1

IOAN MERCHES DANIEL RADU

ELECTRODINAMIC

A
EDITURA UNIVERSIT

ATII ALEXANDRU IOAN CUZA

IASI - 2002
2
3
PARTEA

INT

AI
ELECTRODINAMIC

A FENOMENOLOGIC

A
4
5
CUPRINSUL P

ARTII

INT

AI
Not a asupra edit iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Prefat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Scurt istoric. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
CAPITOLUL I. C

AMPUL ELECTROSTATIC . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.1. Legea lui Coulomb. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2. Densitatea de sarcin a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3. Campul electrostatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
1.4. Fluxul campului electrostatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.5. Potent ialul c ampului electrostatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.6. Energia c ampului electrostatic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.7. Dipolul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.8. Multipoli electrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
1.9. Polarizarea dielectricilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
1.10. Teorema lui Gauss relativ a la medii dielectrice . . . . . . . . . . . 46
1.11. Tipuri de dielectrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
1.12. Ecuat ii de trecere pentru componentele de camp E, D . . . 48
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.13. Metode speciale. Considerat ii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1.14. Metoda imaginilor electrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
1.15. Integrarea ecuat iei lui Laplace prin metoda
separ arii variabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
1.16. Probleme electrostatice bidimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
6
1.17. Act iunea mecanica a campului electrostatic asupra
unui mediu dielectric. Electrostrict iunea. . . . . . . . . . . . . . . 71
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
CAPITOLUL II. C

AMPUL CURENTILOR STATIONARI . . 78

2.1. Curentul electric stat ionar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
2.2. Campul magnetic al curentului electric stat ionar . . . . . . . . . . 85
2.3. Dipolul magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.4. Teorema lui Ampre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
2.5. Potent ialul vector al c ampului curentului stat ionar . . . . . . . . 91
2.6. Energia c ampului magnetic al curent ilor stat ionari . . . . . . . . 92
2.7. Multipoli magnetici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.8. Medii magnetice polarizate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
2.9. Tipuri de medii magnetizabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
2.10. Ecuat ii de trecere pentru componentele de camp H, B. . 102
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
CAPITOLUL III. C

AMPUL ELECTROMAGNETIC . . . . . . . 105

3.1. Ecuat iile lui Maxwell pentru vid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
3.2. Ecuat iile lui Maxwell pentru medii polarizabile . . . . . . . . . . . 110
3.3. Ecuat ii de trecere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
3.4. Energia c ampului electromagnetic. Teorema lui Poynting. 121
3.5. Impulsul campului electromagnetic. Teorema impulsului . . 124
3.6. Momentul cinetic al c ampului electromagnetic.
Teorema momentului cinetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
3.7. Potent iale electrodinamice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
3.8. Utilizarea potent ialelor electrodinamice n deducerea analitic a
a unor ecuat ii fundamentale din electrodinamic a. . . . . . 137
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
3.9. Ecuat iile campului electromagnetic pentru
medii n miscare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
7
CAPITOLUL IV. UNDE ELECTROMAGNETICE . . . . . . . . . . 153
4.1. Considerat ii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
4.2. Propagarea undelor electromagnetice prim medii
de tip dielectric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
4.3. Polarizarea undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
4.4. Reexia si refract ia undelor electromagnetice. . . . . . . . . . . . . 168
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
4.5. Propagarea undelor electromagnetice n conductoare masive.
Efectul pelicular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
4.6. Propagarea undelor electromagnetice n medii
de tip semiconductor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
4.7. Propagarea undelor electromagnetice n medii anizotrope . 185
4.8. Dispersia undelor electromagnetice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.9. Propagarea undelor electromagnetice prin
ghiduri de und a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
4.10. Teoria radiat iei electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
CAPITOLUL V. ELEMENTE DE
MAGNETOFLUIDODINAMIC

A . . . . . . . . . . . . . . . 250
5.1. Considerat ii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
5.2. Ecuat iile de baza ale magnetouidodinamicii . . . . . . . . . . . . . 252
5.2.

Inghet area liniilor campului magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255

5.3. Unde magnetohidrodinamice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257
5.4. Unele probleme ale magnetohidrostaticii . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 270
8
Nota asupra edit iei
Teoria producerii si propag arii c ampului electromagnetic, cunos-
cut a sub numele de Electrodinamic a, are cateva caracteristici funda-
mentale, ntre care remarcam : vastitatea ariei fenomenelor conexe, di-
versitatea modurilor de abordare a teoriei si aplicabilitatea practic a a
modelelor investigate.

In primul r and, Electrodinamica, privit a ca disciplin a de studiu uni-

versitar, este parte component a a bazei teoretice pe care se cladeste
ntregul ediciu al cunostint elor viitorilor specialisti care, ulterior, stu-
diaz a discipline ca : Dispozitive si circuite electronice, Fizica plasmei,
Teoria cuantica a campului, Fizica si tehnica microundelor, Mecanica
cuantic a, Optica etc.

In al doilea r and, teoria c ampului electromagnetic poate abordat a

din mai multe unghiuri, corespunz atoare perfect ion arii cunostint elor
noastre despre natur a si a instrumentului matematic. Astfel, al aturi de
teoria maxwellian a a campului electromagnetic, denumita si fenomeno-
logic a, Electrodinamica poate tratata si relativist-covariant, e din
punctul de vedere al Teoriei restr anse a relativitat ii, e din cel al Re-
lativit at ii generale.

In sf arsit, acelasi grup de fenomene pot studiate
prin formalismul oferit de Teoria cuantic a a campului, n care un rol
central l are Electrodinamica cuantic a.

In al treilea r and, dar nu si cel din urma, este de remarcat faptul

ca undele electromagnetice, init ial prevazute (prin teoria lui Maxwell) si
abia apoi puse n evident a experimental, sunt purt atoarele de informat ie
n cele mai diverse aplicat ii, de la cele mai vechi (radio-ul, televiziunea,
radarul etc.) si p an a la cele mai noi (telefonia mobil a, comunicat ia prin
bre optice, descifrarea semnalelor cosmice etc.). Referindu-ne la studiul
universitar al Teoriei c ampului electromagnetic, ment ion am ca exista
format iuni mari de studiu, chiar facult at i, care au ca obiect tehnica pro-
9
ducerii si propag arii undelor electromagnetice (n particular, a curent ilor
de diverse frecvent e si intensit at i).
Cartea pe care o prezentam cititorilor adun a ntr-un num ar mic
de pagini o cantitate mare de informat ie. Electrodinamica, una dintre
cele mai frumoase si utile teorii ale zicii, poate tratat a sau axiomatic,
plecand de la c ateva principii fundamentale si ajung and la electrostatic a,
campul curent ilor stat ionari etc. drept cazuri particulare, sau plecand
de la simplu spre complex si de la particular la general, urm and totodat a
traseul evolut iei n timp a cunostint elor despre campul electromagnetic.
Autorii au ales ultima cale si, av and n vedere nivelul de preg atire al
celor carora le este adresata monograa, apreciem c a au ales solut ia cea
mai nimerit a.
Primele capitole ale c art ii sunt consacrate studiului unor elemente
fundamentale din teoria c ampului electrostatic si teoria campului pro-
dus de curent ii stat ionari, cum ar : multipolii stat ionari, ecuat iile
potent ialului scalar si vectorial, medii polarizabile, teoreme generale
etc. Cunostint ele acumulate sunt apoi aplicate n studiul cantitativ
al campului electromagnetic, ncep and cu ecuat iile lui Maxwell si con-
tinu and cu diverse aplicat ii ale acestora n denirea m arimilor funda-
mentale ale campului electromagnetic (impuls, energie, moment cinetic)
si evolut ia acestora n timp. Studiul producerii si propag arii undelor
electromagnetice prin diverse modele de mediu fac obiectul celui de al
patrulea capitol. Tot aici se discut a polarizarea, reexia si refract ia,
dispersia si ghidarea undelor electromagnetice. Prima parte se ncheie
cu un capitol consacrat unui domeniu de granit a dintre electrodinamic a
si teoria uidelor, anume Magnetodinamica uidelor.
Urmatoarele cinci capitole au ca scop pregatirea cititorului cu prin-
cipiile si formalismul necesar abord arii relativist-restr anse a Electro-
dinamicii : postulatele lui Einstein, transformarea Lorentz-Einstein si
consecint ele acesteia, spat iul Minkowski n diverse reprezentari etc. For-
malismul oferit de calculul tensorial permite autorilor, n continuare,
scrierea relativist-covarianta a celor mai importante ecuat ii si legi de
conservare din Electrodinamic a. Ultimul capitol al cart ii este consa-
crat c atorva elemente de Relativitate general a si, prin acest forma-
lism, studiului ecuat iilor fundamentale din Electrodinamic a n prezent a
campului gravitat ional.
10
Experient a acumulat a de subsemnatul n peste 50 de ani de carier a
didactic a universitar a, timpn care am predat aproape toate disciplinele
de zica teoretica, m a ndrept at este sa recomand calduros aceast a carte
cititorilor, cu convingerea ca le va servi nu numai la mbog at irea orizon-
tului stiint ic, dar si la dezvoltarea capacitat ii de a g andi.
Prof.dr. Ioan Gottlieb
Iasi, 2002
11
P R E F A T

A
Prin Electrodinamica se nt elege, n general, teoria unitar a a
campului electromagnetic, conceput ca purtator de energie, impuls si
moment cinetic. Acest studiu se poate realiza e fenomenologic, n
cazul mediilor n repaus sau n miscare cu viteza mica n comparat ie cu
viteza luminii, e relativist-covariant, abordare ce cuprinde orice vitez a
de grup posibil a (dar inferioar a vitezei luminii n vid).
De fapt, Electrodinamica si Teoria Relativit at ii nu sunt teorii dis-
tincte, independente. Nu exist a o electrodinamica relativist a si una
nerelativist a, cele dou a abord ari diferind doar prin nivelul formalis-
mului matematic utilizat. Asa cum cititorul va aa parcurgand cartea
de fat a, teoria relativit at ii a ap arut si s-a dezvoltat n cadrul studiului
electrodinamicii corpurilor n miscare, deci se poate arma ca Electro-
dinamica este relativista.
Cele doua moduri de analiz a au stat, de altfel, la baza conceperii
n dou a p art i a prezentei lucr ari, criteriu la care autorii au ad augat
principiul didactico-metodologic al trecerii de la simplu la complex, n
str ansa corelat ie cu ordinea cronologica a elabor arii teoriilor ce formeaz a
coloana vertebral a a electrodinamicii.
Partea I cont ine cinci capitole, consacrate trecerii n revista a
principiilor, not iunilor fundamentale si ecuat iilor (legilor) de baz a ale
electrostaticii, teoriei curent ilor stat ionari, teoriei c ampului electromag-
netic, gener arii si propag arii acestuia sub form a de unde, precum si ale
unei discipline de granit a magnetodinamica uidelor.
Cea de a doua parte este conceputa pe sapte capitole. Dup a ex-
punerea bazelor experimentale si a principiilor teoriei relativit at ii re-
stranse, se discut a principalele consecint e ale transform arii Lorentz-
Einstein.

In continuare, se aplic a formalismul analitic si cel ten-
sorial n formularea relativist-covariant a a fenomenelor fundamentale
din mecanica si electrodinamica. Capitolul se ncheie cu elemente de
12
teorie a relativit at ii generale si, ca aplicat ie, studiul general-relativist al
campului electromagnetic.
La sf arsitul volumului se g asesc sase anexe, menite a facilita
nt elegerea de catre cititor a formalismului matematic utilizat n carte:
calcul tensorial, distribut ia delta, funct ia Green, operatori diferent iali n
diverse sisteme de coordonate etc.

In t ara si peste hotare s-au scris, n ultimele decenii, numeroase

cart i de Electrodinamic a, unele dintre ele excelente, care pot g asite si
n traducere rom aneasc a. Scopul elabor arii c art ii de fat a este, nainte
de toate, didactic, autorii dorind a prezenta cititorului un mod de abor-
dare a unora dintre cele mai revolut ionare teorii ale zicii. Aceasta s-a
realizat printr-o anumit a select ie a materialului de studiu, care s a e cat
mai cuprinz ator pe de o parte, dar concis si sobru pe de alta.
Prin important a materiei tratate (Planul de nv at amant al Fa-
cult at ilor de zic a, din t ara si strain atate, cont ine aceasta disciplin a ca
obiect de studiu fundamental), cartea de fat a se adreseaza student ilor
Facult at ilor de Fizic a (toate sect iile), Matematic a, Chimie, precum si
student ilor facult at ilor tehnice, care audiaza cursuri de zic a general a.

In ne, lucrarea este util a cadrelor didactice din nv at amantul preuni-

versitar, care doresc a se perfect iona prin modalit at ile ce le sunt oferite
prin lege: denitivat, gradul II si gradul I.
Materialul cuprins n prezentul volum este rodul multor ani de
predare a cursului de Electrodinamic a si teoria relativit at ii si de con-
ducere a seminariilor aferente acestui curs, la Facultatea de Fizic a de
la Universitatea Al.I.Cuza din Iasi. Autorii doresc a mult umi tuturor
celor care au contribuit la aparit ia cart ii si, cu anticipat ie, celor ce ne
vor spune p arerea lor sincera despre modestul nostru demers.
Scriind aceast a carte, dorim a adresa un mesaj de suet distinsilor
nostri naintasi, prof.dr. Teol Vescan, fondatorul scolii iesene de zica
teoretic a, precum si discipolilor acestuia, prof.dr. Ioan Gottlieb si lect.dr
Cleopatra Mociut chi, la scoala carora ne-am luminat si am nv at at sa
distingem adev aratele valori spirituale.
Autorii
13
SCURT ISTORIC
De la primele observat ii asupra fenomenelor electrice si magnetice,
apart in and lui Thales din Milet, Democrit, Platon, Aristotel si p an a la
cel dint ai rezultat cantitativ, exprimat prin legea lui Coulomb, stabilit a
n a doua jum atate a secolului al XVII-lea, au trecut peste dou a milenii.

In cele dou a mii de ani, observat iile si experimentele au avut un

caracter calitativ, ceea ce nu a permis elaborarea unei teorii stiint ice a
fenomenelor electrice si magnetice.

In aceasta perioad a s-au acumulat o
serie de date experimentale care au condus, n mod necesar, la ceea ce
cunoastem azi sub numele de Electromagnetism. Sa le trecem, succint,
n revista.

In antichitate se cunoaste busola, prin urmare propriet at ile mag-

netice ale corpurilor, precum si electrizarea produs a prin frecare.

In evul mediu, la preocup arile privind studiul busolei se adaug a

cele privind magnetismul pamantesc.

In Epistola de magnete (1269),
Petrus Peregrinus introduce not iunile de pol sud, pol nord si magnetism
terestru. De probleme ale magnetismului terestru se ocupa si medicul
englez William Gilbert n cartea De magnete (1600). Aici, el deneste
not iunea de pol magnetic p amantesc si descrie unele experimente privind
fenomenele electrice si magnetice statice.
Cercetarile lui Gilbert dau un av ant considerabil studiului experi-
mental al electrostaticii si magnetostaticii. Ment ion am aici celebra lu-
crare Experimenta Nova (1672) a lui Otto von Guericke, n care pentru
prima dat a substant ele sunt mp art ite n conductori si izolatori, precum
si observat iile experimentale ale lui Stefan Gray care, n 1731, reuseste
sa trimit a electricitate prin re metalice.
14

In secolul al XVIII-lea sunt inventate electroscopul (Charles-

Francois Dufay - 1723) si butelia de Leyda (Pieter van Musschenbrock -
1765).

In aceeasi perioada, Benjamin Franklin inventeaza paratr asnetul,
construieste condensatorul plan si d a denumirile de electricitate pozi-
tiv a si negativa. Cercet arile efectuate n aceasta perioad a se bazau
pe ipoteza existent ei unui uid imponderabil numit eter, ca substrat al
fenomenelor electrice, magnetice si luminoase.
Dup a enunt area legii lui Coulomb n 1785, ncepe o perioada nou a
n studiul fenomenelor electrice si magnetice. Cercetarile sunt legate de
numele lui Carl Friederich Gauss, Pierre Simon de Laplace, Simeon-
Denis Poisson, Alessandro Volta, Humphry Davy, Georg Ohm, James
Prescott Joule s.a.

In 1820 zicianul danez Hans Christian Oersted descopera efectul

magnetic al curentului electric. Prin aceasta se stabileste o legatur a
ntre cele doua grupe de fenomene, electrice si magnetice, considerate
p an a atunci principial distincte. Cercet arile lui Oersted sunt continuate
de Andre Marie Amp`ere care da teorema ce-i poarta numele, stabileste
echivalent a dintre curentul circular si o foit a magnetic a si gaseste ex-
presia fort ei de interact iune dintre doi curent i.
Deosebit de importante n dezvoltarea electrodinamicii sunt
cercetarile lui Michael Faraday care, n 1831, descoper a fenomenul de
induct ie electromagnetica, n 1833 - legile electrolizei, iar n 1836
elaboreaza teoria liniilor de fort a electrice si magnetice. Tot el intro-
duce not iunea de camp pe care-l concepe ca un mediu material con-
tinuu, intensitatea c ampului ntr-un punct caracteriz and c ampul n acel
punct. Spre deosebire de majoritatea predecesorilor s ai, ale caror teorii
sunt tributare interpret arii fenomenelor electrice si magnetice de pe
pozit iile mecanicii, Faraday consider a ca interact iunile electrice nu se
propag a instantaneu, la distant a, ci ntr-un timp nit, din aproape n
aproape (prin contiguitate), campul av and rol de mijlocitor al acestor
interact iuni. Faraday introduce not iunea de permeabilitate magnetica,
descopera dia- si paramagnetismul si intuieste existent a curentului de
deplasare.

In anul 1832 Faraday pred a Societat ii Regale din Londra un
plic sigilat, cu rug amintea de a deschis peste 100 de ani.

In 1932,
cand s-a deschis plicul, s-a constatat c a Faraday prev azuse - ntre altele
- existent a undelor electromagnetice.
15
Ideile revolut ionare ale lui Faraday sunt profundnt elese si stralucit
continuate de James Clark Maxwell. Opera sa capital a este Tratat de
electricitate si magnetism (1873). Aici Maxwell si expune celebrele
sale ecuat ii (se spune ca cel mai important lucru n teoria lui Maxwell l
reprezinta ecuat iile sale), pe baza carora elaboreaz a teoria electromag-
netic a a luminii si emite ideea existent ei undelor electromagnetice. Teo-
ria lui Maxwell neag a concept ia newtonian a, a interact iunii la distant a,
si o nlocuieste cu cea a act iunii prin contiguitate, dar r amane tributar
celei dint ai prin aceea c a preia not iunea de eter, c ampul ind conceput de
el ca o stare de tensiune elastica a eterului. (Teoria relativitat ii elimin a,
ca inutil a, existent a unui astfel de reper absolut. Aceasta nu mpiedic a,
ns a, pe diversi zicieni sa renvie problema eterului, s a-l cuantice si sa
studieze caracteristicile cuantei de eter, eteronul). Generaliz and legile
fundamentale ale curent ilor stat ionari si electromagnetismului, Maxwell
introduce not iunea de curent de deplasare si admite ca fenomenele elec-
tromagnetice pot avea loc si n vid. Teoria lui Maxwell triumf a n
anul 1888, cand Heinrich Rudolf Hertz produce unde electromagnetice,
demonstr and reexia, refract ia, difract ia si interferent a acestora.
Descoperirea electronului de catre James J. Thomson n 1896 a
permis elaborarea teoriei microscopice a fenomenelor electromagnetice,
la care au contribuit Hendric Antoon Lorentz, Henri Poncare, Paul
Langevin s.a. Teoria electronica a permis explicarea unor fenomene ca:
dia-, para- si feromagnetismul, polarizarea substant elor dia-, para- si fe-
roelectrice, dispersia luminii s.a., fenomene ce nu puteau interpretate
n lumina teoriei macroscopice a lui Maxwell.
Elaborarea electrodinamicii corpurilor n miscare de catre Hertz si
Lorentz n ultimele decenii ale secolului al XIX-lea a condus, ntre altele,
la aparit ia unor contradict ii principiale n problema antren arii eterului
de catre corpurile n miscare. Aceste contradict ii sunt rezolvate prin
elaborarea Teoriei relativit at ii restr anse, n anul 1905, de c atre Albert
Einstein. Principiile, formalismul si aplicat iile teoriei relativit at ii fac
obiectul celui de al doilea volum al prezentei lucr ari.

In primele decenii ale secolului trecut au fost elaborate teorii care au

la baz a cuanticarea c ampului electromagnetic (Electrodinamica cuan-
tic a) sau studiul interact iunii dintre uidele conductoare si campul elec-
tromagnetic (Magnetouidodinamica).
16
17
CAPITOLUL I
C

AMPUL ELECTROSTATIC
A. Campul electrostatic n vid
1.1. Legea lui Coulomb

In anul 1773 Henry Cavendish (1731-1810) deduce, prin analogie

cu legea atract iei universale stabilita de Isaac Newton, relat ia ce ex-
prim a fort a de interact iune dintre dou a sarcini electrice punctiforme.
Cercetarile lui Cavendish r amanns a necunoscute timp de peste un secol
si sunt publicate abia n 1879 de catre J.C.Maxwell.
Experimental, legea fort ei de interact iune electrostatica este sta-
bilit a de inginerul francez Charles Augustin Coulomb (1736-1806), mem-
bru al Academiei de Stiint e din Paris, cu ajutorul balant ei de torsiune
si al pendulului electric. Lucrarea sa este publicat a n anul 1785, motiv
pentru care a r amas denumirea de legea lui Coulomb.
Potrivit legii lui Coulomb, dou a sarcini punctiforme q
1
si q
2
, asezate
n vid, interact ioneaza dup a legea
F
12
= k
e
q
1
q
2
|r
1
r
2
|
3
(r
1
r
2
) = k
e
q
1
q
2
r
3
12
r
12
, (1.1)
unde semnicat ia vectorilor r
1
, r
2
, r
12
= r
1
r
2
rezult a din Fig.1.1.
Constanta k
e
depinde de sistemul de unit at i, ind egal a cu
1
4
o
n S.I., n care
o
= 8, 854.10
12
F/m este permitivitatea absolut a a
18
vidului. (Termenul de vid este nlocuit uneori, n literatur a, cu cel de
spat iu liber).

Intruc at r
12
= r
21
, rezult a ca F
12
= F
21
, deci interact iunile
electrostatice satisfac principiul act iunii si react iunii. Spre deosebire
ns a de legea atract iei universale a lui Newton, fort a de interact iune
electrostatica poate at at de atract ie, cat si de respingere, n funct ie
de semnul sarcinilor.

In cazul unui mediu oarecare,

o
se nlocuieste cu permitivitatea
absolut a a mediului respectiv, legat a de
o
prin relat ia =
o

r
, unde

r
este permitivitatea relativ a a mediului.
Daca asupra sarcinii punctiforme q act ioneaza n sarcini punctiforme
q
1
, ..., q
n
, fort a rezultant a ce se exercita asupra lui q se exprima prin
F(r) =
n

i=1
k
e
qq
i
|r r
i
|
3
(r r
i
) =
1
4
o
q
n

i=1
q
i
|r r
i
|
3
(r r
i
), (1.2)
n care prin F(r) am indicat faptul c a fort a F se masoara n punctul
n care se aa sarcina q, a carei pozit ie este denita prin vectorul de
pozit ie r.
1.2. Densitatea de sarcina
Admit and c a sarcina electrica este distribuit a n mod continuu pe
corpul ce o poarta, vom caracteriza aceasta distribut ie prin not iunea de
19
densitate de sarcina. Distribut ia sarcinii depinde de forma geometrica
si natura corpului.

Int alnim urm atoarele cazuri:
a) Distribut ia liniar a
= lim
l0
q
l
=
dq
dl
; q =
_
C
dl, (1.3)
b) Distribut ia superciala
= lim
S0
q
S
=
dq
dS
; q =
_
S
dS, (1.4)
c) Distribut ia spat ial a
= lim
0
q

=
dq
d
; q =
_
V
d. (1.5)
Legea lui Coulomb este valabil a doar pentru sarcini punctiforme
(cum sunt, de pild a, cele purtate de particulele elementare), de aceea
n punctele geometrice n care se aa sarcinile not iunea de densitate si
pierde sensul. Pentru a putea utiliza acest concept si n cazul sarcinilor
punctiforme, vom face apel la distribut ia (funct ionala) , introdus a de
P.A.M. Dirac (vezi Anexa E). Densitatea sarcinii punctiforme q, aat a
n punctul P
o
(r
o
), se va scrie atunci
(r) = q (r r
o
). (1.6)

Intr-adev ar, integr and pe domeniul tridimensional D, de volum V ,

cu P
o
D, avem :
_
D
(r) d = q
_
D
(r r
o
) = q.
Densitatea unui sistem discret de n sarcini punctiforme va
(r) =
n

i=1
q
i
(r r
i
). (1.7)
20
Fort a coulombian a dintre o sarcin a punctiform a q si un corp ce
ocup a domeniul tridimensional D, electrizat n mod continuu cu sarcina
electrica de densitate , se obt ine mp art ind corpul n domenii ele-
mentare de volum d

si sarcina dq

, apoi integr and fort a elementara

dintre q si dq

F(r) =
q
4
o
_
D
(r r

)
|r r

|
3
d

, (1.8)
unde r este vectorul de pozit ie al sarcinii q.
1.3. Campul electrostatic
Daca asupra unui corp electrizat, plasat ntr-un domeniu spat ial, se
exercita o fort a de natur a electrica, spunem ca n acel domeniu exista
un camp electric. Un c amp electric ce nu variaza n timp se numeste
stat ionar sau electrostatic.
Campul electrostatic se caracterizeaza prin intensitatea sa E care,
prin denit ie, este raportul dintre fort a F ce se exercita asupra unei
sarcini de proba pozitive, asezaten c amp, si marimea q

a acestei sarcini,
adic a :
E(r) =
F
q

=
1
4
o
q
r r

|r r

|
3
, (1.9)
n care sarcina q, care creeaza campul, se g asesten punctul P

(r

). Dac a
sarcina q se aa n originea coordonatelor, avem
E(r) =
1
4
o
q
r
r
3
. (1.10)
Pentru n sarcini punctiforme, intensitatea E a campului n punctul
P(r) se va scrie
E(r) =
1
4
o
n

i=1
q
i
r r
i
|r r
i
|
3
. (1.11)
Daca sarcina electrica este distribuit a n mod continuu, at at n
volumul c at si pe suprafat a unui corp, c ampul acesteia n punctul P(r)
21
va
E(r) =
1
4
o
_
_
V
(r

)
r r

|r r

|
3
d

+
_
S
(r

)
r r

|r r

|
3
dS

_
. (1.12)
Linii de camp. Fie curba C dat a parametric prin ecuat iile
x
i
= x
i
(s)(i = 1, n). Dac a n ecare punct al curbei C campul E
este tangent la aceasta, curba se numeste linie a c ampului E. (Denit ia
este valabil a pentru orice c amp vectorial). Liniile c ampului electrostatic
se mai numesc linii de fort a.
Daca not am prin ds un element orientat al liniei de c amp, din
denit ie rezulta ds E = 0, sau n proiect ie pe axele unui triedru
cartezian ortogonal Oxyz :
dx
E
x
=
dy
E
y
=
dz
E
z
, (1.13

)
adic a ecuat iile diferent iale ale liniilor c ampului electrostatic, n coordo-
nate carteziene.

In coordonate sferice, ecuat iile diferent iale ale liniilor
de camp vor
dr
E
r
=
r d
E

=
r sin d
E

. (1.13)
Daca sistemul (1.13) admite o solut ie unic a, prin ecare punct al
domeniului considerat trece o singur a linie de c amp. Prin convent ie, se
admite ca sensul liniilor de c amp este dat de sensul campului.
1.4. Fluxul campului electrostatic
Prin denit ie, uxul c ampului E prin suprafat a S este

e
=
_
S
E.dS =
_
S
E.n dS =
_
S
E
n
dS, (1.14)
n care n este versorul normalei la dS.

In cazul sarcinii punctiforme,
relat ia (1.10) ne permite sa scriem

e
=
q
4
o
_
S
1
r
3
r.n dS =
q
4
o
_
S
dS cos
r
2
=
q
4
o
_
S
d, (1.15)
22
unde d este unghiul solid elementar sub care se vede elementul de
suprafat a dS din punctul n care se aa sarcina q (Fig.1.2). Dac a
suprafat a S este nchis a,
_
d este egala cu 4 sau zero, dup a cum
sarcina q se gaseste n interiorul suprafet ei, respectiv n exteriorul ei.
Din (1.15) deducem asadar
=
_
S
E.dS =
_
q

o
daca q este interior lui S
0 daca q este exterior lui S
(1.16)
relat ie ce exprima teorema lui Gauss sub form a integral a.
Pentru cazul distribut iei discrete a n sarcini punctiforme n interi-
orul suprafet ei S, teorema lui Gauss se scrie

e
=
1

o
n

i=1
q
i
, (1.17)
iar pentru o distribut ie continu a n domeniul tridimensional D, al carui
volum este V

e
=
1

o
_
V
d. (1.18)
Aplic and teorema Green-Gauss-Ostrogradski (A.29), g asim

e
=
_
S
E.n dS =
_
V
divE d,
23
prin urmare, t in and seama de (1.18), avem
div E =
1

o
, (1.19)
relat ie ce exprima teorema lui Gauss sub form a diferent ial a.
S a not am D =
o
E, camp numit induct ie electric a a vidului. Cu
ajutorul acestuia, teorema lui Gauss (1.19) se mai scrie sub forma
div D = . (1.19

)
Din (1.19) rezulta ca div E = 0 n punctele unde = 0. Aceste
puncte se numesc surse ale campului electric. Sursele pot pozitive
( > 0) sau negative ( < 0).

In concluzie, campul electrostatic este un
camp cu surse, acestea ind chiar sarcinile electrice.
1.5. Potent ialul campului electrostatic
Fie dat campul vectorial a(r, t). Dac a exista o funct ie scalara
(r, t), astfel nc at sa putem scrie
a (r, t) = grad (r, t),
spunem ca a este un camp potent ial, iar (r, t) se numeste potent ialul
campului. Daca nu depinde explicit de timp, c ampul a se numeste
conservativ.
Un astfel de camp este, de pild a, campul electrostatic al unei sarcini
punctiforme.

Intr-adev ar, admit and c a sarcina q se aan origine, putem
scrie:
E =
1
4
o
q
r
r
3
=
1
4
o
q
1
r
=
_
1
4
o
q
r
_
.
Daca introducem notat ia
V (r) =
1
4
o
q
r
, (1.20)
din relat ia precedenta evem
E = V. (1.21)
24
Relat ia (1.20) deneste potent ialul c ampului produs de sarcina puncti-
form a q, aat a n vid, ntr-un punct aat la distant a r de sarcina q, iar
(1.21) exprim a legatura dintre intensitatea c ampului electrostatic E si
potent ialul V al acestuia.
Daca sarcina se aa n punctul P

, denit prin vectorul de pozit ie

r

, atunci n punctul P(r) potent ialul va

V (r) =
1
4
o
q
|r r

|
. (1.22)
Potent ialul creat n P(r) de n sarcini punctiforme q
1
, q
2
, ..., q
n
va
V (r) =
1
4
o
n

i=1
q
i
|r r
i
|
, (1.23)
iar cel creat de o distribut ie continu a de sarcin a (un corp electrizat) se
va scrie
V (r) =
1
4
o
_
_
V
(r

) d

|r r

|
+
_
S
(r

) dS

|r r

|
_
. (1.24)
Utiliz and relat ia (1.21) si observ and c a operatorul se aplica nu-
mai marimilor ce depind de r, se constata cu usurint a ca aplic and relat iei
(1.24) operatorul se obt ine campul E exprimat de (1.12).
S a calcul am circulat ia campului E de-a lungul conturului nchis C.
Avem :
_
C
E. dl =
_
C
V . dl =
_
C
d V = 0, (1.25)
caci integrala, pe un contur nchis, dintr-o diferent ial a total a exacta este
zero. Aplic and n (1.25) teorema Stokes-Amp`ere (A.31), obt inem
_
E. dl =
_
S
E. dS = 0,
adic a n ecare punct al c ampului electrostatic
rot E = 0, (1.26),
25
relat ie ce reprezinta o alt a modalitate de exprimare a caracterului con-
servativ al c ampului electrostatic. Un c amp cu proprietatea (1.26) se
numeste irotat ional sau f ar a vartejuri.
S a exprimam din nou circulat ia campului E, de data aceasta luat a
ntre dou a puncte A si B ale unui contur oarecare:
_
B
A
E. dl =
_
B
A
d V =V
A
V
B
. (1.27)
Dar integrala din membrul st ang este numeric egal a cu lucrul
mecanic efectuat de fort ele electrice pentru a deplasa sarcina +1 din
An B :
L =
_
B
A
F. dl = q
_
B
A
E. dl, (1.28)
prin urmare din (1.27) deducem
V
A
=V
B
+
_
B
A
E. dl. (1.29)

In timp ce diferent a de potent ial V

A
V
B
este determinat a n mod
unic (c ampul E este determinat de distribut ia sarcinilor, iar circulat ia nu
depinde de drum), nu acelasi lucru se poate arma despre potent ialul n
punctul A. Pentru a determina n mod unic potent ialul n A, deplas am
punctul B la si alegem V () = 0. Avem asadar
V
A
=
_

A
E. dl, (1.30)
relat ie prin care se deneste potent ialul ntr-un punct al c ampului elec-
trostatic. Din (1.30) rezulta ca potent ialul n punctul A este numeric
egal cu lucrul mecanic efectuat de fort ele electrice pentru a deplasa uni-
tatea de sarcin a pozitiv a din acel punct la innit.
Potent ialul ntr-un punct P(r) al c ampului creat de o sarcina punc-
tiform a, aat a n originea coordonatelor, va atunci
V (r) =
1
4
o
q
_

r
1
r
3
r.dl.
26
Dar r. dl = r dl cos(r, dl) = r dr, prin urmare
V (r) =
1
4
o
q
_

r
dr
r
2
=
1
4
o
q
1
r
, (1.31)
sau, dac a sarcina este plasat a n punctul P

(r

):
V (r) =
1
4
o
q
1
|r r

|
. (1.32)
Din considerat iile de mai sus rezult a, ntre altele, c a energia
potent ial a a sarcinii punctiforme q, plasat a n c ampul electrostatic E,
este
W
e
= q
_
B
A
E. dl = q (V
B
V
A
). (1.33)
Suprafet e echipotent iale. Fie
V (x, y, z) =V
o
= const.
o suprafat a stat ionar a. Prin diferent iere, obt inem :
d V =
V
x
i
dx
i
= V . dr = E . dr = 0. (1.34)
Cum dr se gaseste n planul tangent la suprafat a V
o
, din (1.34)
rezult a ca n ecare punct al suprafet ei vectorul E are direct ia normalei
27
la suprafat a. D and valori constantei V
o
, obt inem o familie de suprafet e,
numite suprafet e echipotent iale sau suprafet e de nivel. Altfel spus, prin
suprafat a echipotent ial a nt elegem locul geometric al punctelor n care
potent ialul are aceeasi valoare.
Din (1.34) deducem ca liniile c ampului electrostatic au direct ia
normalei la suprafat a echipotent ial a n ecare punct al c ampului. Fa-
milia liniilor de c amp este, asadar, ortogonal a la familia suprafet elor
echipotent iale (Fig.1.3).
Forma suprafet elor echipotent iale depinde de forma geometrica a
sarcinii care creeaza campul. De pild a, din (1.20) deducem ca suprafet ele
echipotent iale ale campului unei sarcini punctiforme sunt r = const.,
ceea ce reprezinta geometric niste sfere concentrice cu sarcina q n centrul
comun.
Ecuat iile potent ialului electrostatic
a) Forma diferent iala. Din teorema lui Gauss (1.19) si relat ia
(1.21), utiliz and totodat a formula (A.47), deducem:
V =
1

o
, (1.35)
ecuat ie cu derivate part iale de ordinul al doilea, neomogen a, de tip
eliptic, numit a ecuat ia lui Poisson.

In regiunile unde lipsesc sarcinile
( = 0), ecuat ia (1.35) trece n ecuat ia lui Laplace
V = 0. (1.36)
Solut iile ecuat iei lui Laplace se numesc funct ii armonice.

In afara
sarcinilor electrice potent ialul electrostatic este, asadar, o funct ie ar-
monica. Din (1.36) rezulta, ntre altele, c a V trebuie s a e o funct ie
continua, mpreun a cu derivatele sale de primele dou a ordine, ntr-un
anumit domeniu tridimensional D, inclusiv pe frontiera domeniului.
Rezolvand ecuat ia lui Poisson (sau, dup a caz, a lui Laplace), deter-
minam potent ialul V , prin urmare si campul (E = V ).
Ecuat ia lui Poisson pentru o singur a sarcin a punctiform a, n vir-
tutea lui (1.6), se va scrie
V =
1

o
q (r r

), (1.37)
28
iar pentru n sarcini punctiforme
V =
1

o
n

i=1
q
i
(r r
i
) (1.38)
Ecuat ia lui Poisson n domeniul tridimensional D, completat a cu
condit iile la limit a pe suprafat a S ce margineste domeniul D, determin a
n mod unic c ampul scalar V (r) n tot domeniul D.
b) Forma integrala. Cu ajutorul identit at ii a doua a lui Green
(A.38), se pot g asi reprezentarile integrale ale ecuat iei lui Poisson, res-
pectiv a lui Laplace.

Inlocuind n (1.37) potent ialul V al campului
sarcinii punctiforme q prin expresia (1.32) si simplicand prin q = 0,
obt inem

_
1
4|r r

|
_
= (r r

). (1.39)
Utiliz and aceasta relat ie, sa aplic am operatorul expresiei ce d a
potent ialul unei distribut ii continue de sarcin a electrica (1.24). T in and
seama de (E.19), avem:
V (r) =
1
4
o
_
V
(r

)
_
1
|r r

|
_
d

=
=
1

o
_
V
(r

) (r r

) d

=
1

o
(r), (1.40)
29
adic a ecuat ia lui Poisson.
S a admitem ca sarcina este distribuit an mod continuun interiorul
domeniului tridimensional D, inclusiv pe frontiera S a acestuia si ca n
D putem deni dou a funct ii (r) si (r), continue si derivabile, f ar a
singularit at i. Avem atunci (vezi A.38 si Fig.1.4) :
_
V
(

) d

=
_
S
(

) dS

, (1.41)
unde d

este un element de volum din D, iar dS

un element al
suprafet ei S.
Daca alegem
(r

) =
1
4
_
1
|r r

|
_
; (r

=V (r

), (1.42)
atunci (1.41) conduce la
_
V
_
1
4
1
|r r

V (r

) V (r

_
1
4
1
|r r

|
__
d

=
1
4
_
S
_
1
|r r

|
V (r

)
n

V (r

)

n

_
1
|r r

|
__
dS

.
Observ and c a

_
1
|r r

|
_
=

_
1
|r r

|
_
,
.
_
1
|r r

|
_
=
_
1
|r r

|
_
= .

_
1
|r r

|
_
=
=

.
_
1
|r r

|
_
=

_
1
|r r

|
_
=

_
1
|r r

|
_
(1.43)
si avand n vedere relat iile (1.35) si (1.39), mai putem scrie :
_
V
_

1
4
o
1
|r r

|
(r

)+ V (r

) (r r

)
_
d

=
30
1
4
_
_
1
|r r

|
V (r

)
n

V (r

)

n

_
1
|r r

|
__
dS

,
de unde, t in and seama de proprietatea de ltraj a distribut iei (vezi
E.19) :
V (r) =
1
4
o
_
V
(r

)
|r r

|
d

+
+
1
4
_
S
_
1
|r r

|
V (r

)
n

V (r

)

n

_
1
|r r

|
__
dS

, (1.44)
care este reprezentarea integral a a ecuat iei lui Poisson.
Daca n domeniul D nu avem o distribut ie spat ial a de sarcin a elec-
tric a ( = 0), din (1.44) deducem reprezentarea integral a a ecuat iei lui
Laplace :
V (r) =
1
4
_
S
_
1
|r r

|
V (r

)
n

V (r

)

n

_
1
|r r

|
__
dS

. (1.45)
Daca extindem domeniul de integrare asuprantregului spat iu tridi-
mensional, sarcinile raman and ns a situate ntr-o regiune nit a si uti-
liz am condit ia V () = 0, integrala de suprafat a din (1.44) se anuleaza
si r amane
V (r) =
1
4
o
_
V
(r

)
|r r

|
d

,
dup a cum era de asteptat. Pentru a ar ata ca integrala se extinde asupra
ntregului spat iu, nu am mai indicat domeniul de integrare. Aceast a
convent ie va utilizat a si n cele ce urmeaza.
Utiliz and condit iile Dirichlet-Neumann pe suprafat a frontier a S,
putem transcrie ecuat iile (1.44) si (1.45) cu ajutorul funct iei Green
G(r, r

) (vezi Anexa F). Prin denit ie, funct ia Green a problemei noastre
G(r, r

) este solut ia ecuat iei

G(r, r

) = (r r

). (1.46)
Compar and (1.46) cu (1.39), deducem ca G(r, r

) este de forma
G(r, r

) =
1
4
1
|r r

|
+ (r, r

), (1.47)
31
unde (r, r

) este o solut ie a ecuat iei lui Laplace n interiorul domeniului

D : (r, r

) = 0.
Din (1.44) si (1.45) avem atunci
V (r) =
1

o
_
V
(r

) G(r, r

) d

+
+
_
S
_
G(r, r

)
V (r

)
n

V (r

)
G(r, r

)
n

_
dS

( = 0), (1.48)
respectiv
V (r) =
_
S
_
G(r, r

)
V (r

)
n

V (r

)
G(r, r

)
n

_
dS

( = 0).
(1.49)
Prin urmare, pentru a determina V (r) trebuie sa cunoastem funct iile
V (r) si
V
n
pe suprafat a frontier a S. Cum, ns a, teorema de existent a
si unicitate cere cunoasterea numai a uneia dintre aceste funct ii, vom
face apel la condit iile Dirichlet, respectiv Neumann pe S, aleg and
G(r, r

S
= 0 pentru problema Dirichlet; (1.50)
G(r, r

)
n

S
= C (const.) pentru problema Neumann. (1.51)
Ultima condit ie se justica dup a cum urmeaza. Integr and (1.46) pe un
domeniu tridimensional si apel and la denit ia distribut iei delta, avem
_
V

G d

=
_
S

G . dS

=
_
G
n

dS

= 1. (1.52)
Se observ a ca singura alegere compatibil a cu ultima relat ie este (1.51),
ceea ce conduce la C =
1
S
, unde S este suprafat a ce margineste volumul
de integrare.

In acest caz,
<V >=
1
S
_
S
V (r

) dS

(1.53)
32
va valoarea medie a potent ialului pe S. Reprezentarile integrale ale
ecuat iei Poisson, pentru condit iile Dirichlet, respectiv Neumann, sunt
asadar:
V (r) =
1

o
_
V
(r

) G
D
(r, r

) d

_
S
V (r

)
G
D
(r, r

)
n

dS

; (1.54)
V (r) =
1

o
_
V
(r

) G
N
(r, r

) d

+
+
_
S
G
N
(r, r

)
V (r

)
n

dS

+ < V > . (1.55)

Cu totul aseman ator se scriu reprezent arile integrale ale ecuat iei Laplace
pentru cele dou a condit ii.

In cazurile concrete, aarea funct iei Green corespunzatoare proble-

mei studiate se realizeaza cu dicultate. Din acest motiv, au fost ela-
borate diverse metode speciale de integrare a ecuat iei Poisson, respectiv
Laplace: metoda imaginilor electrice, metoda dezvoltarii potent ialului
n serie de funct ii ortogonale, metoda funct iilor conjugate etc. Asupra
acestor metode vom reveni.
1.6. Energia campului electrostatic
Lucrul mecanic necesar pentru a aduce o sarcin a punctiform a +q de
la innit p an a n punctul A al unui c amp electrostatic, unde potent ialul
este V (A), se efectueaza mpotriva fort elor electrice, prin urmare el se
transforma n energie potent ial a acumulat a de sarcina +q :
W
pot
e
(A) = q V (A). (1.56)
Utiliz and aceasta relat ie, sa calcul am energia de interact iune a dou a
sarcini punctiforme q
1
si q
2
, aate n vid, la distant a r una de alta.
Pentru a aduce sarcina q
1
de la n punctul A, n absent a lui q
2
, nu se
efectueaza lucru mecanic.

In urma aducerii lui q
2
n B, la distant a r de
A, q
1
ind deja n A, se efectueaza lucrul mecanic W
1
e
= q
2
V
2
, unde
V
2
este potent ialul c ampului sarcinii q
1
n B. Rat ion andn mod similar,
pentru a aduce q
1
n A, n condit ia ca sarcina q
2
este n B, se cheltuieste
33
lucrul mecanic W
2
e
= q
1
V
1
, unde V
1
este potent ialul c ampului lui q
2
n A. Cum
V
1
=
1
4
o
q
2
r
; V
2
=
1
4
o
q
1
r
,
rezult a
W
1
e
= W
2
e
=
1
4
o
q
1
q
2
r
. (1.57)
Not and cu W
e
valoarea comuna W
1
e
= W
2
e
, mai putem scrie
W
e
=
1
2
(W
1
e
+W
2
e
) =
1
2
(q
1
V
1
+q
2
V
2
). (1.58)
Generaliz and aceasta relat ie pentru n sarcini q
1
, q
2
, ..., q
n
, avem
W
e
=
1
2
n

i=1
q
i
V
i
, (1.59)
unde V
i
este potent ialul sarcinilor q
k
(k = i) n punctul unde se a a q
i
:
V
i
=
1
4
o

k=i
q
k
r
ik
, (1.60)
r
ik
ind distant a dintre sarcinile q
i
si q
k
. Prin urmare,
W
e
=
1
8
o
n

i,k=1
q
i
q
k
r
ik
(i = k). (1.61)
Daca sarcinile sunt distribuite n mod continuu ntr-un domeniu
tridimensional sau pe o suprafat a, energia de interact iune se va scrie
W
e
=
1
2
_
V
V d, respectiv W
e
=
1
2
_
S
VdS . (1.62)
Energia c ampului electrostatic se poate exprima si sub o alt a form a,
ce cont ine intensitatea campului E. Admit and c a sarcinile sunt dis-
tribuite n mod continuu n domeniul tridimensional nit D, de volum
34
V , inclusiv pe frontiera S a acestuia si utiliz and legea lui Gauss (1.19)
si formulele (A.29) si (A.40), avem:
W
e
=
1
2
_
V
V d =

o
2
_
V
V .E d =

o
2
_
V
E
2
d +

o
2
_
S
V E. dS.
Daca extindem domeniul de integrare asupra ntregului spat iu (sau, alt-
fel spus, integr am pe o sfera cu raza R si observ am ca V E
n
0
ca
1
R
3
iar dS R
2
), integrala de suprafat a tinde la zero si rezulta
W
e
=

o
2
_
V
E
2
d =
1
2
_
E.D d, (1.63)
unde am utilizat notat ia cunoscuta D =
o
E pentru induct ia vidului.
Spre deosebire de relat ia (1.62), care arat a ca energia campului
electrostatic este diferit a de zero numai acolo unde = 0 (respectiv
= 0), deci numai n punctele unde exist a sarcini, expresia (1.63) ne
spune c a W
e
= 0 si acolo unde nu avem sarcini, dar avem un c amp E = 0.
Prin urmare c ampul electrostatic este purtator de energie, aceasta ind
localizat a n c amp.
O alt a deosebire esent ial a ntre expresiile (1.62) si (1.63) consta
n aceea ca, potrivit lui (1.62), energia poate pozitiv a sau negativa,
dup a semnul sarcinilor, n timp ce (1.63) exprim a faptul c a energia nu
poate lua valori negative (E
2
> 0). Mai mult, potrivit lui (1.61), energia
unei sarcini punctiforme este nul a, pe cand (1.63) ne spune c a aceeasi
energie este innit a. Deosebirea decurge din faptul c a n (1.61) nu se
t ine seama de interact iunea dintre sarcini si propriul lor c amp, n timp
ce (1.63) exprima tocmai energia proprie a sarcinii.
S a calcul am energia totala a campului electrostatic produs de dou a
sarcini punctiforme q
1
si q
2
. Daca ecare sarcina n parte produce
campul E
1
, respectiv E
2
, avem E = E
1
+E
2
, deci
W
e
=

o
2
_
E
2
d =

o
2
_
E
1
2
d +

o
2
_
E
2
2
d +
o
_
E
1
.E
2
d.
Primii doi termeni dau energiile proprii ale sarcinilor q
1
, respectiv q
2
,
iar ultimul termen exprim a energia lor mutual a.

In consecint , energia
electrostatica nu se bucur a de proprietatea de aditivitate.
35
Din ((E
1
E
2
)
2
0 rezult a E
1
2
+E
2
2
2(E
1
.E
2
), adic a energia
proprie a sarcinilor este totdeauna mai mare sau cel put in egal a cu
energia lor mutual a, aceasta din urm a put and pozitiv a sau negativ a.
1.7. Dipolul electric
Prin dipol nt elegem un sistem de doua sarcini electrice punctiforme,
egale si de semn contrar, aate la distant a l una de alta, neglijabil a fat a
de distant a de la dipol p an a la punctul n care se determina act iunea
sarcinilor.
Potent ialul c ampului unui astfel de sistem, potrivit lui (1.22) si
gurii 1.5, va :
V (r) =
q
4
o
_
1
|r r

l|

1
|r r

|
_
.
Lu and n considerat ie ipoteza (|l| << |r|) si dezvolt and n serie
primul termen, avem
|r r

l|
1
=
_
(r r

)
2
2l.(r r

) +l
2
_
1
2
=
=
1
|r r

|
_
1
2l.(r r

)
|r r

|
2
+
l
2
|r r

|
2
_

1
2
=
=
1
|r r

|
_
1 +
l.(r r

)
|r r

|
2
+...
_

1
|r r

|
l.
_
1
|r r

|
_
,
36
n care am neglijat termenii ce cont in l
2
, l
3
etc. Potent ialul se va scrie,
asadar, sub forma
V (r) =
1
4
o
p.
_
1
|r r

|
_
=
1
4
o
p.(r r

)
|r r

|
3
, (1.64)
unde, prin denit ie, vectorul p = q l se numeste moment electric dipolar.
Pentru necesit at ile calculului innitesimal se introduce not iunea de
dipol punctiform, al c arui moment se deneste prin
p = lim
l0,q
(ql). (1.65)
Intensitatea c ampului electric al dipolului se determin a f acand apel
la relat iile (1.21) si (A.51). Avem :
E = V =
1
4
o

_
p.(r r

)
|r r

|
3
_
=
=
1
4
o
_
3[p.(r r

)](r r

)
|r r

|
5

p
|r r

|
3
_
,
sau, dac a alegem originea coordonatelor n dipolul presupus punctiform,
E =
1
4
o
_
3(p.r)r
r
5

p
r
3
_
. (1.66)
Admit and c a dipolul se gaseste ntr-un c amp electric neuniform,
sa calcul am rezultanta R a fort elor ce act ioneaza asupra dipolului din
37
partea campului. Din Fig.1.6 se observ a ca
R = q (E

E). (1.67)
Dezvolt and E

n serie Mac Laurin, avem:

E

= E(r +l) = E(r) + (l.)E+...

