1

Bibliografie selectiv 1. BULGR, GHEORGHE Scriitori romni despre limb i stil, Ed. Albatros, 1984 2. CUEDEAN, LUCIAN IOSIF Romnia, inima vechii Europe, Ed. Solif, 2006 3. DAICOVICIU, HADRIAN Dacii, Ed. Enciclopedic romn, 1972 4. DEAC, AUGUSTIN Istoria adevrului istoric (vol. I), Ed. Tentant, 2001 5. DENSUIANU, NICOLAE Dacia preistoric, Ed. Meridiane, 1986 6. DRAGAN, IOSIF CONSTANTIN Noi, Tracii Istoria multimilenar a neamului romnesc Ed. Scrisul romnesc, 1976 7. DRGAN, IOSIF CONSTANTIN Mileniul imperial al Daciei, Ed. tiinific i enciclopedic, 1986 8. ELIADE, MIRCEA De la Zalmoxis la Genghis-Han, Ed. tiinific i enciclopedic, 1980 9. GHEORGHE, GABRIEL Studii de cultur i civilizaie romneasc, Fundaia Gndirea, 2001 10. GRAMATOPOL, MIHAI Art i arheologie dacic i roman, Ed. Sport - turism, 1982 11. IVNESCU, GHEORGHE Istoria limbii romne, Ed. Junimea, 1989 12. LUNGU, ION coala Ardelean, Ed. Viitorul romnesc, 1995 13. NICULESCU, ALEXANDRU Individualitatea limbii romne ntre limbile romanice Contribuii gramaticale, Ed. tiinific, 1965 14. PANDELE, LIVIU Transilvania Terra Dacica, Ed. Romprint, 2005

15. ROSETTI, ALEXANDRU Istoria limbii romne De la origini pn n secolul al XVII-lea, Ed. tiinific i enciclopedic, 1978 16. RUSSU, ION Etnogeneza romnilor, Ed. tiinific i enciclopedic, 1981

Continuitatea daco romana in Provincia Dacia dupa retragerea aureliana din secolul al III-lea dupa Hristos
Populatia autohtona romanizata si-a continuat existenta in vechile teritorii fara intrerupere evoluand in ceea ce este astazi poporul roman. 1. Teorii asupra spatiului de formare al poporului roman si a limbii romane a) Teoria nord dunareana (sustinuta de Dimitrie Cantemir, Petru Maior si Bogdan P-Hasdeu) afirma ca teritoriul de fomare al romanilor este in stanga Dunarii. Neajunsul acestei teorii este acela ca nu explica stiintific aparitia si dezolvtarea dialectelor sud dunarene (aroman, istroroman si meglenoroman). b) Teoria nord si sud dunareana (sustinuta de A.D. Xenopol, Sextil Puscariu, Nicolae Iorga, Alexandru Rosetti si altii) afirma ca poporul roman s-a format pe un spatiu intins la nord si sud de dunarene, spatiu purtand semnele romanizarii care au asigurat unitatea si continuitatea acestui popor. In cadrul acestui teritoriu vast, elementul nord-dunarean - mai numeros si mai compact - a avut ponderea cea mai mare in perpetuarea umanitatii. c) Teoria sud dunareana (imigrationista) (sustinuta de Franz Joseph Sulzer, Joseph Carol Eder, Iohan C. Eingel, Bartlomeu Kopitar, Robert Roestler) afirma ca poporul roman s-a format doar la sud de dunare pe un teritoriu aflat intre bulgari si albanezi de unde ar fi emigrat apoi spre jumatatea secolul al XIII-lea in

Tara Romaneasca, Moldova si Ardeal. Teoria a fost favorizata de absenta surselor docuementare despre existenta romanilor in Evul Mediu Timpuriu si a fost exploatata politic fundamentand pretentiile teritoriale ale Ungariei asupra Transilvaniei. Exista si oameni de stiinta romani (lingvistii Ovidiu Densusianu, Alexandru Philippide) care luand in considerare asemanarea limbii romane cu limbile albaneze si dalmata au sustinut ca poporul roman s-a format ca nucleu in sudul dunarii de unde a emigrat in secolele al VI-lea si al VII-lea catre nord. Cercetari ulterioare au stabilit ca teoria nu se sustine asemanarea romanei cu albaneza incluzand-o in aria balcanica.

2. Teorii asupra epocii de formare a) Teorie care sustine ca limba romana era deja formata in secolul al VIII-lea; b) Teorie care sustine ca limba romana era formata in secolul al VIII-lea al IX-lea (cea mai acceptata); c) Teorie care sustine ca procesul de formare s-a incheiat in secolul al XIII-lea.

Formarea limbii romane

Latinitatea limbii romane presupune o analizana realizata dintr-o dupla perspectiva: a) concreta - referitoare la geneza si la structura lexico gramaticala a limbii noastre; b) abstracta - privitoare la notiunea complexa de constiinta a apartenentei acesteia la sfera latinitatii;

Procesul indelungat de transformare al limbii latine in limba romana (precum in cazul celorlalte idiomuri romanice indruite) a fost inlesnit de reguli care au conturat directii clare de evolutie lingvistica in toate comportimentele fundamentale: a) in fonetica - specialistii au reconstituit sistemul de corespondente intre sunetele din latina si romana exprimand diverse tipuri de modificari. Legile fonetica limitate in timp au caracter istoric si filologii apreciaza ca actiunea lor era incheiata inaintea structurarii lingviste si istorice a limbii romane. b) in morfologie - asemenea celorlalte idiomuri neolatine si romana a reorganizat simplificand sistemul mostenit din limba latina, al carui model structural l-a conservat. c) in vocabularul romanesc de sursa latina se remarca atat cantitatea cuvintelor mostenite direct or preluate pe cale culta (prin imprumuturi neologice cat si utilizarea lor frecventa in limba standard, orala si scrisa.) Interesant este faptul ca dintre zecile de mii de cuvinte diferite ca origine care alcatuiesc inventarul lexical al limbii noastre numai cele de provenienta latina sunt absolut necesare pentru a construi adecvat si expresiv diverse tipuri de enunturi: astfel in rugaciunea Tatal Nostru din 60 de cuvinte numai 6 sunt nelatine, iar in Lucefarul lui Mihai Eminescu cei 1685 de termeni latini fac parte dintr-un total de cuvinte (dupa statisticile intocmite sau preluate de Sextil Puscariu in Limba romana, I. , Privire generala). Ideea latinitatii limbii romane apartine deopotriva evului mediu european si autohton prin carturarii straini si romani care au acreditat-o cu argumente pertinente. In secolul al 15-lea umanistii Poggio Bracciolini (1380-1459) si Enea Silvio Piccolomini (1405-1464) au observat, primul, structura latina a vocabularului romanesc uzual, iar al doilea, asemanarile uimitoare din limba "vlahilor" si cea a italienilor. Ulterior numeroase afirmatii pe aceasta tema pot fi insemnate in scrisori si relatiari ale calatorilor italieni, greci si polonezi pe spatiul

