PAULO COELHO Alchimistul (ALQUIMISTA, 1988) PREFATA Este important sa spunem cteva lucruri despre faptul ca Alchimistul este

o carte simbolica, diferita de Jurnalul unui magician, care n-a fost o lucrare de fictiune. Unsprezece ani de viata am dedicat Alchimiei. Simpla idee de a transforma metalele n aur sau de a descoperi Elixirul tineretii fara batrnete era prea fascinanta ca sa treaca neobservata de orice novice n ale magiei. Marturisesc ca Elixirul tineretii fara batrnetema seducea cel mai tare: nainte de a ntelege si simti prezenta lui Dumnezeu, ideea ca totul se va sfrsi ntr-o buna zi ma aducea la disperare. Astfel, aflnddespre posibilitatea de aobtine unlichidn stare sa-mi prelungeasca pentru multi ani existenta, am hotart sa ma dedic trup si suflet fabricarii lui. Era o perioada de mari transformari sociale . nceputul anilor '70 .si nca nu existau publicatii serioase cu privire la Alchimie. Am nceput, la fel ca unul dintre personajele car tii, sa cheltui putinii bani pe care i aveam pe cumpararea unor carti din strainatate, si-mi dedicam multe ore din zi studiului simbologiei lor complicate. Am cautat doua-trei persoane serioase din Rio de Jan eiro care se dedicasera nmodseriosMarii Opere,daracesteaaurefuzatsa ma primeasca. I-am cunoscut si pe altii care si spuneau alchimisti, si aveau laboratorul propriu si promiteau sa ma nvete tainele Artei n schimbul unei adevarate averi; azi nteleg ca acestia nu stiau nimic din ceea ce pretindeau sa

ma nvete. Dar cu toata staruinta mea, rezultatele au fost zero absolut. Nu se ntmpla nimic din ceea ce manualele de Alchimie afirmau n limbajul lor complicat. Era un sir nesfrsit de simboluri, de dragoni, de lei, sori, luni si argint viu, iar eu aveam mereu impresia ca mergeam pe un drum gresit, pentru ca limbajul simbolic permite o cantitate uriasa de erori. n 1973, disperat de absenta oricarui progres, am comis un act de o iresponsabilitate suprema.naceltimperam angajatlaSecretariatulp entruEducatie din Mato Grosso, pentru a tine cursuri de teatru n acel stat, asaca am hotart sa-mi folosesc studentii la niste ateliere de teatru care aveau ca tema Tabla de Smarald. Aceasta, mpreuna cu unele incursiuni ale mele n zonele mocirloase ale magiei, au facut ca n anul urmator sa pot simti pe propria piele adevarul proverbului: "Dupa fapta, sirasplata". Totul n jurul meu s-a prabusit complet. Mi-am petrecut urmatorii sase ani din viata ntro atitudine destul de sceptica n ceea ce priveste tot ce era legat de mistica. n acest exil spiritual am nvatat multe lucruri importante : ca acceptam un adevar numai dupa ce l-am negat din tot sufletul, ca nu trebuie sa fugim de propriul nostru destin sica mna lui Dumnezeu este infinit de generoasa, n pofida severitatii ei. n 1981, am facut cunostinta cu RAM, organizatia oculta unde mi-am gasit si un Maestru, care avea sa ma readuca pe drumul ce-mi era scris. Si ntimpce elma pregatea n nvatatura mea, m-am apucat din nou sa studiezAlchimia pe contpropriu, ntr-onoapte,cndstateam de vorba dupa o epuizanta sesiune de telepatie, am ntrebat de ce limbajul alchimistilor era att de vag si de complic at. . Snt trei tipuri de alchimisti, spuse Maestrul meu. Aceia care snt imprecisi pentru ca

nu stiu ce vorbesc; aceia care snt imprecisi pentru castiu ce vorbesc, dar stiu sica limbajul Alchimiei este un limbaj adresat inimii si nu ratiunii. .Si al treilea tip? am ntrebat. . Aceia care nu au auzit niciodata vorbindu-se despre Alchimie, dar care au reusit, prin experienta lor, sa descopere Piatra Filosofala. Asa s-a hotart Maestrul meu . care apartinea celui de-al doilea tip . sa-mi predea lectii de Alchimie. Am descoperit ca limbajul simbolic, care ma irita sima descumpanea att,era uniculmodde a atinge Sufletul Lumii, sau ceea ce Jung a denumit "inconstientul colectiv". Am descoperit Legenda personalasi Semnele lui Dumnezeu, adevaruri pe care rationamentul meu intelectual refuza sa le accepte din cauza simplitatii. Am descoperit ca a ajunge la Marea Opera nu este misiunea unor alesi, ci a tuturor fiintelor omenesti de pe fataPamntului. Sigur ca nu totdeauna vedem Marea Opera sub forma unui ou sau a unui flacon cu lichid, dar toti putem . fara umbra de ndoiala. sa ne cufundam n Sufletul Lumii. De aceea Alchimistul este si un text simbolic. De-a lungul paginilor sale, n afar a de faptul ca am transmis tot ce am nvatat despre aceasta, am ncercat sa aduc un omagiu marilor scriitori care au reusit sa ajunga la Limbajul Universal: Hemingway, Blake, Borges (care a folosit si el istoria pe rsana ntruna

din povestirile lui), Malba Tahan si altii. Pentru a completa aceasta lunga prefata si a ilustra ceea ce Maestrul meu voia sa spuna cu al treilea tipde alchimisti, merita sa amintim o ntmplare pe care el nsusi mi-a povestit-o n laboratorul lui. Sfnta Maria, cu pruncul Isus n brate, s-a hotart sa vina pe Pamnt ca sa viziteze o mnastire. Mndri foarte, calugarii aufacut un sir lung si fiecare s-a nfatisat n fata Sfintei Fecioare pentru a I se nchina. Unul a declamat poeme frumoase, altul I-a aratat miniaturile sale pentru Biblie, al treilea I-a recitat numele tuturor sfintilor. Siasa unul dupa altul, fiecare calugar si-a adus omagiul Maicii Domnului si Prun cului Isus. Dar ultimul din sir era cel mai umil calugar din mnastire, care niciodata nu nvatase nteleptele scrieri ale epocii. Parintii lui fusesera oameni simpli care lucrau la un vechi circ din mprejurimi si tot ce-l putusera nvata era sa arunce mingi n sus sisa faca cteva jonglerii. Cnda venit rndul acestuia, ceilalticalugari auvrutsa puna capat nchinaciunilor, pentru ca fostul scamator nu avea nimic important de spus si putea strica imaginea mnastirii. Dar calugarul simtea, n adncul sufletului, o dorinta arzatoare sa daruiasca ceva lui Isus si Sfintei Fecioare. Rusinat, simtind privirea mustratoare a fratilor lui, a scos cteva portocale din sutanasi a nceput sa le arunce n sus sisa jongleze cu ele, asa cum stia el. Si doar n acel moment Pruncul Isus a zmbit si a nceput a bate din palme n bratele Sf intei Marii. Si Maica Domnului numai lui i-a ntins bratele, lasndu-

