai indoieste ca acesta a venit special pentru Ela.Fiind foarte suparat planuieste sa ii omoare pe amandoi,dar se

intalneste cu locotenentul Colonel care ii cere sa mearga in aceeasi zi la regiment,nedandu-i astfel posibilitatea de a-si duce la capat planul de razbunare impotriva celor doi presupusi amanti. Partea a doua a romanului "Intaia noapte de razboi" ilustreaza o imagine de groaza a frontului cu o armata dezorganizata,ofiteri incopetenti,ostasi total dezorientati. Ofiterul Gheorghidiu descopera o realitate dramatica,nu cu atacuri vitejesti,nu cu strigate neinfricate,ci ordine date anapoda de catre conducatorii militari cu marsuri,foamete si mai ales eminenta permanenta a mortii cu care oamenii se afla fata in fata in fiecare clipa. Noutatile din jurnalele de companie reflecta acum o experienta traita direct in timpul obiectiv al faptelor.Stare de confuzie totala,ordinele contradictorii sunt afisate prin episoade cutremuratoare dublate de o ironie subtila. Un om din retragere este dat in sens invers si cand un ofiter ii sare de gat lui Gheorghidiu si striga "prizonier, prizonier" isi da seama ca sunt amandoi romani si fac parte din aceeasi armata.Intamplarile de pe ape in care naratorul-personaj reda momente reale cu cele doua surori arestate si acuzate de spionaj,ele fiind calauze ale armatelor romane iar apoi promovate cu virtutea militara. Imagini de apocalipsism se intalnesc in capitolul" Neacoperit pamantul pamantul lui Dumnezeu".In conditiile frontului reapare timpul timpul sup.subiectiv doar ca razboiul ocupa cu pasi repezi definitiv planul constiintei lui Gheorghidiu care se simte tot mai detasat de sine si de Ela. Ranit si spitalizat in Bucuresti,Gheorghidiu este primit cu dragalesenie de catre Ela ,dar el o simte o straina si ii propune sa se desparta. Isi da seama cu luciditate ca oricand poate gasi alta la fel.Ii daruieste Elei casele,banii,de la obicte de pret la carti ,la lucruri personale,adica tot trecutul. Caracterizarea lui Stefan Gheorghidiu Este personajul narator,cel care nareaza la persoana I si analizeaza cu luciditate toate evenimentele si starile interioare prin care trece dominat de incertitudini. El traieste intr-un timp cronologic,obiectiv in care povesteste intamplarile de pe front,faptele reale,intr-un timp psihologic,subiectiv ,drama iubirii. Stefan,intelectualul lucid traieste in lumea cartilor si nu se poate adapta in lumea afacerilor a unchiului Tae,Nae si Tanase Lumanararu. Prima experienta de cunoastere,iubirea este traita sub semnul incertitudinii . Principala modalitate de caracterizare pentru acest zbucium interior este monologul. Fire pasionala aduna progresiv semne de nelinisti si le diseca minutios,autoanalizandu-se.Incertitudinea iubirii devine o tortura desi respinge ca ar fi gelos.Pentru Ela a fost idealul de iubire si feminitate.Hipersensibil si orgolios el traieste in lumea ideilor,aspirand la dragostea absoluta. A doua experienta de viata,in planul existential este frontul,experienta traita direct;razboi tragic si absolut. Stefan Gheorghidiu nu este considerat invins deoarece,deoarece a reusit sa treaca peste toate incercarile vietii

ROMAN OBIECTIV
ION
de LIVIU REBREANU Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern. Unul din aceste romane este Ion, primul roman realist obiectiv modern din literature romana aparut in 1920.Aparitia romanului directioneaza literature romana catre valoare europeana .La baza creerii romanului sta o scena vazuta de scriitor pe colinele din prejurul satului;aflat la vanatoare Rebreanu a 34espectfu cum un taran s-a aplecat de-o data si-a sarutat pamantul ca pe-o ibovnica scena m-a uimit si mi s-a intiparit in minte.O alta intamplare relatata de sora sa Livia, i-a retinut atentia o fata instarita, insarcinata cu un tanar sarac, a fost batuta de tatal ei pentru ca trebuia sa se inrudeasca cu un sarantoc. Romanul prezinta viata satului cu intreaga lume taraneasca bocotanii , sarantocii , oamenii din Pripas ,oameni politici,realitatea social economica, politica si 34espectf a satului ardelenesc ne mai prezinta obiceiurile populare cu evenimentele importante din viata satului cum ar fi hora, hramul bisericii, nunta, botezul, moartea ne este prezentata si familia si destinele umane individualea ale lui Ion,Ana,George,Florica.