romanesc. Primul carturar care ii recunoaste lui Grigore Ureche (circa 1590-1647) meritul intaietatii in sustinerea ferma a unitatii de neam si de limba a tuturor romanilor este chiar Miron Costin continuatorul operei cronicaresti a predecesorului sau din veacul al 17-lea: "(...) catu' poate sa zica fiestecare ca numai lui de aceasta tara i-au fostu' mila, sa nu ramaie intru ntunericul nestiintei...". (din Predoslovia la opera De Neamul moldovenilor..., 1686-1691). Grigore Ureche incercase intr-o scurta demonstratie (nu scutita de greselile inerente lipsei de competenta lingvistica), sa evidentieze cateva similitudini frapante intre lexicul latin si cel romanesc: "De la ramleni ce le zicem latini, paine ei ii zic panis; carne, ei zic caro; gaine ei zic gaina; muiarea ei ii zic muier; fameia, ei zic femina: parinte, pater; al nostru, noster si alte multe den limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amarutul, toate cuvintele le-am intelege." (Letopisetul Tarii Moldovei) Acesta teorie, in mod superior formulata si cu argumente mai numerioase, este sustinuta si de Miron Costin in lucrarea erudita "De neamul moldovenilor", din ce tara au iesit stramosii lor, unde demonstreaza tema "stramutarii" (a transformarii), latinei in romana. In faza cea mai inalta a umanismului romanesc, stolnicul Constantin Cantacuzino (circa 1650-1716) si mai ales savantul erudit Dimitrie Cantemir (1673-1723) comenteaza cu intuitii de filologi avant la lettre, esenta latina a limbii si a civilizatiei claditie in spatiul romanesc.

Spre sfarsitul secolul al XVIII-lea carturarii ardeleni de formatie clasica, reuniti in miscarea ideologic culturala, numita scoala ardeleana, vor argumenta, in tratate istorice si in "Lexicoane" (dictionare), idei similare despre etnogeneza poporului nostru, avansand chiar si ipoteze exagerate (preluate de la Dimitrie Cantemir asupra originii latine a limbii noastre).

Definirea situatiei istorice si lingviste problematizante

Faze de inceput a coincis cu extinderea autoritatii romane in regiunile dunarene (secolele I i.Hr- i. d.Hr.) si mai ales inglobarea Daciei in Imperiul Roman, urmata de perioada romanizarii oficiala a provinciei (secolele al II-lea, al III-lea); Consecinta lingvistica fundamentala a romanizarii - adoptarea latinii ca mijloc de comunicare si absorvirea treptata a limbii populatiei bastinase - este concomitent, si conditia de baza pentru geneza limbii romane. Sfarsitul secolului al III-lea a concis cu retragerea aureliana si a marcat numai inceputul unor schimbari initial administrative, in sud estul european al Imperiului. Un secol mai tarziu, Imperiul se divide in cel Roman de Apus si cel Roman de Rasarit (in 395 d. Hr.), perioada din care dateaza si regruparea diviziunilor administrative (adiocezelor).Pentru istoria acestei tari,a poporului si a limbii sale, importanta a fost decizia imparatului Gratian(361-383 d.hr.) de a repartiza Imperiului de Orient diocezele Dacia(Dacia Ripensis,Dacia Mediterranea,Moesia Superioara,Dardania,Praevalitania) si Tracia (Tracia,Scitia,Moesia Inferioara).Astfel,la limita dintre secolele al IV-lea si al V-lea, romanitatea sudeste europeana intra in faza dezvoltarii sale independente, disociate de romanitatea occidentala. In evolutia limbii latine, momentul este decisiv pentru ca se impun si se consolideaza treptat particularitati lingvistice de natura regionala. In veacurile al V-lea si al VI-lea se individualizeaza latina dunareana, in timp ce relatia intermitenta a provincilor rasarite cu Apusul, este asigurata exclusiv pe cale religioasa si culta. Pana in secolul al VII-lea, atat in Dacia cat si Muoesia, latina si-a mentinut statutul de limba oficiala. Aceasta este, succint, prezentata, configuratia fazei istorice care a pregatit in plan lingvistic, trecerea latinii tarzii la limba romana.

Descrierea si analiza documentelor cazului expus

Epoca de la care se poate admite existenta de sine statatoare a limbii romana, este fixata in mod diferit de savanti: secolele al VII-lea si al VIII-lea (Ovid Densusianu), secolul al VII-lea (Alexandru Philippide), secolul al VII-lea, al VIIIlea (Alexandru Rosetti) etc. subliniindu-se astfel caracterul durativ al procesului de formare al limbii romane. Un argument cronologic si de logica lingvistica in favoarea secolelor al VII-lea si al VIII-lea, eventual al IX-lea il furnizeaza evaluarea influentei slave - care desi intensa si de lunga durata - nu a afectat structura gramaticala esential latina-aromana. Examinand fondul lexical romanesc de provenienta slava, filologii au observat ca inca din perioada celor mai vechi imprumuturi, romana era deja un idiom pe deplin constituit. Probante in acest sens sunt principalele legi de evolutie fonetica de la latina la romana, a caror actiune, consecvent pusa in evidenta de forma cuvintelor romanesti de origine latina, nu mai este confirmata de cuvintele romanesti de sorginte slava. Asadar, inceputurile influentei slave, nu s-au exercitat pe latina in curs de transformare, ci pe un nou idiom, autonom de insasi descedenta lui latina, si stabili sub raportul trasaturilor caracteristice majore. Se poate afirma ca dupa toate probabilitatile, pentru lumea latina, secolul al VIII-lea a marcat "nasterea limbilor romanice, fata de care romana este posibil sa fi inregistrat in avans de un veac, dupa o romanizare atat de intensa si o adaptare rapida la procesele istorico lingvistice derulate in veacurile al IV-lea - al VII-lea. Transformarea latinei dunarene intr-o limba romanica (romana, in acest caz) s-a petrecut mai accelerat si mai devreme decat transpunerea latinei idiomurile romanice din vestul Europei. Limba traco-getilor, alcatuieste componenta autohtona, or substratul limbii romane. Din pacate, a disparut de multa vreme si nu a putut fi conservat prin transmiterea de texte. Situatia este asemanatoare si pentru alte limbi neolatine:

de pilda, in istorie limbei spaniole, vechiul element iberic continua sa ramana neelucidat. Cunoasterea fondului lingvistic autohton s-a facut pe baza unui numar redus de izvoare (fragmentare si incerte) precum: a) 57 de nume dacice de plante medicinale incluse in tratate de botanica si medicina (de provenienta daca si latina, a unor autori din secolul I si al III-lea, ca Dioscoride si Pseudo Apuleius); numai zece, cincisprezece, denumiri botanice sunt sigure si premit explicatii etimologice si semantice: aniarsexe, "iarba saraca", dyn-urzica, guolete-ghinda"; b) nume proprii (antroponime, hidronime, toponime, conservate de inscriptii si metode neolatine). c) inscriptii traco-dacice, gravate pe diverse obiecte (Inelul de la Ezerovo Bulgaria, stampila de pe vasul de ceramica descoperit la Gradistea Muncelului etc.) Fenomenul lingvistic a fost inlesnit de cateva situatii politico economice tipice pentru latinitatea orientala:decaderea oraselor si, in paralel, dezvoltarea civilizatiei de tip rural; deplasarile sezoniere ale unor grupuiri umane ca urmare a transhumantei practcate dupa rituri milenare; inexistenta marilor centre culturale care ar fi putut mentine, prin traditie cartureasca, autoritatea latinei clasice. Enuntul controversat "torna, torna, fratre" a fost pe rand, contestat sau admis ca apartinand romanei in curs de constituire.Fraza este citata de cronicarul bizantin Theophanes Confessor intr-un pasaj din Cronografia sa, unde relateaza despre o expeditie armata bizantina din anul 587 d.Hr. Cele trei cuvinte("intoarce-te, intoarce-te, frate!") ar fi fost rostit de un soldat in limba "parintilor", cu intentia de a semnala unui camarad de arme pierderea bagajului; fiind inteleasa si de ceilalti osteni recrutati din randul populatiei romanizate subdunarene, adresarea ar fi fost receptata in mod eronat, ca un semnal de

retragere.Majoritatea istoricilor si a filologilor accepta ipotza ca "torna torna , fratre" ar putea reprezenta cel mai vechi esantion de limba romana in devenire inca din secolul al VI-lea (Constantin C. Giurescu, "Istoria romanilor") Dintre limbile romanice, limba noastra este singura care a impus ca etnonim modern si oficial un cuvant mostenit din etimonul latinesc "romanus". Cele mai vechi atestari ale etnonimului releva existenta in paralel a doua variante fonetice: ruman, prin evolutia fonetica normala de la forma latina la romana si roman. Impunerea definitiva a ultimei variante in limba literara moderna se explica prin interventia savanta si voit latinizata a carturarilor de la sfarsitul veacului al XVIIIlea si de la inceputul celui urmator (mai ales a corifeilor Scolii Ardelene). Dovezi ale latinitatii se regasesc atat sub forma influentelor romanice asupra limbii romane, cat si ca influente in ceea ce proveste cultura. Romanizarea lingvistica, fundamentala si decisiva pentru aparitia limbii romane, a constat in invatara limbii latine de catre populatia autohtona; generalizarea latinei si a determinat fenomenul contrar, de regres si de eliminare treptata a limbii materne, traco-daca. Aceasta substitutie de limbi s-a produs in cadrul unui pronces incet, indelungat, pasnic si mai ales necesar; numai latina putea garanta populatiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentantii imperiului - soldati, functionari publici, colonisti si comercianti. In astfel de conditii, limba latina era elementul de unitate si de coeziune, situat deasupra diversitatii sociale, politice, etnice si lingvistice.

Etapele formarii limbi romane

a) Romanizarea Poporul roman, plamandit din romanizea triburilor trace, s-a format in primele veacuri ale erei crestine pe ambele maluri ale Dunarii.

10

Procesul de romanizare, s-a inceput cu mult inainte de cucerirea Daciei de catre romani. Incepand cu anul 15 dupa Hristos, cand a fost organizata provincia Moesia Inferior (Dobrogea si o parte din Ungaria de azi) si Moesia Superior (aprox. Iugoslavia de azi), geto-dacii vin in direct cu lumea romana. Atunci cand Traian a supus Dacia (106), scrie istoricul Vasile Parvan, "tot malul drept al Dunarii era plin de orase si cetati romane". Deci procesul de romanizare a fost accelerat de cele doua Moesii, provincii care au fost cucerite cu aproape doua secole inaintea Daciei, fapt ce a determinat ca procesul de transformare a populatiei romanizate in populatie romaneasca propriu-zisa sa continue intr-un ritm alert. b) Etnogeneza Etnogeneza poporului roman si formarea limbii romane, reprezinta un proces asemanator cu cel care a dus la formarea tuturor limbilor si popoarelor romanice din Europa. Etnogenza romanilor, reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala, intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre. Traversarea Dunarii de catre majoritatea slavilor, a condos insa la imputinarea lor in nordul fluviului, astfel incat, pe teritoriul fostei provincii Dacia, amestecul din vorbitorii de limba Latina si migratory, a inclinat balanta etnica in favoarea romanicilor. In ajutorul istoricilor vine si stiinta limbii lingvistice. Cercetarile lingvistice au reliefat caracterul latin al limbii romane, dat de lexic si structura gramaticala. Limba romana se aseamana cu celelalte limbi romanice, dar are si particularitati ce demonstreaza formarea sa in spatial carpato-danubiano-pontic, si nu in peninsula Balcanica, cum afirma Robert Roessler in cartea sa Studii romanesti publicata la Leipzig in anul 1871. In lucrarea sa, Robert Roessler, afirma ca dacii au fost omorati in masa dupa 106. Este evident ca acest lucru nu este adevarat datorita faptului ca romanii

11

aveau nevoie de forta de munca si nu el statea in obicei sa masacreze populatiile din teritoriile nou cucerite. Au mai fost gasite dovezi ale continuitatii dacilor in peste 1000 de localitati iar niste inscriptii din alte provincii romane atesta prezenta soldatilor de origine daca. Din acea perioada dateaza toponimele si hidronimele care au fost transmise romanilor si au ramas pana astazi (Donaris, Maris, Alutus, etc.). Toate acestea dovedesc faptul ca dacii nu au disparut dupa anul 106 ba mai mult si-au continuat existenta in acelasi teritoriu. Anul 602, cand slavii au navalit in Imperiul Roman de Rasarit, stabilindu-se acolo a marcat o data importanta in evolutia romanitatii rasaritene. Stabilirea triburilor slave si apoi bulgarilor la sudul Dunarii a separate latinitatea din peninsula Balcanica de cea nord-dunareana.

Substrat vs adstrat, definitii, exemplificari

Substratul, reprezinta totalitatea cuvintelor / fenomenelor lingvistice, pe care o limba neolatina le-a mostenit din sistemul lingvistic. Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66%, de origine latina, mostenit. Acestora li se adauga aproximativ 100 de cuvinte izolate (abur, brad, barza, brusture, catun, galbeaza, gusa) si 2200 de nume proprii (Arges, Cris, Dunare, Motru, Mures, Olt, Prut, Somes, Timis, Tisa) de cuvinte mostenite de la daco-geti. Toate celelalte popoare ce au trecut pe aici au lasat influenta si in fondul principal de cuvinte. Astfel, din slava avem: (aproximativ 2022% din fondul principal de cuvinte) clete, boala, mila, cocos, deal, a iubi, munca, noroc, vorba: din maghiara: chip, fel, gand, oras: din turca: alai, cismea, ciulama, ciubuc, din neogreaca: caramida, a pedepsi, prosop, iar din franceza: bancnota, a defini, geniu, stil etc. Adstratul, il reprezinta totalitatea imprumuturilor pe care o limba le-a realizat, si au dus la imbogatirea acestora. Romana are anumite cuvinte care provin din Latina, dar care insa nu au fost mostenite, ci imprumutate din alte limbi, precum slava, germana si greaca.