l sa-l atinga pe Prunc. AUTORUL Si pe cnd mergeau ei, El a intrat ntr-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a p rimit n casa ei. Si ea avea o sora ce se numea Maria, care, aseznduse la picioarele Domnului, asculta cuvntul Lui. Iar Marta se silea cu multa slujire si, apropiindu-se, a zis: Doamne! au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc? Spune-i deci sa-mi ajute. Siraspunznd, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te ngrijesti si pentru multe te silesti. Dar un lucru trebuie: caci Maria partea cea buna a ales, care nu se va lua de la ca. LUCA, 10: 38-42 PROLOG Alchimistul lua o carte pe care o adusese cineva din caravana. Tomul era fara coperta, dar reusisa-i identifice autorul:OscarWilde.ntimpce-i rasfoia paginile, gasi o povestire despre Narcis. Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic propria frumusete ntr-un lac. Era att de fascinat de el nsusica ntr-o buna zi a cazut n lac si a murit necat. n locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa. Dar nu asasi ncheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca atunci cndamuritNarcis,auvenit naiadele . zeitele izvoarelor si ale padurii .si auvazut lacul transformat dintr-unul cu ap a dulce, ntr-un ulcior cu lacrimi sarate. . De ce plngi? au ntrebat naiadele. . Plng pentru Narcis, raspunse lacul. . Ah, nu-i de mirare ca plngi pentru Narcis, continuara

ele. La urma urmelor, desi noi am alergat mereu dupa el prin padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproape frumusete a. . Dar Narcis era frumos? ntreba lacul. . Cine altul poate sti mai bine dect tine? raspunsera, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el n fiecare zi. Lacul ramase tacut o vreme. ntr-un trziu, zise: . l plng pe Narcis, dar niciodata n-am stiut ca el era frumos. l plng pe Narcis pentru ca de fiecare data cndse apleca deasupra apelormele,euputeam sa vad reflectata, n fundul ochilor lui, propria-mi frumusete. "Ce povestire frumoasa", spuse Alchimistul.

Partea nti Baiatulse numeaSantiago.Se ntuneca tocmai cndajunse cuturmalui nfata unei vechi bis erici parasite. Acoperisulse prabusise de mult, si in locul unde pe vremuri se afla sacristia crestea acum un sicomor urias. Hotar sa petreaca noaptea aici. si mna toate oile prin ruinele portii si apoi puse niste scnduri pentru ca acestea sa nu fuga n timpul noptii. Nu erau lupi pe acolo, dar odata i scapase una n timpul noptii si a trebuit sa-si piarda toata ziua urmatoare pentru a gasi oaia ratacita. si ntinse haina pe jos si se aseza,folosindcartea pe care oterminase de cititdreptperna.si spuse, nainte de a adormi, ca ar trebui sa nceapa sa citeasca niste carti mai groase . durau mai mult pna se sfrseau si erau perne mai confortabile n timpul noptii. Era nca ntunericcndse trezi.Privi n sus sivazu stelele care straluceau prin acoperisul apro ape naruit. "Voiam sa mai dorm putin", se gndi el. Avusese acelasi vis ca sisaptamna trecuta, si iarasi se trezise nainte de sfrsit. Se ridicasi lua o nghititura de vin. Apoi si lua toiagul si ncepu sa-si trezeasca oile care nca mai dormeau. Observase ca imediat ce se trezea el, cea mai mare parte a animalelor se desteptau si ele. Ca si cum ar fi existat o energie misterioasa care i unea viata de aceea a oilor cu care strabatuse pamntul de doi ani ncoace n cautare de hranasi apa. . S-au obisnuit atta cu mine ca-mi cunosc obiceiurile,

si spuse n soapta. Dar statu o clipasi se gndi ca ar fi putut sa fie si invers: s-o fi obisnuit el cu orarul oilor. Dar erau si unele oi care ntrziau sa se scoale. Baiatulle trezi pe rndcutoiagul,strignd-ope fiecare pe nume. Totdeauna crezuse ca oile snt n stare sa nteleaga ce vorbeste el. De aceea obisnuia uneori sa le citeasca parti din cartile care l impresionasera, sau sa vorbeasca despre singuratatea si bucuria unui cioban pe cmp, ori sa comenteze ultimele noutati pe care le vedea prin orasele pe unde se ntmpla sa treaca. nsa n ultimele doua zile avusese o singura grija: fata negustorului care locuia n orasul unde avea sa ajunga peste patru zile. Nu fusese dect o singura data acolo, anul trecut. Negustorul avea o pravalie de stofe si tesaturi si i placea totdeauna sa vada cu ochii lui cum snt oile tunse, ca sa se fereasca de hotii. i spusese un prieten despre pravalie, asaca ciobanul si dusese oile acolo. . Vreau sa vnd ceva lna, i spuse negustorului. Pravalia era plina de clienti si negustorul l ruga sa astepte pna seara. El se aseza pe caldarmul din fata magazinului si scoase o carte din desagi. . Nu stiam ca ciobanii citesc carti, se auzi un glas feminin lnga el. Era o fata ce arata leit ca acelea din Andaluzia, cu parul negru si neted si ochi ce aminte au vag de vechii cuceritori mauri. . Asta pentru ca

oile te nvata mai multe dect cartile, raspunse baiatul. Au stat de vorba mai bine de doua ore. Ea i spuse ca era fata negustorului, si-i vorbi despre viata din acea asezare unde fiecare zi era la fel cu cealalta. Ciobanasul i povesti despre cmpiile Andaluziei, despre ultimele noutati pe care le vazuse n orasele pe unde trecuse. Era multumit ca vorbea si cu altcineva, nu numai cu oile. . Cum ai nvatat sa citesti? ntreba fata la un moment dat. . Ca toata lumea, raspunse baiatul. La scoala. . Dar dacastii sa citesti,cum de esti doar un simplu cioban? Baiatul balmaji cevacasa ocoleasca raspunsul. Era ncredintat ca fata nu va ntelege niciodata.si continua povestile de calatorie si ochisorii cei mauri clipeau de fricasi mirare. Pe masura ce trecea timpul, baiatul si dorea sa nu se mai sfrseasca ziua, sa-l vada tot ocupat pe tatal fetei care sa-i ceara sa astepte trei zile. A nteles ca simtea un lucru pe care nu-l mai simtise: dorinta de a ramne ntr-un singur loc pentru totdeauna. Lnga fata cea oachesa zilele n-ar fi fost niciodata la fel una cu cealalta. Dar negustorul veni si i ceru sa tunda patru oi. Apoi i plati ct i datora si-i ceru sa revina anul urmator.