Limit andu-ne la termenul liniar n l si introduc and acest rezultat
n (1.67), avem
R = q (l.) E. (1.68)
Asadar, dipolul se va roti sub act iunea cuplului qE, +qE si se
va deplasa n direct ia axei sale. Daca E este un camp omogen, avem
R = 0, prin urmare act iunea campului se reduce la un cuplu de fort e,
de moment
M= l qE = p E. (1.69)

In campul exterior, dipolul va avea energia

W
e
= q V (r +l) q V r ql. V = p. V = p.E. (1.70)
Stratul dublu. Un num ar mare de dipoli cu momentele al aturate,
paralele si de acelasi sens formeaza un strat dublu. Potent ialul c ampului
unui astfel de sistem, ntr-un punct P, este (vezi Fig.1.7):
V (P) =
1
4
o
_
_

dS
r
+
_

dS

_
.
38
Distant a dintre suprafet ele si

ind mic a, vom integra pe o

suprafat a median a S. Observ and c a
1
r

1
r
+l.(
1
r
), (1.71)
potent ialul n P se va scrie
V (P) =
1
4
o
_
S

_
1
r

1
r

_
dS =
=
1
4
o
_
S
l n.(
1
r
) dS.
Av and n vedere c a
n.(
1
r
) dS =
n.r
r
3
dS =
dS cos
r
2
= d
si denind putint a sau momentul stratului dublu prin
e
= l, obt inem
n sf arsit
V (P) =
1
4
o
_
S

e
d. (1.72)
Daca stratul dublu este omogen,
e
= const. si avem
V (P) =
1
4
o

e
. (1.73)
Din (1.73) rezulta ca potent ialul n interiorul unui strat dublunchis
cu
e
= const. este
e
/
o
sau
e
/
o
, dup a cum fat a interioar a este
pozitiv a sau negativa, iar n exteriorul acestuia este zero. Prin urmare,
straturile duble electrice prezint a suprafet e de discontinuitate pentru
funct ia potent ial a.
1.8. Multipoli electrici
Un ansamblu de sarcini electrice de semne diferite, aate la distant e
foarte mici unele de altele (n raport cu distant a pan a n punctul unde
determin am act iunea sistemului), distribuite n mod discret sau con-
tinuu, formeaza un multipol electric. Prin denit ie, un multipol de or-
dinul n este un sistem cu 2
n
poli, constituit din 2 multipoli de ordinul
39
n 1, sarcinile ocup and v arfurile unui sistem geometric spat ial cu la-
turile l
1
, l
2
, ..., l
n
si av and momentul denit prin
|p
(n)
| = n! lim
l
1
,...l
n
0;q
(ql
1
l
2
...l
n
). (1.74)
D am, mai jos, cateva exemple de multipol:
a) Monopol (multipol de ordinul zero), av and o singur a sarcin a
electrica.
b) Dipol (multipol de ordinul unu), de moment p
(1)
=
lim
l0,q
(ql) (vezi paragraful precedent).
c) Cvadrupol (multipol de ordinul doi), format din doi dipoli opusi,
paraleli, la distant e mutuale mici (n sensul celor precizate mai sus), cu
sarcinile situate n v arfurile unui paralelogram (Fig. 1.8), de moment
|p
(2)
| = 2! lim
l
1
,l
2
0,q
(q l
1
l
2
). (1.75)
d) Octupol (multipol de ordinul trei), format din doi cvadrupoli
opusi, paraleli, la distant e mutuale foarte mici, cele 8 sarcini ind plasate
n v arfurile unui paralelipiped (Fig.1.9), de moment
|p
(3)
| = 3! lim
l
1
,l
2
,l
3
0,q
(q l
1
l
2
l
3
). (1.76)
40
Potent ialele unei distribut ii continue de
sarcini electrice stat ionare
Consider am o distribut ie continu a de sarcini (n cazul unei
distribut ii discrete, problema se trateaza cu totul similar, integralele
ind nlocuite prin sume) ntr-un domeniu tridimensional D, de volum
V , m arginit de suprafat a frontier a S. Potent ialul c ampului electrostatic
al distribut iei, n punctul P(r) este, dup a cum stim (vezi Fig. 1.4) :
V (r) =
1
4
o
_
V
(r

) d

|r r

|
. (1.77)
Aleg and originea Ontr-un punct oarecare din D si admit and c a |r

| >>
|r|, vom dezvolta n serie cantitatea
1
|rr

|
. Avem :
1
|r r

|
=
1
r

x

i
1!

i
(
1
r
) +
1
2!
x

i
x

2
x
i
x
k
(
1
r
) ... =
=

l=0
(1)
l
l!
(r

.)
(l)
(
1
r
). (1.78)
Din (1.77) rezulta atunci
V (r) =
1
4
o

l=0
(1)
l
l!
_
V
(r

)(r

.)
(l)
(
1
r
) d

=
=V
(0)
+ V
(1)
+ V
(2)
+... =

l=0
V
(l)
(r), (1.79)
unde am utilizat convent ia sumarii dup a indici repetat i. Fie, prin
denit ie
p
i
=
_
V
(r

) x

i
d

(1.80)
componentele vectorului numit moment electric dipolar al distribut iei
continue de sarcina electrica,
p
ik
=
_
V
(r

)(3x

i
x

k
r
2

ik
) d

(1.81)
41
componentele momentului electric cuadrupolar al distribut iei continue
de sarcina electrica, exprimat printr-un tensor de ordinul doi, simetric
si cu trasa nula - s.a.m.d. Forma tensorului (1.81) se obt ine scazand n
(1.79) termenul nul
r
2

ik

2
x
i
x
k
(
1
r
) = r
2

2
x
i
x
i
(
1
r
)
r=0
= 0.

In general, momentul electric multipolar de ordinul 2

l
se deneste prin
relat ia
p
i
1
...i
l
= (l + 1)
_
V
(r

) x

i
1
...x

i
l
d

, (1.82)
ceea ce ne permite sa scriem potent ialul V al distribut iei sub forma
V (r) =
1
4
o

l=0
(1)
l
(l + 1)!
p
i
1
...i
l

i
1
...
i
l
(
1
r
).
Termenii V
(0)
, V
(1)
, V
(2)
... din (1.79) au, asadar, urm atoarea
semnicat ie:
V
(0)
=
1
4
o
Q
r
este potent ialul de monopol, produs la distant a r de sarcina electrica
Q =
_
V
(r

) d

, aat a n origine;
V
(1)
=
1
4
o
p
i

x
i
(
1
r
) =
1
4
o
p.(
1
r
)
este potent ialul de dipol al distribut iei (vezi 1.64), dipolul aandu-se n
origine;
V
(2)
=
1
4
o
1
6
p
ik

2
x
i
x
k
(
1
r
) =
1
4
o
1
6
p
ik
_
3x
i
x
k
r
5


ik
r
3
_
este potent ialul de cuadrupol al distribut iei, acesta aandu-se de aseme-
nea n origine s.a.m.d.
42
Energia unei distribut ii continue de sarcina electrica
ntr-un camp electrostatic exterior
Fie un sistem de n sarcini electrice distribuite discret n domeniul
tridimensional D, plasate n c ampul electrostatic E. Energia potent ial a
a sarcinii q
k
n locul unde potent ialul este V (r
k
), este W
k
= q
k
V (r
k
),
iar energia potent ial a total a (a sistemului de sarcini) este
W
e
=

k
W
k
=

k
q
k
V (r
k
).
Daca distribut ia de sarcina este continu a, formula de mai sus trece
n
W
e
=
_
V
(r

) V (r

) d

. (1.83)
Dezvolt and V (r

) n serie Taylor n jurul originii 0, aleas a ntr-un

punct din D, avem
V (r

) =V (0) +x

i
_
V
x
i
_
0
+
1
2
x

i
x

k
_

2
V
x
i
x
k
_
0
+... =
=V (0) x

i
E
i
(0)
1
2
x

i
x

k
_
E
k
x
i
_
0
... =
=V (0) x

i
E
i
(0)
1
6
(3x

i
x

k
r
2

ik
)
_
E
k
x
i
_
0
+....
unde se observ a ca am ad augat termenul nul
r
2

ik
_
E
k
x
i
_
0
= r
2
(divE)
0
= 0.

Inlocuind V (r) n (1.83), obt inem:

W
e
= Q V (0) p
i
E
i
(0)
1
6
p
ik
_
E
k
x
i
_
0
+... =

l=0
W
(l)
. (1.84)
43
Din (1.84) deducem semnicat ia termenilor W
(0)
, W
(1)
, W
(2)
, dup a
cum urmeaza:
W
(0)
= Q V (0) este energia potent ial a a distribut iei, n ipoteza c a
ntreaga sarcin a este concentrata n originea O;
W
(1)
= p.E(0) este energia potent ial a dipolar a a sistemului de
sarcini (vezi 1.70), dipolul ind n punctul O;
W
(2)
=
1
6
p
ik
_
E
k
x
i
_
0
este energia potent ial a de cuadrupol a
distribut iei de sarcina, cuadrupolul a andu-se, de asemenea, n origine
etc.
Termenii W
(0)
, W
(1)
, W
(2)
... indic a modul specic n care multi-
polii de diferite ordine interact ioneaza cu campul exterior: sarcina cu
potent ialul c ampului, dipolii cu intensitatea c ampului, cuadrupolii cu
gradientul c ampului s.a.m.d.
Teoria multipolilor prezint a o deosebita important a, at at n electro-
statica (magnetostatica), cat si n teoria radiat iei multipolare, n diverse
probleme de zic a nuclear a, de zica a solidului etc.
PROBLEME
1. S a se calculeze campul produs de un cilindru circular drept, de
raza R si lungime innit a, electrizat uniform, densitatea supercial a de
sarcin a ind .
2. Un disc circular, de raz a R, este electrizat uniform ( = const.).
S a se calculeze campul produs de disc, ntr-un punct oarecare de pe axul
acestuia.
3. O sfer a plin a, de raza R, este electrizata uniform ( = const.).
S a se calculeze campul si potent ialul n dou a puncte, unul interior si
celalalt exterior sferei.
4. S a se determine forma suprafet elor echipotent iale ale campului
unei distribut ii liniare de sarcina de-a lungul unui r rectiliniu, de
lungime 2c, electrizat uniform ( = const.).
5. S a se arate ca momentul electric cuadrupolar al unei distribut ii
continue, omogene, de sarcin a electrica cu simetrie axial a are o singur a
componenta esent ial distinct a. S a se calculeze potent ialul de cuadrupol
al distribut iei.
44
6. O sfer a conductoare de raz a R, pe care este distribuit a sarcina
Q, se gaseste n prezent a sarcinii punctiforme exterioare +q. S a se
determine :
a) Densitatea de sarcin a pe sfera, n particular n punctele cel
mai apropiat si cel mai ndep artat de +q;
b) Fort a de interact iune dintre sarcina sferei si sarcina puncti-
form a +q.
7. S a se calculeze componentele Fourier ale potent ialului si
campului electrostatic asociate unei sarcini punctiforme q.
8. S a se calculeze energia proprie a electronului n urm atoarele
ipoteze:
a) Electronul este o sfer a de raza R, cu sarcina distribuit a uni-
form, supercial;
b) Sarcina electronului este distribuit a uniform n volumul sferei
de raza R;
c) Electronul este o sarcina punctiform a.
9. S a se arate ca energia de interact iune dintre dou a sarcini punc-
tiforme este egala cu energia lor mutual a.
10. S a se determine momentul electric cuadrupolar al unui elipsoid
electrizat uniform n volum.
B. Campul electrostatic n medii dielectrice polarizate
1.9. Polarizarea dielectricilor
Experimentul arata ca un dielectric, introdus ntr-un c amp electric,
se polarizeaz a. Prin aceasta sent elege formarea, sub act iunea campului,
a unor dipoli electrici n ecare element de volum al corpului sau/si
orientarea acestora (dipolii pot exista si n absent a campului).
Pentru a studia polarizarea unui mediu dielectric se deneste
marimea vectorial a numit a intensitate de polarizare sau vectorul po-
larizare electric a sau, nc a, polarizat ie, prin relat ia:
P = lim
0
p

=
dp
d
; dp = P d. (1.85)
45
Utiliz and aceasta denit ie, vom scrie potent ialul creat de un dome-
niu tridimensional elementar al unei distribut ii continue de dipoli elec-
trici. T in and seama de (1.64), avem :
d V (r) =
1
4
o

_
1
|r r

|
_
. P(r

) d

,
prin urmare potent ialul distribut iei de dipoli din domeniul D va
V (r) =
1
4
o
_
V
P(r

).

_
1
|r r

|
_
d

. (1.86)
Folosind formula (A.40) si teorema Green-Gauss-Ostrogradski, mai
putem scrie
V (r) =
1
4
o
_
V
(

.P)
|r r

|
d

+
1
4
o
_
S
P
n
|r r

|
dS

. (1.87)
Compar and aceasta relat ie cu expresia (1.24) ce da potent ialul unei
distribut ii continue de sarcin a electrica, repartizat a at at spat ial cat si
supercial (un corp electrizat), putem scrie prin analogie
V (r) =
1
4
o
_
_
V

p
(r

) d

|r r

|
+
_
S

p
(r

) dS

|r r

|
_
, (1.88)
unde
p
(r

) si
p
(r

), denite prin

p
(r

) = . P ;
p
(r

) = P
n
, (1.89)
sunt densitatea spat ial a (respectiv superciala) de sarcin a, ap arute ca
urmare a polariz arii. Mai observ am ca
Q =
_
V

p
d

+
_
S

p
dS

=
_
V

.P d

+
_
S
P. dS

= 0,
adic a sarcina de polarizare total a este nula.
Prin urmare, o distribut ie continu a de dipoli, ntr-un domeniu nit,
se comporta din punct de vedere al act iunii electrostatice exterioare
46
domeniului, ca si o distribut ie continu a de sarcini spat iale si superciale
ctive. Aceste sarcini ctive, care apar numai ca urmare si n timpul
polariz arii, se mai numesc sarcini legate (pentru a le distinge de cele
libere).
1.10. Teorema lui Gauss relativa la medii dielectrice
Fie Q = q
1
+ q
2
+ ... + q
n
suma sarcinilor libere punctiforme exis-
tente ntr-un dielectric si Q
p
sarcina de polarizare, ap arut a sub inuent a
campului electric produs de sarcinile libere. Aplic and teorema lui Gauss
(1.16) pentru o suprafat a nchis a S cont inut a n dielectric, avem
_
S
E dS =
1

o
(Q+Q
p
).
Dar
Q
p
=
_

P.dS
_
V
.P.dS,
unde este suma suprafet elor ce nconjoar a ecare dintre cele n sarcini
q
1
, ..., q
n
. Integrala de volum poate transformat a n integral a de
suprafat a extins a la suprafet ele ce marginesc domeniul D:
_
V
. P d =
_

P. dS +
_
S
P. dS,
prin urmare
Q
p
=
_
S
P. dS,
deci
_
S
(
o
E +P). dS = Q. (1.90)
Campul vectorial
D =
o
E+P (1.91)
se numeste induct ie electric a (sau deplasare electric a).

In vid P = 0,
deci D =
o
E. Cu aceasta notat ie, relat ia (1.90) devine
_
S
D. dS = 0, (1.92)
47
si exprima teorema lui Gauss pentru dielectrici, sub form a integral a.
Daca sarcinile libere sunt distribuite n mod continuu, atunci Q =
_
d si, aplic and teorema Green-Gauss-Ostrogradski, rezult a
div D = , (1.93)
adic a forma diferent ial a a teoremei lui Gauss.
Teorema lui Gauss se numar a printre ecuat iile fundamentale pe care
Maxwell si-a cladit teoria sa relativ a la campul electromagnetic.
1.11. Tipuri de dielectrici
Din punct de vedere al propriet at ii de polarizare, un mediu poate
omogen (polarizarea nu depinde de punct) sau neomogen (dac a depinde).
Privit sub alt aspect, mediul polarizabil poate izotrop (polarizarea nu
depinde de direct ie) sau anizotrop (dac a depinde).

In general, polarizarea P indus a ntr-un mediu polarizabil este o

funct ie de intensitatea campului: P = P(E). Pentru c ampuri nu prea
intense, dac a presupunem ca exista o polarizare spontan a P
o
, putem
admite dezvoltarea
P P
o
+E,
unde este un coecient numit polarizabilitate. Daca P
o
= 0, iar nu
depinde de c ampul aplicat, mediul se numeste liniar. Precizam ca vom
considera, n studiul ce urmeaza, doar medii liniare.
Experimentul arata ca, n cazul mediilor liniare, omogene si
izotrope avem D = E, unde =
o

r
. Utiliz and (1.91), avem
P =
o
(
r
1) E =
o
E = E, (1.94)
n care m arimea =
r
1 se numeste susceptibilitate electric a a mediu-
lui si polarizabilitatea , potrivit celor de mai sus, este =
o
. Uneori, n
relat ia (1.94) se pune n evident a concentrat ia volumic a n a moleculelor:
P =
o
nE.

In mediile izotrope neomogene D = (x, y, z) E, deci coecient ii

si sunt funct ii de punct:
P =
o
(x, y, z) E = (x, y, z) E. (1.95)
48
Mediile feroelectrice se caracterizeaza printr-o polarizat ie P
o
= 0 n
absent a campului electric exterior
P = P
o
+ E, (1.96)
iar ultimul termen din (1.96) poate de forma

1
E +
2
E
2
+
3
E
3
+... (
1
<<
2
<<
3
<< ...) . (1.97)

In mediile liniare anizotrope relat ia dintre P si E are un caracter

tensorial
P
i
=
o

ik
E
k
; (i, k = 1, 3), (1.98)
unde
ik
este tensorul susceptibilitat ii electrice a mediului. Putem scrie
D
i
=
ik
E
k
=
o
(
r
)
ik
E
k
=
o

ik
E
k
+P
i
,
prin urmare
D
i
=
o
_
(
r
)
ik

ik
_
E
k
=
o

ik
E
k
n care

ik
= (
r
)
ik

ik
. (1.99)
Amintim, n ncheierea paragrafului, ca polarizarea electrica poate
:
- diaelectric a, ca urmare a deplasarii centrelor sarcinilor pozitive
si negative din atomi (molecule) sub act iunea campului electric E;
- paraelectric a, datorit a orient arii dipolilor cu moment dipolar
p = 0 n absent a campului, dar cu P = 0, ca urmare a agitat iei termice;
- feroelectric a (segnetoelectric a), caracterizat a prin P
o
= 0 n
absent a campului exterior.
1.12. Ecuat ii de trecere pentru componentele de camp E, D
La trecerea prin paturi ce separa medii cu permitivit at i diferite,
marimile de c amp E, D variaz a foarte mult de la un punct la altul
(variat ie rapid a), astfel nc at liniile de c amp sufer a variat ii discontinue
(refract ii). Aceasta ne determina sa consider am p aturile de trecere drept
49
suprafet e de discontinuitate pentru m arimile de c amp. Relat iile ce de-
scriu variat ia componentelor normale si tangent iale ale componentelor
de camp E, D la trecerea prin astfel de suprafet e se numesc ecuat ii de
trecere.
Consider am dou a medii dielectrice vecine, omogene si izotrope,
caracterizate prin permitivit at ile
1
si
2
, separate printr-un strat de
grosime dl, n care exista sarcini electrice. Fie E
1
, D
1
, respectiv E
2
, D
2
vectorii de camp n cele doua medii.

In p atura de trecere vom delimita o prism a dreptunghiular a ele-

mentar a, de n alt ime dl, baz a dS

si volum d

, cu versorii normalelor
la fet ele bazelor orientat i asa cum este indicat n Fig.1.10.
Orice component a a marimilor de c amp E, D se poate descompune
n dou a componente vectoriale : una normal a la dS

si una tangenta
acesteia.

In cele ce urmeaza, ne propunem s a stabilim relat iile de tre-
cere pentru componentele normale si tangent iale ale marimilor vectoriale
E, D.
a) Ecuat iile de trecere pentru componentele normale
Aplic and teorema lui Gauss (1.92) la prisma elementar a ABCDE-
FGH construit a n Fig. 1.10, avem:
d
e
= D.dS = d
1
+d
2
+d
l
= dQ,
50
unde d
1
, d
2
sunt uxurile elementare prin fet ele bazelor, iar
dQ = d = dS

dl.
Aleg and n
2
= n
1
= n, putem scrie:
d
1
= D
1
.dS
1
= D
1
.n
1
dS

= D
1
.n dS

= D
1n
dS

;
d
2
= D
2
.dS
2
= D
2
.n
2
dS

= D
2
.n dS

= D
2n
dS

.
La limita dl 0, t in and seama ca sarcina trebuie s a r aman a nit a si
egala cu dQ, avem
lim
dl0
d
l
= 0; lim
dl0
dQ = ( lim
dl0
dl) dS

= dS

.
Rezulta atunci
(D
2
D
1
).n = D
2n
D
1n
= , (1.100)
ecuat ie ce exprima discontinuitatea componentei normale a induct iei
electrice. Cum D
1
=
1
E
1
, D
2
=
2
E
2
, din (1.100) mai deducem

2
E
2n

1
E
1n
= . (1.101)

In concluzie, componentele normale ale lui E si D variaz a discon-

tinuu. Daca = 0 si
1
=
2
, D
n
prezint a continuitate, iar E
n
variaz a
discontinuu.
b) Ecuat iile de trecere pentru componentele tangent iale
S a calcul am circulat ia vectorului de c amp E de-a lungul conturului
elementar nchis ABCDA (Fig. 1.10). Utiliz and (1.25), avem:
_
ABCDA
E.ds =
_
AB
E
1
.ds
1
+
_
BC
E.ds +
_
CD
E
2
.ds
2
+
_
DA
E.ds = 0.
Cum ds
1
= T ds, ds
2
= T ds, iar
lim
dl0
_
BC
E.ds = lim
dl0
_
DA
E.ds = 0,
51
rezult a
(E
2
E
1
).T = E
2T
E
1T
= 0. (1.102)
Observ and c a T = Nn, mai putem scrie
(E
2
E
1
).Nn = N.[n (E
2
E
1
)] = 0,
sau, elimin and cazul cu totul singular c and vectorii ar coplanari
n (E
2
E
1
) = 0.

Inlocuind E
1T
= D
1T
/
1
, E
2T
= D
2T
/
2
n (1.102), mai avem
D
2T

D
1T

1
= 0. (1.103)
Asadar, componenta tangent ial a a campului E prezint a continui-
tate, n timp ce componenta tangent ial a a campului D sufer a un salt n
valoare de
1
/
2
. Daca
1
=
2
, atunci D
2T
= D
1T
.
Observat ii
a) C ampul electrostatic ind conservativ, ecuat iile de trecere
(1.101) si (1.102) conduc la urm atoarele condit ii la limit a :
_
V
T
_
1
=
_
V
T
_
2
;
1
_
V
n
_
1

2
_
V
n
_
2
= . (1.103

)
Din prima relat ie, avand n vedere continuitatea derivatei
tangent iale, rezult a V
1
=V
2
.
b) Din punct de vedere electrostatic, corpurile se mpart n conduc-
toare si dielectrici (izolatoare).

In punctele interioare unui conductor,
potrivit legii lui Ohm (vezi 2.19), c ampul electric este nul (E = 0). De
aici rezult a ca pe suprafat a unui conductor = D
n
= E
n
, deci
V
S
= const; =
_
V
n
_
S
, (1.104)
adic a E are direct ia normalei la suprafat a.
52
Campul electric n interiorul dielectricului nu este nul.

In ecare
punct interior potent ialul satisface ecuat ia lui Poisson, iar pe frontier a
ecuat iile de trecere (1.101) si (1.102).
PROBLEME
1. S a se calculeze potent ialul c ampului electrostatic creat de o
sarcin a punctiform a q, aat a ntr-un mediu dielectric omogen anizotrop.
2. Permitivitatea unei sfere dielectrice neomogene, de raz a R, aat a
n vid, variaz a dup a legea (r) =
o
(
r
R
+2). S a se calculeze intensitatea
campului electrostatic creat de sarcina Q, distribuit a uniformnntregul
volum al sferei.
3.

In centrul unei sfere dielectrice omogene, de raza R si permi-
tivitate relativa
r
, se aa o sarcin a punctiform a q. Admit and c a sfera
se aa n vid, s a se calculeze densitatea
p
a sarcinilor de polarizare pe
suprafat a sferei.
4. S a se arate ca ntre polarizabilitatea atomic a a unei substant e
dielectrice, permitivitatea relativ a
r
si densitatea volumic a a num arului
de atomi n exista relat ia
=
3
n

r
1

r
+ 2
=
3
n

o
+ 2
o
,
cunoscuta sub numele de formula Clausius - Mosotti.
C. Metode speciale de rezolvare a problemelor de electrostatica
1.13. Considerat ii generale
Asa cum am ment ionat n &5, integrarea ecuat iei Laplace se poate
realiza relativ usor daca se cunoaste funct ia Green asociata problemei n
discut ie. Cum aarea funct iei Green prezinta, n general, un grad ridicat
de dicultate, au fost elaborate unele metode speciale de solut ionare a
problemelor de electrostatic a.

In cele ce urmeaza, vom trece n revista
cateva dintre aceste metode.
Procedeul general care se utilizeaz a consta n integrarea ecuat iei
Laplace, luand n considerat ie condit iile la limit a satisfacute de
potent ialul V al campului electrostatic. Aceste condit ii sunt:
53
a) Potent ialul este nit peste tot, n afar a de punctele unde se a a
sursele (sarcinile) punctiforme.
b) Potent ialul este continuu peste tot, inclusiv suprafat a corpului
(dielectric sau conductor), cu except ia p aturilor duble.
c) Pe suprafat a conductorului trebuie s a se dea ori V =V
S
=
const., ori (vezi 1.104)
=
_
V
n
_
S
sau Q =
V
n
dS.
d) La suprafat a unui dielectric, pentru = 0, avem

2
_
V
n
_
2

1
_
V
n
_
1
= 0. (1.105)
e) Potent ialul se anuleaza la innit, dac a toate sursele se aa la o
distant a nit a.
1.14. Metoda imaginilor electrice
Aceasta metoda este utilizat a n problema determin arii unor
marimi electrice ca : potent ialul, densitatea de sarcin a, fort a de
interact iune etc., n cazul uneia sau mai multor sarcini electrice punc-
tiforme, n prezent a unor suprafet e limitrofe (de separat ie), de pild a
conductoare legate la p amant sau ment inute la un potent ial constant.
Se constata, n funct ie de geometria problemei, ca un num ar mic
de sarcini, av and valori si pozit ii alese n mod convenabil, pot simula
condit iile la limit a impuse de problem a. Acestea se numesc sarcini-
imagine, iar nlocuirea problemei n care intervin suprafet e limitrofe cu
una n care acestea sunt nlocuite cu sarcini-imagine se numeste metoda
imaginilor.
Metoda enunt ata permite, ntre altele, determinarea densit at ii de
sarcin a electrica pe suprafat a unui conductor de form a simpl a (plan,
sfera etc.), aat n prezent a uneia sau mai multor sarcini punctiforme,
f ar a a apela la ecuat ia lui Laplace.
a) Conductor plan. Fie o suprafat a metalica plan a, legat a la
p amant, aat a n vid, sub inuent a sarcinii punctiforme +q (Fig. 1.11).
54
Potent ialul n punctul P va dat de suma dintre potent ialul sarcinii
+q si potent ialul distribut iei de sarcina de pe plan, ap arut a ca urmare
a inuent ei lui +q :
V
P
=
1
4
o
q
|r r

|
+
1
4
o
_
S
(r

) dS

|r r

|
. (1.106)
Pentru a cunoaste , trebuie sa cunoastem campul potrivit relat iei
(1.104), prin urmare este necesar s a g asim o metod a de determinare a
densit at ii superciale de sarcina pe plan. Observ am, n acest scop, ca
prelungirile prin simetrie ale liniilor de fort a se nt alnesc ntr-un punct
B, simetricul punctului A n raport cu planul x = 0, plan care este
totodat a o suprafat a echipotent ial a (V = 0). Aceasta sugereaza ideea
de a nlocui sarcinile de inuent a de pe plan cu o sarcin a punctiform a
imagine q

. Potent ialul n P este atunci

V
P
=
1
4
o
_
q
1
r
1
+
q

r
2
_
. (1.107)

In orice punct al suprafet ei echipotent iale V = 0 avem r

1
= r
2
, de
unde rezult a q

= q, asadar
V
P
=
q
4
o
_
[(x d)
2
+y
2
+z
2
]

1
2
[(x +d)
2
+y
2
+z
2
]

1
2
_
,
55
ceea ce permite calcularea densitat ii superciale a sarcinii de inuent a
conform relat iei (1.104) :
=
o
_
V
n
_
S
=
o
_
V
x
_
x=0
=
q
2
d
r
3
o
, (1.108)
unde r
o
= (d
2
+y
2
+z
2
)
1
2
.
b) Frontiera plana ntre doi dielectrici. Admitem, de data
aceasta, ca planul x = 0 separ a dou a medii dielectrice de permitivit at i

1
(x > 0) si
2
(x < 0), sarcina punctiform a q p astr andu-si pozit ia din
Fig. 1.11.

In acest caz, t in and seama ca pe suprafat a de separat ie nu avem

sarcini libere (reale), condit iile de continuitate ale potent ialului si
campului pe frontier a cer sa avem :
V
1

S
= V
2

S
;
1
_
V
1
n
_
S
=
2
_
V
2
n
_
S
, (1.109)
unde V
1
=V (x > 0), V
2
=V (x < 0). Pentru a determina V
1
consider am sarcina q si imaginea q

a acesteia fat a de plan, ambele

aate ntr-un dielectric de permitivitate q
1
, adic a
V
1
=
1
4
1
_
q
1
r
1
+
q

r
2
_
.
Potent ialul V
2
, determinat n acelasi punct ca si V
1
, se datoreaza
campului creat de o sarcina q care se gaseste n punctul A si este ima-
ginea unei sarcini ctive ce s-ar g asi n punctul B, sistemul gasindu-se
ntr-un dielectric de permitivitate
2
:
V
2
=
1
4
2
q
r
2
.
Utiliz and condit iile la limit a (1.109), obt inem sistemul
q q

= q ;
2
(q +q

) =
1
q,
56
de unde
q

=

1

1
+
2
q ; q =
2
2

1
+
2
q (q = q

+q).
S a calcul am densitatea superciala a sarcinii de polarizare pe planul
x = 0.

In virtutea relat iilor (1.89), (1.91) si (1.109), putem scrie:
= P
1n
P
2n
= [(
o
)]
1n
[(
o
)]
2n
=
o
(E
2n
E
1n
) =
=
o
__
V
1
x
_
x=0

_
V
2
x
_
x=0
_
.
Efectuand calculele, obt inem :
=

o
4
_
q(x d)

1
__
(x d)
2
+y
2
+z
2
_
3
+
q

(x +d)

1
__
(x +d)
2
+y
2
+z
2
_
3

q(x d)

2
__
(x d)
2
+y
2
+z
2
_
3
_
x=0
=
=

o
qd
4
1
r
3
o
_
1 +

1

1
+
2
+
2
1

1
+
2

=
=

o
qd
2
1
r
3
o

1
+
2
, (1.110)
unde r
o
are aceeasi semnicat ie ca si n relat ia (1.108). Dac a
1
=
2
,
rezult a = 0, dup a cum era de asteptat.
c) Conductor sferic. Fie o sfer a conductoare de raz a R, legat a la
p amant, situat a n vid, la distant a a de o sarcina punctiform a q aat a n
punctul A. Sarcinile de inuent a de pe sfera pot nlocuite cu sarcina
imagine q

, aat a n punctul B, la distant a b fat a de centrul O al sferei

(Fig. 1.12). Potent ialul n punctul P va atunci de forma (1.107), adica
V
P
=
1
4
o
_
q
r
+
q

_
. (1.111)
57
Din condit ia V = 0 pe suprafat a sferei, deducem
q
(a
2
+R
2
2aRcos )
1
2
+
q

(b
2
+R
2
2bRcos )
1
2
= 0,
sau
q
a
_
1 +
R
2
a
2

2R
a
cos
_

1
2
+
q

R
_
1 +
b
2
R
2

2b
R
cos
_

1
2
= 0.
Se observ a ca aceasta egalitate devine o identitate dac a se alege
a b = R
2
: q

=
R
a
q, (1.112)
prin urmare
V
P
=
1
4
o
_
1
r

R
a
1
r

_
.
Relat ia (1.112) arat a ca sarcina q

este plasat a n inversul punctului

A (unde se a a q) fat a de sfera.
Densitatea de sarcina pe sfera va atunci
=
o
_
V

_
=R
=
q
4b
2
_
b
2
R
2
1
_
_
1 +
R
2
b
2
2
R
b
cos
_3
2
. (1.113)
58
Acest rezultat poate exprimat exclusiv n funct ie de a. Utiliz and
(1.112), obt inem
=
q
4
a
2
R
2
Rr
3
o
, (1.114)
unde
r
o
= r|
=R
= (a
2
+R
2
2aRcos )
1
2
.
1.15. Integrarea ecuat iei lui Laplace prin
metoda separarii variabilelor
Ne propunem s a determin am, utiliz and de data aceasta ecuat ia lui
Laplace, potent ialul c ampului electrostatic produs de un corp electrizat
n mod uniform.

Intruc at geometria multor probleme de electrostatic a
prezint a simetrie sferica sau cilindric a, vom ilustra metodan coordonate
sferice si cilindrice.
1. Coordonate sferice
Fie r, , coordonatele sferice ale punctului n care determin am
potent ialul V =V (r, , ). Av and n vedere (D.27), ecuat ia lui Laplace
se va scrie
1
r
2
_

r
_
r
2
V
r
_
+
1
sin
_

_
sin
V

_
+
1
sin

2
V

2
__
= 0
sau, dac a exprimam primul termen n alt mod,
1
r

2
r
2
(r V ) +
1
r
2
sin

(sin
V

) +
1
r
2
sin
2

2
V

2
= 0. (1.115)
Vom cauta solut ia ecuat iei (1.115) sub forma
V (r, , ) = R(r) () (). (1.119)
Introduc and (1.116) n (1.115) si folosind substitut ia R(r) =
1
r
U(r),
avem :
1
r
d
2
U
dr
2
+
U
r
3
_
1
sin
d
d
_
sin
d
d
_
_
+
U
r
3

sin
2

d
2

d
2
= 0.
59
Amplic and aceasta ecuat ie cu r
2
sin
2
/U, mai putem scrie
r
2
sin
2

U
d
2
U
dr
2
+
sin

d
d
_
sin
d
d
_
+
1

d
2

d
2
= 0. (1.117)
Expresia
1

d
2

d
2
depinde numai de . Pe de alt a parte, potrivit
ecuat iei (1.117), aceasta expresie depinde numai de r si . Un asemenea
lucru este posibil numai dac a
r
2
sin
2

U
d
2
U
dr
2
+
sin

d
d
_
sin
d
d
_
=
1

d
2

d
2
= , (1.118)
unde este o constant a. Solut ia general a a ecuat iei
+ = 0
este de forma
= C
1
e

+C
2
e

. (1.119)
Pentru ca s a e o funct ie periodica, de perioad a 2, trebuie ca

sa e un num ar ntreg pozitiv : = m

2
, cu m = 0, 1, 2, ...

In problemele de electrostatic a se considera de obicei primul termen

al solut iei (1.119), adica
= const. e
im
, (1.120)
sau combinat iile reale de cos m si sin m.
Din ecuat ia (1.118) mai rezulta:
r
2
U
d
2
U
dr
2
+
1
sin
d
d
_
sin
d
d
_

m
2
sin
2

= 0.
Repetand procedeul de mai sus si notand l(l + 1) constanta de
separat ie, obt inem urm atoarele dou a ecuat ii n r si :
d
2
U
dr
2
=
l(l + 1)
r
2
U, (1.121)
60
1
sin
d
d
_
sin
d
d
_
+l(l + 1)
m
2
sin
2

= 0. (1.122)
Ecuat ia n admite solut ii nite numai dac a l este un num ar ntreg
negativ, astfel nc at l m +l. Solut iile respective se numesc poli-
noame Legendre asociate si se denesc prin
P
m
l
(x) =
1
2
l
l!
(1 x
2
)
m
2
d
l+m
dx
l+m
(x
2
1)
l
(x = cos ). (1.123)
Solut iile ecuat iei (1.121) se cauta de forma
U(r) = A r

(1.124)
si, dup a efectuarea derivatei, obt inem:
[( 1) l(l + 1] U(r) = 0. (1.125)
De aici rezult a ca poate l +1 sau l, prin urmare U(r) este de forma
U(r) = A r
l+1
+
B
r
l
,
deci
R(r) =
1
R
U(r) = A r
l
+B r
(l+1)
. (1.126)
Utiliz and rezultatele obt inute si avand n vedere c a suma a doua
solut ii a ecuat iei lui Laplace este de asemenea o solut ie, avemn denitiv
V (r, , ) =

l=0
+l

m=l
(A
lm
r
l
+B
lm
r
(l+1)
) Y
lm
(), (1.127)
unde am notat cu Y
lm
() funct iile sferice
Y
lm
() = (1)
m

2l + 1
4
(l m)!
(l +m)!
P
m
l
(cos ) e
im
. (1.128)
61
Cazuri particulare
a) Potent ialul n interiorul unui conductor trebuie s a r aman a nit,
deci pentru r = 0 trebuie s a lu am B
lm
= 0, iar solut ia (1.127) se reduce
la
V (r, , ) =

l=0
+l

m=l
A
lm
r
l
Y
lm
(). (1.129)
b)

In exteriorul unui conductor potent ialul trebuie s a e nit si sa
se anuleze la innit, deci pentru r trebuie s a lu am A
lm
= 0 si
atunci
V (r, , ) =

l=0
+l

m=l
B
lm
r
(l+1)
Y
lm
(). (1.130)
c) Daca potent ialul prezint a simetrie fat a de axa 0z, avem m = 0,
iar solut ia (1.127) cap at a forma
V (r, ) =

l=0
(A
l
r
l
+B
l
r
(l+1)
)
_
2l + 1
4
P
o
l
(cos ) =
=

l=0
(C
l
r
l
+D
l
r
(l+1)
) P
o
l
, (1.131)
unde P
o
l
sunt polinoamele Legendre de gradul l si ordinul zero (vezi
1.123) :
P
o
o
= 1 ; P
o
l
= cos ; P
o
2
=
1
2
(3 cos
2
1) etc.
De pilda, dezvoltand n serie expresia
1
|rr

|
care intervine n
potent ialul unei sarcini punctiforme, avem :
1
|r r

|
=
1
(r
2
+r
2
2rr

cos )
1
2
=
1
r
_
1+
r

r
cos +
_
r

r
_
2 1
2
(3 cos
2
1) +...
_
,
62
care se mai poate scrie
1
|r r

|
=
1
r

l=0
_
r

r
_
l
P
o
l
(cos ) =

l=0
r
l
r
l+1
P
o
l
(cos ). (1.132)
Compar and acest rezultat cu teoria dezvoltat a n 1.8, constat am
ca primul termen din (1.132) nmult it cu
q
4
o
reprezinta potent ialul de
monopol, cel de al doilea potent ialul de dipol, al treilea potent ialul de
cuadrupol etc.
2. Coordonate cilindrice. Apel and la Anexa D, vom scrie ecuat ia
lui Laplace n coordonate cilindrice r, , z sub forma
1
r

r
_
r
V
r
_
+
1
r
2

2
V

2
+

2
V
z
2
= 0. (1.133)
Pentru a separa variabilele, vom efectua substitut ia
V (r, , z) = R(r) () Z(z). (1.134)

In continuare, un calcul analog celui de la punctul precedent ne conduce

la ecuat iile
d
2
Z
dz
2
+C
1
Z = 0 ;
d
2

d
2
C
2
= 0 ; (1.135)
r
d
dr
_
r
dR
dr
_
(C
1
r
2
C
2
) R = 0 ,
de unde deducem C
1
= k
2
, C
2
= m
2
.

In acest caz, ecuat iile (1.135)

1,2
vor avea solut ii de forma sh kz, ch kz, respectiv sin m, cos m, iar
(1.135)
3
conduce la
d
2
R
dr
2
+
1
r
dR
dr
+
_
k
2

m
2
r
2
_
R = 0, (1.136)
63
cunoscuta sub numele de ecuat ia lui Bessel. Efectu and schimbarea de
variabil a = k r, aceasta se mai scrie

d
d
_

dR
d
_
+ (
2
m
2
) R = 0. (1.137)
O solut ie particular a a ecuat iei (1.137) este de forma
R =

n=0
a
n

n+p
, (1.138)
unde coecient ii a
n
si indicele p urmeaza a determinat i. Introduc and
(1.138) n (1.137), avem :

n=0
_
(n +p)
2
m
2
+
2
_
a
n

n+p
= 0.
De aici gasim urm atoarele relat ii de recurent a pentru coecient ii a
n
:
(p
2
m
2
) a
o
= 0 ;
[(1 +p)
2
m
2
] a
1
= 0 ;
[(2 +p)
2
m
2
] a
2
a
o
= 0 ; (1.139)
. . . . . . . . . . . . . .
[(n +p)
2
m
2
] a
n
+a
n2
= 0 (n 2).
Admit and a
o
= 0 (ceea ce presupune a
1
= 0), rezult a p = |m|. S a
consider am cazul p 0.

In general, putem scrie
a
2n+1
= 0 (n = 0, 1, 2, ...) ,
a
2n
=
a
2n2
2
2
n(n +p)
(n = 1, 2, 3, ...).
Scriind relat ii similare n care n este nlocuit cu n 1, n 2, ..., l
si efectuand produsul membru cu membru, obt inem
a
2n
=
(1)
n
a
o
2
2n
n! (p + 1)(p + 2)...(p +n)
(n = 1, 2, 3, ...). (1.140)
64
Daca alegem a
o
= 1/2
p
p!, o solut ie a ecuat iei Bessel, cunoscuta
sub numele de funct ia Bessel de spet a ntai, este
J
p
() =

n=0
(1)
n

2n+p
2
2n+p
n! (n +p)!
. (1.141)

Intruc at (1.137) este o ecuat ie diferent iala de ordinul al doilea, mai

exista o solut ie N
p
(), numit a funct ia Bessel de spet a a doua, astfel
nc at solut ia general a a ecuat iei Bessel este
R(r) = A J
p
(kr) +B N
p
(kr). (1.142)
Solut ia Z(z) este de forma A e
kz
, n care semnul lui k poate at at
plus c at si minus.
Unic and rezultatele de mai sus, vom scrie solut ia ecuat iei lui
Laplace n coordonate cilindrice sub forma
V (r, , z) =
+

m=
_
+

[A
m
(k) J
|m|
(kr)+B
m
(k) N
|m|
(kr)] e
kz
e
im
dk
(1.143)
Ment ion am ca solut iile oscilatorii n z (corespunz and lui k imaginar)
se scriu n mod diferit.
Se poate arata ca, dac a alegem p = |m|, putem avea cel mult o
schimbare de semn la rezultat. (Pentru detalii, vezi Bibliograa reco-
mandat a).
1.16. Probleme electrostatice bidimensionale
Unele probleme de electrostatica prezinta particularitatea c a pot
studiate n dou a dimensiuni, de pild a ntr-un plan. Situat ii de acest gen
se nt alnesc n cazul sistemelor la care distribut ia de sarcina electrica
prezint a anumite simetrii (de ex. cilindric a), caz n care problema se
studiaz a ntr-un plan ortogonal la axa de simetrie, extinderea solut iei
la trei dimensiuni ind apoi imediat a. Astfel de probleme se numesc
bidimensionale (plane) si se solut ioneaza n mod elegant cu ajutorul
funct iilor de o variabil a complexa.
65
Fie variabila complex a z = x + iy. Daca ecarei valori a lui z i
corespunde un num ar complex f(z) = (x, y) + i(x, y), unde (x, y)
si (x, y) sunt funct ii reale, spunem ca f(z) este o funct ie de variabila
complexa z. S a calcul am
lim
z0
f(z + z) f(z)
z
=
= lim
x0, y0
_
(x + x, y + y) (x, y)
x +iy
+
+i
(x + x, y + y) (x, y)
x +iy
_
=
= lim
x0, y0
_
_

x
x +i

y
y
_
+i
_

x
x i

y
y
_
x +iy
_
. (1.144)
Limita (1.144) este independent a de modul n care x si y tind
la zero dac a funct iile (x, y) si (x, y) satisfac condit iile

x
=

y
;

y
=

x
, (1.145)
numite condit iile Cauchy - Riemann. Daca aceste condit ii sunt
ndeplinite, spunem c a funct ia f(z) este monogena n punctul de ax
z, iar limita (1.144) se numeste derivata funct iei f(z) n acel punct.
Daca f(z) este monogen a n ecare punct al unui domeniu D, spunem
ca este olomorf a n acel domeniu. Funct ia f(z) este analitica n punctul
de ax z daca este olomorfa n ecare punct al unei vecin at at i a lui z.
Utiliz and condit iile Cauchy - Riemann (1.145), avem:
df(z)
dz
=

x
+i

x
=

y
i

y
=

x
i

y
. (1.146)
Din condit iile (1.145) rezult a imediat urm atoarele propriet at i ale
funct iilor si :
= 0 ; = 0 ; (1.147)
66

x
+

y

y
= ().() = 0, (1.148)
deci si sunt funct ii armonice, iar familiile de curbe = const.
si = const. sunt ortogonale. Funct ia f(z) se mai numeste potent ial
complex si se noteaza cu w.

In cele ce urmeaza vom aplica aceste considerat ii generale la re-

zolvarea unor probleme din electrostatica prin metoda funct iilor com-
plexe si a transformarilor conforme.
Fie campul electrostatic E(x, y) denit n planul x, y, n care densi-
tatea de sarcin a electrica este nul a. Din E = V si .E = 0, rezult a
atunci, pe de o parte V = 0, iar pe de alta E = U, n care
presupunem c a U are componentele (0, 0, U). Proiect and pe axe relat ia
vectorial a U = V , avem:
U
x
=
V
y
;
U
y
=
V
x
, (1.149)
deci partea real a U(x, y) si cea imaginara V (x, y) ale potent ialului
complex
w = f(z) = U(x, y) +i V (x, y) (1.150)
satisfac condit iile Cauchy - Riemann (1.145). Dac a admitem, prin
convent ie, ca familia de curbe V (x, y) = const. reprezinta liniile
echipotent iale, atunci familia U = const. vor avea semnicat ia liniilor de
fort a. Cele doua familii de curbe, potrivit lui (1.148), sunt ortogonale.
Mai avem :
E
2
= E
2
x
+E
2
y
=
_
V
x
_
2
+
_
V
y
_
2
.
Pe de alt a parte, n conformitate cu (1.146) si (1.149)

df
dz

2
=
_
df
dz
_ _
df
dz
_

=
_
U
x
+i
V
x
_ _
U
x
i
V
x
_
=
=
_
U
x
_
2
+
_
V
x
_
2
=
_
V
x
_
2
+
_
V
y
_
2
.
Compar and ultimele dou a relat ii, deducem
E =

df
dz

. (1.151)
67
Prin urmare, cunoasterea potent ialului complex corespunz ator unei
anumite congurat ii electrostatice permite determinarea c ampului acelei
congurat ii cu ajutorul relat iei (1.151). La randul s au, potent ialul com-
plex este determinat de forma sect iunii plane a unui anumit conductor
sau de distribut ia sarcinilor ce creeaza campul.
Transformarea (1.150) exprim a, ntre altele, trecerea de la un punct
de coordonate (x, y) la un altul de coordonate (U, V ). Se observ a
ca ret elei de curbe ortogonale U(x, y) = const., V (x, y) = const.
din planul z i va corespunde ret eaua de linii drepte ortogonale U =
const., V = const. din planul w. O transformare care pastreaza
unghiul dintre curbe la trecerea din planul (x, y) la planul (U, V ) se
numeste transformare conforma. Transformarea (1.150) este, asadar, o
transformare conform a.
Relat ia dintre elementele de arc ntre cele doua reprezentari, t in and
seama ca dw = dU +id V = f

(z) (dx +i dy), se va scrie

dL
2
= dU
2
+d V
2
= |f

(z)|
2
(dx
2
+dy
2
) = |f

(z)|
2
dl
2
.
Pentru a scoate n evident a avantajul metodei complexe, vom ilus-
tra considerat iile teoretice de mai sus prin c ateva exemple simple
a) Fie potent ialul complex de forma
w = f(z) = A i ln z +B, (1.152)
unde A este o constant a real a iar B una complex a : B = C
1
+ iC
2
.
Scriind z sub form a trigonometrica si aplicand (1.150), avem :
U = A +C
1
; V = A ln r +C
2
, (1.153)
prin urmare liniile de fort a U = const. ( = const.) sunt raze ce pornesc
din originea coordonatelor, iar liniile echipotent iale V = const. (r =
const.) sunt cercuri concentrice cu centrul comun n originea axelor de
coordonate (Fig.1.13).
Modulul c ampului se obt ine utiliz and relat ia (1.151):
E
2
=

df
dz

2
=
A
2
|z|
2
=
A
2
r
2
. (1.154)
68
Acelasi rezultat se g aseste exprimand componentele E
r
, E

ale
campului n coordonate polare:
E
r
=
V
r
; E

=
1
r
V

,
apoi efectu and derivatele si utiliz and relat ia E
2
= E
2
r
+E
2

.
Forma liniilor de c amp si a celor echipotent iale ne arat a ca este
vorba de un conductor liniar, orientat dup a axa 0z, electrizat uniform,
de lungime sucient de mare pentru ca n orice sect iune z = const. sa
avem aceeasi congurat ie a liniilor U = const., V = const.
Pentru a determina constanta A, aplic am teorema lui Gauss la o
suprafat a cilindric a, cu axul orientat dup a rul conductor, de raz a r si
lungime l. Avem :
=
_
E. dS = E
r
(2r l) =
q

o
,
de unde, dac a t inem seama ca E
r
= A/r, obt inem
A =

2
o
n care este densitatea liniara de sarcin a.
69
b) Fie transformarea
w = f(z) = k z
2
= k (x +iy)
2
, (1.155)
unde k este o constant a. Repetand procedeul deja cunoscut, g asim
U(x, y) = k (x
2
y
2
) ; V (x, y) = 2 k x y. (1.156)
Ret eaua de curbe x
2
y
2
= const. si x y = const. reprezinta dou a
familii de hiperbole echilatere (Fig. 1.14). Componentele E
x
, E
y
ale
campului electrostatic vor
E
x
=
V
x
= 2 k y ; E
y
=
V
y
= 2 k x
deci
E
2
= E
2
x
+E
2
y
= 4 k
2
(x
2
+y
2
) = 4 k
2
r
2
. (1.157)
Acelasi rezultat se obt ine din (1.151) :
E
2
=
_
dw
dz
__
dw
dz
_

= 4 k
2
|z|
2
= 4 k
2
r
2
.
Asadar, m arimea intensit at ii campului este proport ional a cu
marimea vectorului de pozit ie al unui punct n planul (x, y). Un astfel
70
de camp poate conceput ca existandn vecin atatea unui sistem de con-
ductoare plane n unghi diedru drept si poate nt alnit la focalizarea
unui ux de sarcini electrice n dispozitive ca microscopul electronic,
acceleratoare de particule etc.
c) Ca un ultim exemplu, s a consider am potent ialul complex de
forma
w = f(z) =
A
r
2
, (1.158)
unde A este o constant a real a. Avem asadar
U(x, y) =
A
2
x
x
2
+y
2
; V (x, y) =
A
2
y
x
2
+y
2
,
sau, dac a exprimam z sub form a trigonometrica z = r e
i
U = A
2
cos
r
; V = A
2
sin
r
.
Elimin and x sau y, obt inem
U
2
+ (V +
A
2
2y
)
2
=
A
4
4y
2
; V
2
+ (U
A
2
2x
)
2
=
A
4
4x
2
. (1.159)
Prin urmare, curbele y = const. reprezinta o familie de cercuri cu
centrele pe axa 0v n punctele (
A
2
2y
), iar curbele x = const. sunt niste
cercuri cu centrele pe axa 0u n punctele (
A
2
2x
). Sistemul ce prezinta o
astfel de congurat ie a liniilor de c amp si a celor echipotent iale este un
dipol cilindric, asezat n origine si orientat dup a axa 0u, respectiv dup a
axa 0v (Fig.1.15).
M arimea intensit at ii campului se determin a aplic and relat ia
(1.151). Un calcul simplu conduce la rezultatul
E
2
=
_
A
r
_
4
,
ceea ce reprezinta cazul coulombian, n care campul variaz a invers
proport ional cu p atratul distant ei.
71
1.17. Act iunea mecanica a campului electrostatic
asupra unui mediu dielectric. Electrostrict iunea
Consider am un mediu dielectric aat ntr-un c amp electric exte-
rior. Fenomenul de polarizare (aparit ia dipolilor) presupune totodat a
deplas ari mecanice n cadrul moleculelor (atomilor) dielectricului. Dac a
moleculele dielectricului sunt init ial neutre, la aparit ia campului exte-
rior va ap area o sarcin a de polarizare, distribuit a n mod continuu, de
densitate
e
. Admit and c a dielectricul este liniar si izotrop (dar neo-
mogen), permitivitatea electric a va o funct ie de pozit ie si densitate,
adic a
= [r, (r)], (1.160)
unde este densitatea masica a dielectricului.
Not and cu F
e
fort a ce act ioneaza din partea c ampului exterior
asupra dielectricului, numit a fort a ponderomotoare, sa calcul am densi-
tatea f
e
a acestei fort e.

In acest scop, vom scrie n dou a moduri variat ia
energiei electrostatice a dielectricului n c ampul exterior.
Pe de o parte, ntruc at prin denit ie F
e
=
_
f
e
d, putem scrie
L = W
e
=
_
f
e
. a d, (1.161)
unde a este o deplasare elementara virtual a a unei particule oarecare
a dielectricului, iar L lucrul mecanic elementar efectuat de toate par-
ticulele dielectricului ca urmare a acestor deplas ari.
Pe de alt a parte, utiliz and relat ia (vezi 1.63)
W
e
=
1
2
_
E.D d =
1
2
_
1

D
2
d
avem
W
e
=
1
2
_
E
2
d +
_
E. D d.
Dar
_
E.D d =
_
V.D d =
_
.(V D) d +
_
V .(D) d.
72
Daca extindem domeniul (volumic) de integrare asuprantregului spat iu
si aplic am teorema Green-Gauss-Ostrogradski, prima integral a din
membrul drept se anuleaza, caci la innit potent ialul este zero.

In cel de
al doilea termen, potrivit teoremei lui Gauss (1.93), avem .(D) = .
Variat ia energiei electrostatice se va scrie atunci sub forma
W
e
=
1
2
_
E
2
d +
_
V d. (1.162)
Pentru a putea compara (1.161) si (1.162), trebuie sa exprimam
variat iile locale si n funct ie de a. Din teoria mediilor continue
se stie ca aceste variat ii locale sunt legate de variat iile substant iale D
si D prin relat iile
D
dt
=

t
+ (u.) ;
D
dt
=

t
+ (u.),
unde u = a/dt este viteza deplasarii virtuale a particulei de uid.
Putem scrie atunci
D = +a. ; D = +a.. (1.163)
Admit and c a observatorul se deplaseaza odat a cu particula de uid,
permitivitatea va funct ie doar de , ceea ce ne permite sa scriem
D =

D,
sau, dac a utiliz am (1.163) si ecuat ia de continuitate:
+a. =

( +a.) =

.(a).
Prin urmare
= a.