12

Exemple de astfel de cuvinte include: ulei, provenit din slava veche olei, imprumutata prin intermediul germanei din latinescul oleum; cufar, din poloneza kufer, care vine din germanul koffer (cf. englezescul coffer), imprumutat de la cophinus (cf. englezescul cofflin); bere, din germana bier, cel mai probabil de origine latina, de la bibere si deci provenind din aceeasi radacina ca si a bea; riga, un cuvant vechi insemnand rege, imprumutat din greaca, unde a ajuns de la latinescul rex.

Latinitatea romnilor

Etnogeneza romnilor reprezint un eveniment istoric fundamental n istoria noastr naional, ntruct arat cum s-a format civilizaia noastr. Ea a fost un proces complex, ndelungat la care au contribuit statalitatea dacic i creterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de ctre romani, colonizarea, romanizarea dacilor, continuitatea populaiei daco-romane n condiiile convieuirii cu populaiile migratoare, rspndirea cretinismului, ducnd n final la crearea unei etnii distincte n spaiul central-sud-est european. n Dacia locuia populaia unitar i omogen sub raport etnic i lingvistic: tracii i geto-dacii. Ei au fost integrai n formaiile provinciale, ocrotii i supui procesului de romanizare. Romanizarea a prins rdcini durabile la populaia btina, prin nlocuirea limbii i culturii, a numelor proprii i a credinelor, a organizrii socialeconomice constituind un fenomen de mas cu valori formative eseniale n etnogeneza poporului romn. Pentru fostul stat al lui Decebal, cucerirea i ocupaia roman a nsemnat o cotitur a destinului istoric al vechiului popor de plugari, pstori i meteugari rurali. Ca provincie roman, Tracia cunoate o perioad de glorie n timpul lui Traian. Noile forme de via roman stabilite pe vechile temelii ale aezrilor geto-dacice au cunoscut o intensitate excepional de ale crei dimensiuni ne putem da seama din marele numr de orae i sate, castre i aezri mrunte, de drumuri i cldiri publice, cariere, mine i variate alte nteprinderi i exploatri,

13

produse ale unui uria proces de munc susinut cu drzenie, ntr-un efort colectiv nnoitor de ar. Toponomia indigen a teritoriilor trace a fost preluat aproape integral de ocupanii romani, conservat cu amplificri i adaosuri, n mare parte romanizat. Odat cu integrarea Daciei n imperiu, se poate vorbi i despre o integrare a majoritii traco-dacilor n lumea roman, cu excepia unui numr restrns de daci, rmai n afara frontierelor provinciei create de Traian. Cu timpul ns, datorit legturilor economice cu imperiul i atrai de civilizaia roman, ei s-au romanizat treptat. n urma ptrunderii influenei cultural-economice i politice romane, dar mai ales n urma ocuprii unei considerabile poriuni din vastul teritoriu traco-dac de ctre romani, populaia autohton ce vorbea limba indo-european tracic a trecut prin transformri culturale, politice i chiar social-etnice profunde, supus unui larg proces deznaionalizator n general lent i ndelungat, pe alocuri ns mai accelerat, violent, avnd ca prim urmare nlocuirea treptat a limbii proprii indigene i adoptarea limbii latine (romanice) n care s-au strecurat i cteva elemente lexicale trace. Dovada optim a unei intense desfurri a vieii socialeconomice i a romanismului provincial ntre limitele Daciei carpatice o constituie bogia exuberant a produselor i a diverselor materiale cu caracter practic sau artistic. Putea populaia autohton a Daciei s rmn strin de formele romane i de limba oficial care se auzea n toate ungherele provinciei, n viaa public, administrativ, militar, economic, social din toate centrele mai mari sau mai mici? Este foarte greu de presupus c, cel puin dup dou-trei generaii, btinaii s fi continuat a se ine mereu departe de contactul cu civilizaia i viaa roman, s fi pstrat nepotolit ura contra Romei. Din examinarea ansamblului i a detaliilor materialului documentar din Dacia (epigrafic, arheologic etc) rezult cu absolut certitudine c aici elementul conductor i exploatator al provinciei, armatei i municipalitilor l formau nu indigenii supui, n mare parte deposedai i exploatai, ci imigranii, italici sau provinciali.

14

Astfel, reinem dublul aspect al romanizrii ca proces oficial, organizat i sistematic: romanizarea lingvistic i romanizarea nonlingvistic. Romanizarea lingvistic, fundamental i decisiv pentru apariia limbii romne, a constat n nvarea limbii latine de ctre populaia autohton; generalizarea latinei a determinat fenomenul contrar, de regres i de eliminare treptat a limbii materne, traco-daca. Aceast substituie de limbi s-a produs n cadrul unui proces ncet, ndelungat, panic i mai ales necesar; numai latina putea garanta populaiilor cucerite posibilitatea de comunicare cu reprezentanii imperiului soldai, funcionari publici, coloniti i comerciani. n astfel de condiii, limba latin era elementul de unitate i de coeziune, situat deasupra diversitii sociale, politice, etnice i lingvistice. Durata romanizrii n Dacia nu coincide cu durata stpnirii romane, aproximativ 170 de ani, cuprini ntre 106 274 / 275. Aceast perioad, ferm delimitat istoric, acoper numai faza de maxim for i eficien a romanizrii ca proces oficial i organizat, durata real fiind sensibil mai mare. Procesul a continuat i dup prsirea Daciei, cu aproximaie, pn n secolul al VII-lea: limba latin sau diverse forme de civilizaie material i spiritual n-au putut fi retrase o dat cu armata sau cu funcionarii publici. Deosebit este poziia Dobrogei, care va rmne parte integrant a Imperiului pn n anul 602. Romanizarea s-a dovedit a fi un fenomen ireversibil iar consecinele acesteia au fost de natur etno-lingvistic. n cultura romneasc, meritul ntietii n afirmarea ideii de latinitate a limbii materne i revine lui Grigore Ureche (1590-1647). Succinta lui demonstraie se cldete pe semnalarea, nu lipsit de erori, a unor paralelisme lexicale latinromne: De la rmleni, ce le zicem latini, pine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gina, ei zic galina; muiarea, mulier; fmeia, femina; printe, pater; al nostru, noster i altele multe den limba ltineasc, c de ne-am socoti pre amruntul, toate cuvintele le-am nelege (Letopiseul rii Moldovei). Spre sfritul secolului al XVIII-lea, iniial ca argument n disputa istorico- politic privind drepturile romnilor n Transilvania, crturarii ardeleni de formaie clasic vor avansa ipoteza, nentemeiat ns, a originii pur latine limbii romne. Argumentat i formulat n variante intuitiv-empirice sau riguros tiinifice,