Peste doar patru zile ajungea din nou n oraselul acela. Era agitat si nesigur pe el: poate ca fata l si uitase. Pe acolo treceau multi ciobani care vindeau lna. . Nu-i nimic, le spuse flacaul oilor lui. Si eu cunosc alte fete n alte orase. Dar n strafundul inimii stia ca are importanta. Sica pastorii, ca si marinarii sau comis-voiajorii, cunosteau cte un oras unde se afla cineva n stare sa-i faca sa uite de bucuria de a calatori liberi prin lume. Se iveau zorile si ciobanul si mna oile n asa fel nct sa mearga dupa soare. "Astea niciodata nu trebuie sa ia ohotarre", gndi el. "Poate de asta stau mereu lnga mine." Aveau nevoie doar de apasi hrana. Cta vreme baiatul stia cele mai verzi pasuni din Andaluzia, ele i vor fi credincioase. Chiar daca zilele erau toate la fel, cu ore nesfrsite care se trau ntre rasaritul si apusul soarelui, chiar daca ele nu citisera niciodata o carte n scurta lor viata si nu cunosteau limba oamenilor care povesteau noutatile de prin sate. Erau multumite sa gaseasca apasi hrana, atta le era de ajuns. n schimb, si ofereau cu marinimie lna, compania si . din cndn cnd . carnea. "Daca eu acum as deveni un monstru si m-as hotar sa le omor una cte una, ele ar vedea abia la urma ca turma a fost exterminata", gndi baiatul. "Pentru ca au ncredere n mine si au uitat sa se bizuie pe propriile lor instincte. Si asta numai pentru ca eu le mn la mncare si la adapatoare." Baiatul ncepu sa se minuneze de propriile lui gnduri. Poate biserica aceea, cu sicomorul crescut

ntr-nsa, sa fi fost cu ghinion. i inspirase acelasi vis pentru a doua oara, si asta i dadea o senzatie de furie mpotriva tovaraselor lui, mereu asa de credincioase. Bau putinul vin care r amasese de la cina de cu searasi-si strnse haina la mijloc. Stia ca peste cteva ore, cu soarele n vrful sulitei caldura va fi asa de mare ca nu-si va mai putea duce oile pe cmp. Era ora cnd toata Spania dormea n timpul verii. Caldura tinea pna seara si n toata aceasta vreme el trebuia sa-si care dupa el haina. Dar cnd se gndea la greutate, imediat i venea n minte ca nu simtise frigul diminetii numai pentru ca o avea. "Trebuie sa fim mereu pregatiti pentru surprizele vremii", se gndea el atunci, si se simtea multu mit cu greutatea hainei. Haina si avea rostul ei, sibaiatul de asemenea. De doi ani pe cmpiile Andaluziei, stia pe dinafara toate asezarile din regiune, pentru ca aceasta era marea pasiune a vietii lui . sa calatoreasca. Se gndise ca de data asta o sa-i explice fetei cum de un simplu cioban stia sa citeasca: fusese chiar la seminar, pna la saisprezece ani. Parintii lui voiau ca el sa devina preot, sisa fie motiv de mndrie pentru o familie de simpli tarani care muncea din greu doar pentru mncare si apa, ca si oile lui. nvatase latina, spaniolasi teologie. Dar nca de mic visa sa cunoasca lumea, iar asta era mult mai important dect sa-l cunosti pe Dumnezeu sau pacatele oamenilor, ntr-o seara, cnd se afla n vizita laai sai, si lua inima-n dinti si-i spuse tatalui sauca nu voia sa fie preot. Voia sa calatoreasca. . Oameni din toata lumea au trecut prin satul asta, fiule, raspunse tatal. Au venit n cautare de lucruri noi, dar au ramas aceiasi. Se duc pna pe dealca sa vada

cetatea si snt de parere ca trecutul era mai bun dect prezentul. Snt balai sau tuciurii, dar nu-s deosebiti de oamenii din satul nostru. . Dar eu nu cunosc cetatile din tinuturile de unde vin ei, zise baiatul. . Oamenii acestia, dupa ce ne vadpamnturile si femeile, spun ca le-ar placea sa traiasca pentru totdeauna aici, continua tatal. . Vreau sa cunosc femeile si tinuturile de unde vin ei, spuse baiatul. Pentru ca acestia nuse asa-za niciodata pe aici. . Oamenii acestia au tot timpul punga plina cu bani, mai spuse tatal. Dintre ai nostri, numai ciobanii umbla de colo-colo. . Atunci ma fac cioban. Tatal nu mai spuse nimic. A doua zi i dadu o punga cu trei monede spaniole vechi de aur. . Le-am gasit ntr-o zi pe cmp. Urmau sa fie ale bisericii, ca zestre a ta. Cumpara-ti o turmasi bate lumea n lung si-n lat, pna ai sa ntelegi ca cetatea noastra e cea mai nsemnata, iar femeile noastre, cele mai frumoase. Apoi l binecuvnta. n ochii tatalui, baiatul citi aceeasi dorinta de a cutreiera lumea. O dorinta nca vie, n ciuda zecilor de ani ct ncercase sa o nabuse cu apa, mncare si acelasi culcus pentru toate noptile.

Orizontul se colora n rosu, apoi aparu soarele. Baiatul si aminti de discutia cu taica-sau si se simti usurat; cunoscuse deja multe cetati si multe femei (dar nici una ca aceea care l astepta peste doua zile). Avea o haina, o carte pe care o putea schimba pentru alta si o turma de oi. Totusi, cel mai important era ca n fiecare zi si mplinea marele vis al vietii lui . sa calatoreasca.Cndvaobosi de cmpiile andaluze va putea sa-si vnda oile sisa se faca marinar. Cnd se va satura de mare va fi cunoscut deja multe orase, multe femei, multe ocazii de a fi fericit. "Nu stiu cum l cauta pe Dumnezeulaseminar", se gndi elntimpce privearasaritul soarelui. De cte ori putea o lua pe alt drum. Nu mai fusese niciodata pe la acele ruine ale bisericii, desi trecuse de attea ori prin apropiere. Lumea era mare si nesfrsita, si daca s-ar fi lasat numai un pic condus de oi, ar fi descoperit si mai multe lucruri interesante. "Problema este ca ele nu stiu ca fac drumuri noi n fiecare zi. Nu-si dau seama ca pasunile se schimba,ca anotimpurile trec, pentru ca snt ocupate numai cu adapatul si cu mncarea." "Poate ca asa este cu noi toti", si zise ciobanasul. "Chiar si cu mine, care nu ma mai gndesc la alta femeie de cndam vazut-o pe fata negustorului." Privi cerul si socoti ca pe la prnz ar ajunge la Tarifa. Acolo putea sa schimbe cartea pentru una mai groasa,sa-si umple carafa cu vin, sa se radasisa se tunda; trebuia sa se pregateasca pentru ca s-o ntlneasca pe fata, si nici nu voia sa se gndeasca la posibilitatea ca alt cioban sa

fi ajuns naintea lui cu mai multe oi, sisa-i ceara mna. "Tocmai posibilitatea sa-ti mplinesti un vis face viata interesanta", reflecta el n timp ce iarasi privea cerul si grabea pasul. Tocmai si adusese aminte ca la Tarifa statea obatrna care stia sa interpreteze visele. Iar el avusese de doua ori acelasi vis n acea noapte. Batrna l conduse pe flacau ntr-o ncapere din fundul casei, separata de sufragerie printr-o perdea facuta din fsii de plastic colorate. nauntru avea o masa, o icoana cu Sfnta Inima a lui Isus si doua scaune. Batrna se asezasi-i ceru si lui sa faca la fel. Apoi i lua minile si se ruga n soapta. Parea o rugaciune tiganeasca. Flacaul mai ntlnise multi tigani n drumurile lui; acestia umblau din loc n loc, dar nu aveau grija oilor. Oamenii spuneau ca viata unui tigan era facuta numai ca sa-i nsele pe ceilalti. Si mai spuneau ca facusera ntelegere cu diavolul, sica furau copii ca sa-i faca sclavi n misterioasele lortabere.Cndfusese mic,mereui-afostgroaza sa nu-l fure tiganii, si aceeasi frica veche o simti cnd tiganca i lua minile. "Dar are icoana cu Sfnta Inima a lui Isus", gndi el, ncercnd sa se linisteasca. Nu voia ca mna sa nceapa a-i tremura, iar batrna sa-si dea seama ca-i e frica. Spuse Tatal nostru n gnd. . Ce interesant, zise batrna fara a-si lua ochii de la mna baiatului. Apoi tacu din nou. Flacaul deveni nervos. Minile ncepura sa-i tremure fara voie, iar batrna vazu. Si le trase repede.