.(a). (1.164)

In mod similar, din ecuat ia de continuitate relativ a la sarcina electrica

deducem

e
= .(
e
a). (1.165)
73

Inlocuind (1.164) si (1.165) n (1.162), obt inem :

W
e
=
1
2
_
E
2
.a d +
1
2
_
E
2

.(a) d
_
V .(
e
a) d.
Dar
_
E
2

.(a) d =
_
.(E
2

a) d
_
(E
2

).a d;
_
V .(
e
a) d =
_
.(V
e
a) d
_

e
a. V d,
si atunci, potrivit teoremei Green-Gauss-Ostrogradski si convent iei
noastre privind extinderea la innit a domeniului de integrare, putem
scrie
W
e
=
_
_

e
E
1
2
E
2
+
1
2

E
2
__
.a d. (1.166)
Din comparat ia relat iilor (1.161) si (1.166) rezulta atunci densitatea
fort ei ponderomotoare
f
e
=
e
E
1
2
E
2
+
1
2

E
2
_
. (1.167)
Daca n considerat iile precedente am t inut seama si de existent a
altor fort e, cum sunt, de pild a, cele gravitat ionale sau cele de natur a
hidrostatic a, atunci n membrul drept al expresiei (1.167) ar trebuit
sa ad aug am termenii corespunzatori densitat ilor acestor fort e.
Relat ia (1.167) se preteaza unei interpret ari interesante. Dup a cum
se cunoaste din mecanica uidelor, fort ele de volum de densitate f se
pot reprezenta cu ajutorul unui sistem de tensiuni aplicate pe suprafat a
ce margineste domeniul volumic considerat din uid, acestea din urm a
form and un tensor de ordinul al doilea T
ik
. M arimile amintite sunt
legate prin ecuat iile de miscare ale unui mediu continuu deformabil, sub
form a nedenit a (ecuat iile lui Cauchy)
a
i
= F
i
+
T
ik
x
k
, (1.168)
74
unde F este fort a masic a specic a, prin urmare F = f .

In cazul echili-
brului ( a = 0), (1.167) conduce la :
f
i
=
T
ik
x
k
. (1.169)
Ghid andu-ne dup a acest formalism, sa proiectam (1.167) pe direct ia
x
i
. Utiliz and teorema lui Gauss (1.93), avem :
(f
e
)
i
= E
i
D
k
x
k

1
2
E
2

x
i
+
1
2

x
i
_

E
2
_
,
sau, dac a aranj am termenii n mod convenabil si t inem seama ca mediul
este liniar, omogen si izotrop, iar E este un camp conservativ
(f
e
)
i
=
T
(e)
ik
x
k
,
unde am notat, n baza similitudinii cu (1.169)
T
(e)
ik
= E
i
E
k
+
1
2
E
2
_

ik
. (1.170)
Cantit at ile T
(e)
ik
formeaza un tensor de ordinul al doilea, simetric,
numit de c atre Maxwell tensorul tensiunilor electrice. Daca nu variaz a
cu densitatea , cel de al doilea termen din paranteza dispare.
Anticip and, ment ion am faptul c a n cazul c ampului magnetostatic
rat ionamentul este complet analog, calculele conduc and la un tensor al
tensiunilor magnetice, atribuit de asemenea lui Maxwell, sub forma
T
(m)
ik
= H
i
H
k
+
1
2
H
2
_

ik
. (1.171)
Aplicat ii. S a presupunem c a dielectricul este un uid, caracterizat
prin
e
= 0 si = ().

In acest caz, dup a cum se stie, marimile si
sunt legate prin relat ia Clausius-Mosotti :

o
+ 2
o
=
C
3
; C =

m
, (1.172)
75
unde este polarizabilitatea moleculara, iar m masa unei molecule.
Este usor de vericat c a expresia

, care intervine n (1.170), se poate

scrie atunci sub forma

=
1
3
o
(
o
)( + 2
o
). (1.173)
S a admitem, n particular, c a dielectricul nostru este un lichid
n echilibru, sub act iunea fort elor electrostatic a, hidrostatic a si
gravitat ional a, adic a
f
e
+f
hidro
+f
grav
= 0. (1.174)
Admit and, ca si p an a acum, c a permitivitatea depinde doar de densi-
tatea , avem =

, deci
f
e
=
1
2
E
2
+
1
2

E
2
_
=
1
2

_
E
2

_
.
Ecuat ia de echilibru (1.174) devine atunci
1
2

_
E
2

_
p +gh = 0. (1.175)
S a integr am (1.175) n cazul dielectricului din Fig.1.15, n care se gaseste
scufundat part ial un condensator plan ale c arui pl aci se aa la o diferent a
de potent ial static a.

Intruc at la nivelul la care presiunea este p
o
campul
este nul, not and cu p presiunea hidrostatic a la nivelul unde act ioneaza
campul E si, n plus, neglij and act iunea campului gravitat ional, avem
p = p
o
+
1
2

_
E
2

_
,
sau, n ne, dac a utiliz am (1.173)
p = p
o
+
1
6
o
E
2
(
o
)( + 2
o
). (1.176)
76
Ca urmare, la suprafat a liber a a dielectricului lichid avem un sur-
plus de presiune hidrostatic a, ceea ce face ca dielectricul sa-si varieze
(micsoreze) volumul , dup a cum este indicat n Fig.1.16. Fenomenul de
variat ie (micsorare) a volumului unui dielectric sub act iunea campului
electrostatic poarta numele de electrostrict iune. Acest efect nu trebuie
confundat cu cel de piezoelectricitate inversa, nt alnit exclusiv la mediile
anizotrope.
Electrostrict iunea are numeroase aplicat ii practice, ntre care
ment ion am posibilitatea unei variat ii ultrane a diverselor straturi de
dielectric, cum sunt de pild a dispozitivele numite lame optice.
NOT

A. Fenomenul de magnetostrict iune, semnicand variat ia

(micsorarea) volumului unui mediu sub act iunea campului magneto-
static, se trateaza n mod cu totul similar.
PROBLEME
1. La distant a a(> R) de centrul unei sfere conductoare de raz a R,
n vid, se g aseste o sarcina punctiform a q. Utiliz and metoda imaginilor,
sa se determine distribut ia sarcinilor pe sfera n urm atoarele cazuri:
a) Sfera este izolat a si neelectrizata ;
b) Sfera este izolata si electrizata cu sarcina Q ;
77
c) Sfera este legat a la p amant si R ;
d) Sfera este izolata, neutr a si se aa ntr-un c amp electric uniform
de intensitate E
o
.
2. La distant a a(> R) de centrul unei sfere conductoare de raz a R,
legat a la p amant, se g aseste un dipol punctiform, de moment p, asezat
radial. S a se determine distribut ia sarcinilor de inuent a pe suprafat a
sferei.
3. O sarcin a punctiform a q se gaseste n vid la distant a a de
suprafat a plan a ce margineste un spat iu dielectric de permitivitate re-
lativ a
r
. S a se determine fort a care act ioneaza asupra sarcinii q.
4. Un r circular de raz a c si densitate liniar a de sarcin a q/2c
se aa n planul ecuatorial al unei sfere conductoare legate la p amant
de raza a < c. S a se determine densitatea sarcinii induse pe sfer a n
aproximat ia (a/c)
2
.
5. Admit and c a potent ialul pe suprafat a unui cilindru circular de
raza r = a depinde numai de : V (a, z, ) = f(), unde f() este
o funct ie dat a, sa se determine potent ialul n interiorul cilindrului. Se
presupune c a n interiorul cilindrului nu exist a surse.
6. S a se determine suprafet ele echipotent iale si liniile de fort a dac a
U = Re(

z). Ce contur, legat la p amant, corespunde acestui potent ial?

7. S a se determine potent ialul n apropierea elipsei
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1,
care se aa legat a la p amant. S a se analizeze cazul particular a = b.
78
CAPITOLUL II
C

AMPUL CURENTILOR STATIONARI

A. Campul magnetostatic n vid
2.1. Curentul electric stat ionar
Daca la capetele A si B ale unui conductor se aplic a o diferent a de
potent ial V
A
V
B
= 0, n conductor se va produce o deplasare dirijat a
de sarcini electrice, deci va circula un curent electric. Acesta exista at at
timp cat V
A
=V
B
. Daca diferent a de potent ial este constant a n timp,
curentul electric se numeste continuu sau stat ionar.
Curentul electric se caracterizeaza prin intensitatea sa. Valoarea
instantanee I a intensit at ii se deneste prin
I =
dq
dt
, (2.1)
adic a este numeric egala cu sarcina ce trece n unitate de timp prin
sect iunea conductorului.

In Sistemul Internat ional (SI), intensitatea
curentului se m asoara n Amperi.
Pentru a caracteriza local curentul electric, adica ntr-un punct din
interiorul conductorului str ab atut de curent, se introduce m arimea zic a
numit a densitate de curent, denit a prin relat ia
I =
_
S
j. dS (2.2)
79
si prin condit ia ca vectorul j sa aib a direct ia si sensul de miscare ale
sarcinilor pozitive, S ind aria sect iunii. Cu alte cuvinte, modulul den-
sit at ii de curent se deneste ca ind m arimea numeric egala cu inten-
sitatea curentului ce str abate o suprafat a de arie unitate, dispus a orto-
gonal la direct ia deplas arii sarcinilor.
Daca |j| = const. si j dS, din (2.2) rezult a j = I/S. Daca S 0
iar I este nit, rezult a j . Prin urmare, un curent liniar prezint a o
linie de singularitate pentru m arimea j.
Legi fundamentale
1. Ecuat ia de continuitate. Unul dintre principiile fundamentale
ale zicii este legea conservarii sarcinii electrice (a masei de substant a
etc.). Acest principiu se exprim a cantitativ prin ecuat ia de continuitate.
Fie Q sarcina electrica cont inut a la un moment dat t
o
, ntr-un
domeniu D
o
, de volum V
o
, marginit de suprafat a S
o
si distribuit an mod
continuu cu densitatea (r
o
, t
o
). Odat a cu trecerea timpului, forma si
dimensiunile domeniului variaz a, astfel c a la momentul t aceeasi sarcin a
va ocupa domeniul D, de volum V , marginit de suprafat a S, densitatea
ntr-un punct oarecare din D ind (r, t) (Fig.2.1). Invariant a sarcinii
80
se exprima prin Q(t
o
) = Q(t), adic a
_
V
o
(r
o
, t
o
) d
o
=
_
V
(r, t) d, (2.3)
n care densitatea , spre deosebire de cazul static, depinde at at de
pozit ie cat si de timp. Pentru a stabili o leg atur a ntre (r
o
, t
o
) si (r, t),
observ am ca pozit ia unei particule P, la momentul t, depinde at at de
timp, cat si de pozit ia sa init ial a r
o
la momentul t
o
, adic a
r = r(r
o
, t). (2.4)
Vom presupune c a unei particule P
o
din D
o
i corespunde o singur a
particul a P din D si reciproc (corespondent a biunivoc a). Matematic,
aceasta condit ie se exprima prin aceea c a determinantul funct ional (ja-
cobianul) transform arii (2.4) este diferit de zero :
J =
(x
1
, x
2
, x
3
)
(x
o
1
, x
o
2
, x
o
3
)
= 0. (2.5)
Revenind la condit ia (2.3), s a efectu am n membrul drept schim-
barea de variabil a (2.4), cu scopul de a avea acelasi domeniu de integrare
n ambii membri.

In acest caz
d = dx
1
dx
2
dx
3
=
(x
1
, x
2
, x
3
)
(x
o
1
, x
o
2
, x
o
3
)
dx
o
1
dx
o
2
dx
o
3
= J d
o
, (2.6)
si atunci, dac a not am (r
o
, t
o
) =
o
, (r, t) = , relat ia (2.3) se poate
scrie sub forma
_
V
o
(
o
J) d
o
= 0.

Intruc at aceast a egalitate trebuie s a aib a loc pentru orice V

o
, rezult a ca
integrandul trebuie s a e identic nul, adic a
J =
o
. (2.7)
Aceasta este una dintre formele sub care este cunoscuta ecuat ia de con-
tinuitate si apart ine lui DAlembert.
81
Ecuat ia de continuitate se poate scrie si sub o alt a form a, const and
ntr-o ecuat ie cu derivate part iale de ordinul nt ai, frecvent nt alnit a n
teoria electricitat ii, n mecanica uidelor etc. Pentru aceasta, sa deriv am
(2.7) total n raport cu timpul. T in and seama de semnicat ia marimilor

o
si , avem:

dJ
dt
+J
d
dt
= 0. (2.8)
Pentru a exprima derivata jacobianului, s a-l scriem sub forma
J =
3

j=1
x
i
x
o
j
A
j
i
, (2.9)
unde A
j
i
este complementul algebric al elementului
x
i
x
o
j
din determinan-
tul J, iar dezvoltarea lui J s-a efectuat dup a elementele liniei i. (N.B.

In 2.9 nu se nsumeaza dup a indicele i). Dup a cum se stie, daca n

J nlocuim elementele liniei i cu elementele altei linii, de pild a k, de-
terminantul J se anuleaza. Relat ia (2.9) se mai poate scrie atunci sub
forma
3

j=1
x
k
x
o
j
A
j
i
= J
ik
. (2.10)
T in and seama de regula de derivare a determinant ilor, avem
dJ
dt
=

j
d
dt
_
x
i
x
o
j
_
A
j
i
=
=

x
o
j
_
dx
i
dt
_
A
j
i
=

j
v
i
x
o
j
A
j
i
,
unde v
i
(i = 1, 2, 3) sunt componentele vitezei instantanee a unei par-
ticule electrizate, a carei miscare o urm arim n timp. Av and n vedere
(2.10), mai putem scrie
dJ
dt
=

k
v
i
x
k
x
k
x
o
j
A
j
i
= J

k
v
i
x
k

ik
=
82
= J

i
v
i
x
i
= J divv, (2.11)
formul a stabilit a de Euler.

Inlocuind (2.11) n (2.8) si simplicand prin
J = 0, g asim
d
dt
+ divv = 0. (2.12)
Dar, ntruc at = (r, t),
d
dt
=

t
+

x
i
dx
i
dt
=

t
+v.
si atunci, av and n vedere (A.40), relat ia (2.12) se mai scrie

t
+div (v) = 0, (2.13)
care este forma diferent ial a a ecuat iei de continuitate, apart in and lui
Euler. Dup a cum se observa, ecuat ia cu derivate part iale de ordinul
nt ai (2.13) leag a campul vitezelor v(r, t) de cel al densit at ii (r, t).
Interpretarea zica a ecuat iei de continuitate iese n evident a prin
integrarea lui (2.13) pe un domeniu tridimensional x (n raport cu
observatorul) D, de volum V , marginit de suprafat a S :
_
V

t
d =
_
V
div (v) d,
sau, dac a t inem seama ca domeniul de integrare este x si aplicam teo-
rema Green-Gauss-Ostrogradski (A.29),

t
_
V
d =
_
v. dS. (2.14)
Aceasta relat ie exprima, sub form a integral a, legea conserv arii
sarcinii electrice : viteza de variat ie a sarcinii din domeniul D este
egal a cu diferent a dintre sarcina care iese si cea care intr a, n unitate
de timp, prin suprafat a S ce m argineste domeniul. O alt a formulare este
83
urm atoarea : sarcina p ar aseste domeniul D, n unitate de timp, ca ux
al c ampului vectorial v prin suprafat a limitrof a S.
Semnicat ia zica a campului vectorial v iese n evident a dac a
observ am ca direct ia sa coincide cu cea a vitezei, iar m arimea vectorului
reprezinta sarcina pozitiva ce traverseaza, n unitate de timp, o arie egal a
cu unitatea, dispus a ortogonal la direct ia vitezei:
[v] =
_
Q
V
l
t
_
=
_
I
S
_
= [j].
Prin urmare, v este tocmai densitatea de curent j, iar ecuat ia de con-
tinuitate (2.13) se mai poate scrie sub forma

t
+div j = 0. (2.15)
2. Legea lui Ohm. Se constat a experimental ca raportul dintre
diferent a de potent ial (tensiunea) V
1
V
2
= 0 ce se stabileste ntre
dou a puncte ale unui conductor si intensitatea I a curentului care cir-
cul a prin conductor ca urmare a existent ei acestei tensiuni, n anumite
limite de temperatura si presiune, este o constanta R numit a rezistent a
electric a:
V
1
V
2
I
= R = const. (2.16)
Relat ia (2.16) exprim a legea lui Ohm sub form a integral a (nit a), rela-
tiv a la o port iune de circuit omogen.
Rezistent a electrica a unui conductor, presupus omogen si de
sect iune constant a, depinde de natura, forma si dimensiunile conduc-
torului prin relat ia
R =
l
S
, (2.17)
unde l este lungimea conductorului, S - aria sect iunii acestuia, iar
rezistivitatea materialului din care este alc atuit conductorul. Inversul
rezistivit at ii se noteaza cu si se numeste conductivitate electric a : =
84
1/.

In cazul unui c amp conservativ, legea lui Ohm pentru o port iune
de circuit omogen, sub forma integral a, se va scrie
V
1
V
2
=
_
2
1
E. dl = R I. (2.18)
S a stabilim, n continuare, forma diferent ial a (sau local a) a legii lui
Ohm pentru o port iune de circuit. Utilizand (2.18), avem
_
2
1
E. dl =
_
2
1
E
l
dl = I
l
S
= j
l

.
Daca modelul de studiu este un conductor cilindric, omogen si izotrop,
atunci E
l
= const., iar orientarea vectorilor j si E este aceeasi, prin
urmare putem scrie
j = E, (2.19)
care este forma diferent ial a a legii lui Ohm. Ea este valabil a si n
cazul campurilor variabile, precum si n cazul conductoarelor izotrope
neomogene. Sub aceast a forma legea lui Ohm exprima faptul c a, dac a
ntr-un punct al unui conductor exist a un c amp E = 0, atunci exist a si
un curent a c arui densitate este j.

In cazul conductoarelor anizotrope,
conductivitatea are propriet at ile unui tensor simetric
ik
, iar legea lui
Ohm se scrie
j
i
=
ik
E
k
(i, k = 1, 2, 3). (2.20)
Daca ntr-un conductor act ioneaza numai fort e coulombiene, dup a
un timp foarte scurt potent ialul devine acelasi n toate punctele con-
ductorului, prin urmare nu mai exist a curent electric. De aceea, pentru
a ment ine curentul n conductor este necesar sa existe un camp de fort e
de natur a neelectrostatica (mecanica, chimic a, termica, nuclear a etc.),
pe care l vom numi campul fort elor exterioare E
ext
. Legea lui Ohm
(2.19) cap at a atunci forma
j = (E+E
ext
), (2.21)
numit a legea generalizat a a lui Ohm sub form a local a. Aceeasi lege, sub
form a integral a, se va scrie
_
2
1
E. dl +
_
2
1
E
ext
. dl = R I. (2.22)
85
Integrala
_
2
1
E
ext
. dl este tensiunea electromotoare ntre punctele 1 si 2.
3. Legea Joule - Lenz. Aceasta lege se refera la efectul caloric al
curentului electric. Dup a cum se cunoaste, forma integrala a legii este
W = (V
1
V
2
) I t = R I
2
t ; P = R I
2
. (2.23)
Pentru a scrie legea Joule-Lenz sub form a diferent ial a, sa denim
densitatea de putere p a curentului electric prin P =
_
p d, unde P este
puterea curentului, iar dV un element din volumul V al conductorului n
care are loc degajarea de c aldur a. Presupun and conductorul un cilindru
omogen, de sect iune S si lungime l, avem
p =
R I
2
S l
=
1

E
2
; P =
_
V
j
2

d. (2.24)
Utilitatea acestor legi fundamentale va evident iat a n cele ce
urmeaza.
2.2. Campul magnetic al curentului electric stat ionar

In anul 1820 Christian Oersted pune n evident a efectul magnetic al

curent ilor stat ionari. Se constat a astfel ca interact iunile dintre curent i,
precum si cele dintre curent i si magnet ii permanent i sunt de aceeasi
natur a cu interact iunile dintre corpurile magnetizate.
Campul magnetic al curent ilor stat ionari este un camp magneto-
static : el poate varia de la un punct la altul, dar este constant n timp.
Un astfel de camp poate benecia de aceeasi descriere cantitativ a ca si
campul electrostatic, cu observat ia ca ntre cele doua grupe de fenomene
exista o deosebire esent ial a, legat a de inexistent a sarcinilor magnetice
libere.
Se constata experimental ca, la distant e mari, campul magnetic
produs de un curent circular are aceleasi propriet at i ca si cel creat de
un magnet permanent (dipol magnetic).
Dintre legile fundamentale ce descriu act iunea magnetic a a curen-
tului electric stat ionar amintim urm atoarele dou a :
86
Legea Biot-Savart-Laplace exprim a intensitatea H a campului
magnetic produs de un curent electric stat ionar de intensitate I, ntr-un
punct P (Fig.2.2) :
H =
1
4
_
C
I dl r
r
3
. (2.25)
Aici dl este un element orientat din conturul (rul) prin care circul a
curentul, I dl este un element de curent, r este vectorul de pozit ie al
punctului P n raport cu elementul de curent, iar C este conturul curen-
tului (AB n Fig.2.2).
Legea (2.25) se poate exprima si sub o alt a forma, cu ajutorul
densit at ii de curent j. Observ and c a
I dl = j S dl = j S dl = j d,
avem
H =
1
4
_
V
j r
r
3
d, (2.26)
unde V este volumul ocupat de curent.
Produsul
o
H, unde
o
este permeabilitatea vidului, se noteaza cu
B si se numeste vectorul induct ie magnetic a sau, prescurtat, induct ia
magnetica a vidului.
Legea lui Laplace d a fort a ce act ioneaza asupra unui circuit C,
parcurs de un curent de intensitate I, din partea unui c amp de induct ie
87
magnetic a B. S a consider am un circuit C (echivalent, dup a cum stim,
cu un dipol magnetic), plasat n c ampul B (Fig.2.3). Acesta va act iona
asupra dipolului, orient andu-l n direct ia campului. Cum asupra ec arui
element de curent va act iona fort a elementara I dlB, asuprantregului
circuit se va exercita fort a
F =
_
C
I dl B. (2.27)
2.3. Dipolul magnetic
Un circuit elementar este echivalent n comportare cu un dipol mag-
netic, de moment m = I S, unde S este suprafat a orientat a a spirei, al
carei sens este dat de regula burghiului, iar I este intensitatea curen-
tului care circul a prin circuit. Un circuit de dimensiuni nite poate
acoperit cu o ret ea imaginara, astfel ca n ecare ochi sa se gaseasca
cate un circuit elementar, deci un dipol de moment I S. Un asemenea
sistem este, asadar, un strat dublu magnetic, numit foit a magnetica.
Av and n vedere analogia aproape perfect a dintre dipolul electric
si cel magnetic, sa trecem n revista unele m arimi esent iale necesare n
studiul celui din urm a.
Momentul magnetic dipolar se deneste prin relat ia m = Ml, unde
M este masa magnetica ctiv a.
Potent ialul scalar ntr-un punct al c ampului produs de dipolul mag-
netic va
V
m
=

o
4
m.r
r
3
=

o
4
m.
_
1
r
_
, (2.28)
care permite calcularea campului B produs de dipol:
B = V
m
=

o
4
_
3(m.r)r
r
5

m
r
3
_
. (2.29)
Rezultanta fort elor cu care campul B act ioneaza asupra unui dipol
este R
m
= M(l.)B, iar pentru un c amp uniform
R
m
= mB. (2.30)
88
Energia dipolului magnetic ntr-un c amp exterior are expresia
W
m
= m.B. (2.31)
Potent ialul ntr-un punct al c ampului produs de un strat dublu
magnetic se scrie
V
m
=

o
4
_
S

m
d, (2.32)
iar dac a stratul dublu este omogen
V
m
=

o
4

m
. (2.33)
Putint a
m
a unui strat dublu magnetic este I, prin urmare
V
m
=

o
4
I. (2.34)
2.4. Teorema lui Amp`ere
S a calcul am circulat ia campului H de-a lungul unui contur nchis
(C), ce nconjoar a un curent de intensitate I (Fig.2.4). Admit and c a
observatorul (cel ce efectueaza determinarile) se a a ntr-un punct x
O, diferit de punctul P n care se calculeaza campul, legea Biot-Savart-
Laplace (2.26) se va scrie
H(r) =
1
4
_
V
j(r

) (r r

)
|r r

|
3
d

. (2.35)
Operatorul se aplica numai asupra funct iilor scalare si vectoriale
ce depind de r (si nu de r

), prin urmare
r r

|r r

|
3
=
_
1
|r r

|
_
,
deci putem scrie

_
j(r

)
|r r

|
_
=
1
|r r

|
j(r

) j(r

)
_
1
|r r

|
_
.
89
Primul termen din membrul drept este nul, asadar (2.35) se va scrie
sub forma
H(r) =
1
4
_
V

_
j(r

)
|r r

|
_
d

=
_
1
4
_
V
j(r

)
|r r

|
d

_
. (2.36)

Inmult ind (2.36) cu

o
, vom scrie
B = A, (2.37)
unde am notat
A(r) =

o
4
_
V
j(r

)
|r r

|
d

. (2.38)
Campul vectorial A(r) se numeste potent ial vector al campului vec-
torial stat ionar B(r). Semnicat ia acestei denit ii va evident iata n
paragraful urm ator. Aici ment ion am doar faptul c a, dac a distribut ia
curent ilor este atat de volum c at si de suprafat a, prin analogie cu situat ia
nt alnit a n electrostatica, vom scrie potent ialul vector sub forma
A(r) =

o
4
_
V
j(r

)
|r r

|
d

+

o
4
_
S
i(r

)
|r r

|
dS

, (2.38

)
unde i(r) este densitatea liniar a de curent, cu alte cuvinte intensitatea
curentului repartizat a pe unitate de lungime
I =
_
2
1
i.dl.
90
Revenind la relat ia (2.36), s a-i aplic am operatorul rotor. Utiliz and
formula (A.48), avem
H(r) =
1
4
_

_
V
j(r

).
_
1
|r r

|
_
d

_
V
j(r

)
_
1
|r r

|
_
d

_
.
Dar, potrivit lui (1.39) si (1.43),

_
1
4|r r

|
_
= (r r

);
_
1
|r r

|
_
=

_
1
|r r

|
_
,
si atunci, integr and prin p art i primul termen din paranteza p atrat a si
extinz and domeniul de integrare asupra ntregului spat iu, g asim :
H(r) =
1
4

_
1
|r r

.j(r

) d

+
_
j(r

) (r r

) d

Intruc at campul este stat ionar, potrivit ecuat iei de continuitate

(2.15), primul termen se anuleaz a. Utiliz and n cel de al doilea termen
proprietatea de ltraj a distribut iei delta, obt inem n denitiv
H(r) = j(r), (2.39)
care exprima teorema lui Amp`ere sub form a diferent ial a. Daca integr am
aceasta relat ie pe o suprafat a S ce se sprijin a pe un contur nchis C,
astfel ca acesta sa cuprind a (sa e nt epat de) curentul de densitate
j, avem
_
S
H(r).dS =
_
S
j.dS = I
sau, dac a aplic am teorema Stokes-Amp`ere (A.31),
_
H.dl = I, (2.40)
care este forma integrala a teoremei lui Amp`ere.
91
Asadar, circulat ia campului H de-a lungul unui contur nchis, care
cuprinde un curent de intensitate I, nu depinde dec at de intensitatea
curentului. Se poate ar ata ca, n cazul n care conturul nu cuprinde
curentul, circulat ia este nula.
2.5. Potent ialul vector al campului curentului stat ionar
S a transcriem relat ia (2.37) obt inut a n paragraful precedent
B = A. (2.41)
Aplic and divergent a acestei relat ii, n virtutea formulei (A.45), avem
.B = 0 ; (.H = 0). (2.42)
Prin urmare, c ampul B este un camp solenoidal (f ar a surse), liniile
unui astfel de c amp ind curbe nchise. Acest rezultat se poate deduce
si pe alt a cale, anume scriind teorema lui Gauss pentru un sistem de N
sarcini magnetice ctive :
_
B.dS =
o

i
M
i
= 0
si aplicand Formula Green-Gauss-Ostrogradski.
Observ am ca potent ialul vector A nu este denit n mod unic prin
relat ia (2.41).

Intr-adev ar, dac a n loc de A alegem
A

= A+, (2.43)
unde este o funct ie arbitrar a de coordonate, obt inem acelasi camp :
B

= A

= A+() = A = B. (2.24)
Faptul c a din A si A

rezult a acelasi camp B se numeste invariant a

de etalon, iar relat ia (2.43) poart a numele de transformare de etalon.
92
Aceste observat ii conduc la concluzia c a, pentru a denit n mod unic,
potent ialul vector A trebuie supus unei condit ii suplimentare, de forma
.A = , (2.45)
unde este o funct ie dat a : .A = .A

= . Aplic and divergent a lui

(2.43) g asim atunci
= 0, (2.47)
deci trebuie s a e o funct ie armonic a. Pentru a determinan mod unic
potent ialul vector, n afar a de relat ia de denit ie (2.42) si condit ia (2.45),
este necesar s a cunoastem valorile acestuia pe suprafat a ce margineste
domeniul n care este denit c ampul.
Daca introducem (2.41) n teorema lui Amp`ere (2.39) si alegem
= 0 n (2.45), obt inem urm atoarea ecuat ie cu derivate part iale, de
ordinul al doilea, pe care o satisface potent ialul vector :
A =
o
j, (2.47)
analoag a ecuat iei lui Poisson din electrostatic a (1.35). Solut ia ecuat iei
(2.47) este dat a de (2.38) si este, la randul ei, analoag a expresiei
potent ialului scalar al unei distribut ii continue de sarcini electrice
A(r) =

o
4
_
j(r

)
|r r

|
d

.
2.6. Energia campului magnetic al curent ilor stat ionari
S a calcul am, pentru nceput, energia potent ial a a unui circuit (C)
parcurs de un curent electric stat ionar de intensitate I, n c ampul de
induct ie magnetic a B. Fort a cu care campul B act ioneaza asupra curen-
tului este dat a de legea lui Laplace (2.27)
F = I
_
dl B.
93
Sub act iunea acestei fort e, circuitul (C) va suferi o deplasare elementar a
ds (Fig.2.5), efectu and lucrul mecanic elementar
L = F.ds = I
_
B.(ds dl).
Dar ds dl = S, unde S este un element orientat al suprafet ei
, descris a de conturul (C) n urma deplas arii, deci
L = I
_

B.S.
Putem alege suprafat a astfel nc at sa e egala cu diferent a dintre
suprafat a S ce se sprijin a pe conturul C si trece prin C

si suprafat a S

,
care se sprijin a pe C

si, cu except ia lui , coincide cu S. Asadar

L = I
_
_
S
B.dS
_
S

B.dS
_
= I
_
S
B.dS,
sau, dac a aplic am teorema Stokes-Amp`ere (A.31),
L = I
_
C
A.dl.
Energia potent ial a a circuitului C n c ampul B este deci
W
m
= I
_
C
A.dl. (2.48)
94
Daca circuitul nu este liniar, putem trece la o integral a pe domeniul
ocupat de curent prin substitut ia (vezi 2.2) Idl jd, prin urmare
W
m
=
_
V
A.j d. (2.49)
Amintindu-ne procedeul prin care am dedus energia c ampului elec-
trostatic, observam ca B, la r andul s au, este creat de un curent de
densitate j

, care n c ampul B

al circuitului C, are energia potent ial a

W

m
=
_
V
A.j

d.
Cum W
m
= W

m
, energia sistemului este
W
m
=
1
2
_
V
A.j d, (2.50)
unde integrala se extinde asupra domeniului ocupat de ambii curent i.
Utiliz and teorema lui Amp`ere (2.39), mai avem :
W
m
=
1
2
_
V
A.H d =
1
2
_
V
.(HA) d +
1
2
_
V
H.A d.
Prima integral a din membrul drept se poate transforma ntr-o integral a
de suprafat a, conform teoremei Green-Gauss-Ostrogradski (A.29). Ex-
tinz and domeniul de integrare asupra ntregului spat iu, aceasta se va
anula. Rezult a atunci
W
m
=
1
2
_
H.B d, (2.51)
relat ie analoaga celei care exprima energia campului electrostatic.
2.7. Multipoli magnetici
Multipolul magnetic se deneste prin analogie cu cel electric, cu
observat ia ca aici nu putem vorbi de monopol magnetic. Av and n
95
vedere aceasta deosebire esent ial a dintre cele dou a modele, vom deni
multipolul magnetic ca un sistem de dipoli magnetici situat i la distant e
mutuale foarte mici (n sensul celor discutate n Cap.I).
Utiliz and procedeul din &1.8, vom dezvoltan serie
1
|rr

|
din relat ia
(2.38). Pentru a facilita urm arirea succesiunii calculelor, s a transcriem
relat ia (1.78) :
1
|r r

|
=
1
r

x

i
1!

x
i
(
1
r
) +
1
2!
x

i
x

2
x
i
x
k
(
1
r
) ... =
=

l=0
(1)
l
l!
(r

.)
(l)
(
1
r
).
Avem atunci, pentru componenta A
i
(i = 1, 2, 3) a potent ialului vector
A
i
(r) =

o
4
_
1
r
_
V
j
i
(r

) d

+
r
r
3
.
_
V
r

j
i
(r

) d

+
+
1
6

2
x
j
x
k
_
1
r
_
_
(3x

j
x

k
r
2

jk
) j
i
(r

) d

+...
_
=
= A
(0)
i
+A
(1)
i
+A
(2)
i
+... , (2.52)
n care prin A
(0)
, A
(1)
, A
(2)
am notat, respectiv, potent ialul vector
monopolar, dipolar, cuadrupolar etc. ai curent ilor electrici stat ionari.
Sintetic, aceasta relat ie se scrie sub forma
A
i
(r) =

o
4

l=0
(1)
l
l!
_
V
j
i
(r

) (r

.)
(l)
_
1
r
_
d

. (2.52

In cele ce urmeaza vom calcula primii doi termeni din (2.52).

In
acest scop vom ar ata ca, dac a f(r

) si g(r

) sunt dou a funct ii cum-

secade (continue, derivabile etc.), atunci
_
_
f j(r

).

g +g j(r

).

f
_
d

= 0. (2.53)
96
Pentru a dovedi valabilitatea relat iei (2.53), sa integr am prin p art i
cel de al doilea termen. Avem :
_
f j.

g d

+
_

.(gfj) d

_
f j.

g d

= 0,
n care am t inut seama ca

.j(r

) = 0, deoarece curent ii j sunt localizat i

si stat ionari, iar integrala din mijloc se poate transforma ntr-o integral a
de suprafat a, prin procedeul cunoscut, care, extins a la ntregul spat iu,
se anuleaza.
S a alegem f = 1, g = x

i
n (2.53). Rezult a atunci :
_
j(r

) d

= 0, A
(0)
= 0, (2.54)
rezultat previzibil, dac a ne amintim c a nu exista monopol magnetic.
Fie, de data aceasta, f = x

i
, g = x

k
n (2.53). Avem :
_
(x

i
j
k
+x

k
j
i
) d

= 0.
Componenta dup a direct ia x
i
a potent ialului vector dipolar A
(1)
se scrie
atunci
A
(1)
i
=

o
4
_
1
r
3
x
k
_
x

k
j
i
d

_
=

o
4
_
1
r
3
_
1
2
x
k
_
(x

k
j
i
x

i
j
k
) d

__
=
=

o
4
_
1
r
3
_
1
2

kil
x
k
_
(r

j)
l
d

__
=
=

o
4
_
1
r
3
_

ilk
_
1
2
_
r

j d

_
l
x
k
__
=
=

o
4
_
1
r
3
__
1
2
_
r

j d

_
r
_
i
_
.
Prin denit ie, expresia
m =
1
2
_
r

j(r

) d

(2.55)
97
se numeste moment magnetic dipolar al distribut iei continue de curent i
stat ionari, prin urmare
A
(1)
i
=

o
4
1
r
3
(mr)
i
,
sau, vectorial:
A
(1)
(r) =

o
4
1
r
3
(mr) (2.56)
Campul B
(1)
al dipolului magnetic (multipol de ordinul unu) se
g aseste aplicand relat ia (2.37).

In virtutea formulei (A.41), avem
B
(1)
=

o
4

_
mr
r
3
_
=
=

o
4
_
1
r
3
(mr) +
_
1
r
3
_
(mr)
_
.
Efectuand calculele, gasim
B
(1)
=

o
4
_
3(m.r)r
r
5

m
r
3
_
, (2.57)
expresie analoag a celei a campului dipolului electric. Not and cu s ver-
sorul lui r, mai putem scrie
B
(1)
=

o
4r
3
[3(m.s)s m]. (2.58)
Remarcam faptul c a acelasi rezultat se g aseste daca, prin analo-
gie cu potent ialul c ampului electrostatic, denim potent ialul scalar al
campului magnetostatic prin (vezi 2.28)
V
m
=

o
4
m.r
r
3
(2.59)
si calculam campul de induct ie dup a formula
B
(1)
= V
m
. (2.60)
98
S-ar p area ca relat ia (2.60) vine n contradict ie cu teorema lui
Amp`ere : n conformitate cu (2.60), rot B = 0, n timp ce potrivit teo-
remei lui Amp`ere rot B =
o
j.

In realitate nu exista nici o contradict ie,
deoarece n teorema lui Amp`ere circulat ia se ia pe un contur nchis ce
cuprinde curent i, pe cand relat ia (2.60) este aplicat a pentru cazul n
care circulat ia este calculata la distant a mare de circuit, conturul ne-
ind str ab atut de curent (
_
B. dl = 0).

In cele ce urmeaza noi vom
exprima campul B exclusiv cu ajutorul potent ialului vector A.
Observat ii
a) Daca circuitul este plan, momentul magnetic m este ortogonal
pe suprafat a circuitului. Pun and n (2.55) I dl n loc de j d, g asim
m =
1
2
I
_
r

dl

= I S, (2.61)
unde S este aria plan a nchis a de circuit, indiferent de forma acestuia.
b) Utiliz and relat ia (2.52), putem scrie potent ialul vector al
distribut iei de dipoli magnetici sub forma condensat a
A(r) =

o
4

l=0
(1)
l
(l + 1)!
M
i
1
...i
l

i
1
...
i
l
_
1
r
_
, (2.62)
unde
M
i
1
...i
l
= (l + 1)
_
V
x

i
1
...x

i
l
j(r

) d

(2.63)
este tensorul moment magnetic multipolar de ordinul 2
l
.
PROBLEME
1. S a se gaseasca expresia potent ialului vector si cea a potent ialului
scalar pentru c ampul magnetic creat de un curent rectiliniu innit, de
intensitate I.
2. S a se arate ca liniile de fort a ale campului magnetic creat n vid
de un curent liform plan, de form a oarecare, sunt curbe simetrice fat a
de planul circuitului.
99
3. Fie un poligon regulat, cu n laturi, nscris n cercul de raz a R.
Prin conturul poligonal trece curentul stat ionar de intensitate I. S a
se calculeze campul magnetic n centrul poligonului, precum si ntr-un
punct oarecare pe axa poligonului, la distant a z de centrul acestuia.
4. S a se arate ca fort a de interact iune dintre dou a circuite electrice
(C
1
) si (C
2
), str ab atute de curent ii I
1
, respectiv I
2
, satisface principiul
act iunii si react iunii, n timp ce fort a dintre dou a elemente de circuit
(apart in and lui (C
1
) si (C
2
)) nu satisface acest principiu.
5. Un conductor rectiliniu innit, de raz a R, este parcurs de un
curent de densitate a/ pentru R, unde a este o constant a, iar
distant a pan a la axul conductorului. S a se determine potent ialul vector
si intensitatea c ampului magnetic n interiorul si exteriorul conductoru-
lui.
6. O sfer a de raz a R se rotesten jurul axei z cu viteza unghiular a .
Suprafat a sferei este nc arcat a cu electricitate de densitate supercial a
. S a se determine potent ialul vector si intensitatea c ampului magnetic
n interiorul si exteriorul sferei.
B. Campul magnetostatic n medii magnetizabile
2.8. Medii magnetice polarizate
Se constata experimental ca orice substant a, introdus a ntr-un
camp magnetic, se polarizeaz a magnetic. Considerat iile ce urmeaza au la
baza concept ia lui Amp`ere privind echivalent a dintre curent ii moleculari
(elementari) si dipolii magnetici.
Studiul polariz arii magnetice se realizeaza cu ajutorul unor m arimi
si denit ii similare celor nt alnite la polarizarea dielectricilor, cu
diferent a deja ment ionat a cu alt prilej c a nu exist a monopol mag-
netic. Una dintre aceste marimi este intensitatea de magnetizare sau
vectorul de polarizare magnetic a
M = lim
0
M

=
dm
d
; dm = M d , (2.64)
unde m este momentul magnetic dipolar.
100
Potrivit relat iei (2.56), potent ialul vector al c ampului unei
distribut ii continue de dipoli magnetici va atunci
A(r) =

o
4
_
V
dm
_
1
|r r

|
_
=

o
4
_
V
M(r

_
1
|r r

|
_
d

.
Utiliz and relat iile (A.36) si (A.41), mai putem scrie :
A(r) =

o
4
_
V

M(r

)
|r r

|
d

+

o
4
_
V

M(r

)
|r r

|
d

=
=

o
4
_
S
Mn

|r r

|
dS

+

o
4
_
V

M(r

)
|r r

|
d

. (2.65)
Compar and (2.65) cu (2.38), constat am ca cele doua relat ii sunt
formal identice, prin urmare putem lua
j
m
= M ; i
m
= Mn

. (2.66)
Asadar, o distribut ie continu a de dipoli magnetici se comport a, din
punct de vedere al act iunilor magnetice n exterior, ca si o distribut ie
ctiv a de curent i, dispusi n volum si supercial. Acestia sunt analogi
sarcinilor legate din electrostatic a si se datoreaza, asa cum vom vedea
n capitolul urm ator, miscarii orbitale a electronilor n atomi.
Lu and n considerat ie polarizarea magnetica a mediului, ecuat ia
fundamental a a campului magnetic obt inut a n cazul vidului (2.39) va
trebui modicat a scriind

o
= j +j
m
= j +M,
sau
H = j, (2.67)
unde
H =
B

o
M (2.68)
se numeste intensitatea c ampului magnetic n mediul respectiv.
101
Ment ion am ca ecuat ia .B = 0, n noile condit ii, ramane neschim-
bat a. Ecuat iile H = j si .B = 0 au stat, al aturi de (1.93), la baza
teoriei c ampului electromagnetic a lui J.C.Maxwell.
2.9. Tipuri de medii magnetizabile
Utiliz and relat ia de material B = B(H) si denit ia (2.68), putem
determina leg atura dintre intensitatea de magnetizare M si campul H.

In mediile omogene si izotrope relat ia de material este B = H, iar

=
o

r
, deci
M = (
r
1)H = H, (2.69)
unde m arimea
=
r
1 (2.70)
se numeste susceptibilitate magnetic a a mediului. De aici deducem
urm atoarea relat ie dintre permeabilitatea mediului si cea a vidului
=
o
(1 +). (2.71)
Substant ele caracterizate prin < 0 se numesc diamagnetice, iar
cele cu > 0 se numesc paramagnetice.

In mediile izotrope neomogene, coecient ii si sunt funct ii de

punct :
M = (x, y, z)H. (2.72)
Unele medii prezint a o legatur a neliniar a ntre M si H, de forma
M =
1
H +
2
H
2
+
3
H
3
+..., (2.73)
cum este, de pild a, cazul substant elor feromagnetice.

In acest caz,
coecient ii si nu mai sunt niste constante, ci depind de H. Curba
= (H) se determina experimental. La substant ele feromagnetice
poate exista o polarizat ie magnetic a M
o
= 0 n absent a campului exte-
rior, adica
M = M
o
+H. (2.74)
102

In mediile anizotrope, relat ia dintre B si H , deci si cea dintre M

si H, are un caracter tensorial:
B
i
=
ik
H
k
; M
i
= [(
r
)
ik

ik
]H
k
=
ik
H
k
, (2.75)
unde
ik
este tensorul susceptibilitat ii magnetice al mediului.
&2.10. Ecuat ii de trecere pentru componentele de camp H, B
Ecuat iile ce descriu comportarea componentelor normale si
tangent iale ale campurilor H, B la trecerea prin paturi ce separa medii
cu permeabilitat i diferite se obt in printr-un procedeu cu totul similar
celui utilizat n 1.12.
Fie dou a medii magnetizabile vecine, caracterizate prin perme-
abilit at ile absolute
1
si
2
, separate printr-un strat de grosime dl n
care exista curent i electrici si e H
1
, B
1
, respectiv H
2
, B
2
vectorii de
campn cele doua medii. Pentru a scrie ecuat iile de trecere ne vom servi
de Fig.1.10, unde adaptarea la cazul de fat a este evidenta.
a) Ecuat iile de trecere pentru componentele normale
Fluxul c ampului B prin suprafat a prismei elementare ABCDEFGH
este
d
m
= B.dS = d
1
+d
2
+d
l
= (B
2n
B
1n
)dS

+d
l
= 0.

Intruc at lim
dl0
d
l
= 0, rezult a
B
2n
B
1n
= 0 (2.76)
si nc a

2
H
2n

1
H
1n
= 0, (2.77)
prin urmare, la limita de separat ie dintre cele dou a medii, componenta
normal a a campului H, pentru
1
=
2
, sufer a un salt, deci o refract ie.
103
b) Ecuat iile de trecere pentru componentele tangent iale
Aplic and teorema lui Amp`ere (2.40) relativ a la conturul ABCDA
din Fig.1.10, avem :
_
ABCDA
H.ds =
=
_
AB
H
1
.ds
1
+
_
BC
H.ds +
_
CD
H
2
.ds
2
+
_
DA
H.ds =
_
dS
j.dS.
La limit a, avem
_
(H
2
H
1
).T ds = lim
dl0
_
dS
j.dS = lim
dl0
_
dS
j
N
dS =
_
i
N
ds,
caci curentul trebuie s a r aman a nit pentru dl 0. Aici am notat cu
i
N
componenta dup a direct ia de versor N a densitat ii liniare de curent.
Asadar, putem scrie :
H
2T
H
1T
= i
N
sau n (H
2
H
1
) = i (2.78)
si nc a
B
2T

B
1T

1
= i
N
. (2.79)

In concluzie, componenta tangent ial a a campului H variaz a dis-

continuu (respectiv continuu, daca i
N
= 0), iar cea a campului B de
asemenea, cu observat ia ca B
1T
= B
2T
daca
1
=
2
, i
N
= 0.
PROBLEME
1. O sfer a nemagnetica omogena de raza R, electrizata uniform n
volum cu sarcina Q, se roteste uniform cu viteza unghiular a n jurul
unei axe ce trece prin centrul sferei. S a se determine momentul magnetic
al sferei.
2. S a se calculeze potent ialul vector si induct ia create n vid de un
curent rectiliniu de intensitate I si lungime 2L.
104
3. O distribut ie de curent i j(x, y, z), marginit a, produce n vid un
camp magnetic a c arui energie totala este W
o
.

Intr-un mediu magneti-
zabil, neferomagnetic, aceeasi distribut ie produce un c amp a carui e-
nergie total a este W. S a se arate ca mediul contribuie la energie cu
valoarea
W = W W
o
=
1
2
_
M.B
o
d,
unde M este intensitatea de magnetizare a mediului, iar B
o
campul de
induct ie magnetic a init ial (n vid).
4. S a se determine campul magnetic creat de un curent rectiliniu
innit, de intensitate I, aat la distant a a de suprafat a plan a a unui
bloc de er cu permeabilitatea .
5. S a se determine campul creat de un curent liniar de intensitate
I ntr-un mediu magnetoanizotrop.
6. S a se gaseasca distribut ia de curent, n regim stat ionar, ntr-o
plac a metalic a dreptunghiular a, de grosime h si conductivitate . Elec-
trozii prin care intr a si iese curentul, de intensitate I, sunt aplicat i n
centrele a doua laturi opuse ale pl acii.
105
CAPITOLUL III
C

AMPUL ELECTROMAGNETIC
3.1. Ecuat iile lui Maxwell pentru vid
Dup a cum se cunoaste de la orice curs general de Electricitate si
magnetism, studiul c ampurilor electric si magnetic variabile n timp
a dus la concluzia c a ntre cele doua categorii de campuri exist a o
str ansa interdependent a, n sensul ca un c amp electric variabil n timp
d a nastere unui camp magnetic si reciproc.
Plec and de la cercetarile lui Amp`ere si Faraday, James Clark
Maxwell elaboreaza o teorie ce are la baza conceptul de camp elec-
tromagnetic. Asa cum rezulta din lucrarea sa fundamental a, intitulat a
Tratat de electricitate si magnetism si publicat a n 1873, campurile
electric si magnetic variabile n timp sunt interdependente si purt atoare
de energie.
Principiile fundamentale ale teoriei electromagnetice a lui Maxwell
sunt cont inute ntr-un sistem de ecuat ii cu derivate part iale, liniare,
numite ecuat iile lui Maxwell. Dou a dintre aceste ecuat ii exprima variat ia
n timp a campurilor electric si magnetic. Acestea se obt in prin gene-
ralizarea, la cazul regimului nestat ionar, a teoremei lui Amp`ere dedus a
de noi n regim stat ionar, precum si prin generalizarea legii induct iei
electromagnetice a lui M. Faraday.
106
Ecuat ia Maxwell - Amp`ere
Din teorema lui Amp`ere sub forma diferent ial a (2.39) H = j,
prin aplicarea divergent ei si utilizarea lui (A.45), rezult a .j = 0. Pe
de alt a parte, din ecuat ia de continuitate (2.15) avem .j = /t.
Prin urmare, dac a n regim stat ionar cele dou a ecuat ii coincid, n regim
nestat ionar (/t = 0) ele par sa vin a n contradict ie. Aceasta
neconcordant a a fost solut ionat a n mod genial de Maxwell, prin in-
troducerea not iunii de curent de deplasare. S a urm arim, n continuare,
rat ionamentul lui Maxwell.
Densitatea de curent j care intervine n ecuat ia de continuitate este
legat a de miscarea sarcinilor electrice si cuprinde, n general, un curent
de conduct ie si unul de convect ie. Spre deosebire de acesta, curent ii de
densitate j care apar n teorema lui Amp`ere sunt denit i ca niste curent i
nchisi (fapt exprimat matematic prin ecuat ia .j = 0). De aceea,
trebuie s a presupunem c a n teorema lui Amp`ere intervin si curent i de
alt a natur a decat cei de conduct ie si convect ie, care sa nchid a circuitul.
Maxwell admite valabilitatea teoremei lui Amp`ere si n regim
nestat ionar, cu observat ia ca densitatea de curent j se compune din
dou a p art i (termeni) :
j
total
= j
cond
+j
depl
,
unde curent ii de densitate j
depl
au fost denumit i curent i de deplasare.
Teorema lui Amp`ere se va scrie atunci
H = j
cond
+j
depl
. (3.1)
Aplic and acestei ecuat ii divergent a, rezult a .j
cond
+.j
depl
= 0, adic a
.j
depl
= .j
cond
=

t
,
sau, dac a utiliz am teorema lui Gauss sub forma diferent ial a (1.93),
.j
depl
=

t
(.D) = .
_
D
t
_
,
107
caci operatorii /t si sunt independent i, deci permutabili. Din ul-
tima relat ie deducem, ca cea mai simpla solut ie
j
depl
=
D
t
, (3.2)
iar (3.1) devine
H = j +
D
t
, (3.3)
numit a ecuat ia Maxwell-Amp`ere. Dup a cum se observa, am renunt at
la indicele cond atasat densitat ii de curent. Aceasta convent ie o vom
utiliza si n cele ce urmeaza.

In vid H = B/
o
, D =
o
E, iar ecuat ia
(3.3) cap at a forma

o
= j +
o
E
t
. (3.4)

In concept ia lui Maxwell, curent ii de deplasare exista si n vid.

