Metrologie Standartizare Masurari Curs Lectii DS

Digitally signed by Biblioteca UTM Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document
Catedra
Electromecanica
ANDREI CHICIUC
ANGELA CORJAN
Metrologie, Standardizare i Msurri

Curs de lecii
I B
~U
Chiinu 2002
Lucrarea reprezinta notite de curs la disciplina Metrologia, Standardizarea si Masurari si se adreseaza studentilor de la anul III, Facultatea de Energetica, de la specializarile: 1903 Electromecanica; 1906 Metrologie, standardizare, control si certificarea productiei, dar este utila tuturor celor ce doresc sa se familiarizeze cu unele aspecte ale tehnicii masurarii. Cursul de lectii reprezinta un rezultat al activitatii autorilor sub tutela distinsilor profesori universitari Carmen GOLOVANOV (Universitatea Politehnica Bucuresti) si Mihai CRETU (Universitatea Tehnica Gh. Asachi, Iasi) si, n acelasi timp, se bazeaza pe lucrarile celor mai valorosi specialisti n domeniu din Romnia.
Elaborare: Dr. ing. Andrei Chiciuc (capitolele 13, 610) Ing. Angela Corjan (capitolele 4, 5)
Referent stiintific: Prof. Dr. ing. Petru Todos
U.T.M., 2002
Metrologie, Standardizare si Masurari
1. NOIUNI GENERALE DE METROLOGIE 1.1. Obiectul metrologiei. Conceptul de masurare Metrologia, stiinta masurarilor, are ca obiect determinarea valorica a marimilor fizice. Metrologia (metron - masura, logos - stiinta) este o ramura a stiintelor fizice si si are radacini n nceputurile cunostintelor practice si stiintifice. Din cele mai stravechi timpuri Omul a simtit necesitatea de a stabili raporturi cantitative ntre elementele componente ale activitatii sale. Ca un exemplu elocvent, n existenta unor cunostinte profunde n domeniul masurarilor n antichitate, pot servi constructiile piramidelor din Egiptul antic. Masuratorile ulterioare asupra piramidei lui Keops au dedus egalitatea:
4 L = 2 H
unde: L este lungimea laturii bazei patrate a piramidei, H naltimea piramidei.
(1.1)
Indiferent de unitatea de masura a lui L si H, din relatie se poate deduce valoarea precisa a constantei cercului =2L/H=3,1428571 ceea ce presupune ca egiptenii admiteau sfericitatea pamntului. Utiliznd metrul ca unitate de lungime, se obtine L=231,5 m si H=14,7 m din care rezulta ca 4L=927 m o lungime corespunzatoare arcului de minut sexazecimal al meridianului pamntesc. Orice activitate a omului, care foloseste mijloace tehnice si care are impusi niste parametri de precizie, presupune cel putin o operatie de masurare, prin care sa se certifice realizarea preciziei cerute. Masurarea a devenit o componenta indispensabila n toate etapele de atestare a calitatii unui produs, din faza de conceptie pna la controlul final. Metrologia este domeniu al stiintei si tehnicii care se ocupa de aspectele teoretice si practice ale procesului de masurare, oricare ar fi incertitudinea acestora si este divizata n: q Metrologia generala (teoretica) trateaza aspecte comune ale metrologiei privind structura normelor de marimi fizice, unitati de masura, erori de masurare, teoria masurarii.
Andrei CHICIUC
Notiuni generale de metrologie
q Metrologia aplicata trateaza aspecte teoretice si practice (tehnica masurarilor) privind masurarile n anumite domenii (ex. metrologie industriala, metrologie medicala, metrologia n domeniul tehnicii nucleare etc). q Metrologia legala trateaza totalitatea cerintelor, prescriptiilor tehnice si juridice privind conservarea si transmiterea unitatilor de masura, n vederea asigurarii uniformitatii, preciziei si legalitatii masurarilor. Prin marime se ntelege tot ce poate varia cantitativ. Din pun punct practic, prezinta importanta acele marimi care pot fi evaluate cantitativ si se pot exprima valoric, ca urmare a unei posibilitati de asociere unor siruri de numere naturale. Notiunii de masurare i se pot da mai multe definitii: Masurarea este operatia experimentala prin care se determina, cu ajutorul unor mijloace de masurat, valoarea numerica a unei marimi n raport cu o unitate de masura data. Masurarea este operatia prin care se stabileste pe cale experimentala raportul numeric ntre marimea de masurat si o valoare oarecare a acesteia, luata ca unitate de masura. n figura 1.1. este prezentata schema generala a procesului de masurare.
Marimea de masurat Xi Mijloc de masurare Xe Receptor
Sursa de perturbatii
Fig. 1.1. Schema generala a procesului de masurare.
Pentru ca procesul de masurare sa poata avea loc, este necesara ndeplinirea a doua conditii : multimea starilor sa fie ordonata, adica ntre toate perechile de elemente care se pot forma sa se poata stabili relatii de ordine: mai mare sau mai mic, nct elementele multimii pot fi aranjate intr-o succesiune unica; ntre multimea starilor si multimea numerelor reale sa se poata stabili o corespondenta biunivoca, astfel nct fiecarui element din multimea
Andrei CHICIUC
starilor sa-i corespunda un numar real si numai unul. Aceasta corespondenta, care se stabileste conventional, poarta denumirea de scara sau scara de referinta si ea presupune alegerea unitatii de masura. Metoda de masurare este ansamblul de principii si procedee folosite n vederea obtinerii unor informatii de masurare = SOFT. Mijlocul de masurare este ansamblul de mijloace tehnice utilizate n procesul de masurare = HARD. Elementele procesului de masurare: 1. masurandul (marimea de masurat); 2. metoda de masurare; 3. mijlocul de masurat; 4. etalonul. 1.2. Notiuni generale despre masuranzi (marimi fizice) Marimile fizice caracterizeaza proprietatile fizice ale materiei sau starilor fizice (masa, volum, densitate, vscozitate), miscarea materiei (viteza, acceleratie, deplasare) etc. Obiectele (masuranzii) pot fi clasificate n masurabile si nemasurabile si, dupa cum pare evident, n continuare se vor examina numai marimile masurabile. Masurarea este procesul de corespondenta ntre multimea de stari care descriu proprietatile obiectelor si fenomenelor {X1, X2, , Xn} si multimea numerelor reale IR (fig. 1.2.). Marimile fizice pot fi exprimate astfel: Valoarea unitate de Valoarea numerica masura marimii fizice
Valoarea marimii fizice este exprimarea marimii prin valoare numerica si unitate de masura. Valoarea numerica a marimii fizice este elementul din multimea numerelor reale care corespunde unui element din multimea de stari (este un numar pozitiv, zero sau negativ care depinde de conventia de scara adoptata).
Andrei CHICIUC
Unitatea de masura este elementul din multimea de stari ale unei marimi fizice care corespunde valorii 1 (sau elementul careia i se atribuie un nume, depinde de conventia de scara). Prin alegerea unei unitati si prin procedeul experimental de masurare, fiecarei marimi fizice i se asociaza o valoare numerica. Marimea fizica, notata prin simbolul X, se exprima prin produsul dintre unitatea de masura adoptata um si valoarea numerica obtinuta Xm:
X = X m um ;
Xm =
X . um
(1.2)
Daca se alege o alta unitate de masura u , evident va rezulta o valoare m X m diferita de Xm. Dar marimea fizica fiind independenta de sistemul de unitati adoptat, rezulta:
X = X um ; m
Xm =
X . um
(1.3)
Rezultatul masurarii (valoarea numerica a marimii masurate) Xm este un numar adimensional si variaza invers proportional cu unitatea de masurare adoptata.
Multimea de stari {X} X1 X2 X3

. .
Conventia de scara
u
. .
Xn
Multimea numerelor reale{IR} . . -3 -2 -1 0 1 2 .
Fig. 1.2. Definirea procesului de masurare.
Andrei CHICIUC
Pentru efectuarea unei masurari, n conformitate cu definitiile citate, este necesar ca unitatea de masura sa poata fi realizata n mod concret. Realizarea materiala a unitatii de masura constituie masura; evident, numai pentru anumite unitati este posibila concretizarea sub forma de masuri. 1.3. Clasificarea marimilor masurabile Criteriile de clasificare a marimilor masurabile sunt diverse. A) Marimile fizice pot fi: aditive, neaditive si indirect aditive. Pentru marimile aditive este valabila operatia experimentala de nsumare (aditivitate) si poate defini un singur etalon pentru ntreaga scara. De exemplu : lungimea, masa, intensitatea curentului, tensiunea etc. Marimi neaditive nu prezinta proprietatea de nsumare dar are sens fizic diferentiala X; scara se stabileste prin fixarea unui anumit numar de repere, ntre care se face interpolarea; trecerea de la o unitate de masura la alta nu se mai face prin simpla nmultire cu un factor de conversie. De exemplu: temperatura, pH, duritatea, sensibilitatea peliculelor foto, etc. Ca exemplu de marime neaditiva poate servi trecerea de la scara Fahrenheit la scara Celsius pentru temperatura:
C =
5 ( F 32) 9
(1.4)
Marimi indirect aditive sunt marimile care se pot exprima n functie de marimile aditive, conventia de scara se stabileste pe baza unor marimi de referinta si nu se utilizeaza un etalon. De exemplu: rezistivitatea , permitivitatea dielectrica r , factorul de calitate a unei bobine Q etc. B) Marimile fizice n functie de variatia marimii n timp. Clasificarea marimilor masurabile dupa modul de variatie n timp este prezentata n figura 1.3. Prin pozitia ocupata n clasificare se determina metoda de masurare, mijlocul de masurare, analiza rezultatelor masurarii si timpul de masurare. Timpul de masurare T reprezinta intervalul de m timp dintre momentul aplicarii marimii de masurat si momentul obtinerii valorii masurate.
Andrei CHICIUC
Marimile fizice constante sunt marimile invariabile n timpul efectuarii masurarii. Timpul de masurare poate fi ales independent de natura marimii de masurat si el este determinat de eventualele perturbatii tranzitorii produse de c onectarea aparatului asupra fenomenului supus masurarii si de tipul de raspuns al aparatului. Uzual Tm este cuprins ntre 0,1 si 4 s. Marimile fizice variabile n timp pot fi stationare sau nestationare. Se numesc stationare acele marimi variabile a caror valoare efectiva, valoare de vrf si valoare medie sunt constante n timp.
sinusoidala constanta Marime de masurat variabila nestationara stationara periodica nesinusoidala neperiodica (aleatoare)
Fig. 1.3. Clasificarea marimilor masurabile n functie de timp
C) Marimile masurabile, functie de aspectul energetic, se clasifica: Marimile active sunt marimile masurabile care permit eliberarea energiei de masurare, de exemplu temperatura, tensiunea electrica, intensitatea curentului electric. Deoarece energia de masurare este mprumutata chiar de la fenomenul supus masurarii este necesar sa se asigure conditia ca ea sa fie suficient de mica pentru a nu perturba marimea de masurat si a nu afecta exactitatea masurarii. Marimile pasive sunt marimile masurabile care nu permit eliberarea energiei de masurare, de exemplu, vscozitatea, masa, rezistenta electrica etc. n acest caz se face apel la o marime auxiliara activa si semnalul care se genereaza si ia energia de la aceasta marime, numita marime de activitate care este modulata de catre marimea de masurat. Este necesar sa se asigure ca marimea de activitate sa nu perturbe marimea de masurat. D) Marimi masurabile clasificate dupa gradul cu care acestea apar n legile electromagnetismului: Marimile de gradul 1 sunt marimile care figureaza ca termini de gradul nti n legile generale ale electromagnetismului - au polaritate (pot fi pozitive si negative).
Andrei CHICIUC
10
Aceste marimi: pot fi masurate prin metode diferentiale sau zero, prin simpla opozitie; se preteaza la masurari directe; preiau energie de la sistemul de masurare, etaloanele si elementele de referinta au obligatoriu elemente active. Marimile de gradul 2 sunt marimile care caracterizeaza schimbul de energie. Aceste marimi se exprima ca produsul sau suma de produse ale marimilor de gradul 1. Marimile de gradul 0 sunt marimile care intervin raportate ntre marimile de gradul 1 si 2. Majoritatea sunt marimi pozitive, de acea nu se pot folosi metode diferentiale sau zero (deci cu dispozitive auxiliare de multiplicare sau divizare). Aceste marimi sunt inerte n timp; sistemele lor de masurare - etaloanele - sunt sisteme pasive (fara surse), adica mai simple. Marimile de gradul 0 pot fi clasificate n: marimi dimensionale Z =
U I , Y = , L = ; I U I
U P , ku = 1 . S U2
marimi adimensionale cos =
n Anexa 1 sunt prezentate marimile electromagnetice masurabile direct, clasificate dupa categoriile electromagnetismului. 1.4. Sistemul legal de unitati de masura Un sistem de unitati de masura este constituit din totalitatea unitatilor fundamentale, precum si a celor derivate care se definesc cu ajutorul unitatilor fundamentale. Valoarea masurata a unei marimi se exprima printr-un numar real urmat de unitatea de masura respectiva, de exemplu 4kg, 15V. Din considerente de coordonare si simplificare a diverselor relatii matematice ce caracterizeaza fenomenele fizice a aparut necesitatea sa se grupeze unitatile de masura ntr-un sistem de unitati constituite dintr-un numar restrns de unitati fundamentale adoptate prin conventii internationale si
Andrei CHICIUC
11
din unitati derivate definite n functie de unitatile fundamentale prin ecuatii ale caror coeficienti numerici sa fie unu. Aceasta proprietate se numeste coerenta. S-au obtinut sisteme coerente de unitati de masura alese astfel nct ecuatiile ntre valorile numerice, inclusiv factorii numerici, sa aiba aceeasi forma ca si ecuatiile dintre marimi. Folosind relatia de definitie a unor marimi este posibil sa se scrie ecuatia de dimensiuni care leaga o marime oarecare de marimile fundamentale ale unui sistem coerent de unitati. De exemplu, ecuatia ntre energia cinetica - EC, masa - m si viteza unui corp - v este:
EC =
1 2 mv 2
(1.5)
si rezulta ecuatia de dimensiuni, n functie de marimile fundamentale: lungimea - L, masa - M, timpul - T.
{EC } = L2 MT 2
(1.6)
Ecuatiile de dimensiuni permit aplicarea analizei dimensionale, asigura verificarea omogenitatii expresiilor fizice sau permit sa se emita anumite previziuni privind legile unor noi fenomene. n ceea ce priveste sistemele coerente de unitati este de remarcat elaborarea n Franta, n 1793, a sistemului de unitati de masura denumit Sistemul Metric care avea la baza 2 unitati fundamentale: metrul pentru lungime si kilogram pentru masa. n 1875 a fost semnat un act diplomatic - Conventia mediului - prin care Sistemul Metric a devenit sistem de unitati cu aplicabilitate n toate tarile semnatare. Ulterior, pornindu-se de la Sistemul Metric, au fost elaborate numeroase sisteme de unitati de masura adaptate unor nevoi specializate ale stiintei si tehnicii. Eforturile pentru elaborarea unui singur sistem de unitati au fost finalizate prin adoptarea, n anul 1960, la cea de-a 11-a Conferinta Generala de Masuri si Greutati a Sistemului International de Unitati (SI) care are 7 unitati fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul, molul, kelvinul si candela (definitiile carora sunt prezentate n Anexa 2), doua unitati suplimentare: radian pentru unghiul plan, steradian pentru unghiul solid (Anexa 3), precum si 35 unitati derivate (Anexa 5).
Andrei CHICIUC
12
Cu privire la unitatile SI pot fi mentionate urmatoarele observatii: w Kilogramul este o denumire de exceptie a unitatii fundamentale de masa, deoarece este singurul caz n care o unitate este exprimata prin multiplul unei alte unitati (gramul); multiplii sai se exprima n raport cu gramul. w Pentru a nu pierde avantajul de principiu al coerentei SI, se recomanda folosirea ct mai rara a unitatilor derivate straine. Sistemul International de Unitati este un sistem coerent, simplu si rational structurat, cu aplicatibilitate n toate domeniile stiintei si tehnicii. El defineste un ansamblu organizat sistematic de unitati de masura, de multiplii si submultiplii precum si reguli de formare si de scriere a acestora. n ceea ce priveste formarea si scrierea unitatilor de masura sunt prevazute o serie de reguli dintre care remarcam urmatoarele: w denumirile se scriu cu litere mici (amper, metru, newton); w simbolurile se scriu cu litere mici cu exceptia celor care deriva din numere proprii (metri - m, kelvin - K); w pluralul se formeaza dupa regulile gramaticale din limba romna (secunda - secunde, volt - volti, watt - wati). Pentru formarea multiplelor si submultiplilor se utilizeaza prefixe (Anexa 4) care se scriu fara spatiu fata de unitate (kilometru - km, gigawatt GW). Trebuie de mentionat, ca nu se admite folosirea prefixelor combinate, de exemplu: nm nanometru si mm multimicrometru. n afara de SI se mai utilizeaza ca sisteme tolerate: w sistemul practic MKSA - metru, kilogram, secunda, amper nerationalizat; w sistemul tehnic Mkfs - metru, kilogram, forta, secunda; w sistemul CGS e.s. (electrostatic, cu permitivitatea vidului ca unitate electromagnetica independenta) sau CGSBi (centimetru, gram, secunda, biot) n care: 1 Bi = 1 A 31010 Fr/s (franklin/sec) w (1.7)
sistemul CGS e.m. (electromagnetic, cu permeabilitatea vidului m0 ca unitate electromagnetica independenta) sau CGS Fr (centimetru, gram, secunda, franklin) n care:
Andrei CHICIUC
13
1 Fr 1/31010 Bi 1/3 109C
(1.8)
n prezent Sistemul International de Unitati se aplica n peste 150 de tari si exista perspectiva certa ca unitatile SI vor deveni n curnd unitati de masura cu utilizare de toate popoarele si n toate timpurile asa cum au dorit-o creatorii Sistemului Metric.
Andrei CHICIUC
14
2. METODE I MIJLOACE ELECTRICE DE MSURARE 2.1. Proces de masurare Procesul de masurare reprezinta ansamblul de operatii necesare privind solicitarea, obtinerea, transmiterea, receptia si prelucrarea semnalului metrologic pentru a se obtine valoarea marimii masurate. n procesul masurari intervin urmatoarele elemente: Obiectul masurarii: marimea de masurat; Metoda de masurare: modul de comparare a marimii de masurat cu unitatea de masura; Mijloacele de masurare: totalitatea mijloacelor tehnice cu ajutorul carora se determina cantitativ marimea de masurat. Principiile de masurare ale mijloacelor de masurare depind de natura fenomenelor fizice pe care se bazeaza functionarea acestora, diferind de la un mijloc la altul. Mijlocul de masurare poate fi reprezentat ca o retea de captare, transmitere si receptie a informatiei, retea care poate fi denumita ca lant de masurare. Mijlocul de masurare constituie un canal informational de-a lungul caruia vehiculeaza un semnal energetic purtator al informatiei de masurare semnal metrologic. Structura mijloacelor de masurare este n continua modificare, n prezent, folosindu-se si elemente care au ca functie sa efectueze operatii aritmetice (adunari, multiplicari etc), operatii analitice (derivari, integrari etc), operatii logice (codificari, decodificari etc), iar introducerea microprocesoarelor conduce la adaugarea de noi functii si performante. 2.2. Metode electrice de masurare Metoda de masurare reprezinta modul de aplicare a principiului de masurare pentru obtinerea valorii numerice a marimii de masurat. Clasificarea masurarilor se face dupa urmatoarele criterii: a) Dupa forma sub care aparatul de masurat prezinta rezultatul masurarii: 1. Metode de masurare analogice, la care rezultatul poate lua orice valoare din domeniul de masurare, fiind deci o marime continua.
Andrei CHICIUC
Metode si mijloace electrice de masurare
15
Marimea se apreciaza prin citirea indicatiei data de elementul indicator care se deplaseaza n dreptul unei scari gradate. 2. Metode de masurare digitale, la care rezultatul poate avea numai anumite valori din domeniul de masurare, fiind deci o marime discontinua. Prin operatia de cuantificare, domeniul este mpartit ntrun numar de subdomenii egale (cuante sau unitati de cuantificare), iar procesul de masurare consta n numararea cuantelor corespunzatoare masurandului, codificarea rezultatului ntr-un sistem de numeratie si afisarea lui pe un dispozitiv specializat, sub forma unui numar. Masurarea digitala este preferabila celei analogice, deoarece: se elimina erorile subiective de citire; aparatele digitale au, un general, o precizie superioara celor analogice; exista posibilitatea prelucrarii, transmiterii la distanta si nregistrarii informatiilor rezultate n procesul de masurare, prin mijloacele tehnicii de calcul. b) Dupa caracterul masurarii n timp: 1. Metode de masurare statice, care se efectueaza asupra unor marimi de regim permanent, de valoare constanta n intervalul de timp n care se face determinarea; 2. Metode de masurare dinamice, efectuate asupra unor marimi variabile rapid n timp si necesita aparate cu un timp de raspuns mic, care dispun de elemente de memorare sub forma continua sau discreta a valorilor determinate; 3. Metode de masurare statistice, care se efectueaza asupra unor marimi cu caracter aleatoriu, cu variatie imprevizibila n tim p, neputnd fi descrise de relatii matematice care sa stabileasca o lege de reproducere a anumitor valori, n anumite conditii experimentale. c) Dupa modul de obtinere a rezultatelor masurarii: 1. Metodele de masurare directe sunt metodele prin care valoarea unei marimi se obtine direct, fara efectuarea de calcule suplimentare si sunt bazate pe compararea directa cu unitatea de masura sau cu ajutorul unui aparat gradat n unitatile respective. n acest tip de masurare se determina o singura marime.
Exemple: masurarea temperaturii cu termometrul; masurarea presiunii cu manometru etc.
Andrei CHICIUC
16
2. Metode de masurare indirecta sunt metode prin care valoarea unei marimi se obtine prin masurarea directa a altor marimi, de care marimea de masurat este legata printr-o relatie cunoscuta. Aceste masurari sunt mai complexe si au o precizie mai scazuta, dar n multe cazuri nu pot fi evitate.
Exemple: masurarea rezistentelor electrice prin metoda ampermetrului si voltmetrului folosind legea lui Ohm R=U/I; masurarea densitatii unui corp prin masurarea masei sale M si a volumului V =M/V.
3. Metode de masurare combinate constau n determinarea valorilor unui anumit numar de marimi de masurat pe baza rezultatelor masurarii directe sau indirecte a diferitelor combinatii ale acestor valori si a rezolvarii ecuatiilor n care sunt incluse rezultatele masurarii.
Exemple: masurarea masei fiecarei greutati n parte, cnd masa uneia din ele este cunoscuta si sunt cunoscute rezultatele compararii ntre ele a diferitelor combinatii de greutati.
Metodele de masurare directe sunt cele mai numeroase, constituind baza masurari tuturor marimilor fizice. Aceste metode se mpart, la rndul sau, n alte cinici metode: Metoda de compensare (de zero) n aceasta metoda efectul actiunii marimii de masurat este redus la zero (compensat) de efectul actiunii unei masuri sau marimi cunoscute, de acelasi fel. Metoda diferentei n aceasta metoda marimea de masurat se compara cu o masura sau cu o marime cunoscuta, valoarea ei rezultnd din diferenta dintre efectele simultane ale celor doua marimi asupra aparatului de masurat. Metoda de rezonanta pentru aceasta metoda este specifica utilizarea unui circuit oscilant care se regleaza pentru a se realiza rezonanta si n acest moment valoarea masurata a marimii se determina printr-o relatie de calcul care implica valorile unor marimi ce se masoara si valorile unor elemente conectate n schema. Metoda substitutiei implica doua masurari succesive, marimea de masurat fiind nlocuita cu o marime, de aceeasi natura, cunoscuta cu o exactitate superioara, reglabila astfel nct n cele doua masurari sa se obtina aceeasi deviatie, adica efectele asupra aparatului sa fie aceleasi. Metoda de punte utilizeaza un patrulater complet avnd 4 laturi formate din impedante, o diagonala de alimentare si o diagonala de
Andrei CHICIUC
17
masurare unde este conectat un indicator de nul. Se echilibreaza puntea ceea ce corespunde situatiei n care indicatorul de nul indica un curent zero si n acest caz se poate scrie o relatie ntre cele patru impedante. n continuare, sunt prezentate cteva exemple de utilizare practica ale metodelor de masurare prezentate mai sus. Metoda de compensare: Pentru masurarea t.e.m. continui E x se realizeaza schema din figura 2.1 si se regleaza rezistenta r pna se constata ca n circuitul de masurare IN indica un curent zero. Rezulta:
I E0 R r Ex IN k
Ex =
r E0 R
(2.1)
Fig. 2.1. Metoda de compensare. E0 tensiunea electrica etalon; Ex tensiunea electrica de masurat; R rezistenta de precizie; r rezistenta reglabila.
Metoda de compensare cu substitutie: n figura 2.2 t.e.m. Ex este nlocuita cu o tensiune Ep cunoscuta cu exactitate ridicata, iar efectele asupra elementelor schemei sunt aceleasi. Se obtine:
r Ex = x E0 ; R
r E p = 0 E 0 (2.2) R
E0 R r
n final, obtinem:
r Ex = x E p ro
(2.3)
Ex
Ep
IN
Metoda de rezonanta: FunctionaFig. 2.2. Metoda de compensare cu rea Q-metrului, aparat care substitutie. permite masurarea factorului de E t.e.m. etalon; E t.e.m. de precizie; 0 p calitate (Q= 0L/R) al unei bobine Ex t.e.m. de masurat; R rezistenta de de rezistenta R si inductivitate L precizie; r rezistenta reglabila. (figura 2.3). Se regleaza condensatorul variabil C pna ce se realizeaza rezonanta corespunzatoare la deviatia maxima a voltmetrului V2. Rezulta factorul de calitate:
Andrei CHICIUC
18
Q=
U2
U1
L
(2.4)
U1
V1
V2
Fig. 2.3. Metoda de rezonanta masurarea factorului de calitate a unei bobine. V1, V2 voltmetre, R rezistenta bobinei, L inductivitatea bobinei, C condensator reglabil.
Metoda de punte: Puntea Wheatstone (puntea simpla - figura 2.4) prezinta rezistentele fixe R1, R2; rezistenta reglabila R si rezistenta necunoscuta Rx, alimentarea fiind n c.c. La echilibru se obtine:
Rx =
R1 R R2
R1
(2.5)
Puntea simpla se utilizeaza att n curent continuu ct si n curent alternativ. Metoda de punte cu substitutie: Implica doua masuratori de punte succesive n care marimea de masurat (R) este nlocuita cu o marime de aceeasi natura (R), de exactitate superioara, de valoare foarte apropiata de precedenta astfel nct efectele asupra elementelor puntii sunt aceleasi. Pentru puntea Wheatstone se obtine:
Rx
IN R2 U1
R x1 =
R1 R ; R2
Rx 2 =
R1 R R2
Fig. 2.4. Metoda de punte puntea Wheatstone.
(2.6)
de unde rezulta:
Andrei CHICIUC
19
R R R x1 = R x 2 1 + R
(2.7)
Exactitatea cu care se efectueaza masurarea unei marimi depinde de metoda electrica de masurare folosita, n acest context pot fi evidentiate urmatoarele observatii: w Metoda electrica de masurare indirecta si metoda de rezonanta folosesc cel putin doua aparate de masurare de aceea exactitatea este mai redusa. w Metoda indirecta si metoda directa cu substitutie sunt utilizate pentru masurari de exactitate medie cu aparatele analogice obtinndu-se incertitudini de masurare de 0,21%, iar cu aparatele digitale incertitudine de masurare se reduce la 0,050,5%. w Metoda de punte si metoda de compensare sunt masurari de exactitate ridicata ntlnindu-se incertitudinea de masurare de 0,020,5% (depinde, n principal, de exactitatea cu care sunt cunoscute marimile etalon care intervin n schema). w Metoda de punte cu substitutie si metoda de compensare cu substitutie nu necesita dect indicatoare de nul fidele, iar incertitudinea de masurare depinde numai de exactitatea cu care este cunoscuta marimea etalon care se substituie marimii de masurat. De aceea, aceste metode sunt indicate pentru masurarile de foarte mare exactitate atingndu-se, n conditii de laborator, incertitudini de masurare de 0,0010,005%. 2.3. Mijloace de masurare Mijloacele de masurare constituie totalitatea mijloacelor tehnice cu care se obtin informatiile de masurare. Aceste mijloace trebuie sa ndeplineasca anumite conditii pentru a putea servi scopului propus, denumite generic, caracteristici metrologice normate si stabilite prin acte normative (standarde, norme tehnice de metrologie etc.) Mijloacele de masurare se mpart, dupa preciz ia lor, n: w mijloace de masurare de lucru care servesc la efectuarea masurarilor curente, necesare n practica; w mijloace de masurat model (de ex. utiliznd metoda de masurare prin comparatie), destinate etalonarii sau verificarii masurilor si
Andrei CHICIUC
20
aparatelor de masurat de lucru, fiind mai precise dect acestea, dar satisfacnd conditii limitate de precizie; mijloace de masurare etalon, care reproduc sau stabilesc unitatea de masura cu o precizie maxima, o pastreaza si o transmit mijloacelor de masurare de precizie inferioara. Etaloanele sunt de mai multe categorii: nationale cele care alcatuiesc baza metrologica a tarii respective; principale (primare) cele care determina unitatea de masura prin compararea lor cu etaloanele nationale; de verificare (de lucru) - cele care servesc la executarea lucrarilor de metrologie curente.
Mijloacele de masurare pot fi clasificate n urmatoarele categorii: w masuri; w aparate de masurat; w instalatii de masura; w sisteme de masura. Masurile reprezinta realizarea materiala a unitatilor de masura, a unui multiplu sau submultiplu al acestuia; au ca scop realizarea si conservarea unitatii de masura. Masurile pot fi cu valoare unica - pastreaza o singura valoare a masurandului; si cu valori multiple - contin mai multe valori distincte ale masurandului. Aparatele de masurat servesc la compararea masurandului cu unitatea de masura; ele servesc la conversia masurandului ntr-o marime adecvata indicarii, nregistrarii sau vizualizarii. Aparatele de masurare care au un numar mic de conversii se numesc instrumente de masura (de exemplu: sublerul, termometrul de sticla, miliampermetrul magnetoelectric). Perfectionarea aparatelor de masura s-a facut n doua directii: aparate de masurat analogice - n care semnalul purtator de informatie de masurare este o marime fizica variabila continuu, iar rezultatul masurarii se vizualizeaza prin deplasarea unui indicator n fata unei scale gradate sau se stocheaza sub forma unor nregistrari grafice; aparate de masurat digitale - n care semnalul purtator de informatie metrologica este discretizat (cuantificat), iar rezultatul
Andrei CHICIUC
21
se indica sub forma numerica sau se stocheaza sub forma unor nregistrari numerice. Instalatii de masurare contin aparate de masura, masuri si dispozitive anexe, reunite ntr-o schema sau metoda comuna si care serveste pentru masurarea uneia sau mai multor marimi (de exemplu: instalatiile pentru verificarea si etalonarea aparatelor de masurat - A, V, W; instalatii pentru determinarea caracteristicilor statice si dinamice ale materialelor feromagnetice etc). Sistemele de masurare servesc la masurarea simultana a unui numar mare de marimi, transmiterea la distanta, selectarea, centralizarea si stocarea informatiei de masurare; informatia de masurare prelucrata se utilizeaza n conducerea sau reglarea sistemelor de productie. n sistemele de masurare semnalele de intrare si iesire din diferitele componente ale sistemului sunt standardizate (semnale unificate), dnd posibilitatea construirii sistemului din blocuri interschimbabile, cu o structura modulata. Exista 4 directii de dezvoltare: sisteme de masurare propriu-zisa, care sunt destinate stabilirii caracteristicilor cantitative ale obiectelor; sisteme de control - sunt destinate stabilirii corespondentei dintre parametrii obiectului si normele sau cerintele impuse obiectului; sisteme de diagnoza - sunt destinate stabilirii cauzelor defectelor si localizarii acestora n obiectul observat; sisteme de identificare - sunt destinate stabilirii apartenentei unui obiect la o anumita clasa de obiecte. Pentru reprezentarea n scheme a mijloacelor de masurare sau a elementelor componente au fost adoptate anumite semne conventionale prezentate n Anexa 6. 2.4. Structuri tipice ale aparatelor de masurare Mijlocul electric de masurare constituie un lant de masurare si de aceea poate fi reprezentat printr-o schema functionala, ale carei elemente principale pot fi denumite convertoare de masurare. Sub forma generala, mijloacele de masurare pot fi considerate ca fiind alcatuite din trei tipuri de convertoare de masurare:
Andrei CHICIUC
22
1. Convertoare de intrare (traductoare) care transforma marimea de masurat ntr-un semnal electric: curent, tensiune, numar de impulsuri etc; 2. Convertoare de prelucrare (amplificatoare, circuite de mediere, circuite de comparare, circuite de formare a impulsurilor etc) care transforma semnalul electric astfel nct acesta sa poata actiona convertorul de iesire; 3. Convertoare de iesire dau posibilitatea citirii sau nregistrarii valorii masurate. Schemele functionale pot fi clasificate dupa natura marimii de masurat: activa sau pasiva si dupa modul de obtinere a valorii masurate: analogic sau digital. Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei marimi active (figura 2.5) prezinta convertorul de intrare (traductorul) ce converteste marimea de masurat. Semnalul metrologic electric este prelucrat de catre convertorul de prelucrare pentru a putea fi aplicat la intrarea convertorului de iesire care este un instrument electric de masurare.
Marimea de masurat Marimea electrica Marimea el. prelucrata Valoarea masurata
Fenomen de studiat
Convertor de intrare
Convertor de prelucrare
Instrument electric de masurare
Fig. 2.5. Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei marimi active.
Pentru realizarea unui aparat electric digital se nlocuieste instrumentul magnetoelectric, prezentat n figura 2.5, cu un voltmetru digital. n cazul masurarii marimilor pasive acestea nu pot furniza energia formarii semnalului metrologic si de aceea se face apel la o marime exterioara fenomenului supus masurarii (numita marime de activare) care este modulata de catre marimea de masurat si aceasta este aplicata la intrarea convertorului de intrare care converteste marimea de activare ntr-o marime electrica si lantul de masurare se pastreaza (figura 2.6).
Andrei CHICIUC
23
Generator de marime de activare