. N-am venit ca sa-mi ghicesti n palma, spuse, caindu-se ca intrase n casa aceea. Chiar se gndi ca mai bine-i platea acum si pleca fara sa fi aflat nimic. Daduse prea multa importanta unui vis care se repetase. . Ai venit pentru vise, raspunse batrna. Visele snt limbajul Domnului. Si cndelvorbes te pe Limbajul Lumii, pot sa-l interpretez si eu. Dar daca El vorbeste limba sufletului matale, numai talica poti s-o ntelegi. Da' io ti iau oricum banii. nca o hotie, se gndi flacaul. Dar se hotar sa riste. Un cioban risca mereu sa se-ntlneasca cu lupii sau cu seceta, dar asta face ocupatiade pastor mai atractiva. . Am avut de doua ori la rnd acelasi vis, ncepu el. Se facea ca eram pe opasune cu oile, cnd a aparut un copil care a nceput sa se joace cu animalele. Mie nu-mi place sa se bage cineva pe oile mele, se sperie de straini. Dar copiii totdeauna reusesc sa se apropie de animale fara sa le sperie. Nu stiu de ce. Nu stiu cum de cunosc animalele vrsta oamenilor. . ntoarce-te la vis, i ceru batrna. Am o oala pe foc. Si pe urma, ai bani putini, nu-mi pot pierde tot timpul cu tine. . Copilul s-a mai jucat cu oile nca o vreme, continua baiatul, usor intimidat. Si deodata, m-a luat de mnasi m-a dus la Piramidele din Egipt. Se opri putin pentru ca sa vada daca batrna stia ce snt acelea piramidele din Egipt. Dar batrna ramase linistita. .

Atunci, la Piramidele din Egipt .si pronunta ultimele trei cuvinte rar, pentru ca batrna sa le nteleaga bine . copilul mi-a spus: "Daca ai sa vii pna aici, ai sa gasesti o comoara ascunsa." Dar cnd sa-mi arate locul exact, m-am trezit. La amndoua visele.

Batrna ramase tacuta. ntr-un trziu, lua iarasi minile flacaului si le cerceta atent. . Nu-ti iau nici un ban acuma, zise ea. Da' vreau a zecea parte din comoara daca ogasesti. Flacaul rse. De fericire. Vasazica baba strngea ban pe ban din putinul care-i pica, si asta datorita unui vis care vorbea de comori ascunse! Batrna trebuie ca era tiganca get-beget, catiganii snt prosti. . Atunci spune ce nseamna visul, i ceru baiatul. . Jura mai nti. Jura ca osa-mi dai o zecime din comoara ta n schimbul vorbelor mele. Baiatul jura. Baba i ceru sa repete juramntul cu ochii la icoana Sfintei Inimi a lui Isus Cristos. . Eun vis n Limbajul Lumii, spuse ea. Stiu sa-l interpretez, dar e o talmacire foar te grea. De asta cred ca merit o parte din ce gasesti. Iar ntelesul e asta: trebuie sa mergi pna la Piramidele din Egipt. N-am auzit niciodata de ele, dar dacati le-a aratat un copil, nseamna ca exista. Acolo matale ai sa gasesti o comoara care te va face bogat. Flacaul ramase descumpanit, dar pe urma se supara. Nu trebuia sa o caute pe batrna pentru atta lucru. Dar apoi si aminti ca nu trebuia sa plateasca nimic. . Pentru atta lucru nu trebuia sa-mi pierdtimpul,zise. . De-asta ti-am zis ca visul e foarte greu de interpretat. Lucrurile simple snt cele mai grele, si numai nteleptii reusesc sa le vaza. Si cum eu nu mi-s o nteleapta, trebuie sa cunosc alte arte, cum ar fi

cititul n palma. .Si cum osa ajung eu pna-n Egipt? . Eu doar interpretez vise. Nu stiu sa le transform n realitate. De-asta trebuie sa traiesc din ce-mi dau fetele mele. .Si daca nu ajung n Egipt? . Ramn fara plata. N-o sa fie prima oara. Sibatrna nu mai spuse nimic. i ceru baiatului sa plece, ca pierduse prea multtimpcuel. Flacaul pleca dezamagit si hotart sa nu mai creada niciodata n vise. si aminti ca avea mai multe de rezolvat. Merse la magazin sa cumpere de mncare, schimba cartea pe una mai groasasi se aseza pe o banca n piata principala pentru ca sa guste vinul pe care tocmai l cumparase. Era o zi fierbinte de varasi vinul, printr-una din acele taine de nepatruns, reusea sa-l racoreasca putin. Oile le lasase la intrarea n oras, la stna unui prieten. Cunostea multa lume din partile acelea, doar de asta i placea sa calatoreasca. Cu prietenii pe care si-i face omul nu trebuie sa stea zi de zi.Cndvezi aceleasi fete mereu, cum i se ntmpla lui la Seminar, ajungi sa-i consideri ca facndparte din viata ta. Si daca fac parte din viata noastra, ncep sa vrea sa ne-o si schimbe. Daca nu esti asa cum vor ei, se supara. Pentru ca toti stiu exact cum trebuie sa traim noi. Si niciodata n-au habar de cum trebuie sa-si traiasca propriile lor vieti. Ca femeia cu visele, care nu stia sa le transforme n realitate. Se hotar sa

astepte sa mai coboare soarele spre asfintit nainte de a pleca cu oile spre cmp. Peste trei zile avea sa fie alaturi de fata negustorului. ncepu sa citeasca din cartea pe care i-o daduse un preot din Tarifa. Era o carte groasa, care vorb ea despre o ngropaciune chiar din prima pagina. Pe lnga aceasta, numele personajelor erau ngrozitor de complicate. Daca ntr-o buna zi osa scrie o carte, se gndi el, avea sa puna un singur personaj, pentru ca cititorii sa nu trebuiasca sa retina tot felul de nume. Cnd reusisa se concentreze putin asupra lecturii .si era buna, pentru ca vorbea despre o nmormntare pe zapada, ceea ce i dadea o senzatie de frigsubsoarele acelateribil . un batrn se aseza lnga el si ncepu sa-i vorbeasca. . Ce fac aia acolo? ntreba el, aratnd spre oamenii din piata. . Muncesc, raspunse sec flacaul si se prefacu prins din nou de lectura. n realitate , se gndea sa tunda oile n fata fetei negustorului, ca sa vadasi eaca era n stare sa faca lucruri interesante. si nchipuise aceasta scena de mii de ori; de fiecare data,fatase minunacndeli explica ca oile trebuie tunse de la coada spre cap. Si ncerca sa-si aminteascasi cteva povestiri frumoase pe care sa i le istoriseasca ntimpce elarfi tunsoile.Pe cele mai multe le citise ncarti, dar avea sa le spuna

ca si cum le-ar fi trait cu adevarat. Ea n-o sastie niciodata adevarul fiindca nu stia sa citeasca. Dar batrnul insista. i spuse ca era obosit, ca-i era sete, si-i ceru o gura de vinbaiatului. Acesta i ntinse carafa, doar-doar o tacea batrnul. Dar mosul voia sa stea la taclale cu tot dinadinsul. l ntreba ce carte citeste. Baiatul se gndi sa fie aspru sisa se mute pe alta banca, dar taica-sau l ]nvatase sa fie respectuos cu batrnii. Asaca i ntinse batrnului cartea, din doua motive: primul, pentru ca nu stia sa citeasca titlul. Iar al doilea, pentru ca daca nici batrnul nu stia, s-ar fi mutat singur pe alta banca pentru ca sa nu se simta umilit.