Opera are doua planuri care se intrepratund:destinul lui Ion si viata satului ardelenesc. Romanul incepe cu descrierea drumului spre Pripas si se termina cu imaginea in timpul hramului si descrierea drumului ce iese din sat. Romanul este structurat pe doua mari parti : Glasul pamantului si Glasul iubirii cu 35espect care au titluri de sinteze: Inceputul, Nunta, Nasterea, etc. Inceputul descrie drumul spre sat, imagine reluata nu numai in final ci si in desfasurarea actiunii. Actiune incepe cu fixarea timpului si spatiului in care vor avea loc evenimentele, intr-o duminica in Pripas, cand toti locuitorii sunt adunati la hora 35espectful35 in curtea Todosiei.Aici facem cunostinta cu personajele. Lui Ion ii place Florica,dar Ana are pamant,asa ca el ii face curte acesteia spre disperarea lui Vasile Baciu, care se cearta cu Ion si il face de rasul satului facandu-l sarantoc. Glanetasu,tatal lui Ion ,risipise zestrea Zenobiei,care avusese avere cand se mutase cu ea si acum nu mai aveau un petec de tarina. Vasile Baciu se insurase tot pentru avere cu mama Anei,dar fiind harnic sporise averea si se gandea sa-I asigure fetei atunci cand se va marita. Ion,flacaul harnic si mandru,dar sarac o necinsteste pe Ana si-l oblige astfel pe Vasile sa i-o dea de nevasta impreuna cu o parte din pamanturi, disputa patronata de preotul Belciug.Obtinand avere,Ion are situatie sociala, demnitate umana si satisfacerea propriului orgoliu. O data insurat Ion este violent cu Ana , este indifernt cu fiul sau, care insemna pentru el garantia posesiei de pamant. In celalalt plan narativ, familia invatatorului Herdelea,are necazurile sale.Ei isi zidisera casa pe lotul ce apartinea bisericii cu invoirea preotului,relatiile invatatorului cu acesta se degradeaza cu timpul de aceea Herdelea se teme ca ar putea pierde toata agonisirea si i-ar ramane familia pe drumuri. Preotul Belciug, ramas vaduv inca din primul an,are o personalitate puternica,este cel mai respectat si temut om din sat, avand autoritate totala asupra intregii comunitati. In sat domina modalitatea ca oamenii sunt respectati daca au oarecare agoniseala fapt ce face cu relatiile sociale sa fie tensionate intre sarantoci si bogati., intre chibzuinta rosturilor si nechbzuinta patimilor,ceea ce face sa se dea in permanenta o lupta apriga pentru 35espectf. Destinele personajelor determinate de aceasta modalitate de faptul ca familiile nu se intemeiaza pe sentimente ci pe interese economice.Casatorit cu Ana si asezat la casa lui Ion din cauza firii lui patimase nu se poate multumi cu averea pe care o dobandise si ravneste la Florica.Batuta de tata si de sot Ana ramasa fara sprijin se spanzura.Florica se casatoreste cu George si se bucura de norocul care il are desi il iubeste pe Ion . Sfarsitul lui Ion este naprasnic fiind omorat de George Bulbuc care il prinde iubindu-se cu nevasta lui. Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sintirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas viata urmandu-si cursul firesc. Limbajul, stilul lui Liviu Rebreanu se individualizeaza prin 35espectful pentru adevar concizia exprimarii,lipsa de imagini artistice.Rebreanu marturiseste e mult mai usor a scrie frumos decat a exprima exact.Stilul este impotriva scrisului frumos.

ROMAN OBIECTIV CARACTERIZARE PERSONAJ

Caracterizarea lui ION

Ion este expresia intelectului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala, o vointa imensa, o cazuistica stanza. Trasaturile morale reies indirect din faptele ,gandurile si atitudinea lui, precum si din relatia cu celelalte personaje(La hora satului cand se evidentiaza intre ceilalti jucatori, cand o urmareste cu privirea pe Ana si o compara mereu cu Florica). Inca de la inceputul romanului este present atat fizic cat si moral.Instinctele primare : hotarat,perseverant,viclean cu ajutorul carora isi alcatuieste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Setea pentru pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale glasul pamantului patrunde in sufletul flacaulu, exclamand cat pamant Doamne!. Dupa ce planul ii reuseste datorita inteligentei,vicleniei si mai ales vointei immense,Ion intr-un gest de adorare saruta pamantul cu o placere nesfarsita. Ion se vede acum mare si puternic ca un urias.Pamantul inseamna pentru Ion demnitate,obiect al muncii asupra caruia isi exercita energia,viguarea,harnicia si priceperea. Dup ace o lasa insarcinata pe Ana atitudinea lui Ion este rece,distanta,cinica refuza sa discute cu ea si ii spune ca va vorbi numai cu tatal sau.Cand trateaza problema zestrei cu Vasile Baciu, Ion este semet si cu nasul in vant sfidator, constient ca detine controlul absolute asupra situatiei ca-l poate sili sa-i dea pamantul la care ravneste. Cand a luat-o pe Ana,Ion s-a insurat de fapt cu pamanturile ei,femeia devenind o povara jalnica si incomoda. Capitolul Nuntail surprinde pe Ion intre cele doua glasuri devenite voci interioare.Mai intai intrebandu-se daca as luao pe Florica si am fugi amandoi in lume sa scap de uratenia asta,iar apoi se gandeste in sine cu dispret si raman calic pentru o muiere. Trairile lui Ion in lupta dusa pentru a intra in stapanirea pamantului sunt cele mai diverse de la brutalitate si violenta la prefacatorie si framantare.Ion a batjocorit-o pe Ana,i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si a ramas cu pamanturile ei.Ion este vinovat de propriu lui destin,vinovata este insa si societatea care determina o opozitie intre saraci si bogati prin natura relatiilor dintre oameni. Insusindu-si pamantul pe cai necinstite,Ion nu putea sa supravietuiasca sfarsitul lui fiind perfect motivate moral si estetic.O data satisfacuta patima pentru pamant,celalalt glas ce mistuie suflatul lui Ion,iubirea patimasa pentru Florica, duce fara dubiu la destinul tragic al eroului. Ion omorat de catre George care apoi este arestat,iar Florica ramane singura si de rusinea satului. Ion este drastic pedepsit de catre autor intucat el se face vinovat de dezintegrarea morala, raspunzator pentru viata Anei si a copilului lor,tulburarea linisti caminului Floricai si linistea intregii colectivitati. Finalul romanului,sarbatoarea sfintirii noii biserici dupa dramele consemnate, drumul dinspre Pripas sugeraza faptul ca totul intra in normal.