Marimea de activare Marimea electrica Marimea el. prelucrata Valoarea masurata
Fenomen de studiat
Convertor de intrare
Convertor de prelucrare
Instrument electric de masurare
Marimea de activare modulata de marimea de masurat
Fig. 2.6. Schema functionala a unui aparat analogic pentru masurarea unei marimi pasive.
Pentru realizarea aparatului digital se procedeaza ca n cazul marimilor active nlocuindu-se, n schema prezentata n figura 2.6, convertorul de iesire cu un voltmetru digital. 2.5. Caracteristicile metrologice ale aparatelor de masurare Caracteristicile metrologice ale aparatelor de masurat sunt caracteristicile care se refera la comportarea aparatului de masurat n raport cu obiectul supus masurarii, cu mediul ambiant si cu operatorul uman. Intervalul de masurare (Xmin, Xmax) este intervalul ntre valoarea minima Xmin si valoarea maxima Xmax masurabile; poate fi mpartita n game de masurare. Nu ntotdeauna intervalul coincide cu indicatia scalei - n exemplul dat n figura 2.7 avem intervalul de masurare 510A.
5 6 0
7 A
8 9 10
Fig. 2.7. Scala unui ampermetru.
Rezolutia este o caracteristica de iesire a aparatului si reprezinta cea mai mica valoare a masurandului care poate fi apreciata pe indicator. Rezolutia se exprima n: unitati de masura a masurandului (V, m etc); unitati relative. Sensibilitatea este o caracteristica de transfer a aparatului si reprezinta variatia marimii de iesire n functie de marimea de intrare:
Andrei CHICIUC
24
S=
dy dx
(2.7)
unde: S - sensibilitatea, y - marimea de iesire, x - marimea de intrare a mijlocului electric de masurare. La aparatele analogice marimea de iesire se exprima n unitati de deplasare a dispozitivului mobil (de exemplu mm/mV). Sensibilitatea de-a lungul scarii gradate depinde de principiul de functionare si scara gradata poate fi uniforma sau neuniforma. Daca marimea de iesire se exprima n diviziuni, de exemplu diviziuni/mV atunci sensibilitatea este constanta pe intervalul de masurare, indiferent de aspectul scarii gradate.
S=y x
Inversul sensibilitatii se numeste constanta aparatului:
(2.8)
C=
1 x = S y
(2.9)
si ea se exprima, de exemplu n amperi/diviziune, ohmi/diviziune. Pentru orice mijloc de masurare sau convertor sensibilitatea reprezinta raportul dintre intervalul marimii de iesire si intervalul marimii de intrare. De exemplu, un termometru electric care masoara temperaturi ntre -40C si +120C si are o scara gradata cu 80 diviziuni prezinta o sensibilitate de 0,5 diviziuni/C si o constanta de 2C/diviziune. Pragul de sensibilitate este o caracteristica de intrare si reprezinta cea mai mica variatie a masurandului care poate fi pusa n evidenta; determina precizia si valoarea Xmin; este determinat de rezolutia aparatului, nivelul de zgomot (propriu si exterior) si de sensibilitatea indicatorului de nul; se poate mari prin masurarea la temperaturi joase sau prin cresterea duratei masurarii. Precizia instrumentala (exactitatea) este calitatea aparatului de a da rezultate ct mai apropiate de valoarea adevarata a masurandului. La efectuarea unei masurari se obtine valoarea masurata a marimii supuse masurarii. Dar datorita aparatului de masurat si celorlalti factori implicati n procesul de masurare, valoarea masurata obtinuta este diferita de valoarea adevarata a marimii de masurat, deci masurarea este
Andrei CHICIUC
25
caracterizata de o anumita incertitudine. Pentru a estima incertitudinea de masurare trebuie sa fie evidentiate toate erorile ce afecteaza masurarea. Clasa de exactitate reflecta un ansamblu de caracteristici metrologice. La aparatele la care se normeaza eroarea relativa sau eroarea raportata clasa de exactitate este numeric egala cu eroarea relativa sau raportata maxima admisa. Clase de exactitate pentru aparatele de masurat analogice: 0,001 0,01 0,1 1 0,002 0,02 0,2 1,5 0,005 0,05 0,5 2,5 5 Rapiditatea (timpul de masurare) reprezinta numarul de masurari efectuate n unitate de timp sau banda de frecventa a masurandului pentru care aparatul nu iese din limitele de precizie normala. De exemplu, pentru aparatele analogice timpul de masurare este de maxim 4s, iar pentru aparatele digitale viteza de masurare ajunge sau depaseste 50 masurari pe secunda. Puterea consumata se ntelege prin puterea preluata de aparat de la fenomenul supus masurarii, pentru formarea semnalului metrologic si pentru obtinerea valorii masurate. Valoarea puterii consumate depinde de tipul convertorului de intrare (de exemplu masa si dimensiunile traductorului) precum si de tipul convertorului de iesire (de exemplu instrumentele analogice consuma puteri ntre ctiva miliwati si wati, iar cele digitale puteri foarte mici). Fiabilitate metrologica este caracteristica aparatului de a functiona fara defecte. Stabilitatea reprezinta calitatea unui aparat digital de a pastra timp -si ndelungat caracteristicile, prin conservarea zeroului si instabilitatea la variatiile de temperatura, umiditate si paraziti electromagnetici (de exemplu 0,01% pe an). Compatibilitatea cu un sistem automat de masurare. Un aparat digital este compatibil cu un sistem automat de masurare daca este prevazut cu o interfata de intrari-iesiri cu ajutorul careia se poate conecta la liniile magistralei sistemului, pentru a primi comenzi si a furniza date n cod. Pot fi enumerate si alte caracteristici ale aparatelor de masurat: protectie fata de actiunea mediului, gabarit, masa, pret.
Andrei CHICIUC
26
3. ERORI DE MSURARE 3.1. Definirea erorii de masurare n practica, se observa ca ntotdeauna valoarea numerica reala X a unei marimi fizice masurate este diferita de valoarea Xm indicata de aparatul de masurat. Aceasta eroare, care apare n procesul de masurare, se numeste eroare de masurare si se noteaza n general prin X.
X = X m X
(3.1)
Valoarea adevarata a unei marimi este imposibil de determinat, deoarece orice masurare este practic afectata, mai mult sau mai putin, de erori, datorate imperfectiunii mijloacelor de masurare, conditiilor de mediu, unor perturbatii exterioare, operatorului etc. n practica se accepta n locul valorii adevarate o valoare determinata cu o incertitudine suficient de mica, denumita valoare conventional adevarata. De aici rezulta importanta cunoasterii, pentru o masurare efectuata n anumite conditii si cu anumite mijloace de masurare, erorii maxime care poate fi comisa.
- eroarea de masurare valoarea masurata (Xm ) diferenta
incertitudinea de masurare valoarea adevarata
valoarea conventional adevarata
Fig. 3.1. Cu privire la eroarea de masurare.
Prin incertitudine de masurare se ntelege intervalul n care se estimeaza, cu o anumita probabilitate, ca se afla valoarea adevarata a masurandului. Precizarea acesteia face utilizabil sau nu rezultatul masurarii. De exemplu, o prelucrare mecanica cunoscuta cu o
Andrei CHICIUC
Erori de masurare
27
incertitudine de 0,1 mm este inutila daca ea s-a cerut initial sa fie de 0,01 mm. n lipsa acestor precizari, rezultatul poate sa nu prezinte interes practic n utilizare. 3.2. Clasificarea erorilor de masurare Pentru a determina erorile care afecteaza rezultatul masurarii, precum si factorii care le produc, trebuie sa se tina seama ca: mijlocul electric de masurare masoara o marime care este implicata n fenomenul supus masurarii mpreuna cu alte marimi; aceasta marime trebuie corect definita; masurarea se desfasoara ntr-un mediu ambiant; rezultatul masurarii are un beneficiar. n figura 3.2 sunt evidentiate principalele elemente care sunt prezente n procesul de masurare si erorile pot fi clasificate dupa provenienta lor n erori datorate: w fenomenului supus masurarii; w interactiunii mijloc de masurare-fenomen supus masurarii; w mijlocului electric; w interactiunii beneficiarului masurarii-mijloc de masurare.
n figura 3.2 x este marimea de masurat, q k , q k sunt marimile de influenta prezente n fenomenul supus masurarii, respectiv n mediul ambiant corespunzator mijlocului de masurare, iar y este valoarea masurata obtinuta de la mijlocul de masurare de catre beneficiarul masurarii.
Fenomenul supus masurarii Mediul ambiant
qk
qk
x
Marimea de masurat Mijlocul electric de masurare
y
Beneficiarul masurarii
Fig. 3.2. Principalele surse de erori n procesul de masurare
Andrei CHICIUC
28
Erorile de model sunt datorate fenomenului supus masurarii si ele provin din simplificarea sistemului fizic asupra caruia se efectueaza masurarea neglijndu-se unele proprietati sau marimi fizice caracteristice acestuia. Erorile de influenta reprezinta erorile introduse de factorii de mediu care pot influenta marimea de masurat. Exemplu: umiditatea mediului ambiant la masurarea grosimii hrtiei cu grosimetre electrice capacitive. Erorile instrumentale reprezinta erorile proprii ale mijloacelor electrice de masurare fiind cuprinse, de regula, ntre limitele cunoscute n functie de modul de definire a preciziei, precum si erorile suplimentare datorita marimilor de influenta, de exemplu: temperatura, cmpurile electromagnetice, umiditatea etc. Erorile de interactiune dintre mijlocul electric de masurare si fenomenul supus masurarii sunt cauzate de actiuni electromagnetice sau mecanice exercitate de mijlocul de masurare asupra fenomenului supus masurarii si reciproc. Erorile de interactiune dintre beneficiarul masurarii si mijlocul electric de masurare sunt cauzate de neasigurarea de catre beneficiar a conditiilor nominale de utilizare a mijlocului electric de masurare. Dupa modul cum sunt exprimate, erorile pot fi: absolute, relative si raportate: 1. Eroarea absoluta este diferenta dintre valoarea masurata si valoarea adevarata a marimii masurate:
X=X-Xe
(3.2)
Eroarea absoluta are aceleasi dimensiuni fizice ca si marimea masurata si se exprima n aceleasi unitati de masura. Eroarea absoluta cu semn schimbat se numeste corectie. 2. Eroarea relativa este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea marimii masurate:
X Xe X = Xe Xe
(3.3)
3. Eroarea raportata este raportul dintre eroarea absoluta si domeniul de masurare.
Andrei CHICIUC
Erori de masurare
29
r =
X Xe X = X max X min X max X min
(3.4)
unde: Xmax limita superioara de masurare; Xmin limita inferioara de masurare. Eroarea relativa si cea raportata sunt marimi adimensionala si se exprima ca un numar, n procente sau n parti pe milion [unitate de masura anglosaxona] (de exemplu 5.10-4, 0.05% sau 500 ppM). Valoarea masurata se prezinta mpreuna cu eroarea de masurare exprimata n aceleasi unitati sau sub forma de eroare relativa pentru a se putea aprecia precizia masurarii. De exemplu, pentru exprimarea valorii tensiunii masurate sunt acceptate urmatoarele prezentari:
U x (V ) U x
si U x (V ) x (%)
(3.5)
Dupa regimului marimii de masurat erorile pot fi statice sau dinamice: 1. Eroarea statica reprezinta eroarea de masurare care rezulta la un regim stationar constant al marimii de masurat. 2. Eroarea dinamica este eroarea de masurare care rezulta la un regim varia bil al marimii de masurat. Erorile dinamice depind att de caracteristicile mijloacelor si metodelor de masurare utilizate ct si de natura variatiilor marimii de masurat. Dupa caracterul aparitiei n masurarile repetate, erorile de masurare se clasifica n trei tipuri de erori: 1. Erori sistematice sunt acele erori care nu variaza la repetarea masurarii n aceleasi conditii sau variaza n mod determinabil odata cu modificarea conditiilor de masurare. Ele se datoreaza unor cauze bine determinate, se produc ntotdeauna n acelasi sens, au valoare constanta n marime si semn sau variabila dupa o lege bine determinata si pot fi eliminate prin aplicarea unor corectii. Erorile sistematice pot fi la rndul lor obiective si subiective: a) erori sistematice obiective: w erori de aparat (instrumentale), datorate unor caracteristici constructive ale aparatelor, incorectei etalonari, uzurii. Limitele lor de variatie sunt cunoscute din specificatiile tehnice date de
Andrei CHICIUC
30
furnizorul aparatului si sunt, prin urmare, cel mai usor de evaluat de catre operator; w erori de metoda, aparute ca urmare a principiilor pe care se bazeaza metoda de masurare, a introducerii unor simplificari sau utilizarii unor relatii empirice. Ele apar mai ales la metodele indirecte de masurare; w erori produse de factori externi (erori de influenta), deosebit de greu de evaluat prin calcule, deoarece nu ntotdeauna pot fi cunoscute cauzele si legile de variatie n timp a conditiilor de mediu (temperatura, presiunea, umiditatea, cmpuri magnetice, radiatii etc.). Pentru eliminarea lor se impune asigurarea conditiilor de mediu cerute de producator pentru instalatia de masurat. b) erori sistematice subiective (de operator), provenind din modul subiectiv n care operatorul apreciaza anumite efecte (coincidente de repere la citirea rezultatelor, intensitati luminoase etc.) si care tin de gradul sau de oboseala, de starea sa psihica sau de anumite deficiente ale organelor de perceptie. 2. Erori aleatoare (ntmplatoare) sunt erorile care au valori si semne diferite ntr-o succesiune de masuratori efectuate n aceleasi conditii. Ele nu sunt controlabile si pot proveni din fluctuatiile accidentale ale conditiilor de mediu, ale atentiei operatorului uman, sau ale dispozitivului de masurare. 3. Erori grosolane (greseli) constau n abateri foarte mari, cu probabilitate mica de aparitie si care produc denaturari puternice ale rezultatelor masuratorilor. Aceste erori sunt introduse prin alegerea gresita a metodei sau a mijloacelor de masurare, neatentiei n timpul masurarii, calculelor eronate etc. Alte categorii de erori ale instrumentelor de masura: w eroarea de fidelitate caracterizeaza exactitatea cu care se obtin o serie de indicatii concordante, masurnd aceeasi marime, repetat, la anumite intervale de timp; w eroarea de citire (la instrumentele analogice) consta n aprecierea gresita a pozitiei indicatorului; w eroarea de mobilitate este cea mai mica modificare a marimii de masurat care se poate observa cu certitudine (mobilitatea fiind
Andrei CHICIUC
Erori de masurare
31
calitatea unui instrument de a-si modifica pozitia sistemului mobil la o variatie ct mai mica a marimii); w eroarea de histerezis consta n producerea de indicatii diferite ale instrumentului n functie de modul de variatie al marimii: valori crescatoare sau descrescatoare, cu variatie rapida sau lenta; w eroarea de zero incorecta definire a pozitiei initiale dintre indicator si originea scalei pe care se face citirea rezultatului masurarii, n absenta marimii de masurat, ceea ce va conduce la un decalaj permanent ntre valoarea indicata si cea adevarata; w eroarea de justete este diferenta dintre valoarea mediei aritmetice X0 a unui sir de masuratori si valoarea sa adevarata Xa. 3.3. Prelucrarea datelor experimentale Utilizarea metodelor grafo-analitice reprezinta o modalitate simpla de prezentare a datelor experimentale. Pentru interpretarea mai comoda a rezultatelor obtinute din masuratori se prefera reprezentarea grafica sub forma de histograma. Daca presupunem ca ntr-un sir de n masuratori s-au obtinut valorile limita Xm max si Xm min, lungimea intervalului de grupare d se calculeaza cu formula lui Sturges:
d=
X m max X m min 1 + 3,22 log n
(3.6)
Pentru a ntocmi o histograma se procedeaza n modul urmator: se ntocmeste tabelul de date primare; se ordoneaza n sens crescator valorile din tabelul precedent si, pe baza formulei lui Sturges, se stabilesc intervalele de grupare; se calculeaza pentru fiecare interval de grupare valoarea centrala sau medie; se determina numarul de date ni corespunzator unei clase; numarul de masurari ni pentru care se obtin valori cuprinse ntr-un interval de grupare se numeste frecventa absoluta; se calculeaza frecventa relativa ca raport al frecventei absolute ni si al numarului total de masurari n:
Andrei CHICIUC
32
fi =
ni n
(3.7)
Daca se construieste o diagrama formata din dreptunghiuri avnd baza egala cu intervalul de grupare, iar naltimea proportionala cu frecventa (absoluta sau relativa), se obtine o histograma (figura 3.3).
Frecventa relativa
Unind prin segmente de dreapta (care formeaza o linie frnta) mijloacele superioare ale dreptunghiurilor histogramei, se obtine poligonul de frecventa.
fi
0,4 0,3 0,2 0,1
3.3.1. Indicatori statistici utilizati 1 2 3 4 5 6 di Intervale de grupare la prelucrarea datelor experimentale Fig. 3.3. Histograma si polinomul frecventelor relative. Pentru prelucrarea statistica a masuratorilor efectuate, se folosesc niste valori tipice de selectie, numite indicatori statistici. Cei mai importanti sunt: A) Indicatori de localizare (de pozitie) media aritmetica: efectund un sir de n masuratori asupra unei marimi fizice X, n aceleasi conditii experimentale, se obtin valorile Xm1, Xm2, , Xmn, Media aritmetica se determina cu formula:
X=
X m1 + X m2 + ... + X mn 1 n = X mi n n i =1
(3.8)
Este deosebit de importanta n estimarea preciziei masuratorilor, deoarece prin proprietatile sale, deseori se adopta ca marime de referinta. Se poate demonstra ca n cazul unui sir foarte mare de masuratori (n), valoarea medie X tinde catre valoarea reala a marimii masurate. media geometrica:
G = n X m1 X m 2 ... X mn = n
X
i =1
mi
(3.9)
Andrei CHICIUC
Erori de masurare
33
media patratica:
2 Xp =
1 2 2 2 X m1 + X m2 + ... + X mn n
Xp = 1 n 2 X mi n i =1
(3.10)
sau media armonica:
(3.11)
H=
1 = 1 1 1 + + ... X m1 X m 2 X mn
i =1
1 X mi
(3.12)
mediana Me se defineste ca valoare a variabilei care mparte sirul rezultatelor, dispuse n ordine crescatoare, n doua parti egale. Daca sirul are un numar impar de termeni, mediana se ia ca valoarea de ordin (n+1)/2. Daca sirul este par, mediana se ia egala cu media aritmetica a valorilor centrale. moda sau dominanta M0 se defineste ca valoarea careia i corespunde frecventa maxima de masuratori ntr-un sir de determinari. Daca sirul de masuratori are doua valori maxime, repartitia se numeste bimodala, iar daca sunt mai multe, plurimodala. ntre media aritmetica, mediana si moda exista urmatoarele relatii:
Me =
M 0 + 2X 3M e M 0 . ; M 0 = 3M e 2 X ; X = 3 2
(3.13)
B) Indicatori de dispersie amplitudinea de dispersie, care arata domeniul de variatie a marimii studiate:
w = X m max - X m min
abaterea:
(3.14)
d i = X mi X
(3.15)
Andrei CHICIUC
34
abaterea medie patratica:
S=
(X
n i =1
mi
n 1
d
i =1
2 i
n 1
(3.16)
dispersia de selectie S2:
(X =
n i =1
m1
X X
) + (X
2
m2
(X
mi
X + ... + X mn X n 1
=
(3.17)
n 1
3.3.2. Repartitia normala (Gauss) a rezultatelor experimentale Prin numeroasele aplicatii practice, aceasta repartitie are o deosebita importanta n metrologie. Cu ajutorul ei se pot analiza: w un sir de masuratori, strict n aceleasi conditii experimentale, efectuate asupra aceleiasi marimi X; w rezultatele unor masuratori asupra unei colectivitati de obiecte caracterizate printr-o anumita proprietate, pentru determinarea unei caracteristici a acesteia. Pentru distributia Gauss, densitatea de probabilitate de repartitie a rezultatelor, considerate ca variabile aleatoare, se scrie :
f (X m ) =
pentru:
1 S 2
(X
mX 2
2S
(3.18)
< X m X < +
(3.19)
unde: X este media aritmetica a masuratorilor; S abaterea medie patratica. n figura 3.4 se prezinta aspectul graficului functiei distributiei de probabilitate, reprezentnd pe axa absciselor diferenta, iar pe axa ordonatelor valorile acestei functii, conform relatiei (3.18).
Andrei CHICIUC
Erori de masurare
35
Se poate observa ca:
f max X m X =
1 S 2
(prin derivare n raport cu Xm)
(3.20)
exista doua puncte de inflexiune simetrice:
f X m = X S = 0,606 f max ( X m )
f(Xm )
(3.21)
Fig. 3.4. Curba de repartitie Gauss a densitatii de probabilitate de distributie a rezultatelor masuratorilor.
-3S -2S -S S 2S 3S X m -X
Proprietati ale curbei Gauss: w pentru un numar suficient de mare de masurari, riguros n aceleasi conditii experimentale, valorile marimii masurate se distribuie simetric fata de media aritmetica X ; w functia densitatii de probabilitate este neglijabila pentru valori ale variabilei Xm care difera de media aritmetica cu mai mult de 3S; w aria delimitata de curba si de axa absciselor este 1 pentru toate valorile X si S; w f(Xm)>0 si f(-Xm) = f(Xm) deci graficul este simetric fata de axa ordonatelor; w curba are forma de clopot (clopotul lui Gauss) si are doua puncte de inflexiune n punctele:
X m X = S X m + X = +S
(3.22) (3.23)
w forma curbei este conditionata de dispersia rezultatelor masuratorilor (fig.3.5): S1<S2<S3