Ei sunt determinat i nu de miscarea sarcinilor electrice, ci de variat ia
n timp a campului E. Maxwell i-a denumit curent i de deplasare
deoarece considera ca variat ian timp a campului E producen dielectric
o variat ie a starii de deformare a eterului, modicare ce se propag a din
aproape n aproape, prin deplas ari mecanice.
Ecuat ia (3.4) exprim a, ntre altele, faptul extrem de important c a
un c amp electric variabil n timp d a nastere unui c amp magnetic.
Ecuat ia Maxwell - Faraday

In anul 1831 M.Faraday descoper a fenomenul de induct ie electro-

magnetica. Legea induct iei electromagnetice, scrisa sub form a integral a
(Neumann, 1845), este
E
ind
=
_
C
E.dl =
d
dt
_
S
B.dS =
d
m
dt
, (3.5)
unde E
ind
este tensiunea electromotoare de induct ie, C este un contur
nchis prin care circul a curentul indus, iar
m
=
_
S
B.dS este uxul
de induct ie magnetic a prin suprafat a S ce se sprijin a pe conturul C.
108
Semnul minus exprim a legea lui Lenz: uxul produs de curentul indus
se opune variat iei uxului inductor. Se observ a ca n regim variabil
_
C
E.dl = 0, prin urmare campul electric indus nu este conservativ.
Maxwell generalizeaza legea induct iei (3.5), admit and c a este uni-
versal valabil a, n sensul c a aceasta ramane adev arat a si n cazul n
care C este o curba nchis a oarecare (nu neaparat un conductor) ntr-un
mediu sau chiar n vid.
Teoria dezvoltata n prezentul capitol (cu except ia ultimului para-
graf) se bazeaza pe supozit ia ca mediul n care are loc fenomenul de
induct ie electromagnetica este n repaus fat a de observator. Aceasta se
traduce matematic prin aceea c a funct iile de camp E, B etc. nu depind
explicit de coordonatele x, y, z ale punctului n care are loc fenomenul.
T in and seama de aceasta ment iune, putem scrie
d
dt
_
S
B.dS =
_
S
B
t
.dS,
iar ecuat ia (3.5), cu ajutorul teoremei Stokes - Amp`ere (A.31) conduce
la
_
S
_
E+
B
t
_
.dS = 0.
Cum S este arbitrar, avem n denitiv
E =
B
t
, (3.6)
numit a ecuat ia Maxwell - Faraday. Aceasta exprima faptul c a : un c amp
magnetic variabil n timp d a nastere unui c amp electric, indiferent de
faptul dac a n regiunea din spat iu unde se produce fenomenul exist a
substant a sau nu.

In vid B =
o
H si ecuat ia (3.6) se scrie
E =
o
H
t
. (3.7)
Ecuat iile (3.5) si (3.6) nu sunt suciente pentru a descrie variat ia n
spat iu a componentelor campurilor D si B ; la acestea trebuie adaugate
109
ecuat iile ce descriu caracterul campului respectiv (dac a este cu sau far a
surse).

In acest scop, Maxwell face apel la formele diferent iale ale teo-
remei lui Gauss pentru campurile n cauz a (1.93) si (2.42).
Campul electromagnetic n vid este descris, asadar, de urm atorul
sistem de ecuat ii cu derivate part iale de ordinul nt ai, liniare:
H = j +
D
t
; E =
B
t
;
.B = 0 ; .D = , (3.8)
completate cu relat iile de material
D =
o
E ; B =
o
H (3.9)
si cu expresia energiei campului electromagnetic care, prin denit ie, este
W =
1
2
_
V
(E.D+H.B) d, (3.10)
iar pentru vid
W =
1
2

o
_
V
E
2
d +
1
2

o
_
V
H
2
d. (3.11)
Expresiile (3.10) si (3.11) rezulta din generalizarea relat iilor ce denesc
energia c ampului electrostatic (1.63) si magnetostatic (2.51).
Sistemul ecuat iilor lui Maxwell exprim a matematic principiile fun-
damentale ale teoriei c ampului electromagnetic. Ele pot grupate dup a
urm atoarele dou a criterii :
a) Ecuat iile (3.8)
1,2
exprim a evolut ia n timp a campurilor E si
B, motiv pentru care se numesc ecuat ii de evolut ie. Ecuat iile ramase
(3.8)
3,4
poart a numele de ecuat ii de condit ie (vezi 3.2).
b) Ecuat iile (3.8)
1,4
se numesc, din motive evidente, ecuat ii cu
surse, iar cele r amase (3.8)
2,3
ecuat ii f ar a surse.
Potrivit ecuat iilor lui Maxwell, c ampurile electrice si magnetice
variabile n timp nu pot separate, ele formeaz a o unitate denumit a
110
de Maxwell camp electromagnetic.

In aceasta ipostaza, campurile elec-
trostatic si magnetostatic apar drept cazuri particulare ale c ampului
electromagnetic.
3.2. Ecuat iile lui Maxwell pentru medii polarizabile
Teoria lui Maxwell descrie corect fenomenele electromagnetice
care au loc n vid.

In medii materiale, ns a, nu ntotdeauna exist a
concordant a ntre teorie si datele experimentale. Motivul trebuie c autat
n faptul c a teoria fenomenologic a a lui Maxwell, dedus a prin gener-
alizarea unor legi experimentale, nu ia n considerat ie structura discon-
tinu a a substant ei, n particular ignor a existent a electronilor.
Descoperirea electronului n 1895 (deci dup a moartea lui Maxwell)
de catre J.J.Thomson duce la concluzii ce vin n contradict ie cu
concept ia continuit at ii sarcinii electrice, concept ie ce statea la baza
teoriei lui Maxwell. Apare, astfel, necesitatea de a pune de acord struc-
tura atomic a a substant ei cu propriet at ile sale electromagnetice. Prob-
lema este abordat a de zicianul olandez Hendrik Antoon Lorentz, n
ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.
Lorentz presupune ca electronii, n calitate de particule nc arcate
electric, produc n jurul lor un c amp electromagnetic microscopic denit
prin vectorii e, b, camp legat de electroni. Campul macroscopic, denit
prin m arimile vectoriale E, D, H, B, rezult a din cel microscopic prin
medierea n spat iu si timp a marimilor microscopice, care intervin n
ecuat iile ce descriu variat ia acestor marimi.
Lorentz admite ca interact iunea dintre sarcinile microscopice si
campurile microscopice se realizeaza prin intermediul vidului. El pos-
tuleaza ecuat iile c ampului microscopic ca ind ecuat iile lui Maxwell pen-
tru vid :
1

o
b = j
micro
+
o
e
t
; e =
b
t
;
.b = 0 ;
o
.e =
micro
, (3.12)
unde am notat cu j
micro
si
micro
densit at ile microscopice de curent, re-
spectiv de sarcina electrica. Ecuat iile (3.12) se numesc ecuat iile Maxwell
- Lorentz.
111
Campul electromagnetic microscopic variaza foarte rapid pe
distant e mici (comparabile cu dimensiunea atomului, care este de aproxi-
mativ 10
10
m). Instrumentele de m asur a nu pot urm ari aceste variat ii,
ci ne furnizeaza doar valori medii ale m arimilor determinate, pe inter-
vale temporale si spat iale mari fat a de cele microscopice, valori medii
considerate ca macroscopice.

In afar a de aceasta, dup a cum stim, n
substant a avem atat sarcini si curent i liberi (
lib
, j
lib
), c at si sarcini si
curent i (circuite microscopice) legat i (
leg
, j
leg
), care se pot transforma
unele n altele, n funct ie de intensitatea campului exterior.

In aceste condit ii ne punem, resc, ntrebarea : pe ce domeniu

spat ial si pe ce durata trebuie efectuat a medierea? Pentru a r aspunde
la ntrebare, sa consider am o marime microscopic a (x, y, z, t), aceasta
put and oricare dintre m arimile e, b,
micro
, j
micro
. Valoarea medie n
spat iu si timp a acestei marimi este, prin denit ie
< (x, y, z, t) >=
=
1
V
1
t
_
(x +, y +, z +, t +) d d d d, (3.13)
unde V este o vecinatate spat ial a a punctului P, de coordonate x, y, z,
iar t o vecinatate temporal a a momentului t, integrala cuadrupl a (3.13)
ind extins a pe domeniul V t. Vectorul r (, , ) are originea n
P si apart ine vecinat at ii V , iar apart ine vecinat at ii t.
Pentru ca valoarea medie (3.13) sa e determinat a n mod unic, ea
nu trebuie s a depind a de alegerea lui V si t, prin urmare n membrul
drept din (3.13) nt elegem, de fapt, limita acestei expresii cand produsul
V t devine innit mic (tinde la zero). Nu putem trece, ns a, la
limit a n sensul obisnuit, matematic, al procedeului, deoarece la nivelul
dimensiunilor subatomice am ajunge s a avem zero particule n volumul
V , ceea ce ar da o densitate = 0. De aceea, Lorentz introduce
not iunea de innit mic zic, prin care nt elege un volum V , sau o
durat a t, sau o suprafat a S etc., ecare n parte satisf acand simultan
urm atoarele dou a condit ii :
1) Este mare fat a de neomogenit at ile, n spat iu si timp, ale
marimilor microscopice;
2) Este mic n raport cu neomogenit at ile, n spat iu si timp, ale
marimilor macroscopice, sesizabile de aparatele de m asur a.
112
De pilda, dac a 10
4
m este sensibilitatea instrumentului de masur a,
iar 10
10
m este dimensiunea atomului, un element de linie de 10
7
m
este un innit mic zic. Asadar, dac a n (3.13) trecem la limit a n sensul
de mai sus, avem
< (x, y, z, t) >=
=
1
V
1

_
D
_
=+

2
=

2
(x +, y +, z +, t +) d d d d, (3.14)
unde D este un domeniu tridimensional (spat ial) innit mic zic, de
volum V =
_
d d d, iar o durat a innit mic a din punct de vedere
zic.
Prin m arime macroscopic a vom nt elege valoarea medie a marimii
respective, luat a pe un innit mic zic :
macro
= <
micro
>. Se
observ a ca operat ia de integrare n (3.14) este independent a de x, y, z, t,
deci putem scrie
< > = < > ;

t
< > = <

t
> etc. (3.15)
S a trecem acum la medierea, n sensul de mai sus, a ecuat iilor
Maxwell - Lorentz (3.12). Prin denit ie, vom lua < e > = E, < b >
= B, adic a mediile campurilor microscopice e, b coincid cu valorile lor
macroscopice E, respectiv B. Vom efectua medierea grupand, asa cum
am vazut ca este indicat uneori, ecuat iile (3.12) n ecuat ii cu surse si
ecuat ii f ar a surse.
Ecuat iile fara surse
Aplic and operat ia de mediere ecuat iilor e = b/t; .b = 0
si utiliz and propriet at ile (3.15), avem :
< e > = < e > = E,
<
b
t
> =

t
< b > =
B
t
; < .b > = . < b > = .B,
prin urmare g asim
E =
B
t
; .B = 0, (3.16)
113
ecuat ii care ne sunt cunoscute.
Ecuat iile cu surse
Pentru nceput, vom media ecuat ia .(
o
e) =
micro
. Avem :
< .(
o
e) > = .(
o
E) = <
micro
> . (3.17)

In vederea medierii lui

micro
trebuie s a t inem seama ca acesta se com-
pune din dou a p art i:
a)
lib
- ce corespunde sarcinilor libere (electronii liberi din metale,
ionii din gaze si solut ii etc.);
b)
leg
- corespunzator sarcinilor legate, ce se deplaseaza innitezi-
mal sub act iunea campului, form and dipoli (electronii n atomi, ionii n
ret eaua cristalin a si n moleculele neutre etc.). Prin urmare
micro
=

lib
+
leg
, deci
<
micro
> = <
lib
> + <
leg
> . (3.18)
M arimea <
lib
> este densitatea macroscopica de sarcin a electrica ,
adic a acea parte din <
micro
> ce este pusa n evident a de instru-
mentele de masur a :
<
lib
> = . (3.19)

In ceea ce priveste sarcinile legate, acestea se compun din dipoli

elementari, format i (sau/si orientat i) sub act iunea campului electric.
Momentul electric al unei distribut ii continue de dipoli este, dup a cum
stim (vezi 1.80):
p =
_
V
(r

) r

. (3.20)
Densitatea (r

) care intervine n ultima relat ie este o densitate macro-

scopica si apare ca urmare a formarii dipolilor, prin urmare putem scrie
p =
_
V
<
leg
> r

. (3.21)
Pe de alt a parte, denit ia (1.85) a intensit at ii de polarizare electrica
P ne permite sa scriem
p
i
=
_
V
P
i
(r

) d

=
_
V
P
k

ik
d

=
_
V
P
x

i
x

k
d

=
114
=
_
V

k
(P
k
x

i
) d

_
V
x

.P d

.
Aplic and primei integrale din membrul drept teorema Green-Gauss-
Ostrogradski si extinzand domeniul de integrare asupra ntregului
spat iu, avem
_

x

k
(P
k
x

i
) d

=
_
P
k
x

i
dS

k
= 0,
caci la innit nu exist a surse. Prin urmare
p =
_
r

.P d

. (3.22)
Din (3.21) si (3.22) obt inem
_
(<
leg
> +.P) r

= 0,
sau, dac a avem n vedere c a forma si dimensiunile corpului sunt arbi-
trare,
<
leg
> = div P, (3.23)
rezultat deja cunoscut (vezi 1.89).

Inlocuind (3.19) si (3.23) n (3.18) si
apoi n (3.17), g asim
.(
o
E+P) = ,
de unde obt inem ecuat ia cautat a (si, de fapt, asteptat a)
.D = , (3.24)
n care am notat

o
E+P = D. (3.25)
Campul vectorial D se numeste, dup a cum stim, induct ie electric a sau
deplasare electric a.

In vid P = 0, deci D =
o
E.
Induct ia electrica este legata, asadar, de contribut ia dipolilor ele-
mentari din dielectric : sub act iunea campului exterior exist a un P = 0,
115
deci si o densitate de sarcina legata diferit a de zero, a carei valoare este
dat a de (3.23).
S a mediem, n continuare, ecuat ia Maxwell - Amp`ere (3.12)
1
.
Avem:
<
1

o
b > = < j
micro
> + <
o
e
t
>
sau, n virtutea propriet at ilor (3.13),
1

o
B = < j
micro
> +
o
E
t
. (3.26)

Intocmai ca si densitatea de sarcina electrica microscopic a, j

micro
se compune din dou a p art i : j
micro
= j
lib
+j
leg
, unde :
a) j
lib
corespunde miscarii sarcinilor libere (electronii liberi n met-
ale, ionii n electrolit i sau gaze etc.);
b) j
leg
corespunde miscarii sarcinilor legate. Acesta, la r andul s au,
se compune din dou a p art i (termeni) : j
leg
= j
mol
+j
pol
, unde
i) j
mol
este densitatea curent ilor microscopici moleculari, datorat i
miscarii orbitale a electronilor;
ii) j
pol
reprezinta densitatea curent ilor microscopici de polarizare,
datorat i deplasarii relative a polilor n dipoli, cu alte cuvinte polariz arii
moleculelor.
Vom avea, asadar, prin mediere
< j
micro
> = < j
lib
> + < j
mol
> + < j
pol
> . (3.27)
M arimea < j
lib
> este densitatea j a curentului macroscopic, pus
n evident a de instrumentele de m asur a :
< j
lib
> = < v
lib
> = j, (3.28)
unde v
lib
este viteza sarcinilor libere n raport cu un observator x.

In
general, j se compune dintr-un curent de conduct ie si unul de convect ie:
j = j
cond
+j
conv
.

In metale j
conv
= 0, deci j = j
cond
.
Densitate de curent j
mol
se datoreaza miscarii orbitale a electro-
nilor, deci faptului c a electronii se manifesta ca niste magnet i elementari
116
(foit e magnetice). Avand n vedere (2.55), momentul magnetic dipolar
al unei distribut ii continue de astfel de dipoli va atunci
m =
1
2
_
V
r

< j
mol
(r

) > d

. (3.29)
Pe de alt a parte, din denit ia intensit at ii de magnetizare M (2.64),
rezult a
m =
_
V
_
V
M(r

) d

. (3.30)
Pentru a putea compara ultimele doua relat ii, vom scrie (vezi A.43):

(r

.M) = r

(M) + (r

)M+ (M.

)r

,
unde am avut n vedere c a

= 0. Ultimul termen din relat ia

precedenta se mai scrie
(M.

)r

= M

i
(x

k
u

k
) = M

ik
u

k
= M

i
u

i
= M,
deci
_
V
M(r

) d

=
_
V

(r

.M) d

_
V
r

M) d

_
V
(r

)M d

. (3.31)
Apel and la formula (A.34) si extinzand domeniul de integrare asupra
ntregului spat iu, constat am ca prima integral a din membrul drept al
relat iei (3.31) se anuleaza
_
V

(r

.M) d

=
_
(r

.M) dS

= 0 ,
caci la innit nu avem sarcini sau curent i, deci nici fenomene de po-
larizare magnetic a.
Pentru a calcula ultima integral a din (3.31), este convenabil s a lu am
componenta acesteia dup a direct ia x
i
. Avem :

_
x

k
M
i
x

k
d

=
_

x

k
(x

k
M
i
) d

+
_
M
i
x

k
x

k
d

=
117
=
_
x

k
M
i
dS

k
+ 3
_
M
i
d

= 3
_
M
i
d

,
caci integrala de suprafat a se anuleaza din motivul precizat mai sus.
Relat ia (3.31) conduce atunci la
m =
_
M d

=
1
2
_
r

M) d

. (3.32)
Compar and relat iile (3.29) si (3.32), gasim n sf arsit
< j
mol
> = rot M. (3.33)
Ultimul termen al relat iei (3.27) este < j
pol
>. Deoarece j
pol
se
datoreaza variat iei n timp a distant ei l dintre sarcinile dipolului, putem
scrie
< j
pol
> = N e <

l > =

t
(N e l) =
P
t
, (3.34)
caci
N e l =
n p
V
= P.
Asadar, putem scrie
< j
leg
> = M+
P
t
. (3.35)
Este interesant de remarcat faptul c a aceasta ultim a relat ie rezulta
ca o consecint a imediat a a medierii ecuat iei de continuitate pentru
sarcinile legate.

Intr-adev ar:
div < j
leg
> =

t
<
leg
> =

t
(div P) = div
P
t
,
de unde rezult a (3.35).

Inlocuind (3.28) si (3.35) n (3.27), obt inem

< j
micro
> = j +M+
P
t
, (3.36)
118
iar ecuat ia (3.26) se scrie

_
B

o
M
_
= j +

t
(
o
E +P). (3.37)
Daca not am
B

o
M = H ;
o
E+P = D, (3.38)
avem n denitiv, dup a cum era de asteptat,
H = j +
D
t
. (3.39)
Observat ii
a) Vom continua s a numim ecuat iile deduse n acest paragraf
ecuat iile lui Maxwell, f ar a ca prin aceasta sa ignor am contribut ia adus a
de Lorentz la explicarea semnicat iei marimilor de c amp n cazul medi-
ilor polarizabile.
b) Reamintim ca studiul nostru, pe parcursul celor dou a volume,
se limiteaza la studiul fenomenelor electromagnetice n medii liniare.
c) Aplic and divergent a ecuat iei f ar a surse (3.16)
1
, avem :
.(E) =

t
(.B) = 0.
Prin urmare, ecuat iile f ar a surse nu sunt complet independente ntre ele,
ecuat ia .B = 0 ap ar and n ipostaza de condit ie init ial a pentru ecuat ia
E = B/t.

In mod similar, daca aplic am divergent a ecuat iei cu surse (3.39),

obt inem
.(H) =

t
+

t
(.D) =

t
(.D) = 0.
Asadar, nici ecuat iile cu surse nu sunt cu totul independente ntre ele,
ecuat ia .D = constituind o condit ie init ial a pentru ecuat ia H =
j +D/t.
119
Aceste considerat ii ne determina sa numim ecuat iile lui Maxwell
.B = 0 si .D = ecuat ii de condit ie.
d)

Intruc at, potrivit celor de mai sus, dintre ecuat iile lui Maxwell
strict independente sunt doar cele de evolut ie (sase ecuat ii scalare),
iar num arul necunoscutelor ce apar n aceste ecuat ii este de 16
(E
i
, D
i
, H
i
, B
i
, j
i
, , i = 1, 2, 3), sistemul trebuie completat cu nc a 10
ecuat ii. Nou a dintre acestea sunt relat iile de material , numite si ecuat ii
constitutive
D = D(E) ; B = B(H) ; j = j(E).

In mediile liniare, omogene si izotrope, ecuat iile constitutive au forma

cunoscuta :
D = E , B = H , j = (E +E
ext
).
Cea de a zecea ecuat ie, ce completeaza sistemul de 16 ecuat ii cu derivate
part iale, liniare, cu 16 marimi necunoscute, este ecuat ia de continuitate.
Pentru a lega m arimile de c amp de cele mecanice, se postuleaza
expresia energiei electromagnetice (3.10).
Ecuat iile lui Maxwell, completate cu ecuat iile constitutive, ecuat ia
de continuitate si expresia energiei c ampului electromagnetic reprezinta,
n lipsa suprafet elor de discontinuitate (deci, n medii considerate in-
nite), axiomele electrodinamicii fenomenologice maxwelliene.
3.3. Ecuat ii de trecere
Precizam, de la bunnceput, c a ecuat iile de trecere (1.100), (1.102),
(2.76) si (2.78), deduse de noi separat pentru campul electrostatic si cel
magnetostatic, raman valabile f ar a nici o modicare n regim variabil.
sa le transcriem, indic and totodat a legea fundamental a din care le-am
dedus:
_
D. dS = Q D
2n
D
1n
= ;
_
E. dl = 0 E
2T
E
1T
= 0 ;
120
_
B. dS = 0 B
2n
B
1n
= 0 ;
_
H. dl = I H
2T
H
1T
= i
N
. (3.40)
Pentru a justica armat ia de mai sus, observ am, nainte de toate,
ca ecuat iile (3.40)
1
si (3.40)
3
au fost obt inute din teorema lui Gauss
relativ a la campul D, respectiv campul B, care nu se modic a n regim
variabil.

In vederea stabilirii ecuat iei (3.40)

2
, sa integr am ecuat ia lui Maxwell
(3.16)
1
pe o suprafat a x a S ce se sprijin a pe conturul C. Avem :
_
S
E. dS =
_
C
E. dl =
_
S
B
t
. dS =
d
dt
_
S
B. dS.
F acand apel la Fig.1.9, se calculeaz a circulat ia pe conturul ABCDA
printr-un procedeu absolut analog celui din 1.12. La limita dl 0
suprafat a dS pe care se calculeaza uxul c ampului B tinde la zero, prin
urmare
_
dS
B. dS 0. Rezult a atunci ecuat ia (3.40)
2
.

In ne, pentru a justica ecuat ia (3.40)

4
, sa integr am ecuat ia lui
Maxwell (3.39) pe suprafat a x a S denit a mai sus. Avem:
_
S
H. dS =
_
C
H. dl =
_
S
j. dS +
d
dt
_
S
D. dS.
Lu and si de data aceasta ABCDA drept contur de integrare si observ and
ca lim
dl0
_
S
D. dS = 0, deducem ecuat ia de trecere (3.40)
4
.
S a scriem nc a o dat a ecuat iile de trecere, nser and si ecuat iile lui
Maxwell carora acestea le corespund:
div D = D
2n
D
1n
= ;
rot E =
B
t
E
2T
E
1T
= 0 ;
div B = 0 B
2n
B
1n
= 0 ;
rot H = j +
D
t
H
2T
H
1T
= i
N
. (3.40

)
121
Aceste ecuat ii se aplica ori de c ate ori marimile de c amp E, D, H, B
sufer a refract ii la trecerea prin paturi ce separa medii cu constante de
material , si diferite. Prin urmare, n cazul existent ei unor astfel
de suprafet e de discontinuitate pentru m arimile de c amp, ecuat iile lui
Maxwell trebuie completate cu ecuat iile de trecere (3.40).
3.4. Energia campului electromagnetic. Teorema lui Poynting
Dup a cum am ment ionat n 3.1, energia c ampului electromagnetic
se postuleaza a
W
em
=
1
2
_
V
(E.D+H.B) d, (3.41)
unde integrarea se efectueaza pe un domeniu spat ial de volum V ,
marginit de suprafat a S.
Ne propunem s a evalu am variat ia n timp a energiei W
em
.

In acest
scop, vom deriva total n raport cu timpul relat ia (3.41). Avem :
dW
em
dt
=
1
2
_
V

t
((E.D+H.B) d.
Admit and c a mediul este liniar, omogen si izotrop, ecuat iile constitutive
vor
D = E , B = H , j = (E +E
ext
). (3.42)
Mai putem scrie atunci
dW
em
dt
=
1
2
_
V

t
(E
2
+H
2
) d =
_
V
(E.
E
t
+H.
H
t
) d =
=
_
V
(E.
D
t
+H.
B
t
) d.
Utiliz and ecuat iile de evolut ie ale lui Maxwell H = j +D/t,
E = B/t, mai avem
dW
em
dt
=
_
V
(E.HH.E) d
_
V
j.E d =
122
=
_
V
.(EH) d
_
V
j.E d,
sau, dac a facem apel la teorema Green-Gauss-Ostrogradski
dW
em
dt
=
_
(EH). dS
_
V
j.E d. (3.43)
Daca not am
= E H (vectorul lui Poynting) (3.44)
si utiliz am (3.42)
3
, obt inem n denitiv
dW
em
dt
=
_
S
. dS
_
V
j
2

d +
_
V
j.E
ext
d. (3.45)
Aceasta relat ie exprima legea transformarii si conservarii energiei n
procesele electromagnetice si este cunoscuta sub numele de teorema lui
Poynting. Primul termen din membrul drept este uxul energiei electro-
magnetice care trece n unitatea de timp prin suprafat a S, prin urmare
vectorul lui Poynting are semnicat ia uxului radiant, n unitatea de
timp si unitatea de suprafat a, normal a la . Altfel spus, componenta

n
a vectorului lui Poynting reprezint a densitatea puterii disipate prin
efect de radiat ie electromagnetic a.
Cel de al doilea termen din (3.34) reprezint a caldura Joule degajat a
de curent ii de conduct ie n volumul V , n unitatea de timp.

In ne, al
treilea termen reprezinta lucrul mecanic efectuat, n unitatea de timp,
de tensiunile electromotoare exterioare asupra curent ilor de conduct ie.
Teorema lui Poynting se poate formula, asadar, n felul urm ator :
energia electromagnetic a este disipata sub form a de radiat ie electromag-
netic a si c aldur a Joule, recuper andu-se pe seama unor surse exterioare
(daca acestea exista).
Observ and c a
dW
mec
dt
=
_
V
j.E d
este lucrul mecanic efectuat n unitatea de timp de c ampul E asupra
curent ilor j, mai putem scrie teorema lui Poynting (pentru E
ext
= 0)
sub forma
d
dt
(W
em
+W
mec
) =
_
. dS. (3.46)
123
Daca sistemul este nchis (nu exist a radiat ie electromagnetica), din
(3.46) deducem c a se conserva suma W = W
mec
+W
em
.
Denind densitatea de energie electromagnetic a prin
w
em
=
1
2
(E.D+H.B), (3.47)
din (3.43) deducem
w
em
t
+div = j.E.
Pentru = 0, avem j.E = 0, iar ultima ecuat ie se reduce la
w
em
t
+div = 0, (3.48)
aseman atoare ecuat iei de continuitate
Observat ie. Ment ion am faptul c a exista mecanisme de disipare
a energiei electromagnetice pe care nu le-am luat n considerat ie. De
pild a, n cazul substant elor feromagnetice, trebuie sa se t in a seama de
energia pierdut a prin histerezis.
Aplicat ie. Unicitatea solut iilor ecuat iilor lui Maxwell
Utiliz and teorema lui Poynting, s a ar at am ca ecuat iile lui Maxwell,
completate cu ecuat iile constitutive, ecuat iile de trecere si expresia en-
ergiei electromagnetice, determina campul electromagnetic n mod unic.

In acest sens, vom demonstra urm atoarea teorema:

Teorema. Daca la momentul init ial t = 0 sunt date
E(r, 0), H(r, 0) n ecare punct al unui domeniu spat ial D, de volum V ,
marginit de suprafat a S, iar pe frontiera S se da valoarea componentei
tangent iale
E
T
(r, t) sau H
T
(r, t) pentru 0 t t
1
,
atunci sistemul ecuat iilor lui Maxwell determin a campul n mod unic,
la orice moment t
1
> 0.
124
Demonstrat ia teoremei se bazeaza pe metoda reducerii la absurd.
Fie
E

= E
1
E
2
; H

= H
1
H
2
.
Liniaritatea ecuat iilor lui Maxwell implic a proprietatea de suprapunere
a campurilor electromagnetice, prin urmare campul (E

, H

) va ,
de asemenea, o solut ie a ecuat iilor lui Maxwell, satisf acand condit iile
init iale si condit iile la limit a, adic a :
E

(r, 0) = E
1
(r, 0) E
2
(r, 0) ;
H

(r, 0) = H
1
(r, 0) H
2
(r, 0) ;
E

T
(r, 0) = 0 sau H

T
(r, t) = 0 pentru 0 t t
1
.
Observ am ca
W

em
=
1
2
_
(E
2
+H
2
) d 0

si W

em
= 0 la t = 0 ;
P

rad
=
_
(E

).n dS = 0, caci (E

).n = (n E

).H

= 0 ;
P

Joule
=
_
V
j
2

d 0 ;
P

ext
=
_
V
j.E
ext
d = 0, caci E
ext
1
= E
ext
2
, deci E

ext
= E
ext
1
E
ext
2
= 0
Aplic and teorema lui Poynting (3.45), rezult a
dW

em
dt
= P

joule
0.
Din cele de mai sus deducem c a energia electromagnetica este o funct ie
care la momentul t = 0 este nul a, este monoton descrescatoare si este
totodat a pozitiv a. Aceasta este posibil daca si numai daca W

em
0,
adic a dacanntregul interval temporal (0, t
1
) avemE
1
= E
2
, H
1
= H
2
.
Prin aceasta, teorema este demonstrata.
125
3.5. Impulsul campului electromagnetic. Teorema impulsului
Fort a electromagnetica cu care campul (E, B) act ioneaza asupra
unei sarcini electrice q ce se deplaseazan c amp este F
em
= e(E+vB).
Daca sarcina electrica q este distribuit a n mod continuu ntr-un volum
V cu densitatea spat ial a , atunci densitatea fort ei electromagnetice va
f
em
= (E+v B) = E+j B, iar ecuat ia de miscare a sarcinii n
campul (E, B) se va scrie
F
mec
=
dP
mec
dt
=
_
V
(E+j B) d. (3.49)
Utiliz and ecuat iile lui Maxwell
.D = ; H = j +
D
t
; E =
B
t
,
vom elimina sursele si j din (3.49). Avem:
E+j B = E .D+ (H) B
D
t
B =
= E .DD(E) B(H)

t
(DB).
Ad aug andn membrul drept termenul nul H .B si integrand pe dome-
niu m arginit si x de volum V , rezult a
d
dt
P
mec
+
d
dt
_
V
DB d =
=
_
V
[E .DD(E) +H .BB(H)] d. (3.50)
Se observ a ca integrala din membrul st ang are dimensiunea unui impuls.

Il vom nota cu P
em
si-l vom numi impulsul c ampului electromagnetic
sau, mai scurt, impulsul electromagnetic
P
em
=
_
V
DB d. (3.51)
126
Densitatea acestui impuls este p
em
= DB.

In vid
p
em
=
o

o
E H =
1
c
2
, (3.52)
unde = EH este vectorul lui Poynting (3.44).
Pentru a explicita membrul drept al relat iei (3.50), sa calcul am
componenta acestuia dup a direct ia x
i
. Din primii doi termeni obt inem:

_
E
i
E
k
x
k

ijk

klm
E
j
E
m
x
l
_
=
=
_
E
i
E
k
x
k
(
il

jm

im

jl
)E
j
E
m
x
l
_
=

_
E
i
E
k
x
k
+E
l
E
i
x
l

1
2

x
i
(E
m
E
m
)
_
=
=

x
k
(E
i
D
k

1
2
E.D
ik
).
Cantitatea din paranteza este un tensor simetric de ordinul al doilea, pe
care-l recunoastem ca ind tensorul tensiunilor electrice al lui Maxwell,
denit de noi n Cap.I pentru cazul mai general al variat iei permitivit at ii
electrice cu densitatea mediului. Not and, asadar
T
(e)
ik
=
1
2
E.D
ik
E
i
D
k
, (3.53)
avem
[E .DD(E)]
i
=

x
k
T
(e)
ik
.

In mod cu totul asem an ator g asim

[H .BB(H)]
i
=

x
k
T
(m)
ik
,
unde
T
(m)
ik
=
1
2
H.B
ik
H
i
H
k
, (3.54)
127
Componenta dup a x
i
a ecuat iei vectoriale (3.50) va asadar
d
dt
(P
mec
+P
em
)
i
=
_
V

x
k
(T
ik
) d =
_
S
T
ik
dS
k
, (3.55)
unde tensorul simetric
T
ik
= T
(e)
ik
+T
(m)
ik
=
1
2
(E.D+H.B)
ik
E
i
D
k
H
i
B
k
(3.56)
este, precum stim, tensorul tensiunilor electrice si magnetice al lui
Maxwell. Denumirea data de Maxwell acestui tensor are urm atoarea
explicat ie : Maxwell concepea eterul ca pe un corp cu proprietat i de
mediu absolut elastic. El considera ca act iunea campului deformeaza
eterul, iar disparit ia campului face ca eterul sa-si reia forma init ial a.
Teoria lui Maxwell asupra eterului realizeaz a o analogie cu corpurile
elastice: asa cum acestea din urm a sunt caracterizate printr-un sis-
tem de 9 marimi, care alcatuiesc tensorul tensiunilor elastice, tot asa
existent a fort elor electrice (magnetice) conduce la aparit ia unor tensi-
uni mecanice care deformeaza eterul, act iuni caracterizate prin tensorul
T
ik
denit de (3.56).
Sub form a vectorial a, ecuat ia (3.55) se scrie
d
dt
(P
mec
+P
em
) =
_
S
T . dS =
_
S
T .n dS, (3.57)
unde am utilizat pentru tensorul T
ik
forma diadic a. Prin urmare, ten-
sorul tensiunilor al lui Maxwell reprezint a densitatea uxului de impuls
al campului electromagnetic. Cu alte cuvinte, uxul de energie electro-
magnetica, de densitate este nsot it de un ux de impuls electromag-
netic, de densitate T .
Daca suprafat a pe care se efectueaza integrarea n (3.55) se aa la
innit, sau dac a pe S avem E = 0 sau H = 0, impulsul se conserv a :
P
mec
+P
em
= const.
Considerat iile de mai sus conduc, asadar, la concluzia c a ecuat ia
(3.57) exprim a legea transformarii si conservarii impulsului n procesele
electromagnetice.
128
3.6. Momentul cinetic al campului electromagnetic.
Teorema momentului cinetic
Amintindu-ne c a tensorul lui Maxwell este simetric si av and n
vedere relat iile (3.49), (3.51) si (3.55), vom scrie bilant ul fort elor din
unitatea de volum a domeniului spat ial x D sub forma
f +
p
em
t
=
T
l
x
l
. (3.58)

Inmult ind vectorial aceasta relat ie cu vectorul de pozit ie r, considerat

n raport cu originea coordonatelor si apoi integr and pe domeniul D,
rezult a
_
V
r f d +
d
dt
_
V
r p
em
d =
=
_
V

x
l
(r T
l
) d =
_
S
r T
l
dS
l
, (3.59)
unde am t inut seama ca r, ind vectorul de pozit ie al unui punct din
D, nu depinde explicit de timp, iar
r
T
l
x
l
=

x
l
(r T
l
) u
l
T
l
=

x
l
(r T
l
),
caci vectorii u
l
si T
l
au aceeasi direct ie.
Prima integral a din membrul st ang al relat iei (3.59) reprezint a mo-
mentul fort ei electromagnetice. Acesta, potrivit teoremei momentului
cinetic, va egal cu derivata total a n raport cu timpul a momentului
cinetic mecanic L
mec
. Integrala ce intervine n cel de al doilea ter-
men constituie momentul cinetic al c ampului electromagnetic L
em
. Mai
putem scrie asadar
d
dt
(L
mec
+L
em
) =
_
S
r T
l
dS
l
, (3.60)
sau, n proiect ie pe direct ia x
i
,
d
dt
(L
mec
+L
em
)
i
=
_
S
L
il
dS
l
, (3.60

)
129
unde
L
il
=
ijk
x
j
T
lk
=
ijk
x
j
T
kl
(3.61)
este un tensor ce semnica densitatea uxului de moment cinetic al
campului electromagnetic.
Daca suprafat a pe care se efectueaza integrarea n (3.60) este si-
tuat a la innit, sau dac a E|
S
= 0, H|
S
= 0, din (3.60) rezulta
L
mec
+L
em
= const.

In concluzie, ecuat ia (3.60) exprim a legea transformarii si con-

serv arii momentului cinetic n procesele electromagnetice.
3.7. Potent iale electrodinamice
Pentru a cunoaste campul electromagneticntr-un punct din spat iul
vid sau al unui mediu omogen si izotrop, ale carui constante de material
sunt cunoscute, este necesar s a cunoastem valorile a sase marimi scalare:
componentele campurilor vectoriale E si B.
Problema determinarii c ampului se simplic a daca apel am la ex-
primarea acestuia cu ajutorul potent ialelor. Dup a cum stim, n regim
stat ionar, c ampurile E si B se pot scrie n funct ie de potent ialul electro-
static V , respectiv potent ialul vector Adenit pentru c ampul curent ilor
stat ionari. Cum, ns a, n regim variabil exist a o str ansa interdependent a
ntre cele doua categorii de campuri, acest fapt se va reecta si asupra
relat iei dintre c amp si potent iale.
Pentru a stabili relat iile dintre campul electromagnetic E, B, pe de
o parte, si potent ialele acestuia A, V , pe de alta, vom utiliza ecuat iile
lui Maxwell f ar a surse (pe care le transcriem, pentru a facilita urmarirea
calculelor):
.B = 0 ; E =
B
t
. (3.62)
Din prima ecuat ie rezulta, dup a cum stim,
B = A, (3.63)
130
care, introdus a n (3.62)
2
, ne d a
E =

t
(A) =
_
A
t
_
;
_
E +
A
t
_
= 0,
sau, dac a ne amintim c a rotorul unui gradient este zero,
E = V
A
t
. (3.64)
Funct iile A(r, t), V (r, t), presupuse de clas a C
2
n domeniul de
denit ie, se numesc potent iale electrodinamice si joaca un rol esent ial
n teoria c ampului electromagnetic. Ment ion am, deocamdata, faptul
evident c a problema determinarii c ampului (sase componente scalare)
se reduce la problema determinarii potent ialelor electrodinamice (pa-
tru m arimi scalare). Teoria gener arii si propag arii c ampului electro-
magnetic, pe care o vom dezvolta n urm atoarele paragrafe, va proba
utilitatea unei astfel de reprezent ari.
Ecuat iile diferent iale ale potent ialelor electrodinamice
S a nlocuim (3.63) si (3.64) n ecuat iile lui Maxwell cu surse
B = j +
E
t
; .E =

, (3.65)
scrise pentru un mediu omogen si izotrop, caracterizat prin ecuat iile
constitutive D = E, B = H. Utiliz and (A.48), avem
A = (.A) A =
= j
_
V
t
_

2
A
t
2
,
sau
A

2
A
t
2
= j +
_
.A+
V
t
_
. (3.66)
De asemenea
.
_
V
A
t
_
= V

t
(.A) =

,
131
sau, dac a ad aug am n ambii membri termenul
2
V/t
2
,
V

2
V
t
2
=

t
_
.A+
V
t
_
. (3.67)
Ecuat iile (3.66) si (3.67) formeaza un sistem de 4 ecuat ii cu derivate
part iale de ordinul al doilea pentru potent ialele A si V .
Precum stim (vezi 2.45), potent ialul vector A este n mod unic
determinat - ntre altele - dac a .A = , unde este o funct ie data.
Ecuat iile (3.66) si (3.67) sugereaza alegerea = V/t, sau
.A+
V
t
= 0, (3.68)
relat ie numit a condit ia Lorentz.

In acest caz, ecuat iile (3.66) si (3.67)
se reduc la
A

2
A
t
2
= j, (3.69)
V

2
V
t
2
=

, (3.70)
care sunt ecuat ii de tip hiperbolic, neomogene. Rezolvarea acestor
ecuat ii permite ulterior determinarea c ampului electromagnetic cu aju-
torul relat iilor (3.63) si (3.64). Acestei chestiuni i vom consacra un
paragraf special, n Cap.IV.

In multe cazuri este mai avantajos s a alegem

.A = = 0, (3.71)
relat ie numit a condit ia Coulomb. Ecuat iile (3.66) si (3.67) se scriu atunci
sub forma
A

2
A
t
2
= j +
_
V
t
_
,
V =

,
ultima ind formal identic a cu ecuat ia lui Poisson (1.35). Solut ia acestei
ecuat ii ne este cunoscuta
V (r, t) =
1
4
_
V
(r

, t)
|r r

|
d

.
132
Utiliz and aceasta relat ie si ecuat ia de continuitate /t =

.j(r

, t),
obt inem ecuat ia pentru A sub forma
A

2
A
t
2
= j

4

.j(r

, t)
|r r

|
d

. (3.72)
Pentru a interpreta membrul drept al ecuat iei (3.72), vom stabili
o identitate satisf acut a de orice funct ie vectorial a, e aceasta j(r, t).
Avem :

_
j(r

, t)
|r r

|
d

_
=
_
.
_
j(r

, t)
|r r

|
d

_
j(r

, t)
|r r

|
d

,
sau, dac a utiliz am (1.39) si (1.43),

_
j(r

, t)
|r r

|
d

_
=
=
_
j(r

, t).

_
1
|r r

|
_
d

+
_
j(r

, t)[4(r r

)] d

=
=
_

.j(r

, t)
|r r

|
d

+ 4 j(r, t) ,
unde am aplicat teorema Green-Gauss-Ostrogradski pentru a elimina,
prin procedeul cunoscut, o integral a de suprafat a. Din ultima relat ie
deducem
j(r, t) =
1
4

_
j(r

, t)
|r r

|
d

1
4

.j(r

, t)
|r r

|
d

=
= j
tr
+j
long
, (3.73)
ceea censeamn a ca am descompus j(r, t) n dou a componente vectoriale,
una transversala si una longitudinal a, astfel ca
.j
tr
= 0 ; j
long
= 0.
Denumirile de transversal si longitudinal au fost date prin analogie
cu posibilit at ile de polarizare ale unei unde plane, caracterizate prin
133
.A = 0 sau A = 0, unde A este un camp vectorial (vezi Cap.IV).
Cu ajutorul lui (3.73), obt inem din (3.72)
A

2
A
t
2
= (j j
long
) = j
tr
(3.74)
Asadar, n condit iile etalon arii Coulomb componenta j
tr
joac a rol
de surs a pentru A. Din ultima ecuat ie se determina A(r, t), apoi c ampul
E, B cu ajutorul relat iilor (3.63) si (3.64).
Transformarea de etalon
Relat iile (3.63) si (3.64) nu denesc n mod unic potent ialele elec-
trodinamice A si V .

Intr-adev ar, dac a alegem
A

= A+, (3.75)
unde (r, t) este o funct ie scalara arbitrar a de pozit ie si timp, obt inem
acelasi camp B:
B

= A

= A+() = A = B.
Introduc and (3.75) n (3.64), mai avem:
E

= V

t
(A

) =
_
V

t
_

t
,
prin urmare, pentru a obt ine acelasi camp trebuie sa lu am
V

=V

t
. (3.76)

In concluzie, transform arile (3.75) si (3.76) lasa neschimbat campul

electromagnetic E, B. Proprietatea c ampului electromagnetic de a
r amane nemodicat la clasa de transformari (3.75) si (3.76) se numeste
invariant a de etalon (gauge invariance n limba englez a), iar relat iile
(3.75) si (3.76) poarta numele de transformari de etalon.
134
Potent ialele electrodinamice ale campului
electromagnetic microscopic
Utiliz and acelasi procedeu ca n paragraful precedent, din ecuat iile
Maxwell-Lorentz (3.12)
2,3
putem deni c ampul electromagnetic micro-
scopic e, b cu ajutorul potent ialelor electrodinamice microscopice a,
prin relat iile
b = a ; a =
a
t
, (3.77)
supuse transform arilor de etalon
a

= a +f ;

=
f
t
(3.78)
si satisfacand condit ia Lorentz
.a +
o

t
= 0. (3.79)
Alte tipuri de potent iale electrodinamice

In cazul unui mediu omogen si izotrop, lipsit de sarcin a electrica

spat ial a ( = 0) si curent i de conduct ie (j = 0), exist a posibilitatea de
a deni c ampul electromagnetic cu ajutorul altor tipuri de potent iale,
cum sunt, de pild a, antipotent ialele si vectorul lui Hertz.
a) Antipotent iale. Ecuat iile lui Maxwell cu surse, considerate n
ipoteza = 0, j = 0, se scriu:
.D = 0 ; H =
D
t
. (3.80)
Forma ecuat iilor (3.80) este analoaga celei a ecuat iilor (3.62), care
ne-au servit la denirea potent ialelor electrodinamice A, V , ceea ce
sugereaza introducerea setului de potent iale A

, V

, cu ajutorul c arora
campul D, H se va scrie
D = E = A

; H =
1

B = V

t
,
135
de unde
E =
1

; B =
_
V

+
A

t
_
. (3.81)
Este usor de ar atat ca potent ialele A

si V

satisfac ecuat iile cu derivate

part iale
A

2
A

t
2
= 0 ; V

2
V

t
2
= 0, (3.82)
daca este satisfacut a condit ia Lorentz
A

+
V

t
= 0. (3.83)
Potent ialele A

si V

se numesc (impropriu) antipotent iale si au o

sfera de aplicabilitate mai restransa decat cea a potent ialelor A si V .
b) Potent ialul (vectorul) lui Hertz. Dup a cum a ar atat
H.Hertz, n locul potent ialelor A si V poate utilizat un singur c amp
vectorial Z(r, t), cunoscut sub numele de vectorul lui Hertz. Acesta
se deneste observand c a ecuat ia (3.68) (condit ia Lorentz) este identic
satisf acut a dac a, pe de o parte, alegem
A =
Z
t
, (3.84)
iar pe de alta
V = .Z. (3.85)

In acest caz, campul electromagnetic E, B se exprima cu ajutorul vec-

torului lui Hertz prin relat iile
E = V
A
t
= (.Z)

2
Z
t
2
,
B = A =
_
Z
t
_
. (3.86)
Ecuat ia cu derivate part iale de ordinul al doilea pe care o satisface
potent ialul Z se gaseste utiliz and ecuat ia lui Maxwell
1

B =
E
t
. (3.87)
136

Inlocuind aici (3.86) si integrand n raport cu timpul, avem

Z

2
Z
t
2
= 0. (3.88)
Un rat ionament analog ne permite sa denim potent ialul lui Hertz
cu ajutorul antipotent ialelor A

si V

denite mai sus. Aleg and

A

=
Z

t
; V

= .Z

(3.89)
si apel and la (3.81), avem
D = A

=
_
Z

t
_
;
H = V

t
= (.Z

2
Z

t
2
, (3.90)
iar ecuat ia cu derivate part iale satisfacut a de Z

este
Z

2
Z

t
2
= 0.
Cu ajutorul vectorilor polarizare electrica (P) si magnetica (M),
putem scoate n evident a semnicat ia zic a a potent ialelor Z si Z

In acest sens, vom admite ca, n general, exist a o polarizat ie electrica

P
o
= 0 si una magnetica M
o
= 0, n lipsa c ampului exterior polarizant.
Apel and la (1.97) si (2.74), avem :
P = P
o
+E = P
o
+
o
(
r
1)E,
M = M
o
+H = M
o
+ (
r
1)H,
de unde
D =
o
E+P = E +P
o
,
B =
o
(H+M) = H+
o
M
o
.
S a lu am n discut ie dou a cazuri particulare:
137
a) M
o
= 0. Ecuat ia lui Maxwell H = D/t conduce atunci,
prin integrare n raport cu timpul, la urm atoarea solut ie (cea mai
simpla!)
Z

2
Z
t
2
=
1

o
P
o
, (3.91)
ceea ce arata ca P
o
este sursa campului vectorial Z. Din acest motiv,
vectorul lui Hertz Z se mai numeste potent ial de polarizare electric a.
b) P
o
= 0. De data aceasta vom face apel la cealalta ecuat ie de
evolut ie a lui Maxwell, adic a E = B/t, sau, av and n vedere
cele de mai sus,
1

D =
H
t

o
H
o
t
.
Exprim and D, H cu ajutorul lui Z

(vezi 3.90) si integrand n raport

cu timpul, obt inem (ca cea mai simpla solut ie) :
Z

2
Z

t
2
=

M
o
. (3.92)

Intruc at M
o
apare aici ca surs a a campului Z

, acesta din urm a mai

poart a numele de potent ial de polarizare magnetic a.
3.8. Utilizarea potent ialelor electrodinamice n deducerea
analitica a unor ecuat ii fundamentale
din electrodinamica
Formalismul mecanicii analitice este un instrument matematic de-
osebit de util n stabilirea unor ecuat ii fundamentale din dinamica par-
ticulelor electrizate, din teoria c ampului (n particular a celui electro-
magnetic) etc. Exprimarea c ampului electromagnetic E, B n funct ie
de setul de potent iale A, V permite aplicarea formalismului analitic n
deducerea ecuat iilor miscarii at at pentru sisteme discrete (sarcini punc-
tiforme aate n c amp), c at si pentru sisteme continue (cum este, de
pild a, nsusi campul). (Ment ion am faptul c a reprezentarea campului
cu ajutorul potent ialelor A, V nu este unica posibil a, dar este cel mai
138
frecvent nt alnit a n literatur a, motiv pentru care o vom utiliza si noi n
paragraful de fat a).

In cele ce urmeaza vom justica armat iile de mai
sus prin dou a exemple.
1. Deducerea analitica a ecuat iei de miscare a unei sarcini
punctiforme n camp electromagnetic exterior. Fie o sarcin a
punctiform a (de pild a, un electron), avand masa m si sarcina (n modul)
e, care se deplaseaza cu viteza v n c ampul electromagnetic E, B. La-
grangeanul unui astfel de sistem, potrivit principiului superpozit iei, se
va compune din dou a p art i (termeni) : lagrangeanul particulei libere
(n absent a campului), la care se adaug a lagrangeanul de interact iune
dintre particula electrizat a si camp:
L = L
o
+L
int
=
1
2
x
k
x
k
e V +e x
k
A
k
, (3.93)
unde am utilizat convent ia nsum arii dup a indici repetat i (convent ia lui
Einstein). Ecuat iile diferent iale ale miscarii sistemului (particulei) sunt
ecuat iile lui Lagrange
d
dt
_
L
q
j
_

L
q
j
= 0 (j = 1, n), (3.94)
unde q
j
sunt coordonatele generalizate, iar q
j
vitezele generalizate.

In
cazul nostru, ntruc at particula nu este supus a la leg aturi (fort a este
conservativ a), avem q
i
= x
i
; q
i
= x
i
= v
i
(i = 1, 3). Efectu and
derivatele, obt inem:
p
i
=
L
x
i
= m x
k

ik
+eA
k

ik
= m x
i
+eA
i
;
d
dt
_
L
x
i
_
= m x
i
+e
dA
i
dt
= m x
i
+e
_
A
i
t
+v
k
A
i
x
k
_
;
L
x
i
= e
V
x
i
+e v
k
A
k
x
i
.

Inlocuind aceste rezultate n (3.94), obt inem

m x
i
= e
V
x
i
e
A
i
t
+ev
k
_
A
k
x
i

A
i
x
k
_
.
139
Expresia din parantez a, dup a cum se poate usor constata, este un tensor
antisimetric de ordinul al doilea, notat cu F
ik
si denit pe spat iul eu-
clidian tridimensional E
3
. Daca B
s
sunt componentele pseudovectorului
dual (asociat) tensorului antisimetric F
ik
, avem (vezi A.57):
F
ik
=
A
k
x
i

A
i
x
k
=
ikm
B
m
; (i, k, m = 1, 2, 3).
De aici
B
s
=
1
2

sik
F
ik
=
1
2

sik
_
A
k
x
i

A
i
x
k
_
=
sik
A
k
x
i
= (A)
s
.
Prin urmare, ecuat ia de miscare devine
m x
i
= e
_

V
x
i

A
i
t
_
+e
iks
v
k
B
s
, (3.95)
sau, n ne, dac a utiliz am relat iile dintre camp si potent iale (3.63),
(3.64)
m x
i
= e (E+v B)
i
; mr = e (E+v B), (3.96)
care este cunoscuta ecuat ie de miscare a sarcinii punctiforme n c ampul
E, B, membrul drept reprezent and fort a cu care campul exterior
act ioneaza asupra particulei electrizate.
2. Deducerea analitica a ecuat iilor lui Maxwell. Studiul
fenomenelor electrodinamice scoate n evident a, ntre altele, faptul c a
sursele se prezinta sub form a de densit at i (densitate de sarcina, densitate
de curent). Pe de alt a parte, formularea analitic a a dinamicii sistemelor
continue (n particular c ampul) presupune denirea (construct ia) den-
sitat ii de lagrangean corespunz atoare modelului studiat. Odat a cunos-
cut a densitatea de lagrangean, evolut ia n timp si spat iu a sistemului
(modelului) se poate cunoaste prin rezolvarea sistemului de ecuat ii cu
derivate part iale de ordinul al doilea (ecuat iile Euler-Lagrange)
L

(s)


x
J
_
L

(s)
,J
_
= 0 (s = 1, h, J = 1, n), (3.97)
140
unde L(x
J
,
(s)
,
(s)
,J
) este densitatea de lagrangean, x
J
- variabilele in-
dependente,
(s)
- variabilele dependente (parametrii variat ionali), iar

(s)
,J
=
(s)
/x
J
. Daca alegem x
1
= x, x
2
= y, x
3
= z, x
4
= t, sistemul
(3.97) se scrie
L

(s)


x
i
_
L

(s)
,i
_

t
_
L

(s)
,t
_
= 0 (i = 1, 2, 3). (3.98)
Potrivit principiului superpozit iei, densitatea de lagrangean L se
compune din dou a p art i (termeni) : o parte L
o
, corespunz atoare
campului liber, si o parte L
int
ce exprima interact iunea dintre c amp
si surse : L = L
o
+ L
int
. Admit and c a interact iunile au loc ntr-un
mediu omogen si izotrop, se poate arata ca (vezi Vol.II)
L
o
=
1
2
E
2

1
2
B
2
, (3.99)
expresie data de Larmor ce constituie un invariant relativist.
Densitatea lagrangeanului de interact iune L
int
se obt ine din (3.96)
prin mp art ire la volumul n care este distribuit a sarcina e
L
int
=
e

( V +v.A) = V +v.A = V +j.A. (3.100)

Densitatea de lagrangean a campului n prezent a surselor este
asadar
L =
1
2
E
m
E
m

1
2
B
m
B
m
V +j
m
A
m
. (3.101)
Variabilele
(s)
vor n cazul nostru A
i
(i = 1, 2, 3) si V , prin urmare
vom utiliza relat iile (3.63) si (3.64) dintre camp si potent iale
E
m
= V
,m
A
m,t
; B
m
= v
msj
A
j,s
. (3.102)
Alegand, pentru nceput,
(1,2,3)
A
k
, avem din (3.98):
L
A
k

x
i
_
L
A
k,i
_

t
_
L
A
k,t
_
= 0. (3.103)
141
Efectuand calculele, avem succesiv:
L
A
k
= j
m

ik
= j
k
;
L
A
k,i
=
L
B
m
B
m
A
k,i
=
1

B
m

msj

jk

si
=
1

ikm
B
m
;

x
i
_
L
A
k,i
_
=
1

ikm
B
m,i
=
1

(B)
k
= (H)
k
;
L
A
k,t
=
L
E
m
E
m
A
k,t
= E
m
(
ik
) = E
k
= D
k
;

t
_
L
A
k,t
_
=
D
k
t
.