ROMANTISM
Luceafarul
Poemul `Luceafarul` este o sinteze a temelor si motivelor din lirica eminesciana;cum ar fi iubirea,natura (motivul luna, stelele, lacul, izvorul, salcamul), soarta omului de geniu, cosmogonia, societatea contemporana, istoria,trecerea ireversibila a timpului, singuratatea, folclorul, mitologia,arta,etc.

Procesul de elaborare a poemului a fost unul amplu,au existat cinci variante ale acestei opera,iar inceputurile dateaza din perioada studiilor la Berlin ale poetului.Poemul a fost publicat initial in almanahul Societati Academice Social Literare `Romania Juna` din 1883 la Viena iar cu cateva luni mai tarziu poemul a fost publicat si in `Convorbiri Literare`. Poetul a avut mai multe surse de inspiratie una dintre acestea fiind sursele folclorice: Eminescu s-a inspirit din basmul popular romanesc `Fata in gradina de aur`si o alta sursa folclorica este `motivul zburatorului` o alta sursa este mitologia graca, indiana si crestina, ca surse filozofice se remarca filozofia lui Shopenhauer din lucrarea intitulata `Lumea ca vointa si reprezentare`.Shopenhauer face,in aceasta, diferenta dintre omul comun sic el de geniu. Iar o alta sura este chiar propria sa viata. Poetul a dat la inceput urmatoarea interpretare pentru poemul sau : poemul ilustreaza destinul geniului care nu poate sa fericiasca si nici sa fie fericit; geniul nu are moarte,dar nici noroc. Poemul se inscrie intr-o forma narativ dramatica.Aceasta forma narativ dramamtica este insa doar o schema in care se incadreaza o creatie plina de lirism. Poemul este structurat in 98 de strofe care alcatuiesc 4 tablouri: primul tablou-intalnirea in vis dintre o fata de imparat si un astru, al doilea tabou-idila pamanteasca, al treilea tablou zborul Luceafarului spre Demiurg si dialogul cu acesta, iar ultimul tablou- distincitia definitive dintre omul de geniu si cel comun. Primul tablou incepe cu formula specifica basmului a fost odata poetul introducandcititorul intr-o lume in care limitele de timp si spatiu se sterg,lasand loc visului si meditatiei. O tanara fata a carei frumusete este unica viseaza la un ideal de iubire simbolizat prin cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca Luceafarul. Frumusetea fetei este evidentiata prin compararea sa cu luna intre stele si Fecioara intre Sfinti. Inca din acest tablou se constata o anumita deosebire intre fata de imparat si Luceafar. Intensitatea privirii e diferita fata vede astru azi si maine in timp ce Luceafarul privea de saptamani. Luceafarul patrunde cu razele sale in odaia fetei si o v-a urma si in vis.Lumina lui se reflecta in oglonda si de acolo pe chipul fetei. Dialogul dintre cele doua finite are loc in visul fetei, Luceafarl este chemat jos, pe pamant acesta da ascultare chemarii si se intrupeaza din cer si din mare si respectiv din soare si din noapte. Prima aparitie este unaangelica,iar ce de a doua una demonica. Luceafarul cheama fata in lumea sa, ii ofera oceanul si cerul, fate insa il refuza intuind ca pentru a accede la o lume superiara trebuie sa treaca prin pragul mortii.Luceafarul insa accepta sa-si schimbe conditia accepta sa devina muritor pentru o ora de iubire. In al doilea tablou in timp ce Luceafarul zboara spre Demiurg ca sa-si schimbe conditia in muritor pe pamant are loc o idila intre fata de imparat, devenita Catalina si un paj de la imparatie. Fata de imparat decade din inaltime in multime , ea dobandeste un nume Catalina derivat de la Catalin, poetul incearca astfel sa sublinieze asemanarea dintre cei doi si apartenenta acestora cercului stramt al muritorilor. Catalin o initeaza pe Catalina intr-un ritual al iubirii,acest ritual prezinta barbatul asemeni unui vanator, iubirea este asadar un act de supunere.Timida initial fata respinge propunerile tanarului,dar ulterior le accepta.Remarcam folosirea dialogului ca modalitatede expunere dar si cuvinte ce tin de vorbirea populara. Fata descopera in Catalin omul alaturi de care se poate implini pe plan sentimental.Interesanta este caracterizarea pe care fata o face pajului, este defapt o caracterizare pe care indirect si-o face ei insasi inca de mic te cunosteam/Si guraliv si de nimic/Te-ai potrivi cu mine.Urmatoarele versuri sunt pline de lirism,Catalina intelege distant ace o desparte de astru.In adancul sufletuluiei,ea aspira in continuare spre idealul de iubire.Ca remediu Catalin ii ofera fuga in lume si uitarea idealului. Cuplul urmeaza sa se piarda in multime.