15

latinitatea limbii romne este o idee fundamental, cu o apariie constant n cultura romneasc medieval i modern. Romanizarea nonlingvistic a constat n preluarea de ctre populaia autohton a unor elemente de civilizaie spiritual i material roman rituri, credine, forme de organizare administrativ, tipuri de edificii sau aezri umane, obiecte de uz curent. n ceea ce privete religia, dacii mprteau obiceiuri i credine pgne peste care s-au revrsat mentalitile civilizate ale cuceritorilor latini. Cretinismul s-a ntins cu uurin n ntregul Imperiu Roman prin convertirea unui numr mare de oameni. Dacia a beneficiat de numeroi propovduitori laici, cretini, fie ei soldai, fie civili, care umpleau nchisorile imperiului i, pentru a nu fi sacrificai, au gsit uor scpare n trimiterea lor n noua colonie imperial. Acesta este sensul golirii nchisorilor i colonizrii Daciei, cu cretini, nu cu tlhari, condamnai pentru cine tie ce delicte grave. Printre cei trimii n Dacia s-au aflat cavaleri, tribuni, senatori i chiar foti consuli, datorit, probabil, soiilor lor, femeile fiind acelea care s-au convertit mai lesne. n anii 271-274 armatele romane prsesc spaiul provinciei Dacia pe care nu o mai puteau apra n faa atacurilor populaiilor migratoare. ns nu putea fi evacuat ntreaga populaie roman din Dacia, ipotez confirmat arheologic i numismatic. Toate acestea dovedesc faptul c la baza formrii poporului romn a stat un proces ndelungat i nentrerupt, nceput din perioada existenei regatului dac, continuat dup 106 sub influena roman, iar dup 271 influenat de migratori. n concluzie romnii sunt unici, avnd un caracter etnic total diferit de celelalte popoare ce i nconjoar.

Romanizarea dacilor
Dacia, din ntreg Imperiul Roman, a avut cea mai scurt perioad de stpnire romana. Legiunile armate romane au ocupat numai 1/7 din teritoriul Daciei (14%) i pentru o perioad istoric, de exact 165 de ani (106 -271). In Britania romanii au stat 500 de ani, iar englezii nu sunt deloc latini. De

16

asemenea, n Malta, stpnirea roman a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu vorbesc o limb de origine latin. Iar lista de exemple poate cotinua la nesfrit. Ca s nu mai vorbim de faptul c italiana, deci chiar la ei acas, este alturi de francez, limba "de origine latin" care se aseamn cel mai puin cu latina! Apariia i existena Ungariei s-a datorat convieuirii hunilor cu populaia primitoare geto-dac care i-a nvat agricultura, pstoritul i care apoi a fost asuprit i sfrtecat n numele catolicismului. n plus accesul la funciile administrative era ngrdit pentru cetenii de etnie "romna", ceea ce i-ar fi "cointeresat" pe unii s renune la limb, nume, obiceiuri i religie. Este adevrat c muli aristocrai romni Transilvneni, pentru a-i salva viaa i avutul, s-au convertit la catolicism i s-au maghiarizat, ns n-au uitat nici limba, nici tradiiile. De ce astzi noi s credem c ce n-au putut face ungurii n o mie de ani au putut face romanii n aproximativ un secol i jumtate?... Cu alte cuvinte, cum putem crede c acetia i-au determinat nu numai pe dacii ocupai, dar i pe cei 86% liberi s nvee "latina" i n acelai timp s-i uite propria limb?... Iar aici ar fi de reinut faptul c n timpul stpnirii romane, n toat Dacia ocupat, n-a fost creat mcar un centru de cultur. De altfel romanii nu aveau nici un interes s ridice nivelul cultural al acestui popor pe care l dumneau i-l invidiau att de mult. Toate acestea ne demonstreaz c istoria mai trebuie studiat, iar paradigmele acceptate cndva n istoria noastr tumultoas (oarecum explicabil n acele momente) trebuie ndeprtate pentru instaurarea adevrului istoric pe baze pur tiinifice, i nu din dorina de afirmare sau dominare asupra altor popoare.

Asemnarea dintre daci i romnii de astzi

Privind Columna lui Traian, vedem obiceiuri care au rmas n tradiia poporului nostru pna astazi: construcia caselor de la munte, portul nostru popular - care este acelai astzi ca i cel dltuit n piatr, pe column. O istorioar foarte interesant este aceea a lui Badea Cran, un cioban din Crioara. Dup o lung cltorie pe jos, din satul su pna la Roma, ajunge

17

sa-i vad visul - "Columna lui Traian" -, depune la baza ei o traist cu pmnt i un scule cu grul Daciei, apoi se culc i doarme la umbra Columnei. A doua zi, (Martie 1896), ziarele din Roma public uimite, la vederea romnului ardelean: "Un Dac a cobort de pe column". Chipul i portul su neobinuit pentru ei, dar semnnd aidoma cu Dacii de pe basoreliefuri i-au uimit peste msur pe cetaenii Romei. Orict de miop ai fi, tot poi observa c ranul romn, parc, este ncremenit n timp i din negura vremurilor, de demult, apare ca un personaj ncrcat de istorie. Este tiut c ranii notri mai poart i azi, n multe zone ale rii, aceeai mbrcminte ca dacii de pe columna lui Traian (iari, cma lucrat cu flori pe poale i mneci, cojocele lucrate cu flori, cciul - pe care romanii nu le aveau) i c femeile dace erau net superioare celor romane ca stil i art n toalete. De asemenea, nsui cuvntul mbrcminte este de origine dacic. Pn n prezent nu s-a gsit nici un monument n care s fie reprezentat un dac n toga roman. n fapt, colonitii erau obligai s adopte portul dac pentru a nu "crpa" iarna de frig, aa cum ne demonstreaz monumentul sculptural de la Casei (Jud. Cluj) al lui Iulius Crescens mbrcat ntrun cojoc ca i cel de la Apulon. Ca element de permanen a elementelor de port de-a lungul mileniilor, n afara cloului i decolteului, avem originala cciul dacic pe care o mai poart nc ranii notri, ca motenire din timpurile imemoriale ale pelsagilor dunreni i carpatici i ale lui "Mithras genitor luminis" reprezentat ca un tnr mbrcat n costum tradiional dac: cmaa lung, cingtoare peste mijloc, mantie ce-i ajunge pn mai jos de genunchi i cciula tradiional dac pe cap. E o costumaie identic cu cea a dacilor sculptai pe columna lui Traian. Imaginea taurului este simbolul unei bogii a dacilor strvechi: creterea vitelor i agricultura. Aceeai reprezentare o ntlnim, ca element de tradiie, la Corbea din colecia Teodorescu. mbrcmintea geto-dacilor era destul de simpl. Brbaii purtau pantaloni (cioareci) de dou feluri: mai largi sau mai strmi pe picior, n genul iarilor. Cmaa, despicat n pri, o purtau pe deasupra cioarecilor, ncingndu-se cu un bru lat, probabil de piele sau, eventual, din pnz groas. O hain cu mneci i cu creuri, o mantie scurt, fr mneci,