Andrei CHICIUC
36
Probabilitatea ca eroarea absoluta sa se afle ntre doua limite 1 si 2 este :
P(1 < X < 2 ) =
1 S
e 2
1
(X )2
2S 2
d ( X )
(3.24)
X = X m X
(3.25)
Grafic, aceasta probabilitate este reprezentata de aria delimitata de curba Gauss, axa absciselor si ordonate n punctele 1 si 2 (figura 3.5).
f( X)
Fig. 3.5. Curba de repartitie Gauss a densitatii de probabilitate de distributie a erorilor accidentale.
1
-3S -2S -S S
2
2S 3S X
Pe lnga repartitia normala (Gauss), se utilizeaza n analiza sau prezentarea valorilor marimilor masurate si alte repartitii: Repartitia normala Laplase; Repartitia t (Student); Repartitia 2 (hipatrat); Repartitia Weibull (fig. 3.6); Repartitia rectangulara s.a.
Fig. 3.6. Curba de repartitie Weibull a repetitivitatii vitezei vntului pe gradatii de viteza (aplicatie WAsP).
Andrei CHICIUC
Standardizarea
37
4. STANDARDIZAREA 4.1. Notiuni generale Standardizarea este uniformizarea planificata a unor obiecte materiale sau imateriale, efectuata n comun de factorii interesati n folosul general. Standardizarea promoveaza rationalizarea si asigurarea calitatii n economie, tehnica, stiinta, administratie si serveste la cresterea securitatii oamenilor si a obiectelor. De asemenea ea contribuie la cresterea calitatii n toate sectoarele vietii, iar continutul standardelor trebuie sa tina seama de necesitatile generale. Standardele trebuie sa promoveze dezvoltarea si umanizarea tehnicii. Datorita faptului ca progresul tehnic poate avea si efecte negative, standardele au devenit sursa de ncredere pentru utilizarea tehnicii. Prescriptiile cuprinse n ele ofera o garantie a evitarii eventualelor consecinte nocive ale tehnicii. n acelasi timp, standardele au o importanta deosebita pentru protectia consumatorilor, pentru protectia muncii n scopul evitarii accidentelor, pentru pastrarea datelor si pentru protectia mediului nconjurator. 4.2. Principii ale standardizarii Activitatea de elaborare a standardelor are la baza noua principii : 1. activitatea este voluntara: oricine are dreptul de a colabora pe baza de reciprocitate, inclusiv parteneri straini reprezentanti pe piata; 2. publicabilitate: toate propunerile de standardizare si proiectele de standarde sunt publicate si supuse dezbaterilor; 3. participarea tuturor factorilor interesati: fiecare putnd sa-si apere drepturile; 4. uniformitatea si noncontradictia: activitate ce cuprinde toate disciplinele tehnice; nainte de publicare, standardele, sunt comparate cu cele existente; 5. veridicitatea: reflecta realitatea si se redacteaza n baza cunoasterii tehnico-stiintifice; 6. aplicarea n interesul general: standardele trebuie sa cuprinda probleme de interes general si sa fie destinate, obligatoriu, prosperitatii generale;
Andrei CHICIUC
38
7. luarea n considerare a nivelului tehnicii: standardizarea se desfasoara pe baza cunoasterii realizarilor stiintifice si oglindeste nivelul tehnicii la momentul elaborarii lor; 8. luarea n seama a situatiei economice: la elaborarea standardelor se analizeaza efectele economice ale acestora, n acelasi timp se standardizeaza numai ce este absolut necesar; 9. internationalitatea: activitatea de standardizare are la baza efectele economice ale unui comert mondial fara piedici de ordin tehnic si a unei piete comune n Europa; de aici si necesitatea standardelor internationale si, n tot mai mare masura, de standarde europene. Standardele tehnice cstiga tot mai mult teren n domeniul juridic ntre partenerii de afaceri, n special n contractele comerciale si de fabricatie. Principiile generale ale activitatii de standardizare sunt: formarea cadrului legislativ n domeniul standardizarii; aplicarea practicilor internationale si europeane n domeniul standardizarii; trecerea la standardizarea voluntara; crearea si gestionarea Fondului National de documente normative de standardizare; organizarea activitatii de standardizare pe baza functionarii Comitetului Tehnic de standardizare; dezvoltarea sistemului de asigurare informationala n domeniul standardizarii pe baza noilor tehnologii informationale, care integreaza procesul de acumulare, prelucrare, pastrare si difuzare a informatiei. 4.3. Organisme internationale de standardizare Standardizarea se efectueaza la nivel national (standardele nationale si de firma), la nivel european si la nivel international, acesta din urma este cel spre care se ndreapta o mare parte a intereselor economiei nationale (figura 4.1). n prezent exista circa 20 000 de standarde internationale si mai mult de 5000 de standarde europene. 4.3.1. Standardizarea internationala Organizatia Internationala pentru Standardizare ISO (International Organization for Standardization) si Comisia Internationala de
Andrei CHICIUC
Standardizarea
39
Electrotehnica CEI (International Electritechnical Commission) formeaza mpreuna sistemul international de standardizare (figura 4.1). Ambele organisme sunt asociatii particulare conform dreptului elvetian, cu sediul la Geneva. Orice tara poate fi membra a cestei asociatii prin institutul sau national de standardizare. La votare fiecare tara detine cte un vot. Asociatia CEI a fost fondata n 1906 si este o organizatie neguvernamentala, ce are ca menire elaborarea si publicarea standardelor internationale n domeniile electrotehnic, electronic si n alte domenii nrudite, precum si asigurarea conformitatii standardelor.
Standarde internationale ISO/CEI Grad de concretizare orientat pe probleme Apropierea de ultimul nivel al tehnicii Obligativitate pentru ntreprindere Compromis Termen de valabilitate Standarde europene CEN/CENELEC Standarde nationale Standarde de ntreprindere (interne)
Fig. 4.1. Piramida standardelor.
Standarde internationale sunt elaborate de catre cele aproximativ 1000 de comitete tehnice si subcomitete de la ISO si CEI, dintre care 224 sunt Comitete Tehnice (TC) de la ISO, si respectiv o multime de subcomitete. Orice tara poate participa la lucrarile CEI prin intermediul Comitetului Tehnic National, care ar trebui sa fie unicul n tara respectiva. n prezent, 139 de tari sunt membre ale organizatiei ISO si sunt divizati n tei categorii: member bodies (93 de tari) este un membru reprezentativ al fiecarei tari, care participa si exercita drepturi depline de vot la orice comitet tehnic; correspondent members (35 de tari, printre care si R. Moldova) este un membru corespondent, o organizatie a tarii respective, activitatea careia este desfasurata n scopul elaborarii standardele nationale, acest membru al ISO nu este un participant activ n activitate tehnica si politica al acestei organizatii, nsa este informata cu toate activitatile ei;
Andrei CHICIUC
40
subscriber membership (11 de tari) acest statut de membru subscris este acordat tarilor cu o economie slab dezvoltata, pentru care sunt stabilite taxe de membru reduse, fiindu-se informat cu standarde internationale. Membrii deplini ai CEI au drepturi depline de a participa n activitatea comitetelor tehnice si ale diferitor subcomitete n calitate de: membru participant (Participating member: P-member include 30 de Comitete) cu obligatii de vot, participare la adunari sau membru observator (Observer member: O-member include 53 de Comitete) care are un statut de observator nsa cu drepturi de a lua cunostinta cu documentele comitetelor si de a comenta/participa la dezbateri, precum si de a participa la adunari. Republica Moldova este reprezentata la ISO de catre Departamentul de Standardizare si Metrologie ("Moldova-Standard") si face parte din correspondent members. Standardele Internationale contin recomandari pentru standardele nationale echivalente, dar pot fi utilizate si direct, ca, de exemplu, n cazul ntreprinderilor multinationale sau a tarilor n curs de dezvoltare care n-au institute de standardizare suficient de dezvoltate. 4.3.2. Standardizarea europeana Comitetul European pentru Standardizare (CEN) si Comitetul European pentru Standardizare n Electrotehnica (CENELEC) sunt asociatii particulare de drept belgian, cu sediul la Bruxelles. Ele formeaza institutia de standardizare europeana comuna. Membrii ei sunt institute nationale de standardizare ale tarilor membre ale Comunitatii Europene si ale zonelor europene de comert liber. CEN si CENELEC functioneaza asemanator cu ISO/CEI cu unele diferente. La votarea standardelor europene, diferite tari au o pondere diferita a voturilor, n functie de puterea economica a tarii respective, de exemplu Germania are 10 voturi iar Luxemburg numai 2. Un standard european trebuie preluat de catre tarile membre, n standardele nationale, chiar daca acestea au votat mpotriva, anulnd standardele nationale cu prescriptii care difera.
Andrei CHICIUC
Standardizarea
41
4.4. Standardizarea n Republica Moldova 4.4.1. Strategii si principii de functionare Importanta standardizarii n economia si societatea contemporana este unanim recunoscuta pe plan mondial. Analiza experientei internationale demonstreaza ca nu poate fi creata o economie nationala viabila si competitiva, nu pot fi create relatii comerciale civilizate si reciproc avantajoase cu alte tari, fara crearea Sistemului National de Standardizare (SNS). n Republica Moldova, Departamentul de Standardizare, Metrologie si Supraveghere Tehnica "Moldova-Standard" determina strategia de dezvoltare a standardizarii nationale, asigura realizarea unei politici tehnice unice n domeniul standardizarii, metrologiei si certificarii. Crearea Sistemul National de Standardizare a Republicii Moldova a demarat dupa obtinerea independentei (29 August 1991) si pot fi evidentiate doua etape: 1991 - Reorganizarea Directiei republicane din Moldova (RSSM) a Gosstandart-ului (URSS) n Departamentul de Stat pentru Standarde, Metrologie si Calitatea Productiei al Republicii Moldova; 1992 - Departamentul Standarde, Metrologie si Calitatea Productiei s-a comasat cu Departamentul pentru Supraveghere Tehnica, formnd astfel actualul Departament Standarde, Metrologie si Supraveghere Tehnica al Republicii Moldova ("MoldovaStandard"). Baza legislativa a activitatii Departament Standarde, Metrologie si Supraveghere Tehnica, precum si a standardizarii n R. Moldova o reprezinta legile: 1. Legea cu privire la standardizare. 2. Legea privind protectia consumatorilor. Politica Statului n domeniul standardizarii se realizeaza prin Sistemului National de Standardizare care cuprinde: w Departamentul Supraveghere Tehnica, Standardizare si Metrologie investit cu dreptul de Organism National de Standardizare (ONS); w Comitetele Tehnice de Standardizare; w Subdiviziunile (serviciile) de standardizare ale ministerelor, departamentelor si agentilor economici.
Andrei CHICIUC
42
Activitatile de baza desfasurate de SNS sunt: w Crearea si gestionarea fondului national de standarde de produse, procese, servicii, metode de ncercari, precum si de standarde nationale de tehnica generala. n prezent, Fondul National de Standardizare (figura 4.2) cuprinde peste 37000 de standarde.
Fig. 4.2. Fondul National de Standardizare al R. Moldova: 1. Standarde nationale 190 de standarde ce constituie 0,5 la suta din fondul total; 2. Standarde romne 8500 (23%); 3. Standarde internationale 6000 (16%); 4. Standarde regionale (interstatale) 21000 (56,5%); 5. Standarde ale tarilor CSI 1000 (3%); 6. Standarde ale altor tari 400 (1%).
5 3%
6 1%
1 1%
2 23%
4 56%
3 16%
w w w w w w
Elaborarea principiilor generale ale SNS RM reiesind din conditiile de aderare la Organizatia Mondiala a Comertului; Trecerea la aplicarea voluntara a standardelor; Completarea cadrului legislativ cu norme legislative nationale armonizate cu normele internationale, europene si nationale ale statelor industrial dezvoltate; Colaborarea internationala n domeniul standardizarii; Asigurarea informationala n domeniul standardizarii; Pregatirea si perfectionarea cadrelor n domeniul standardizarii.
"Moldova-Standard" colaboreaza cu institutii similare din statele-membre ale CSI, Romnia, Turcia, Bulgaria, Germania, Tarile Baltice, Polonia, SUA etc. Principalele directii de colaborare fiind: schimbul de documente normative; verificari metrologice; schimbul de experienta; ncercari de certificare a produselor;
Andrei CHICIUC
Standardizarea
43
stagierea specialistilor; recunoasterea reciproca a certificatelor de conformitate; asistenta tehnica; acreditare. Premisele organizarii activitatii de standardizare n Republica Moldova sunt urmatoarele conditii reale: reforma economiei nationale pe baza relatiilor de piata; recunoasterea oportunitatii integrarii economiei nationale cu economiile europeana si internationala; necesitatea promovarii unei politici armonizate cu prevederile Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC); necesitatea promovarii politicii de comun acord n domeniul standardizarii cu Comunitatea Statelor Independente. "Moldova-Standard" reprezinta Republica Moldova n calitate de membru n: w Organizatia Internationala de Standardizare (ISO); w Organizatia Internationala de Metrologie Legala (OIML); w Organizatia Institutiilor Metrologice de Stat a tarilor din Europa Centrala si de Est (COOMET); w Consiliul Euro-Asiatic de Standardizare, Metrologie si Certificare n cadrul CSI (EASC); w Organizatia Interregionala de Standardizare (IRSA). 4.4.2. Principii de organizare a Sistemului National de Standardizare Administrarea si coordonarea activitatii de standardizare, cooperarea cu ministerele, departamentele, asociatiile obstesti, comitetele tehnice de standardizare si agentii economici, participarea la activitatea de standardizare internationala si regionala sunt exercitate de catre ONS Departamentul Supraveghere Tehnica, Standardizare si Metrologie (Moldova Standard). Comitetele Tehnice de standardizare sunt organisme create n diverse domenii de activitate, cu acordul ONS, de catre ntreprinderi, organizatii si alte persoane juridice interesate pentru efectuarea activitatii de standardizare nationala, internationala si regionala. n prezent, n R.Moldova sunt constituite 25 CT, inclusiv un singur comitet care activeaza n domeniul Energetica si Electrotehnica - Electronica comitetul CT 12 "Radioelectronica" creat de Institutul de Cercetari
Andrei CHICIUC
44
Stiintifice n domeniul constructiei aparatelor electrice ELIRI la 03.04.1995. Documentele normative de standardizare n domeniul electrotehnic aplicate pe teritoriul Republicii Moldova sunt: Standardele nationale (SM); Standardele internationale, regionale (interstatale) GOST, aplicate n modul stabilit; Standardele nationale romne STAS sau SR, aplicate n modul stabilit; Prescriptiile tehnice (PT MD); Standardele de firma (SF). 4.4.3. Baze de date n domeniul standardizarii electrotehnice existente n R. Moldova Fondul National de documente normative n domeniul electrotehnic este depozitat la biblioteca Departamentului Supraveghere Tehnica, Standardizare si Metrologie. Acest fond cuprinde: 964 standarde GOST ale fostei URSS adoptate pna la 01.01.92 n domeniul E - Utilaj Energetic si Electrotehnic; 928 standarde GOST ale fostei URSS adoptate pna la 01.01.92 n domeniul ? Electronica, Radioelectronica si Telecomunicatii; 106 standarde romne SR/STAS declarate ca standarde nationale n domeniul F Energetica si Electrotehnica - Electronica; 56 standarde ale Federatiei Ruse GOST R declarate ca standarde nationale n domeniul E Utilaj Energetic si Electrotehnic; 13 standarde ale Federatiei Ruse GOST R declarate ca standarde nationale n domeniul ? Electronica, Radioelectronica si Telecomunicatii; 1 standard moldovean SM 103:1995 Ascensoare Electrice. Clasificare si terminologie. 4.4.4. Modul de elaborare a standardelor electrotehnice n R. Moldova Modul de elaborare a standardelor moldovene este stipulat n standardul SM 1-3:1997, care stabileste modul de elaborare, coordonare, aprobare, nregistrare de stat, editare, examinare, revizuire, modificare si anulare a standardelor moldovene.
Andrei CHICIUC
Standardizarea
45
Procesul de elaborare a standardelor moldovene este divizata n urmatoarele faze de elaborare: a) Anteproiect. Este elaborat de Comitetul Tehnic sau de orice persoana fizica sau juridica interesata. Odata cu elaborarea anteproiectului trebuie sa se ntocmeasca si nota de fundamentare, care sunt transmise organizatiilor interesate, inclusiv: beneficiarului sau consumatorului principal, ntreprinderilor producatoare, institutiilor de cercetare si organelor supravegherii de stat. Dupa expirarea termenului (de o luna) de studiere si expediere a observatiilor asupra proiectului, CT mpreuna cu elaboratorul ntocmeste o sinteza a observatiilor primite si o redactie noua a proiectului de standard tinnd cont de observatiile si propunerile primite. b) Proiect pentru comitet. Dupa examinarea anteproiectului, de catre membrii CT, si transmiterea observatiilor (daca sunt) se stabileste necesitatea unei noi redactii sau pregatirea proiectului pentru comitet ca proiect pentru ancheta publica. Ciclul se repeta pna cnd se adopta hotarrea referitoare la consens. c) Proiect pentru ancheta. Proiectul este supus anchetei publice (publicat). Orice persoana fizica sau juridica poate lua cunostinta cu textul proiectului si poate prezenta observatiile si propunerile sale pe margine proiectului. Sinteza observatiilor primite este transmisa membrilor CT si organizatiilor ce coordoneaza proiectul - pentru discutia observatiilor (60 zile). Persoanele fizice sau juridice care au transmis observatii sunt invitate sa participe la sedinta CT pentru discutarea observatiilor. n cazul unor modificari importante proiectul standardului poate fi supus unei noi anchete publice. d) Proiect de standard. Proiectul de standard n baza observatiilor facute n cadrul anchetei publice si n cazul discutiilor n CT este considerat proiect de standard si transmite catre ONS. e) Aprobarea si nregistrarea de stat a standardelor. Organismul National de Standardizare examineaza si ia decizia, n urma efectuarii expertizei proiectului de standard, referitor la aprobarea standardului. nregistrarea de stat a standardului este efectuata de catre ONS. f) Editarea standardului. Organismul National de Standardizare publica informatia referitor la standardele aprobate. Dreptul de editate (reeditare) si difuzare a standardelor nationale apartine n exclusivitate ONS.
Andrei CHICIUC
46
4.4.5. Modul de adoptare a standardelor romne n standarde moldovene Avnd comunitatea de limba, istorie si cultura, precum si acceptul din partea organizatiilor ISO/CEN de preluare pe teritoriul Republicii Moldova a standardelor romne, dupa anul 1992 sistemul national de standardizare a desfasurat activitati de selectare si adoptare a standardelor romne n standarde moldovene. n cest scop, se utilizeaza metoda declaratiei de ratificare si metoda paginii de coperta, ele fiind cele mai rapide si cele mai putin costisitoare. Metodele se reglementeaza n baza acordurilor de colaborare ncheiate ntre ASRO - Asociatia de Standardizare din Romnia si ONS. Modul de adoptare a standardelor romne, inclusiv si a standardelor identice cu cele internationale si europene este stabilit de standardul moldovean SM 1-2: 2000 "Adoptarea standardelor romne n standarde moldovene". 4.4.6. Modul de elaborare a standardelor interstatale (n cadrul CSI) Modul de elaborare a standardelor interstatale (Comunitatea Statelor Independente) este stipulat n standardul SM 1 -10:1996, care stabileste regulile de organizare si executare a urmatoarelor categorii de lucrari n domeniul standardizarii interstatale: elaborare, expertiza si prezentare a standardelor interstatale pentru aprobare, aplicarea standardelor, tirajarea standardelor, formarea, pastrarea si gestiunea fondului de standarde interstatale. n Republica Moldova se executa urmatoarele tipuri de lucrari n domeniul standardizarii interstatale: colaborarea tehnico-stiintifica la lucrarile de standardizare interstatala cu toate statele participante la Conventie; organizarea aplicarii standardelor interstatale (GOST); expertiza tehnico-stiintifica a proiectelor de documente normative interstatale; elaborarea proiectelor GOST n conformitate cu Programul de standardizare interstatala si celor de initiativa; formarea propunerilor la proiectul programelor anuale de standardizare interstatala si la programele de perspectiva; examinarea propunerilor la proiectele programelor de standardizare interstatala ale statelor participante la Conventie;
Andrei CHICIUC
Standardizarea
47
avizarea proiectelor de standardizare interstatale n redactie finala elaborate de alte state participante la Conventie; formarea, pastrarea si gestionarea fondului de standarde interstatale.
Organizarea si coordonarea lucrarilor de standardizare interstatala se realizeaza nemijlocit de catre Departamentul Moldova-Standard. Aplicarea standardelor interstatale, pe teritoriul republicii, prevede doua cazuri: 1) cnd nu exista un standard moldovean analog; 2) cnd exista un Standard moldovean analog n vigoare (n acest caz prin aceeasi hotarre standardul moldovean se anuleaza din momentul punerii n aplicatie a standardului interstatal). 4.4.7. Adoptarea standardelor internationale n standarde moldovene Modul de adoptare a standardelor internationale (ISO) elaborate de catre Organizatia Internationala de Standardizare si de catre Comisia Electrotehnica Internationala (CEI), a documentelor si recomandarilor internationale (DI si RI) elaborate de Organizatia Internationala de Metrologie Legala (OIML) si de catre alte institutii si organisme internationale de standardizare n standarde moldovene este stipulat n standardul SM 1-12:1997. Adoptarea standardelor internationale n standarde moldovene se efectueaza prin una din urmatoarele metode: metoda traducerii (cu sau fara reimprimarea originalului); metoda unei noi redactii (cu sau fara abateri tehnice); metoda de incorporare sau referinta (n standardul moldovean se incorporeaza integral standardul international sau partile lui cuprinse n standard; sau se face referinta la standardul international n ntregime sau la partile lui utilizate n standardul moldovean). Propunerile privind metoda de aplicare (de adoptare a standardelor internationale) se face de catre comitetul tehnic national de standardizare. La adoptarea standardului international, indicativul standardului moldovean este format din sigla standardului moldovean (SM) si indicativul standardului international, cum ar fi: SM ISO 4171, SM CEI 68-1.
Andrei CHICIUC
48
5. ETALOANE 5.1. Generalitati. Clasificari Masurile etalon sunt masurile care servesc la reproducerea si pastrarea unitatilor de masura, precum si la verificarea si gradarea diferitelor masuri si instrumente de masura. Etaloane se mpart n doua clase: A) etalonul propriu-zis, care este o masura destinata pastrarii si reproducerii unei unitati, cu precizie maxima, permisa de tehnica masurarii ntr-un anumit stadiu al tehnicii. Ele sunt de urmatoarele categorii: 1. etaloane de baza, care formeaza baza legala si stiintifica n tehnica masurarii ntr-o anumita tara, independent de unitatile stabilite; 2. etaloane derivate, care reprezinta reproducerea concreta a unitatilor derivate; 3. etaloane de lucru, folosite la lucrarile curente de metrologie. Etaloanele se mai pot clasifica: 1) dupa destinatie: etaloane absolute sunt dispozitive care servesc la definirea unitatilor de masura fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul; etaloane de conservare sunt dispozitive precise si stabile n timp care furnizeaza unitatea de masura corespunzatoare si necesita calibrare n raport cu etaloane absolute; etaloane de transfer sunt dispozitive care permit transferul unitatilor de masura ntre domenii sau regimuri de functionare. 2) dupa precizie: etaloane internationale care sunt pastrate la Biroul International de Masuri si Greutati BIMG de la Serves, Franta ; etaloane primare(nationale) care sunt pastrate la Biroul National de Metrologie Legala BNML a tarii si servesc la verificarea etaloanelor secundare, se considera ca fiind cele mai precise din tara respectiva si se verifica periodic cu etaloanele internationale;
Andrei CHICIUC
ETALOANE
49
etaloane secundare servesc la verificarea etaloanelor de lucru si sunt pastrate la filialele regionale ale BNML; etaloane tertiare (de lucru) sunt pastrate n laboratoarele metrologice uzinale si sunt utilizate la verificarea aparatelor de masura de precizie.
B) masurile model, cu precizie normata, care sunt de trei categorii: 1. Masuri etalon si instrumente de categoria I-a, care se verifica dupa etaloane; 2. Masuri etalon si instrumente de categoria II-a, care se verifica cu masurile de categoria I-a; 3. Masuri etalon si instrumente de categoria III-a, care se verifica cu masurile de categoria II-a. 5.2. Etalonul absolut de curent electric Unitatea fundamentala de curent electric, amperul absolut, se stabileste cu ajutorul balantei de etalon (figura 5.1), a carei functionare se bazeaza pe fortele de interactiune dintre conductoarele strabatute de curenti electrici (forte electrodinamice). Platanul P1 al balantei, reprezinta un sistem electrodinamic, cu inductivitatea mutuala M. Bobina fixa B1, B2, conectata n serie cu bobina mobila b, sunt parcurse de curentul I. Forta rezultanta este:
f x = f r + fa
Forta rezultata fx se masoara cu greutati etalon m, asezate pe platanul P2 al balantei. Valoarea intensitatii curentului electric, determinata la pozitia de echilibru a balantei, rezulta din egalitatea fx = fm , fortei electrodinamice cu cea gravitationala:
(5.1)
P 1 fr fa B1 b B2 F1=k I 2
P 2
Fm =m g
Fig. 5.1. Balanta etalon.