Inlocuind aceste rezultate n (3.103), g asim

(H)
k
= j
k
+
D
k
t
,
adic a ecuat ia cu surse a lui Maxwell (3.39), n proiect ie pe direct ia x
k
.

In ne, dac a alegem

(4)
=V , din (3.98) rezult a o singur a ecuat ie
scalara
L
V


x
i
_
L
V
,i
_

t
_
L
V
,t
_
. (3.104)
Efectuand calculele, obt inem :
L
V
= ;
L
V
,i
=
L
E
m
E
m
V
,i
= E
m
(
im
) = E
i
= D
i
;

x
i
_
L
V
,i
_
= D
i,i
;
L
V
,t
= 0,
iar (3.104) conduce la
D
i,i
= .D = ,
142
adic a cealalta ecuat ie cu surse a lui Maxwell (3.24). Cu aceasta, aplicat ia
este ncheiat a.
Observat ie.

In exemplul de mai sus, utiliz and drept variabile
dependente (funct ii de camp) potent ialele electrodinamice deduse din
ecuat iile f ar a surse ale lui Maxwell si aplicand un formalism analitic
adecvat, am dedus cel alalt grup de ecuat ii (cele cu surse). Problema
se poate pune, ns a, si n alt mod : cunosc and un grup al ecuat iilor lui
Maxwell, e acestea cele cu surse, sa gasim relat iile (3.102), ce conduc
la cel de al doilea grup de ecuat ii (ecuat iile f ar a surse). Folosind (3.99),
vom construi densitatea de lagrangean
L =
1
2
E
2

1
2
B
2
V (.E) +A.
_
1

B
E
t
j
_
, (3.105)
unde V (r, t) si A(r, t) sunt multiplicatori lagrangeeni, funct ii de coor-
donate si timp. Aici rolul de parametri variat ionali l vor juca compo-
nentele E
i
, B
i
(i = 1, 2, 3) ale vectorilor de c amp, iar ecuat iile cu surse
au fost utilizate ca leg aturi pe care sunt obligat i sa le satisfaca acesti
vectori. Alegand
(1,2,3)
= E
k
, g asim (3.102)
1
, iar pentru
(4,5,6)
= B
k
,
obt inem (3.102)
2
. Din aceste relat ii, utiliz and procedeul cunoscut, se
obt in imediat ecuat iile f ar a surse.
PROBLEME
1. S a se scrie ecuat iile lui Maxwell, precum si relat iile dintre camp
si potent iale, n coordonate curbilinii ortogonale, particulariz and apoi
pentru coordonate sferice si cilindrice.
2. S a se deduca ecuat ia diferent ial a de miscare a unei sarcini punc-
tiforme, de mas a m si sarcina (n modul) e, ce se deplaseaza n c ampul
electromagnetic E, B, prin formalismul hamiltonian.
3. S a se arate ca, dac a ntr-un mediu conductor omogen se poate
neglija curentul de deplasare n raport cu cel de conduct ie, atunci den-
sitatea j a curentului de conduct ie satisface ecuat iile
.j = 0 ; j =
j
t
,
143
unde este conductivitatea electric a. S a se arate ca vectorii de camp
E, D, H, B satisfac relat ii analoage.
4. Un ux de particule este ejectat radial de pe suprafat a unei
sfere acoperit a cu substant a radioactiv a ; rezult a un curent radial, de
aceeasi amplitudine n toate direct iile. Fie r raza sferei, Q(r) sarcina sa
interioar a, j(r) densitatea curentului radial si E(r) intensitatea c ampului
electric. Sa se exprime j(r) n funct ie de Q(r) si E(r). Utiliz and ecuat iile
lui Maxwell, s a se determine campul magnetic produs de curent i.
3.9. Ecuat iile campului electromagnetic pentru
medii n miscare
Teoria dezvoltata p an a n prezent a avut la baz a ipoteza ca mediul
n care au loc fenomenele electromagnetice este n repaus fat a de obser-
vator. Altfel spus, determin arile se efectueaza n sistemul de referint a
atasat mediului.

In aceste condit ii am dedus, ntre altele, sistemul
ecuat iilor lui Maxwell, prin generalizarea unor legi fundamentale ale
teoriei curent ilor stat ionari si electromagnetismului.
Formularea sistemului de ecuat ii ce descriu campul electromagnetic
pentru medii n miscare (fat a de observator) nu poate tratat a unitar
decat utiliz and teoria relativit at ii.

In acest paragraf vom da, totusi,
o teorie clasica, bazat a pe formalismul mecanicii mediilor continue si
valabil a doar n cazul vitezelor mici n raport cu viteza luminii n vid.
Aceasta teorie a fost dezvoltat a de H.Hertz si, ndeosebi, de H.A.Lorentz.
Cunoasterea unui astfel de rat ionament are o deosebit a important a prin-
cipial a deoarece, asa cum vom vedea n Vol.II, teoria relativit at ii a
ap arut si s-a dezvoltat n cadrul electrodinamicii corpurilor n miscare.
Ecuat iile fara surse
Ment ion am, de la bun nceput, c a miscarea mediului va afecta doar
ecuat iile (lui Maxwell) n care intervine operatorul de derivare n ra-
port cu timpul.

Intr-adev ar, dac a ntr-un anumit sistem de referint a
(de pild a, cel al observatorului) c ampul B este solenoidal, el va p astra
aceasta proprietate n orice sistem de referint a ce are fat a de primul
o miscare rectilinie si uniform a (referent ial inert ial). Cu alte cuvinte,
144
ecuat ia .B = 0 si va p astra forma, indiferent de reperul inert ial con-
siderat.

In cele ce urmeaza vom presupune c a mediul este n miscare
uniform a cu viteza v, mic a n comparat ie cu viteza luminii n vid.
Fie C(t) este un contur nchis legat de corp, iar S(t) o suprafat a ce
se sprijin a pe contur. Ecuat ia ce va cont ine variat ia n timp a lui B se
obt ine atunci din legea induct iei
_
C
E. dl =
d
dt
_
S
B.S =
d
m
dt
. (3.106)

Intruc at, de data aceasta, suprafat a variaza n timp, este necesar a sta-
bili regula de derivare n raport cu timpul a uxului c ampului B din
(3.106).

In acest scop vom face apel la mecanica mediilor continue.
Presupunem c a la momentul init ial t = t
o
mediul continuu ocup a
un domeniu spat ial D
o
, de volum V
o
, marginit de suprafat a S
o
. Aceste
elemente denesc congurat ia mediului la momentul init ial t
o
. S a pre-
supunem, de asemenea, c a la momentul t > t
o
acelasi mediu (deci acelasi
num ar de particule) ocup a domeniul spat ial D, de volum V , marginit de
suprafat a S.

In acest caz, daca r
o
este vectorul de pozit ie al unei parti-
cule (molecule) P
o
din D
o
iar r vectorul de pozit ie al aceleiasi particule,
care la momentul t se aa n D, putem scrie
r = r(r
o
, t) , sau x
i
= x
i
(x
o
j
, t) (i, j = 1, 3). (3.107)
Pentru r
o
xat si t variabil, aceste ecuat ii denesc traiectoria partic-
ulei supus a observat iei, iar pentru t xat si r
o
descriind domeniul D
o
,
r descrie domeniul D.

In aceasta ultim a ipostaza, ecuat iile (3.107) de-
nesc o aplicat ie a spat iului euclidian n el nsusi, aplicat ie ce depinde
de parametrul t.
Vom numi varietate material a orice varietate (punct, curb a,
suprafat a, volum) format a din particule ale mediului. De pild a, ecuat ia
unei suprafet e materiale S
o
din D
o
, sub form a parametrica, se scrie
x
o
i
= x
o
i
(q
1
, q
2
) (i = 1, 23), (3.108)
iar ecuat ia imaginii ei S din D va
x
i
= x
i
[r
o
(q
1
, q
2
), t] = x
i
(q
1
, q
2
, t). (3.109)
145

Intruc at, prin ipotez a, particulele si p astreaza individualitatea

(unui punct din D
o
i corespunde un singur punct din D si re-
ciproc), acest lucru din punct de vedere matematic este un exemplu
de corespondent a biunivoc a si se exprima prin condit ia
J = det
_
x
i
x
o
j
_
=
(x
1
, x
2
, x
3
)
(x
o
1
, x
o
2
, x
o
3
)
= 0, (3.110)
unde J este determinantul funct ional al transform arii (3.107) (t xat).
Utiliz and (3.110), putem demonstra ca imaginea unei variet at i ma-
teriale este o varietate de acelasi ordin. De pild a, n cazul unei suprafet e
(caz ce ne intereseaza n cele ce urmeaza), avem
x
i
q

=
x
i
x
o
j
x
o
j
q

(i, j = 1, 3 ; = 1, 2),
deci, potrivit lui (3.110),
rang

x
i
q

= rang

x
o
j
q

= 2.
Pe baza acestor elemente pregatitoare, sa consider am derivata
d
dt
_
S
a. dS, (3.111)
unde S(t) este o suprafat a material a, iar a(r, t) un c amp vectorial arbi-
trar. Pentru a efectua derivata (3.111), este necesar sa calcul am derivata
elementului de suprafat a dS. Utiliz and reprezentarea parametrica, vom
scrie elementul de suprafat a construit pe vectorii
r
q
1
dq
1
si
r
q
2
dq
2
,
tangent i la curbele q
1
=
1
, respectiv q
2
=
2
, sub forma (vezi D.8)
dS =
r
q
1

r
q
2
dq
1
dq
2
; dS
i
=
ijk
x
j
q
1
x
k
q
2
dq
1
dq
2
. (3.112)
Este usor de ar atat ca determinantul unei matrice oarecare 3 3,
e aceasta A, se poate scrie
det A =
ijk
A
1i
A
2j
A
3k
,
146
ceea ce nseamn a ca este adevarat a si relat ia

lmn
(det A) =
ijk
A
li
A
mj
A
nk
.
Cum n cazul nostru det A = J, avem
J
lmn
=
ijk
x
i
x
o
l
x
j
x
o
m
x
k
x
o
n
. (3.113)
S a scriem (3.112) sub forma
dS
i
=
ijk
x
j
x
o
m
x
k
x
o
n
x
o
m
q
1
x
o
n
q
2
dq
1
dq
2
.

Inmult ind aceasta relat ie cu

x
i
x
o
l
x
o
l
x
k
=
ik
, g asim
dS
k
= J
x
o
l
x
k
dS
o
l
. (3.114)
Derivata din (3.111) implic a efectuarea derivatei
d
dt
_
x
o
l
x
k
_
. Fie, n
acest sens, variat ia elementara arbitrar a dx
o
l
=
x
o
l
x
k
dx
k
. Avem :
d
dt
_
x
o
l
x
k
_
dx
k
+
x
o
l
x
k
dv
k
= 0 (v
k
=
dx
k
dt
).
Daca n ultima relat ie nlocuim dv
k
=
v
k
x
i
dx
i
, schimb amntre ei indicii
de nsumare si t inem seama ca dx
k
este arbitrar, obt inem:
d
dt
_
x
o
l
x
k
_
=
x
o
l
x
i
v
i
x
k
. (3.115)
Utiliz and (3.115) si teorema lui Euler (2.11), sa efectu am derivata
n raport cu timpul a elementului de suprafat a (3.114). Avem :
d
dt
(dS
i
) =
_
J (.v)
x
o
l
x
i
J
x
o
l
x
k
v
k
x
i
_
dS
o
l
=
147
= (.v) dS
i

v
k
x
i
dS
k
.
Derivata (3.111) se scrie atunci
d
dt
_
S
a
i
dS
i
=
_
S
_
da
i
dt
dS
i
+a
i
_
(.v) dS
i

v
k
x
i
dS
k
__
=
=
_
S
_
da
dt
+a .v (a.)v
_
. dS.
Ultimii doi termeni i vomnlocui din relat ia vectorial a (vezi A.44)
(a v) = a.v v.a + (v.)a (a.)v,
iar derivata substant ial a da/dt, potrivit teoriei mecanicii uidelor, o
vom scrie
da
dt
=
a
t
+ (v.)a.
Obt inem atunci, n sf arsit,
d
dt
_
S
a. dS =
_
S
Da
Dt
. dS =
_
S
_
a
t
+(av)+v .a
_
. dS. (3.116)
Notat ia
Da
Dt
=
a
t
+(a v) +v .a
apart ine lui Lorentz, motiv pentru care derivata ce o indic a se mai
numeste derivata lorentzian a.
Considerat iile de p an a acum sunt n totalitate valabile n teoria
campului. Fie a(r, t) B(r, t), ceea ce nseamn a ca .a = .B = 0,
prin urmare

dt
_
S
B. dS =
_
S
_
B
t
+(Bv)
_
. dS, (1.117)
Not and cu E

campul electric masurat de un observator legat de mediul

n miscare, vom scrie legea induct iei (3.106) sub forma
_
C
E

dl =
_
S
_
B
t
+(Bv)
_
. dS (3.118)
148
sau, dac a aplic am teorema Stokes-Amp`ere (A.31) si aranj am termenii
n mod convenabil,
(E

v B) = E =
B
t
, (3.119)
unde am notat E = E

v B.
Asadar, pentru ca ecuat ia lui Maxwell (3.119) s a-si p astreze forma,
este necesar ca n sistemul de referint a legat de corpul n miscare sa
avem, pe de o parte
E

= E+v B , B

= B, (3.120)
iar pe de alt a parte coordonatele spat iale si cea temporala sa satis-
fac a transformarea Galilei-Newton specic a mecanicii clasice : r

=
r vt, t

= t.

In consecint a, n cadrul oferit de mecanica clasica, la
trecerea de la un sistem de referint a la altul c ampul B nu se modic a,
n timp ce E sufer a transformarea (3.120)
1
. Campul
E = v B, (3.121)
ap arut ca urmare a deplasarii mediului, poart a numele de camp electric
efectiv.
Observat ii
a) Cei trei termeni din (3.116) au urm atoarea semnicat ie : primul
termen exprim a variat ia uxului vectorului a datorit a variat iei vectoru-
lui a n timp; al doilea - variat ia uxului prin suprafat a ce se sprijina pe
conturul n miscare, iar al treilea se datoreaza trecerii suprafet ei printr-o
regiune neomogen a a campului.
b) Insistam asupra ipotezei n care am dezvoltat teoria de mai sus :
viteza mediului este mult mai mica decat viteza c a luminii n vid. Asa
cum vom vedea n Vol.II, relat iile (3.120) sunt valabile doar n cazul
|v| << c.
Ecuat iile cu surse
Ne amintim (vezi 3.2) ca prin medierea ecuat iilor Maxwell-Lorentz
am dedus
1

o
B = < j
micro
> +
o
E
t
;
o
.E = <
micro
> (3.122)
149
si am determinat
< j
micro
> = j +M+
P
t
; <
micro
> = .P, (3.123)
stabilind urm atoarele ecuat ii cu surse pentru medii n repaus:

_
B

o
M
_
= j +

t
(
o
E+P) ; .(
o
E +P) = . (3.124)
Daca mediul este n miscare, ecuat ia (3.124)
2
r amane neschimbat a,
n timp ce deducerea unor termeni din ecuat ia (3.124)
1
trebuie reconsi-
derat a.

In primul r and, al aturi de curentul de conduct ie trebuie sa t inem
seama si de curentul de convect ie
v <
micro
>= v ( .P). (3.125)

In al doilea r and, curent ii produsi prin modicarea lui P ca urmare a

miscarii mediului vor dat i de derivata lorentzian a a lui Pn raport cu
timpul, deci termenul P/t din (3.123) va trebui nlocuit cu
DP
Dt
=
P
t
+(Pv) +v .P. (3.126)
Aceasta rezulta si din faptul c a, n cazul mediului n miscare,
< j
pol
> = N e <

l > =
D
Dt
(N e < l >) =
DP
Dt
.

In locul ecuat iei (3.124)

1
va trebui s a scriem asadar
H = j +v +(Pv) +
D
t
, (3.127)
unde vectorii H si D au semnicat ia cunoscuta:
H =
B

o
M ; D =
o
E +P. (3.128)
150
S a scriem ecuat iile cu surse pentru dou a cazuri particulare.
a) Mediul n miscare este un uid conductor nepolarizabil (P =
0, M = 0):

o
= j +v +
o
E
t
; .(
o
E) = . (3.129)
Asa cum a aratat Calkin
1
, ecuat iile (3.129) pot scrise sub forma
simetrica, similara celor f ar a surse (desi sursele exista!)

_
B

o
PPP P v
_
=

t
(
o
E+PPP P) ; .(
o
E +PPP P) = 0 (3.130)
cu ajutorul c ampului vectorial PPP P, denumit pseudopolarizare si denit
prin
j =
PPP P
t
+(PPP P v) +v .PPP P ; = PPP P. (3.131)
Acest formalism se justic a prin aceea c a denit iile (3.131) satisfac iden-
tic ecuat ia de continuitate

t
+div (j +v) = 0. (3.132)

Intruc at ecuat iile (3.130) sunt, formal, lipsite de surse, acestea pot
servi la denirea, dup a metoda deja cunoscut a, a campului electromag-
netic E, Bn funct ie de setul de antipotent iale generalizate MMM M, con-
form relat iilor
E =
1

o
(MMM MPPP P) , B =
o
_
+PPP P v +
MMM M
t
_
. (3.133)
Dup a cum se observa, relat iile (3.133) generalizeaza denit ia campului
electromagnetic cu ajutorul antipotent ialelor (3.81). (Diferent a de semn
este ntrutotul nesemnicativ a).
1
M.G.Calkin, An Action Principle for Magnetohydrodynamics,
Can.J.Phys., 41, 1963, p.2241.
151
Antipotent ialele generalizate MMM M, sunt utile n studiul uidelor
conductoare n miscare (magnetohidrodinamic a), n particular n teoria
plasmei.
b) Mediul n miscare este un dielectric (M = 0) polarizat (P = 0)
f ar a surse (j = 0, = 0).

In acest caz, ecuat iile cu surse devin

_
B

o
Pv
_
=
D
t
; .D = 0. (3.134)
Compar and (3.134)
1
cu (3.124), rezulta ca un dielectric polarizat
se comporta, din punct de vedere macroscopic, ca un corp magnetizat,
av and intensitatea de magnetizare
M
d
= Pv.

In anul 1888 R ontgen conrm a experimental concluziile teoriei lui

Lorentz, dezvoltat a de noi n acest paragraf, pun and n evident a
efectul magnetic ce nsot este miscarea unui dielectric polarizat. Din
acest motiv, densitatea de curent corespunz atoare acestei magnetizat ii
(Pv) se numeste curent R ontgen. Cercetarile experimentale ale
lui R ontgen sunt reluate n 1903 de Eichenwald si n 1904 de Wilson,
acesta din urma realiz and polarizarea unui cilindru dielectric, rotit ntr-
un c amp magnetic paralel cu axul cilindrului. Toate aceste arat a, n
esent a, ca un dielectric polarizat n miscare produce un c amp magnetic
ce nu se deosebeste calitativ de c ampul magnetic al unui corp magnetizat
(magnet permanent).
Sintetiz and cele discutate mai sus, sa scriem sistemul ecuat iilor
campului electromagnetic pentru medii n miscare lenta, sub forma dat a
de Lorentz :
E =
B
t
; .B = 0 ;
H = j +v +(Pv) +
D
t
; .D = , (3.135)
unde prin si j nt elegem densitatea sarcinilor libere, respectiv a
curent ilor de conduct ie. Ecuat iile (3.135) trebuie completate cu ecuat iile
constitutive (relat iile de material) si ecuat iile de trecere. Aici este locul
152
sa ment ion am ca legea lui Ohm sub forma diferent iala, raportat a la
mediul n miscare, se va scrie (vezi 3.120)
j = E

= (E+v B). (3.136)

Observat ie

In deducerea ecuat iilor (3.135), Lorentz a neglijat posibilitatea

ca miscarea corpului sa afecteze polarizarea magnetica a acestuia.
Cercetarile ulterioare si ndeosebi teoria relativit at ii au ar atat stransa
interdependent a dintre cele dou a tipuri de polarizare, exprim and tot-
odat a forma corecta a relat iei dintre c ampuri. Justicarea acestor
armat ii va realizat a n Vol.II.
Problema
Utiliz and formalismul analitic, s a se deduca ecuat iile (3.129) pentru
un uid conductor nepolarizabil.
153
CAPITOLUL IV
UNDE ELECTROMAGNETICE
4.1. Considerat ii generale
Asa cum vom dovedi n cele ce urmeaza, campul electromagnetic se
propag a n diverse medii materiale, inclusiv n spat iul liber, sub form a
de unde.

In acest scop, este util sa stabilim un criteriu de clasicare
a mediilor materiale n privint a fenomenului de propagare a undelor
electromagnetice.
Fie un mediu liniar, omogen si izotrop, caracterizat prin permiti-
vitatea , permeabilitatea si conductivitatea . Ecuat iile constitutive
vor atunci (pentru cazul unui mediu x n raport cu observatorul)
D = E , B = H , j = E.

In acest caz, suma densitat ilor curent ilor de conduct ie si deplasare care
intervin n ecuat ia lui Maxwell cu surse (3.39) se va scrie
j
tot
= j
cond
+j
depl
= E+
E
t
.
S a denim raportul
=
|j
cond
|
|j
depl
|
.

In funct ie de valoarea acestui raport, distingem trei cazuri :

154
a) >> 1 (|j
cond
| >> |j
depl
|). O astfel de situat ie o nt alnim n
cazul conductoarelor, unde vom neglija curentul de deplasare n raport
cu cel de conduct ie.
b) << 1 (|j
cond
| << |j
depl
|), proprietate ce caracterizeaz a mediile
dielectrice.
c) 1 (|j
cond
| |j
depl
|), ceea ce nseamn a ca nu poate neglijat
unul dintre curent i n raport cu celalalt. Acesta este cazul semiconduc-
toarelor.
S a consider am grupul ecuat iilor de evolut ie ale lui Maxwell
1

= E +
E
t
; E =
B
t
.
Admit and c a nu avem sarcin a spat ial a ( = 0) si av and n vedere
ecuat iile de condit ie .B = 0, .E = 0, prin aplicarea rotorului
obt inem ecuat iile
E

2
E
t
2
=
E
t
, B

2
B
t
2
=
B
t
. (4.1)
Utiliz and convent ia de mai sus, aceste ecuat ii vor descrie propagarea
undelor electromagnetice n medii semiconductoare. Cazul dielectricilor
si cel al conductoarelor vor ap area drept cazuri particulare ale semicon-
ductoarelor, studiul lor ind realizat prin neglijarea termenului

2
E
t
2
(conductoare), respectiv a termenului
E
t
(dielectrici).
Pentru , si date, tipul unui material (din punct de vedere al
propag arii undelor) depinde, n mare masur a, de frecvent a radiat iei in-
cidente. Pentru a justica aceast a armat ie, sa admitem ca intensitatea
campului electric variaza periodic dup a legea E = E
o
e
it
.

In acest caz,
=
|j
cond
|
|j
depl
|

.
Fie, de exemplu, cazul siliciului, pentru care se cunoaste / 5.10
7
Hz. Dam mai jos valorile lui pentru trei frecvent e diferite. (Nu se t ine
seama de dispersie, prin urmare cifrele sunt doar orientative).
= 10
3
Hz = 5.10
4
(tip metal) ;
155
= 5.10
7
Hz = 1 (tip semiconductor) ;
= 10
11
Hz = 5.10
4
(tip dielectric),
deci acelasi material poate considerat de tip conductor, semiconductor
sau dielectric, n funct ie de frecvent a radiat iei incidente.

In cele ce
urmeaza vom admite ca tipul mediului n discut ie este dat exclusiv de
parametrii s ai intrinseci (permitivitate, permeabilitate, conductivitate
etc.)
Din punct de vedere didactic, cel mai indicat este s ancepem studiul
propag arii undelor electromagnetice cu mediile de tip dielectric.

In acest
cadru vom deni unele not iuni valabile n general, pentru orice tip de
mediu, beneciind totodat a de avantajul celui mai simplu caz posibil.
4.2. Propagarea undelor electromagnetice
prin medii de tip dielectric
S a studiem limit andu-ne la cadrul teoriei lui Maxwell pro-
priet at ile campului electromagnetic n medii dielectrice innite, omo-
gene si izotrope, nedisipative si nedispersive, lipsite de sarcini si curent i
de conduct ie. Ecuat iile lui Maxwell corespunz atoare acestor condit ii vor
:
H =
E
t
; .H = 0 ;
E =
H
t
; .E = 0 . (4.1

)
Aplic and rotorul ecuat iilor de evolut ie si avand n vedere ecuat iile de
condit ie, precum si formula (A.48), gasim urm atoarele dou a ecuat ii cu
derivate part iale de ordinul al doilea, omogene
E

2
E
t
2
= 0 ; H

2
H
t
2
= 0. (4.2)
Prin urmare, c ampurile E si H satisfac ecuat ia de propagare a undelor
de tip DAlembert
f
1
u
2

2
f
t
2
= 0 ; f = f (r, t). (4.3)
156
Compar and (4.3) cu (4.2), gasim
u =
1

; pentru vid u
o
=
1

o
. (4.4)
Daca nlocuim
o
,
o
cu valorile cunoscute, g asim
u
o
= c 3.10
8
m.s
1
.

In concluzie, campul electromagnetic caracterizat prin vectorii E, H

se propaga n dielectrici sub form a de unde. Viteza de faza a acestor
unde, n vid, este egal a cu viteza luminii (n vid).
Daca fenomenul ondulatoriu se propag a n direct ia axei Ox si ad-
mitem f = f (x, t), ecuat ia lui DAlembert (4.3) se va scrie

2
f
x
2

1
u
2

2
f
t
2
= 0. (4.5)
Pentru a integra aceasta ecuat ie, vom efectua substitut ia
= x ut ; = x +ut,
cu ajutorul c areia din (4.5) rezult a dup a calcule simple
f

= 0,
iar prin integrare
f

= F() ; f =
_
F() d +g
2
(),
sau
f (x, t) = g
1
() +g
2
() = g
1
(x ut) +g
2
(x +ut), (4.6)
n care g
1
(xut) si g
2
(x+ut) sunt dou a funct ii arbitrare de variabilele
indicate. Solut ia g
1
ne d a o und a n direct ia si sensul pozitiv al axei Ox,
iar g
2
o und a n direct ia si sensul negativ al axei Ox. Prima corespunde
157
unei unde progresive, iar cea de a doua unei unde regresive. Mai putem
scrie:
f (x, t) = f
1
_
t
x
u
_
+f
2
_
t +
x
u
_
. (4.6

In problemele de propagare a undelor se utilizeaz a aproape exclusiv

unda progresiv a, care se alege de forma
f

(x, t) = f
o
cos
_
t
x
u
_
= f
o
cos(t kx), (4.7)
unde f
o
este amplitudinea undei (real a sau complexa), k = 2/ este
numarul de und a, este lungimea de und a, iar argumentul t kx al
funct iei trigonometrice se numeste faza undei.
Se observ a ca expresia
f (x, t) = f
o
sin(t kx) (4.8)
este de asemenea o solut ie a ecuat iei undelor (4.5). Utilizand principiul
superpozit iei, o solut ie a acestei ecuat ii va si combinat ia
f (x, t) = f
o
[cos(t kx) +i sin(t kx)] = f
o
e
i(tkx)
. (4.9)
Daca unda se propag a ntr-o direct ie oarecare, caracterizat a prin
versorul s(, , ), unde , , sunt cosinusurile directoare ale normalei
la frontul de und a, atunci vectorul de und a va
k = k s =
2

s, (4.10)
iar (4.9) se va scrie sub forma general a
f (r, t) = f
o
e
i(tk.r)
. (4.11)
Expresia (4.11) este ecuat ia nita a undei monocromatice plane.
Se numeste monocromatica deoarece se presupune ca frecvent a nu se
modic a n decursul propag arii, iar denumirea de plan a vine de la faptul
ca n ecare moment suprafet ele de egal a faz a au forma plan a.

Intr-a-
158
dev ar, locul geometric al punctelor n care, la un moment dat (t =
const.), solut ia f (r, t) are aceeasi valoare, se obt in din relat ia
t k.r = t
2

(x +y +z) = const., (4.12)

care este ecuat ia unui plan, numit planul de faz a al undei.

In concluzie, solut iile (ecuat iile nite) ale ecuat iilor (cu derivate
part iale) de propagare (4.2) sunt de forma
E(r, t) = E
o
e
i(tk.r)
; H(r, t) = H
o
e
i(tk.r)
(4.13)
si reprezinta unde electromagnetice plane monocromatice. Aici amplitu-
dinile E
o
si H
o
pot reale sau complexe.
Unde sferice
Una dintre caracteristicile unei unde se refer a la forma frontului de
und a (a suprafet ei de egala faz a). Dup a acest criteriu, undele pot :
plane, sferice, cilindrice etc. O sursa punctiform a emite n general, n-
tr-un mediu omogen si izotrop, unde sferice. Desigur, frontul de und a al
unei surse punctiforme va avea o anumit a curbur a n apropierea sursei
(de ex. 100 m) si o cu totul alta curbur a (apropiat a de zero) la distant a
mare (de ex. 1000 km) de aceasta. Cum undele sferice ocup a un loc
important n studiul teoretic si practic al propagarii undelor n diverse
medii, ne propunem s a determinam ecuat iile nite ale unei astfel de
unde.
Vom pleca, dup a cum am procedat si n cazul precedent, de la
ecuat ia de propagare de tip DAlembert (4.3) n care, de data aceasta,
laplaceanul t in andu-se seama de simetria sferic a prezentata de
problem a va trebui exprimat n coordonate sferice. Admit and unda
monocromatica, vom alege solut ia de forma
f (r, t) = f
o
(r) e
it
.

Inlocuind n ecuat ia undelor (4.3), avem:

f = f
o
e
it
(r) ;
1
u
2

2
f
t
2
=

2
u
2
f
o
(r) e
it
,
159
prin urmare
+

2
u
2
= 0,
sau
d
2

dr
2
+
2
r
d
dr
+k
2
= 0, (4.14)
unde
k =

u
=
2

=
2

(4.15)
este num arul de und a.
Efectuand substitut ia = /r, obt inem ecuat ia
d
2

dr
2
+k
2
= 0,
cu solut ia (pentru unda progresiv a) = A e
ikr
, deci
(r) =
A
r
e
ikr
si
f (r, t) =
1
r
f
o
e
(tkr)
. (4.16)
Se observ a cu usurint a ca suprafet ele de egal a faz a se vor exprima
prin r = const., ceea ce geometric reprezinta un sistem de sfere concen-
trice, cu centrul comun n sursa radiant a punctiform a.
Asadar, o und a electromagnetica sferica, monocromatic a, se va ex-
prima prin relat iile
E(r, t) =
1
r
X
o
e
(tkr)
; H(r, t) =
1
r
Y
o
e
(tkr)
. (4.17)
Atragem atent ia asupra faptului c a, de data aceasta, amplitudinile X
o
si Y
o
nu se masoara n unit at i ce camp (V/m).
160
Transversalitatea undelor electromagnetice
Consider am o und a electromagnetica plan a, dat a prin ecuat iile -
nite (4.13).

Inlocuind n ecuat iile lui Maxwell (4.1

)
2,4
, avem :
.E = E
o
.e
i(tk.r)
= ik.E
o
e
i(tk.r)
= ik.E = 0 ;
.H = H
o
.e
i(tk.r)
= ik.H
o
e
i(tk.r)
= ik.H = 0 , (4.18)
de unde rezult a ca vectorii Esi Hsunt ortogonali la direct ia de propagare
a undei.

Inlocuind (4.13) n celelalte ecuat ii ale lui Maxwell (4.1),
obt inem
E = e
i(tk.r)
E
o
= H
o

t
_
e
i(tk.r)
_
,
H = e
i(tk.r)
H
o
= E
o

t
_
e
i(tk.r)
_
.
Efectuand calculele si avand n vedere c a

k
=

T
= u =
1

,
g asim
E =
_

(Hs) ; H =
_

(s E). (4.19)
Constat am, ntre altele, c a cele doua relat ii (4.19) sunt echivalente.

Inmult ind scalar (4.19)

1
cu H, sau (4.19)
2
cu E, obt inem
E.H = 0, (4.20)
ceea ce exprima faptul c a vectorii E si H sunt reciproc ortogonali.
Corobor and rezultatele obt inute, ajungem la concluzia c a vectorii
E, H, s formeaza un triedru ortogonal drept, prin urmare, n dielectrici
omogeni si izotropi, campul electromagnetic se propag a sub form a de
unde transversale.
161
Modulul vectorilor E si H se obt ine din (4.19):
|E| =
_

|H| ; |H| =
_

|E|, (4.19

)
cu alte cuvinte m arimile vectorilor Esi H sunt proport ionale. Aceasta se
datoreaza faptului c a cei doi vectori sunt n faz a, adic a oscileaza sincron.
Alegand planul x0y ca plan de oscilat ie pentru vectorul E si planul
z0x ca plan de oscilat ie pentru vectorul H, o und a electromagnetica
plan a progresiv a se poate reprezenta grac asa cum este indicat n
Fig.4.1.
Elementele cu care am facut cunostint a p an a acum ne permit s a
calculam unele m arimi caracteristice campului electromagneticn dielec-
trici. De pild a, energia purtat a de unda electromagnetic a se va repartiza
n mod egal pe cele dou a componente, electrica si magnetica, deoarece
E
2
= H
2
, deci w
em
= 2w
e
= 2w
m
, (4.21)
unde w
em
este densitatea de energie a c ampului electromagnetic n vid.
Vectorul lui Poynting va
= EH = EHs ; || = EH =
_

E
2
=
_

H
2
, (4.22)
162
iar densitatea de impuls a campului electromagnetic se va exprima prin
p
em
= (EH) = ;
|p
em
| =

E
2
=

H
2
=

w
em
. (4.23)

In vid

o
= 1/c, deci
|p
em
| =
1
c
w
em
. (4.23

)
Teoria electromagnetica a luminii

In anul 1865 Maxwell constat a ca ntre undele electromagnetice

prezise de teoria sa si undele luminoase exist a o analogie perfect a.
Aceasta analogie se baza pe urm atoarele elemente :
a) Ambele tipuri de unde sunt transversale;
b) Satisfac ecuat ii de tip DAlembert omogene;
c) Au, n vid, aceeasi viteza de propagare.
Dup a cum se stie, raportul dintre viteza luminii n vid si viteza de
faz a a luminii ntr-un mediu transparent deneste indicele de refract ie n
al acelui mediu. Potrivit teoriei lui Maxwell, trebuie s a avem (vezi 4.4)
n =
c
u
=

r
, (4.24)
care constituie relat ia lui Maxwell. Aleg and medii transparente, cu
r

1, din (4.24) rezult a
n =

r
. (4.25)
Aceasta relat ie se verica experimental pentru gaze, cristale transpa-
rente (Boltzmann) si anumite lichide (toluen, benzen - Dimitrie Negrea-
nu). Exist a, ns a, unele neconcordant e considerabile ntre teoria lui
Maxwell si experiment. De pilda, n cazul apei avem:
n
teor
=

r
=

81 = 9 ;
n
exper
= 1, 3.
163
Aceste abateri provin din aceea c a teoria lui Maxwell nu t ine seama de
fenomenul de dispersie, deci de variat ia lui
r
,
r
(si, implicit, a lui n) cu
frecvent a radiat iei incidente. Explicat ia modului n care permitivitatea
si permeabilitatea mediului variaza cu frecvent a nu putea dat a decat
t in and seama de structura discontinua, electronica a substant ei. O astfel
de teorie a fost dat a de Lorentz.
Desi incomplet a, teoria lui Maxwell are marele merit de a rea-
lizat, prin prevederea existent ei undelor electromagnetice, o unicare a
fenomenelor electromagnetice si cele optice, considerate multa vreme ca
independente.
Problema
Fie dat potent ialul vector A = A
o
e
(tk.r)
si condit iile V =
0, .A = 0, j = 0, = 0.
a) Utiliz and relat iile dintre camp si potent iale, sa se dovedeasca
transversalitatea undelor electromagnetice ntr-un mediu omogen si
izotrop.
b) S a se determine modulul si direct ia vectorului lui Poynting.
4.3. Polarizarea undelor electromagnetice
Considerat ii generale
Fie u(r, t) vectorul prin care se deneste o und a orientat a.

In co-
ordonate carteziene ortogonale, acesta se scrie
u(r, t) = u
x
i +u
y
j +u
z
k = u
x
+u
y
+u
z
.
Daca alegem Ox ca direct ie de propagare a undei, din Fig.4.2 se vede
ca putem scrie
u(r, t) = u

(r, t) +u

(r, t), (4.26)

unde u

= u
y
+ u
z
este perpendicular pe direct ia de propagare, iar
u

= u
x
este paralel cu aceasta direct ie.
Direct ia denit a de u

se numeste direct ie de polarizare, iar planul

denit de u

si direct ia de propagare a undei este planul de polarizare.

164
Planul ce cont ine u

si este perpendicular pe direct ia de propagare (deci

pe planul de polarizare) se numeste plan de oscilat ie.
Polarizarea unei unde transversale poate :
1. Liniara, dac a oscilat iile vectorului u

au loc dup a o direct ie

x a.

In acest caz extremitatea vectorului u

descrie o dreapt a.
2. Plana, dac a u

descrie o curba n planul de oscilat ie. Dupa

felul curbei descrise de u

, polarizarea plan a poate :

a) eliptic a (dreapta sau stanga) ;
b) circular a (dreapta sau stanga), ca un caz particular al polariz arii
eliptice.

In anumite condit ii, polarizarea eliptic a poate trece n polarizare

liniar a.
S a scoatem n relief unele caracteristici ale polariz arii eliptice. Fie
e
y
, e
z
versorii axelor Oy, respectiv Oz. Avem :
u

(x, t) = e
y
u
y
(x, t) +e
z
u
z
(x, t) =
= e
y
u
oy
e
i
e
i(tkx)
+e
z
u
oz
e
i
e
i(tkx)
, (4.27)
unde u
oy
, u
oz
sunt amplitudini reale, iar si defazajele celor doua
componente. Not and A = t kx, vom scrie partea real a a componen-
telor dup a Oy si Oz sub forma
Re u
y
= u
oy
cos(A+) ; Re u
z
= u
oz
cos(A+).
165
Dezvolt and funct iile trigonometrice si notand = cosA, avem
Re u
y
u
oy
= cos
_
1
2
sin ;
Re u
z
u
oz
= cos
_
1
2
sin .
Din aceste relat ii determin am si
_
1
2
:
=
Re u
y
u
oy
sin
Re u
z
u
oz
sin
sin
;
_
1
2
=
Re u
y
u
oy
cos
Re u
z
u
oz
cos
sin
,
unde = . Ridic and la p atrat si adun and, obt inem
_
Re u
y
u
oy
_
2
+
_
Re u
z
u
oz
_
2
2
(Re u
y
)(Re u
z
)
u
oy
u
oz
cos = sin
2
.
Aceasta este ecuat ia unei elipse, ale carei axe sunt rotite fat a de axele
Oy, Oz cu un unghi si care este nscris a ntr-un dreptunghi de la-
turi 2u
oy
, 2u
oz
. Excentricitatea, direct ia axelor elipsei si sensul n care
este parcursa elipsa depind de valoarea defazajului. Exist a urm atoarele
posibilit at i:
1
o
. 0 < < . Elipsa este parcursan sens invers acelor de ceasornic
(polarizare eliptica stanga sau helicitate pozitiv a).
2
o
. < < 2. Elipsa este parcursa n sensul acelor de ceasornic
(polarizare eliptica dreapta sau helicitate negativ a).
3
o
. =

2
; u
oy
= u
oz
= u
o
. Elipsa devine un cerc, nscris ntr-un
p atrat de latur a 2u
o
(polarizare circulara stanga, respectiv dreapta).
4
o
. = (2n + 1)

2
. Axele elipsei (cercului) coincid cu axele de
coordonate.
5
o
. = n. Elipsa (cercul) degenereazantr-o dreapt a si polarizarea
devine liniar a. De exemplu, daca = 0 sau , avem dreptele Re u
y
=

u
oy
u
oz
(Re u
z
).
166
Daca pulsat iile celor doua componente u
y
, u
z
sunt diferite, vectorul
u

descrie niste curbe mai complicate, numite guri Lissajous.

Polarizarea undelor electromagnetice
Consider am o und a monocromatica plan a de forma (4.13) care se
propag a ntr-un mediu omogen si izotrop, n direct ia denit a de vectorul
k = ks. Transversalitatea undei, exprimat a sintetic prin relat ia (vezi
4.19)
B =

s E,
sugereaza introducerea unui set de trei versori reciproc ortogonali
e
1
, e
2
, s, cu ajutorul c arora amplitudinile E
o
, B
o
se exprima prin
E
o
= e
1
E
o1
; B
o
= e
2

E
o1
(4.28

)
sau prin
E
o
= e
2
E
o2
; B
o
= e
1

E
o2
. (4.28

)
Unda descris a de (4.13) si (4.28) are vectorul E mereu n direct ia
e
1
, iar cea descris a de (4.13) si (4.28) are vectorul E mereu n direct ia
e
2
. Prima este polarizat a liniar n direct ia e
1
, iar cea de a doua n
direct ia e
2
. Cele dou a unde se pot combina, pentru a exprima o und a
plan a ce se propaga n direct ia k = ks, sub cea mai generala forma :
E(r, t) = (e
1
E
o1
+e
2
E
o2
) e
i(tk.r)
. (4.29)
Amplitudinile E
o1
, E
o2
sunt, n general, complexe :
E
o1
= |E
o1
| e
i
; E
o2
= |E
o2
| e
i
.
Daca E
o1
, E
o2
au aceeasi faza, relat ia (4.29) descrie o und a polarizat a
liniar, vectorul de polarizare facand cu e
1
unghiul
= arctg
E
o2
E
o1
si av and modulul E
o
=
_
E
2
o1
+E
2
o2
(vezi Fig. 4.3). Daca E
1
si E
2
au faze diferite, unda (4.29) este polarizat a eliptic.

In particular, dac a
|E
o1
| = |E
o2
| = E
o
(real) si diferent a de faza este /2, din (4.29) avem
E(r, t) = (e
1
ie
2
) E
o
e
i(tk.r)
.
167
Daca orient am versorii e
1
si e
2
n direct ia axelor Ox, respectiv Oy,
p art ile reale ale componentelor campului E vor
E
x
(r, t) = E
o
cos(t kz) ; E
y
(r, t) = E
o
sin(t kz). (4.30)

Intr-un punct x din spat iu, campul dat de (4.30) este astfel nc at
vectorul E este constant n modul, iar extremitatea sa descrie un cerc cu
pulsat ia n planul xOy.

In cazul e
1
+ie
2
, un observator ce vede unda
venind spre el constat a rotat ia lui En sensul contrar acelor de ceasornic
(polarizare circulara stanga sau helicitate pozitiv a), iar n cazul e
1

ie
2
, rotat ia lui E este n sensul acelor de ceasornic (polarizare circular a
dreapta sau helicitate negativ a).
S a introducem vectorii unitari ortogonali
e

=
1

2
(e
1
ie
2
),
cu propriet at ile
e

.e

= 1 ; e

.e

= 0 ; e

.k = 0.
Reprezentarea (4.29) este atunci echivalent a cu
E(r, t) = (E
o+
e
+
+E
o
e

) e
i(tk.r)
, (4.31)
168
unde E
+
si E

sunt amplitudini complexe. Dac a E

o+
si E
o
au module
diferite dar aceeasi faza, (4.31) reprezint a o unda polarizat a eliptic cu
axele principale ale elipsei n direct iile lui e
1
si e
2
. Not and E

/E
+
= r,
raportul dintre semiaxa mare si cea mica ale elipsei va

(1 +r)
(1 r)

.
Daca ntre amplitudini exist a o diferent a de faz a, adic a E

/E
+
=
r e

, atunci elipsa descris a de vectorul E are axele rotite de un unghi

/2 (Fig.4.4). Pentru r = 1, reg asim cazul polariz arii liniare.
4.4. Reexia si refract ia undelor electromagnetice
plane la suprafat a de separat ie
dintre doua medii dielectrice
Consider am dou a medii dielectrice diferite, omogene si izotrope,
transparente, caracterizate prin permitivit at ile
1
si
2
(
1
=
2
) si per-
meabilitat ile
1
=
2
, separate prin suprafat a plan a S (Fig. 4.5).
Experimentul arata ca o und a incident a, reprezentat a prin raza
SI, se reecta si se refracta part ial n punctul I. Pentru a distinge
169
razele incidenta, reectat a si refractata, le vom atribui c ate un indice :
1 - pentru raza incident a, 2 - pentru raza refractat a si 3 - pentru cea
reectat a.
Vom presupune cunoscut campul E
1
, a carui amplitudine E
o1
are
componentele : B
1
pe axa Oy si A
1
, perpendicular a pe raza inci-
dent a si situat a n planul zOx. Aceeasi semnicat ie o au amplitudinile
A
2
, B
2
pentru unda refractat a, respectiv A
3
, B
3
pentru cea reectat a.
Admit and c a unda incident a este plan a si monocromatica, vom putea
scrie c ampul E
1
sub forma
E
1
= E
o1
e
i(tk
1
.r)
= E
o1
e
i
_
t
s
1
.r
u
1
_
. (4.32)
Fie
E
1
= E
1
(X
1
, Y
1
, Z
1
),
E
o1
= E
o1
(A
1
cos , B
1
, A
1
sin ), s
1
= s
1
(l
1
, m
1
, n
1
),
unde n paranteze am indicat componentele vectorilor dup a axele de
coordonate. Observ and c a
l
1
= sin ; m
1
= 0 ; n
1
= cos ;
u
1
= u
3
=
1

1
; u
2
=
1

2
,
putem scrie
X
1
= A
1
cos e
i[t

1
(xsin+z cos )]
.
Not and cu
1
partea periodica a undei incidente si exprimand celelalte
dou a componente ale campului E
1
, avem n sumar
E
1

X
1
= A
1
cos
1
;
Y
1
= B
1

1
;
Z
1
= A
1
sin
1
.
(4.33)
Fie B
1
(
1
,
1
,
1
) vectorul induct ie magnetic a n unda incident a.
Utiliz and relat iile (4.19), avem
B
1
=
1
H
1
=

1
s
1
E
1
. (4.34)
170
Componenta dup a axa Ox a acestei relat ii va
B
1x
=
1
=

1
(s
1y
E
1z
s
1z
E
1y
) =
=

1
cos
1
.
Calcul and si celelalte componente si grup and termenii, avem
B
1

1
=

1
B
1
cos
1
;

1
=

1
A
1

1
;

1
=

1
B
1
sin
1
.
(4.35)

In mod similar gasim pentru unda reectat a :

E
3

X
3
= A
3
cos
3
;
Y
3
= B
3

3
;
Z
3
= A
3
sin
3
.
B
3

3
=

1
B
3
cos
3
;

3
=

1
A
3

3
;

3
=

1
B
3
sin
3
,
(4.36)
iar pentru unda refractat a
E
2

X
2
= A
2
cos
2
;
Y
2
= B
2

2
;
Z
2
= A
2
sin
2
,
B
2

2
=

2
B
2
cos
2
;

2
=

2
A
2

2
;

2
=

2
B
2
sin
2
.
(4.37)
Legile reexiei si refract iei undelor electromagnetice
S a stabilim relat iile ce exista ntre unghiurile , , si indicate
n Fig.4.5.

In acest scop vom utiliza condit iile la limit a : pe suprafat a
(plan a) de separat ie (z = 0), fazele undelor incident a, refractat a si re-
ectat a trebuie sa e egale

1
=
2
=
3
,
adic a, av and n vedere c a
1
=
2
,

1
sin =

2
sin =

1
sin . (4.38)
De aici deducem :
171
1
o
. sin = sin = sin( ) = sin , deci
= , (4.39)
adic a egalitatea unghiurilor de incident a si reexie.
2
o
. Prin definit ie, n
2
/n
1
= n
21
este indicele de refract ie relativ
al mediului 2 fat a de mediul 1. T in and seama de relat ia lui Maxwell
(4.24), avem atunci
sin
sin
=
_

1
=
n
2
n
1
= n
21
, (4.40)
cunoscuta sub numele de legea Snelius-Descartes. S a lu am n
considerat ie urmatoarele dou a cazuri :
a)
2
>
1
. De aici rezult a sin > sin . Cum 0 ,

2
, iar
funct ia sinus este monoton crescatoare, conchidem ca la trecerea ntr-un
mediu mai refringent (n
21
> 1) unda refractat a se apropie de normala.
b)
2
<
1
. Aceasta implica sin < sin , deci < , adic a la
trecerea ntr-un mediu mai put in refringent (n
21
< 1) raza refractat a se
ndep arteaza de normal a.
Exist a o anumit a valoare a unghiului de incident a, notat a
l
si
numit a unghi limit a de incident a, pentru care =
l
=

2
. Din (4.40)
deducem atunci
sin
l
= n
21
sin
l
= n
21
< 1.
Pentru >
l
, ar trebui s a avem sin > sin
l
, pentru ca raportul n
21
sa r aman a constant.

In realitate, sin ( >

2
) scade odata cu cresterea
lui . Cum asa ceva nu este posibil, conchidem ca pentru >
l
nu
avem refract ie, unda incident a suferind fenomenul de reexie total a.
Formulele lui Fresnel
Formulele (4.33) - (4.37) ne permit s a gasim niste relat ii ntre am-
plitudinile undelor refractat a si reectat a, pe de o parte, si amplitudinea
undei incidente, pe de alta.

In acest scop, apel am la condit iile la limit a :
pe suprafat a de separat ie (z = 0), componentele normale si tangent iale
ale campurilor E si H vor satisface ecuat iile de trecere (3.40).

Intruc at
172
pe suprafat a plan a S nu avem surse (j|
S
= 0, |
S
= 0), aceste ecuat ii
se vor scrie
D
2n
D
1n
= 0 ; B
2n
B
1n
= 0 ;
E
2T
E
1T
= 0 ; H
2T
H
1T
= 0.