18

avnd uneori franjuri, sau o ub cu blana pe dinuntru, nu prea lung, constituiau vemintele de deasupra. Mantia, prins cu o agraf, avea o glug cu care dacii i acopereau capul pe vreme rea. Femeile purtau o cma ncreit cu mneci scurte i o fust. Columna Traian ni le nfieaz purtnd uneori o manta lung, bogat drapat. O basma, probabil colorat, le acoperea prul. i nobilii, i oamenii de rnd, brbai i femei, purtau n picioare cluni de psl sau opinci de piele, dar nu ncape ndoial c vara cei de la ar umblau adesea desculi. n spturi s-au gsit me (crampoane) de fier care se prindeau de talpa nclmintei pentru a uura mersul pe ghea i zpad. Bineneles, atunci cnd mergeau clare, dacii aveau la nclminte pinteni de fier. Asemnarea dintre mbrcmintea dacilor i portul popular romnesc a fost recunoscuta pana si de catre Scoala Ardeleana. Un pasaj relevant ar fi: n ctu-i despre solii dachilor cei la Roma trimii i n senat intrai, nseamn c senatul de-atunci ndat au poruncit de li s-au cioplit chipurile din marmure tocmai cum erau fcui la statur, la fisognomie i la haine, adec: obrazul, grumazii, peptul i picioarele cu cioarecii, din marmure alb; iar cugima, prul i undra (sugmanul) din marmure neagr; gluga, iari din marmure alb, tocmai cum iaste portul romnilor celor ce lcuiesc pre lng Sibiu. Asemnarea la port a dacilor cu romnii nseamna, de fapt, o recunoatere implicit a continuitii daco-geilor n Dacia i dup cucerirea i colonizarea.

Motivele susinerii latinitii

Teoria formrii poporului romn se bazeaz pe celebra afirmaie a lui Grigore Ureche, care, nu se tie de ce, a scris c toi romnii de la Rm (Roma, adic) se trag. Apoi diferii crturari, scriitori, istorici, au dezvoltat teoria incredibil a formrii poporului romn, pe care marea majoritate a romnilor o accept automat astzi, n ciuda incoerenei sale. Xenofilia intelectualilor romni i-a spus cuvntul, considernd civilizaia roman mult superioar tradiiei dacice, cnd realitatea este exact pe dos. Minciuna latinizrii/romanizrii dacilor a fost creat n secolul XIX, odat cu coala Ardelean i continu ntr-un mod ciudat pna n zilele noastre. Dei exist dovezi copleitoare care ne fac s punem la

19

ndoial originea latin a acestui popor se continu i n zilele noastre susinerea unei teze care pare din ce n ce mai netiinific. Cei care au pus n circulaie aceast idee (originea latin a poporului nostru) au fost intelectualii din coala Ardelean, care, aveau o intenie ludabil n fond, prin susinerea latinitii acestui popor. Un motiv politic pur. O minciun nobil pentru un scop nobil. Au recunoscut-o Iorga, Titulescu etc. Stapnirea maghiar din acele timpuri, susinea c ea este promotarea civilizatiei vestice (de origine latin), civilizaie superioar, iar ei sunt datori s scoat popoarele pe care le stapneau la "lumina" civilizaiei. Sub acest pretext, ungurii au subjugat i exploatat popoarele din centrul Europei. Intelectualii romni au cutat s combat aceast teorie. Ei s-au folosit de cucerirea Daciei de ctre romani pentru a ncerca provocarea unei dispute ideologice pe aceasta tema. Acetia au exagerat n mod evident i deliberat contribuia romanilor la formarea poporului romn, mergnd pna acolo nct au pretins c noi suntem un popor latin. Cei mai categorici n respingerea oricrui amestec al romanilor cu dacii sunt Samuil Micu i Petru Maior, care i fac din exterminarea dacilor i din faptul c printre colonitii adui de la Roma se aflau i familii aristocratice garania puritii latine a poporului romn ca i a nobleei sale: ... [Traian] foarte muli lcuitori au adus n Dachia din toat lumea romanilor, dar mai ales din Roma i din Italia, precum adevereaz inscripiile, care pn-n zioa de astzi cust [exist], mai cu sam n Ardeal; din care inscrpii aceaia nc se dovedete, c nu numai gloate miele [din oameni de rnd], ci i familii de frunte au fost duse sau strmutate n Dachia. Nu putem trece, desigur, nici peste erorile nvtorilor colii Ardelene, cu privire la puritatea latin a originii limbii i poporului romn, ca i peste alte neajunsuri derivnd din aceast concepie greit. Am vazut, pn acum, c tot susin mai mult sau mai puin consecvent originea roman a poporului i limbii romne. Pe aceast linie, pentru ei, romnii nu erau dect urmaii

20

nealterai ai colonitilor romani adui n Dacia de mpratul Traian, dup cum limba romn era latina vorbit de acetia, dar corupt de-a lungul secolelor, datorit influenelor strine la care a fost supus de urmai. Ei susin, n principiu, dispariia elementului autohton daco-getic i, ca atare, neag aportul acestuia la formarea limbii i a poporului romn. Este binecunoscut faptul c s-a ncercat o latinizare forat a limbii, care a euat, doar pentru a dovedi acest lucru. Se dorea s comunice faptul ca poporul romn nu are nevoie s fie civilizat de ctre aa ziii reprezentani ai civilizaiei latine n aceast zon. Ideea ce o susineau este c acest popor este urmaul poporului roman n aceast zon i nu este nevoie ca cineva s ne civilizeze. Poporul romn s-a nscut civilizat, s-a nscut latin. Astfel puteau sa combat pe plan ideologic stpnirea magiar din aceste vremuri. Dei a disparut motivul pentru care s-a recurs la aceast teorie, ideea a ramas i s-a perpetuat ntr-un mod ciudat i, astzi, o nvm la orele de istorie. Considerm c acest lucru trebuie remediat i istoria real a acestui popor trebuie s fie cunoscut de fiecare romn. Elevul romn trebuie s tie cine i sunt strbunii lui. Cei care cunosc istoria real a acestui pamnt sunt privii cu circumspecie de persoanele care nu tiu adevrul i cred ceea ce au nvat. Tot un demers n acest sens, al latinizrii poporului nostru, a fost i adoptarea cuvntului romn/romnesc/Romnia aa cum l tim noi azi cnd a fost creat statul Romnia (fiind anume plagiat denumirea proprie Imperiului Bizantin pentru denumirea statului nou format), a fost introdus alfabetul latin, a nceput introducerea de latinisme i franuzisme... anume atunci termenul mai vechi rumn/rumnesc/rumnie/rumneasca a fost inlocuit cu romn (cu din a) pentru a "latiniza" mai mult n mod artificial aceste denumiri. n lucrarea sa Romnia, inima vechii Europe, Dr. Lucian Iosif Cuedean susine c numele de rumn nu semnific nicidecum urma al Romei aa cum spunea Grigore Ureche n a sa lucrare, ci om de pe ru: RUMN este primul ran european. Firesc, numele lui este legat de ru. Nu exist agricultur fr ap. Rumnii sunt primul popor de agricultori din

21

Europa. Istoria Europei ncepe cu romnii. Nu poate exista nici un fel de urbanism fr agricultur, fr o surs constant de hran. Rumnii nu sunt urmaii Romei, ci oamenii de pe ruri. Cuedean mai susine c mai inti au aprut rumnii i abia apoi au aprut vedii i tracii iar cuvntul rumn ar fi compus din ru, o eufonie, o prescurtare pentru ru, i mn o eufonie pentru man care nseamn om in limbile mai multor popare nrudite rumnilor. Astfel se explic i obiceiul de a include numele rului n numele de grup ale rumnilor ex: some-eni, mure-eni, olt-eni, arge-eni.