Andrei CHICIUC
50
kI = mg;
I=
mg k
; [A]
(5.2)
unde: constanta k, este determinata de elementele constructive ale bobinelor, pozitia lor relativa si de permeabilitatea magnetica a circuitului magnetic (aer, vid); m este masa de pe platanul P2; g este acceleratia gravitationala n punctul de experimentare. La efectuarea masuratorilor se respecta urmatoarele conditii: se verifica exactitatea balantei, se stabileste vid n mediul nconjurator, se mentine temperatura uniforma si constanta, astfel ca se poate realiza o precizie de masurare pna la 0,001 %. 5.3. Etalon de rezistenta. Determinarea absoluta a ohmului Ohmul absolut este determinat cu ajutorul unei punti avnd un etalon absolut Lampard. n figura 5.2 se prezinta puntea Ogawa formata din rezistentele R1, R2, R3 si condensatoarele C1, C2, C3. Ecuatiile de echilibru sunt:
R1 R2 C1 C2 2 = 1 R1 R2 R C3 = R1 C1 + R2 C2 3
(5.3)
Reglajul puntii se realizeaza din capacitatea C3, variabila de 100 pF si prin modificarea frecventei generatorului. Generatorul este sincronizat la 1591 Hz, valoarea fiind ajustabila cu o rezolutie de 10-7. Valorile uzuale ale componentelor sunt: R1 =R2=R3=20000 , condensatoarele C1=C2=5000 pF, C3=10000 pF, =10000 deci f = /( 2 ) = 1591 Hz . Se considera rapoartele:
R2 R = 1 C2 = C1
Andrei CHICIUC
(5.4)
ETALOANE
51
Pentru eliminarea influentilor capacitatilor parazite se utilizeaza ramura Wagner. Rezistenta se determina absolut:
R1 =
1 C1
(5.5)
Precizia de determinare absoluta pentru valoarea de 1 este de 210-6.
C R R1 C1 C3 C3 R2 C2 R3 R Ramura Wagner
Fig. 5.2. Punte Ogawa pentru determinarea absoluta a ohmului.
5.4. Etalon de tensiune 5.4.1. Determinarea absoluta a voltului Determinarea absoluta a voltului se realizeaza cu electrometrul prin masurarea fortei de atractie ntre doi electrozi aflati la o diferenta de potential. Fie avem capacitatea C a unui condensator format din doi electrozi. n situatia aplicarii unei diferente de potential, energia nmagazinata pe armaturile condensatorului este:
1 W = CU 2 2
iar forta de atractie este:
Andrei CHICIUC
(5.6)
52
F=
dW dx
(5.7)
unde dW - reprezinta variatia de energie corespunzatoare la o variatie dx ntre electrozi.
F=
U 2 dC 2 dx
(5.8)
Determinarea absoluta a tensiunii U se realizeaza prin masurarea fortei F si a capacitatii dC. n raportul dC/dx intervine lungimea si capacitatea, care poate fi obtinuta printr-un etalon absolut de capacitate Lampard. 5.4.2. Electrometru pentru reproducerea absoluta a voltului n figura 5.3 este reprezentat un electrometru realizat de K. Clothier la National Measurement Laboratory NML (Australia), care utilizeaza un electrod mobil reprezentat de suprafata unui lichid conductor, mercurul.
U S x Mercur
Fig. 5.3. Electrometru absolut cu mercur (NML, Australia)
Andrei CHICIUC
Forta electrostatica este echilibrata de greutatea mercurului supraridicat cu naltimea h, atunci cnd se aplica o diferenta de potential U. Pentru un element de suprafata se obtine:
F=
U 2 dC U 2 S = 2 = hS ? g 2 dx 2 x
(5.9)
unde: - este densitatea mercurului; C=S/x capacitatea electrometrului; x distanta dintre nivelul supranaltat al mercurului si electrodul fix. Expresia tensiunii este data de:
ETALOANE
53
U=x
2 h g
(5.10)
n aceasta expresie nu mai intervine suprafata S. Aceasta metoda necesita cunoasterea densitatii mercurului cu o precizie de 10-6, si a unei distante forte mici h, de exemplu: de ordinul milimetrilor pentru tensiuni de ordinul de 10kV. 5.5. Etalonul absolut de capacitate (A.M.Thompson) Acest etalon are la baza teorema demonstrata n 1956 de catre australienii A.M. Thompson si D.G. Lampard, care demonstreaza ca daca patru conductoare metalice, cilindrice si rectilinii, sunt asezate paralel, cu axele dispuse n colturile unui patrat si daca doua conductoare diagonal-opuse sunt legate electric ntre ele si puse la pamnt, atunci ntre celelalte doua conductoare, ramase libere, va exista o capacitate a carei valoare depinde numai de lungimea conductoarelor. D.G. Lampard si A.M. Thompson au propus un nou tip de etalon de capacitate bazat pe proprietatile electrostatice ale sistemelor cilindrice. Lampard si Van de Pauw au considerat o suprafata cilindrica divizata prin patru segmente izolate (figura 5.4). Capacitatile liniare obtinute ntre doi electrozi opusi corespund traiectoriilor interne ale liniilor de forta. n cazul n care cele patru segmente sunt identice, atunci C=C13=C24 si se obtine:
2e
de unde rezulta capacitatea:
C o
=1
(5.11)
C = 0
ln 2 10 7 = 2 2 ln 2 = 1,953509 [ pF / m] 4 c0
(5.12)
2 unde: 0 = 1 0 c0
este permitivitatea calculata functie de viteza
luminii c0=2,9979254106 m/s n vid si permeabilitatea magnetica 0=410-7 H/m, ln2=0,693147, =3,141592.
Andrei CHICIUC
54
n figura 5.5 este reprezentat etalonul absolut propus de A.M.Thompson. Capacitatea C are expresia identica:
C = o
ln 2 l
(5.13)
C24
1 3 4
C= o ln2
C 13
Fig. 5.4. Cuplarea electrozilor propusa de Lampard si Van de Pauw.
Fig. 5.5. Etalonul absolut de capacitate propus de A.M. Thomson.
Aceasta expresie permite realizarea celui mai simplu etalon absolut de capacitate, bazat doar pe masurarea precisa a unei lungimi. Raportnd capacitatea la unitatea de lungime, rezulta capacitatea specifica Cs=1,953509pF/m.
Cs =
C ln 2 = 0 l
(5.14)
Pentru dimensionarea condensatorului etalon la o valoare de 10 pF ar fi necesare conductoare de lungime l=5,11883m. Precizia acestui etalon va depinde de precizia cu care poate fi masurata lungimea barelor. Prin procedee optice interferometrice, lungimea l poate fi masurata cu precizii de ordinul 10-8 sau 1/100 ppm, iar pentru 0 pot fi asigurate precizii de ordinul 10-7 (1/10 ppm) sau 10-5%. Precizia etalonului de capacitate nu poate depasi n aceste conditii 10-6 (10-4%) sau 1ppm (unitatea relativa anglo-saxona parts million=1/1010 sau 10-6 %). n cazul n care 0 este cunoscut cu aproximativ 10-8 dupa Naval Research Laboratory NRL (SUA), atunci precizia este aproximativ de 0,1ppm.
Andrei CHICIUC
Instrumente electrice de masurare
55
6. INSTRUMENTE ELECTRICE DE MSURARE Instrumentul electric de masurare constituie cel mai simplu mijloc tehnic care poate furniza de sine statator informatii de masurare si reprezinta o componenta de baza a oricarui aparat de masurare analogic. Un instrument de masurare este un mecanism electromecanic care, n majoritatea cazurilor, converteste o marime electrica activa x ntr-o marime mecanica, cel mai adesea un cuplu de forte denumit cuplu activ care provoaca rotirea dispozitivului mobil al acestuia. Pentru ca fiecarei valori x sa-i corespunda o deviatie a dispozitivului mobil, asupra acestuia actioneaza si un cuplu rezistent, dependent de . Principiul de functionare al instrumentelor de masurare difera n functie de fenomenul fizic utilizat pentru producerea cuplului de forte necesar rotirii dispozitivului mobil. Dupa principiul de functionare instrumentele de masurare se mpart n urmatoarele categorii: magnetoelectrice; de inductie; cu magnet mobil; electrostatice; feromagnetice; cu lamele vibrante; electrodinamice; termice etc. ferodinamice; n Anexa 8 sunt prezentate simbolurile marcate pe cadranele aparatelor de masurat, printre care si simbolurile instrumentelor de masurare. Instrumentele de masurare sunt formate dintr-o parte fixa si o parte mobila, denumita dispozitiv mobil. Att partea fixa ct si cea mobila sunt prevazute cu elemente active care servesc la producerea cuplului activ si cu elemente auxiliare care ndeplinesc diverse functii. 6.1. Elemente auxiliare ale instrumentelor de masurat n constructia instrumentului de masurare intra urmatoarele dispozitive: a) Elemente care asigura suspensia sistemului mobil. Suspensia poate fi: w cu lagare (figura 6.1), utilizata la aparate cu clasa c0,2, consta din pietre dure (rubin, agat, sticla speciala, otel sau bronz), prevazute cu mici cratere slefuite n care se pot roti pivotii (din otel) cu vrfuri rotunjite;
Andrei CHICIUC
56
cu benzi tensionate (figura 6.2), utilizata la instrumentele cu o sensibilitate ridicata (ca si suspensia pe fir de torsiune) cu clasa de exactitate c 0,5 elimina frecarile din lagare; cu fir de torsiune, benzile tensionate sau firul de tensiune produc cuplul antagonist si conduc curentul (n unele dispozitive) la bobina mobila.
3 4 5
1 2 3
2 6 7 5
Fig. 6.1. Suspensie pe lagare: 1 ax din otel, 2 piatra dura, 3 surub.
Fig. 6.2. Suspensie pe benzi tensionate: 1 ac indicator; 2 scala de masura; 3 corector de zero; 4 arc de ntindere; 5 benzi tensiometrice; 6 contragreutate; 7 bobina mobila.
b) Elemente de producere a cuplului antagonist, dependent de unghiul de rotatie al echipajului mobil. Poate fi realizat pe cale: w mecanica (resorturi spirale, benzi sau fire de torsiune, mai rar greutatea proprie); w pe acelasi principiu ca si cuplul activ (la logometre). c) Corectorul de zero - regleaza exact pozitia de zero a dispozitivului de citire al aparatului de masurare. Este un buton sau surub care poate roti punctul de fixare al unuia din resoartele spirale sau un capat al benzii (firului) de torsiune. d) Dispozitivul de citire al deviatiilor compus din: w indicatorul deviatiei, care poate fi ac indicator sau cu spot luminos; w scara gradata.
Andrei CHICIUC
57
e) Dispozitivul de amortizare produce un cuplu de forte proportional cu viteza unghiulara dx/dt a sistemului mobil, reducnd astfel numarul si amplitudinea oscilatiilor. Pot fi: w pneumatice, cu camera de aer si piston sau paleta (figura 6.3 , b); w electromagnetice, cu o paleta de Al sau cadru care se misca n cmpul magnetic al unui magnet permanent (figura 6.4). f) Elemente de echilibrare (contragreutati) etc.
1 2 3 a) b)
Fig. 6.4. Dispozitiv de amorsare eloctromagnetic: 1 ax, 2 magnet permanent, 3 piesa din aluminiu
1 2 3
Fig. 6.3. Dispozitive de amorsare pneumatice: a) cu piston, b) cu paleta. 1 ax; 2 piston; 3 paleta.
6.2. Instrument magnetoelectric Exista doua tipuri constructive de instrumente magnetoelectrice: cu magnet permanent exterior si cu magnet permanent interior. 6.2.1. Instrumentul cu magnet permanent exterior (prezentat n fig. 6.5) Acest tip constructiv este cel mai raspndit. Sistemul fix al acestuia este format dintr-un magnet permanent 1 prevazut cu piesele polare 2 si miez cilindric 3. Elementul activ al dispozitivului mobil l constituie bobina mobila 4 care nconjoara miezul 3 putndu-se roti n ntrefierul cilindric dintre piesele polare si miez, fiind fixata pe doua semiaxe care se sprijina n paliere. Pe semiaxe mai sunt fixate acul indicator 7 cu contragreutatile de echilibrare 5 si doua resorturi spirale 6 nfasurate n sensuri opuse pentru a compensa efectele variatiilor de temperatura. Resorturile spirale servesc totodata la aducerea curentului la bobina mobila.
Andrei CHICIUC
58
Bobina are, n repaus, o nclinare fata de axa N-S de 4045, astfel nct rotirea are loc ntr-un singur sens, cu un unghi de maxim 90. Pentru unghiuri mai mari de 90 se utilizeaza constructii speciale care pot permite o rotatie de pna la 260. Scara este gradata uniform.
Fig. 6.5. Instrument magnetoelectric cu magnet permanent exterior. 1 magnet permanent, 2 piese polare, 3 cilindru feromagnetic, 4 bobina mobila, 5 contragreutati, 6 resort spiral, 7 ac indicator, 8 scala, 9 sistem corector de zero.
Magnetul permanent se fabrica din aliaj magnetic dur, caracterizat prin inductie remanenta si cmp coercitiv de valori mari, pentru a produce n ntrefier un cmp magnetic puternic. Piesele polare si miezul cilindric se fabrica dintr-un material magnetic moale, de mare permeabilitate. 6.2.2. Instrumentul cu magnet permanent interior (prezentat n fig. 6.6) Instrumentul cu magnet permanent interior are circuitul magnetic alcatuit dintr-un magnet permanent interior 1 si un cilindru exterior din material feromagnetic 2 prin care se nchide fluxul magnetic. n ntrefierul dintre 1 si 2 se poate roti bobina mobila 3 cu suspensie pe paliere. 6.2.3. Functionarea instrumentului magnetoelectric La conectarea n circuitul de masurare, bobina mobila este parcursa de curentul I si, sub actiunea cuplului activ, se va deplasa cu un unghi elementar d, astfel nct energia localizata n cmpul magnetic al dispozitivului mobil (Wm=I) va suferi o deviatie:
dWm =Id
Andrei CHICIUC
(6.1)
59
2 3
Fig. 6.6. Instrument magnetoelectric cu magnet permanent interior. 1 magnet permanent, 2 cilindru feromagnetic exterior, 3 bobina mobila, 4 piesa polara.
N S
4
Daca notam cu dS suprafata elementara din ntrefier parcursa de cele doua laturi active ale bobinei la rotirea ei cu d, variatia fluxului magnetic va fi: F d=NBdS (6.2) n care dS=bld=Ad (6.3)
N
B F
unde: N este numarul de spire al bobinei; B inductia din ntrefier; l lungimea laturii active a bobinei; b latimea bobinei; A suprafata bobinei
Fig. 6.6. Cu privire la functionarea instrumentului magnetoelectric.
Substituind ecuatiile 6.2 si 6.3 n 6.1 obtinem ecuatia cuplului activ, produs de interactiunea dintre cmpul magnetic din ntrefier si curentul ce parcurge bobina mobila:
dWm Ma = = 0 I d I =const.
(6.4)
unde: Wm = I - energia localizata n cmpul magnetic al dispozitivului mobil; d - deplasarea acului indicator; 0=NBA
Andrei CHICIUC
60
Sub actiunea cuplului activ Ma dispozitivul mobil se roteste cu un unghi care corespunde pozitiei n care acest cuplu este echilibrat de cuplul rezistent Mr =-D (unde D este cuplul rezistent specific al elementului elastic) dezvoltat n resorturile spirale. La echilibru Ma+ Mr=0, rezulta:
0 I = D
Din care se obtine magnetoelectric: ecuatia de functionare a
(6.5) instrumentului
0 I = S I D 0 NBA = D D
(6.6)
unde S reprezinta sensibilitatea acestuia si se determina ca:
S=
(6.7)
Deoarece S=const., deviatia este proportionala cu intensitatea curentului I si scara instrumentului este deci uniforma. Instrumentul functioneaza numai n curent continuu. 6.2.4. Logometru magnetoelectric (figura 6.7) Echipajul mobil este constituit din doua bobine coaxiale, dispuse sub un anumit unghi. Cele doua cadre bobinate creeaza cupluri electromagnetice care actioneaza N S n sens contrar si la a caror egalitate se stabileste pozitia de echilibru. Astfel, nu este necesar un cuplu antagonist Fig. 6.7. Logometru mecanic, el fiind realizat pe cale magnetoelectric. electrica. Echipajul mobil nu are o pozitie preferentiala (de zero), el poate ocupa orice pozitie, n echilibru indiferent.
M 1 = NBSi1 cos
(6.8) (6.9)
M 2 = NBSi 2 cos + 2
Andrei CHICIUC
61
La echilibru:
M1 + M 2 = 0
Rezulta:
(6.10) (6.11)
tg =
i1 i2
Decalajul cadrelor poate fi diferit de 90, iar cmpul magnetic poate sa nu fie uniform. S-a constatat ca sensibilitatea este cu att mai mare cu ct se alege un unghi de ncrucisare mai mic (515). Logometrul magnetoelectric functioneaza cu curenti foarte slabi. Proprietatea sa principala este independenta indicatiilor de conditiile externe. Instrumentele magnetoelectrice cunosc cele mai raspndite utilizari. Galvanometrele cu oglinda sunt instrumente cu o mare sensibilitate (curenti de ordinul 10-7 10-11 A ). Galvanometrele cu ac indicator le urmeaza, cu curenti n domeniul 10-510-7 A si pot fi etalonate ca miliampermetre, microampermetre, ampermetre, milivolmetre, voltmetre, n c.c sau c.a. daca sunt prevazute cu redresoare. Logometrele magnetoelectrice se utilizeaza la constructia: w ohmmetrelor (cu doua sau trei bobine); w frecventmetrelor (varianta cu doua bobine) etc. 6.3. Instrument feromagnetic Ampermetrele si voltmetrele feromagnetice reprezinta cele mai raspndite aparate de masurat de curent alternativ. n dispozitivele feromagnetice cuplul activ este creat de fortele de interactiune care se exercita ntre cmpul magnetic produs de o bobina fixa, parcursa de curentul de masurat, si una sau mai multe piese feromagnetice aflate sub actiunea cmpului. Sub actiunea acestor forte, piesele feromagnetice se deplaseaza n regiunea unde cmpul magnetic este mai intens, marind prin aceasta energia magnetica a sistemului. Dupa natura fortelor care creaza cuplul activ si dupa modul de constructie instrumentele feromagnetice pot fi: cu atractie si cu repulsie. n figura 6.8 este reprezentat dispozitivul feromagnetic cu repulsie utilizat frecvent la realizarea aparatelor de tablou.
Andrei CHICIUC
62
Acest dispozitiv contine o bobina fixa 3, de forma cilindrica rotunda, n interiorul careia se afla doua piese 1 si 2, confectionate din material feromagnetic moale, dintre care una este fixata de interiorul carcasei bobinei (1), iar cealalta este mobila (2), fiind prinsa de axul dispozitivului.
2 3
4
I I
Fig. 6.8. Instrument feromagnetic cu repulsie: 1 piesa feromagnetica fixa, 2 piesa feromagnetica mobila, 3 bobina, 4 resort spiral.
Cuplul activ apare datorita respingerii pieselor feromagnetice care se polarizeaza magnetic n acelasi fel atunci cnd prin bobina trece curentul de masurat. Cuplul rezistent este creat de un singur resort spiral 4. Cuplul de amortizare, la unele dispozitive, este creat pe cale mecanica (pneumatic), prin miscarea unei palete n interiorul unei camere de aer, nchisa (vezi figura 6.3). Expresia cuplului activ care actioneaza asupra sistemului mobil poate fi obtinuta exprimata astfel:
Ma =
unde:
dWem 1 2 dL = I d 2 d
(6.12)
Wem - energia cmpului magnetic al bobinei, care are expresia; L inductivitatea proprie a bobinei; - unghiul de deviatie a acului indicator.
Andrei CHICIUC
63
La echilibrul cuplului activ cu cuplul rezistent M r = D (dat de resortul spiral) se obtine pentru deviatia :
1 dL I2 2D d
(6.13)
Relatia obtinuta arata ca scara gradata a dispozitivului feromagnetic are un caracter patratic, imprimat de existenta factorului I2; deviatiile cresc odata cu patratul curentului. 6.3.1. Logometrele feromagnetice Logometrele feromagnetice (figura 6.9) sunt construite din doua bobine fixe (1) parcurse de curentii i 1 si i 2 de masurat, n ferestrele carora patrund cele doua piese feromagnetice (2), solidare cu axul echipajului mobil (5). Pe ax este fixat rigid acul indicator (3) cu contragreutati (6). n figura, scala aparatului este notata cu cifra 4. Logometrele sunt lipsite de cuplu antagonist mecanic, unul din cuplurile produse de curentii de masurat jucnd rolul cuplului antagonist. Montajul este astfel realizat, nct una din piesele feromagnetice intra n fereastra bobinei (marindu-i inductanta), iar cealalta iese din bobina corespunzatoare (micsorndu-i inductanta).
6 1 5 2 1 3 4
6.3.2. Caracteristici ale feromagnetic. instrumentului feromagnetic Functionarea acestor instrumente este influentata de existenta pieselor feromagnetice, prezenta cmpurilor magnetice exterioare, variatiile de temperatura si de frecventa. Avantaje: w constructie simpla; w sensibilitate redusa la suprasarcini; w posibilitatea folosirii att n c.c ct si n c.a;
Andrei CHICIUC
Fig. 6.9. Logometru
64
w fiabilitate ridicata; w pret de cost scazut. Dezavantaje: w consum propriu mare (0,5 7,5 W) comparativ cu dispozitivul magnetoelectric. Energia se consuma pentru producerea cmpului magnetic al bobinei. w sensibilitate mai mica (comparativ cu dispozitivele magnetoelectrice); w necesitatea unor ecranari pentru reducerea influentei unor cmpuri magnetice exterioare; w precizia aparatului este influentata de pierderile prin curenti turbionari n piesele feromagnetice; w pierderile prin histerezis si curenti turbionari la masurarea n c.a. sunt mai mari dect n c.c., rezultnd reducerea indicatiilor. Se impune reducerea la minimum a pieselor feromagnetice. Clasa de precizie a instrumentelor feromagnetice este, ca urmare, nu prea buna, de ordinul 12,5. Numai n constructii speciale poate ajunge 0,5 sau 0,2 (folosind pentru piesele feromagnetice aliaje slab magnetice). 6.4. Instrument electrodinamic Aparatele electrodinamice (precum si cele ferodinamice) utilizeaza ca dispozitiv de masurat un electrodinamometru, la care bobinele fixa si mobila sunt parcurse de curentul de masurat sau de curenti proportionali cu acesta. Caracteristica lor principala este precizia ridicata, aparatele de acest tip construindu-se ca aparate de laborator, de clasa 0,2 si 0,1 pentru curent alternativ si curent continuu. De obicei ele se etaloneaza n curent continuu, prin metoda de compensatie si se utilizeaza n curent alternativ ca aparate etalon sau de verificare a altor aparate de precizie mai redusa. Cuplul activ al dispozitivelor electrodinamice (precum si a celor ferodinamice) este creat de fortele electrodinamice care apar ntre una sau mai multe bobine fixe si una sau mai multe bobine mobile parcurse de cureti.
Andrei CHICIUC
65
Dupa cum n circuitul magnetic al bobinelor nu se foloseste sau se folosesc piese feromagnetice, dispozitivele se numesc electrodinamice, respectiv ferodinamice. Dispozitivul electrodinamic (figura 6.10) consta din doua bobine fixe 1, cilindrice, identice, coaxiale si dintr-o bobina mobila 2 de forma rotunda sau dreptunghiulara, fixata pe axul 3 dispus perpendicular pe axul bobinelor fixe. Curentul este adus la bobina mobila prin doua resoarte spirale 4 care servesc si la crearea cuplului rezistent mecanic. De ax mai sunt fixate: acul indicator 5 cu contragreutatile 6 si paleta 7 a amortizorului cu aer 8. La trecerea unor curenti continui I1 si I2 prin bobinele fixa si mobila, fortele de interactiune care apar tind sa roteasca bobina mobila (2) n pozitia n care fluxul sau ar coincide cu cel al bobinei fixe (1). Cuplul activ corespunzator acestor forte se poate calcula folosind expresia generala n care pentru energia magnetica Wem a sistemului, format din cele doua bobine, poate fi scrisa expresia:
Wem =
1 1 2 L1 I12 + L2 I 2 + L12 I1 I 2 2 2
(6.13)
unde: L1 si L2 sunt inductivitatile proprii ale bobinelor fixa si mobila, iar L12 este inductivitatea mutuala.
1 2 I2 6 I1 I1 8 2 3 7 5 1 4 5 4 6
Fig. 6.10. Schita instrumentului electrodinamic.
Andrei CHICIUC
66
Dintre toate marimile de care depinde Wem numai inductivitatea mutuala L12 variaza cu deviatia , deci expresia cuplului activ al dispozitivului electrodinamic este:
Ma =
dWem dL = I1 I 2 12 d d
(6.14)
adica, este functie att de curentii din bobine, ct si de pozitia reciproca a bobinelor. La echilibrul cuplului activ cu cel rezistent, dat de resoartele spirale, are loc egalitatea: M a = M r = D , care permite obtinerea deviatiei:
dL 1 I 1 I 2 12 D d
(6.15)
Dispozitivul ferodinamic este similar celui electrodinamic avnd nsa circuitul magnetic al bobinei fixe format n cea mai mare parte din material feromagnetic (tole de transformator sau pulberi feromagnetice presate, pentru reducerea pierderilor prin histerezis si curenti turbionari). n acelasi timp, trebuie de mentionat ca instrumentele ferodinamice sunt inferioare ca precizie celor electrodinamice (clasa 1 2,5). Au un cuplu activ mult mai puternic (datorita utilizarii partilor feromagnetice) si consum propriu mai redus. Sunt mai robuste constructiv, fiind utilizate cu precadere pentru aparate de c.c. de tablou (wattmetre), aparate destinate mediilor cu socuri si vibratii, si pentru nregistratoare (cuplu puternic). 6.5. Instrument electrostatic Aparatele electrostatice utilizeaza n scopul deplasarii sistemului mobil fortele electrostatice de atractie ce apar ntre armaturile unui condensator electric, carora li se aplica o diferenta de potential. Aceste forte tind sa mareasca capacitatea si energia electrostatica nmagazinata n condensator. Variatia capacitatii aparatelor electrostatice poate fi obtinuta fie prin varierea suprafetei active a armaturilor, fie prin varierea distantei dinte armaturi. Aparatele electrostatice se construiesc n special ca voltmetre (pentru masurarea tensiunilor nalte) si wattmetre (mai rar) . Instrumentul electrostatic (figura 6.11) este constituit din doua armaturi metalice fixe 1, avnd forma unor sectoare de cutie cilindrica foarte plata,
Andrei CHICIUC
67
n interiorul carora se afla o paleta mobila din aluminiu 2 de forma unui sector dublu de cerc. La aplicarea unei tensiuni continue U ntre armatura mobila si armaturile fixe, fortele electrostatice determina aparitia unui cuplu activ care roteste paleta mobila n sensul cresterii capacitatii si energiei localizata n condensatorul format de sistemul de armaturi. Avnd n vedere ca energia localizata n cmpul electric este
1 We = CU 2 , cuplul activ rezulta: 2 Ma = 1 dC 2 U 2 d