Tabloul al treilea este reprezentat de zborul Luceafarului spre Demiurg si dialogul cu acesta. Luceafarul accepta propunerea fetei de a-si schimba conditia si de a deveni muritor.El zboara printer stele pana undeva la inceputul lumii.Poetul recurge cu aceasta ocazie la o adevarata cosmogonie Luceafarul strabate spatial intergalactic si se aseamana cu un fulger neintrerupt si ratacitor intre cele doua ceruri de stele.Ajunge in spatial absolute, unde nu exista hotar,cunoastere si timp.Acum se adreseaza Demiurgului careandu-i dezlegarea de vesnicie in schimbul unei ore de iubire.Luceafarul este acum Hyperion(cel care merge deasupra), Demiurgului I se pare absurda cererea care vine din partea astrului,regasind aici distinctia sau antiteza transanta dintre lumea muritorilor sic ea a nemuritorilor.Muritori au stele cu noroc, unii se nasc altii pier,Soarele ce se stinge pe bolta cereasca v-a rasarii din nou in ziua urmatoare.In lumea nemuritorilor nu exista timp,loc,moarte,nu exista directie sau sens.Daca Demiurgul ar asculta cererea lui Hyperion s-ar produce un adevarat haos existential sa se i-a muntii cu paduri/Si insulele-n mare. Demiurgul il indruma pe hyperion sa revina la locul lui din cer si si privesca spre pamant. In tabloul al patrulea si ultimul Hyperion se intoarce pe bolta cereasca si-si revarsa lumina pe pamant. Eminescu creaza un cadru in care predomina elementele specifice din lirica sa de dragoste. Este seara,mai precis este momentul asfintitului apare luna pe bolta cereasca iar teii isi raspandesc mireasma.Sub sirul de tei doi tineri isi rostesc cuvinte de iubire.Se observa discursul lui Catalin care se apropie de cel al Luceafarului, iubirea l-a metamorfozat si l-a facut sa se inalte. Fata zareste Luceafarul si-l invoca,de aceasta data aceasta cere ca astrul sa-i lumineze norocul. Astrul aude chemarea darn u o urmeaza ci rosteste vorbele care fac o distinctie clara dintre omlu comun sic el de geniu.Fata devine chip de lut, un muritor de rand ce duce o existenta limitata de cercul stramt al acestei lumi.Luceafarul in schimb are o existenta absoluta si lipsita de viata si sentimente.

ROMANTISM
Scrisoarea I
Mihai Eminescu Face parte dintr-un ansamblu de 5 scrisori,primele 4 fiind publicate antum, iar ultima postum. Scrisoarea I a fost publicata in Convorbiri literare in 1881 fiind o meditatie asupra destinului omului de geniu care traieste intr-o societate incapabila s ail inteleaga , dar si o satira la adresa societati contemporane poetului.