In cazul nostru, se observ a ca at at E cat si H au cate dou a componente

tangent iale (dup a direct iile Ox si Oy) si una normal a (dup a direct ia
Oz), iar
1
=
2
, prin urmare
E
_
E
1T
+E
3T
= E
2T
;

1
(E
1n
+E
3n
) =
2
E
2n
,
H
_
H
1T
+H
3T
= H
2T
;
H
1n
+H
3n
= H
2n
.
Pe suprafat a de separat ie fazele ind egale (
1
=
2
=
3
), putem scrie

X
1
+X
3
= X
2
;
Y
1
+Y
3
= Y
2
;

1
(Z
1
+Z
3
) =
2
Z
2
,

1
+
3
=
2
;

1
+
3
=
2
;

1
+
3
=
2
,
sau, dac a utiliz am (4.33) - (4.37),
E

A
1
cos +A
3
cos = A
2
cos ;
B
1
+B
3
= B
2
;

1
(A
1
sin +A
3
sin ) =
2
A
2
sin ,
(4.41)
H

B
1

1
cos +B
3

1
cos = B
2

2
cos ;
A
1

1
+A
3

1
= A
2

2
;
B
1

1
sin +B
3

1
sin = B
2

2
sin .
Din cele 6 ecuat ii (4.41) doar 4 sunt independente c aci, potrivit
relat iilor (4.38), (4.41)
6
se reduce la (4.41)
2
, iar (4.41)
3
se reduce la
(4.41)
5
. R amane, asadar, sistemul de 4 ecuat ii
(A
1
A
3
) cos = A
2
cos ;
B
1
+B
3
= B
2
; (4.42)
173

1
(B
1
B
3
) cos =

2
B
2
cos ;

1
(A
1
+A
3
) =

2
A
2
,
din care determin am A
2
, B
2
, A
3
, B
3
n funct ie de A
1
, B
1
, admit and c a
se cunosc unghiurile , si permitivit at ile
1
,
2
:
A
2
= A
1
2

1
cos

1
cos +

2
cos
; B
2
= B
1
2

1
cos

1
cos +

2
cos
;
(4.43)
A
3
= A
1

2
cos

1
cos

2
cos +

1
cos
; B
3
= B
1

1
cos

2
cos

1
cos +

2
cos
.
Aceste relat ii au fost deduse de Fresnel n 1823 si se numesc formulele
lui Fresnel.
Utiliz and legea refract iei

1
sin =

2
sin , putem scrie for-
mulele (4.43) sub o form a n care sa nu mai gureze
1
,
2
. Dup a
calcule simple, se obt ine
A
2
= A
1
2 sin cos
sin( +) cos( )
;
B
2
= B
1
2 sin cos
sin( +)
; (4.44)
A
3
= A
1
tg ( )
tg ( +)
;
B
3
= B
1
sin( )
sin( +)
.
S a lu am n discut ie urmatoarele cazuri:
a) Daca B
1
= 0, = 0, rezult a B
3
= 0.

In particular, cazul = 0
(incident a normal a) atrage dup a sine = 0 si din (4.43)
4
rezult a, pentru

1
=
2
:
B
3
= B
1

1
+

2
= 0,
174
prin urmare componenta perpendicular a pe planul de incident a a undei
reectate nu dispare niciodat a. Altfel spus, prin reexie o und a elec-
tromagnetic a nu se poate polariza niciodat a perpendicular la planul de
incident a. Avem, n general, o polarizare part ial a n planul de incident a.
b) Pe m asur a ce creste (ncep and de la zero), amplitudinea
A
3
scade, dup a cum rezulta din (4.44)
3
. Exist a un anumit unghi de
incident a =
B
, pentru care + = /2.

In acest caz A
3
= 0, c aci
tg /2 = , deci n unda reectat a r amane numai B
3
= 0, care oscileaza
perpendicular pe planul de incident a. Unda reectat a este asadar po-
larizat a liniar, total, n planul de incident a. Unghiul
B
corespunzator
unei astfel de polariz ari se numeste unghi de incident a brewsteriana.
c) Sa scriem raportul B
3
/A
3
. Din (4.44)
3,4
deducem
B
3
A
3
=
B
1
A
1
cos( )
cos( +)
.
Aleg and 0 < < < /2, avem

cos( )
cos( +)

> 1

B
3
A
3

>

B
1
A
1

.
S a admitem ca unda reectat a se reecta nc a o dat a, amplitudinile
respective ind A

3
si B

3
. Rat ionamentul de mai sus ne conduce atunci
la concluzia

3
A

>

B
3
A
3

>

B
1
A
1

etc.
Cresterea raportului |B
3
/A
3
| la ecare reexie nu poate pus a pe seama
cresterii lui B
3
, ci pe seama scaderii lui A
3
. Asadar, prin reexii multiple
A
3
0. Avem si de data aceasta o polarizare liniar a, n planul de
incident a, prin reexii multiple.
d) S a ne ocup am acum de unda refractata. Din (4.44)
1,2
rezult a
B
2
A
2
=
B
1
A
1
cos ( ).
175
Cum | cos ( )| < 1, deducem c a |B
2
/A
2
| < |B
1
/A
1
|. Daca unda
refractata se refracta nc a o dat a, avem

2
A

<

B
2
A
2

<

B
1
A
1

etc.
Deci prin refract ii multiple raportul |B
2
/A
2
| 0. Cum A
2
nu poate
sa tind a la innit, rezult a B
2
0, deci unda refractat a se polarizeaz a
liniar, perpendicular pe planul de incident a (vibrat iile au loc numai n
planul de incident a).
e) Sa calcul am coecientul de reexie R si coecientul de transmisie
T.

In acest scop vom deni vectorul lui Poynting complex

=
1
2
(EH

), (4.45)
unde prin am notat conjugata complex a a marimii respective. Uti-
liz and aceasta denit ie, sa ar at am pentru nceput c a densitatea uxului
mediu al energiei electromagnetice emise n unitatea de timp este partea
real a a componentei normale a vectorului

, adic a
<
em
> =
1
2
_
Re (EH

)
_
.n , (4.46)
unde prin < > se nt elege media pe o perioad a.
Fie, n acest scop, campurile |E| si |H| de forma
E = Re E
o
e
i
e
i(tkx)
; H = Re H
o
e
i

e
i(tkx)
,
sau
E = E
o
cos( +) ; H = H
o
cos( +

) , (4.47)
unde E
o
, H
o
sunt amplitudini reale, iar = t kx. S a efectu am
produsul
EH = E
o
H
o
cos( +) cos( +

).
Din formula trigonometric a
cos cos =
1
2
[cos ( +) + cos ( )]
176
deducem imediat = 2 + +

, =

, prin urmare
EH =
E
o
H
o
2
[cos (2 + +

) + cos (

)].
Media pe o perioad a a acestei expresii este
< EH >=
E
o
H
o
2
1
T
_
T
o
[cos (2 + +

) + cos (

)] dt =
=
E
o
H
o
2
cos(

)
Pe de alt a parte
Re (EH

) = Re
_
E
o
H
o
e
i(

= E
o
H
o
cos (

).
Din ultimele dou a relat ii rezult a
< EH >=
1
2
Re (EH

),
ceea ce nseamn a ca este adevarat a si relat ia
< E H > = < > =
1
2
Re (EH

). (4.48)

Inmult ind (4.48) scalar cu versorul n al normalei la suprafat a S, rezult a

tocmai (4.46).
Utiliz and (4.19)
2
, putem scrie

=
1
2
(EH

) =
1
2
_

E(s E

) =
=
1
2
_

(E.E

)s =
1
2
_

|E
o
|
2
s,
deci
<
em
> =
1
2
_

|E
o
|
2
s.n . (4.49)
177
Dup a aceste not iuni auxiliare, sa revenim la scopul enunt at mai
sus. Prin denit ie, raportul dintre modulul uxului mediu al energiei
undei electromagnetice reectate si modulul uxului mediu al energiei
undei electromagnetice incidente se numeste coecient de reexie (sau,
impropriu, putere de reexie) R
R =
| <
em
>
3
|
| <
em
>
1
|
. (4.50)

In mod analog se deneste coecientul de transmisie T prin relat ia

T =
| <
em
>
2
|
| <
em
>
1
|
. (4.51)
Folosind (4.49) si av and n vedere c a |n.s
1
| = cos , |n.s
2
| =
cos , |n.s
3
| = cos , g asim urm atoarele expresii pentru cei doi
coecient i
R =
|E
o3
|
2
|E
o1
|
2
; T =

2
cos

1
cos
|E
o2
|
2
|E
o1
|
2
. (4.52)
Principiul conserv arii energiei ne cere sa avem
n.

1
= n.(

2
+

3
),
sau

1
cos |E
o1
|
2
=

1
cos |E
o3
|
2
+

2
cos |E
o2
|
2
. (4.53)
Utiliz and aceasta relat ie, din (4.52) deducem R + T = 1, ceea ce ne
permite sa interpret am probabilistic coecient ii R si T : coecientul R
este probabilitatea ca unda incident a sa e reectat a , iar coecientul
T este probabilitatea ca unda incident a sa e transmisa. Suma lor ind
egala cu 1, este cert ca se va realiza unul dintre cele dou a evenimente.
Formulele lui Fresnel (4.43) ne permit s a vericam relat ia R+T = 1
n cazul incident ei normale ( = = 0). Avem :
A
3
= A
1

1
= A
1
n 1
n + 1
; A
2
= A
1
2
n + 1
,
178
de unde
R =
(n 1)
2
(n + 1)
2
; T =
4n
(n + 1)
2
; R +T = 1.

In cazul reexiei totale ( = /2), din (4.53) rezult a |E

o3
|
2
= |E
o1
|
2
,
iar din (4.52) obt inem R = 1, T = 0, ceea ce este evident.

In rezumat, formulele lui Fresnel (4.43) prezint a o deosebita

important a prin aceea c a :
- Dau o explicat ie unitar a fenomenelor legate de reexia si refract ia
undelor electromagnetice;
- Indic a modul n care se produce polarizarea prin reexie si
refract ie a unei unde electromagnetice;
- Permit determinarea intensit at ii relative a radiat iei reectate si
refractate n funct ie de indicele de refract ie.
PROBLEME
1. O und a plan a, incident a sub unghiul si refractata sub unghiul
fat a de normala la suprafat a plan a de separat ie a dou a medii este po-
larizat a, vectorul electric n unda incident a f acand unghiul
i
cu planul
de incident a. S a se gaseasca unghiurile
r
si
t
formate de vectorul elec-
tric cu planul de incident a n unda reectat a, respectivn cea refractat a.
S a se arate ca, dac a
i
= 0 sau /2, nu are loc o modicare a acestui
unghi fat a de situat ia din unda incident a.
2. Dou a pl aci dielectrice cu indicele de refract ie n sunt separate
printr-un interspat iu umplut cu aer, de indice de refract ie unu si grosime
d. S a se determine raportul dintre amplitudinea undei transmise ntr-
una din pl aci si cea a undei incidente pe interspat iu din cealalt a plac a.
4.5. Propagarea undelor electromagnetice n conductoare
masive. Efectul pelicular
S a admitem ca planul xOy coincide cu suprafat a plan a a unui con-
ductor metalic, ce ocup a ntregul semispat iu z > 0 (conductor masiv)
(Fig.4.6) si e o und a electromagnetica plan a ce se propaga n direct ia
axei Oz (incident a normal a), vectorii de camp E si B ind alesi ca n
179
gur a. Fenomenul ce se produce la impactul undei cu metalul va de-
scris de ecuat iile lui Maxwell n care, potrivit considerat iilor din 4.1,
se neglijeaza curentul de deplasare n raport cu cel de conduct ie. Vom
presupune unda incident a de forma
E(r, t) = E(r) e
it
; B(r, t) = B(r) e
it
. (4.54)
Avem :
B
t
= iB ;
B
t
=
1
i

2
B
t
2
. (4.55)
Pe de alt a parte, aplic and rotorul ecuat iei lui Maxwell
1

B = j = E
si avand n vedere celelalte ecuat ii ale lui Maxwell (vezi &4.1), potrivit
lui (4.55) g asim:
B

2
B
t
2
= 0, (4.56)
unde am notat
= i

. (4.57)
Asadar, formal, ecuat ia de propagare a campului B este ecuat ia de
tip DAlembert omogen a (4.2), singura diferent a (esent ial a!) ind c a,
180
de data aceasta, permitivitatea este imaginar a. Unei permitivit at i imagi-
nare (n general, complexe), potrivit relat iei (4.4), i va corespunde o
viteza de faz a complexa
u =
1

, (4.58)
deci si un num ar de und a complex

k =

u
= k
1
ik
2
=
_
i

. (4.59)
Separ and p art ile reala si imaginara, g asim k
2
1
= k
2
2
; k
2
2
= /2, prin
urmare, aleg and semnul + pentru solut ii,

k = k(1 i) =
1 i

, (4.60)
unde am notat k = k
1
= k
2
=
_
/2, iar
=
_
2

(4.61)
poart a numele de adancime de patrundere. Cu aceste notat ii, av and
n vedere c a propagarea are loc n direct ia axei Oz, campul B(z) se va
obt ine ca solut ie a ecuat iei
d
2
B(z)
dz
2
+

k
2
B(z) = 0
si va de forma
B(z) = B
o
e

kz
,
n care am luat n considerat ie doar unda progresiv a. Corobor and aceste
rezultate, obt inem campul B(z, t) din und a sub forma
B(z, t) = B
o
e
i(t

kz)
= B
o
e

e
i(t
z

)
. (4.62)
181

Intruc at avem de-a face cu o und a transversal a, campul E(z, t) se

va exprima printr-o relat ie de forma (4.19)
1
, adic a
E(z, t) =
_

Hs = u Bs =
1 +i

Bs =
=
1 +i

B
o
s e

e
i(t
z

)
. (4.63)
Potrivit convent iei de la nceputul paragrafului, c ampul E este ori-
entat dup a axa Ox, iar c ampul B dup a axa Oy, prin urmare daca not am
E = E
x
, B = B
y
si observ am ca E = (1 + i)B/, p art ile reale ale
componentelor de camp E si B (a caror scriere este necesara n vederea
compararii celor dou a campuri) vor :
Re E =
B
o

_
cos(t
z

) sin(t
z

)
_
=
=

2B
o

cos
_
t
z

+

4
_
, (4.64)
Re B = B
o
e

cos
_
t
z

_
. (4.65)
Compar and ultimele dou a relat ii, ajungem la concluzia c a, n unda
ce se propaga prin conductor, c ampurile E si B sunt defazate cu /4.
Cum j = E, ntre B si j exista acelasi defazaj. Relat iile (4.64) si (4.65)
ne mai arata ca ambele componente de camp sunt atenuate, efect ex-
primat de factorul exp (z/). Amplitudinea c ampului (a densit at ii de
curent) descreste exponent ial plec and de la z = 0 (suprafat a conductoru-
lui), atenuarea ind cu at at mai puternic a cu cat este mai mic, deci cu
cat , , sunt mai mari. Pentru si dat i, ad ancimea de p atrundere
a undei este cu at at mai mic a cu cat pulsat ia undei este mai mare.

In
consecint a, curent ii de nalta frecvent a sunt localizat i la suprafat a con-
ductoarelor, ntr-un strat cu at at mai subt ire cu cat frecvent a este mai
mare. Fenomenul este cunoscut sub numele de efect pelicular (skin eect
n limba englez a).
182
Considerat iile teoretice de mai sus sunt conrmate de experiment.
Pentru exemplicare, vom da valorile a dou a ad ancimi de p atrundere
corespunzatoare la dou a frecvent e diferite, n cazul cuprului :
pentru = 50Hz, = 6cm ;
pentru = 5.10
5
Hz, = 0, 06cm.
Observat ie.

In cazul conductoarelor, raportul dintre componen-
tele magnetic a si electrica ale energiei c ampului electromagnetic este
w
m
w
e

_
2

2
. (4.66)
Cum metalele se caracterizeaza prin >> 1 (vezi 4.1) , rezult a ca n
metale, spre deosebire de dielectrici, energia campului magnetic nu se
mparte n mod egal ntre cele doua componente, ci
w
m
>> w
e
.
4.6. Propagarea undelor electromagnetice n
medii de tip semiconductor
Asa cum am ar atat n &4.1, studiul propriet at ilor undelor electro-
magnetice n semiconductoare se realizeaz a cu ajutorul ecuat iilor (4.1).
Admit and c a n mediu se propag a o und a monocromatica de pulsat ie
si repetand rat ionamentul din paragraful precedent, g asim dup a calcule
simple
E

2
E
t
2
= 0 ; B

2
B
t
2
= 0, (4.67)
n care am denit permitivitatea complex a prin relat ia
= i

. (4.68)
Asadar, din punctul de vedere al propag arii undelor monocroma-
tice, semiconductorul este echivalent cu un dielectric de permitivitate
183
complexa (spre deosebire de modelul dielectricilor, unde permitivitatea
este real a si de modelul conductoarelor, a c aror permitivitate este pur
imaginara).
Existent a unei permitivit at i complexe implic a o viteza de faza com-
plex a u = 1/

, deci si un num ar de und a complex

k =

u
=
_
=
_

_
i

_
= k
1
ik
2
. (4.69)
Pentru a exprima part ile reala si imaginara ale num arului de und a
complex

k n funct ie de , , , , ridic am la p atrat (4.69), dup a care
identic am p art ile reala si imaginara din cei doi membri. Rezult a:
k
2
1
k
2
2
=
2
; k
1
k
2
=
1
2
.
Rezolvand acest sistem, g asim
k
2
1
=

2
2
_
_
1 +

2

2
+ 1
_
; k
2
2
=

2
2
_
_
1 +

2

2
1
_
, (4.70)
prin urmare

k va avea forma

k = k
1
ik
2
=
_
k
2
1
+k
2
2
e
i
; tg =
k
2
k
1
. (4.71)
S a exploat am acum analogia dintre ecuat iile (4.67) si cele ce descriu
propagarea undelor plane, monocromatice n medii dielectrice (vezi 4.2).
Astfel, solut iile acestor ecuat ii vor
{E, B} = {E
o
, B
o
} e
i(t

ks.r)
= {E
o
, B
o
} e
k
2
s.r
e
i(tk
1
.r)
. (4.72)
De asemenea, n virtutea lui (4 18) si (4.19), avem
s.E = 0 ; s.H = 0 ; H =

s E =

k

s E. (4.73)
184

Inlocuind (4.71) n ultima relat ie, obt inem:

H =
_
k
2
1
+k
2
2

s E
o
e
k
2
s.r
e
i
e
i(tk
1
.r)
. (4.74)
Considerat iile de mai sus ne arat a ca n mediile de tip semicon-
ductor avem unde plane, transversale, atenuate, ntre c ampurile E si H
existand o diferent a de faz a . Atenuarea (amortizarea) undei se da-
toreaza absorbt iei acesteia de catre mediu, fenomenul ind exprimat prin
exp (k
2
s.r), deci prin factorul ce cont ine partea imaginar a a num arului
de und a complex. Daca = 0, din (4.70) deducem k
2
= 0 si absorbt ia
nu are loc, iar cele dou a campuri sunt n faz a (dielectrici).
Observat ii
a) Prezent a unei permitivit at i complexe implic a existent a unui
indice de refract ie complex :
n =
c
u
=
c

k = n
1
i n
2
. (4.75)

In general, indicele de refract ie variaza cu lungimea de und a, prin ur-

mare mediile semiconductoare sunt nu numai absorbante, ci si disper-
sive. Fenomenului dispersiei i vom consacra un paragraf separat.
b) Dac a << 1 (cazul dielectricilor), prin dezvoltarea n serie a
radicalului din (4.70) avem
_
1 +

2

2
1 +
1
2

2
, (4.76)
prin urmare
k
2
1

2
_
1 +
1
4

2
_
; k
2
2

1
4

, (4.77)
deci atenuarea undei este independenta de pulsat ia . Daca 0,
obt inem
k
2
= 0 , k
1
= k =

, (4.78)
185
rezultat cunoscut.
La metale ( >> 1), deoarece
_
1 +

2

, avem din (4.70) :

k
2
1
= k
2
2
=
1
2
, (4.80)
caz nt alnit la studiul propag arii undelor prin conductoare.
Rezulta ca mediile de tip dielectric si conductor pot tratate, n
privint a propag arii undelor electromagnetice, drept cazuri limit a ale
mediilor de tip semiconductor, corespunz atoare valorilor << 1, re-
spectiv >> 1.
4.7. Propagarea undelor electromagnetice n
medii anizotrope
Dup a cum se stie, mediile anizotrope (cristalele) au propriet at i
diferite dup a direct ii diferite. La aceste corpuri permitivitatea si per-
meabilitatea sunt marimi tensoriale, iar ecuat iile constitutive se scriu
D
i
=
ik
E
k
; B
i
=
ik
H
k
(i, k = 1, 2, 3). (4.81)

In cele ce urmeaza ne vom limita la cristalele cu propriet at i de

dielectric, transparente pentru undele electromagnetice, av and
r
1.
Deoarece
E.E = E
i
D
i
= E
k
D
k
,
avem
E
i
(
ik
E
k
) = E
k
(
ki
E
i
),
prin urmare tensorul permitivit at ii electrice este simetric

ik
=
ki
.

In mod analog se deduce proprietatea

ik
=
ki
.
186
Elipsoidul lui Fresnel
Vom presupune c a marimile ce caracterizeaza cristalul din punct de
vedere magnetic au valori apropiate de cele ale vidului. O consecint a
imediat a a acestei ipoteze este W
e
>> W
m
. Densitatea componentei
electrice a energiei electromagnetice va atunci
2w
e
=
ik
E
i
E
k
=
11
E
2
1
+
22
E
2
2
+
33
E
2
3
+
+2
12
E
1
E
2
+ 2
23
E
2
E
3
+ 2
31
E
3
E
1
=
=

ii
E
2
i
+ 2

i>k

ik
E
i
E
k
(i, k = 1, 23),
sau, dac a mp art im cu 2w
e
si notam X
i
= E
i
/

2w
e

ii
X
2
i
+ 2

i>k

ik
X
i
X
k
= 1 . (4.82)
Aceasta este o cuadrica, anume un elipsoid, c aci tot i
ik
> 0. Dup a
cum se stie, putem face o rotat ie convenabil a a axelor de coordonate
(X
i
X

i
), astfel nc at noile axe X

i
sa coincid a cu axele principale ale
elipsoidului.

In acest caz, tensorul permitivit at ii devine diagonal, iar
ecuat ia (4.82) se reduce la forma canonica

ii
X

2
i
= 1.
Daca not am

ii
=

i
;
_

i
=
1
a

i
, (4.83)
mai putem scrie

i
X

2
i
a

2
i
=
X

2
a

2
+
Y

2
b

2
+
Z

2
c

2
= 1, (4.84)
unde am mai notat a

1
= a

, a

2
= b

, a

3
= c

. Componentele

i
(i = 1, 2, 3) ale tensorului permitivit at ii, redus la forma diagonal a,
187
sunt permitivit at ile mediului dup a axele principale ale elipsoidului si
se numesc permitivit at i principale, iar elipsoidul de ecuat ie (4.84) se
numeste elipsoidul lui Fresnel.
Renunt and la indicele prim, vom scrie (4.84) sub forma

x
X
2
+
y
Y
2
+
z
Z
2
= 1,
sau, dac a t inem seama ca n
2
i
= (
r
)
i
=
i
/
o
(i = 1, 2, 3),

o
(n
2
x
X
2
+n
2
y
Y
2
+n
2
z
Z
2
) = 1. (4.85)

Intruc at dup a direct ia axelor principale ale elipsoidului lui Fresnel avem
D
x
=
x
E
x
; D
y
=
y
E
y
; D
z
=
z
E
z
, (4.86)
conchidem ca, n cazul n care direct ia campului E coincide cu direct ia
uneia dintre axele principale ale elipsoidului lui Fresnel, c ampul D are
aceeasi direct ie. Pentru orice alt a direct ie, campurile E si D nu coincid.
Legea lui Fresnel a vitezelor undelor electromagnetice
Ne propunem s a stabilim o leg atur a ntre viteza de propagare a
undei electromagnetice ntr-un mediu anizotrop si direct ia de propa-
gare a undei.

In acest sens vom admite c a ntr-un cristal caracterizat
prin j = 0, = 0,
r
1 se propag a o und a electromagnetica plan a
monocromatica de forma
E = E
o
e
i(tk.r)
; D = D
o
e
i(tk.r)
;
H = H
o
e
i(tk.r)
. (4.87)
Daca direct ia de propagare este denit a prin versorul s(, , ),
faza undei va
t k.r =
_
t
x +y +z
u
_
=
_
t

k
x
k
u
_
,
unde am notat =
1
, =
2
, =
3
.
188
Pentru solut ionarea problemei propuse, vom utiliza ecuat iile lui
Maxwell sub forma convenabil a
H =
D
t
; E =
H
t
; .H = 0 ; .D = 0. (4.88)
Admit and c a tensorul permitivit at ii
ik
este diagonal, vom scrie relat iile
(4.86), comprimat, n una singur a
D
i
=
i
E
i
(f ar a sumare) ; (i = 1, 2, 3) .
Daca l, m, n sunt cosinusurile directoare ale campului D, mai avem
D
i
= l
i
D ; (l
1
= l, l
2
= m, l
3
= n ; i = 1, 2, 3).
Din (4.88)
4
rezult a atunci
D.s =
k
l
k
= 0 (k = 1, 2, 3). (4.89)
Pe de alt a parte, din (4.88)
1,2
avem

2
D
t
2
= E +(.E). (4.90)
Componenta dup a x
i
a acestei ecuat ii vectoriale este

2
D
i
t
2
=
1

i
D
i
+

x
i
_
1

k
D
k
x
k
_
,
unde se nsumeaza numai dup a k (dup a i nu se nsumeaza !). Mai putem
scrie
l
i

2
D
t
2
=
l
i

i
D +

x
i
_
l
k

k
D
k
x
k
_
,
sau, dac a avem n vedere (4.87)
2
si efectuam simplicarile indicate,
l
i
=
l
i

i
u
2


i

k
u
2
l
k
.
189
Not and
1

i
= v
2
i
; u
2
k
l
k

k
= A
2
, (4.91)
avem nc a
l
i
=

i
u
2
v
2
i
A
2
.

Inmult ind aceasta relat ie cu

i
, apoi nsum and dup a i si t in and seama
de (4.89), obt inem
3

i=1

2
i
u
2
v
2
i
= 0.
Daca mai not am v
1
= a, v
2
= b, v
3
= c, avem n ne

2
u
2
a
2
+

2
u
2
b
2
+

2
u
2
c
2
= 0, (4.92)
relat ie denumit a legea vitezelor a lui Fresnel sau formula lui Fresnel.
Pentru a determina semnicat ia marimilor a
2
, b
2
, c
2
, vom admite
pe r and ca unda electromagnetic a se propag a n lungul axelor
Ox, Oy, Oz. Pentru cazul propag arii n direct ia Ox, avem : =
1, = = 0, iar din (4.92) rezult a
(u
2
b
2
) (u
2
c
2
) = 0,
ceea ce nseamn a e u
2
= b
2
, e u
2
= c
2
, adic a u
2
1x
= b
2
, u
2
2x
= c
2
.

In mod asem an ator g asim : u

2
1y
= a
2
, u
2
2y
= c
2
si u
2
1z
= a
2
, u
2
2z
= b
2
.
Conchidem c a a
2
, b
2
, c
2
au semnicat ia unor viteze ale undei electro-
magnetice n direct ia axelor principale ale elipsoidului lui Fresnel, motiv
pentru care se numesc viteze principale.
Formula lui Fresnel este o ecuat ie algebric a bip atrat a n u cu
coecient i reali, deci admite dou a r ad acini u
2
1
si u
2
2
. Asadar, pentru
o direct ie dat a s a undei electromagnetice incidente, n cristal vor e-
xista doua valori absolute distincte pentru viteza, deci dou a unde cu
viteze diferite u
1
si u
2
.

In cele ce urmeaza ne propunem s a evident iem
semnicat ia vitezelor undelor electromagnetice dup a diferite direct ii,
admit and a > b > c.
190
a) Presupunem c a direct ia de propagare a undei este situat a n
planul y0z ( = 0). Din legea vitezelor (4.92) rezult a atunci
(u
2
a
2
)
_

2
u
2
b
2
+

2
u
2
c
2
_
= 0,
cu solut iile
u
2
1
a
2
= 0 ;

2
u
2
2
b
2
+

2
u
2
2
c
2
= 0.
Utiliz and relat ia
2
+
2
= 1 ( = 0), din ultima relat ie deducem
u
2
2
=
2
c
2
+
2
b
2
. (4.93)
Deci unda electromagnetic a, n cristal, sufer a fenomenul de
birefringent a, descompun andu-se n dou a unde (raze) : raza ordinar a,
cu viteza |u
1
| = a si raza extraordinara, cu viteza |u
2
| =
_

2
c
2
+
2
b
2
.

In planul considerat (y0z) prima reprezint a un cerc, iar a doua o elips a.

Intersect iile elipsei cu axele de coordonate se g asesc punand n (4.93)
= 0 (u
2y
= c), respectiv = 0 (u
2z
= b) (vezi Fig.4.7a). Se
observ a ca pentru orice direct ie ce pleaca din 0, u
1
= u
2
.
b) Dac a direct ia de propagare este n planul xOz ( = 0), din (4.92)
deducem
(u
2
b
2
)
_

2
u
2
a
2
+

2
u
2
c
2
_
= 0,
191
cu solut iile
u
2
1
= b
2
; u
2
2
=
2
c
2
+
2
a
2

_
u
2x
= c ;
u
2z
= a .
Exist a dou a direct ii n planul xOz pentru care u
1
= u
2
(vezi
Fig.4.7b). Aceste direct ii denesc axele optice ale cristalului. Un cristal
are maximum dou a axe optice. Cristalul cu o singur a ax a optic a se
numeste uniax, iar cel cu dou a - biax.
c) Pentru cazul n care direct ia de propagare este n planul xOy,
ecuat ia (4.92) conduce la
(u
2
c
2
)
_

2
u
2
a
2
+

2
u
2
b
2
_
= 0,
cu solut iile
u
2
1
= c
2
; u
2
2
=
2
b
2
+
2
a
2

_
u
2x
= b ;
u
2y
= a ,
reprezentate geometric n Fig 4.7c. Se observ a ca n planul xOy nu
exista axe optice.
Cele trei reprezentari geometrice din Fig.4.7 pot reunite n una
singur a, asa cum este aratat n Fig.4.8, obt in andu-se astfel reprezentarea
192
geometrica spat ial a a vitezelor razelor ordinar a si extraordinar a dup a
diferite direct ii.
S a determin am cosinusurile directoare , , ale axei optice a
cristalului n funct ie de vitezele principale a, b, c.

In acest scop vom
scrie legea vitezelor a lui Fresnel sub forma
u
4
[
2
(b
2
+c
2
) +
2
(a
2
+c
2
) +
2
(a
2
+b
2
)]u
2
+
+
2
b
2
c
2
+
2
a
2
c
2
+
2
a
2
b
2
= 0 .
Pentru ca aceasta ecuat ie sa aib a r ad acini confundate u
2
1
= u
2
2
, situat ie
corespunzatoare existent ei unei axe optice, trebuie sa avem :
[
2
(b
2
+c
2
) +
2
(a
2
+c
2
) +
2
(a
2
+b
2
)]
2

4 (
2
+
2
+
2
) (
2
b
2
c
2
+
2
a
2
c
2
+
2
a
2
b
2
) = 0,
unde n ultimul termen am nmult it cu
2
+
2
+
2
= 1. Aranj and n
mod convenabil termenii, mai putem scrie
[
2
(b
2
c
2
)]
2
+ [
2
(c
2
a
2
)]
2
+ [
2
(a
2
b
2
)]
2

2 [
2
(b
2
c
2
)][
2
(c
2
a
2
)] 2 [
2
(c
2
a
2
)][
2
(a
2
b
2
)]
2 [
2
(a
2
b
2
)][
2
(b
2
c
2
)] = 0,
sau
A
2
+B
2
+C
2
2AB 2BC 2CA = 0
n care am notat
A =
2
(b
2
c
2
) ; B =
2
(c
2
a
2
) ; C =
2
(a
2
b
2
). (4.94)
Ultima ecuat ie se mai scrie
(A+B C)
2
4AB = 0. (4.95)
Ment in and ipoteza a > b > c (vezi Fig.4.7 si Fig.4.8), deducem A >
0, B < 0, C > 0, deci 4AB > 0. Din (4.95) rezulta atunci
A+B C = 0 ; AB = 0. (4.96)
193
Daca A = 0, din (4.96)
1
avem B = C. Cum ns a B si C au semne
diferite, singura posibilitate este B = C = 0. Dar A = B = C = 0
nseamn a a = b = c, ceea ce corespunde unui mediu izotrop. Pentru ca
mediul sa e anizotrop, trebuie asadar sa avem A = 0, ceea ce presupune
B = 0, iar din (4.96)
1
rezult a A = C, adic a sistemul

2
(c
2
a
2
) = 0 ;
2
(b
2
c
2
) =
2
(a
2
b
2
) . (4.97)
Posibilitatea c = a ar presupune a = b = c (caci, prin ipotez a,
a > b > c), ceea ce ar corespunde unui mediu izotrop. Excluz and
aceasta posibilitate, r amane = 0. Utiliz and relat iile
2
+
2
= 1 si
(4.97)
2
, rezult a atunci
=
_
a
2
b
2
a
2
c
2
; =
_
b
2
c
2
a
2
c
2
. (4.98)
Asadar, axa optic a principal a se gaseste n planul x0z (lucru deja
cunoscut) si are parametrii directori denit i prin (4.98). Din a > b > c
rezult a ca acesti parametri sunt reali.
Fie E
1
, D
1
vectorii de camp corespunz atori razei ordinare si E
2
, D
2
vectorii de camp corespunzatori razei extraordinare. Utiliz and (4.87) si
(4.88), obt inem
D =
1
u
Hs ; H =
1
u
s E,
din care, prin eliminarea lui H, deducem
D =
1
u
2
[E(s.E)s]. (4.99)
S a transcriem aceasta relat ie pentru cele doua raze
u
2
1
D
1
= E
1
(s.E
1
)s ; u
2
2
D
2
= E
2
(s.E
2
)s,
apoi s a nmult im scalar relat iile obt inute cu D
2
, respectiv cu D
1
si sa
le scadem. Rezulta
(u
2
1
u
2
2
)D
1
.D
2
= E
1
D
2
E
2
D
1
= 0,
194
caci
E
1
D
2
= E
1i
D
2i
=
i
E
1i
E
2i
; E
2
D
1
= E
2i
D
1i
=
i
E
2i
E
1i
.
Asadar, dac a u
1
= u
2
, avem D
1
D
2
, adic a vectorii D
1
si D
2
sunt re-
ciproc ortogonali si oscileaza n plane perpendiculare. Planul ce cont ine
axa optic a si raza incidenta se numeste plan principal al cristalului sau
sect iune principal a.

In concluzie, raza incidenta se descompune n cristal
n dou a raze polarizate n plane perpendiculare : raza ordinar a, po-
larizat a n planul sect iunii principale si cea extraordinara, polarizat a
perpendicular pe acest plan.
Problema
S a se gaseasca densit at ile de energie electric a si magnetica n cazul
unei unde plane ce se propag a n direct ia s, ntr-un mediu dielectric
anizotrop.
4.8. Dispersia undelor electromagnetice
Considerat ii preliminare
Fie F(x) o funct ie denit a pe intervalul < x < +. Prin
denit ie, transformata Fourier a funct iei f(x) este
F(k) =
1

2
_
+

f(x) e
ikx
dx. (4.100)
Funct ia F(k) se numeste distribut ia spectral a a lui f(x) sau, pe scurt,
spectrul lui f(x).
Operat ia invers a, prin care obt inem funct ia f(x) plecand de la
transformata Fourier, se numeste transformata Fourier invers a
f(x) =
1

2
_
+

F(k) e
ikx
dk. (4.101)

Inlocuind formal F(k) n (4.101) cu expresia (4.100), n care schimb am

variabila de integrare din x n x

, avem
f(x) =
_
+

f(x

)
_
1
2
_
+

e
ik(xx

)
dk
_
dx

. (4.102)
195
Compar and (4.102) cu relat ia ce exprima proprietatea de ltraj a
distribut iei delta a lui Dirac (vezi E.6)
f(x) =
_
+

f(x

) (x x

) dx

, (4.103)
deducem reprezentarea Fourier a distribut iei delta
(x x

) =
1
2
_
+

e
ik(xx

)
dk. (4.104)
Fie, acum, f(x, t) solut ia ecuat iei de propagare, n direct ia axei Ox,
a unei unde plane monocromatice (vezi 4.5). Reprezentarea lui f(x, t)
prin integral a Fourier se va scrie
f(x, t) =
1

2
_
+

F(k, t) e
ikx
dk, (4.105)
unde am presupus c a variabila t r amane nemodicat a. Ecuat ia undei

2
f
x
2

1
u
2

2
f
t
2
= 0
cere sa avem
1

2
_
+

_
k
2
F(k, t) +
1
u
2

2
F(k, t)
t
2
_
e
ikx
dk = 0.
Daca transformata Fourier a unei funct ii este nula, nseamn a ca ns asi
funct ia este nula, deci

2
F(k, t)
t
2
+u
2
k
2
F(k, t) = 0. (4.106)
Solut ia general a a acestei ecuat ii este de forma
F(k, t) = A(k) e
ikut
+B(k) e
ikut
, (4.107)
196
iar f(x, t) devine
f(x, t) =
1

2
_
+

_
A(k) e
ik(xut)
+B(k) ee
ik(x+ut)
_
dk.
Primul termen corespunde unei unde progresive, iar cel de al doilea
unei unde regresive. Limit andu-ne la primul termen procedeu deja
adoptat si utilizat n acest capitol avem asadar solut ia
f(x, t) =
1

2
_
+

A(k) e
ik(xut)
dk, (4.108)
n care u este viteza de faza a undei, iar k num arul de und a, deci
ku =
2

u = 2 = .
Solut ia (4.108) se poate interpreta ca rezultand prin suprapunerea unui
num ar innit de unde, toate deplas andu-se n direct ia Ox si avand un
spectru continuu de frecvent e, de amplitudini A(k) dependente de vari-
abila k.
S a admitem ca la momentul t = 0, se d a f(x, 0) = g(x) :
f(x, 0) = g(x) =
1

2
_
+

A(k) e
ikx
dk.
Spectrul A(k) se obt ine prin transformata Fourier invers a
A(k) =
1

2
_
+

g(x

) e
ikx

dx

,
iar (4.108) devine
f(x, t) =
_
+

g(x

)
_
1
2
_
+

e
ik(xx

ut)
dk
_
dx

=
=
_
+

g(x

) (x x

ut) dx

= g(x ut),
197
adic a primul termen, corespunz ator unei unde progresive, din solut ia
general a (4.6). Atragem atent ia ca n dezvoltarea rat ionamentului de
p an a acum nu am t inut seama de dispersia mediului.

In trei dimensiuni, trecerea de la spat iul vectorilor de pozit ie r la

cel al vectorilor de und a k se realizeaza prin transformarea
f(r, t) =
1
(2)
3
2
_
+

A(k) e
i(k.rt)
dk, (4.109)
unde dk = dk
x
dz
y
dk
z
.
Relat ia (4.109) ramane valabil a si pentru funct iile de camp vectori-
ale, de pild a campul E(r, t) va reprezentat prin transformata Fourier
E(r, t) =
1
(2)
3
2
_
+

E
o
(k) e
i(k.rt)
dk. (4.110)
Observat ie. Transformatele Fourier (1.100) si (1.101) sunt una in-
versa celeilalte, prin urmare alegerea semnului exponent ialei n (4.100),
deci si n (4.110), este arbitrar a. Aceasta rezult a si din faptul c a
Re exp[i(k.r t)] este o funct ie par a.
Viteza de faza si viteza de grup
Fenomenele analizate n prezentul capitol au avut ca suport ipoteza
propag arii perturbat iilor electromagnetice prin unde plane, monocro-
matice n medii liniare si omogene, prin aceasta nt elegand c a funct ia
de und a (solut ia ecuat iei undelor) este proport ional a cu factorul
exp [i(k.r t)], k si ind independent i de r si t, admit and toto-
dat a ca dou a unde pot exista simultan, independent una de alta.

In realitate, pulsat ia este n general o funct ie de vectorul

de und a k : = (k). Aceasta relat ie exprima ecuat ia de dispersie
ce caracterizeaza mediul n care are loc propagarea undelor.

In mediile
izotrope toate direct iile sunt echivalente si depinde numai de k = |k| :
= (k). De pilda, pulsat ia unei unde luminoasentr-un dielectric liniar
este = ku = kc/n = kc/

.
S a scriem faza k.r t sub forma
k.
_
r

k
st
_
,
198
unde s este versorul lui k. Se observ a ca faza este constant a de-a lungul
traiectoriilor
r

k
st = r
o
= const.
sau
r = u
f
t +r
o
,
unde m arimea
u
f
=

k
s (4.111)
se numeste vitez a de faz a
Modelul undelor plane monocromatice, utilizat pan a n prezent
de noi ca instrument de lucru, corespunde ns a numai aproximativ re-
alit at ii.

Intr-adev ar, o astfel de und a nu este limitat a n spat iu sau/si
temporal, iar elementele sale caracteristice (pulsat ia, amplitudinea,
lungimea de und a) sunt considerate permanent constante. Dar, pen-
tru a transmite (si recept iona) un semnal, acesta trebuie s a e limitat,
iar amplitudinea semnalului trebuie s a e variabil a. O surs a de unde
electromagnetice emite, de fapt, grupuri sau pachete de unde, rezultate
prin suprapunerea unor unde de pulsat ii foarte apropiate.
Pentru a nt elege ce este un pachet de unde, sa consider am cazul
simplu al propag arii unei perturbat ii n direct ia Ox. Daca perturbat ia
199
este caracterizata prin funct ia (x), descompunerea spectral a a acesteia
va (vezi 4.101) :
(x) =
1

2
_
A(k) e
ikx
dk.
S a admitem ca perturbat ia este localizata n jurul unei pozit ii x
o
si
este construit a dintr-o serie de numere de und a ce au valorile distribuite
n jurul unei valori k
o
(Fig.4.9 a, b). Fie x si k dimensiunile pa-
chetului de unde n spat iul coordonatelor, respectiv n cel al numerelor
de und a.

In acest caz, o und a e
ikx
va suferi o modicare de faz a, de la un
capat la cel alalt al pachetului, de m arime kx, iar o und a e
i(k+k)x
va
suferi o schimbare de faz a (k+k)x. La capetele din stanga si dreapta
ale pachetului (x) 0, datorit a rezultatului aproximativ nul al supra-
punerii componentelor cu diferite numere de und a. Asadar, pentru cele
dou a pozit ii n faz a, avem
(k + k)x kx = kx 2.

In trei dimensiuni, trecerea de la spat iul r la spat iul k se realizeaza

printr-o transformare de tipul (4.109), adica
(r, t) =
1
(2)
3
2
_
A(k) e
i[k.r(k)t]
dk, (4.112)
unde se presupune c a (k) este o funct ie reala (nu avem absorbt ie).
Dezvolt and n serie (k) n jurul unei valori centrale k
o
a lui k, avem
(k) = (k
o
) + (k k
o
)
i

k
i
+.... (i = 1, 2, 3) . (4.113)
Vom presupune c a A(k) are un maxim sucient de pronunt at n
apropierea valorii k
o
, pentru a putea ret ine numai primii doi termeni
din dezvoltarea (4.113). Notand
(k
o
) =
o
;
_

k
i
_
k=k
o
= (u
g
)
i
, (4.114)
200
mai putem scrie
(k) =
o
+u
g
.(k k
o
). (4.115)
Pun and k.r = k
o
.r + (k k
o
).r n (4.112) si utiliz and (4.115), avem
(r, t) = e
i(k
o
.r
o
t)
1
(2)
3
2
_
A(k) e
i(kk
o
).(ru
g
t)
dk. (4.116)
Aceasta este o unda numit a modulat a, care n centrul pachetului
are valoarea exp[i(k
o
.r
o
t)] nmult ita cu o amplitudine-anvelop a ce
depinde de spat iu si timp numai n combinat ia r u
g
t :
(r, t) = (r u
g
t) e
i(k
o
.r
o
t)
.
Forma oscilat iilor si forma acestora ntr-un grup de unde sunt in-
dicate n Fig.4.10. Anvelopa grupului este constant a de-a lungul traiec-
toriilor r u
g
t = r
o
= const., sau
r = r
o
+u
g
t, (4.117)
deci se deplaseaza cu viteza de grup
(u
g
)
i
=

k
i
.
201

In mediile izotrope u
g
= (d/dk)s, iar n vid
= ck = c(k
i
k
i
)
1
2
; deci u
f
= u
g
= c.
Se poate stabili o relat ie ntre viteza de faza si cea de grup a unei
unde. Avem :
u
g
=

k
=

k
(u
f
k) = u
f
+k
u
f
k
=
= u
f
+
1

u
f

_
_
1

= u
f

u
f

, (4.118)
numit a legea de dispersie a lui Rayleigh.
Aplicat ie. S a consider am un grup de unde luminoase ce se propag a
n direct ia axei Ox. Vom presupune c a numerele de und a ale undelor
ce prin suprapunere dau nastere pachetului sunt cuprinse n intervalul
k
o

k
2
k k
o
+
k
2
, unde k ndeplineste condit ia |k| << k
o
.
De asemenea, admitem ca amplitudinile undelor componente sunt egale
ntre ele, pentru orice k cuprins n intervalul considerat. Cum n unda
luminoas a efectul campului E este net preponderent fat a de cel al
campului B, unda ce caracterizeaza pachetul va de forma (4.116),
adic a
E(x, t) = e
i(k
o
x
o
t)
E
o

2
_
k
o
+
k
2
k
o

k
2
e
i(kk
o
)(xu
g
t)
dk,
unde E
o
= E(k
o
). Utiliz and substitut ia k k
o
= , mai avem
E(x, t) =
E
o

2
e
i(k
o
x
o
t)
_
+k/2
k/2
e
i(xu
g
t)
d.
Integrala se calculeaza cu usurint a, iar rezultatul este
E(x, t) =
2E
o

2
sin
_
(x u
g
t)
k
2
_
x u
g
t
e
i(k
o
x
o
t)
. (4.119)
202
Expresia obt inut a cont ine doi factori. Primul,
_
2

E
o
e
i((k
o
x
o
t)
,
reprezinta o und a ce se propaga cu frecvent a purt atoare medie
o
si
este omogen a n spat iu. Amplitudinea undei rezultante variaz a de la un
punct la altul datorit a celui de al doilea factor
sin
_
(x u
g
t)
k
2
_
x u
g
t
g
_
(x u
g
t)
k
2
_
g(). (4.120)
Acest factor are un maxim pronunt at pentru x = u
g
t (lim
0
sin

= 1),
maxim ce nu este x n spat iu, ci se deplaseaza cu viteza u
g
(Fig.4.11),
deci cu viteza de grup.
Lat imea maximului principal, n unit at i , este egala cu , deci
extinderea spat ial a a acestui maxim, la un moment dat, va dat a de
relat ia =
k
2
. x , de unde
k . x 2. (4.121)
Daca se iau n considerat ie si maximele secundare, avem
k . x 2. (4.121

)
203
Aceasta relat ie ne furnizeaza informat ii privind localizarea spat ial a a
unui semnal electromagnetic. Fie, de pilda, x = d (l argimea transver-
sala a semnalului), k = 2k
y
si D distant a fat a de sursa (Fig.4.12).
Avem atunci
k
y
= k
d
2D
=
d
D
,
iar din (4.121) rezulta 2k
y
d 2, deci
d

D .
Se observ a ca l argimea transversal a a semnalului este cu atat mai mic a,
cu cat lungimea de und a a undei emise este mai mic a. Din acest mo-
tiv, pentru transmiterea dirijat a a semnalelor undelor electromagnetice
(cazul radarului) se utilizeaz a microunde ( 10
3
10
2
m).
Inegalitatea (4.121) poate transcrisa pentru perechea de variabile
si t, pe baza unui rat ionament similar celui de mai sus : durata
t a unui semnal, recept ionat ntr-un punct x din spat iu (x = const.),
se va determina prin relat ia =

2
. t , sau, dac a t inem seama
si de maximele secundare,
. t 2 . (4.122)
Relat ia (4.122) condit ioneaza l argimea n frecvent a a semnalu-
lui de intervalul de timp t necesar detect iei sale. De pild a, n cazul
semnalelor radio, dac a lu am pentru t limita de audibilitate a ure-
chii omului (t 5.10
5
s), rezult a 4.10
4
Hz. Av and n vedere
ca
o
>> , rezult a ca n transmisiile radio frecvent a
o
a undei
purt atoare trebuie sa e mult mai mare dec at cea a semnalelor sonore
transmise.

In concluzie, cu cat un grup de unde este mai concentrat n spat iu,

cu at at este mai larg intervalul k, deci va cont ine o plaj a mai larg a de
unde monocromatice diferite. De asemenea, cu cat grupul de unde este
mai concentrat n durat a, cu atat este mai dispersat n frecvent a.
Teoria clasica a dispersiei undelor electromagnetice
Asa cum am aratat cu alt prilej, exist a unele fenomene ntre
care cel de dispersie a undelor electromagnetice pentru explicarea
204
carora teoria lui Maxwell se dovedeste nesatisf acatoare. O teorie corecta
a fenomenului de dispersie nu putea elaborat a decat t in and seama
de structura discontinu a a substant ei. Acest lucru a fost realizat de
H.A.Lorentz, pe baza modelului clasic al oscilatorului elementar.
S a consider am un mediu neutru din punct de vedere electric, liniar,
omogen si izotrop, n care se propag a o und a electromagnetica plan a. Fie
N num arul de atomi din unitatea de volum, ecare atom ind presupus
a format dintr-un electron cu sarcina e si masa m, legat cvasielastic
de nucleul pozitiv. Asupra ec arui electron vor act iona trei categorii de
fort e :
a) Fort a cvasielastica m
2
o
r, unde
o
este pulsat ia proprie a os-
cilatorului ;
b) Fort a de fr anare m r, echivalent a cu una de frecare, datorat a
campului electromagnetic propriu ;
c) Fort a electromagnetica F
L
= e(E+vB). Modelul ales ind,
ns a, nerelativist (v << c), componenta magnetica a fort ei electromag-
netice poate neglijatan raport cu cea electrica.

Intr-adev ar, admit and
ca permitivitatea si permeabilitatea mediului sunt apropiate de cele ale
vidului (
o
,
o
) (cazul gazelor), avem :
|v B| = v
o
H sin =
v
c
2
H

sin << |E|.

Ecuat ia diferent ial a de miscare a electronului va atunci
mr = m
2
o
r m r eE,
sau
r + r +
2
o
r =
e
m
E. (4.123)
Pentru a integra aceasta ecuat ie, vom cauta solut ia de forma
r = r
o
e
it
. (4.124)
T in and seama de faptul c a unda este plan a, adic a E si B sunt de forma
E = E
o
e
i(k.rt)
; B = B
o
e
i(k.rt)
,
205
g asim dup a calcule simple
r
o
=
e
m
1

2
o
+i
E
o
e
ik.r
,
deci
r =
e
m
1

2
o
+i
E . (4.125)
De aici deducem viteza electronului v = r = ir, prin urmare
putem scrie expresia densitat ii curentului de conduct ie
j = N e v = i N e r = i
Ne
2
m

2
o
+i
E . (4.126)

Inlocuind aceast a expresie n ecuat ia lui Maxwell B =

o
_
j+
o
E
t
_
,
obt inem
B = i
o

o
_
1 +
Ne
2
m
o
1

2
o
+i
_
E . (4.127)
Modelul de mediu ales de noi ind de tip semiconductor, permitivitatea
complexa se va exprima prin (4.68), cu observat ia ca n cazul de fat a,
datorit a alegerii semnului fazei vectorilor de camp, vom avea = +i

.
(O astfel de alegere este neesent ial a!) Cum j = E, avem din (4.126)
= i
Ne
2
m

2
o
+i
(4.128)
si atunci
=
_
1 +
Ne
2
m
1

2
o

2
i
_
. (4.129)
Pe de alt a parte, din denit ia indicelui de refract ie al undei ce se
propag a n mediul nostru rezult a
n =
c
u
= c
_

_
1 +
Ne
2
m
o
1

2
o

2
i
_1
2
, (4.130)
206
relat ie numit a ecuat ia de dispersie pentru modelul studiat.
Observ and c a indicele de refract ie este complex, sa alegem n =
n
1
+in
2
. Avem atunci
n
2
= n
2
1
n
2
2
+ 2in
1
n
2
= 1 +
Ne
2
m
o

2
o

2
+i
(
2
o

2
)
2
+
2

2
,
sau, dac a identic am p art ile reala si imaginara
n
2
1
n
2
2
= 1 +
Ne
2
m
o

2
o

2
(
2
o

2
)
2
+
2

2
;
2n
1
n
2
=
Ne
2
m
o

(
2
o

2
)
2
+
2

2
. (4.131)
Ecuat iile (4.131) au fost obt inute pentru N oscilatori cu frecvent a
proprie
o
.