(6.16)
Din conditia de echilibru a cuplurilor (Ma =-D) se deduce ecuatia de functionare n curent continuu:
1 dC 2 U 2 D d
(6.17)
2 ecran 1
1 U
2 U
Fig. 6.11. Instrument electrostatic cu variatia suprafetei active a armaturilor.
Andrei CHICIUC
68
Aceste instrumente masoara direct tensiuni continue si alternative indiferent de forma acestora. Printre alte proprietati ale instrumentului electrostatic se pot mentiona: precizie: nu prea ridicata (1 1,5); sensibilitatea: scazuta, fortele electrostatice fiind mici, este cel mai putin sensibil dispozitiv; consum propriu foarte scazut, practic zero (rezistenta interna infinita) fiind dispozitivul cu cel mai scazut consum de energie. 6.6. Instrument termoelectric Aparatele termoelectrice constau dintr-un instrument de masurat magnetoelectric asociat cu unul sau mai multe dispozitive termoelectrice. Dispozitivul de masurat termoelectric (figura 6.12) consta dintr-un termocuplu al carui punct de sudura este ncalzit datorita caldurii dezvoltate prin efect Joule de catre curentul electric de masurat trecut printr-un fir ncalzitor. La stabilirea unei diferente de temperatura ntre punctul de sudura si capetele libere ale termocuplului, apare ntre acestea o tensiune continua (tensiune termoelectromotoare), care se masoara cu un aparat de masurat magnetoelectric.
i t0 t
Fig. 6.12. Termocuplu cu contact si fir ncalzitor.
Tensiunea termoelectromotoare E produsa de dispozitivele termoelectrice depinde, n afara factorilor constructivi ai acestora, de diferenta de temperatura t existenta ntre punctul de sudura ncalzit t si capetele reci ale termocuplului t0 temperatura ambiantala. Supratemperatura t este proportionala cu cantitatea de caldura dezvoltata n firul ncalzitor (de rezistenta R), de catre curentul de masurat I, adica cu RI2. Rezulta, cu aproximatie, considernd R constant, ca tensiunea termoelectromotoare este:
Andrei CHICIUC
69
E = k t = k1 RI 2 = k 2 I 2
(6.18)
proportionala cu patratul curentului masurat. Aceasta tensiune se masoara cu un milivoltmetru magnetoelectric a carui deviatie este:
= SU E =S U k 2 I 2
adica scara aparatului este patratica (SU sensibilitatea de tensiune). 6.7. Instrument de inductie
(6.19)
Principiul de functionare a acestor instrumente consta n interactiunea dintre fluxurile magnetice create de una sau mai multe bobine si curentii indusi de aceste fluxuri n sistemul mobil sau n anumite parti metalice ale acestuia. Astfel, ele sunt dispozitive de c.a., fiind bazate pe fenomenul de inductie. Cea mai importanta utilizare a instrumentului de inductie este realizarea contoarelor de inductie, mono sau trifazate. Deaceea, n continuare, se va prezenta principiul de functionare a unui contor de inductie monofazat. Prin integrarea n raport cu timpul a puterii active Pa(t) livrata unui consumator se poate determina energia consumata ntr-un interval de timp: t1 si t2 :
E = Pa (t )dt
t1
t2
(6.20)
La contorul de inductie (schitat n figura 6.13) asupra unui disc de aluminiu, montat pentru a se putea roti, exercita o influenta paralel cu axul lagarului un flux magnetic U produs de o bobina de tensiune si un flux I produs de o bobina de curent. Tensiunile induse produc curenti turbionari n disc. Cuplul Mel produs electromagnetic rezulta din interactiunea ambelor fluxuri U si I , cu curenti turbionari produsi n conditiile respective de celalalt flux. Cuplul M el care rezulta este proportional cu frecventa retelei f, cu fluxurile U si I , si cu sinusul unghiului de defazaj dintre ambele fluxuri:
Andrei CHICIUC
70
M el f U I sin ( U , I ).
Pentru a obtine un cuplu proportional cu puterea activa Pa :
(6.21)
M el Pa = UI cos
(6.22)
trebuie ca fluxul I sa fie proportional cu curentul I. Curentul prin bobina de tensiune care produce fluxul corespunzator tensiunii trebuie sa fie proportional cu tensiunea U si defazat cu 90 fata de tensiunea U, ceea ce pentru o inductanta pura aproximativ are loc. Astfel, n cazul unui consumator pur rezistiv trebuie ca fluxul U sa fie defazat cu exact 90 fata de fluxul I (compensare 90). Deoarece, n afara de aceasta, asupra discului se exercita, printr-un magnet permanent, un cuplu de frnare M f s proportional cu viteza unghiulara s a discului, viteza unghiulara instantanee a discului se regleaza proportional cu puterea activa instantanee Pa(t), adica:
s(t) Pa(t).
(6.23)
Numarul N de rotatii obtinut cu ajutorul unui angrenaj demutiplicator este citit la contoarele de inductie mono sau trifazate de uz casnic pe un dispozitiv de indicare mecanic si este proportional cu integrala n intervalul de timp t2 - t1 a vitezei unghiulare s(t) a discului.
N=k 1 (t ) dt=k 2 Pa (t )dt.

t1 t1
t2
t2
(6.24)
Erorile dispozitivului de inductie, implicit si a contorului de inductie, pot proveni din: variatiile de tensiune, determinnd modificarea punctului de functionare pe curba de magnetizare a fierului; variatia frecventei, determinnd variatia inductantelor bobinelor, a decalajului flux-curent, a valorii curentilor turbionari indusi; variatia temperaturii, influentnd rezistenta dispozitivului mobil - (o variatie t =10 C conduce la o eroare de 1-2%). Proprietati ale instrumentului de inductie : clasa de precizie scazuta;
Andrei CHICIUC
71
cuplu motor mare; rezistenta la suprasarcini; cmp magnetic propriu puternic; scala neuniforma;
1 2 6 U I B 3 ~U
Fig. 6.13. Contor de inductie. 1 electromagnet de tensiune; 2 bobina de tensiune; 3 electromagnet de curent; 4 bobina de curent; 5 magnet de frnare; 6 disc de aluminiu.
Andrei CHICIUC
72
7. PUNI DE MSURARE Puntile sunt mijloace de masurare a caror functionare se bazeaza pe metoda de zero (compensatie) si se utilizeaza, cu precadere, la masurarea rezistentelor dar nu numai. Domeniul de masurare al puntilor se ncadreaza n intervalul de la 10-6 la 1010 , (cu scheme derivate din puntea simpla Wheatstone), iar ca precizii: 12 % pentru puntile portabile; pna la 0,001 % pentru puntile de laborator. Circuitul puntii (de masurare) se compune din: w patru rezistente care formeaza laturile unui patrulater nchis; w un aparat indicator de zero legat ntr-una din diagonalele puntii; w sursa de alimentare conectata n cea de-a doua diagonala. Principiul metodelor de punte consta n echilibrarea electrica a puntii, care se caracterizeaza prin lipsa curentului n diagonala aparatului de zero. Valoarea marimii de masurat rezulta din conditia de echilibru a puntii, n functie de rezistentele cunoscute din laturile patrulaterului. Metodele de punte au o sensibilitate si precizie mare de masurare, nefiind influentate de etalonarea aparatului de zero sau de variatiile sursei de alimentare. Clasificari ale puntilor de masurare: a) dupa modul de lucru: punti echilibrate: semiechilibrate; punti dezechilibrate. b) dupa regimul de alimentare: punti de curent continuu; punti de curent alternativ. c) dupa valorile rezistentelor masurate: pentru valori mici (Thomson); pentru valori medii (Wheatstone); pentru valori mari (punti megohmetrice).
Andrei CHICIUC
Punti de masurare
73
7.1. Puntea Wheatstone echilibrata Schema puntii (figura 7.1) este o retea completa cu patru noduri, n laturile patrulaterului avnd rezistentele R1R4, ntr-una din diagonale sursa de alimentare electrochimica sau electronica E si n cealalta diagonala un galvanometru sau un alt detector (indicator) de nul IN cu rezistenta interna R5. Principiul metodei consta n echilibrarea schemei, adica atingerea situatiei cnd curentul n diagonala detectorului de nul este zero:
Ig =0
(7.1)
R2
A
Astfel, tensiunile la bornele rezistentelor R2 si R3 respectiv R1 si R4 sunt egale doua cte doua:
Ig R5 IN
2
R1
B
I1 I2 R3
R2I1=R3I 2
R1I1=R4I2 De unde:
R R1 = R4 2 R3
(7.2) (7.3)
I
R4
D
(7.4)
R6
Relatia 7.4 este conditia de echilibru a puntii Wheatstone si permite determinarea uneia din rezistente cnd se cunosc celelalte. Pentru a obtine echilibrul trebuie ca una sau mai multe dintre rezistentele R2, R3, R4 sa fie variabile. Se deosebesc din acest punct de vedere: punti cu rezistenta variabila la raport constant; punti cu raport variabil la rezistenta constanta, raportul putnd fi R2 / R3 sau R4 / R3. Puntile de precizie sunt construite de obicei cu raport constant si rezistenta
Fig. 7.1. Puntea simpla Wheatstone alimentata n c.c.
Fig. 7.2. Rezistente ce alcatuiesc raportul puntii de precizie.
Andrei CHICIUC
74
variabila. Rezistentele care alcatuiesc raportul (fig.7.2) sunt realizate astfel nct acest raport sa poata fi fixat la o valoare egala cu o putere ntreaga a lui 10, ntre 10-3 si 103. Ca rezistenta de echilibrare a puntii serveste, de obicei, o rezistenta cu 3 pna la 6 decade cu manete sau fise ncorporate n punte. Deviatia galvanometrului este proportionala cu curentul Ig din diagonala C-D:
=SI Ig
(7.5)
unde SI este sensibilitatea de curent a galvanometrului. Aplicnd legile lui Kirchhoff se determina Ig :
Ig =
E ( R2 R4 R1 R3 ) R1 R 2 (R 2 + R 4 ) + R3 R4 ( R1 + R 4 ) + R5 R6 ( R1 + R2 + R 3 + R4 ) +
+ R5 ( R1 + R2 )(R 3 + R4 ) + R6 ( R2 + R3 )( R3 + R4 )
(7.6) unde: R5 este rezistenta detectorului de nul IN; R6 rezistenta sursei E. Domeniile de masurare ale puntilor Wheatstone este limitat ntre 1 si 1 M. Pentru rezistente sub 1 erorile apar datorita rezistentelor conductoarelor si a celor de contact de la borne, iar peste 1 M prin reducerea sensibilitatii puntii din cauza micsorarii curentilor prin laturi si influentei rezistentelor de izolatie. 7.2. Puntea dubla Thomson Se foloseste la masurarea rezistentelor sub 1 , pna la 10-6 , avnd rezistentele de contact si de legatura ale rezistentei de masurat plasate ntr-un circuit auxiliar, nct prin conexiune tetrapolara, influenta lor este evitata, figura 7.3.
Andrei CHICIUC
Punti de masurare
75
E K RX
Rh A
RN
R1 IN
R2
R3
R4
Fig. 7.3. Puntea dubla Thomson.
Schema se poate transfigura ntr-o punte obisnuita Wheatstone (figura 7.4) cu nlocuirile:
rX =
r R1 r + R1 + R2 r R2 r + R1 + R 2 R1 R2 r + R1 + R2
(7.7)
RX
rX rN
(7.7)
RN
rN =
rG
(7.8)
R3 IN R4
rG =
La echilibru, prin galvanometru (IN indicatorul de nul) nu trece curent si ntre rezistentele echivalente se stabilesc relatiile:
Fig. 7.4. Schema electrica echivalenta a puntii Thomson.
R X + rX R N + rN = R3 R4
Andrei CHICIUC
(7.9)
76
n care, nlocuind relatiile anterioare (7.6) si (7.7):
RX = RN
R R R1 R 4 R3 +r 2 3 R4 (r + R1 + R2 ) R4
(7.10)
ntruct conditia R2R3 R1R4 =0 este greu de realizat, este necesar ca legatura dintre RX si RN (r) sa aiba o rezistenta ct mai redusa si R1, R2, R4 sa fie realizate cu valori ct mai mari. n mod obisnuit R1 si R3 formeaza o rezistenta dubla, n decade, R2 si R4 se fixeaza prin fise, iar RN este o rezistenta etalon montata n circuitul auxiliar, exterior puntii. Caderile de tensiune pe R X si R4 fiind mici, de ordinul mV, pot aparea erori datorate tensiunilor termoelectromotoare. De aceea, pentru masurari de precizie, este necesara repetarea masurarii pentru aceiasi curenti, cu sensul inversat si apoi calculul mediei. Cu puntea dubla se masoara rezistente mici, precum: rezistente de contact, rezistente de aparate (ampermetre, circuite de curent de wattmetre etc.) rezistente de sunturi, bobine etc. Domeniile sunt de 0,0110 , la precizii de 0,10,2. 7.3. Punti pentru rezistente mari Pentru masurarea rezistentelor mari - puntea Megohom - (peste 1 M) se modifica puntea simpla si se folosesc detectoare de nul cu rezistente de intrare foarte mari (amplificatoare de c.c. cu tranzistoare cu efect de cmp sau tuburi electrometrice). n figura 7.5, a se prezinta schema unei punti de rezistente mari n domeniul 1061012 , care se poate transfigura n montaj stea ca n figura 7.5, b, avnd conditia de echilibru:
R ( R2 + R1 R 3 ) = R X RR 3 = R + R1 + R3
Din care:
(7.11)
RX = R
R2 (R + R1 + R3 ) + R1 R3 R R3
Andrei CHICIUC
(7.12)
Punti de masurare
77
Elementul variabil R este plasat n latura opusa lui RX, avnd avantajul ca prin R=0 rezulta RX =.
RX R IN IN R1 R3 R R1 R2 RR3 / RR3 / RR1 /
RX
a)
b)
Fig. 7.5. Puntea Megohom: a) schema electrica; b) schema electrica echivalenta.
La masurarea rezistentelor mari trebuie sa se tina seama de tensiunea aplicata rezistentelor (pna la 5001000 V) si de timpul de polarizare (de ordinul minutelor) fiind necesara repetarea masuratorilor cu inversarea tensiunilor aplicate, pentru eliminarea erorilor de decalare si de neliniaritate. 7.5. Punti neechilibrate Puntea Wheatstone poate fi utilizata n regim de punte neechilibrata, figura 7.6, pentru a masura variatii mici RX ale rezistentei RX, fata de o valoare de echilibru R X0. Astfel de punti se pot folosi la masurarea unor marimi neelectrice. Traductorul este rezistiv de valoare nominala RX0 si plasat n latura 1 a puntii; n celelalte brate exista rezistente de precizie din care unele reglabile. Initial puntea este n echilibru prin reglarea rezistentelor ajustabile, cu RX0 la valoarea nominala. Prin variatia marimii neelectrice de intrare se produce o modificare a valorii rezistentei traductorului fata de valoarea nominala cu R X, puntea dezechilibrndu-se la iesire cu tensiunea U; dupa o amplificare,
Andrei CHICIUC
78
semnalul este masurat cu un instrument magnetoelectric, etalonat direct n unitati ale marimii neelectrice de masurat.
R3 R2 U = U R + R R + R + R = 4 2 3 X0 X R3 R X =U (RX 0 + R2 )(R3 + R4 ) 1 + R X R X 0 + R2
(7.13)
R2
R X0 R X U
R3 U
R4
Fig. 7.6. Punte simpla neechilibrata.
S-a tinut seama ca:
R X 0 R3 = R 2 R4
(7.14) (7.15)
Daca puntea are bratele egale, adica: R X 0 = R 2 = R 3 = R4 si se admite ca:
R X << 1 2RX 0
(7.16)
se obtine:
U U
RX 4RX 0
RX 1 2R X0
(7.17)
Andrei CHICIUC
Punti de masurare
79
Concluzii: tensiunea de dezechilibru care apare la iesirea puntii neechilibrate pentru o variatie RX/RX0 a rezistentei traductorului este proportionala cu tensiunea sursei de alimentare; caracteristica statica de transfer a puntii (dependenta dintre tensiunea de iesire a puntii si variatia rezistentei) este neliniara; sensibilitatea pentru
R X 0, 01 se poate scrie: RX 0
U 1 S= U R X 4 RX 0
(7.18)
Andrei CHICIUC
80
8. MSURAREA TURAIEI I DEPLASRILOR 8.1. Marimi neelectrice si clasificarea traductoarelor Natura foarte diferita a marimilor de masurat (care pot fi termice, mecanice, radiatii s.a.) a impus unificarea semnalelor purtatoare de informatii si alegerea marimilor electrice pentru acest scop, deoarece electronica si tehnica de calcul ofera cele mai mari posibilitati de valorificare a informatiilor primite sub forma electrica (precizie, sensibilitate, consum mic de putere, viteza mare de raspuns, prelucrare operationala a mai multor semnale, stocare etc). Elementele care realizeaza convertirea unei marimi de intrare neelectrica ntr-o marime de iesire de natura electrica (tensiune, curent, sarcina electrica, rezistenta) se numesc traductoare. Tipurile existente de traductoare sunt extrem de numeroase, clasificarea lor putndu-se face dupa urmatoarele criterii: Dupa forma semnalului electric obtinut, traductoarele se pot grupa n: traductoare analogice, la care semnalul produs depinde continuu de marimea de intrare; traductoare numerice, la care semnalul de iesire variaza discontinuu, dupa un anumit cod (operatie de codificare). Dupa modul de transformari efectuate si modul de interconectare, traductoarele se mpart n: traductoare directe care realizeaza o singura transformare; traductoare complexe care nglobeaza mai multe tipuri de traductoare directe si uneori chiar elemente de aparte. Dupa domeniul de utilizare, traductoarele avnd denumirea marimii masurate pot fi: pe presiune, de debit, de temperatura, de umiditate, de deplasare etc. Dupa natura marimii de iesire, traductoarele electrice directe se mpart: traductoare pasive, la care ca marime de iesire este rezistenta, inductanta sau capacitatea si care necesita o sursa de energie auxiliara;
Andrei CHICIUC
Masurarea turatiei si deplasarilor
81
traductoare generatoare la care ca marime de iesire este o t.e.m. termoelectrica, piezoelectrica, fotoelectrica, electrochimica sau de inductie. 8.2. Masurarea turatiei Principale aparate care permit masurarea pe cale electrica a turatiilor, vitezelor unghiulare sunt: tahometrul cu curenti turbionari, tahogeneratorul, tahometre cu impulsuri, stroposcopul de turatii, giroscopul cu fibra optica si laser. Tahometrele cu curenti turbionari (figura 8.1) se construiesc pentru intervale de masurare 2010.000 rot/min. Sunt construite dintr-un dispozitiv mobil format din unul sau doi magneti permanenti ce se pot roti n interiorul unui tambur de aluminiu sau cupru. Tamburul este solitar cu un ac indicator si se poate roti la rndul sau ntre doua paliere fiind nsa mentinut n pozitia initiala datorita unui arc spiral. Arcul spiral are capatul exterior fix si capatul interior solitar cu tamburul. Arborele a carui turatie se masoara pune n miscare de rotatie dispozitivul mobil si prin aceasta liniile de cmp magnetic produse de magneti permanenti taie tamburul. n tambur vor fi induse t.e.m. proportionale cu turatia. ntre curentii indusi n tambur si fluxul magnetilor permanenti apare o interactiune care se manifesta prin aparitia unui cuplu activ: M a = k1 n (8.1) unde: n este viteza de turatie unghiulara (turatia).
Mr
Ma
n Fig. 8.1. Schema constructiva a tahometrului cu curenti turbionari.