Tema poeziei este soarta omului de geniu intr-o societate dipsita de valori.Structural Scrisoarea I este alcatuita din 5 tablouri: I fixeaza cadrul II- dezvolta motivul egalitatii oamenilor in fata morti III- infatiseaza o cosmogonie prin intermediul batranului dascal IV- satira la adresa societati contemporane poetului V- o revenire la cadrul initial Scrisoarea I prezinta o simetrie intre inceput si sfarsit Tabloul I Poetul introduce motivul romantic al lumii dar si pe cel al timpului, in acest tablou timpul este vazut intr-o dubla determinare:-timpul cosmic LUNA sic el fizic CEASORNIC Tabloul II Contine invocatia adresata lumii : Luna tu , stapan-a marii,pe a lumi bolta luneci/Si gandurilor dand viata suferintele intuneci.Luna pare ca stapaneste intreaga existent.Cadrul se restrange treptat asfel ca de la pustiuri,codri,valuri,tarmuri,palate si cetati raza lumii patrunde prin ferestrele caselor,zarind fiinta umana in diferite ipostaze. Eminescu introduce in acest tablou conceptia filozofica a lui Schopenhauer privitoare la egalitatea oamenilor in fata mortii. Antiteza dintre cel aflat in varful piramidei sic el umil este doar aparenta : Desi trepte osebite,le-au iesit in din urma sortii/Deopotriva-is stapaneste raza ta si geniul morti Tabloul III Infatiseaza o cosmogonie prin intermediul minti batranului dascal.Raza lunii se opreste aspura cugetelor lui/asupra omului de geniu prezentat de poet sub ipostaza batranului dascal. Portretul batranului dascal este realizat pe baza principiului romantic al antitezei dintre aspectul fizic si capacitatile intelectuale ale ganiului. Pentru a demonstra acest lucru poetul prezinta prin mintea dascalului atat cosmogonia cat si apocalipsa. Nasterea Universului Este prezentata prin prisma filozofiei indiene: eternal pace si nemiscarea existau inainte de orice inceput, un punc insa se misca , iar acest punct atrage dupa sine intreaga miscare. Astfel din haos apar galaxiile corpurile ceresti, soarele ,luna dar si numeroasele popoare. Mintea cugetatorului nu se opreste aici si merge si in viitor astfel ca omul de geniu isi imagineaza si stingerea universului. Totul incepe cu disparitia soarelui care se intinde ca o rana printer nori. Intunericul stapaneste lumea, stelele pier , planetele se dezechilibreaza iar timpul moare si devine vesnic. Timpul mort si-intinde trupul si devine vecinicie Tabloul IV O satira la adresa societatii, incapabila sa recunoasca adevarata valoare .Dupa moartea omului de geniu societatea va recunoaste opera dar il ca condamna pentru faptele care in mod fatal sunt legate de o mana de pamant. Va fi o inmormantare plina de fast dar societatea va fi o falsa solemnitate, va fi ironica si lipsita de profunzime Tablul V Poetul revine la cadrul initial stapanit de puterea lumii ,predomina singuratatea iar omul este condamnat sa ramana o fiinta aolitara in fata mortii care il asteapta

ROMANTISM SONETE
Mihai Eminescu

Sonetul este o poezie cu forma fixa alcatuita din 2 strofe a cate 4 versuri si 2 strofe a cate 3 versuri.

Poeziile publicate de Mihai Eminescu in revista Convorbiri literare in 1879 au fost grupate sub titlul``Sonete``.Cele 3 poezi se disting dupa prima secventa din primul vers;Sonet 1=[Afara-i toamna...],Sonet 2: [Sunt ani la mijloc],Sonet 3:[Cand insusi glasul...] Desi sonetul este o poezie cultivata in Clasicism,la Eminescu spiritul clasic se imbina cu cel romantic prin nota melancolnica ce strabate aceste 3 poezi. Tema primului sonet o reprezinta nostalgia iubirii pierdute. Cadrul exterior este unul dezolant,e toamna tarzie,frunzele sunt spulberate de vant iar picaturile de ploaie lovesc geamul puternic. Izolat poetul traieste printre amintiri,citeste scrisori vechi si isi aminteste intr-o ora ce pare ca se comprima de intreaga sa viata.In acest mausoleum al singuratati poetul accepta ca doar persoana iubita sa-i tulbure linistea.Se aude fosnirea unei rochii si un pas moale iar mainile subtiri si reci ale iubitei par ca acopera ochii poetului.Prin vis si amintire poetul reeaduce in prezent trecutul pierdut in negura departarii. Ca procedee stilistice se observa sinecdota,epitete si repetitia. Al doi-lea sonet [Sunt ani la mijloc...] S e remarca din nou nostalgia iubirii pierdute si chemarea iubitei ce devine o muza pentru poet.In ciuda trecerii timpului ``sunt ani la mijloc`` poetul traieste cu aceiasi intensitate sentimentul iubirii,momentul intalnirii din trecut este numit ``ceasul sfant``.Iubita a devenit acum minune cu ochi mari si mana rece.Poetul invoca iubirea pierduta,interjectia si exclamatia intensifica chemarea:``o, vino iar!`` Aparitia iubitei se aseamana cu rasrirea unei stele,asa cum cerul se lumineaza tot asa sufletul poetului isi gaseste implinire prin venirea poetului. Al trei-lea sonet:[Cand insusi glasul] cuprinde aceiasi melancolie a iubirii pierdute.Este liniste deplina,nu se aude nici glasul gandurilor,poetul este cuprins de evlavie .Iubita este din nou chemata cu puterea gandurilor,ea se afla undeva in neguri reci,aparitia ei ar putea diminua intunericul noptii si ar putea linistii sufletul poetului.Apropierea se face lin ``Cobori incet,aproape, mai aproape`` asemenea coborarii luceafarului din imensitatea cerului. Acest sonet este alcatuit dintr-o serie de interogatii retorice si exclamatii.