In cazul a N tipuri de oscilatori, formulele de mai sus se vor
scrie
n
2
1
n
2
2
= 1 +
e
2
m
o
N

i=1
N
i
(
2
i

2
)
(
2
i

2
)
2
+
2

2
;
2n
1
n
2
=
e
2
m
o
N

i=1
N
i

(
2
i

2
)
2
+
2

2
, (4.132)
n care
i
este pulsat ia proprie a oscilatorilor de tipul i, din care N
i
se
a a n unitatea de volum.
Av andn vedere relat ia dintre n si k, un indice de refract ie complex
va implica un num ar de und a complex :

k = k
1
+ik
2
. Din acest motiv,
discut ia ce urmeaza este valabil a at at pentru n, cat si pentru k. Daca
admitem c a propagarea are loc n direct ia axei Ox si observ am ca vec-
torul de camp E este proport ional cu exp (ikx), distingem urm atoarele
trei cazuri:
1) k
1
= 0 ; num arul de und a este pur imaginar, iar unda se
atenueaza rapid, f ar a a se propaga n mediu (unda evanescenta).
2) k
2
= 0 ; unda se propag a f ar a atenuare.
3) k
1
, k
2
= 0 ; unda se propag a cu o amplitudine ce descreste
exponent ial cu x, atenuarea ind cu at at mai puternic a cu cat k
2
este
mai mare.
207
De aici rezult a, ca o prima concluzie, faptul c a partea imaginar a
k
2
a lui

k descrie absorbt ia undei electromagnetice n mediu, absorbt ie
datorat a energiei disipate prin efectul fr an arii electronului n c ampul
electromagnetic propriu. Unda se amortizeaza n sensul pozitiv sau
negativ al axei Ox, dup a cum k
2
> 0 sau k
2
< 0.
Ca o aplicat ie imediata, sa admitem ca mediul nostru este o plasm a
neutr a (metal, ionosfera) cu N electroni n unitatea de volum. Neglij and
fort ele cvasielastica (
o
= 0) si de frecare ( = 0), relat ia (4.130) se
reduce la
n
2
= 1
Ne
2
m
o
1

2
= 1

2
p

2
< 1, (4.133)
unde expresia
2
p
= Ne
2
/m
o
se numeste pulsat ia plasmei. Relat ia
(4.133) este util a, de pild a, la studiul reexiei si refract iei fasciculelor
de raze X la suprafat a unui metal (plasm a neutr a). Astfel, daca si
sunt unghiul de incident a, respectiv de refract ie, avem :
sin
2

sin
2

= n
2
= 1

2
p

2
.
Daca pulsat ia a radiat iei X este inferioara pulsat iei
p
a plasmei,
indicele de refract ie n devine pur imaginar, prin urmare fasciculul de
raze X sufera fenomenul de reexie total a.
Revenind la ecuat ia de dispersie (4.130), s-o aplic amn cazul gazelor
si al vaporilor.

Intruc at aici densitatea N a atomilor polarizat i este mica,
putem dezvolta n serie cel de al doilea membru. Avem :
n = n
1
+in
2
1 +
Ne
2
2m
o
1

2
o

2
i
, (3.134)
de unde rezult a
n
1
1 = f
1
() =
Ne
2
2m
o

2
o

2
(
2
o

2
)
2
+
2

2
;
n
2
= f
2
() =
Ne
2
2m
o

(
2
o

2
)
2
+
2

2
. (4.135)
208
Reprezentarea graca a funct iilor f
1
() si f
2
() (vezi Fig.4.13) ne per-
mite sa tragem urmatoarele concluzii :
Pentru =
o
(pulsat ie de rezonant a), funct ia f
1
() se anuleaza,
iar f
2
() prezint a un maxim pronunt at. Din cele precedente stim
ca partea imaginar a a indicelui de refract ie complex (sau, echivalent,
a num arului de und a complex) descrie absorbt ia n mediu, ceea ce
nseamn a ca n regiunea vecin a cu
o
mediul este opac pentru unda
incident a.
Funct ia f
1
() admite un maxim pentru =
max
=
o

1
2
si
un minim pentru =
min
=
o
+
1
2
, valori ce se gasesc usor egaland
cu zero derivata lui f
1
() n raport cu . Prin urmare, n domeniul
de frecvent e <
o

1
2
; >
o
+
1
2
, partea real a a indicelui de
refract ie (de fapt n
1
1) creste cu cresterea lui , fenomen cunoscut
sub numele de dispersie normal a.

In domeniul
o

1
2
< <
o
+
1
2
,
deci n vecin atatea frecvent ei de rezonant a, indicele de refract ie scade
cu cresterea frecvent ei. O astfel de dispersie se numeste anomal a.
Conchidem, asadar, ca substant ele au - n general vorbind - un
domeniu limitat de transparent a pentru undele electromagnetice, dome-
niu a c arui l argime depinde de frecvent a undelor incidente. O asemenea
concluzie difera de cea dedusa din teoria lui Maxwell, care consider a
mediile dielectrice (de pild a) ca ind transparente pentru undele elec-
tromagnetice, indiferent de frecvent a acestora. Desi teoria lui Lorentz
209
are la baz a un model simplist de oscilator atomic, motiv pentru care
se dovedeste a n concordant a cu experimentul doar n unele cazuri
(vapori si gaze ideale), concluzia de mai sus r amane, n esent a, valabil a.
Observat ie
Legea de dispersie a lui Rayleigh (4.118) se mai poate scrie sub
forma
u
g
=
1
_
dk
d
_ =
1
n
c
+

c
dn
d
=
c
n +
dn
d
.
Pentru pulsat ii corespunzatoare dispersiei normale, derivata dn/d
este pozitiva si, admit and c a n > 1, putem scrie
u
g
< u
f
< c .

In vecin atatea pulsat iei de rezonant a

o
, derivata dn/d este ne-
gativ a (vezi Fig.4.13), ceea ce ar duce la concluzia u
g
> c. O astfel de
concluzie nu poate corect a, pentru simplul motiv c a n regiunea de
absorbt ie indicele de refract ie este pur imaginar, ceea ce nseamn a ca
denit ia u
g
= /k - n aceasta regiune - si pierde sensul.

In general,
deci, avem u
g
c.
Cat priveste ns a viteza de faza u
f
, aceasta poate lua valori su-
perioare lui c. Ca exemplu, s a transcriem relat ia de dispersie (4.133)
pentru undele electromagnetice ntr-o plasm a neutr a (ionosfer a) :

2
=
2
p
+
2
n
2
=
2
p
+c
2
k
2
.
Avem :
u
g
=

k
= c
2
k

< c ; u
f
=

k
=
_
c
2
+

2
p
k
2
> c,
caci ck < . Din cele de mai sus rezult a, de asemenea : u
g
u
f
= c
2
.
Am obt inut, ntre altele, un rezultat notabil : viteza de faz a a unei
unde electromagnetice poate dep asi viteza luminii n vid. Subliniem c a
aceasta concluzie nu este n contradict ie cu teoria relativit at ii, dup a cum
se va vedea n Vol. II .
210
Relat ii de dispersie
O formulare mai riguroas a a teoriei dispersiei a fost dat an deceniul
al treilea al secolului trecut de H.A.Kramers si R.Kronig si se bazeaza
pe teoria funct iilor de o variabil a complexa.
Vom pleca de la formula lui Cauchy
f(z
o
) =
1
2i
_
C
f(x) dx
x z
o
, (4.136)
unde z
o
este un punct interior curbei C. S a alegem drept contur de
integrare semicercul de raza innit a din planul complex superior, nchis
prin ns asi axa real a, ce nconjoar a punctul z
o
(Fig.4.14). Dac a |f(z)|
tinde la zero destul de repede la distant e mari de origine, integrala pe
semicerc tinde la zero si (4.136) devine
f(z
o
) =
1
2i
_
+

f(x) dx
x z
o
. (4.137)
Fie z
o
= x
o
+ i ( > 0), unde x
o
este un pol situat pe axa reala.

In acest caz, (4.137) se mai scrie

f(x
o
) =
1
2i
lim
0
_
+

f(x) dx
x (x
o
+i)
. (4.138)
Ocolind polul x
o
cu un semicerc de raza , astfel nc at x
o
+i sa
r aman a n interiorul conturului, putem exprima funct ia f(x
o
) n felul
211
urm ator
f(x
o
) =
1
2i
lim
0
_

f(x) dx
x x
o
=
1
2i
lim
0
_
_
x
o

f(x) dx
x x
o
+
+
_
+
x
o
+
f(x) dx
x x
o
_
+
1
2i
lim
0
_
x
o
+
x
o

f(x) dx
x x
o
. (4.139)
Prin denit ie, limita expresiei cont inut an paranteza p atrat a din (4.139)
se noteaza
lim
0
_
_
x
o

f(x) dx
x x
o
+
_
+
x
o
+
f(x) dx
x x
o
_
= P
_
+

f(x) dx
x x
o
(4.140)
si se numeste valoarea principal a a integralei n punctul x = x
o
.

In
ceea ce priveste ultima integral a din (4 139), aceasta se calculeaza usor
efectu and schimbarea de variabil a x x
o
= e
i
. Avem :
lim
0
_
x
o
+
x
o

f(x) dx
x x
o
=
= lim
0
_
2

f(x
o
+ e
i
)
e
i
i e
i
d = i f(x
o
),
prin urmare
f(x
o
) =
1
i
P
_
+

f(x) dx
x x
o
. (4.141)
Daca scriem funct iile f(x) si f(x
o
) sub form a complexa
f(x) = A(x) +iB(x) ; f(x
o
) = A(x
o
) +iB(x
o
),
din (4.141) rezulta
A(x
o
) =
1

P
_
+

B(x) dx
x x
o
; B(x
o
) =
1

P
_
+

A(x) dx
x x
o
,
(4.142)
numite relat iile lui Hilbert.
212
Pentru a aplica aceste relat ii n cazul dispersiei, s a alegem ca vari-
abil a x pulsat ia , iar ca funct ie f(x)
f() = f
1
() +if
2
() = A() +iB(), (4.143)
unde f
1
() si f
2
() sunt denite de (4.135). Deducem atunci
f
1
(
o
) =
1

P
_
+

f
2
() d

o
; f
2
(
o
) =
1

P
_
+

f
1
() d

o
,
sau
n
1
(
o
) 1 =
1

P
_
+

n
2
() d

o
;
n
2
(
o
) =
1

P
_
+

[n
1
() 1] d

o
, (4.144)
formule care se numesc relat iile de dispersie sau relat iile Kramers - Kro-
nig. Aceste relat ii au important a si n alte domenii ale zicii (vezi lista
de referint e bibliograce).
Din relat iile Kramers - Kronig rezult a ca, pentru a avea loc dis-
persia radiat iilor electromagnetice, aceasta trebuie sa e nsot ita (ntr-
o masur a mai mare sau mai mica) de absorbt ie.

Intr-adev ar, dac a
absorbt ia lipseste (n
2
= 0), din (4.144) obt inem n
1
= n = 1, iar viteza
de faza este
u
f
=

k
=
c
n
= c,
ceea ce exprima lipsa dispersiei.
Dispersia n cristale
S a relu am problema propag arii undelor electromagnetice n medii
anizotrope, discutat a n 4.7, pentru a pune n evident a caracteristicile
fenomenului de dispersie n astfel de medii. Limit andu-ne la undele
luminoase, sa scriem faza unei unde plane sub forma
= t +k.r = t +ks.r = t +

c
(x, y, z),
213
unde funct ia se numeste eiconal. Gradientul eiconalului este
= n ; k =

c
n. (4.145)
Modulul vectorului n este indicele de refract ie al mediului, con-
siderat aici ca transparent.

Intr-un mediu anizotrop, |n| depinde si de
direct ie, spre deosebire de mediile izotrope n care |n| depinde numai de
frecvent a.
S a stabilim ecuat ia ce explica forma razelor luminoase. Conform
principiului lui Fermat, pe traiectoria unei raze ntre dou a puncte A si
B este minima integrala
=
_
B
A
n. ds =
_
B
A
n ds,
adic a
=
_
B
A
[n(ds) +n(ds)] = 0. (4.146)
Daca este versorul tangentei la raz a, putem scrie
n = r.n ; (ds) = . d(r).

Inlocuind n (4.146) si integrand prin p art i, obt inem

=
_
B
A
_
n
d(n )
ds
_
r (ds) = 0 ,
de unde rezult a
d(n )
ds
= n,
sau, dac a explicit am derivata si scriem dn/ds = .n,
d
ds
=
1
n
_
n ( .n)

, (4.147)
214
care este ecuat ia cautat a. Dar d /ds = /, unde este raza de curbura
a curbei, iar versorul normalei principale, ortogonal la (triedrul lui
Frenet). Obt inem atunci
1

= .
n
n
, (4.148)
prin urmare raza este curbat a n direct ia cresterii indicelui de refract ie.
Viteza de propagare a razei luminoase este viteza de grup u
g
=
/k, a carei orientare este data de versorul .
S a stabilim legea dispersiei radiat iilor electromagnetice n mediile
anizotrope.

In acest scop vom apela la ecuat ia (4.99), pe care o vom
scrie sub forma
D = [E(s.E)s],
sau, n proiect ia pe direct ia x
i
(i = 1, 2, 3),
D
i
= [E
i
(s.E)s
i
] =
ik
E
k
.
Cum
r
u
2
= /
o
;
ik
=
o
(
r
)
ik
, mai avem
n
2
[E
i
(s.E)s
i
] = (
r
)
ik
E
k
.
Dar ns = n, deci
n
2
E
i
(n
k
E
k
)n
i
= (
r
)
ik
E
k
,
sau
[n
2

ik
n
i
n
k
(
r
)
ik
]E
k
= 0 . (4.149)
Pentru ca ecuat ia (4.149) sa admit a solut ii nebanale, este necesar
sa avem

n
2

ik
n
i
n
k
(
r
)
ik

= 0 . (4.150)
Daca x, y, z sunt direct iile principale ale tensorului (
r
)
ik
, iar
(
r
)
x
, (
r
)
y
, (
r
)
z
permitivit at ile (relative) principale, rezolv and deter-
minantul (4.150) ajungem la ecuat ia
n
2
[(
r
)
x
n
2
x
+ (
r
)
y
n
2
y
+ (
r
)
z
n
2
z
]
215
{n
2
x
(
r
)
x
[(
r
)
y
+ (
r
)
z
] +n
2
y
(
r
)
y
[(
r
)
x
+ (
r
)
z
]+
+n
2
z
(
r
)
z
[(
r
)
x
+ (
r
)
y
]} + (
r
)
x
(
r
)
y
(
r
)
z
= 0 . (4.151)
Aceasta ecuat ie da sub form a implicita legea dispersiei, adica
dependent a de frecvent a a vectorului de und a. Pentru o direct ie data
a lui n (deci a lui k), ea reprezinta o ecuat ie patratica pentru n
2
cu
coecient i reali. De aceea, ecarei direct ii n i corespund, n general,
dou a valori absolute distincte ale vectorului de und a.
Lu and (
r
)
i
constant i, ecuat ia (4.151) determin a n coordonatele n
i
o anumit a suprafat a, numit a suprafat a vectorilor de und a sau suprafat a
normalelor.
Aceste investigat ii arat a ca ecuat ia (4.151) ne este altceva decat o
alt a forma de scriere a ecuat iei lui Fresnel, nt alnit a n 4.7, scris a astfel
nc at sa pun a n evident a fenomenul de dispersie.
Dup a cum stim, direct ia razelor luminoase este dat a de vectorul
viteza de grup u
g
= /k.

In mediul izotrop direct ia sa coincide cu
direct ia lui k; n mediul anizotrop, ns a, direct iile celor doi vectori nu
coincid. Fie un vector, numit vectorul razei, care coincide ca direct ie
cu viteza de grup si al carui modul se deneste prin
n. = 1 . (4.152)
S a consider am un fascicul monocromatic care diverge dintr-o surs a
punctiform a. Valoarea eiconalului este
=
_
n. ds =
_
n.

ds =
_
ds

Intr-un mediu omogen, este constant de-a lungul razei, astfel c a =

L/, unde L este lungimea segmentului de raza. Deci, dac a de-a lungul
ecarei raze a fasciculului luam un segment proport ional cu , obt inem
o suprafat a numit a suprafat a razelor, ale carei puncte au aceeasi faza.
Scriind condensat ecuat ia (4.151) sub forma f(k
x
, k
y
, k
z
) = 0, avem

k
i
=
f
k
i
/
f

,
216
prin urmare componentele vitezei de grup sunt proport ionale cu
derivatele f/k
i
, deci cu derivatele f/n
i
. Cum vectorul f/n este
dirijat dup a normala la suprafat a f = 0, conchidem ca direct ia vectoru-
lui este data, ntr-un anumit punct, de normala la suprafat a vectorilor
de und a n acel punct.
Problema
Se considera ca ntr-un metal exist a N purt atori de sarcin a n uni-
tatea de volum, ecare avand masa m, sarcina e si satisfacand ecuat ia
m
dv
dt
+
m

v = eE ,
unde este timpul de relaxare. Se cere :
a) S a se determine expresia conductivit at ii electrice complexe

.
b) S a se scrie ecuat iile de dispersie pentru conductivitate.
c) Sa se explicen ce mod este corelata Re() de pierderea de energie
prin efect Joule.
4.9. Propagarea undelor electromagnetice prin
ghiduri de unda
Prin ghiduri de und a nt elegem dispozitive de forma tubular a, me-
talice sau nemetalice, de sect iune constant a sau variabil a, utilizate pen-
tru transmiterea dirijat a, la distant a, a undelor electromagnetice. Cele
mai utilizate sunt ghidurile metalice de sect iune constant a, umplute cu
un dielectric (n general gazos, de pild a aerul), sau n care s-a real-
izat vid. Denumirea ghidului este dat a de forma sect iunii transversale
a tubului, aceasta put and : circular a, dreptunghiular a, eliptic a etc.
Sect iunile unor ghiduri au forme speciale, n funct ie de destinat ia aces-
tora.
Ghidurile de und a sunt utilizate pe scara larg a n electronica si
radiotehnic a, n zica nuclear a, precum si n alte domenii (de ex. n
tehnica militar a).
Exist a diverse procedee de abordare teoretica a problemei trans-
misiei undelor electromagnetice prin ghiduri de und a. Noi vom utiliza
217
procedeul cel mai simplu, care consta n utilizarea direct a a ecuat iilor
lui Maxwell, urm and ca la sf arsitul paragrafului s a oferim cititorului o
formulare alternativ a.
A. Ghiduri de unda de sect iune rectangulara
Vom presupune ca sect iunea transversal a a ghidului este drep-
tunghiular a, latura mare a dreptunghiului ind a, iar cea mic a b. De
asemenea, vom considera peretele interior al ghidului ca ind din metal
(sau metalizat) foarte bun conductor ( ), iar dielectricul din inte-
riorul ghidului este aerul (
o
,
o
).
Ecuat iile ce vor descrie campul electromagnetic n interiorul ghidu-
lui vor , evident, ecuat iile lui Maxwell, completate cu condit iile la
limit a si relat iile de material (ecuat iile constitutive). Scriind ecuat iile
campului electromagnetic sub forma (4.1)
H =
o
E
t
; .B = 0 ;
E =
o
H
t
; .E = 0 ,
si aplicand operatorul rotor ecuat iilor de evolut ie, gasim printr-un pro-
cedeu deja cunoscut
E
o

2
E
t
2
= 0 ; H
o

2
H
t
2
= 0 . (4.153)
Geometria sect iunii transversale a ghidului indic a utilizarea coordo-
natelor carteziene ortogonale. Admit and c a axa ghidului este orientat a
dup a axa Oz, solut iile ecuat iilor (4.153) vor de forma
E(x, y, z, t) = E(x, y) e
i(tk
z
z)
;
H(x, y, z, t) = H(x, y) e
i(tk
z
z)
. (4.154)
Introduc and solut iile (4.154) n (4.153) si observ and c a /t
i,
z
k
2
z
, obt inem pentru E(x, y) si H(x, y) ecuat iile
(
2
+
2
) E(x, y) = 0 ; (
2
+
2
) H(x, y) = 0 , (4.155)
218
unde am notat

2
=

2
c
2
k
2
z
= k
2
k
2
z
, (4.156)
iar

2
=

2
x
2
+

2
y
2
este laplaceanul bidimensional.
Pentru determinarea solut iilor ecuat iilor de propagare (4.155), ele
trebuiesc completate cu condit iile la limit a. Acestea se obt in din
ecuat iile de trecere (3.40), pe care le transcriem mai jos
D
2n
D
1n
= ; E
2T
E
1T
= 0 ; B
2n
B
1n
= 0 ; H
2T
H
1T
= i
N
.
Alegand planul xOz ca reprezentand unul dintre peret ii (metalici)
interiori ai ghidului, iar versorii N, T, n asa cum este indicatn Fig.4.15,
a doua si a treia dintre ecuat iile de trecere conduc la
(E E
c
).n = 0 ; (BB
c
).n = 0 , (4.157)
unde E
c
, B
c
sunt vectorii de camp n interiorul peretelui conductor.
Peretele ind - conform ipotezei - un foarte bun conductor, potrivit
219
legii lui Ohm j = E, pentru j nit si , trebuie sa avem E
c
= 0,
ceea ce implica B
c
= 0. R amane, deci
E
T
|
S
= 0 E
z
|
S
= 0 (sau E
x
|
S
= 0) ;
H
n
|
S
= 0 (sau
H
z
n

S
= 0) . (4.158)
Ultima relat ie se obt ine proiectand pe axa x ecuat ia lui Maxwell H =

o
E
t
si apoi aplic and-o la peretele ghidului (vezi Fig.4.15).
Combin and solut iile cu condit iile la limit a, se constata ca n ghid
putem avea urm atoarele tipuri de unde:
a) Unde de tip electric (E) sau transversal-magnetic (TM), carac-
terizate prin : H
z
= 0 peste tot n interiorul ghidului, cu condit ia la
limit a E
z
|
S
= 0 ;
b) Unde de tip magnetic (M) sau transversal electric (TE), carac-
terizate prin E
z
= 0 peste tot n interiorul ghidului, cu condit ia la limit a
H
z
n

S
= 0 ;
c) Unde de tip transversal electro-magnetic, pentru care E
z
=
0, H
z
= 0 peste tot n interiorul ghidului. Aceste unde nu prezint a
un interes deosebit pentru studiul nostru.
Unde de tip electric (E)
Pentru a determina solut ia problemei, vom proiecta pe axele Ox si
Oy ecuat iile de evolut ie ale lui Maxwell :
E
z
y

E
y
z
= i
o
H
x
;
E
x
z

E
z
x
= i
o
H
y
;
H
z
y

H
y
z
= i
o
E
x
;
H
x
z

H
z
x
= i
o
E
y
,
care, avand n vedere c a /z ik
z
si H
z
= 0, se mai scriu
E
z
y
+ik
z
E
y
= i
o
H
x
; ik
z
E
x
+
E
z
x
= i
o
H
y
;
k
z
H
y
=
o
E
x
; k
z
H
x
=
o
E
y
.
220
Se constata ca putem exprima componentele de camp n funct ie de
derivatele part iale ale unei singure componente, anume E
z
. Utiliz and
notat ia (4.156), avem :
E
x
=
ik
z

2
E
z
x
; E
y
=
ik
z

2
E
z
y
;
H
x
=
i
o

2
E
z
y
; H
y
=
i
o

2
E
z
x
; H
z
= 0 . (4.159)
Componenta de camp E
z
se determina ca solut ie a ecuat iei (4.155)
1
,
n proiect ie pe direct ia z
(
2
+
2
)E
z
(x, y) = 0 .
Utiliz and metoda separarii variabilelor, vom scrie solut ia sub forma
E
z
(x, y) = X(x) Y (y) , (4.160)
care conduce la ecuat iile
X +
2
1
X = 0 ; Y +
2
2
Y = 0 , (4.161)
unde

2
=
2
1
+
2
2
. (4.162)
Solut iile ecuat iilor (4.161) sunt de forma
X(x) = A sin
1
x +B cos
1
x ; Y (y) = C sin
2
y +D cos
2
y ,
asadar solut ia E
z
(x, y) este de forma
E
z
(x, y) = const.
sin
cos
(
1
x)
sin
cos
(
2
y) . (4.163)
Constantele se determina din condit ia pe frontier a E
z
|
S
= 0, care se
traduce prin : E
z
= 0 pentru x = (0, a) ; y = (0, b). De aici deducem,
pe de o parte B = D = 0, iar pe de alta

1
=
n
1

a
;
2
=
n
2

b
, (4.164)
221
de unde
E
z
(x, y) = E
o
sin
n
1

a
x sin
n
2

b
y,
si atunci solut ia cautat a capat a forma
E
z
(x, y, z, t) = E
o
sin
n
1

a
x sin
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
. (4.165)
Aceste considerat ii ne permit sa scriem expresiile componentelor
vectorilor de camp n unda de tip (E). Utilizand (4.159), avemn deni-
tiv
E
x
=
ik
z

2
E
o
n
1

a
cos
n
1

a
x sin
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
;
E
y
=
ik
z

2
E
o
n
2

b
sin
n
1

a
x cos
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
;
E
z
= E
o
sin
n
1

a
x sin
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
; (4.166)
H
x
=
i
o

2
E
o
n
2

b
sin
n
1

a
x cos
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
;
H
y
=
i
o

2
E
o
n
1

a
cos
n
1

a
x sin
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
;
H
z
= 0 .
Unde de tip magnetic (M)

In acest caz solut ia se gaseste utiliz and acelasi procedeu, cu

observat ia ca, de data aceasta, componentele de camp se vor exprima n
funct ie de derivatele part iale ale lui H
z
n raport cu x si y, iar condit iile
la limit a vor concentrate n relat ia
H
z
n

S
= 0, care conduce la
dX
dx
= 0 pentru x = (0, a) ;
dY
dy
= 0 pentru y = (0, b).
Pentru componentele de camp se obt in urm atoarele expresii (a c aror
deducere detaliat a o l asam n seama cititorului) :
222
E

x
=
i
o

2
H
o
n
2

b
cos
n
1

a
x sin
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
;
E

y
=
i
o

2
H
o
n
1

a
sin
n
1

a
x cos
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
;
E

z
= 0 ; (4.167)
H

x
=
ik
z

2
H
o
n
1

a
sin
n
1

a
x cos
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
;
H

y
=
ik
z

2
H
o
n
2

b
cos
n
1

a
x sin
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
;
H

z
= H
o
cos
n
1

a
x cos
n
2

b
y e
i(tk
z
z)
.
Discut ie
a) Efectu and produsele scalare E.H, respectiv E

.H

, constat am ca
acestea sunt egale cu zero. Asadar, n ghid unda si p astreaza propri-
etatea de transversalitate.
b) Not and =
c
/c, avem din (4.156)
k
2
z
=

2
c
2


2
c
c
2
; k
z
=
1
c
_

2
c
. (4.168)
Pentru ca unda s a se propage n ghid f ar a absorbt ie (atenuare), este
necesar s a avem k
2
z
> 0, ceea ce implic a pentru pulsat ie
c
=
min
.
Asadar, exista o frecvent a minim a (sau critic a, sau, nc a, de prag ) pe
care trebuie s-o posede unda pentru a se propaga prin ghid

c
=
min
= 2
min
= 2
c

max
. (4.169)
Daca <
c
, unda se atenueaz a prin absorbt ie si nu se propaga. Prin
urmare, ghidul joac a rol de ltru de frecvent e.
c) Combinand (4.156) cu (4.162), avem :

2
=
2
1
+
2
2
=
2
_
n
2
1
a
2
+
n
2
2
b
2
_
=

2
c
c
2
,
223
de unde

c
=
max
=
2c

c
=
2
_
n
2
1
a
2
+
n
2
2
b
2
. (4.170)
Lungimea de und a critic a se noteaza, de obicei, cu doi indici, cores-
punz and valorilor lui n
1
si n
2
pentru care =
c
. Astfel, din investi-
garea solut iei pentru undele de tip (E), deducem c a cele mai mici valori
posibile ale lui n
1
si n
2
sunt : n
1
= n
2
= 1 (valoarea 0 nu este posibil a,
n sensul ca ar anula unda). Asadar :

max
=
11
=
2
_
1
a
2
+
1
b
2
. (4.171)
Daca a = b, avem
11
= a

2, deci
max
este de ordinul dimensiunii
laturii sect iunii transversale a ghidului.

In cazul undelor de tip (M) obt inem frecvent a minima analiz and
solut ia (4.167), n particular H

z
. Aici, spre deosebire de cazul precedent,
este posibila si valoarea zero pentru numerele n
1
si n
2
. Urm and o cale
cu totul similar a, g asim

10
= 2a ;
01
= 2b . (4.172)
Din cele de mai sus rezult a ca transmiterea undelor electromagne-
tice prin ghiduri de und a implica tehnica producerii undelor centime-
trice si chiar milimetrice, corespunzatoare unor frecvent e de ordinul gi-
gahertzilor (1GHz = 10
9
Hz). Astfel de unde se numesc microunde.
d) S a calcul am cele dou a tipuri de vitez a asociate undei ce se
propag a prin ghid. Viteza de faz a este
u
f
=

k
z
=
k
k
z
c > c ,
iar cea de grup
u
g
=

k
z
=
c k
z
_

2
+k
2
z
=
c
2
k
z

=
k
z
k
c < c .
224
Evident u
f
u
g
= c
2
, ca o dovad a n plus n sprijinul considerat iilor teo-
retice de mai sus.
e) Sa determinam energia transportat a de unda prin ghid. Fie unda
de tip (E) si sa facem apel la vectorul lui Poynting complex , denit
n 4.4. Utiliz and (4.46), avem
<
em
> =
1
2
_
Re (EH

)
_
.n =
=
1
2
Re (EH

)
z
=
1
2
Re (E
x
H

y
E
y
H

x
),
sau, dac a utiliz am (4.159),
<
em
> =
1
2
k
z

4
_
E
z
x
E

z
x
+
E
z
y
E

z
y
_
=
=
1
2
k
z

4
(
2
E
z
).(
2
e

z
),
unde
2
= i /x+j /y este operatorul nabla n planul xOy. Fluxul
energiei electromagnetice prin sect iunea S a ghidului va

em
=
_
S
<
em
> dS =
1
2
k
z

4
_
S
(
2
E
z
).(
2
E

z
) dS.
Integr and prin p art i, avem
_
S
(
2
E
z
).(
2
E

z
) dS =
_
C
E

z
E
z
n
dl
_
S
E

2
E
z
dS,
unde C este conturul ghidului. Cum E
z
|
S
= 0, integrala pe contur
se anuleaza. Pe de alt a parte, potrivit discut iei de mai sus,
2
E
z
=

2
E
z
, deci

em
=
1
2
k
z

2
_
S
|E
z
|
2
dS.
Energia pe unitatea de lungime a ghidului va
W
em
l
=

em
l t
=

em
u
z
=
1
2
k
z

2
_
S
|E
z
|
2
dS .
225

In vid, alegand pragul de frecvent a, avem = ck si reg asim expresia

cunoscuta
W
em
l
=
1
2

o
_
S
|E
z
|
2
dS .
Pentru undele de tip (M), n vid, un calcul similar conduce la relat ia
W
em
l
=
1
2

o
_
S
|H
z
|
2
dS ,
dup a cum era de asteptat.
B. Ghiduri de unda de sect iune circulara
Spre deosebire de cazul precedent, n care a fost indicat a utilizarea
coordonatelor carteziene ortogonale, de data aceasta se impune folosirea
coordonatelor cilindrice , , z. Aleg and si de data aceasta axa Oz orien-
tat a dup a axa ghidului, solut iile ecuat iilor (4.153), scrise n coordonate
cilindrice, vor de forma
E(, , z) = E(, ) e
i(tk
z
z)
;
H(, , z) = H(, ) e
i(tk
z
z)
. (4.173)
Introduc and solut iile (4.173) n (4.153), reg asim ecuat iile (4.155), unde
notat ia (4.156) si ment ine semnicat ia, iar laplaceanul bidimensional

2
va

2
=

2

2
+
1

+
1

2
.

In continuare, urm and procedeul cunoscut, vom scrie solut ia pentru

unda de tip electric sub forma
E
z
(, ) = F() () ,
dup a care, separand variabilele, g asim

2
F
F
+
F

F
+
2

2
=

= p ,
226
unde p este o constant a. Solut ia cautat a trebuie sa e periodica, de
perioad a 2, prin urmare solut ia ecuat iei
+p = 0,
adic a e

p
, cere sa avem

p = m (num ar ntreg). G asim atunci
F +
1

+
_

m
2

2
_
F = 0 ,
sau, dac a efectuam schimbarea de variabila
1
= ,
d
2
F
d
2
1
+
1

1
dF
d
1
+
_
1
m
2

2
1
_
= 0 . (4.174)
Dup a cum stim (vezi 1.136), aceasta este o ecuat ie de tip Bessel. Singura
solut ie a acestei ecuat ii ce satisface condit iile zice este funct ia Bessel
de ordinul m : J
m
(
1
) = J
m
().
Componentele vectorilor de camp, pentru unda de tip electric, vor
atunci
E

= ik
z
J

m
()
sin
cos
(m) e
i(tk
z
z)
;
E

= ik
z
m

J
m
()
cos
sin
(m) e
i(tk
z
z)
;
E
z
=
2
J
m
()
sin
cos
(m) e
i(tk
z
z)
; (4.175)
H

=
ik
2

m J
m
()
cos
sin
(m) e
i(tk
z
z)
;
H

=
ik
2

m
()
sin
cos
(m) e
i(tk
z
z)
;
H
z
= 0 ,
iar pentru cele de tip magnetic
E

=
i

m J
m
()
cos
sin
(m) e
i(tk
z
z)
;
227
E

= i J

m
()
sin
cos
(m) e
i(tk
z
z)
;
E

z
= 0 ; (4.176)
H

= ik
z
J

m
()
sin
cos
(m) e
i(tk
z
z)
;
H

=
ik
z
m

J
m
()
cos
sin
(m) e
i(tk
z
z)
;
H

z
=
2
J
m
()
sin
cos
(m) e
i(tk
z
z)
,
unde J

m
() = J

m
(
1
) = dJ
m
/d
1
.
Av and n vedere c a E are direct ia normalei la peretele ghidului
(direct ia lui ), aceasta implica pentru componentele tangent iale (vezi
Fig.4.16)
E
z
|
=R
= E

|
=R
= 0 ,
care conduce la relat iile
J
m
(R) = 0 pentru undele de tip (E) ;
J

m
(R) = 0 pentru undele de tip (M) . (4.177)
228
Fie
(m)
1
,
(m)
2
, ...
(m)
i
... solut iile succesive ale ecuat iei (4.177)
1
si
(m)
1
,
(m)
2
, ...
(m)
i
... solut iile succesive ale ecuat iei (4.177)
2
, adic a

mi

i
=

(m)
i
R
pentru undele de tip (E) ;

mi

i
=

(m)
i
R
pentru undele de tip (M) . (4.178)
Am obt inut, deci, o serie dubl a, innit a, de valori , ecare ca-
racterizata prin doi indici, pentru care propagarea undelor n ghid este
posibil a. Pentru o valoare dat a a num arului de und a k, deci pentru o
frecvent a dat a, exist a seria dubl a de valori posibile pentru k
z
k
2
z
= k
2

2
mi
; sau k
2
z
= k
2

mi
2
, (4.179)
dup a cum unda este de tip (E) sau de tip (M). Pentru ecare valoare
a lui k
z
corespunde o lungime de und a si o viteza de propagare a fazei
undei n ghid date de
=
2
k
z
; u
f
=

k
z
.
Apel and la relat ia de dispersie n vid = c k, rezult a
u
f
=
k
k
z
c > c , (4.180)
Pentru a calcula viteza de grup, vom renunt a la indicii lui . Din (4.179)
avem :
u
g
=

k
z
=
ck
z
_
k
2
z
+
2
=
c
2
k
z

=
k
z
k
c < c ,
de unde
u
f
u
g
= c
2
,
rezultat nt alnit la studiul ghidurilor cu sect iune rectangular a. Pentru
ca unda s a se propage n ghid f ar a absorbt ie, trebuie sa avem
k
2
z
=
1
c
2
(
2

2
c
) > 0 ,
229
unde
c
= c este pulsat ia minim a (critic a), ce exprima granit a dintre
transmisie si absorbt ie. Mai putem scrie

c
= 2
min
= c
min
= c

(o)
1
R
,
unde
(o)
1
este r ad acina de ordinul zero a ecuat iei (4.177)
1
si are valoarea
2, 4. Deci

min
=
2, 4 c
2R
;
max
=
c

min
=
2R
2, 4
. (4.181)
De pild a, dac a raza tubului este de 10 cm , un calcul aproximativ d a

min
10
9
Hz ;
max
30cm ,
frecvent a (respectiv lungime de und a) ce corespund microundelor.
C. Metoda lui Borgnis
O variant a de studiu teoretic al propag arii undelor electromagne-
tice prin ghiduri de und a a fost oferit a de zicianul de origine german a
Fritz Eduard Borgnis.

In cele ce urmeaza vom da elementele de baza ale
acestei teorii, urm and ca cititorul s a efectueze singur calculele interme-
diare.
Metoda preconizata de Borgnis are ca punct de plecare ecuat iile
campului electromagnetic (4.1) scrise n coordonate curbilinii ortogo-
nale q
1
, q
2
, q
3
unde, pentru simplicarea calculelor, se alege (vezi Anexa
D)
h
1
= 1;
h
2
h
2
independent de q
1
,
condit ie ndeplinit a, de altfel, n cele doua cazuri precedente A si B.
Admit and vectorii de camp de forma
E = E
o
e
it
; H = H
o
e
it
, (4.182)
Borgnis a ar atat ca ecare dintre cele 8 ecuat ii ale lui Maxwell se poate
reduce la una si aceeasi ecuat ie, n care locul componentelor de c amp
230
E
i
, B
i
este luat de o singur a funct ie U(q
1
, q
2
, q
3
, t), numit a funct ia lui
Borgnis. Acest lucru se poate realiza e prin substitut ia
E
1
= k
2
U +

2
U
q
2
1
; E
2
=
1
h
2

2
U
q
1
q
2
; E
3
=
1
h
3

2
U
q
1
q
3
;
H
1
= 0 ; H
2
=
ik
2
h
3
U
q
3
; H
3
=
ik
2
h
2
U
q
2
, (4.183)
e prin substitut ia
E

1
= 0 ; E

2
=
i
h
3
U

q
3
; E

3
=
i
h
2
U

q
2
;
H

1
= k
2
U

2
U

q
2
1
; H

2
=
1
h
2

2
U

q
1
q
2
; H

3
=
1
h
3

2
U

q
1
q
3
.
(4.184)
Efectuand calculele g asim, f ar a dicultate, urm atoarea ecuat ie cu
derivate part iale de ordinul al doilea

2
U
q
2
1
+
1
h
2
h
3
_

q
2
_
h
3
h
2
U
q
2
_
+

q
3
_
h
2
h
3
U
q
3
__
+k
2
U = 0 , (4.185)
numit a ecuat ia lui Borgnis.
Cele doua tipuri de solut ii (4.183) si (4.184) dau doua tipuri de unde
(numite si moduri de propagare) ce se pot propaga n ghid : unde de tip
(E) si unde de tip (M). Aleg and (de pild a, n coordonate cilindrice) axa
z dup a axa tubului, funct ia lui Borgnis se poate scrie
U(q
1
, q
2
, q
3
, t) = U
o
(q
2
, q
3
) e
i(tk
z
z)
.

In continuare, discut ia urmeaza calea deja cunoscuta din cele dou a e-

xemple precedente : se scriu condit iile la limit a si se asociaza solut iile
cu aceste condit ii.
Remarcam faptul c a, pe de o parte, metoda oferit a de Borgnis
cont ine cazurile (A) si (B) drept cazuri particulare, dar pe de alta
substitut iile (4.183) si (4.184) nu sunt chiar atat de evidente si se obt in
doar prin ncercari repetate.
231
Observat ie
Undele electromagnetice transmise cu ajutorul ghidurilor sunt
direct ionate colimate, motiv pentru care receptorul trebuie s a vad a
sursa emit atoare (vezi discut ia ce nsot este Fig.4.12).
Un tip special de ghiduri, destinate undelor electromagnetice lumi-
noase, sunt asa-numitele bre optice, dispozitive ce permit transmiterea
la distant a, f ar a pierderi, a imaginilor. Fenomenul ce st a la baza con-
struirii acestora este cel de reexie total a.
Problema
S a se determine lungimea de und a
max
a unei unde de tip (M),
care se propaga ntr-un ghid cu sect iune dreptunghiular a, de laturi a si
b, dac a n interiorul ghidului se g aseste un mediu semiconductor.
4.10. Teoria radiat iei electromagnetice
Solut ionarea ecuat iilor cu derivate part iale
ale potent ialelor electrodinamice
Cu prilejul studiului electrostaticii si al magnetostaticii am denit
not iunile de multipol electric, respectiv multipol magnetic si am investi-
gat momentele electric si magnetic multipolare, plecand de la expresiile
potent ialului scalar V (r) si a potent ialului vector A(r) (vezi 1.77 si
2.38 )
V (r) =
1
4
_
V
(r

)
|r r

|
d

; A(r) =

o
4
_
V
j(r

)
|r r

|
d

, (4.186)
prin dezvoltarea integrandului n serie Taylor.

In aceste relat ii sursele
sunt considerate stat ionare, fapt ce se traduce matematic prin aceea ca
densit at ile de sarcina (r) si de curent j(r) nu depind explicit de timp.

In regim nestat ionar, potent ialele electrodinamice V (r, t) si A(r, t)

vor solut ii ale ecuat iilor de tip DAlembert neomogene (vezi 3.69 si
3.70)
V

2
V
t
2
=

; A

2
A
t
2
= j, (4.187)
232
n care sursele (densit at ile de sarcina (r, t) si de curent j(r, t)) sunt
funct ii at at de pozit ie, cat si de timp.

In cele ce urmeaza ne propunem s a solut ion am ecuat iile (4.187)

prin metoda funct iei Green (vezi Anexa F). Observ am, n acest sens, ca
ecuat iile (4.187) au forma comun a
= f(r, t) , (4.188)
unde =
1
u
2
p
2
t
2
este operatorul lui DAlembert. Proced and ca si
n Cap.I, vom deni funct ia Green ca solut ie a ecuat iei
G(r, t; r

, t

) = (r r

) (t t

) . (4.189)
Daca reusim sa determin am funct ia G, atunci solut ia ecuat iei
(4.188) se va scrie sub forma
(r, t) =
_
dr

_
dt

G(r, t; r

, t

)f(r

, t

), (4.190)
unde dr

este un element de volum n spat iul vectorilor r

(de exemplu
dr

= dx

dy

dz

).
Pentru a determina funct ia G, vom scrie transformatele Fourier ale
lui Gsi (rr

) (tt

). Fie k si noile variabile si g(k, ) transformata

Fourier a funct iei Green. Avem atunci
G(r, t; r

, t

) =
1
(2)
2
_
dk
_
d e
ik.(rr

)
e
i(tt

)
g(k, ) ;
(r r

) (t t

) =
1
(2)
4
_
dk
_
d e
ik.(rr

)
e
i(tt

)
, (4.191)
unde dk este un element de volum n spat iul vectorilor de und a ( de
exemplu dk = dk
x
dk
y
dk
z
). Not and r r

= R ; t t

= si nlocuind
(4.191) n (4.189), avem :
_
e
ik.R
e
i
_
=
_
k
2
+

2
u
2
_
e
i(k.R)
,
233
caci operatorul este independent de variabilele de integrare. Rezult a
atunci transformata Fourier g(k, ), ca solut ie a unei ecuat ii algebrice
g(k, ) =
1
(2)
2
1
k
2

2
u
2
. (4.192)

Inlocuind acest rezultat n expresia funct iei Green (4.191)

1
, g asim
G(r, t; r

, t

) =
1
(2)
4
_
dk
_
e
i(k.R)
k
2

2
u
2
d . (4.193)
Observ am ca integrala dup a este divergenta datorit a polilor =
uk de la numitor. Pentru a efectua integrarea, vom considera drept
un num ar complex si vom alege polii n mod convenabil, ind totodat a
atent i sa p astram sensul relat iei de cauzalitate dintre funct iile f si din
(4.188) : dac a f este cauza (sursa) unui fenomen, atunci este efectul
acestuia. De pild a, densitatea de curent dintr-un circuit este cauza ce
produce radiat ia ntr-o anten a. Aceasta nseamn a, n cazul nostru, ca
(r, t) poate depinde de f(r

, t

) numai dac a t > t

, deci integrala
_
d
e
i
k
2

2
u
2
234
nu aduce nici o contribut ie n (4.193) pentru t < t

. Aceasta concluzie
ne determin a sa alegem polii n apropierea axei reale, dar n semiplanul
inferior (Fig.4.17), ceea ce se obt ine formal pun and +i n loc de si
consider and apoi limita pentru 0. Aleg and un contur de integrare
circular ce se nchide pe axa real a, cu polii n interiorul conturului, si
av and n vedere c a > 0, putem aplica formula reziduurilor
_
C
f(z) dz = 2 i
n

k=1
a
(k)
1
, (4.194)
unde n este num arul polilor aat i n interiorul curbei nchise C,
a
(1)
1
, a
(2)
1
, ... sunt reziduurile respective, iar semnul minus se datoreaza
sensului de parcurs pe conturul de integrare, indicat n Fig.4.17. Dup a
cum este cunoscut din teoria funct iilor de o variabil a complexa, rezidu-
urile se calculeaza dup a formula
Rez f(z)|
z=z
j
= (z z
j
) f(z)|
z=z
j
. (4.195)
Observ and c a integrandul nostru are singularit at i n z
1
= kui , z
2
=
ku i, avem
lim
0
_
+

i(+i)
k
2

(+i)
2
u
2
= 2 i c
2
_
e
iuk
2uk
+
e
iuk
2uk
_
=
=
2u
k
sin uk (t > t

) . (4.196)

Inlocuind acest rezultat n (4.193), avem

G(r, t; r

, t

) =
u
(2)
3
_
dk
_
e
ik.R
sin uk
k
. (4.197)
Pentru a calcula integrala din (4.196), apel am la coordonate
sferice n spat iul vectorilor de und a.

In acest caz dk = d
3
k =
k
2
sin dk d d , k.R = k R sin si atunci
G(r, t; r

, t

) =
u
(2)
3
_

o
k sin uk dk
_

o
e
ikRcos
sin d
_
2
o
d .
(4.198)
235
Integrala dup a se calculeaza usor cu ajutorul substitut iei kr cos = .
Se obt ine
_

o
e
ikRcos
sin d =
2
kR
sin kR
si atunci
G(r, t; r

, t

) =
2u
(2)
2
R
_

o
sin kR sin uk dk . (4.199)
Aceasta ultim a integral a se calculeaza utiliz and formula trigonometric a
sin sin =
1
2
[cos( ) cos( +)] ,
ceea ce ne indica totodat a faptul c a integrandul din (4.199) este o funct ie
par a, deci putem scrie
_

o
=
1
2
_
+

,
adic a
G(r, t; r

, t

) =
u
2(2)
2
R
_
+

[cos(kRuk) cos(kR +uk)] dk .

Observ and c a n integrand putem ad auga n mod convenabil funct iile
impare i sin(kRuk) si i sin(kR+uk), caz n care
_
+

e
ik(Ruk)
dk = 2 (Ru) ;
_
+

e
ik(R+uk)
dk = 2 (R+u) ,
nu sunt altceva dec at transformatele Fourier ale distribut iilor Dirac, mai
putem scrie G sub forma
G(r, t; r

, t

) =
u
4R
[(Ru) (R +u)] ,
236
sau, dac a apel am la (E.16),
G(r, t; r

, t

) =
1
4R
_
(
R
u
_
( +
R
u
_
. (4.200)
Ca si p an a acum, vom lua n considerat ie numai undele progresive,
adic a numai termenul ce cont ine ( R/u) din (4.200). Revenind la
vechea notat ie, obt inem n denitiv G sub forma
G(r, t; r

, t

) =
1
4|r r

|

_
t t

|r r

|
u
_
. (4.201)
Relat ia (4.201) exprim a faptul c a efectul observat n punctul deter-
minat de vectorul de pozit ie r, la momentul t, este datorat perturbat iei
ce s-a produs n punctul r

la un moment anterior (precedent, retardat)

t

= t R/u < t. Din acest motiv, funct ia Green (4.201) se numeste

funct ie Green retardat a. (Acelasi rat ionament ne determina sa numim
funct ia Green ce cont ine ( +R/c) - funct ie Green avansata).

Inlocuind
(4.201) n (4.190) si integrand dup a t

, obt inem n sf arsit

(r, t) =
1
4
_
dr

_
t

dt

_
t t

|rr

|
u
_
|r r

|
f(r

, t

) =
=
_
f
_
r

, t
|rr

|
u
_
|r r

|
dr

. (4.202)
Asadar, pentru a cunoaste (r, t) (efectul), este necesar s a
cunoastem f (cauza) la momentul retardat t

= t |r r

|/u, n punc-
tul determinat de r

, raportul |r r

|/u ind timpul necesar propag arii

fenomenului din punctul r

n punctul r.

In concluzie, solut iile ecuat iilor neomogene (4.187) ale potent ialelor
electrodinamice sunt de forma
V (r, t) =
1
4
_
V

_
r

, t
|rr

|
u
_
|r r

|
dr

;
237
A(r, t) =

4
_
V
j
_
r

, t
|rr

|
u
_
|r r

|
dr

, (4.203)
numite potent iale retardate. Cunoasterea potent ialelor V si A, deci a
campului electromagnetic E , Bn punctul r, la momentul t, presupune
cunoasterea surselor , j ale campului, n punctul r

, la momentul t

=
t |r r

|/u.

In regim cvasistat ionar, |r r

|/u << T, unde T este perioada

oscilat iei electromagnetice. Daca, de pild a, = 50Hz (curent alterna-
tiv industrial), obt inem R << cT = 6.10
3
km, deci curent ii de joas a
frecvent a sunt, practic, cvasistat ionari. Potent ialele electrodinamice
care descriu fenomenele electromagnetice cvasistat ionare sunt, asadar,
de forma
V (r, t) =
1
4
_
V
(r

, t)
|r r

|
d

;
A(r, t) =

4
_
V
j(r

, t)
|r r

|
d

. (4.204)

In regim stat ionar, precum stim, sursele si j nu depind explicit de

timpul t, iar potent ialele V si A sunt date de (4.186).
Aplicat ii
a) S a determinam potent ialele V si A asociate campului produs
de o sarcin a punctiform a ce are o miscare oarecare dat a, n vid. Fie e
sarcina particulei si x(t) traiectoria acesteia. Vom scrie viteza particulei
sub forma
dx
dt
= c (t) , (4.205)
iar densit at ile de sarcina (r, t) si de curent j(r, t) le vom exprima cu
ajutorul distribut iei lui Dirac
(r, t) = e [r x(t)] ;
j(r, t) = e c (t) [r x(t)] . (4.206)
238
S a calcul am, de pild a, potent ialul scalar V . Potrivit lui (4.203)
1
,
acesta va
V (r, t) =
e
4
o
_

_
r

x
_
t
|rr

|
c
__
|r r

|
d

.
Observ and c a distribut ia delta ce intervine n integral a se poate scrie

_
r

x
_
t
|r r

|
c
__
=
_
[r

x(t

)]
_
t

t +
|r r

|
c
_
dt

,
mai avem
V (r, t) =
e
4
o
_
dt

_
[r

x(t

)]
_
t

t +
|rr

|
c
_
|r r

|
d

=
=
e
4
o
_
dt

1
|r x(t

)|

_
t

t +
|r r

|
c
_
. (4.207)
Pe de alt a parte, din teoria distribut iei delta se stie ca
_
g(t

) [f(t

) t] dt

=
_
g(t

)
df
dt

_
f(t

)=t
. (4.208)
Cum n cazul nostru
g(t

) =
1
|r x(t

)|
; f(t

) = t

+
|r x(t

)|
c
,
iar
df
dt

= 1 +
1
c
d
dt

{[r
i
x
i
(t

)][r
i
x
i
(t

)]}
1
2
=
= 1 +
1
c
r
i
x
i
(t

)
|r x(t

)|
_

dx
i
dt

_
= 1
(r
i
x
i
)
i
|r x(t

)|
= 1 n. ,
unde n este versorul direct iei r x(t

), avem n denitiv
V (r, t) =
_
e
4
o
|r x| (1 n. )
_
t=t

+
|rx(t

)|
c
, (4.209)
239
n care n, si x sunt funct ii de t

In mod similar se gaseste potent ialul vector

A(r, t) =
_

o
e
4 |r x| (1 n. )
_
t=t

+
|rx(t

)|
c
. (4.210)
Potent ialele determinate prin relat iile (4.209), (4.210) se numesc
potent iale Wiechert - Lienard.
Pe baza considerat iilor de mai sus, ne d am seama ca este incorect sa
exprim am, de pild a, potent ialul scalar al c ampului produs de un num ar
de electroni n miscare prin formula
V (r, t) =
1
4
_
V
(r

, t

)
|r r

|
d

=
1
4
q
R
,
deoarece densitatea de sarcina microscopic a depinde de t

care, la
r andul s au, depinde de |r r

|. Expresia corecta este (4.209)!

b) S a interpret am, n lumina celor discutate n acest paragraf,
condit ia de etalonare Lorentz (vezi 3.68)
.A+
V
t
= 0 . (4.211)
Din necesitatea ca aceasta condit ie sa e satisfacut a n punctul de ob-
servare, avem pe de o parte :
V
t
=
1
4
_
V
1
R

_
r

, t
R
u
_

_
t
R
u
_ d

,
Pe de alt a parte, observ am ca
.j
_
r

, t
R
u
_
=
j

_
t
R
u
_.
_
t
R
u
_
=
=
1
u
j

_
t
R
u
_.R =
1
u
j

_
t
R
u
_.

R ;
240

.j = (.j)
t
R
u
=const.

1
u
j

_
t
R
u
_.

R ,
de unde
.j = (

.j)
t
R
u
=const.

.j .