Andrei CHICIUC
82
Sub actiunea acestui cuplu activ tamburul se roteste, iar cuplului activ i se opune cuplul rezistent dat de arcul spiral:
M r = k2
unde este unghiul de rotatie. Cnd cele doua cupluri sunt egale:
(8.2)
M a = Mr
n = k3
sau
= k4 n
(8.3)
deci, unghiul cu care s-a rotit tamburul (acul indicator) este proportional cu turatia, iar scara este gradata direct n unitati de turatie. Tahogeneratoarele sunt traductoare de turatie si ele sunt microgeneratoare de curent continuu sau alternativ care genereaza tensiuni electrice proportionale cu viteza de rotatie a arborelui cu care sunt cuplate. Exista tohogeneratoare de c.c. si de c.a. Tahogeneratoarele consuma o putere de 150 W care este neglijabila la puteri mari de antrenare, dar la puteri mici apar erori de masurare a turatiei. Stroboscopul de turatii permite masurarea turatiei fara un contact mecanic cu obiectul aflat n rotatie. Se foloseste inertia ochiului omenesc, prin care un corp n vibratie sau rotatie pare imobil daca este iluminat cu impulsuri scurte, a caror frecventa de repetitie este egala cu frecventa de vibratie sau rotatie a corpului sau este un multiplu ntreg al acesteia. n prezent se folosesc stroboscoape cu sclipiri luminoase. Metoda stroboscopica permite masurarea celor mai mici turatii care se ntlnesc n tehnica. Frecventa impulsurilor poate atinge valoarea de 1000 Hz, la care corespunde turatia de 60.000 rot/min. Tahometrul de impulsuri se realizeaza pe baza traductorului digital electromagnetic pentru viteza unghiulara ce converteste turatia n trenuri de impulsuri. Solitar cu axul a carei viteza unghiulara se masoara se afla o roata dintata din material feromagnetic (figura 9.2). Un magnet permanent situat n interiorul unei bobine se termina cu un capat din material feromagnetic care se afla la o foarte mica distanta de periferia dintilor. Cnd un dinte se
Andrei CHICIUC
83
aproprie sau se departeaza de magnet, variaza lungimea ntrefierului, deci reluctanta circuitului magnetic, ceea ce conduce la o variatie a fluxului si la generarea unui impuls n bobina. Pentru obtinerea vitezei unghiulare se poate masura intervalul de timp dintre doua impulsuri sau numarul de impulsuri pentru un anumit interval. Precizia depinde de numarul de dinti, de precizia cu care s-a realizat pasul dintilor si de precizia cu care se masoara intervalul de timp. Aceste traductoare pot fi utilizate pentru viteze unghiulare care genereaza frecvente ntre 10 Hz si 10 kHz. 8.3. Masurarea deplasarii liniare sau unghiulare
Fig. 9.2. Traductor digital
Traductoarele electrice utilizate pentru elecromagnetic pentru viteza. 1-bobina; masurarea deplasarii liniare permit 2-magnet permanent; masurarea deplasarii ntr-un interval 3-roata dintata. cuprins de la ctiva microni pna la deplasari de ordinul metrilor, iar cele pentru deplasari unghiulare ntr-un interval de la cteva secunde la 360. Pentru conversia deplasarii ntr-o marime electrica traductoarele de deplasare pot cuprinde senzori rezistivi, capacitivi, inductivi, optici sau digitali. 8.3.1. Utilizarea senzorilor rezistivi Traductoarele rezistive de deplasare sunt constituite dintr-un senzor potentiometric a carui rezistenta se modifica datorita unui cursor ce se deplaseaza sub actiunea marimii de masurat, deplasarea putnd fi liniara sau circulara. Prin deplasarea cursorului are loc o modificare a lungimii l din senzor, care este inclusa n circuitul de masurare, ceea ce conduce la relatia:
R = f (x )
Andrei CHICIUC
(8.4)
84
unde: R este rezistenta senzorului; x marimea neelectrica ce produce deplasarea cursorului. Traductoarele potentiometrice se realizeaza sub forma liniara (figura 8.3, a) sau circulara (figura 8.3, b). Caracteristica de conversie a traductorului potentiometric liniar este data de relatia:
R = Rt
l = a Rt lt
(8.5)
n care: R t este rezistenta totala a senzorului; R rezistenta ntre cursor si un capat; lt lungimea totala; l lungimea corespunzatoare deplasarii cursorului, a=l/l t deplasarea relativa.
lt
B C A a) b)
t B C A
Rt
B
R
c)
C A
R aR t a
d)
R Rt 2n aR t
e)
Fig. 8.3. Traductoare potentiometrice: a) traductor potentiometric liniar; b) traductor potentiometric circular; c) schema electrica; d) caracteristica de conversie; e) variatia discontinua a senzorului bobinat.
Andrei CHICIUC
85
Pentru traductorul potentiometric circular se poate scrie n mod similar:
R = Rt
= a Rt t
(8.6)
t este unghiul de rotatie a cursorului; - unghiul de rotatie a cursorului fata de un capat; a = t - rotirea relativa.
Pentru ambele tipuri de traductoare potentiometrice caracteristica de conversie este liniara (figura 8.3, d). Deoarece senzorul potentiometric se executa prin bobinarea unui fir rezistiv pe un suport izolant rezulta ca variatia rezistentei nu se produce n mod continuu ci n trepte care corespund cursorului de pe o spira pe alta (figura 8.3, e). Rezulta ca valoarea rezistentei R este afectata de o eroare de discontinuitate si deci:
R = aRt
Rt 2n
(8.7)
unde n reprezinta numarul total de spire. Eroarea de discontinuitate este:
R d =
Rt 2n
(8.8)
iar eroarea relativa de discontinuitate este:
d =
R d 1 = R 2a n
(8.9)
Rezistenta totala a traductorului este de 10100.000 iar eroarea relativa de neliniaritate este cuprinsa ntre 0,025% si 0,5%. Reactanta inductiva si capacitiva a traductoarelor potentiometrice este foarte mica putnd fi neglijata pna la frecvente de ordinul zecilor de kHz. Traductoarele potentiometrice se utilizeaza pentru masurarea deplasarilor liniare pentru lungimi pna la 50cm sau pentru deplasari unghiulare. Deasemeni senzorii potentiometrici pot fi ntlniti n structura
Andrei CHICIUC
86
traductoarelor complexe pentru masurarea nivelelor, presiunilor, fortelor etc. Traductoarele potentiometrice pot fi conectate n orice circuit de masurare a rezistentelor electrice. De exemplu n figura 8.4 se utilizeaza o sursa de curent continuu U0. n acest caz tensiunea de iesire este:
U=
U0 R Rt
(8.10)
Daca se masoara aceasta tensiune cu un voltmetru de rezistenta interna Rv el va indica o tensiune:
U v = U0
R R (Rt R ) Rt + Rv
(0.1)
si schema de masurare introduce o abatere de la liniaritate care se reduce daca Rv >>Rt. R Rt U V Uv
U0
Fig. 8.4. Alimentare n curent continuu.
8.3.2. Utilizarea senzorilor capacitivi Traductoarele capacitive utilizate pentru masurarea electrica a deplasarii liniare sau unghiulare se bazeaza pe modificarea ariei de suprapunere a electrozilor.
Andrei CHICIUC
87
Traductoarele capacitive de deplasare unghiulara sunt construite din doi senzori capacitivi cu un electrod comun. Cei trei electrozi sunt formati din placi de forma dreptunghiulara cu laturile de ordinul a 2030 mm si grosime de 12 mm (figura 8.5). Electrozii inferiori sunt ficsi si sunt separati cu o mica distanta (1 mm).
U0
Fig. 8.5. Traductor capacitiv de deplasare liniara.
Electrodul superior este electrodul comun si sub actiunea marimii de masurat se poate deplasa paralel cu electrozii ficsi pastrnd o distanta constanta (d-1mm). Prin aceasta se modifica aria comuna dintre electrozii cu: A = a x . Cei doi electrozi ficsi sunt alimentati prin intermediul unui transformator cu priza mediana. Cnd electrodul mobil este situat simetric n raport cu cei doi electrozi ficsi tensiunea rezultanta U este nula si capacitatile celor doi senzori sunt egale C1=C2=C. Pentru o deplasare x a electrodului superior cele doua capacitati devin:
C 1 = C + C
si
C 2 = C C
(8.12)
Andrei CHICIUC
88
Traductoarele capacitive se utilizeaza pentru masurarea deplasarilor liniare pentru lungimi pna la 20mm (egale cu lungimea electrozilor). 8.3.3. Utilizarea senzorilor inductivi Senzorii inductivi utilizati pentru realizarea traductoarelor de deplasare pot fi clasificate n: senzori inductivi la care este influentata o singura inductivitate; senzori inductivi la care sunt influentate doua inductivitati; senzori inductivi la care sunt influentate inductivitati mutuale. Senzori inductivi la care este influentata o singura inductivitate. Formele cele mai raspndite de astfel de traductoare de deplasare au senzorul construit dintr-o singura bobina a carei inductivitate este modificata prin deplasarea unui miez sau a unei armaturi. De exemplu, pentru masurarea deplasarilor se utilizeaza traductorul inductiv cu o singura inductivitate si miez mobil. Traductorul inductiv cu miez mobil (figura 8.6) este format dintr-o bobina cilindrica lunga, fixa, n interiorul careia se poate deplasa axial un miez mobil din material feromagnetic, de aceeasi lungime cu bobina, solitar cu piesa a carei deplasare se masoara. Inductivitatea bobinei variaza n functie de pozitia miezului ntre valorile L0 si Lmax corespunzatoare miezului scos din bobina, respectiv complet introdus n bobina. Dependenta inductivitatii L a bobinei n functie de deplasarea x a miezului feromagnetic fata de pozitia de inductivitate maxima se poate exprima prin relatia:
L = (Lmax L0 ) e
x l
+ L0
(8.13)
Caracteristica de conversie L=f(x) exprimata de ecuatia (8.13) si reprezentata grafic n figura 8.6, b este neliniara. Caracteristica de conversie se poate liniariza pe un interval larg, realizndu-se o distributie neuniforma a spirelor pe lungimea bobinei. Traductorul este robust, simplu si se utilizeaza la masurarea deplasarilor medii si mari pentru intervale de la 0100 mm pna la 02000 mm.
Andrei CHICIUC
89
x L Lmax
L0 a) b) x
Fig. 8.6. Traductor inductiv cu miez mobil: a) circuitul magnetic; b) caracteristica de conversie.
Andrei CHICIUC
90
9. MSURAREA TEMPERATURII Temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza starea de ncalzire a unui corp. Multe procese tehnologice care au loc n reactoarele chimice, coloane de fractionare, difuzie si altele, sunt puternic influentate de temperatura din utilaj. De aceea masurarea cu precizie a temperaturii n utilajele tehnologice are o importanta deosebita. n 1715 Gabriel D. Fahrenheit a introdus scara cei poarta numele (Fahrenheit) care contine 180 de diviziuni ntre punctul de topire a ghetii (32 F) si punctul de fierbere a apei (212 F). Acelasi interval ntre punctul de topire a ghetii si punctul de fierbere a apei, n 1742 a fost divizat de Anders Celsiul n 100 de diviziuni (0C 100 C). Aceasta scara, cunoscuta ca scara cu 100 de diviz iuni, din 1948 se numeste scara Celsius n cinstea autorului. Celelalte doua scari de temperatura (Kelvin si Rankine) sunt scarile utilizate pentru descrierea temperaturii absolute, a caror valoarea minima este egala cu minimul termodinamic. Aceste doua scari se definesc prin intermediul relatiilor:
K = TC + 273,15 R = TF + 459,67
(9.1)
unde: K si R sunt temperaturile absolute pe scara Kelvin si Rankine; TC si TF temperaturile pe scara Celsius si Fahrenheit. Pentru exprimarea temperaturii pe diverse scari, se folosesc relatiile dintre grade (9.1) si se tine seama de valorile corespunzatoare punctului de topire a ghetii. Aparatele pentru masurarea temperaturii se bazeaza pe modificarea cu temperatura a unor marimi fizice, si anume: w variatia dimensiunilor prin dilatare (termometre bimetalice); w variatia volumului prin dilatare (termometre de sticla cu lichid); w variatia presiunii lichidelor si gazelor nchise n incinte de volum constant (termometre manometrice); w variatia rezistentei electrice (termorezistente);
Andrei CHICIUC
Masurarea temperaturii
91
w variatia tensiunii generate prin efect termoelectric (termocupluri); w variatia intensitatilor radiatiilor corpurilor ncalzite (termometre de radiatie). 9.2. Termometre bimetalice La diverse materiale, dilatarea functie de temperatura este diferita. Dilatarea liniara cu temperatura este caracterizata prin coeficientul de dilatare termica . Daca, spre exemplu, o bara are la temperatura 0 C, lungimea l0 atunci la temperatura C, lungimea barei va fi:
l = l0 (1 + )
(9.2)
Coeficientul se determina masurndu-se lungimea l1 a barei la temperatura 1 si l2 la temperatura 2. Se scrie sistemul de ecuatii:
l1 = l 0 + l0 1 l 2 = l 0 + l 0 2
Prin rezolvarea sistemului de ecuatii, de mai sus se obtin:
(9.3)
=
n care
l2 l1 l , [1/C] = l0 (2 1 ) l0
(9.4)
l = l2 l1
si
= 2 1
Se observa ca exprima cu ct se alungeste o bara de 1 m la cresterea temperaturii cu 1C. Diversele materiale au coeficientul de dilatare diferit. Termometrele bimetalice se bazeaza pe dilatarea diferita a diverselor materiale. n figura 9.1, este reprezentat un termometru bimetalic tubular compus din tubul 1, cu coeficient de dilatare 1, mult mai mic dect coeficientul de dilatare 2 al tijei 2. Astfel, introducnd tubul cu tija n mediul de temperatura 0, tija se va dilata si valoarea temperaturii se va putea citi pe scala aparatului. Efectul de dilatare mentionat se obtine daca de exemplu tubul este din portelan (1=0,510+5 C-1), iar tija din aluminiu (2,210-5 C-1).
Andrei CHICIUC
92
n figura 9.2 este reprezentata o lama bimetalica care este constituita din doua lamele sudate 1 si 2, realizate din metale cu coeficienti de dilatare diferiti 2 >1. Lama este ncastrata la unul din capete si este orizontala, la o temperatura 0 (pozitia punctata). Daca lama este ncalzita la o temperatura > 0 lama se ndoaie, deoarece lama 2 se alungeste mai mult dect lama 1. Pe acest principiu se bazeaza termometrul cu lamela bimetalica: daca termometrul este ncalzit, lama va tinde sa se ndrepte, capatul liber se va ridica. Deplasarea capatului liber este proportionala cu temperatura, deaceea de acest capat se fixeaza acul indicator.
0 C
100 C
2 > 1
1 2
Fig. 9.1. Termometru bimetalic tubular.
> 0
Fig. 9.2. Lamela bimetalica, utilizata n constructia termometrelor bimetalice lamelare.
2 >1
9.3. Termometre manometrice Principiul de functionare al termometrelor manometrice se bazeaza pe variatia cu temperatura a presiunii lichidelor si gazelor nchise n incinte de volum constant; n functie de fluidul de lucru pot fi: w termometre manometrice lichide; w termometre manometrice cu gaz.
Andrei CHICIUC
93
Acestea au constructii identice si difera numai fluidul de umplere (gaz sau lichid).
7 6
3 4 5
2 4 1
Gaz (lichid)
Fig. 9.4. Masurarea temperaturii utiliznd tubul Bourbon.
Fig. 9.5. Termometru manometric.
Termometrul manometric (fig. 9.5) este compus dintr-un cartus termic 1 ce reprezinta un balon (de aproximativ 10-15 cm2) care comunica printrun tub capilar 2, cu traductorul manometric 3. Traductorul de presiune poate fi un traductor de tub Bourbon (fig. 9.4) sau un traductor cu membrana. Cartusul termic, tubular capilar si traductorul sunt umplute cu un fluid sub presiune 4 (gaz sau lichid). Termometrul manometrie cu gaz este umplut, de obicei, cu azot sub presiune, iar cartusul termic se introduce n mediul a carui temperatura trebuie masurata. n cazul gazelor ideale, daca volumul V al incintei este constant si masa gazului din incinta este M, atunci conform legii gazelor perfecte, presiunea este proportionala cu temperatura :
Andrei CHICIUC
94
P V = R M (273 + )
sau
(9.5)
P=
RM RM 273 + V V
(9.6)
n care R=8,31434 J/(K.mol) este constanta universala a gazelor. Astfel, n cazul termometrului din figura 9.5, daca fluidul 4 este un gaz, presiunea acestuia va creste cu cresterea temperaturi . Aceasta presiune va actiona asupra membranei 5, a traductorului de presiune. Membrana va strnge resortul 6 si va deplasa. acul indicator 7. Pe scala aparatului se citeste n dreptul acului indicator valoarea temperaturii . Aceste termometre manometrice se utilizeaza pentru masurarea temperaturilor ntre 200 C si +500 C. Termometrul manometric cu lichid este umplut de obicei cu mercur. Fluidul de umplere 4 (vezi fig. 9.5) fiind lichid sub presiune, prin ncalzirea cartusului termic la temperatura , lichidul se dilata si presiunea fluidului creste. Aceasta crestere a presiunii, care este functie de temperatura, duce la deplasarea acului indicator 7, ca si n cazul termometrului manometric cu gaz. Termometrele manometrice cu lichid se utilizeaza pentru masurarea temperaturilor ntre 80 C si +300 C, gama de masurare a temperaturii depinznd de lichidul de umplere. 9.4. Termometre cu rezistenta (termorezistente) Principiul de functionare al termorezistentelor se bazeaza pe proprietatea unor conductoare de a-si modifica rezistivitatea electrica la modificarea temperaturii mediului n care se gasesc. Materialele din care se confectioneaza termorezistentele trebuie sa-si pastreze n timp proprietatile fizico-chimice, iar coeficientul de variatie a rezistivitatii electrice functie de temperatura sa fie ct mai mare, la rndul ei variatia rezistivitatii functie de temperatura sa fie ct mai liniara etc. Cele mai des, la confectioneaza termorezistentelor, sunt utilizate materialele: platina, cuprul, nichelul si fierul; dintre care cele mai performante termorezistente fiind executate din platina sau cupru.
Andrei CHICIUC
95
Termorezistentele din platina se folosesc de obicei pentru masurari de precizie, pe cnd, pentru masurarile obisnuite, se folosesc termorezistente din cupru. De exemplu, variatia rezistentei electrice a cuprului functie de temperatura se poate exprima de relatia:
R0 = R (1 + )
(9.7)
n care: este coeficientul de variatie a rezistentei electrice functie de temperatura; R0 rezistenta la temperatura 0 C; R rezistenta la temperatura ; temperatura mediului. Termorezistentele din cupru se utilizeaza pentru domenii mici de variatie a temperaturii (-200 C si +150 C). Pentru domeniul de variatie a temperaturii mai mari (-200 C si +550 C) se utilizeaza termorezistente confectionate din platina. n figura 9.6 este reprezentata variatia indicelui R /R0, pentru diverse materiale, n functie de R temperatura, iar n figura 9.7 o R0 8 sectiune dintr-o termorezistenta. Ni Constructiv, termorezistentele sunt 6 alcatuite dintr-o nfasurare de fire Cu sau benzi 1, executate pe un suport izolator din punct de vedere 4 Pl electric 2 (ceramica, mica). Aceasta nfasurare se acopera cu 2 un strat izolant 3 si se introduce [C] ntr-un tub de protectie 4, 0 confectionat din cupru sau otel.
-200 0 200 400 600 800 1000
n cazul n care termorezistentele sunt destinate masurarii unor temperaturi joase, tubul de protectie este etans si uneori umplut cu gaz sub presiune - un bun conducator de temperatura sau cu parafina.
Fig. 9.6. Curbele de variatie a rezistentei functie de temperatura pentru nichel, cupru si platina.
Andrei CHICIUC
96
Gazul sau parafina servesc la reducerea inertiei termice care ar exista la transmiterea temperaturii dintre mediu si nfasurarea 1. La capetele termorezistentei se sudeaza fire din acelasi material ca si spirele nfasurarii, care se aduc la o cutie de borne. n masurarile industriale se folosesc termorezistente cu valori ridicate ale rezistentei electrice, deoarece necesita aparate de precizie mai mica: Termorezistentele se pot grada functie de rezistenta la 0 C (notata cu R0) astfel: w pentru termorezistentele din platina: platina Pt100 (R0 =.100); Pt50 (R0 = 50); Pt 10 (R0 =10 ); w pentru termorezistentele din cupru: Cu 100 (R0 = 100 ); Cu 50 (R0 = 50 ). Termistoarele sunt termorezistente care folosesc materiale semiconductoare n locul spirelor din cupru sau platina etc. ce constituiau nfasurarea termosensibila a termorezistentelor. Spre deosebire de termorezistente, termistoarele sunt rezistente cu coeficienti negativi de variatie a rezistivitatii cu temperatura. Rezistenta termistorului scade cu cresterea temperaturii si se exprima cu ajutorul relatiei:
1 2 3 4
R = R 0 e
(9.8)
K T
Fig. 9.7. Sectiune dintr-o termorezistenta.
n care T este temperatura absoluta exprimata n Kelvin, iar K este o constanta care depinde de materialul semiconductor. n figura 9.8 este reprezentata variatie cu temperatura a rezistentei unui termistor, iar n figura 9.9 forma sa constructiva.
Andrei CHICIUC
97
R
40 30 20 10 0 0
[C]
100 200 300 400 500
10 m
Fig. 9.8. Variatia rezistentei unui termistor functie de temperatura.
Fig. 9.9. Varianta constructiva a unui termistor.
1 sticla (ceramica); 2 termistor; 3 fire de legatura.
Termistoarele au coeficienti mari de variatie a rezistentei cu temperatura. Modificarea cu un grad a temperaturii produce o variatie a rezistentei de 3 % din rezistenta termistorului. Aceasta sensibilitate mare face ca ele sa fie utilizate pentru masurari de precizie. Rezistivitatea mare a semiconductoarelor face posibila utilizarea termistoarelor pentru masurari la distante mari, deoarece rezistenta conductoarelor de legatura este neglijabila. Termistoarele au rezistente cuprinse n domeniile: 200 2.000 , 5 10.000 , 300 50 M etc. Ele sunt utilizate pentru masurarea temperaturii ntre 80 C si +600 C. Un dezavantaj al termistoarelor l reprezinta caracterul neliniar al caracteristicii sale care limiteaza utilizarea lor n domenii largi de masurare a temperaturilor, servind n special pentru compensarea influentei temperaturii unor elemente de circuit n montajele electronice de masurat. 9.5. Termometre cu termocupluri Termocuplurile se bazeaza pe proprietatea pe care o au doua metale diferite sudate ntre ele la capete, de a produce o tensiune electrica, cnd
Andrei CHICIUC
98
capetele sudate se gasesc la temperaturi diferite. Tensiunea electrica rezultata poarta denumirea de tensiune electromotoare si ea depinde de diferenta de temperatura ntre cele doua capete si de un coeficient specific metalelor care alcatuiesc termocuplul. Conductoarele din materiale diferite care alcatuiesc termocuplul se numesc termoelectrozi. Termoelectrozii se confectioneaza din metale si aliaje ale acestora, tipul metalelor definind tipurile de termocupluri. Caracteristicile unor termocupluri se prezinta n figura 9.10, cu o scurta descriere ce urmeaza: termocuplul fier-constantan (aliaj cu 57% Cu si 43% Ni utilizat pentru masurarea temperaturii ntre 200 C si +450 C, tensiunea termoelectromotoare produsa la 450 C fiind de aproximativ 30 mV; termocuplul cromeIU [mV] alumel (cromelul este Fe-Const. Cr-Al aliaj cu 90% Ni si 10% 40 Cr, iar alumelul contine 94% Ni, 3% Mn, 2% Al si 1 % Si), utilizat n 30 domeniul 50 C +900 Pt-Rh-Pt C, tensiunea obtinuta la 20 900 C fiind de 37,36 10 mV; termocuplul platin [C] rhodiu-platin (90'% Pt, 0 10% Rh), destinat 0 200 300 400 500 600 700 masurarii temperaturii Fig. 9.10. Caracteristicile statice ale unor pna la 1.300 C, iar la o termocupluri. functionare intermitenta, pna la 1.600 C. Tensiunea termoelectromotoare dintre electrozii termocuplului se poate masura cu ajutorul unui milivoltmetru (fig. 9.11). Acest termocuplu este compus din urmatoarele parti componente (fig. 9.12): termoelectrozii 1, teaca de protectie 2, dispozitivul de montare 3, si cutia de borne cu capac 4. Dispozitivul de montare 3 serveste pentru fixarea termocuplului n zona de masurare a temperaturii. Teaca de protectie se confectioneaza din cupru, otel aliat sau tuburi ceramice,
Andrei CHICIUC
99
materialul utilizat depinznd de domeniul de temperatura care se masoara. Masurarea temperaturilor cu termocupluri. Pentru masurarea continua a temperaturilor se utilizeaza un ansamblu de masurare (fig. 9.11) care este constituit dintr-un termocuplu si un aparat indicator de tip mV magnetoelectric (de regula un milivoltmetru). Acesta se (+) (-) Jonctiunea conecteaza la bornele de referinta termocuplurilor prin intermediul unor conductoare de legatura. Conductoarele de legatura se confectioneaza din aceleasi materiale ca si termocuplurile. n Jonctiunea unele situatii, conductoarele de de masurare legatura (cablurile de prelungire) se fac din alte materiale, cum ar fi Fig. 9.11. Schema de principiu aliajele cupru-nichel. a termocuplului. n cazul masurarii temperaturii cu termocuplul, care se conecteaza la milivoltmetru, rezistenta liniei si rezistenta aparatului de masurare sunt niste factori importanti. Deviatia acului indicator depinde de curentul I
4 3 Niplu nichelat
2 Flansa mobila Flansa fixa
Fig. 9.12. Realizare constructiva a unui termocuplu industrial.
care circula prin bobina mobila, iar acesta, de rezistenta totala a circuitului electric si de tensiunea termoelectromotoare obtinuta la bornele termocuplului:
Andrei CHICIUC
100
I=
E , Rt + Ri + Rl
(9.9)
unde: E este tensiunea interna a milivoltmetrului; Rt rezistenta interna a milivoltmetrului; Ri rezistenta termocuplului; Rl rezistenta cablurilor de legatura. Deoarece rezistenta termocuplului Rt creste odata cu temperatura, se produce o eroare de masurare, care este cu att mai mare, cu ct rezistenta exterioara a aparatului este mai mare n raport cu rezistenta interna. Pentru reducerea erorilor de masurare, n practica se utilizeaza milivoltmetre cu rezistenta interna mare, iar rezistenta exterioara (R + Rt) se stabileste la o anumita valoare. Aceasta rezistenta, denumita si rezistenta de egalizare, sau rezistenta de linie, se intercaleaza pe conductorul pozitiv lnga milivoltmetru. Valoarea acesteia este aproximativ de 20 si se confectioneaza din manganina. 9.6. Pirometre de radiatie Termenul de pirometrie deriva de la cuvntul grecesc piro, care nseamna foc; notiunea referindu-se la metodele de masurare a temperaturii prin metode fara contact, pe baza legilor radiatiei termice. Astfel, functionarea pirometrelor de radiatie se bazeaza pe masurarea energiei radiante emisa de corpurile ncalzite. Avantajele masurarii temperaturii cu ajutorul pirometrelor de radiatie sunt urmatoarele: masurarea temperaturii se face fara contact, deci fara perturbarea mediului masurat; limita superioara de masurare a temperaturii este teoretic nelimitata; pot fi utilizate pentru masurari de temperatura n medii n care conditiile fizice fac imposibila aplicarea altor metode. Unul dintre pirometrele utilizate este pirometrul optic monocromatic cu disparitia filamentului. La acest tip de instrument se face compararea, respectiv egalarea stralucirii monocromatice a doua surse luminoase, folosind-se sensibilitatea ochiului operatorului. n figura 9.13 este reprezentata simplificat schema optica de principiu a pirometrului monocromatic cu disparitia filamentului.
Andrei CHICIUC
101
Pirometrul cu disparitia filamentului contine o lampa etalon cu filament din wolfram 4, filtre monocromatice de rosu 5, filtre de atenuare 3, precum si alte dispozitive prezentate n figura 9.13.
Fig. 9.13. Pirometru optic cu disparitia filamentului.
1 corp incandescent; 2, 6 obiectiv (lentila); 3 filtru de absorbtie (atenuare) cnd T>1300 C; 4 lampa; 5 filtru monocromatic; 7 ocular; 8 ochiul operatorului; 9 sursa de alimentare reglabila.
Metoda de masurare este o metoda de comparatie; pe imaginea suprafetei radiante 1 ce emite o radiatie n spectrul vizibil, se suprapune lampa etalon. Prin reglarea curentului din filament se modifica temperatura acestuia si implicit culoarea filamentului; n momentul n care imaginea filamentului dispare (figura 9.14), se obtine egalarea ntre temperatura masurata Tm si temperatura filamentului Tf. Valoarea curentului prin filament constituie o masura a temperaturii masurate. Curentul electric, din circuitul filamentului, se regleaza (mareste - scade) pna la disparitia filamentului (cazul b) pe fondul corpului. Deoarece dependenta stralucirii filamentului fata de temperatura corpului este cunoscuta, la egalizarea stralucirii filament-suprafata corpului, se determina temperatura.
Andrei CHICIUC
102
Domeniul de masurare este compus ntre 700C (culoarea rosu nchis) si 1500C temperatura maxima a filamentului, nsa poate fi extinsa pna la 3000 C daca se folosesc atenuatoare optice. Daca sesizarea disparitiei filamentului se face cu ajutorul fotodetectoarelor, limita inferioara a domeniului de masurare poate cobor la circa 500 C, iar erorile de masurare pot fi mai mici de 0,5%.
a)
b)
c)
Fig. 9.14. Imaginea filamentului (pirometrului) pe fondul imaginii corpului incandescent.
a) filamentul la temperatura minima; b) temperatura egalata; c) filamentul la temperatura maxima.
Andrei CHICIUC
102
10. SISTEME DE ACHIZIIE DE DATE 10.1. Aspecte ale supravegherii n timp real a proceselor industriale Sugestiv, conducerea proceselor industriale, poate fi reprezentata printr-o piramida mpartita pe diferite niveluri (figura 10.1). Supravegherea se gaseste n piramida conducerii proceselor pe nivelul al treilea alaturi de conducerea procesului, ceea ce arata ca, practic, ele nu pot fi separate. Domeniul supravegherii proceselor industriale este destul de vast. Acesta contine aplicatii ncepnd cu simpla achizitie de date si pna la prelucrari foarte complexe: analize statistice; gestiunea elaborarii alarmelor; ghid operator; supravegherea actiunilor de conducere de catre operatori; identificari de parametri si simulari; supravegherea dinamica a raspunsului procesului etc.
Gestiune Supervizare Optimizare Supraveghere si conducere Controlul Procesului Achizitii si Actionari
Fig. 10.1. Nivelurile de conducere a proceselor industriale.
La baza piramidei se situeaza operatiile de achizitie din proces a marimilor de intrare si de transmitere catre procesul supravegheat a comenzilor de actionare. Functiile de baza ale unei aplicatii de supraveghere a unui proces sunt: comunicatia cu procesul; semnalizarea; comunicatia cu programele utilizate pentru prelucrarea datelor; interfatarea om-masina; gestiunea alarmelor; gestiunea rapoartelor.
Andrei CHICIUC
Sisteme de Achizitie de Date
103
Aplicatia n timp real realizeaza un sistem informatic, al carui comportament este conditionat de evolutia dinamica a starii procesului, la care este conectat. Sistemul informational este menit sa urmareasca sau sa conduca procesul, respectnd conditiile de timp stabilite. Deci, timpul real este o notiune care marcheaza de fapt conceptul de timp de reactie relativ la dinamica procesului pe care sistemul informatic l conduce (supravegheaza). Supravegherea n timp real a unui proces este o etapa necesara pentru trecerea la pasul urmator - conducerea procesului. Sistem n timp real este sistemul de automatizare complexa, cu calculatorul, a unor probleme de decizie, mai ales cu caracter operativ, n care timpul de raspuns este suficient de redus pentru a putea influenta n mod semnificativ si pozitiv evolutia obiectivului condus. n figura 10.2 este prezentata schema simplificata a unui sistem de achizitie si prelucrare a datelor n timp real, destinat pentru supravegherea proceselor dintr-o retea electrica, care realizeaza: culegere de date; actualizare baza de date; calcule conform unor strategii de conducere; supraveghere si corectare on-line a regimului. Sistemele de achizitie de date asociate cu microsistemele de calcul, n timp real, au ca principale avantaje: flexibilitatea si adaptabilitatea la o mare varietate de situatii; cresterea gradului de automatizare a unor operatii; marirea preciziei masuratorilor; fiabilitate buna (numar redus de componente, posibilitatea de autotestare datorita programelor ncorporate); miniaturizarea echipamentelor; posibilitatea prelucrarii complexe a datelor din proces; simplificarea proiectarii electrice si tehnologice datorita existentei familiilor de componente cu interconectari standard. 10.2. Conditii impuse unui sistem de achizitie de date Etapele principale ale procesului de prelucrare a informatiilor primare sunt: achizitia semnalelor din proces;
Andrei CHICIUC
104
adaptarea nivelului semnalului la valorile de intrare ale echipamentului de calcul; conversia analog-digitala a semnalelor (precum si esantionarea/memorarea semnalului); procesarea esantioanelor; nregistrarea si afisarea (optional) a semnalelor achizitionate.
Operator
SISTE M DE CALCUL N TIMP REAL
Generare rapoarte, semnalizari, alarmari
Calcule conform unor strategii de conducere
Baza de date retea
Actualizare baza de date din retea
Ceas de timp real
Culegere de date din retea
R ET EA
ELECTRICA
Fig. 10.2. Schema unui sistem de achizitie si calcul, n timp real, pentru supravegherea unei retele electrice.
I. Pentru obtinerea unor informatii corecte privind procesul supravegheat, mijloacele de masurare trebuie sa asigure determinarea frecventei tensiunii semnalului achizitionat, cu o precizie ridicata si ajustarea corespunzatoare a intervalelor de esantionare a curbelor de tensiune si de curent electric. II. Deseori, achizitia datelor din proces se face prin intermediul transformatoarelor de masurare de tensiune si a transformatoarelor de masurare de curent. Utilizarea acestor transformatoare de masurare, drept convertoare de intrare (traductoare de semnal), prezinta un
Andrei CHICIUC
105
dezavantaj esential, acela al determinarii unui transfer deformat al datelor, de la nivelul de tensiune nalta spre bornele de intrare ale echipamentului de masurare. III. Blocurile care asigura achizitia si adaptarea semnalului trebuie sa fie caracterizate de: o buna rezolutie; liniaritate a semnalului de iesire; timp de raspuns redus. IV. Esantionarea semnalului trebuie facuta avnd n vedere teorema lui Shannon (teorema esantionarii), iar semnalul esantionat trebuie memorat si mentinut constant pe durata conversiei, pentru a asigura un numar suficient de esantioane pe o perioada a curbelor de tensiune sau de curent electric. Conform teoremei lui Shannon, un semnal de variatie continua poate fi reprezentat de esantioanele sale daca:
fe 2. fmax
unde: fe este frecventa de esantionare; fmax - frecventa maxima a armonicilor semnalului n studiu.
(10.1)
Pentru o reprezentare ct mai corecta a semnalului, se r ecomanda ca, pentru reconstituirea semnalului, frecventa de esantionare sa fie de 810 ori mai mare dect frecventa maxima a armonicilor semnalului (fmax). n literatura de specialitate se recomanda ca numarul optim de esantioane pe o perioada a unei curbe de tensiune sau de curent electric sa fie de 128 esantioane/perioada, iar fereastra de esantionare sa fie de minimum 2T (doua perioade). V. Alegerea convertorului analog-digital (CAD) trebuie facuta astfel nct sa aiba o viteza de lucru ridicata, pentru a permite reducerea erorilor de achizitie si sa asigure conversia marimilor analogice cu o rezolutie de cel putin 12 biti. O atentie deosebita trebuie acordata echipamentelor care folosesc un singur CAD, unde eroarea datorata multiplexarii nu trebuie sa afecteze eroarea totala a aparatului.
Andrei CHICIUC
106
VI. Achizitia marimilor de proces trebuie facuta permanent pe toate canale, iar procesarea si ncadrarea n tipul de evenimente se face pe baza deciziei sistemului expert din blocul de intrare. Cu alte cuvinte, sistemele de achizitie si analiza (prelucrare) a semnalelor necesita respectarea urmatoarelor conditii principale: w utilizarea circuitelor de masurare si adaptare a semnalului, avnd caracteristica liniara; w izolarea galvanica a sistemului fata de proces; w utilizarea, pe durata conversiei analog-digitale, a circuitelor de memorare a semnalelor esantionate; w memorarea rezultatelor conversiei ntr-o forma optima; w validarea datelor obtinute din conversia analog-digitala si eventual estimari n cazul datelor nevalidate. 10.3. Arhitecturi ale sistemelor de achizitie de date Ca rezultat a raspndirii largi, n ultimul timp, a calculatoarelor personale si a perfectionarii lor continue, marile firme producatoare de sisteme de masurare au cautat sa realizeze produse care sa utilizeze calculatorul personal pentru: achizitia de date din sistemele industriale; reglajul si supravegherea unor parametri sau instalatii (procese); realizarea unor mijloace de masurare cu performante ridicate. n prezent, resursele calculatorului personal sunt utilizate pentru a efectua sarcini cum ar fi: comanda, gestiunea, prelucrarea si afisajul datelor, care altfel ar fi preluate de un microprocesor, plasat n interiorul instrumentului. Instrumentul de masurare comunica cu PC-ul prin intermediul unei interfete care are n mod obligatoriu un convertor analog-digital. Instrumentul de masurare poate fi redus la o simpla cartela de achizitii de date pentru masuratori. n momentul de fata, prin claviatura calculatorului se poate comanda instrumentul de masurare, iar pe display pot fi vizualizate rezultatele masuratorilor, sub forma numerica sau sub forma grafica. Aceste rezultate apar ca urmare a prelucrarii datelor brute obtinute de la instrumentul de masurare de catre calculator, la cererea utilizatorului. De aici, rezulta aparate cu pret de cost mult mai scazut.
Andrei CHICIUC
107
Un sistem de achizitie de date poate avea, n functie de destinatie si performantele cerute, diferite arhitecturi: multicanal cu multiplexare temporala; multicanal cu achizitie sincrona de date; multicanal cu achizitie rapida de date. Pentru aceasta se considera un sistem clasic (sistem de achizitie de date cu multiplexare temporara), a carui schema bloc este prezentata n continuare (figura 10.3). Oricare ar fi arhitectura folosita, exista cteva elemente hardware care nu pot lipsi si care vor fi evidentiate n cele ce urmeaza. Elementul esential al oricarui SAD este convertorul analog-digital (CAD), n jurul caruia sunt grupate, n conformitate cu arhitectura pentru care s-a optat, circuite de prelucrare analogica a semnalului, totul fiind separat de o logica de comanda. Aceasta din urma poate sa fie un microprocesor (care sa prelucreze informatiile achizitionate sau sa le transmita unui sistem master) sau o logica cablata, transferul informatiilor facndu-se de catre sistemul digital de prelucrare.
1 2
EA 1 EA 2
Semnale analogice
Iesire paralela Registru tampon
CAD MUX
analogic
Esantionare si memorare
CEM
EOC
Iesire serie
EA n
Adresare canal
Start
Sfrsit de conversie Comanda conversie DATE
Unitatea Centrala
Fig. 10.3. Schema bloc a sistemului de achizitie de date cu multiplexare temporara.
n SAD prezentat n figura 10.3 diferitele surse de semnal logic sunt multiplexate la intrarea circuitului de esantionare si memorare, care retine
Andrei CHICIUC
108
de fiecare data valoarea unui esantion n vederea conversiei. Pentru o utilizare mai eficienta a timpului de achizitie, comutarea la urmatorul canal are loc pe durata ct circuitul de esantionare si memorare, al canalului precedent, se gaseste n starea de memorare si tensiunea sa de intrare este supusa conversiei. Aceasta solutie este cea mai ieftina, dar si cea mai lenta. n aplicatiile n care datele trebuie achizitionate simultan din toate punctele de masurare si ntr-un timp relativ scurt se utilizeaza arhitectura prezentata n figura 10.4 (sistem de achizitie de date multicanal cu achizitie sincrona de date).
Iesire paralela
1 2
EA 1 EA 2
CEM1 CEM2 MUX