ROMANTISM
EPIGONII
M. Eminescu

Critica literara considera ca Eminescu este ultimul mare romantic european. Romanitismul este un curent literar din secolul XIX lea, care a aparut in Germania prin Goethe si Schiller. Trasaturile romantismului sunt urmatoarele: - cultivarea imaginatiei si a fanteziei ceatoare, sensibilitatea; - evaziunea in trecut; - contemplarea naturii; - suprematia sentimentului naturii; - prezentarea unor eroi exceptionali; - descoperirea infinitului spatial si temporar; - amestecul speciilor si a genurilor literare; - cultivarea antitezei, a comparatiei dezvoltate si ironiei romantice. Eminescu nu si-a expus conceptia despre arta in studii semantice, dar si-a expus-o prin intermediul creatiilor in versuri. Poemul "Epigonii" a fost publicat in revista "Convorbiri literare" in anul 1870 atragand atentia lui Titu Maiorescu, care vedea deja in Eminescu un poet mai important decat Vasile Alecsandri. Tema poeziei o reprezinta conceptia lui eminescu despre poezie si misiunea poetului. Titlul poeziei ii denumeste pe uramsii nedemni ai unor inaintasi ilustri. Structural, poemul este alcatuit din doua parti, bazate pe principiul romantic al antitezei. Este o antiteza istorica, artistica si morala. La nivel grafic, cele doua parti sunt separate prin punctele de suspensie. Prima parte a poemului are forma unei ode. Poetul elogiaza creatia artistica a inaintasilor, hiperbolizand talentul acestora si patrimoniul lor. Creativitatea inaintasilor dobandeste in conceptia poetului, valoarea scrisa: "Cand privesc zilel de aur a scripturilor romane Ma cufund ca intr-o mare de visari dulci si senine." Remarcam forma veche de plural a substantivului "scriputura", ceea ce acentueaza valoarea si sacralitatea scrierilor inaintasilor. Acei poeti au avut o contributie esentiala si la dezvoltarea limbii romane: " Vad poeti ce-au scris o limba ca un fagure de miere." In continuare poetul se opreste asupra operelor inaintasilor, retinand pentru fiecare caracterstica de baza. In functie de importanta fiecaruia, poetul aloca inaintasilor un spatiu mai restrans sau maiextins. astfel, inaintasii sunt prezentati intr-o ordine gradata din punct de vedere valoric: "De la Cichindal un poet minar pana la Alecsandri Rege-al poezie, vecinic tanar si ferice" In partea a doua, antiteza este reluata la nivelul fiecarui vers, opozitia: "noi, voi" se concretizeaza la nivelul pronumelor "noi, voi". eminescu se autoinclude in categoria epigoniilor pentru ca antiteza sa fie mai transata. doua intrebari retorice deschid a doua parte a poemului: "Iara noi? noi, epigonii?..." Poetul condamna absentasentimentelor, lipsa sensibilitatii, ipocrizia, absenta patriotismului si absenta idealurilor generatiei sale. Tot in partea a doua, eminescu incearca sa defineasca cugetarea sacra (filozofia) si poezia: "Ce e cugetarea sacra?"

ROMANTISM
GLOSSA
M Eminescu

Poezia intitulata "Glossa" a fost inclusa in volumul din 1884 al lui Eminescu, intitulat "Poesii".