2. Latinii urmaii tracilor

Se pune totui ntrebarea, de ce limba noastr "romna" se aseamn att de bine cu latina. De ce 70% din masa vocabularului (totalitatea cuvintelor uzuale folosite i cunoscute de toi vorbitorii unei limbi) "provine" din latin? Unul din marii notri istorici, Nicolae Densuianu, ne ofer un rspuns plauzibil, n lucrarea sa "Dacia preistoric": "latina vulgar" pomenit de istorici, era limba marelui neam al tracilor, iar latina era o "trac literar". De asemenea, el ne spune, c "romanii la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de tlmaci". Un indiciu important in acest sens, il reprezint dou bazoreliefuri de pe columna lui Traian. Una din aceste icoane ne nfieaz o deputaiune de rani daci (comati), care, vzndu-se ameninai de legiunile puternicului Imperiu Roman, se prezint naintea mpratului ca s cear pace. Cu gesturile agitate ale minilor lor i n atitudinea unor oameni, care i expun nevinovia lor, ei se adreseaz direct mpratului, fr interprei, i tot fr interprei le rspunde i Traian. Un al doilea relief ne nfieaz momentul cel mai important din primul rzboi. Trei regi ai dacilor, urmai de o imens deputaiune se prezint naintea mpratului spre a declara n form solemn supunerea lor. Toi depun armele lor jos pe pmnt. Unii cad n genunchi, ntinznd minile ctre tribunalul

22

mpratului, rugndu-l pentru pace, alii stau n picioare, cu minile mpreunate nainte, ori la spate, n modul cum sunt reprezentai pe monumentele antice prizonierii de rzboi. i de ast dat, columna lui Traian ne nfieaz pe daci adresndu-se mpratului de-a dreptul, fr mijlocirea vreunui interpret oarecare. Deci rmane de reinut faptul c dacii se nelegeau cu cotropitorii nc de cand Dacia nu devenise parte integranta a Imperiului Roman. Deci, limba latin era deja cunoscut de ctre populaia autohton, iar asimilarea acesteia nu a avut loc nicidecum n urma stabilirii coloniilor romane n teritoriu. Cele mai multe notie despre caracterul limbii barbare, ce se vorbea la Dunrea de jos, le aflm n poemele lui Ovidiu, scrise n exilul su de la Tomi. n Ponticele i n Tristele sale, Ovidiu amintete adeseori de modul de vorbire al geilor i al sarmailor, o limb pe care dnsul o nvase n timp de 6 ani aa de bine nct adeseori i atribuie chiar titlul de poet dac i sarmat. n alt elegie, Ovidiu scrie: Mi se pare c eu nsumi am uitat limba latin i am nvat s vorbesc ca geii i sarmaii. Dup cum vedem, exist o mare asemnare ntre limba geilor i limba latin. Fondul ambelor limbi era comun. Limba geilor era, dup Ovidiu, o limb barbar, ns o limb barbar latin. Limba dacilor avea un caracter latin i dup Horaiu, contemporanul lui Ovidiu. Cum se poate explica altfel faptul c dispunnd de mijloace reduse de comunicare, neexistnd un nvmnt de mas, ranii acestor locuri (vechii daci) au reuit s nvee limba latin att de bine, crend o limb unitar pe un teritoriu att de vast, limba pe care istoria nu a creat-o nici macar n Italia, unde i n zilele noastre dialectele din nord (Toscan i Lombard) i cele din sud (Calabrian i Sardinian) fac oamenii s nu se neleag ntre ei. Mai mult, sutele de alte dialecte din Italia (se estimeaz c ar exista circa 1500) dovedesc c peninsula Italica nu a fost "romanizat" acas la ea. Astfel cum se explic "romanizarea" noastr de ctre cuceritorii Daciei? Acelai fenomen l ntlnim i n Frana unde un provensal nu se nelege cu un normand, vorbind limbi att de diferite. O multitudine de dialecte exist i n ara noastr, dar diferenele dintre acestea nu sunt o piedic n faa comunicrii dintre

23

oameni, ele fiind foarte mici i neafectnd structura limbii. Un maramureean i un oltean se neleg fra probleme, iar exemplele ar putea continua la infinit, pentru c situaia din "Romnia" este unic aproape n Europa, unde oamenii sunt capabili s comunice ntre ei prin limba nsuit de mic copil acas, i nu doar prin limba literar studiat n coli, aa cum se ntampl n Frana, Italia, Anglia, etc. i atunci cum se poate s credem c, vechii rani daci au nvat att de bine limba latin de la soldaii din legiunile romane, recrutai din toate provinciile imperiului, i care - culmea! - nu tiau nici ei prea bine latina?

24

ANEXE: Anexa 1 coala Ardelean

Samuil Micu: S adevereaz, a treia, din limb cum c romnii ce astzi snt n Dachiia snt din romanii cei vechi, c tot cel ce tie limba cea latineasc i cea romneasc bine cunoate cum c limba cea romneasc iaste alctuit din cea latineasc carea, ntru attea neamuri varavare, mcar ru stricat, tot o au inut romnii n Dachiia; care lucru cu totul de c rezut face cum c ei sunt adevrai fii i nepoi ai romanilor celor vechi carii preste toat lumea mprea [...] Nici s poat zice c romnii s-au mprumutat din limba latineasc pentru mprtirea ce avea cu romanii. C romnii cei ce acum snt n Dachiia, de multe sute de ani nici o amestecare i nici o mprtire nu au cu romanii din Italiia, de vreme ce sunt departe unii de alii, i n mijlocul lor multe osibite

25

neamuri lcuiesc, care osibit limb au. Iar bine s poat zice cum c romnii au luoat unele cuvinte de la bulgari i de la sloveni i de la unguri, pentru c aceste neamuri i stpne i vecine era i mpreun mestecate cu romnii lcuia i s trbuia unii cu alii, care lucru brbaii cei nvai bine l-au cunoscut i l-au nsemnat... i din numele cu care ori romnii s numesc pre sine, ori alte nemauri i chiam, romnii pre sine s numesc romni, care cuvnt nsemneaz roman, c s-au obicinuit romnii de demult ca a nainte de n s-l mute n n cuvintele cele din latinie, ca: lana, ln, campo, cmp i altele...