analogic
CAD
EOC
Regis tru tampon
Semnale analogice
Iesire serie Sfrsit de conversie
Start
Comanda conversie
EA n
Comanda esantionare si memorare
CEMn
Adresare canal
Unitatea Centrala
DATE
Fig. 10.4. Sistem de achizitie de date cu achizitie sincrona de date.
Sursele de semnal analogic sunt conectate la cte un circuit de esantionare-memorare (CEM). Comanda pentru trecerea n starea de memorare este data simultan pentru toate circuitele de esantionare si memorare, dupa care iesirile acestora sunt multiplexate la intrarea convertorului analog-digital. Multiplexarea se poate face secvential sau cu adrese aleatoare. Deoarece timpul de asteptare n vederea conectarii la intrarea CAD poate fi de lunga durata, circuitele de esantionarememorare trebuie sa prezinte o rata redusa de alterare a tensiunii memorate. n unele sisteme se utilizeaza mai multe convertoare A/D, la intrarea fiecaruia fiind multiplexate iesirele unui anumit numar de circuite
Andrei CHICIUC
109
de esantionare-memorare. Aceasta varianta va prezenta o viteza de achizitie marita. Cea mai performanta arhitectura de sistem de achizitie de date multicanal este cea prezentata n figura 10.5, care utilizeaza cte un convertor analog-digital pentru fiecare sursa de semnal, precedat de elemente de adaptare a semnalului (EA) si circuite de esantionare si memorare (CEM). 1
Registru tampon
EA 1
CEM 1
CAD 1
EOC START
EA 2
Semnale analogice
CEM 2
CAD 2
EOC START
Registru tampon
MUX
numeric
EA n
CEM n
CAD n
EOC START
Registru tampon
Adresare canal Comanda E/M Comanda conversie START Receptie semnal EOC
{ { {
Unitatea Centrala
DATE
Fig. 10.5. Sistema bloc a unui SAD rapid de achizitie de date.
Registrele tampon (bufferul) nmagazineaza temporar informatia ce urmeaza a fi transmisa multiplexorului numeric, care selecteaza datele primite si le transmite secvential pe magistrala sistemului de calcul. Avantajele acestei structuri de sistem de achizitie de date sunt, n principal, urmatoarele: pot fi utilizate convertoarele analog-digitale mai lente si deci mai ieftine, chiar daca se doreste o viteza mare de achizitie;
Andrei CHICIUC
110
structura avantajoasa n cazul aplicatiilor industriale, n care traductoarele sunt raspndite pe suprafata mare; prin conversia locala sub forma numerica se asigura o buna imunitate la perturbatii; posibilitatea unei s eparari galvanice a sursei de semnal mpreuna cu convertorul A/D aferent, fata de restul sistemului; prezenta procesorului local permite operarea primara asupra datelor, evitnd sufocarea procesorului central. 10.4. Elemente functionale a unui sistem de achizitie de date n aplicatiile n care datele trebuie achizitionate simultan din toate punctele de masurare si cu viteza ridicata se utilizeaza arhitectura prezentata n figura 10.4 (sistem de achizitie de date sincron). Numarul ridicat de circuite de esantionare si memorare determina si pretul ridicat al acestei scheme. Varianta cea mai performanta, dar si cea mai scumpa, este structura SAD rapid (figura 10.5). Acest sistem permite achizitionarea simultana a datelor de pe toate canalele. Prin conversia locala sub forma numerica se asigura o imunitate sporita la perturbatii. De asemenea, exista posibilitatea separarii galvanice a lantului analogic de restul sistemului. nsa n majoritatea cazurilor, lund n consideratie raportul pret/performanta, se considera mai oportuna utilizarea unui SAD cu multiplexare temporara, schema bloc fiind prezentata n figura 10.3. Acest sistem este compus din urmatoarele elemente functionale: convertoare de intrare (elementele de adaptare a semnalelor de proces precum si elemente de izolare fata de proces); circuit de multiplexare analogica; circuitul de esantionare si memorare; convertorul analog-digital; registrul tampon (bufferul); unitatea centrala (P); interfata de conexiuni dintre SAD si PC. 10.4.1. Elemente de adaptare a semnalului Elementele de adaptare a semnalului au rolul de a efectua o prelucrare primara si se refera n special la conversia curent-tensiune, filtrare si atenuare sau amplificare:
Andrei CHICIUC
111
conversia curent-tensiune: se realizeaza cel mai adesea prin simpla conectare n circuitul de curent a unui rezistor astfel ales nct tensiunea la bornele sale sa fie compatibila cu valoarea standardizata a tensiunii de intrare n convertorul analog digital. filtrarea: are drept scop nlaturarea tensiunilor parazite induse n conductoarele circuitelor de masurare. Evident, banda de trecere a filtrelor trebuie sa permita trecerea neatenuata a semnalelor utile si rejectia parazitilor. n acest scop se folosesc fie filtre trece-jos pasive, fie, pentru canale puternic perturbate, filtre active. atenuarea: se realizeaza fie prin divizoare rezistive, fie prin amplificatoare cu factor de amplificare subunitar. n cazul divizoarelor rezistive este foarte importanta stabilitatea si precizia acestora. amplificarea: se realizeaza cu amplificatoare cu cstig variabil; factorul de amplificare poate fi comandat de un microprocesor sau reglat automat, chiar n interiorul lantului de masura.
Toate aceste operatii care pot fi efectuate de elementele de adaptare poarta numele de conditionare a semnalului. 10.4.2. Convertor analog-digital Convertorul analog-digital este componenta principala a oricarui sistem de achizitie de date. Aceasta componenta realizeaza transformarea tensiunii analogice ntr-un cod numeric binar, care reprezinta valoarea numerica aproximativa a tensiunii de la intrare. Principala masura a acestei aproximatii este data de numarul de biti pe care se face conversia. De regula, criteriile de alegere ale CAD sunt, n principal trei: 3 timpul de conversie; 3 precizia conversiei care cuprinde toate sursele de erori: histerezisul, eroarea de cuantificare, rezolutia etc; 3 rejectia zgomotelor. De exemplu, n cazul masuratorilor n retelele energetice la (f=50Hz), cel mai potrivit este CAD cu aproximatii succesive, care asigura viteze bune de conversie, precizie ridicata, numarul de biti alesi fiind un compromis ntre viteza si precizie convertor ce va fi prezentat n continuare. Metoda aproximarii succesive este cea mai raspndita metoda de realizare a conversiei analog-digitale n convertoarele cu rapiditate medie si ridicata. Structura CAD cu aproximatii succesive contine un convertor
Andrei CHICIUC
112
digital-analogic. nsa, n comparatie cu CAD cu compensare dinamica, n CAD cu aproximatii succesive semnalul de iesire al CDA creste pna la nivelul semnalului de intrare pe perioada a n tacte (pentru convertorul cu n-biti). Ca rezultat, procesul de conversie ocupa un timp considerabil mai mic si, n afara de aceasta, timpul de conversie nu depinde de nivelul semnalului de intrare.
Ui + CD/A
Uref
Iesire numerica
RAC Generator de tact a) DM

Semnal de iesire analogic 110 110 Iesirea CDA LSB MSB Iesirea RAC 100 011 010 001 111 111 110 101 100 011 010 001 000
si schema de comanda
0 b) timp c)
Fig. 10.6. Convertor analog-digital cu aproximatii succesive. a) Schema de structura simplificata; b) Diagrama temporara a semnalelor; c) Schema logica de functionare a CA/D cu aproximatii succesive.
Aceasta metoda se bazeaza pe aproximatia semnalului de intrare cu codul binar si controlul ulterior a corectitudinii acestei aproximatii, pentru fiecare grad al codului, pna nu se va atinge cea mai buna aproximatie a valorii semnalului de intrare. La fiecare etapa a acestui proces valoarea
Andrei CHICIUC
113
binara a aproximatiei curente se memoreaza n registrul aproximarii consecutive (RAC). n figura 10.6 este data schema functionala a CAD cu aproximatii succesive cu n=3 si se prezinta principiul lui de functionare. Convertirea ncepe cu initializarea valorii 1 a MSB n RAC. Aceasta corespunde primei evaluari a valorii semnalului de intrare cu jumatate din valoarea ntregului diapazon. Comparatorul compara semnalul de iesire al CDA cu tensiunea de intrare si elibereaza spre controler o comanda de golire (stergere) a MSB, daca evaluarea primara depaseste valoarea semnalului de intrare; n caz contrar aceasta valoare ramne memorata. n tactul urmator controlerul fixeaza valoarea 1 pe urmatorul bit, si din nou, reesind din nivelul semnalului de intrare, comparatorul decide de a memora sau nu starea acestui rang. Conversia se prelungeste n mod analogic, pna nu va fi verificat ultimul LSB. n acest moment starea memorata n RAC si n registrul de iesire este cea mai buna aproximatie binara a semnalulu i de intrare - acesta si este semnalul numeric de iesire (cuvntul) al CAD. 10.4.3. Circuit de esantionare memorare Un circuit de esantionare si memorare realizeaza prelevarea valorii, de la un moment dat, a unui semnal analogic (tensiune sau curent electric) si memorarea acestei valori, figura 10.7. n stare de esantionare, impusa de nivelul logic 1 al semnalului de comanda esantionare/memorare, circuitul de esantionare si memorare functioneaza ca repetor. Circuitele de esantionare si memorare se utilizeaza n sistemele de achizitie si distributie de date. Astfel, ntr-un sistem de achizitie de date iesirea CEM este conectata la intrarea CAD. n intervalul corespunzator efectuarii unei conversii analog-numerice, circuitul de esantionare si memorare este comandat n stare de memorare pentru a mentine constanta tensiunea la intrarea CAD. Astfel, se obtine marirea valorii limitei superioare a domeniului de frecvente ale semnalului de intrare la care CAD este utilizat la rezolutia maxima, data de numarul de biti ai acestuia. Se precizeaza ca acest deziderat este atins daca tensiunea de la intrarea CAD nu se modifica n intervalul efectuarii conversiei cu mai mult de 1/2 LSB. n sistemele de distributie a datelor, circuitele de
Andrei CHICIUC
114
esantionare si memorare sunt utilizate pentru reconstituirea semnalelor multiplexate n timp.

Ui Ui Ue Ue Ui
CEM
t1 t2 t3 E/M
t
Esantionare Memorare
a)
b)
Fig. 10.7. Circuit de esantionare-memorare: a) reprezentare functionala; b) modul de aproximare a unei curbe prin esantionare.
De cele mai dese ori n sistemele achizitie de date sunt utilizate: circuit de esantionare si memorare n bucla; circuit de esantionare si memorare cu integrator. Circuit de esantionare si memorare n bucla. n timpul esantionarii, bucla din figura 10.8 permite eliminarea erorii de mod comun si a erorii de offset, iesirea fiind fortata sa urmareasca intrarea. Ca efect, tensiunea la bornele lui C, pe durata ct comutatorul este nchis, este egala cu:
U e = Ui
A A 1
(10.2)
cu un A foarte mare, la primul etaj, se obtine egalitatea ntre Ui si Ue.
_
U i (t)
_ +
U e (t)
+
A(U e-U i) C
Fig. 10.8. CEM n bucla.