Termenul "Glossa" are doua acceptiuni: 1. comentariu pe marginea unui text. 2. poezia cu forma fixa. La emniescu, cele doua sensuri ale termenului se imbina, astefl glosa este o pezia cu forma fixa, alcatuita dintr-o strofa-tema si un numar de strofe egal cu numarul de versuri din dtrofa tema. Ultima strofa este prima strofa reluata sun forma inversa. Fiecare vers din strofa tema dezvolta iddea pe care acel vers o contine. In aceiasi ordine de idei, poetul gloseaza (comenteaza) asupra conditiei umane in general. Lirismul poeziei nu este dat de imagini vizuale sau auditive, ci este conferit de ritmul spunerii unor adevaruri sau gnome, care genereaza o anumita stare de melancolie. Strofa-tema (strofa nucleu) fixeaza aspectul general al poeziei: timpul si locul omului in univers si insocietate. strofa a doua ilustreaza ideea ca timpul inseamna o suita de evenimente, care sunt interpretate si ultorior uitate. Omul trebuie sa se aseze deoparte, sa se retraga din timp si sa cunoasca pe el insusi. Atreia strofa dezvolta problema fericirii. Fericirea este trecatoare, iar cumpana gandirii nu trebuie sa se incline in favoarea fericirii desarte. In timp, nimic nu este nou sub soare. Strofa a patra dezvolta motivul lumii ca teatru. Lumea este o imensa scena pe care se petrece spectacolul mastilor. Din arta disimularii, omul trebuie sa distinga binele si raul. Strofa a cinea: viitorul si trecutul sunt doar ipostaze ale prezentului. Omul trebuie sa mediteze asupra zadarniciei acestei lumi. Strofa a sasea reia motivul lumii ca teatru. In timp,lumea joaca aceiasi piesa, dar cu alte masti. Omul nu trebuie sa se lase amagit si nu trebuie sa se iluzioneze. Strofa a saptea. Peste puntea succeselor trec adesea nataraii. Omul de geniu insa trebuie sa ramana detasat pentru ca izbanda efemera. Strofa a opta. Timpul incearca sa prinda fiinta umana in mrejele sale. Omul trebuie sa evite tentatia si sa nu se abata de la derumul cel drept. Strofa a noua. Omul de geniu trebuie sa se fereasca sa taca la calomnie, sa priveasca cu neincredere si cu detasare desartaciunea acestei lumi. Stofa a zecea reia prima strofa sun forma inversa, schimband persepectiva in sensil ca viziunea filozofica asupra timpului necrutator este inlocuita cu cea morala, omul trebuiind sa ramana detasat, rece, impersonal. Se observa influnete ale filozofului Schopenhauer, a lui Socrate si cea a Ecleziastului. Din punct de vedere stilistic, se observa o absenta a podoabelor artistice, se pot identifica insa cateva epitete: zgomote desarte, veselor si trista; comparatii: ca valul, privitor la teatru; metafore: cumpana gandirii; perdonificatii: lumea intinde lucimreje, te momeste in varteje. Se remarca si influenta limbajului popular : de ai fi cu o stea in frunte, a huli, ghici-vei, te strecoara, misei, natarai, feri in lautri. Prin urmare, desi poetul foloseste o gama restransa de mijloace stilistice, dar foloseste si cuvinte din vorbirea populara, se remarca nota grava profund filozofica a textului si pesimismul poetului, care ajunge pana la cititor.

ROMANTISM
Oda(in metru antic)
Mihai Eminescu

Poezia a fost publica ta in volumul Poezii in 1884 volum ingrijit de Titu Maiorescu. Prin oda se intelege o poezie ce contine sentimente de admiratie fata de o personalitate/eveniment. Poezia lue Eminescu a fost initial conceputa ca o oda inchinata lui Napoleon. Poezia a cunoscut astfel 11 variante successive devenind in forma finala o poezie inchinata iubirii sublimate in moarte. Titlul contine in paranteza o explicatie referitoare la versificatia sa. In metro antic este o referire la masura versului antic, Eminescu foloseste versul safic si versul adonic. Versul safic contine 11 silabe si este alcatuit dintrun dactil precedat si urmat de 2 trohei. Versul adonic contine 5 silabe dintre care prima parte este alcatuita dintr-un dactil iar a2a dintr-un troheu. Tema o constituie evocarea unei experiente unice ce transforma fiinta umana.structural poezia este alcatuita din 5 strofe. Se deschide cu un tulburator vers al literaturii romane :Nu credeam sa-nvat a muri, vreodata Obisnuitul si celebrul a invata sa traiesti este inlocuit cu dramaticul a invata sa mori. Poetul cunoaste o experienta inedita. Initial eul liric este infatisat intr-o ipostaza meditative,detasata,rece asemanatoare Luceafarului eminescian. Poetul este tanar iar ochii sai se inalta spre steaua singuratati. In strofa II pronumele personal tudenumeste motivul care a provocat o experienta unica a eului liric. Acesta se poate referi la suferinta,la iubire sau ochii tulburatori. Perceptia suferintei fenerate de iubire este exprimata printr-un oximoron dureros de dulce .Poetul are impresia mortii finite contemplative de odinioara. Suferinta este amplificata prin hipertonalitate in strofa. In strofa III poetul face trimiteri la mitologie prin comparatiile Jalnic ard de viu,chinuit ca Nessus/Ori ca Hercul inveninat de.. Apele marii nu pot stinge combustia din sufletul poetului. Strofa IV incepe printr-o intrebare retorica Pot sa mai rasar luminos din el ca Pasarea Phoenix?eul liric isi exprima dorinta de a renaste din propria cenusa. In strofa V printr-un imperative categoric poetul doreste sa inlature ochii ce i-au modificat structura interioara . Poetul invoca nepasarea trista :Vino iar in san,nepasare trista Din punct de vedere stilistic se remarca prezenta cu naturalete a figurilor de stil.Ele nu se regasesc in exces darnici nu lipsesc : epiteteochi visatori,voluptuatea mortii neinduratoare,ochi tulburatoti metafore:steaua singuratatii,voluptatea mortii comparatii: ard viuchinuit ca Nessus ori ca Hercul hyperbole :focul meu al stinge nu pot cu toate apele marii Verbele la present transmit intensitatea trairii:ma vaiet ,ardVerbele la perfect simplu indica o experienta recentarasarisi,baui Imperativul exprima dorinta intense a poetului de a se vindeca: vino , redema ,piara.