In acest caz
.A =

4
_
V
.
_
j
R
_
d

,
sau, dup a unele reduceri si aplicarea teoremei Green-Gauss-
Ostrogradski,
.A =

4
_
V
1
R
(

.j)
t
R
u
=const.
d

Inlocuind aceste rezultate n condit ia Lorentz (4.211), avem :

.A+
V
t
=

4
_
V
1
R
_

_
t
R
u
_ + (

.j)
t
R
u
=const.
_
d

= 0 ,
de unde rezult a

_
t
R
u
_ + (

.j)
t
R
u
=const.
= 0 , (4.212)
care nu este altceva dec at ecuat ia de continuitate.
Conchidem, asadar, ca relat ia cunoscuta de noi sub numele de
condit ia Lorentz, impus a ca o condit ie suplimentara pentru deter-
minarea unic a a potent ialelor V si A, are o semnicat ie zica mult mai
profund a decat apare la prima vedere, ea ind echivalent a cu legea con-
serv arii sarcinii electrice. Acest rezultat apare si mai evident n cadrul
trat arii relativist-covariante (tensoriale) a electrodinamicii (vezi Vol.II).
c) Dupa cum stim (vezi 3.91), sursa campului vectorial Z
este polarizat ia P. Ecuat ia (3.91) ind perfect analoaga ecuat iilor
potent ialelor A si V , solut ia
Z(r, t) =
1
4
_
V
P
_
r

, t
|rr

|
u
_
|r r

|
dr

(4.213)
241
este vectorul (potent ialul) lui Hertz Z retardat.
4.11. Potent ialele unei distribut ii continue de sarcini
variabile n timp
S a admitem ca fenomenele electromagnetice (radiat ia, propagarea
undelor etc.) au loc n vid (
o
,
o
) si sa presupunem c a sursele
, j sunt periodice n timp potrivit relat iilor

_
r

, t
R
c
_
= (r

) e
i
_
t
R
c
_
= (r

) e
it
e
ikR
;
j
_
r

, t
R
c
_
= j(r

) e
i
_
t
R
c
_
= j(r

) e
it
e
ikR
, (4.214)
unde am utilizat notat ia cunoscuta |r r

| = R.
Potent ialele retardate (4.203) se vor scrie atunci sub forma
V (r, t) =
1
4
o
e
it
_
V
1
R
(r

) e
ikR
d

;
A(r, t) =

o
4
e
it
_
V
1
R
j(r

) e
ikR
d

. (4.215)
Cunoasterea potent ialelor V , A permite determinarea c ampului
electromagnetic E, B n punctul P, denit de vectorul de pozit ie r, la
momentul t. Dup a dep artarea punctului n care m asur am campul fat a
de sursele , j, distingem trei zone:
a) Zona apropiat a (r << ), unde este lungimea de und a a
radiat iei electromagnetice ;
b) Zona intermediar a (r ) ;
c) Zona ndep artat a sau zona undelor (r >> ).

In cele ce urmeaza
vom presupune c a ne situ am n zona undelor si toate considerat iile
matematice vor reecta aceasta supozit ie.
Dezvolt andn serie factorii ce apar n integrandul din (4.215), avem
succesiv :
1
R
=
1
|r r

|
=
1
r
x

x
i
_
1
r
_
+...
1
r
+
x

i
x
i
r
3
=
1
r
_
1 +
r

.s
r
_
;
242
R
r
1 +
r

.s
r
r
_
1
r

.s
r
_
;
e
ikr

.s
1 ikr

.s ;
e
ikr

.s
R

1
r
(1 ikr

.s)
_
1 +
r

.s
r
_

1
r
_
1 +
_
1
r
ik
_
(r

.s)
_
.
Potent ialele electrodinamice devin atunci :
V (r, t) =
1
4
o
e
i(krt)
r
_
_
V
(r

) d

+
+
_
1
r
ik
_
_
V
(r

)(r

.s) d

+...
_
=

i=1
V
(i)
(r, t) ;
A(r, t) =

o
4
e
i(krt)
r
_
_
V
j(r

) d

+
+
_
1
r
ik
_
_
V
j(r

)(r

.s) d

+...
_
=

i=1
A
(i)
(r, t) . (4.216)
Observ and c a expresiile (4.216) obt inute pentru A si V sunt
similare, n continuare ne vom opri la un singur potent ial, de pild a
potent ialul vector A. Primii doi termeni din dezvoltarea (4.216)
2
sunt
A
(1)
(r, t) =

o
4
e
i(krt)
r
_
V
j(r

) d

; (4.217)
A
(2)
(r, t) =

o
4
e
i(krt)
r
_
1
r
ik
_
_
V
j(r

)(r

.s) d

. (4.218)
Interpretarea termenului A
(1)
este imediata : acesta reprezinta
potent ialul vector al c ampului produs de un dipol electric oscilant.

In
cazul stat ionar o asemenea not iune nu are sens, iar integrala din (4.217)
se anuleaza (vezi 2.54).
243
Pentru a g asi semnicat ia lui A
(2)
(r, t), sa scriem integrandul din
(4.218) sub forma
j(r

.s) =
1
2
[(s.r

)j (s.j)r

] +
1
2
[(s.r

)j + (s.j)r

] , (4.219)
ceea ce ne permite sa consider am A
(2)
ca ind format din suma A
(2)
=
A
(2)
1
+A
(2)
2
, unde termenul A
(2)
1
cont ine partea antisimetrica din (4.219),
iar A
(2)
2
- cea simetrica. Observ and c a
1
2
[(s.r

)j (s.j)r

] =
1
2
(r

j) s ,
potent ialul A
(2)
1
va proport ional cu
_
1
2
_
V
r

j d

_
s = ms , (4.220)
unde m este momentul magnetic dipolar al distribut iei continue de surse
(vezi 2.55). Prin urmare,
A
(2)
1
(r, t) =

o
4
e
i(krt)
r
_
1
r
ik
_
(ms) , (4.221)
ceea ce arata ca A
(2)
1
(r, t) reprezint a potent ialul vector al c ampului pro-
dus de un dipol magnetic.

In sprijinul acestei armat ii vine faptul c a,
n regim stat ionar, reg asim formula cunoscut a (vezi 2.56)
A(r, t) =

o
4
ms
r
2
=

o
4
mr
r
3
.
S a stabilim, n continuare, semnicat ia lui A
(2)
2
(r, t).

In acest scop,
introducem termenul simetric din (4.219) n (4.218) si lu am componenta
relat iei vectoriale dup a direct ia x
i
:
1
2
_
V
[(s.r

)j + (s.j)r

]
i
d

=
1
2

k
_
V
(j
i
x

k
+j
k
x

i
) d

=
244
=
1
2

k
_
V
_
x

k
j
m
x

i
x

m
+x

i
j
m
x

k
x

m
_
d

=
=
1
2

k
_
[x

i
(j
m

km
+x

.j) x

k
(j
m

im
+x

.j)] d

,
unde am aplicat teorema Green-Gauss-Ostrogradski si am t inut seama
ca la innit nu avem surse. Mai putem scrie
1
2

k
_
V
(j
i
x

k
+j
k
x

i
) d

=
=
1
2

k
_
V
(j
i
x

k
+j
k
x

i
) d

k
_
x

i
x

.j d

.
Dar, potrivit relat iilor (4.214) si ecuat iei de continuitate .j +
/t = 0, avem .j = i, ceea ce ne permite sa mai scriem
1
2
_
V
[(s.r

)j + (s.j)r

]
i
d

=
1
2

k
_
x

i
x

k
[i(r

)] d

=
=
i
6

k
_
(3x

i
x

k
r
2

ik
) (r

) d

,
unde am t inut seama ca lui A i se poate adauga, f ar a a modica c ampul,
un vector arbitrar proport ional cu s. Deoarece (vezi 1.81)
_
(3x

i
x

k
r
2

ik
) (r

) d

= p
ik
este tensorul moment electric cuadrupolar pentru o distribut ie continu a,
stat ionar a de sarcin a electrica, avem n denitiv
_
A
(2)
2
(r, t)
_
i
=

o
4
_
i
6
_
e
i(krt)
r
_
1
r
ik
_
p
ik

k
, (4.222)
deci partea simetrica A
(2)
2
(r, t) din A
(2)
este proport ional a cu momentul
electric cuadrupolar.

In concluzie, termenul A
(2)
1
exprim a potent ialul vector al c ampului
produs de distribut ia continu a de sarcin a variabil a n timp, n ipostaza
245
de dipol magnetic , iar A
(2)
2
- potent ialul vector al aceleiasi distribut ii,
n ipostaza de cvadrupol electric. Rat ionamentul poate continua pentru
potent ialele A
(3)
, A
(4)
etc.
Ment ion am, n nal, c a potent ialul (4.216)
1
poate supus aceluiasi
tratament matematic, printr-un procedeu absolut analog celui prezentat
mai sus. Cum, ns a, n aplicat ia ce urmeaza este sucienta cunoasterea
potent ialului vector, l asam calculele si interpretarea rezultatului n
seama cititorului.
Aplicat ie. Dipolul electric radiant
S a determinam campul electromagnetic E, B generat de un dipol
electric oscilant ntr-un punct oarecare aat n zona undelor (r >> ).

In acest scop vom face apel la relat ia (4.217). Componenta dupa x

i
a
integralei se va scrie
_
j
i
d

=
_
j
k

ik
d

=
_
j
k
x

i
x

k
d

=
=
_

x

k
(j
k
x

i
) d

_
x

i
j
k
x

k
d

.
Aplic and primei integrale teorema Green-Gauss-Ostrogradski si avand
n vedere ca la innit nu exist a surse, aceasta se anuleaza. Prin urmare,
_
j(r

) d

=
_
r

.j d

= i
_
r

(r

) d

,
iar potent ialul vector al c ampului dipolului se va scrie
A(r, t) = i

o
4
e
i(krt)
r
_
r

(r

) d

.
Dar, potrivit denit iei (1.80), integrala din membrul drept nu este
altceva dec at momentul electric dipolar p
o
al unei distribut ii continue
de sarcini stat ionare. Daca not am
p = p
o
e
i(krt)
; p = ip , (4.223)
246
mai putem scrie
A(r, t) =

o
4
_

ip
r
_
=

o
4
p
r
. (4.224)
Cunoasterea potent ialului vector permite acum calcularea campului
B :
B = A =
i
o
4

_
e
i(krt)
r
_
p
o
=
=
i
o
4
_
ik
r
s
1
r
2
s
_
p .
Faptul c a suntem n zona undelor, deci la distant a mare de dipolul
oscilant, ne permite s a neglij am termenii ce cont in la numitor puteri
ale lui r superioare cifrei unu. (Aceast a aproximat ie va utilizat a si n
continuare). Avem atunci
B

o
4
k
r
s p =

o
4c
p s
r
. (4.225)
Cunoscand B, putem determina n continuare c ampul E. Deoarece
fenomenele analizate au loc n spat iul liber, vom aplica cele cunoscute
247
din 4.2 (vezi 4.19). Asadar :
E =
_

o
(Hs) = c Bs ,
sau, dac a avem n vedere (4.225),
E
1
4
o
c
2
s (s p)
r
. (4.226)
Alegand dipolul orientat dup a axa Oz (Fig.4.18), vom t ine seama ca
n punctul unde calcul am campul, aat n zona undelor, forma undelor
este sferica. Componentele lui E si H dup a direct iile r, , se obt in
cu usurint a din relat iile (4.225) si (4.226), scrise sub forma
E =
1
4
o
c
2
r
[(s. p)s p] ; H =
1
4c r
p sin u

. (4.227)
Avem, deci:
E
r
= E.s = 0 ; E

= E.u

=
p sin
4
o
c
2
r
; E

= E.u

= 0 ;
H
r
= H.s = 0 ; H

= H.u

= 0 ; H

= H.u

=
p sin
4 c r
. (4.228)
Aceste relat ii servesc, ntre altele, la calcularea puterii medii radiate
de dipolul electric oscilant (anten a), adica a energiei electromagnetice
care traverseaza n unitatea de timp o anumit a suprafat a S, aat a n
zona undelor. Aceasta va (vezi 4.46 - 4.48)
< P >=
_
S
< > .s dS (n s) , (4.229)
unde < > este valoarea medie pe o perioad a a vectorului lui Poynting
complex
< >=
1
2
Re (EH

) .
248
Utiliz and relat iile (4.228), avem
< > .s =
1
32
2

o
c
3
r
2
| p|
2
sin
2
.
Elementul de suprafat a pe sfera de raza r este dS = r
2
sin d d, prin
urmare n (4.229) vom avea de calculat integrala
_

o
sin
3
d
_
2
o
d =
4
3
2 =
8
3
,
asadar
< P >=
1
12
o
c
3
| p|
2
=

4
p
2
o
12
o
c
3
=
4
3

3
c p
2
o
1

4
. (4.230)
Ultima relat ie arata ca puterea medie radiata de dipolul oscilant
variaz a invers proport ional cu puterea a patra a lungimii de und a :
< P > 1/
4
. Cu alte cuvinte, pentru ca energia electromagnetica ce
ajunge la receptor n unitatea de timp s a e cat mai mare, este necesar
ca undele emise de sursa sa aib a o lungime de und a cat mai mic a.

Intr-
adev ar, emisiunile posturilor ndep artate sunt recept ionate - n general
- pe lungimi de und a mici (scurte, ultrascurte).
Relat ia < P > 1/
4
este cunoscuta sub numele de legea cerului
albastru a lui Lord Rayleigh si explic a culoare albastr a a cerului : radiat ia
albastra, cu lungime de und a mai mica n comparat ie cu alte compo-
nente ale luminii albe, este difuzat a mai puternic decat radiat iile cu alte
lungimi de und a de catre moleculele de aer. De pilda, raportul dintre
lungimile de und a ale radiat iilor rosie si albastr a este
/

a
= 1, 44, iar
(1, 44)
4
4, 3, ceea ce nseamn a ca radiat ia albastr a este difuzat a de
patru ori mai puternic dec at cea rosie.
Observat ii
a) Utiliz and (3.84), (4.224) si aplicand convent ia privind neglijarea
termenilor cu r
n
, n 2 la numitor, avem
Z(r, t)
1
4
o
p
r
. (4.231)
249
Potent ialul lui Hertz astfel denit poate servi, la r andul s au, pentru
determinarea c ampului electromagnetic al unui dipol oscilant.
b)

Intruc at p = ql, avem p = q

l, deci, n conformitate cu
(4.230), puterea medie radiat a de dipolul oscilant este proport ional a
cu accelerat ia sarcinilor. De aici rezult a ca numai un sistem accelerat
poate emite unde electromagnetice.

In cadrul modelului planetar al atomului, elaborat de Rutherford,

atomul era conceput ca un astfel de sistem. Decient a modelului lui
Rutherford consta n aceea ca, emit and continuu radiat ie cu o frecvent a
egala cu cea a rotat iei electronului n jurul nucleului, electronul tre-
buia s a cad a pe nucleu.

In realitate, atomii sunt foarte stabili, iar
ntre frecvent a de rotat ie a electronilor n jurul nucleului si frecvent a
radiat iei emise de atomi nu exista nici o leg atur a. Asa cum a aratat
Niels Bohr n anul 1913, prin celebrele sale postulate, atomii se pot
g asi timp ndelungat n st ari stat ionare, desi electronii au o miscare ac-
celerat a. Prin urmare, la acest nivel de organizare a materiei, legile
electrodinamicii clasice nu pot explica n mod corect realitatea zica.
A fost necesara elaborarea unei noi teorii, bazat a pe teoria cuantelor,
teorie ce a cunoscut diverse etape de perfect ionare, ncep and cu teoria lui
Bohr, continu and cu mecanica cuantic a (Louis de Broglie, Schr odinger,
Heisenberg) si culmin and cu teoria cuantic a a campului (Dirac, Feyn-
man).
Probleme
1. S a se descompuna n unde plane c ampul electromagnetic al unui
electron ce se deplaseaza rectiliniu si uniform cu viteza v.
2. Utiliz and vectorul lui Hertz, sa se calculeze c ampul electromag-
netic generat de un dipol electric oscilant aat n originea coordonatelor
si avand momentul orientat dup a axa Oz.
250
CAPITOLUL V
ELEMENTE DE MAGNETOFLUIDODINAMICA
5.1. Considerat ii generale

In deceniul al patrulea al secolului XX a ap arut o ramur a (pe

atunci) nou a a stiint elor zice, ca disciplin a aat a la granit a dintre
mecanica uidelor, pe de o parte, si teoria campului electromagnetic,
pe de alta : magnetodinamica uidelor. Aceasta disciplin a poate
ncadrat a ntr-o sfer a mai larg a, ca obiect si aplicat ii, anume zica plas-
mei.
Plasma este conceput a ca un amestec de electroni, ioni, fotoni,
atomi si molecule neutre. Densitatea sarcinilor pozitive este aproxima-
tiv egal a cu cea a sarcinilor negative, astfel nc at - n ansamblu - plasma
este cvasineutra.

In anumite cazuri, gazul electronic din metale poate
studiat prin metodele oferite de zica plasmei.
Daca plasma nu este supus a act iunii unui c amp electric sau mag-
netic exterior, nu exist a nici o deosebire esent ial a ntre starea de uid
(gaz, lichid) si cea de plasma.

In momentul aparit iei campului ns a,
are loc o interact iune ntre c amp si particulele electrizate, ceea ce poate
duce la modicarea formei uidului. La r andul ei, variat ia structurii
macroscopice a uidului inuent eaza campul exterior, astfel c a sistemul
uid - c amp exterior se gaseste n interact iune reciproca.
Exist a dou a metode fundamentale de studiu al plasmei :
a) Metoda statistica, care face apel la formalismul oferit de zica
251
statistica, n particular teoria cinetic a a gazelor, ecuat iile Boltzmann,
Vlasov, Fokker - Planck etc.
b) Metoda magnetohidrodinamica, ce concepe plasma ca un uid
conductor, ionizat, supus act iunii unui c amp electromagnetic. Ecuat iile
ce descriu comportarea unui astfel de model sunt ecuat iile mecanicii
uidelor, combinate cu ecuat iile campului electromagnetic (ecuat iile lui
Maxwell).
Starea de plasm a este oarecum neobisnuit a la nivel terestru,
nt alnindu-se doar n unele fenomene ca : fulgerul, aurora boreal a, ful-
gerul globular etc. Dimpotriv a, n Univers corpurile solide sunt except ii,
cea mai mare parte a substant ei (peste 99 procente) aandu-se sub form a
de plasma.
Cercetarile au ar atat ca sursa de baza a energiei solare, unde ma-
teria se g aseste sub forma de plasma erbinte, o constituie react iile
termonucleare de fuziune a nucleelor usoare (deuteriu, tritiu), react ii ce
au loc la temperaturi de zeci si sute de milioane de grade. S-au efec-
tuat si se efectueaza cercetari intense n vederea realizarii unor procese
analoagen condit ii de laborator.

In acest scop s-au construit dispozitive
speciale, cunoscute sub numele de Stellarator, Tokamak, capcane
magnetice s.a.
Pentru a produce n mod continuu si controlat react ii termonucle-
are este necesar ca plasma sa aib a o temperatur a minim a (sute de mi-
lioane de grade), o concentrat ie minim a (10
15
nuclee/cm
3
) si un timp de
stabilitate minim (zecimi de secunda). Condit iile ment ionate trebuiesc
ndeplinite simultan. Acest criteriu triplu a fost realizat n laborator si
foamea de energie de care sufer a n prezent omenirea ndrept at este pe
deplin cercetarile teoretice si experimentale - dintre care unele foarte
costisitoare - ndreptate spre utilizarea react iilor termonucleare ca o
sursa de energie.
Studiul aplicativ al plasmei s-a dezvoltat si n alte direct ii.

Intre
acestea evident iem : construirea generatoarelor magnetohidrodinamice
(dispozitive care permit transformarea direct a a energiei termice a u-
idelor ionizate n energie electric a), arz atoare cu plasma, cercet ari de
plasmochimie etc.

In cele ce urmeaza vom aborda studiul plasmei prin prisma formalis-

mului magnetohidrodinamic, stabilind sistemul fundamental de ecuat ii
252
pentru modelul de magnetouid si oferind cateva aplicat ii dintre cele
mai cunoscute n literatura de specialitate.
5.2. Ecuat iile de baza ale magnetouidodinamicii
Bazele magnetouidodinamicii (denumit a si magnetohidrodinamica
sau, nc a, magnetodinamica uidelor) au fost puse n jurul anului 1930
de catre astrozicienii care studiau originea energiei solare si a stelelor.
Primele cercetari aveau ca obiect magnetismul solar, originea petelor
solare si furtunile magnetice care nsot esc protuberant ele solare. Citam,
n acest sens, lucrarile de pionierat ale lui Larmor, Cowling, Ferraro s.a.

In cel de al patrulea deceniu al secolului XX se fac primele experimente

de laborator privind fenomenele ce au loc ntr-un uid conductor sub
act iunea unui c amp magnetic.
Magnetodinamica uidelor devine stiint a de sine stat atoare odat a
cu stabilirea sistemului fundamental de ecuat ii pentru modelul mag-
netouidului n c amp exterior, lucru realizat de astrozicianul suedez
Hannes Olaf Gosta Alfven n anul 1942 (Premiul Nobel pentru zic a n
1970).
Asa cum am ment ionat mai sus, ecuat iile fundamentale ce descriu
comportarea unui astfel de sistem se obt in prin fuziunea ecuat iilor medi-
ilor continue deformabile (uide) si cele ale campului electromagnetic
(ecuat iile lui Maxwell).
S a admitem ca modelul analizat este un uid conductor, de con-
ductivitate , care se deplaseaza cu viteza v n c ampul electromagnetic
exterior E, B. Fluidul are densitatea masic a , densitatea de sarcin a
e
,
iar presiunea statica din interiorul s au este p. Daca j este suma den-
sitat ilor curent ilor de conduct ie si de convect ie din uid, vom admite c a,
n raport cu j, curentul de deplasare D/t poate neglijat. Ecuat iile
lui Maxwell se vor scrie atunci
E =
B
t
; .B = 0 ;
B

= j ; .D =
e
. (5.1)
La acestea se adauga legea lui Ohm care, pentru un mediu n
miscare cu viteza mica n comparat ie cu viteza luminii, are forma (vezi
253
3.136)
j = E

= (E+v B) . (5.2)
Utiliz and ecuat iile lui Maxwell si legea lui Ohm, avem
1

(B) = j = E+(v B),

sau, dac a explicit am B,
B
t
= (v B) +
m
B , (5.3)
unde m arimea
m
= 1/ se numeste coecient de viscozitate magnetica
a uidului. (Denumirea vine de la similitudinea dintre ecuat ia (5.3) si
cea a vartejului din dinamica uidelor, unde apare c ampul vectorial
=
1
2
v). Ecuat ia (5.3) se numeste ecuat ia induct iei.
Pentru a obt ine ecuat ia de miscare a magnetouidului, vom ad auga
la ecuat ia de miscare a unui uid perfect v ascos (sau newtonian) ter-
menul j B, reprezent and densitatea fort ei magnetice :
f
em
=
e
(E+v B)
e
v B = j B.
Apel and la cunostint ele de mecanica a uidelor ale cititorului, vom scrie
asadar ecuat ia de miscare sub forma
a = Fp + ( +)

+v +j B, (5.4)
unde , sunt coecient ii de viscozitate dinamica, F este fort a masica
specica de natur a neelectromagnetica (de pild a, cea gravitat ional a), iar

= .v.
O alt a ecuat ie esent ial a este ecuat ia de continuitate :

t
+.(v) = 0 , (5.5)
care exprima legea conservarii masei (respectiv a sarcinii electrice, daca
nlocuim prin
e
).
254
La cele de mai sus trebuie sa ad aug am ecuat ia energiei. Aceasta
indic a faptul c a, n unitatea de volum a uidului si n unitatea de timp,
ca urmare a viscozitat ii, conductibilit at ii termice si pierderilor Joule, se
disip a cantitatea de caldur a T ds/dt, adic a
T
_
s
t
+ (v.)s
_
= T

ik
v
i
x
k
+.(T) +j.E , (5.6)
unde s este entropia unit at ii de masa a uidului, este coecientul de
termoconduct ie, iar T

ik
este tensorul vascos al tensiunilor, denit prin
T
ik
= p
ik
+T

ik
,
n care T
ik
este tensorul tensiunilor. La uidele omogene si izotrope,
tensorul T

ik
este dat de
T

ik
=

ik
+ 2 e

ik
,
unde
e

ik
=
1
2
_
v
k
x
i
+
v
i
x
k
_
este tensorul vitezei de deformare.
Ecuat iile de mai sus nu sunt suciente pentru a caracteriza uidul
din punct de vedere termodinamic. De aceea se face apel la ecuat ia de
stare care se scrie, n general, sub forma
f(p, , T) = 0 . (5.7)
Ecuat iile (5.3) - (5.7), mpreun a cu ecuat ia (5.1)
4
, formeaza sistemul
fundamental de ecuat ii ale magnetodinamicii uidelor.
Daca uidul este perfect ( = = 0) si innit conductor (
sau
m
0), atunci procesul este izentrop (s = const.). Altfel spus, n
acest caz nu avem procese disipative, situat ie n care ecuat iile de mai
sus se reduc la sistemul :
B
t
= (v B) ; .E =
e
; a = F p +j B ;
255

t
+.(v) = 0 ;
ds
dt
= 0 ; f(p, , T) = 0 . (5.8)
Utiliz and sistemul de ecuat ii (5.8), n cele ce urmeaza vom trece n
revist a cateva aplicat ii semnicative.
5.3.

Inghet area liniilor campului magnetic

S a admitem ca uidul ionizat ce se deplaseaz a n c ampul B cu
viteza v are conductivitatea electric a foarte mare ( ).

In acest
caz, dezvoltarea membrului al doilea al ecuat iei (5.8)
1
conduce la
B
t
= B .v + (B.)v (v.)B ,
sau
dB
dt
= B .v + (B.)v . (5.9)

Inmult ind (5.9) cu 1/ si utiliz and ecuat ia de continuitate, gasim

1

dB
dt
==
B

t
+
B

2
v. +
_
B

.
_
v =
=
B

2
d
dt
+
_
B

.
_
v
adic a
d
dt
_
B

_
=
_
B

.
_
v (5.10)
aseman atoare cu ecuat ia de difuzie a lui Beltrami.
Pentru a scoate n evident a semnicat ia zic a a acestei ecuat ii, sa
consider am dou a linii de curent si

, astfel ca toate particulele de

uid ce se gasesc pe la momentul t sa se gaseasca pe

la momentul
t +dt. Fie l un element al liniei si l

un element al liniei

, format
din acelasi num ar de particule ca si l (Fig.5.1). Pentru ca liniile de
curent sa se conserve, va trebui sa avem
l

l =
d
dt
(l) dt . (5.11)
256
Daca v
A
si v
B
sunt vitezele de deplasare ale punctelor Asi B de pe curba
(n raport cu originea unui reper cartezian ortogonal), deplasare ce
are loc n intervalul temporal dt, putem scrie :
l

= l +v
B
dt v
A
dt = l +v(r +l) dt v
A
dt =
= l + [v
A
+ (l.)v
A
+...] dt v
A
dt
l + (l.)v
A
dt ,
deci
d
dt
(l) = (l.)v . (5.12)
Compar and ecuat iile (5.10) si (5.12), constatam ca acestea au
aceeasi forma, adic a variat ia n timp si spat iu a vectorilor l si B/
urmeaza aceeasi lege. Prin urmare, conservarea liniilor de curent ale
uidului presupune conservarea liniilor c ampului B (de fapt, ale unui
camp coliniar cu B). Acestea din urm a se deplaseaza odat a cu uidul,
ca si cum ar lipite de liniile de curent. Fenomenul este cunoscut sub
numele de nghet area liniilor c ampului magnetic.
De aici rezult a (ca o formulare echivalent a a concluziei de mai
sus) ca se conserva uxul
m
al induct iei magnetice care traverseaza
o suprafat a S(t) ce se sprijin a pe un contur nchis format din particule
de uid (contur material).

Intr-adev ar, av and n vedere cele prezentate
257
n &3.9, consacrat ecuat iilor c ampului electromagnetic pentru medii n
miscare, putem scrie
d
m
dt
=
d
dt
_
S
B.dS =
_
S
_
B
t
(v B)
_
. dS = 0 ,
adic a
m
=
_
S
B. dS = const.
5.4. Unde magnetohidrodinamice
Dup a cum se stie din mecanica mediilor continue, ntr-un mediu
omogen (aer) perturbat iile mici se propaga sub form a de unde de com-
presiune numite unde sonore. Viteza acestor unde este
v
s
=

_
p

_
S
, (5.13)
unde p este presiunea mecanica, densitatea mediului, iar indicele S
arat a ca derivata din (5.13) se consider a la entropie constant a (proces
izentrop).
Daca mediul este conductor, al aturi de presiunea mecanica p va
exista o presiune magnetica B
2
/2 (vezi paragraful urm ator), prin ur-
mare ne asteptam ca alaturi de undele sonore, ce se propag a cu viteza
de faza v
s
dat a de (5.13), s a existe niste unde specice, datorate pro-
priet at ii uidului de a conductor, care se propag a cu viteza
v

B
2
2
. (5.14)
Pentru a determina natura si propriet at ile acestor unde, sa lu am
ca model un uid conductor compresibil, omogen, aat ntr-un c amp
de induct ie magnetic a constant si uniform B
o
. Vom presupune c a
rezistent a electrica, conductivitatea termic a si viscozitatea sunt at at
de mici, nc at disiparea energiei prin aceste efecte poate neglijat a n
prim a aproximat ie.

In cazul acesta, din (5.6) deducem s = const., adic a
procesul poate considerat izentrop.
258
Pentru a studia propagarea micilor perturbat ii ntr-un astfel de
model de mediu, vom face apel la ecuat iile (vezi 5.8)
B
t
= (v B) ;

_
v
t
+ (v.)v
_
= p
1

B(B) ;

t
+.(v) = 0 , (5.15)
la care se adaug a ecuat ia de conservare a entropiei (5.8)
5
si ecuat ia de
stare (5.8)
6
. S a presupunem :
B = B
o
+B
1
(r, t) ; =
o
+
1
(r, t) ; v = v
1
(r, t) , (5.16)
unde B
o
,
o
sunt valorile constante, de echilibru, ale m arimilor respec-
tive, iar B
1
,
1
sunt mici variat ii ale acestora n und a. Viteza v, egal a
cu zero la echilibru, este si ea o marime mic a v
1
(r, t), de acelasi ordin
de marime cu B
1
,
1
.
Introduc and (5.16) n (5.15) si ret in and doar m arimile mici de or-
dinul unu, obt inem urm atorul sistem de ecuat ii liniare :
B
1
t
(v
1
B
o
) = 0 ;

o
v
1
t
+v
2
s

1
+
1

B
o
(B
1
) = 0 ;

1
t
+
o
.v
1
= 0 . (5.17)
Deriv and n raport cu timpul ecuat ia de miscare si utiliz and cele-
lalte dou a ecuat ii, obt inem urm atoarea ecuat ie n v
1

2
v
1
t
2
v
2
s

o
(.v
1
) +
1

B
o
{[(v
1
B
o
)]} = 0 .
259
Daca introducem viteza Alfven prin relat ia
v
A
=
B
o

o
, (5.18)
ecuat ia de mai sus se mai scrie

2
v
1
t
2
v
2
s
(.v
1
) +v
A
{[(v
1
v
A
)]} = 0 . (5.19)
S a presupunem c a v
1
se propaga sub forma unei unde plane de tipul
v
1
(r, t) = v
o
1
e
i(k.rt)
. (5.20)
Ultimul termen din (5.19) va atunci
v
A
{[v
A
.v
1
+ (v
A
.)v
1
]} =
= v
A
{[(.v
1
)] v
A
+ (v
A
.)v
1
} =
= v
A
[k(k.v
1
) v
A
(v
A
.k)(k v
1
)] =
= v
2
A
k(k.v
1
) (v
A
.k)(k.v
1
)v
A
(v
A
.k)[(v
A
.v
1
)k (v
A
.k)v
1
] ,
iar ecuat ia (5.19), dup a simplicarea cu e
i(k.rt)
, devine

2
v
o
1
+ (v
2
s
+v
2
A
)(k.v
o
1
)k+
+(v
A
.k)[(v
A
.k)v
o
1
(v
A
.v
o
1
)k (k.v
o
1
)v
A
] = 0 . (5.21)
Daca v
A
k, ultimul termen este nul si obt inem ca solut ie pentru
v
o
1
o und a numit a magnetosonora longitudinala, a carei viteza de faz a
este
u
long
=
_
v
2
s
+v
2
A
. (5.22)
Daca v
A
k, ecuat ia (5.221) se reduce la
(v
2
A
k
2

2
)v
o
1
+
_
v
2
s
v
2
A
1
_
k
2
(v
A
.v
o
1
)v
A
= 0 . (5.23)
260

In acest caz sunt posibile dou a tipuri de miscari ondulatorii: o und a

ordinar a longitudinal a (v
o
1
k, v
A
) cu viteza de faza egala cu v
s
si una
transversala cu viteza de faza egala cu viteza Alfven v
A
. Aceasta unda
Alfven este un fenomen pur magnetohidrodinamic, ce depinde numai de
campul magnetic si de densitatea uidului. Pentru orice valori ale lui B
realizabile n condit ii de laborator v
A
<< v
s
, n timp ce n condit ii cos-
mice v
A
poate avea valori foarte mari, datorit a densit at ilor foarte mici.

In fotosfera solara, de pild a, 10

7
g/cm
3
, astfel ca v
A
10
3
B
o
cm/s.
Campurile magnetice solare sunt de ordinul 1-2 Gs la suprafat a astrului,
av and valori mult mai mari n jurul petelor solare. Pentru comparat ie,
ment ion am ca viteza sunetului n fotosfer a este 10
4
m/s.
Campurile magnetice ale celor trei tipuri de unde denite mai sus
pot determinate din ecuat ia (5.17)
1
:
B
1
=

v
1
B
o
pentru k B
o
;
0 pentru k B
o
(longit.) ;

v
1
B
o
pentru k B
o
(transv.) ,
(5.24)
unde am avut n vedere faptul c a v
A
si B
o
sunt vectori coliniari. Unda
magnetoacustica, deplas andu-se perpendicular pe B
o
, produce compre-
siuni si rareeri ale liniilor c ampului B
o
, f ar a a le schimba direct ia
(Fig.5.2 a), n timp ce unda Alfven paralel a cu B
o
face ca liniile de
261
fort a sa oscileze lateral, nainte si napoi (Fig.5.2 b).

In ecare din-
tre cele doua cazuri, t in and seama de ipoteza privind lipsa viscozit at ii
magnetice, liniile de c amp sunt nghet ate n uid.
Daca t inem seama de pierderile prin viscozitate si efect Joule,
primele dou a ecuat ii (5.17) vor trebui nlocuite cu
B
1
t
= (v
1
B
o
) +
1

B
1
;

o
v
1
t
= v
2
s

B
o
(B
1
) +v
1
. (5.25)
Pentru a analiza efectul produs prin ad augarea celor doi termeni
disipativi n ecuat iile (5.25), s a presupunem c a B
1
si v
1
se propaga prin
unde plane de forma (5.20). Avem atunci :
B
1
t

1

B
1
=
_
i +
k
2

_
B
1
=
= i
_
1 +
k
2

_
B
1
=
_
1 +
ik
2

_
B
1
t
;

o
v
1
t
v
1
= i
o
_
1 +
ik
2

o
_
v
1
=
o
_
1 +
ik
2

o
_
v
1
t
,
prin urmare ecuat iile (5.25) sunt echivalente cu
B
1
t
=
1
1 +
ik
2

(v
1
B
o
) ;

o
v
1
t
=
1
1 +
ik
2

o
_
v
2
s

B
o
(B
1
)
_
. (5.26)

In urma unui rat ionament cu totul analog celui ce ne-a condus la relat ia
(5.21), de aici rezult a ca vom gasi aceeasi ecuat ie, cu diferent a ca de
data aceasta v
2
s
este amplicat cu factorul (1 + ik
2
/), iar
2
este
amplicat cu (1 +ik
2
/
o
)(1 +ik
2
/).
262
S a aplic am acest rezultat n cazul undei Alfven. Din (5.23), pentru
v
1
.v
A
= 0, rezult a
k
2
v
2
A
=
2
_
1 +
ik
2

o
__
1 +
ik
2

_
. (5.27)
Daca termenii corectivi datorat i rezistent ei electrice si viscozitat ii sunt
mici, putem aproxima
k
2
v
2
A

2
_
1 +
ik
2

o
+
1

__
,
de unde
k
2
=

2
v
2
A
i
_

o
+
1

_ =

2
_
v
2
A
+i
_

o
+
1

__
v
4
A
+
2
_

o
+
1

_
2

2
v
2
A
_
1 +
i
v
2
A
_

o
+
1

__
.
Deci :
k =

v
A
_
1 +
i
v
2
A
_

o
+
1

__1
2

v
A
+i

2
2v
3
A
_

o
+
1

_
. (5.28)
Aceasta relat ie exprima num arul de und a k n funct ie de pulsat ia
, deci este relat ia de dispersie pentru cazul studiat. Num arul de
und a ind complex, rezult a ca unda este atenuat a. Se observ a ca ate-
nuarea creste rapid cu pulsat ia, dar descreste si mai rapid cu campul de
induct ie magnetic a. Daca efectul disipativ este foarte puternic, adic a
daca k
2
/
o
>> 1 , k
2
/ >> 1, membrul drept al relat iei (5.27)
devine negativ, ceea ce nseamn a ca num arul de und a k devine pur
imaginar.

In acest caz unda se atenueaza rapid, independent de ampli-
tudinea c ampului B
o
.
263
5.5. Unele probleme ale magnetohidrostaticii

In absent a surselor externe, ntr-un uid conductor imobil este posi-

bil a prezent a unui c amp magnetic static numai n cazul n care con-
ductivitatea mediului este innit a, adic a dac a campul magnetic este
nghet at n mediu (vezi &5.3). (Daca mediul ar avea o conductivi-
tate nit a, energia magnetica s-ar transforma n c aldur a Joule si s-ar
disipa).
Megnetohidrostatica studiaz a condit iile de echilibru ale unui uid
conductor, aat sub inuent a fort ei de presiune (hidrostatica), a fort ei
Lorentz si a fort ei gravitat ionale.

In cazul static (v = 0), ecuat ia de
miscare (5.8)
3
se reduce la
p +
1

BB+g = 0 , (5.29)
n care g este densitatea fort ei gravitat ionale. De aici se vede ca, dac a
fort a gravic a este neglijabil a n comparat ie cu celelalte fort e, pentru a
avea echilibru trebuie ca B si j =
1

B sa e perpendiculari pe p,
adic a B si j sa e plasat i pe suprafat a de presiune constanta p = const.

In cele ce urmeaza vom da dou a exemple de aplicat ii ale acestui

formalism, unul nt alnit n practica de laborator, iar cel de al doilea din
domeniul astrozicii.
Termoizolarea magnetica. Efectul pinch
Alegem si de data aceasta ca model de studiu un uid ideal (se
neglijeaza efectele disipative) n echilibru (v = 0). Neglij and fort ele de
natur a gravitat ional a, ecuat ia de miscare (5.8)
3
conduce la
p = j B =
1

BB .
Dar (vezi A.43)
BB =
1
2
B
2
(B.)B ,
deci putem scrie

_
p +
1
2
B
2
_
=
1

(B.)B . (5.30)
264
De aici rezult a ca expresia p
m
= B
2
/2 are dimensiunea unei pre-
siuni ; o vom numi presiune magnetic a.

In unele situat ii geometrice
simple, cum este cea n care campul are o singur a component a, mem-
brul drept al ecuat iei (5.30) se anuleaza si rezulta
p +
1
2
B
2
= const. , (5.31)
deci n cazul static suma dintre presiunea mecanica si cea magnetica
este constanta. Pentru exemplicare s a alegem |B| B
x
= B, situat ie
n care .B = 0 conduce la B/x = 0, prin urmare
(B.)B =
_
B

x
_
(Bi) = B
B
x
i = 0 .
Potrivit lui (5.31), orice variat ie a presiunii mecanice trebuie com-
pensat a printr-o variat ie de sens opus a presiunii magnetice. Daca mag-
netouidul trebuie connat (ment inut) ntr-o anumit a regiune, astfel
nc at p scade repede la zero n afara limitelor regiunii respective, pre-
siunea magnetic a p
m
trebuie s a creasca la fel de rapid pentru a conna
uidul. Acesta este principiul efectului pinch, care const a n con-
narea unui uid conductor (plasm a) de catre campul magnetic pro-
priu, creat de curent ii electrici din interiorul mediului. Efectul prezinta
un deosebit interes n cercetarile termonucleare. S a ne oprim, pe scurt,
asupra efectului pinch.
Consider am un cilindru innit din uidul conductor, orientat dup a
axa Oz si e j
z
= j(r) densitatea de curent axial a, iar B

= B(r) campul
de induct ie magnetic a azimutal creat de j(r). Ne punem problema dac a
poate exista o stare de echilibru n care uidul s a e connat ntr-un
cilindru de raz a r = R prin act iunea campului propriu B.
Geometria problemei ne cere sa lucr am n coordonate cilindrice
r, , z. Observ am, n prealabil, c a membrul drept al relat iei (5.30) se
poate scrie
(B.)B =
_
B

1
r

_
(B

) =
B
2
r
du

d
=
B
2
r
u
r
,
265
unde u
r
, u

, k sunt versorii celor trei direct ii de coordonate. Proiectand

ecuat ia (5.20) pe direct ia r, avem atunci
d
dr
_
p +
B
2
2
_
=
B
2
r
,
care se mai poate scrie
dp
dr
=
1
2r
2
d
dr
(r
2
B
2
) , (5.32)
cu solut ia
p(r) = p(o)
1
2
_
r
o
1
r
2
d
dr
(r
2
B
2
) dr , (5.33)
unde p
o
este presiunea uidului pentru r = 0. Dac a uidul este connat
n coloana cilindric a r R, presiunea p scade la zero la limita r = R,
prin urmare
p(o) =
1
2
_
R
o
1
r
2
d
dr
(r
2
B
2
) dr . (5.34)

Inlocuind (5.34) n (5.33), obt inem

p(r) =
1
2
_
R
r
1
r
2
d
dr
(r
2
B
2
) dr . (5.35)
Presiunea medie < p > din interiorul cilindrului poate exprimat a
n funct ie de intensitatea I a curentului care circul a prin uid si de raza
R. Prin denit ie
< p > =
_
R
o
r p(r) dr
_
R
o
r dr
=
2
R
2
_
R
o
r p(r) dr.
Integr and prin p art i si utiliz and (5.32), avem :
< p > =
2
R
2
_
p
r
2
2

R
o

1
2
_
R
o
r
2
dp
_
=
266
=
1
2R
2
_
R
o
d(r
2
B
2
) =
1
2
B

2
R
. (5.36)
Dar, n conformitate cu legea Biot-Savart-Laplace, campul de induct ie
al unui curent innit, rectiliniu, de intensitate I, la distant a r de axul
cilindrului, este B = I/2r, deci avem n ne
< p >=
I
2
8
2
R
2
. (5.37)
Atragem atent ia asupra faptului c a, potrivit lui (5.36), presiunea
medie este egala cu presiunea la suprafat a cilindrului de uid.

In experimentele termonucleare se lucreaza cu plasme erbint i ce au

temperaturi de ordinul 10
8
K si densit at i de 10
15
particule/cm
3
. Unor
astfel de plasme le corespund presiuni p = NkT 14 atm. Pentru a le
conna, dac a B|
R
= 20 kGs, trebuie sa avem I (9.10
4
R)A, unde R se
exprim a n cm. Prin urmare, pentru connarea plasmei sunt necesare
intensit at i de curent foarte mari.
S a studiem variat ia presiunii n direct ie radial a. Vom admite ca
densitatea de curent j(r) este constanta pentru r < R.

In acest caz,
campul B ntr-un punct n interiorul coloanei de plasm a va
B(r) =
I
2R
2
r (r < R) ,
267
relat ie care introdus a n (5.35) ne d a
p(r) =
I
2
4
2
R
2
_
1
r
2
R
2
_
, (5.38)
ceea ce exprima faptul c a dependent a presiunii de r este de form a
parabolic a.
Dependent a de r a diverselor m arimi ce intervin n considerat iile
de mai sus este data n Fig. 5.3.
Campuri fara fort a

In problemele de astrozic a prezinta un deosebit interes acele

campuri magnetice care nu exercit a act iuni mecanice asupra mediului
conductor, adic a cele caracterizate prin
(B) B = 0 , (5.39)
de unde rezult a
B = (r) B . (5.40)
Aceste campuri au c ap atat denumirea de lipsite de fort a, sau
f ar a fort a (force-free elds n limba englez a). Propriet at ile pe care
le poseda campurile f ar a fort a fac ca existent a lor n natur a sa e
foarte probabil a. De pild a, o astfel de proprietate se presupune a avea
campul stat ionar relativ puternic ntr-o regiune n care presiunea uidu-
lui ionizat (plasm a) este mic a, cum este situat ia deasupra petelor solare.

Intr-adev ar, cum temperatura petelor solare este mai mic a decat tem-
peratura nconjur atoare, iar p = NkT, rezult a ca si presiunea este mai
mica.
Pentru a explica echilibrul petelor solare trebuie, deci, s a justic am
faptul c a plasma din vecin atatea petelor solare, cu temperatura mai
mare, nu poate p atrunde n interiorul acestora.

In cele ce urmeaza vom dovedi c a un c amp lipsit de fort a, cu

= const. reprezinta - ntr-un sistemnchis - o stare cu energie minim a.
Pentru aceasta vom ar ata, n prealabil, c a integrala
I
1
=
_
V
A.B d =
_
V
A.A d , (5.41)
268
unde V este un volum x, este o constant a a miscarii pentru sistemul
(5.8) (o integral a prima). Avem :
d
dt
_
V
A.A d =
_
V
A
t
.A d +
_
V
A.
A
t
d .
Dar, n conformitate cu (5.8)
1

t
(A) =
_
A
t
_
= [v (A)] ,
sau, dac a alegem n mod convenabil transformarea de etalon,
A
t
= v (A) . (5.42)
De aici rezult a
A
t
.A = 0 , (5.43)
prin urmare
d
dt
_
V
A.A d =
_
V
A
t
.A d +
_
V
.
_
A
A
t
_
d .
Prima integral a se anuleaza potrivit lui (5.43), iar a doua este de aseme-
nea nul a caci, potrivit teoremei Green-Gauss-Ostrogradski
_
V
.
_
A
A
t
_
d =
_
S
A
A
t
.dS = 0 , (5.44)
deoarece sistemul este nchis, caz n care miscarea din interiorul sistemu-
lui nu trebuie s a afecteze potent ialul vector din exteriorul acestuia si,
cum A se presupune a o funct ie continu a, A/t trebuie s a se anuleze
pe suprafat a S se margineste domeniul de integrare.
S a determinam acum extremum-ul energiei magnetice
W
m
=
1
2
_
V
B
2
d, (5.45)
269
n condit iile existent ei integralei de leg atur a (5.51). O asemenea jude-
cata este o problem a de extremum condit ionat si consta n aarea
extremum-ului unei funct ionale, n condit iile n care o anumit a integral a
ia o valoare dat a (legatur a). (Tipica n acest sens este cea cunoscuta sub
numele de problema izoperimetric a : dat a ind o curb a plan a nchis a,
de lungime x a, sa se determine forma pe care trebuie s-o aib a curba
pentru ca aria cuprins a n perimetrul ei sa e maxima. Aici condit ia
de legatur a este L =
_
ds = const., unde L este lungimea curbei, iar
solut ia problemei este, evident, cercul).
Amplic and (5.41) cu un multiplicator lagrangean si adun and
rezultatul la (5.45), avem :
=
_
V
_
1
2
(A)
2
A.A
_
d . (5.46)
Condit iile necesare de existent a a extremum-ului funct ionalei (5.46)
sunt exprimate prin ecuat iile lui Euler :
f
A
i

x
k
_
f
A
i,k
_

t
_
f
A
i,t
_
= 0 , (5.47)
unde
f =
1
2
(A)
2
A.A ,
iar A
i,k
= A
i
/x
k
; A
i,t
= A
i
/t. Efectuand calculele, gasim
f
A
i
= (A)
i
= B
i
;
f
A
i,k
=
1

mki
B
m

mki
A
m
;

x
k
_
f
A
i,k
_
=
1

mki
B
m,k

mki
A
m,k
=
1

(B)
i
+ B
i
.

Inlocuind aceste rezultate n (5.47) si notand 2 = = const., avem

n denitiv
B = B ,
270
adic a extremum-ul energiei magnetice se realizeaza pentru un c amp B
lipsit de fort a. De aici decurge, pe de o parte, faptul ca un astfel
de camp este relativ stabil fat a de micile perturbat ii, iar pe de alta c a
un sistem n care fort ele magnetice sunt dominante si n care exista un
mecanism de disipare a miscarilor uidului, c ampurile f ar a fort a ( cu
= const.) sunt congurat ii nale naturale.
Prin urmare, dac a pierderile Joule sunt absente, dar miscarea se
poate amortiza datorit a viscozitat ii sau altor cauze, starile nale cele
mai probabile sunt cele corespunz atoare unor c ampuri lipsite de fort a.
Probleme
1. S a se arate ca expresia I
2
=
_
V
v.B d, unde V este un volum
x ocupat de un magnetouid ideal, este - al aturi de I
1
- o constanta a
miscarii pentru sistemul fundamental de ecuat ii (5.8).
2. Ecuat ia de miscare pentru o plasma electronica, n care se t ine
seama de fenomenul ciocnirii ntre electroni, dar se neglijeaza presiunea
hidrostatic a, este
v
t
+ (v.)v =
e
m
(E+v B) v ,
unde este frecvent a de ciocnire. Sa se arate ca n prezent a unor
campuri E, B externe, statice si uniforme, legea lui Ohm se va scrie
j
i
=
ik
E
k
(i, k = 1, 2, 3) ,
unde tensorul conductivit at ii
ik
este

ik
=

2
p

_
1 +

2
B

2
_

1

B

1 0
0 0 1 +

2
B

2
,

,
n care
p
este pulsat ia plasmei electronice, iar
B
este pulsat ia precesiei
Larmor.
271
PARTEA A DOUA
ELECTRODINAMICA

IN TRATARE RELATIVIST-COVARIANT

A
272
273
CUPRINSUL P

ARTII A DOUA
CAPITOLUL VI. BAZELE EXPERIMENTALE ALE
TEORIEI RELATIVIT

ATII RESTR

ANSE . . . . 277
6.1. Generalit at i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277
6.2. Aberat ia luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
6.3. Efectul Doppler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
6.4. Experimentul lui Fizeau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
6.5. Experimentul lui Michelson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283
CAPITOLUL VII. PRINCIPIILE TEORIEI
RELATIVIT

ATII RESTR

ANSE . . . . . . . . . . . . . . . . 288
7.1. Postulatele lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288
7.2. Transformarea Lorentz-Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
7.3. Transformarea Lorentz-Herglotz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298
CAPITOLUL VIII. CONSECINTE ALE TRANSFORM

ARII
LORENTZ-EISTEIN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
8.1. Contract ia lungimilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
8.2. Dilatarea duratei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301
8.3. Relativitatea simultaneit at ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
8.4. Efectul Doppler relativist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304
8.5. Formulele de compunere a vitezelor si acceletat iilor. . . . . . . 308
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311
274
CAPITOLUL IX. UNIVERSUL CUADRIDIMENSIONAL
AL LUI MINKOWSKI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
9.1. Generalit at i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312
9.2. Intervale temporale si spat iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 314
9.3. Diverse reprezent ari ale spat iului Minkowski . . . . . . . . . . . . . 317
9.4. Cuadrivectori n spat iul Minkowski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332
CAPITOLUL X. MECANIC

A RELATIVIST

A. . . . . . . . . . . . . . . 333
10.1. Elemente de cinematica relativist a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333
10.2. Dinamica relativist a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335
10.3. Aplicat ii ale mecanicii relativiste. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 347
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
CAPITOLUL XI. ELECTRODINAMIC

A RELATIVIST

A. . . 358
11.1. Sarcina punctiform a n c amp electromagnetic . . . . . . . . . . . 358
11.2. Tensorul campului electromagnetic. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 364
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 372
11.3. Ecuat ia de continuitate sub form a
cuadridimensional a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 373
11.4. Ecuat iile lui Maxwell sub form a
cuadridimensional a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 376
11.5. Ecuat iile constitutive sub form a
cuadridimensional a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 383
11.6. Ecuat iile diferent iale ale potent ialelor
electrodinamice sub form a cuadridimensional a . . . . . . . . 388
11.7. Legi de conservare n teoria covariant a a campului
electromagnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 392
11.8. Elemente de magnetouidodinamic a relativist a. . . . . . . . . . 406
CAPITOLUL XII. TEORIA RELATIVIT

ATII GENERALE 412

12.1. Generalit at i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412
12.2. Teoria clasic a a gravitat iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 413
12.3. Principiile teoriei relativit at ii generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 417
275
12.4. Ecuat ia diferent ial a a liniilor geodezice. . . . . . . . . . . . . . . . . . 420
12.5. Derivata covariant a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 424
probleme. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 431
12.6. Ecuat iile electrodinamicii n prezent a
campului gravitat ional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 432
12.7. Tensorul de curbur a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 435
12.8. Ecuat iile lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 439
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 446
12.9. Campul gravitat ional cu simetrie central a . . . . . . . . . . . . . . . 446
Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 453
12.10. Veric ari experimentale ale teoriei
relativitat ii generale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 453
ANEXA A. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 469
ANEXA B. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 483
ANEXA C. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 501
ANEXA D. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 516
ANEXA E. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 523
ANEXA F . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 531
BIBLIOGRAFIE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 534
INDEX. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
276