Andrei CHICIUC
115
n acelasi timp, aceasta precizie este obtinuta n detrimentul rapiditatii deoarece pe durata memorarii amplificatorul A1 este inevitabil saturat, ntoarcerea la functionarea liniara, pentru esantionare, face sa creasca timpul de achizitie, care poate atinge mai multe zeci de s. Circuit de esantionare si memorare cu integrator. n figura 10.9 sunt prezentate doua montaje ale CEM cu integrator. n montajul din figura 10.9,a capacitatea C este izolata n raport cu masa, iar comutatorul functioneaza n comutatie de curent, comanda fiind simplificata. nsa, ca si n cazul precedent, primul amplificator este saturat pe parcursul memorarii. Pentru a depasi aceasta dificultate se adopta montajul din figura 10.9,b.
R
_
Ui (t)
+
a)
_ +
Ue (t)
_
Ui (t)
+
b)
_ +
Ue (t)
Fig. 10.9. CEM cu integrator (a) si evitarea saturatiei (b).
10.4.4. Multiplexor analogic Multiplexorul (MUX) analogic (figura 10.10) este ansamblu de comutatoare analogice cu n intrari (ntre 4 si 16) si o iesire, comandat de un sistem logic care permite cuplarea uneia din intrari la iesire. Multiplexorul analogic permite utilizarea unui singur convertor A/D pentru mai multe canale analogice. Utilizarea multiplexoarelor este o solutie economic viabila si n cazul semnalelor de intrare de nivel redus, pentru care multiplexarea se realizeaza cu costuri ridicate. Elementul principal al MUX l constituie divizorul de comutare, care poate fi realizat n mai multe variante constructive: 1. cu relee obisnuite; 2. cu relee cu mercur; 3. cu relee reed; 4. cu elemente semiconductoare (tranzistoare bipolare, diode schottky, tranzistoare J-FET, tranzistoare C-MOS).
Andrei CHICIUC
116
Primele trei variante, utiliznd elemente electromecanice, conduc la investitii initiale reduse, compensate nsa de costuri ridicate de exploatare, fiabilitate si durata de functionare redusa. De aceea, utilizarea lor nu mai este recomandabila.
0 1 intrari 2 analogice n-1 adrese _ + iesire utilizare
registru
decodor
validare
Fig. 10.10 Organizarea unui multiplexor analogic.
Fiecare tip de multiplexoare, realizate cu elemente semiconductoare, au unele performante mai avantajoase nsotite de incoveniente mai mult sau mai putin surmontabile. Astfel: Comutatoarele cu diode rapide au timp de comutatie 1 ns, nsa rezistentele reziduale (n stare nchisa si respectiv deschisa) Ron si Roff sunt mai dezavantajoase, n comparatie cu alte tipuri; Comutatoarele cu tranzistoare bipolare au timpi de comutatie mici si rezistente Ron reduse, dar necesita curenti de comanda importanti, iar Roff are o valoare relativ mica, ceea ce duce la transparenta mare a comutatorului; Comutatoarele cu J-FET au rezistenta Ron de ordinul zecilor de ohmi, timpi de comutatie medii, nsa necesita circuite de comanda complicate; Comutatoarele cu tranzistoare complementare C-MOS, sunt cele mai avantajoase si cele mai folosite. Ele au timpi de comutatie satisfacatori, rezistenta Ron relativ mica si R - ridicata. n acelasi off timp ele pot fi comandate foarte simplu, iar transparenta creste doar la frecvente nalte (105-108).
Andrei CHICIUC
117
10.4.5. Registrul tampon (buffer-ul) Bufferul (registrul tampon - memorie cu trei stari la iesire) reprezinta elementul de transfer informational dintre convertorul analog-digital si unitatea centrala, care va efectua stocarea si prelucrarea informatiei numerice. Registrul tampon, al marimilor numerice rezultate din conversie, este de fapt un integrat care are iesirile legate n paralel la magistrala de date a sistemului. 10.5.6. Interfete de comunicatie n cazul supravegherii proceselor si instalatiilor prin sisteme de masurare si achizitie de date utiliznd calculatoare, cartele de achizitii de date etc, legaturile de comutatie pot prezenta diferite configuratii, dependente de mai multe considerente: natura semnalului ce trebuie transmis; destinatia acestuia (memorare, prelucrare sau comanda); distanta la care trebuie transmis semnalul achizitionat; frecventa de transmisie etc. Datorita diversitatii s-a pus problema normalizarii acestor comunicatii, impunndu-se anumite tipuri de legaturi definite prin protocoale precise n ceea ce priveste modul de comunicatie ntre sistemele de masurare sau prelucrare a datelor. Pot fi enumerate doua tipuri de comunicatii: legaturile serie (RS 232C / 422, CCITT V/24); legaturile paralele (IEEE 488, GPIB, HPIB). Fiecare tip de legatura de comunicatie este realizata prin intermediul unei cartele interfata. Legaturile serie permit transmiterea datelor n serie, pe o singura linie care leaga cele doua sisteme. Cea mai utilizata norma pentru aceasta comunicatie, n momentul de fata, este norma RS 232C - utila pentru legaturile la mare distanta. Legaturile paralele (cea mai utilizata fiind norma GPIB) sunt destinate unor viteze de transmisie ridicate, dar la distante limitate (max. 20m la GPIB fata de mai mult de 1km la RS 232C).
Andrei CHICIUC
118
Legatura serie este un concept introdus de necesitatea de a controla un ansamblu tehnic cu elemente dispersate pe suprafete mari. Cel mai simplu sistem consta n efectuarea unei achizitii de date pentru masurari prin intermediul unor senzori, aceste date fiind apoi utilizate pentru a comanda diferite dispozitive de actionare. Un exemplu practic, cnd interfata serie este superioara interfetei paralele, este transferul de date la distante considerabile. Pentru un astfel de transfer interfata serie are nevoie de un singur fir, iar n cazul transferului paralel ar fi nevoie de, ca regula, opt fire. Transferul printr-un singur fir are doua superioritati: Prima: Este legata de faptul, ca pretul cablului si a setului formator de linie - receptor va fi considerabil mai mic, n comparatie cu pretul dispozitivelor tehnice n cazul echivalent, a configuratiei multicanale. Reesind din aceasta, si mai ales n cazurile cnd avem nevoie de transmisii la distante lungi, interfata seriala este considerabil mai economica dect cea paralela. A doua:Transferul serie a datelor permite utilizarea sistemelor de comunicatii comerciale, de exemplu de reteaua telefonica obisnuita sau de canale standarde de transfer a informatiei numerice. n figura 10.11 sunt prezentate schemele structurale simplificate a interfetelor serie si paralela. Pe ele se exemplifica, pentru fiecare tip de comunicare n parte, transferul unui simbol (cuvnt) - 1011.
1 0
Emitator paralel LSB
MSB
MSB Receptor paralel LSB Emitator serie
1011
1 1
Receptor serie
b) a) Fig. 10.11. Schemele structurale simplificate ale interfetelor: paralela (a) si serie (b) n cazul transferului unui cuvnt - 1011
Andrei CHICIUC
119
n cazul interfetei paralele, fiecare fir este destinat pentru transferul unui anumit rang al cuvntului (adica: MSB, LSB etc) - n asa mod, poate fi instantaneu determinat ce cuvnt este transmis. Iar, n cazul interfetei seriale toate rangurile cuvntului sunt transmise pe un singur fir. Noi putem controla orice rang, cunoscnd pozitia lui n sirul de date serie, precum si lungimea lui. Pentru transferul unui simbol, canalul serie necesita un timp mai mare dect n cazul transferului paralel. Transferul unui simbol de n- biti, pe canalul serie, necesita cel putin de n- ori mai mult timp, dect la transferul lui prin interfata paralela. Astfel, n functie de parametrii impusi sistemului de masurare se va opta pentru solutia optima (transfer serial sau paralel) pentru fiecare caz n parte. 10.4.7. Microprocesorul Microprocesorul, fiind parte componenta a unitatii centrale de comanda a unui sistem de achizitie de date, trebuie sa realizeze urmatoarele functiuni: selectarea canalului analogic pe care se doreste a se face achizitia; comanda esantionarii; comanda conversiei CAD; sesizarea sfrsitului conversiei si citirea codului binar rezultat; ncarcarea codului binar n memorie; corectia erorilor introduse de diverse blocuri componente; prelucrarea si afisarea datelor; testarea blocurilor componente defecte. Alegerea microprocesorului si a circuitelor sale periferice este dictata de analiza structurii hard (constituita din componente de microinformatica, procesor, memorii, componente electronice clasice) si structurii soft n vederea asigurari cerintelor de viteza de masurare si de versalitate ale sistemului. Tot mai frecvent, n sistemele de masurare moderne se opteaza pe utilizarea procesoarelor de semnal. Procesoarele de semnal (DSP Digital Signal Prcesing) sunt microprocesoare a caror arhitectura a fost optimizata pentru prelucrarea n timp real a semnalelor discrete obtinute
Andrei CHICIUC
120
prin esantionarea unor marimi continue. Arhitectura lor a fost astfel conceputa nct sa minimizeze durata de executie a unor algoritmi de prelucrare, cum ar fi: filtrarea unui semnal; convolutia (mixarea) a doua semnale; corelatia (compararea) ntre doua semnale; rectificarea, amplificarea sau transformarea unui semnal; transformata Fourier rapida (FFT). 10.5. Determinarea frecventei de esantionare a semnalelor Cum s-a mentionat anterior, un rol important n proiectarea unui SAD l ale respectarea teoremei lui Shannon: frecventa de esantionare a semnalului, pentru a nu pierde informatii la reconstituirea sa, trebuie sa fie minimum dublul frecventei maxime din spectrul semnalului.
f e = 2 f max
(10.3)
Deoarece, n realitate, conditiile n care s-a dedus teorema esantionarii nu pot fi ndeplinite, frecventa de esantionare se ia, n mod uzual, de 510 ori mai mare dect frecventa semnificativa din spectrul semnalului:
f e = (5 10) f max
(10.4)
n consecinta, se vor alege corespunzator elementele functionale ale sistemului de achizitie de date, astfel nct, corelat cu frecventa maxima din spectrul semnalului, sa rezulte frecventa de esantionare data de relatia precedenta. Se calculeaza, mai nti, timpul necesar pentru prelucrarea informatiei aferenta unui esantion, ca o suma formata din timpii necesari pentru urmatoarele operatii: esantionare-memorare (tEM = timp de comanda + timp de achizitie) multiplexare (tEM = timp de comanda + timp de nchidere) conversie (tCAN = timp de comanda + timp de conversie analog numerica) memorare (tm = timp de citire a rezultatului + timp de stabilire a ordinului de marime). Astfel, pentru un singur canal, timpul de esantionare rezulta:
te1=tEM + tM + tCAN + tm
Andrei CHICIUC
(10.5)
121
Pentru un sistem de achizitie cu n canale, timpul de esantionare este:
te=n(t EM + tM + tCAN + t m)
Se determina apoi frecventa de esantionare,
(10.6)
fe=1/te
si se verifica respectarea conditiei: fe=(510) fmax.
(10.7)
(10.8)
Pentru retelele sistemului energetic din R. Moldova, care functioneaza la frecventa de 50 Hz, se poate considera, cu suficient de buna precizie, ca numai primele 40 de armonici au influenta n spectrele semnalelor de tensiune si curent. Frecventa maxima rezulta deci:
fmax= 40 50=2 kHz.
(10.9)
Andrei CHICIUC
122
Anexa 1 Marimi masurabile clasificate dupa gradul cu care acestea apar n legile electromagnetismului
Categoria Marimea fizica Simbol I U Q E B R, Z, X G, Y, B C L Q tg r r P Q S We Interval de frecventa de masura 0108 Hz 0109 Hz 0 Hz 0 Hz 01010 Hz 0105 Hz 0109 Hz 0109 Hz 0109 Hz 0109 Hz 0109 Hz 10-3109 Hz 10-3109 Hz 0109 Hz 01011 Hz 4565 Hz 4565 Hz 4565 Hz Interval de valori masurabile 10-15105 A 10-10106 V 10-1510-1 C 10-6102 Wb 10-8106 V/m 10-910 Tl 10-71016 10-10102 S 10-18100 F 10-10106 H 10-2105 10-610 100105 100106 10-8108 W 100108 var 100109 VA 10-21011 kWh
Intensitatea curentului el. Tensiune electrica Sarcina electrica grad 1 Flux magnetic Intensitatea cmpului el. Inductia magnetica Rezistenta, Impedanta, Reactanta Conductanta, Admitanta, Susceptanta Capacitate Inductivitate grad 0 Factor de calitate Factor de pierderi dielectrice Permitivitate dielectrica Permitivitate magtetica Putere activa Putere reactiva grad 2 Putere aparenta Energie electrica
Andrei CHICIUC
Anexe
123
Anexa 2 Unitati SI fundamentale

Unitatea SI Marime SimDenumire bol Definitie Un metru este lungimea drumului parcurs de lumina, n vid, ntr-un interval de timp 1/299.792.458 dintr-o secunda. Definitie adoptata la cea de-a 17-a Conferinta Generala de Masuri si Greutati din 1983. Masa kilogramului prototip international adoptat ca unitate de masura a masei la Conferinta Generala de Masuri si Greutati din 1889. Durata a 9.192.631.770 perioade ale radiatiei care corespunde tranzitiei ntre cele doua niveluri hiperfine ale starii fundamentale a atomului de cesiu 133. Intensitatea unui curent electric constant care mentinut n doua conductoare paralele, rectilinii, de lungime infinita, sectiune circulara neglijabila, asezate n vid, la distanta de 1m unui de altul, ar produce ntre aceste conductoare o forta de 2.10-7 N pe o lungime de 1 metru. Kelvinul este fractiunea 1/273,16 din temperatura termodinamica a punctului triplu al apei. Cantitatea de substanta a unui sistem care contine attea elementare cti atomi sunt n 0,012 kg de carbon 12. Intensitatea luminoasa, ntr-o directie data, a unei surse de lumina care emite o radiatie monocromatica cu frecventa de 540.1012 Hz si care are o intensitate radianta n aceeasi directie de 1/683 watt pe steradian. Definitia a fost adoptata la cea de-a 16-a Conferinta Generala de Masuri si Greutati din 1979.
Lungime
metru
Masa
kilogra m
kg
Timp
secunda
Intensitate
amper
Temperatura termodinamica
kelvin mol
K mol
Cantitate de substanta
Intensitatea luminoasa
candela
cd
Andrei CHICIUC
124
Anexa 3 Unitati SI suplimentare

Marime Unghiul plan Unitatea SI Denumire radian Simbol rad Definitie Unghiul plan cuprins ntre doua raze care delimiteaza pe un cerc un arc cu lungimea egala cu raza. Unghiul solid care avnd n centrul unei sfere decupeaza pe suprafata sferei o arie egala cu cea a unui patrat avnd latura egala cu raza sferei.
Unghiul solid
steradian
sr
Anexa 4 Multiplii si submultiplii SI

Factor de multiplicare Prefix
Denumire Simbol
Factor de multiplicare
Prefix
Denumire Simbol
1024 10 1018 1015 1012 109 106 10 102 101

3 21
yotta zetta exa peta tera giga mega kilo hecto deca
Y Z E P T G M k h da
10-24 10-21 10-18 10-15 10-12 10-9 10-6 10-3 10-2 10-1
yocto zepto atto femto pico nano micro mili centi deci
y z a f p n m c d
Andrei CHICIUC
Anexe
125
Anexa 5 Unitati de masura derivate ale SI

Nr. Marimea Denumirea Simbol ul
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35
Arie Volum Viteza Acceleratie Viteza unghiulara Acceleratie unghiula ra Numar de unda Frecventa Densitate, masa volumica Forta Presiune, tensiune mecanica Vscozitate dinamica Vscozitate cinematica Lucru mecanic, energie Putere Cantitate de electricitate Tensiune electrica, diferenta de potential, tensiune electromotoare Intensitatea cmpului electric Rezistenta electrica Conductanta electrica Capacitate electrica Tensiune magnetica, tensiune magnetomotoare Intensitatea cmpului magnetic Fluxul induc tiei magnetice Inductie magnetica Inductanta Cantitate de caldura Entropie Caldura masica Conductivitate termica Intensitate energetica Flux luminos Luminanta Iluminare Activitate (a unei surse radioactive)
metru patrat metru cub metru pe secunda metru pe secunda la patrat radian pe secunda radian pe secunda la patrat unu pe metru Hertz kilogram pe metru cub newton pascal pascal . secunda metru patrat pe secunda joule watt coulomb volt volt pe metru ohm siemens farad amper amper pe metru weber tesla henry joule joule pe kelvin joule pe kilogram . kelvin watt pe metru . kelvin watt pe steradian lumen candela pe metru patrat lux Becquerel
m 3 m m/s m/s2 rad/s rad/s2 1/m Hz kg/m3 N Pa Pa . s m2 /s J W C V V/m S F A A/m Wb T H J J/K J/(kg. K) W/(m. K) W/sr lm cd/m2 lx Bq
Andrei CHICIUC
126
Anexa 6 Coeficienti de conversie ai unitatilor de masura straine* n unitati si derivate SI

Unitati de masura straine SI Unitati si derivate de masura SI coef. unitate coeficient unitate pentru lungime 1 Yard (yds) 1,094 Metru (m) 1 Tol [inch eng.] (in.) 0,03937 Milimetri (mm) 1 Tol [inch] (in.) 0,3937 Centimetri (cm) 1 Picior [foot] (ft.) 3,281 Metru (m) 1 Mila [mile] 1,610306 Kilometru (km) pentru suprafata 1 Yard patrat [square yard] (sq.yds) 0,836127 Metru patrat (m2) 1 Tol patrat [square inch] (sq.in.) 645 Milimetri patrati (mm2) 1 Picior patrat [square foot] (sq.ft.) 10,76391 Metru patrat (m2) 1 Mila patrata [square mile] 2,590674 Kilometru patrat (km2) pentru greutate 1 Uncie [ounce] (ozs) 28,46781 Grame (g) 1 Funt (lb) englez 453,6 Grame (g) 1 Funt (lb) german 400,0 Grame (g) 1 Funt (lb) rusesc 409,512 Grame (g) pentru volum 1 Tol cub [cubic inch] (cu.in.) 0,028317 Metru cub (m3) 1 Tol cub [cubic inch] (cu.in.) 0,016387 Litru (l) 1 Picior cub [cubic foot] (cu.ft.) 16,4 Centimetru cub (cm3) 1 Picior cub [cubic foot] (cu.ft.) 28,31658 Litru (l) 1 Galon englez (Imp) [gallon UK] 4,546095 Litru (l) 1 Galon american (US) [gallon UK] 3,785413 Litru (l) pentru presiune 1 Foot / inchi cub (psi) 6,89 kiloPascali (kPa) 1 Foot / inchi cub (psi) 0,0689 Bari (Bar) 1 Atmosfere 101,3274 Pascali (Pa) pentru viteza 1 Mila pe ora (mile/hr) 1,609344 kilometru pe ora (km/ora)
Andrei CHICIUC
Anexe
127
* unitati ce se mai folosesc, cu precadere, n tarile anglo-saxone dar nu numai. Majoritatea acestor unitati de masura nu sunt recomandate pentru utilizare si sunt prevazute a fi abandonate.
Andrei CHICIUC
128
Anexa 7 Semne conventionale utilizate n schemele de masurare Semnal conventional Semnificatia curent (tensiune) continuu curent (tensiune) alternativa curent continuu si alternativ impedanta sau rezistenta sunt rezistenta variabila rezistenta variabila cu contact mobil inductanta inductanta cu miez feromagnetic condensator pila electrica sau acumulator ntreruptor monopolar siguranta fuzibila Semnal conventional Semnificatia sursa ideala de tensiune sursa ideala de curent autotransformator transformator de tensiune monofazat transformator de curent aparat indicator
V A
voltmetru indicator ampermetru indicator aparat de masurat cu 0 la mijloc aparat nregistrator
A V W
ampermetru nregistrator voltmetru nregistrator wattmetru nregistrator
Andrei CHICIUC
Anexe
129
Anexa 8 Simboluri marcate pe cadranele instrumentelor electrice de masurare Simboluri care indica principiul de functionare Instrument magnetoelectric cu cadru mobil Logometru magnetoelectric Instrument cu magnet mobil Instrument feromagnetic (cu fier mobil) Instrument electrodinamic Instrument ferodinamic Logometru electrodinamic Instrument de inductie Instrument cu lamele vibrante Instrument electrostatic Instrument termic cu fir cald Instrument bimetalic Instrument cu redresor Instrument termoelectric (cu termoelement)
Simboluri care indica felul ecranarii Ecranare electrostatica Ecranare magnetica
Andrei CHICIUC
130
Anexa 8 continuare Simboluri care indica felul curentului masurat
Curent continuu Curent alternativ monofazat Curent continuu si alternativ monofazat Simboluri care indica clasa de exactitate
1,5
Clasa se refera la erorile exprimate n procente din valoarea conventionala (ex. 1,5) Idem, din lungimea scarii gradate (ex. 1,5) Idem, din valoarea masurata (ex. 1,5)
1,5
1,5
Simboluri care indica pozitia normala de functionare
Cu cadran vertical Cu cadran orizontal Cu cadran nclinat fata de orizontal (ex. 60) Simboluri care indica tensiunea de ncercare Tensiunea de ncercare 500 V
60
Tensiunea de ncercare peste 500 V (ex. 2 kV) Protectie mpotriva tensiunii tensiunea de ncercare Borna de pamnt nalte care depaseste
Andrei CHICIUC
130
BIBLIOGRAFIE 1. Antoniu M., Masurari electronice. Metrologie, aparate de masura analogice, Ed. SATYA, Iasi, 1999. 2. Barbulescu D., Marcuta C., Masurari electrice si electronice. ndrumar de laborator, Institutul Politehnic Iasi, 1986. 3. Bogoevici N., Electrotehnica si masurari electrice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979. 4. Buzduga M., Marcuta C., Srbu G., Metrologie. Teorie si practica, Ed. Tehnica-Info, Chisinau, 2001. 5. Chiciuc A., Determinarea parametrilor de calitate a energiei n regim deformant, Teza de doctorat, UPB, Bucuresti, 1999. 6. Golovanov C., Albu M.: coordonatori, Probleme moderne de masurare n electroenergetica, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2001. 7. Dally J., Riley W., McConnell K., Instrumentation for engineering measurements, John Wiley & Sons, Inc, New York, 1993. 8. Ignea A., Masurarea electrica a marimilor neelectrice, Ed. de Vest, Timisoara, 1996. 9. Iliescu C., Ionescu-Golovanov C., s.a., Masurari electrice si electronice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1983. 10. Iliescu C., Pantelimon B., s.a., Metrologie. Sisteme de masurare, Ed. ICPE, Bucuresti, 1994. 11. Manolescu P., Ionescu-Golovanov C., Masurari electrice si electronice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979. 12. Pantelimon B., Iliescu C., Masurarea electrica a marimilor neelectrice, Ed. Tritonoc, 1995. 13. Tertisco M., Stamara A., s.a., Aparate de masurat si control. Automatizarea productiei, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1994. 14. Todos P., Golovanov C., Senzori si traductoare, Ed. tehnica, Chisinau 1998. 15. Tompkins W., Webster J., Interfacing sensors to the IBM PC, University of Wisconsin-Madison, Prentice-Hall, 1988. 16. Vlaicu C., Sisteme digitale de masurare, Litografia U.P.B., Bucuresti, 1995. 17. Voiniciuc C., Cretu M., Sarmasanu C., Potngeanu P., Masurari electrice si neelectrice. Elemente de metrologie generala si instrumentatie, Universitatea Tehnica Gh. Asachi, Iasi, 1999.
Andrei CHICIUC

Metrologie Standartizare Masurari Curs Lectii DS

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Metrologie Standartizare Masurari Curs Lectii DS

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Digitally signed by Biblioteca UTM Reason: I attest to the accuracy and integrity of this document

Metrologie, Standardizare i Msurri

Referent stiintific: Prof. Dr. ing. Petru Todos

Metrologie, Standardizare si Masurari

Notiuni generale de metrologie

Fig. 1.1. Schema generala a procesului de masurare.

Metrologie, Standardizare si Masurari

Notiuni generale de metrologie

Multimea de stari {X} X1 X2 X3

Multimea numerelor reale{IR} . . -3 -2 -1 0 1 2 .

Fig. 1.2. Definirea procesului de masurare.

Metrologie, Standardizare si Masurari

Notiuni generale de metrologie

Fig. 1.3. Clasificarea marimilor masurabile n functie de timp

Metrologie, Standardizare si Masurari

marimi adimensionale cos =

Notiuni generale de metrologie

si rezulta ecuatia de dimensiuni, n functie de marimile fundamentale: lungimea - L, masa - M, timpul - T.

Metrologie, Standardizare si Masurari

Notiuni generale de metrologie

1 Fr 1/31010 Bi 1/3 109C

Metrologie, Standardizare si Masurari

Metode si mijloace electrice de masurare

Metrologie, Standardizare si Masurari

Metode si mijloace electrice de masurare

Metrologie, Standardizare si Masurari

Fig. 2.4. Metoda de punte puntea Wheatstone.

Metode si mijloace electrice de masurare

Metrologie, Standardizare si Masurari

Metode si mijloace electrice de masurare

Metrologie, Standardizare si Masurari

Instrument electric de masurare

Metode si mijloace electrice de masurare

Generator de marime de activare

Instrument electric de masurare

Marimea de activare modulata de marimea de masurat

Fig. 2.7. Scala unui ampermetru.

Metrologie, Standardizare si Masurari

Metode si mijloace electrice de masurare

Metrologie, Standardizare si Masurari

incertitudinea de masurare valoarea adevarata

valoarea conventional adevarata

Fig. 3.1. Cu privire la eroarea de masurare.

Fig. 3.2. Principalele surse de erori n procesul de masurare

Metrologie, Standardizare si Masurari

3. Eroarea raportata este raportul dintre eroarea absoluta si domeniul de masurare.

X Xe X = X max X min X max X min

Metrologie, Standardizare si Masurari

X m max X m min 1 + 3,22 log n

Metrologie, Standardizare si Masurari

sau media armonica:

Metrologie, Standardizare si Masurari

abaterea medie patratica:

dispersia de selectie S2:

Se poate observa ca:

(prin derivare n raport cu Xm)

exista doua puncte de inflexiune simetrice:

w forma curbei este conditionata de dispersia rezultatelor masuratorilor (fig.3.5): S1<S2<S3

Metrologie, Standardizare si Masurari

Probabilitatea ca eroarea absoluta sa se afle ntre doua limite 1 si 2 este :

P(1 < X < 2 ) =

Metrologie, Standardizare si Masurari

Fig. 4.1. Piramida standardelor.

Metrologie, Standardizare si Masurari