. Hmmm, zise batrnul, sucind cartea pe toate partile, ca si cum ar fi fost cine stie ce ciudatenie. Eo carte importanta, dar e foarte plicticoasa. Flacaul ramase surprins. Si mosul citea, ba chiar citise acea carte. Iar daca acea carte era plicticoasa, cum spunea el,mai aveatimpsa o schimbe pe alta. . E o carte care vorbeste despre ce vorbesc cam toate cartile, continua batrnul. Despre neputinta oamenilor de a-si alege propriul destin. Si se termina facnd n asa fel nct toata lumea sa creada cea mai gogonata minciuna din lume. .Si care e cea mai mare minciuna din lume? ntreba mirat baiatul. . Pai, asta: ntr-o anume clipa din existenta, pierdem controlul asupra vietii noastre care ncepe sa fie guvernata de soarta. Asta-i cea mai gogonata minciuna din lume. . Cu mine nu s-a ntmplat asa, spuse flacaul. Au vrut ca eu sa fiu preot, dar eu m-am hotart sa ma fac cioban. . Emai bine asa, zise batrnul, pentru ca-ti place sa calatoresti. "Mi-a ghicit gndurile", si spuse baiatul. n acest timp, batrnul rasfoia cartea groasa,fara cea mai mica intentie de a o napoia. Flacaul a observat ca purta niste haine ciudate: parea arab, ceea ce nu era o raritate prin partile ac elea. Africa se afla la numai cteva ore de Tarifa; si n-aveai dect sa strabati Strmtoarea cea mica cu vaporul. Deseori apareau arabi n oras, dupa cumparaturi si spuneau rugaciuni bizare de mai multe ori pe zi. . De unde snteti? ntreba. . Din mai multe locuri.

. Nimeni nu poate fi din mai multe locuri, riposta flacaul. Eu snt pastor si umblu prin multe parti, dar snt dintr-un singur loc, dintr-un oras aproape de o cetate veche. Acolo m-am nascut. . Atunci sa spunem ca m-am nascut la Salem. Baiatul nu stia unde se afla Salemul, dar nu vru sa ntrebe, ca sa nu se simta umilit de propria-i nestiinta. Amai ramas o vreme privind piata. Oamenii treceau de colo colo sipareau foarte ocupati. .Si cum mai e la Salem? ntreba flacaul, cautndunpunctde orientare. . Cum a fost ntotdeauna. Nu nimerise. Dar stia ca Salemul nu se afla n Andaluzia, fiindca daca ar fi fost l-ar fi cunoscut. .Si ce faceti la Salem? insista el. . Ce fac eu la Salem? pentru prima oara batrnul rse cu pofta.Pai, eu snt Regele Salemului! "Oamenii spun lucruri foarte ciudate", gndi baiatul. "Uneori e mai bine sa stai cu oile, care tac si-si cauta doar hranasi apa. Sau sa stai cu cartile,care povestescistorii de necrezutnumai atunci cndomul vrea sa le asculte.Darcndvorbesti cu oamenii, spun niste lucruri de nu stii ce sa le raspunzi." . Numele meu este Melchisedec, spuse batrnul. Cte oi ai? . Destule, raspunse flacaul. Prea voia sa afle multe despre viata lui, omul acesta. . Atunci avem n fata o dilema: nu te pot ajuta daca chiar crezi ca ai oi destule. Flacaul se enerva. Doar nu cerea ajutor. Batrnul i ceruse si vin, si conversatie, si cartea. . Da-mi cartea napoi, zise. Trebuie sa-mi caut oile sisa plec.

. Da-mi o zecime din oile tale, spuse batrnul. Iar eu te nvat cum sa ajungi la comoara ascunsa. Abia atunci si aminti baiatul de vis si dintr-o data totul se limpezi. Baba nu-i luase nimic, dar batrnul, care poate era barbatu-sau, urma sa stoarca mult mai multi bani pentru un pont care nu exista. Pesemne casi mosul era tigan. Dar nainte ca baiatul sa spuna vreo vorba,batrnul se apleca, lua un bat si ncepu sa scrie pe nisipul pietei. Cnd s-a aplecat, a stralucit ceva la gtul lui, dar asa de tare, ca aproape l-a orbit. Dar cu o miscare neobisnuit de iute pentru vrsta lui, batrnul si acoperi pieptul cu haina. Vederea baiatului reveni la normal si putu sa desluseasca ce scria batrnul pe jos. n praful pietei centrale din micul oras, flacaul citi numele tatalui si al mamei sale. Apoi citi povestea vietii lui pna n acel moment, jocurile copilariei si noptile reci de la seminar. Citi numele fetei negustorului, pe care el nu-l cunoscuse. Citi lucruri pe care niciodata nu le spusese cuiva, cum ar fi ziua n care a furat pusca tatalui sau ca sa vneze cerbi, sau prima si singura lui experienta sexuala. "Eu snt Regele Salemului", spusese batrnul. . Dar cum se face ca un rege sta de vorba cu un pastor? ntreba flacaul, rusinat si peste masura de

uimit. . Snt mai multe motive. Dar hai sa zicem ca cel mai important e ca tu esti n stare sa-ti mplinesti Legenda Personala. Baiatul nu stia ce este aceea Legenda Personala. . Este ceea ce tu ai vrut dintotdeauna. Toti oamenii, la adolescenta, stiu care este Legenda lor Personala. n acest moment al vietii totul este limpede, totul este posibil si oamenii nu se tem sa viseze sisa doreasca tot ce le-ar placea sa faca n viata. Cu toate acestea, pe masura ce timpul trece, o forta misterioasa ncearca, ncet, ncet, sa dovedeasca faptul ca Legenda Personala este imposibil de realizat. Ce spunea batrnul nu prea avea nteles pentru baiat. Voia sa afle ce erau acele "forte misterioase"; fata negustorului avea sa ramna cu gura cascata auzindtoate acestea. . Snt forte care par mrsave, dar care n realitate te nvata cum sa-ti realizezi Legenda Personala.ti pregatesc spiritul si vointa, pentru ca pe lumea asta exista un mare adevar: oricine ai fi si orice ai face, cnd doresti ceva cu adevarat, vrei pentru ca aceasta dorinta s-a nascut n sufletul Universului. Este misiunea ta pe Pamnt. . Chiar daca e numai dorinta de a calatori?Saude ate casatori cu fata unui negustor de tesatu ri? . Sau sa-ti cauti o comoara. Sufletul Lumii se hraneste cu fericirea oamenilor. Sa u cu nefericirea, cu invidia, cu gelozia lor. mplinirea Legendei Personale este singura ndatorire a oamenilor. Totul este un