MODERNISM

Din ceas, dedus

De Ion Barbu

George Calinescu ofera urmatoarea interpretare poeziei Din ceas, dedus: poezia adancul acestei calme creste este o iesire (dedus) din contingent (din ceas) in pura gratuitate (mantuit azur), joc second ca imaginea cirezii in apa. E un nadir latent, o oglindire a zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune. Conform conceptiei lui Platon, lumea este o copie a lumii ideilor, arta este o copie a realitatii deci o copie de gradul al doilea a lumii ideilor. Cu alte cuvinte, Platon indeparteaza lumea de ideal, dar Barbu o apropie de ideal, astfel se stabileste o relatie de concordanta intre lumea ideilor si arta. Textul poetic se organizeaza in jurul a trei imagini: 1) Joc second 2) Nadir latent 3) Marea 1. Arta paraseste cotidianul si trece in planul eternitatii. Poezia este asadar un joc second asemanator imaginii cirezilor, imagine reflectata in oglinda apei. 2. Poezia este un nadir latent, nadirul fiind opusul zenitului. Zenitul este punctual cel mai sus in raport cu care se situeaza observatorul. Nadirul corespunde zenitului in emisfera opusa. 3. Marea devine o metafora a operei poetice si a profunzimii imaginilor : meduzele devin clopote verzi, rod al imaginatiei creatorului. Ca figuri de stil se observa exclamatia retoricanadir latent, metafora : joc second, si comparatia ascuns cum numai marea De asemenea sunt prezente o serie de simboluri ceasul simbol al timpului, masurabil care in viziunea lui Ion Brabu devine nemasurabil. Oglinda este punctual de trecere in lumea ideala. Nadirul este opusul zenitului, marea simbolizeaza profunzimea gandului iar harfele simbolizeaza cantecul poetului. De asemenea se remarca prezenta unor termini care apartin domeniului stiintific: insumare, invers, dedus, grup.

MODERNISM Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

De Lucian Blaga

Lucian Blaga este o personalitate marcanta a culturii romane , el find poet, dramaturg, dar si filozof si din acest punct de vedere este creatorul unui sistem filozofic original in centrul caruia se afla notiunea de mister. In conceptia lui Lucian Blaga, omul traieste nu doar intr-un Univers care se limiteaza la un orizont de gradul intai, ci fiinta umana se raporteaza la un Univers mult mai complex, ea proiectandu-si existenta intr-un orizont de gradul al doilea, astfel fiinta umana traieste intru mister si pentru relevarea acestuia. In incercarea sa de a patrunde tainele Universului, omul, se poate situa in urmatoarele ipostaze concretizate in doua tipuri de cunoastere: paradisiaca si luciferica. Prin cunoasterea paradisiaca omul poate sa descopere doar o parte din mister in timp ce o alta parte aproape egala ramane ascunsa. Marele anonim impune o cenzura transcendenta. Cunoasterea luciferica se realizeaza prin religie, filozofie, literature, arta in general, si prin acest tip de cunoastere, misterul nu este relevat ci accentuat. Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii are ca punct de plecare conceptia filozofica a lui Blaga despre mister. La inceput volumul Poemele luminii se constituie ca o arta poetica moderna astfel poetul arata care este raportul dintre eul liric si Univers. Titlul poeziei este alcatuit din pronumele personal EU- marca a eului liric din verbul aflat la negatie nu strivesc si din metafora corola de minuni a lumii, simbol al intregului Univers. Tema poeziei o reprezinta atitudinea eului liric fata de intregul Univers. Din punct de vedere structural, poezia este astrofica iar versurile sunt inegale. Intregul text poetic se poate reduce la Eu nu strivesc corolla de minuni a lumii, Caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte. La nivel stilistic se remarca urmatoarele aspecte: -prezenta metaforelor: lumina mea, este o metafora a cunoasterii luciferice; lumina altora este o metafora a cunoasterii paradisiace; corolla de minuni a lumii este o metafora a intregului Univers -comparatia dezvoltata (comparatia cu luna): asa cum taina noptii este amplificata prin lumina difuza a luni, tot asa misterul este sporit de catre poet prin cunoasterea luciferica; -la nivelul versificatiei, se remarca prezenta ingambamentului (continuarea unui vers la inceputul versului urmator) -se remarca enumeratia prin si si a formelor de concretizare ale misterului astfel fiecare element al enumeratiei este citit in mod independent iar valoarea sa este accentuate in mod deosebit. La nivelul lexicului pot fi identificate urmatoarele sinonime pentru cuvantul mister: taine, nepatrunsul ascuns, intunecata zare, ne-ntelesuri. Epitete: nepatrunsul ascuns, razele albe, largi fiori, sfant mister.