MONARHIA ABSOLUT

Monarhia absolut este regimul n care puterea de stat, absolut i invizibil , este ncarnat de rege ale c rui competen e sunt limitate de legile tradi ionale, dar nu pot fi controlate nici de nobilime, nici de reprezentan ii corpului social sau politic din Adunarea St rilor Generale. Ideile sale de baz sunt unitatea i legea, expresie a ordinii i controlului asupra societ ii. Limitele puterii regale(executiv , legislativ , juridic ) rezultau doar din responsabilitatea sa n fa a lui Dumnezeu-sursa unic a autorit ii monarhice. Monarhul este astfel dezlegat de orice r spundere terestr , liber de a legifera i decide singur. A fost rege al Spaniei cu numele de Carol I, domnind intre anii 1516 si 1556, si imparat al Imperiului Romano-German, cu numele de Carol al V-lea (Quintus), din 1519 pana in 1556. In felul acesta a ajuns stapanul unui intins imperiu, in care, dupa cum spunea chiar el, soarele nu apune niciodata. Pe plan intern, in anul 1520, dupa ce a convocat Cortesurile din Castilia pentru a vota noi fonduri, obiectiv atins cu mare greutate, orasele s-au rasculat, in frunte cu Toledo, Valladolid, Salamanca, Madrid, C. avand de facut fata unei situatii dificile in Spania. Orasele spaniole rasculate au fost infrante abia in anul 1521. Dupa aceea, in indelungata sa domnie, dispunand de putere absoluta, a beneficiat de importantele resurse materiale si umane ale Spaniei. Istoricii afirma ca Spania a reprezentat cheia de bolta a monarhiei universale a lui C. In Imperiul Romano-German, a trebuit sa se confrunte cu situatia creata de raspandirea ideilor Reformei religioase. Principii luterani s-au grupat, in anul 1531, in Liga de la Schmalkaden, cu care s-a luptat ani indelungati C., aliat cu principii catolici, fara a putea inlatura protestantismul din imperiu. In aceste conditii, a fost nevoit, in anul 1555, sa accepte pacea de la Augsburg, recunoscand noua confesiune religioasa si dreptul principilor luterani de a beneficia de bunurile secularizate ale Bisericii Catolice de pe teritoriul lor. Pe planul relatiilor cu alte state, trebuie mentionata, mai intai, puternica lui rivalitate cu Franta. Dornic de a realiza monarhia absoluta si a-si asigura astfel preponderenta in lumea catolica si hegemonia in apusul Europei, s-a luptat cu principalul sau rival, regele Frantei, Francisc I, in trei razboaie, desfasurate in anii 1521- 1529, 1536-1538 si 15391544. In timpul lor, a reusit sa-l ia prizonier pe Francisc I, la Pavia (1525). In anul 1527 ostile de mercenari ale imparatului au pradat Roma. C. a continuat razboiul impotriva Frantei si in timpul regelui Henric al II-lea, luptele incheindu-se in anul 1556 dupa abdicarea lui C. Cnd a renun at la tron, i-a mp r it inuturile ntre fiul s u, Filip al II-lea al Spaniei, i fratele s u, mp ratul Ferdinand I.. Dupa ce a abdicat, epuizat de numeroasele razboaie la care a participat, s-a retras la manastirea Yuste, Extremadura - Spania, unde a si murit. Filip al II-lea ; (n. 21 mai 1527 d. 13 septembrie 1598) a fost rege al Spaniei n perioada 1556 - 1598. Filip s-a n scut la Valladolid ca fiul lui Carol al V-lea, mp rat al Sfntului Imperiu Roman i al so iei sale, Isabela a Portugaliei. n timpul domniei sale Spania a fost cea mai important putere din Europa de Vest. Sub conducerea lui Spania a ajuns la maximul de influen i putere, a permis explor ri n ntreaga lume i a colonizat teritorii pe toate continentele cunoscute. Absolutismul monarhic se cristalizeaz treptat i Spania sub domnia lui Filip al-II-lea. La abdicarea fratelui s u ,Carol V mp rat romano-german, a devenit mp ratul Sfntului Imperiu Roman, n mod oficial din 1558 i domnind pn la moartea sa. Dup moartea mp ratului romanogerman Maximilian, cu toate mpotrivirile fratelui s u Carol Quintul, a mo tenit principatele (Austriei, Tirolului). Prin faptul c nu cunoa tea limba german , a avut dificult i cu popula ia Vienei, ceea ce condus la executarea conduc torilor r zvr ti ilor din Viena.