singur lucru. Si cndtuvrei ceva cuadevarat, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale. Au ramas o vreme n tacere, privindpiata si oamenii. Batrnul vorbi primul: . De ce pasti oile? . Pentru ca mi place sa calatoresc. Dar batrnul i arata un vnzator de floricele, cu caruciorul lui rosu, care se afla ntr-un colt al pietei. .Si acelui vnzator de floricele i-a placut sa calatoreasca cndera mic. Dar a preferat sa-si cumpere un carucior de floricele sisa strnga bani buni,ani de zile.Cndosa fie batrn, o sa petreaca o luna n Africa. N-a nteles niciodata ca omul poate totdeauna sa-si mplineasca visele. . Trebuia sa fi ales sa se faca cioban, gndi baiatul cu voce tare. . S-a gndit la asta, raspunse batrnul, dar vnzatorii de floricele snt mai importanti dect ciobanii. Au o casa, pe cta vreme pastorii dorm subcerulliber.Oamenii prefera sa-si dea fetele dupa vnzatori de floricele dect dupa ciobani. Baiatul simti o mpunsatura n inima, gndinduse la fata negustorului. n orasul ei trebuie sa fi existat vreun vnzator de floricele. . n sfrsit, parerea oamenilor despre vnzatori de floricele si despre ciobani ajunge mai importanta pentru ei dect Legenda Personala. Batrnul rasfoi cartea siramase citind o pagina. Flacaul astepta un timp, apoi l ntrerupse n acelasi felncare ofacuse si el. .

De ce vorbiti despre toate lucrurile astea cu mine? . Pentru ca tu ncerci sa-ti traiesti Legenda Personala. Dar esti pe punctul de a te lasa pagubas. . ntotdeauna apareti n asemenea momente? . Nutotdeaunasubforma asta,dare dreptca niciodata nuam lipsit.Uneori aparsubforma unei iesiri din impas, a unei idei bune. Alteori, ntr-un moment de rascruce, fac n asa fel nct lucrurile sa fie mai simple, siasa mai departe. Dar majoritatea oamenilor nu baga de seama. Batrnul povesti cum saptamna trecuta fusese obligat sa apara unui cautator de pietre scumpe sub forma unei pietre. Omul acela lasase totul balta ca sa caute smaralde. Cinci ani trudise pe un ru, si sparsese 999 999 de bolovani n cautarea unui smarald. Si acum voia sa renunte, si nu lipsea dect o piatra, doar O PIATRA, pentru a-si descoperi smaraldul. Cum omul si pusese n joc Legenda Personala, batrnul se hotar sa intervina. S-a transformat ntr-o piatra care s-a rostogolit la picioarele cautatorului. Acesta nsa, coplesit de mnie si de nemplinirea celor cinci ani de munca zadarnica, a aruncat piatra ct colo. Dar a azvrlit-o cu atta putere, ca aceasta s-a lovit de alta piatra care s-a spart,dndla iveala cel mai frumos smarald din lume. . Oamenii afla foarte devreme care e ratiunea lor de a trai, spuse batrnul, cu o unda de tristete n priviri. Poate ca din cauza asta renunta la tot att de curnd. Dar asa e lumea. Abia atunci si-a amintit baiatul ca discutia ncepuse cu comoara ascunsa. . Comorile snt scoase de sub pamnt de suvoaiele de apasi snt ngropate tot de suvoaie, spuse batrnul. Daca vrei sa afli ceva despre comoara ta, trebuie sa-mi dai a zecea parte din oile tale. . Dar nu se poate sa-ti dau o zecime din comoara?

Batrnul l privi dezamagit. . Daca-mi fagaduiesti ce nuai nca,osa-ti pierzi dorintade a obtine acel lucru. Atunci baiatul i spuse ca fagaduise o zecime tigancii.

.Tiganii snt destepti, ofta batrnul. Oricum, e bine sa nvetica totul n viata are un pret. Asta este ceea ce ncearca sa ne nveteRazboinicii Luminii. Batrnul napoie cartea baiatului. . Mine, tot la ora asta, mi aduci o zecime din oi. Iar eu te voi nvata cum sa capeti comoara ascunsa. Buna seara. Si disparu dupa un colt al pietei. Baiatul ncerca sa mai citeasca din carte, dar nu reusisa se concentreze. Era agitat si ncordat, pentru castia ca batrnul spusese adevarul. Se duse pna la vnzatorul de floricele, cumpara un cornet de floricele, gndindu-se daca trebuia sa-i povesteasca ce zisese batrnul. "Uneori e bine sa lasi lucrurile cum snt", se gndi flacaul siramase tacut. Daca i-ar fi spus ceva, vnzatorul avea sa se framnte trei zile cu gndul de a lasa totul balta, dar era att de obisnuit cu car uciorul lui... Putea sa-l crute de aceasta suferinta. Porni agale faratinta prin orassi ajunse n port. Acolo era o cladire mica, si aceasta avea o ferestruica de unde oamenii cumparau bilete. Egiptul era n Africa. . Doriti ceva? ntreba tipul de la ghiseu. . Poate mine, murmura baiatul departndu-se. Daca vindea numai o oaie, putea ajunge de partea cealalta a strmtorii. Era o idee care-l nspaimnta.

. nca un visator, zise functionarul de la ghiseu ajutorului lui, n timp ce baiatul se ndeparta. N-are bani de calatorie. La ghiseu, baiatul si aminti de oile lui, si-i fu teama sa se ntoarca la ele. Doi ani petrecuse nvatnd totul despre arta pastoritului; stia sa tunda,sa ngrijeasca de oile gestante, sa-si apere animalele de lupi. Cunostea toate cmpurile sipasunile Andaluziei. Cunostea pretul exact de vnzare si cumparare al fiecarui animal pe care-l avea. Se hotar sa se ntoarca la stna prietenului lui pe drumul cel mai lung. Si orasul acesta avea o cetate, iar el se hotar sa suie panta pietruitasisa se aseze pe unul din zidurile sale. De acolo de sus putea sa vada Africa. Odata cineva i explicase ca pe acolo venisera maurii, care ocupasera attia ani aproape toata Spania. Flacaul i dispretuia pe mauri. Ei i adusesera pe tigani. Tot de acolo se putea vedea orasul n ntregime, inclusiv piata unde statuse de vorb a cu batrnul. "Blestematceasulcndl-am ntlnitpe mosul asta", gndi el. Se dusese doar sa gaseasca o femeie priceputa la interpretarea viselor. Nici femeia, nici batrnul nu dadusera vreo importanta faptului ca el era pastor. Erau oameni singuratici care nu mai credeau n viata si nu ntelegeau ca pastorii ajung sa fie legati de oile lor. El si stia ndeaproape fiecare animal: stia care Schioapata, ca re avea sa fete peste doua luni, si care erau cele mai lenese. Mai stia si cum sa le tundasi cum sa le taie. Daca se hotara sa