Petru Maior: ...Din cele pn aci despre limba ltineasc cea comnu zise lesne se poate afla nceputul limbei romneti. Aceaia se tie c mulimea cea nemrginit a romanilor, a croara rmie snt romnii, pre la nceputul sutei a doao de la Hs. n zilele mpratului Traian, au venit din Italia n Dachia; i au venit cu acea limb ltineasc, carea n vremea aceaia stpnea n Italia. Aadar limba romneasc e acea limb ltineasc comun, carea pre la nceputul sutei a doao era n gura romanilor i a tuturor italianilor... ...Aceaia se pricepe, cci ntr romni snt mai multe dialecte... ns, mcar c limba

26

romnilor e mprit n mai multe dialecte, a cror osebire mai vrtos st n pronuniaia sau rspunderea unor slove, totui romnii cei dincoace de Dunre toi se neleg laolalt; bani, cri nice nu au fr o dialect singur: desclinirea dialectelor numai n vorb se aude...

Anexa 2 Lucian Blaga Revolta fondului nostru nelatin

Un prieten mi vorbea despre nrurirea slav asupra literaturii noastre; nchinator ndrjit la altarul latinitti - clare i msurate - el nu ngduia nici cea mai mic alterare sau splcire a acesteia prin "maximalismul sclav" [...]. n entuziasmul de o clip al nvierii - sUnt foarte muli cei ce mprtaesc exclusivismului latin, care cu fineea lui Anatole France nu vede n opera lui Dostoievski dect o monstruoas ciudenie. Se exagereaz. i nu nelegem de ce. Acest orgoliu al latinitii noastre e motenirea unor vremuri cnd a trebuit

27

s suferim rsul batjocoritor al vecinilor, care cu orice pre ne voiau subjugai. Azi e lipsit de bun sim. - Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem s fim numai att: latini - limpezi, raionali, cumptai, iubitori de form, clasici, - dar vrnd-nevrnd suntem mai mult. nsemnatul procent de snge slav i trac, ce clocotete n fiina noastr, constituie pretextul unei probleme, care ar trebui pus cu mai mult ndrzneal. Tinereea ne ndeamn s turburm idealul lenicios al celor muli ngmfai, aruncndu-le n suflete o ndoial. S ni se ierte tinereea. Se va zice c spunem mituri. Ei bine; numii-le basme. Avem ns convingerea c adevarul trebuie s fie expresiv - i c miturile sunt prin urmare mai adevarate dect realitatea. []se poate spune, c n spiritul romnesc e dominant latinitatea, linitit i prin excelen cultural. Avem ns i un bogat fond slavo-trac, exuberant i vital, care orict ne-am mpotrivi, se desprinde uneori din corola necunoscutului rsrind puternic n contiine. Simetria i armonia latin ne e adeseori sfrticat de furtuna care fulger molcom n adncimile oarecum metafizice ale sufletului romnesc. E o revolta a fondului nostru nelatin. Nu e lucru nou: suntem morminte vii ale strmoilor. ntre ei sunt de aceia pe care i ocrotim i-i mbrim cu toat cldura, din motive istorice i politice; dar avem i strmoi pe cari i tratm ca pe nite copii vitregi ai notri. Atitudine lipsit de nelepciune, deoarece cu ct i inem mai mult n frul ntunericului, cu att rscoala lor va fi mai aspr, mai tumultoas - putnd s devin fatal "privilegiailor" de astzi. Istoria noastr se proiecteaz mai mult n viitor dect n trecut. E bine s ne dm seama de puterile poteniale care ne zac n suflete - vulcani n fundul mrilor. De ce s ne mrginim numai la un ideal cultural latin, care nu e croit n asemnare desvrit cu firea noastr mult mai bogat. S ne siluim propria natur - un aluat n care se dospesc attea virtualitai? S ne ucidem corsetndu-ne ntr-o formul de claritate latin, cnd cuprindem n plus attea alte posibiliti de dezvoltare? - ntrebarea va neliniti multe inimi. Din partea noastr, ne bucur cnd auzim cte un chiot ridicat din acel subcontient barbar, care nu place deloc unora. Aa cum o nelegem noi - ntr-adevar nu ne-ar strica puin barbarie.

28

Dac privim n jur sau n trecut, ntilnim o apariie simbolic: Hadeu - misticul: un mare ndemn pentru viitor. Cunoscutul ritm de linite si de furtun, de msur i de exuberan, ce-l gsim n viaa altor popoare se lmurete mai mult prin logica inerent istoriei, prin alternarea de teze i antiteze, cum le- a determinat un Hegel bunoar. Acelai ritm are la noi rdcini cu mult mai adnci n nsuiri temeinice de ras. Deosebirea aceasta ne ngduie frumoase perspective istorice. Cei ce aparin trecutului cu pozitivismul lor sec sau neastmprat vor mormi n barba lor apostolic: e un romantic. Ca s nu le las nici o ndoial, mrturisesc: un romantic? - ntr-un singur neles, da. i anume ntruct am convingerea c adevrul trebuie s fie expresiv i c miturile sunt prin urmare sunt mai adevarate dect realitatea.

Primul alfabet a aparinut geto-dacilor

n anul 1916 s-au descoperit 3 tblie de lut n aezarea Trtria de pe Mureul transilvan Tbliele acoperite cu semne grafice asemntoare cu scrierile pictografice sumeriene de la sfritul mileniului IV .Hr. s-au dovedit a fi, n urma cercetrilor cu 1000 de ani mai vechi dect primele mrturii ale scrierii sumeriene, ele datnd, deci, de acum aproape 7000 de ani. Nicolae Densuianu afirm n cartea sa Dacia preistoric c noi nu suntem urmaii Romei, ci romanii sunt urmaii dacilor. Marija Gimbutas vorbete despre spaiul carpato-dunrean ca despre vatra vechii Europe, considerndu-l locul unde Europa a nceput s existe. tiinific s-a demonstrat c civilizaia de pe teritoriul Daciei a aprut cu foarte mult timp naintea celorlalte. n timp ce Anglia abia se separa de continent, i din peninsul devenea insul, n spaiul dacic apreau pentru prima dat n lume roata, plugul, jugul, crua cu 2, 3 i 4 roi i primul mesaj din istoria omenirii.

29

n concluzie, noi suntem strmoii tuturor popoarelor latine i nicidecum o rud marginal, abia acceptat. Acest lucru ar trebui s ne fac s ne mndrim i nu s cutm contraargumente.

CONTEXT FONETIC a accentuat + n (+consoan)

CUVINTE ROMNETI DE ORIGINE LATIN a se modific n canto cnt canem cane plango plng l se modific n r solem soare molam moar salem sare cl i gl n dacoromn se modific n k, g clavem cheie clamo chem glandem ghind

l intervocalic

grupuri consonantice cl, gl

30