plece, ele vor suferi... ncepu sa bata vntul. l cunostea, oamenii i spuneau Levantul, pentru ca o data cu el sosiserasi hoardele de pagni. Niciodata nu se gndise, pna nu cunoscuse Tarifa, ca Africa era asa de aproape. Acesta era un mare pericol: maurii puteau navali din nou. Levantul ncepu sa sufle mai tare. "Snt ntre oi si comoara", si spunea baiatul. Trebuia sa aleaga ntre un lucru cu care se obisnuise si ceva ce i-ar fi placut sa aiba. Mai era si fata negustorului, dar ea nu avea aceeasi importanta ca oile, pentru ca nu depindea de el. Poate nici nu-si mai amintea de el. Era sigur ca daca n-ar fi aparut n urmatoarele doua zile, fata nici n-ar fi bagat de seama: pentru ea, toate zilele erau la fel, si cnd toate zilele snt egale nseamna ca oamenii au ncetat sa vada lucrurile bune care apar n viata lor de cte ori soarele traverseaza bolta. "Mi-am parasit tatal, mama, si cetatea, si orasul. S-au obisnuit si ei, si eu. Oile se vor obisnui si ele cu lipsa mea", se gndi flacaul. De sus, din naltime, privi piata. Vnzatorul de floricele continua sa-si vnda marfa...Opereche tnara se aseza pe banca unde statuse el de vorba cu batrnul si se sarutau. "Vnzatorul de floricele...", si spuse n sinea lui, si nu mai continua fraza. Pentru ca Levantul se ntetise iar, iar el simti vntul biciuindu-i fata. Vntul i aducea pe mauri, e adevara t, dar aducea si izul desertului si parfumul femeilor acoperite cu valuri. Aducea sudoarea si visurile barbatilor care ntr-o buna zi plecasera n cautarea necunoscutului, a aurului, a aventurilor .si a piramidelor. Flacaul ncepu sa invidieze libertatea vntului si intui ca putea fi ca el. Nimic nu-l mpiedica, n afara de el nsusi. Oile, fata

negustorului, cmpiile Andaluziei erau doar etape ale Legendei sale Personale.

A doua zi baiatul se ntlni cu batrnul la amiaza. Adusese cu el sase oi. . Snt uimit, spuse el. Prietenul meu mi-a cumparat imediat oile. Zicea ca toata viata a visat sa se faca pastor sica acela era un semn bun. . Totdeauna e asa, raspunse batrnul. Numim asta nceputul de bun augur. Daca te-ai duce sa joci pentru prima oara carti, aproape sigur ai cstiga. Norocul ncepatorului. .Si de ce? . Pentru ca viata vrea sa-ti traiesti Legenda Personala. Apoi ncepu sa cerceteze cele sase oi si descoperi ca una schiopata. Baiatul i spuse ca asta nu are nici o importanta, pentru ca era cea mai inteligentasidadea lna destula. . Unde e comoara? ntreba. . Comoara se afla n Egipt, aproape de Piramide. Flacaul se sperie. Sibatrna i spusese acelasi lucru, dar nu-i luase nimic. . Ca sa ajungi la ea, va trebui sa urmezi semnele. Dumnezeu a scris n lume drumul pe care fiecare om trebuie sa mearga. Trebuie numai sa citesti ce a scris El pentru tine. nainte ca baiatul sa apuce sa spuna ceva, un fluture aparu zburnd ntre el sibatrn. si aminti de bunicu-sau;cndera mic,acesta i spunea ca fluturii snt semn de noroc. Ca si greierii, cosarii, soprlele si trifoiul cu patru foi. . Asa este, zise batrnul, care i putea citi gndurile.

Exact cum te-a nvatat bunicul. Astea snt semne. Pe urma, omul si desfacu haina care i acoperea pieptul. Baiatul ramase impresionat de ce vazu si-si aminti de stralucirea zarita cu o zi nainte. Batrnul avea un colan de aur masiv, batut cu pietre scumpe. Era ntr-adevar un rege. Pesemne ca trebuia sa umble deghizat, ca sa se fereasca de hoti. . la astea, zise batrnul, scotnd o piatra albasi una neagra ce se aflau prinse n mijlocul colanului de aur. Se numesc Urim si Tumim. Cea neagra nseamna "da", iar cea alba nseamna "nu". Cndnu reusesti sa deslusesti semnele, te ajuta ele. Punele totdeauna o ntrebare la obiect. Dar, n general, ncearca sa iei singur hotarrile. Comoara se afla la Piramide si asta o stiai deja; dar trebuie sa platesti cu sase oi pentru ca eu te-am ajutat sa iei o hotarre. Flacaul a pus pietrele n desaga. De acum ncolo doar el avea sa hotarasca. . Nu uita ca totul este unul si acelasi lucru. Nu uita de limbajul semnelor. Si mai cu seama, nu uita sa mergi pna la capatul Legendei tale Personale. Dar mai nti, mi-ar placea sa-ti spun o poveste . "Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa nvete Taina Fericirii de la cel mai ntelept dintre toti oamenii. Baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pna a ajuns la un frumos castel, n vrful unui munte. Acolo traia nteleptul pe care l cauta. nsa n loc sa ntlneasca un sfnt, eroul nostru s-a trezit ntr-o ncapere unde a vazut o vnzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni

care stateau de vorba prin colturi, o mica orchestra cnta melodii suave, si mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din acea parte a lumii, nteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte doua ore pna sa-i vinasi lui rndul. nteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar i spuse ca n acel moment nu avea timpsa-i explice Taina Fericirii. i sugera baiatului sa dea o raita prin palat sisa se ntoarca peste vreo doua ore. . Dar pna atunci, vreau sa te rog ceva, a completat nteleptul, dndbaiatului o lingurita n care picura doi stropi de untdelemn. Ct mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versi untdelemnul din ea. Baiatul a nceput sa suie sisa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. Dupa doua ore, s-a prezentat iar n fata nteleptului. . Vasazica, ncepu nteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? Ai vazut gradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoasele pergamen te din biblioteca mea? Rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. Singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de untdelemn pe care i le ncredintase nteleptul. . Atunci ntoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, i spuse nteleptul. Nu poti avea ncredere ntr-un om daca nu-i cunosti casa. Mai linistit de aceasta

data,baiatul lua lingurita si rencepu sa se plimbe prin palat, de data aceasta observndtoate operele de arta care atrnau de tavane si pe pereti. A vazut gradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fusese asezata la locul ei. ntors la ntelept, i relata amanuntittotce vazuse. . Dar unde snt cele doua picaturi de untdelemn pe care ti le-am ncredintat? a ntrebat nteleptul. Privind lingurita, baiatul vazu ca ovarsase. . Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse nteleptul nteleptilor. Taina Fericirii sta n a privi

toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita." Flacaul ramase tacut. ntelesese istorioara batrnului rege. Unui pastor i place sa calatoreasca, dar nu uita niciodata de oile lui. Batrnul l privi, si cu amndoua minile facu niste gesturi ciudate deasupra capului flacaului. Apoi lua animalele si-sivazu de drum. Pe dealul micului oras Tarifa se ridica un vechi fort construit de mauri, si cine se aseza pe zidurile lui putea zari opiata si o bucata din Africa. Melchisedec, Regele Salemului, s-a asezat pe zidul fortului n seara aceea si a simtit Levantul n obraji. Oile se foiau pe lnga el, cu frica de noul stapn, si nelinistite de attea schimbari. Tot ce voiau ele nu era dect hranasi apa. Melchisedec privi la vaporasul care ridica ancora din port. Nu avea sa-l mai vada niciodata pe baiat, la fel cum niciodata nul-a mai vazut pe Avraam, dupa ce a ncasat tributul. Dar si ndeplinise misiunea. Zeii nu trebuie sa aiba dorinte, pentru ca zeii nu au Legenda Personala. Dar Regele Salemului dorea n sinea lui ca flacaul sa izbuteasca. "Pacat ca osa-mi uite repede numele", se gndi el. "Trebuia sa i-l fi repetatde mai multe ori.Cndarfi vorbitdespre mine arfi spusca snt Melchisedec, Regele Salemului." Apoi privi spre cer cu o umbra de cainta:"Stiu ca este desertaciunea desertaciunilor, asa cum ai spus Tu, Doamne. Dar si un rege batrn trebuie cteodata sa se simta mndru de sine." "Ce ciudata e Africa", si-a spus flacaul.

Sedea ntr-un soi de bar asemanator altora pe care le ntlnise pe stradutele nguste al e orasului. Niste barbati fumau o pipa uriasa, care trecea din gura n gura. n putine ore vazuse barbati care se tineau de mna, femei cu chipul acoperit, preoti care urcau n niste turnuri nalte si cntau, n ti mp ce toti, n jurul sau, ngenuncheau si se loveau cu fruntea de pamnt. "Treaba de pagni", o icoana cu Santiago pe cal alb, trntite la iosii aveau sinistra. si spuse n sinea lui. Cnd era copil vazuse mereu n biserica din satul lui Matamouros, Ucigatorul de mauri, cu sabia scoasa, si figuri ca ale celor de acum, picioarele lui. Flacaul se simtea rau si ngrozitor de singur. Necredinc o privire

n plus, n graba plecarii, uitase un amanunt, unul singur, dar care putea sa-l tina departe de comoara pentru mult timp: n acea tara toti vorbeau arabeste. Stapnul barului se apropie si flacauli arata obautura care fusese servita la alta masa. Era un ceai amar. El ar fi preferat sa bea vin. Dar nu trebuia sa-l preocupe asta acum. Trebuia sa se gndeasca la comoara lui si lamodulde aocapata. Vnzarea oilor i adusese destui bani n buzunar, iar baiat ul stia ca banul e fermecat . cu el nimeni nu mai este singur, n scurt timp, poate chiar n cteva zile, o sa fie lnga Piramide. Un batrn, cu tot aurul acela pe piept, n-avea de ce sa minta ca sa cstige sase oi. Batrnul i pomenise de semne. Ct traversase marea, se gndise la ele. Da, stia despre ce e vorba: ct timp statuse pe cmpiile Andaluziei, se deprinsese sa desluseasca pe pamnt si pe cer cum era drumul pe care avea sa-l urmeze. nvatase ca o anume pasare trada apropierea unei cobre, sica un anume arbust era semn de apa peste ctiva kilometri.

Oile l nvatasera toate acestea. "Daca Dumnezeu conduce asa de bine oile, o sa-l conducasi pe om", reflecta el si se mai linisti. Ceaiul parea mai putin amar. . Cine esti dumneata? auzi o voce n spaniola. Baiatul simti o mare usurare. Tocmai se gndea la semne si iata ca cineva a si aparut. . Cum de vorbesti spaniola? ntreba. Noul venit era un tnar mbracat dupa moda occidentala, dar culoarea pielii arata ca era probabil de prin partea locului. Era cam de vrsta si naltimea lui. . Toata lumea vorbeste spaniola aici. Sntem la doua ore de Spania. . Ia loc si comanda ceva, platesc eu . spuse flacaul. Si cere niste vin pentru mine. Urasc ceaiul asta. . Nu exista vin pe aici, zise noul venit. Religia nu ngaduie. Atunci flacaul i spuse ca trebuie sa ajunga la Piramide. Ct p-aci sa-i pomeneasca de comoara, dar se stapni sitacu. Poate i cerea si arabul o parte ca sa-l duca pna acolo. si aminti ce-i spusese batrnul despre oferte. . As vrea sa ma duci pna acolo, daca poti.Am sa te platesc. . Pai, ai idee cum se ajunge acolo? Flacaul vazu ca stapnul barului sta pe aproape si tragea cu urechea la discutie. Nu se simtea la largul lui cu prezenta aceluia. Dar gasise ocalauzasi nu voia sa piarda ocazia.

. Trebuie strabatut tot desertul Saharei, zise noul venit. Si pentru asta e nevoie de bani. Vreau sa stiu daca ai destui bani.

Baiatului i ntrebarea. ca atunci cnd n favoarea

se paru ciudata Dar avea ncredere n vorbele batrnului, iar acesta i spusese vrei un lucru, universul lucreaza ta.

Scoase toti banii din buzunar si-i arata nou-venitului. Patronul barului se apropie si elsa priveasca. Cei doi schimbara cteva cuvinte n araba. Stapnul barului parea iritat. . Hai sa mergem, zise nou-venitul. Asta nu vrea sa continuam discutia aici. Baiatul rasufla usurat. Se ridica sa plateasca, dar stapnul l prinse de bratsi ncepu sa vorbeasca fara pauza. Flacaul era voinic, dar era n tara straina. Noul sau prieten l mbrnci pe patron si-l mpinse afara pe baiat. . Voia sa-ti ia banii, zise. Tangerul nu este la fel ca restul Africii. Sntem ntr-un port si n porturi misuna totdeauna hotii. Putea sa aiba ncredere n noul lui prieten. l ajutase ntr-o situatie critica. Scoase banii din buzu nar si-i numara. . Mine putem ajunge la Piramide, spuse celalalt, lundbanii.Dartrebuie sa cumpar doua camile. O apucara pe stradutele nguste ale Tangeru-lui. La fiecare colt erau baraci cu lucruri de vnzare. Ajunsera n sfrsit n mijlocul unei piete mari. Mii de oameni discutau, vindeau, cumparau, leg ume amestecate cu pumnale, covoare lnga fel si fel de pipe. Dar baiatul nu-l slabea din ochi pe noul lui prieten. La urma urmelor, acesta avea toti banii lui n mna. Se gndi sa-i ceara napoi, dar si zise ca ar fi fost nepoliticos. El nu cunostea obiceiurile acestor pamnturi straine pe unde calca. "E de ajuns sa

stau cu ochii pe el", si spuse. Oricum, era mai puternic dect celalalt. Dintr-o data, n mijlocul nvalmaselii, aparu cea mai frumoasa spada pe care ovazuse n viata lui. Teaca era argintata, iar garda neagra,batuta cu pietre scumpe. Flacaul sifagadui ca, la ntoarcerea din Egipt, o sa cumpere spada. . ntreaba-lpe stapnul tarabei ct costa, i spuse prietenului sau. Dar ntelese pe data ca-l pierduse din priviri, cu ochii la spada.I se facu inima ct un purice, ca si cum pieptul s-ar fi strns deasupra. i fu frica sa priveasca lnga el, fiindcastia ce avea sa vada. Ochii au mai ramas cteva momente ficsisa priveasca spada, pna ce baiatul si lua inima-n dinti si se ntoarse. mprejurul lui . piata, oamenii ntr-un du-te vino strigau si cumparau covoare amestecate cu alune, salate alaturi de tavi de arama,barbati tinnduse de mna pe strada, femei cu valuri, miros de mncare straina, dar nicaieri, absolut nicaieri chipul nsotitorului sau. Baiatul ncerca sa se minta spunndu-sica se pierdusera n nvalmaseala. Se hotar sa ramna pe loc, asteptndca celalalt sa se ntoarca. Apoi, la scurta vreme,untipse sui ntr-unuldin turnurile acelea si ncepu sa cnte; toti oamenii au ngenuncheat, au batut pamntul cu fruntile si au cntat. Dupa aceea, ca niste furnici harnice, si-au desfacut tarabele si au plecat. Si soarele se pregati de plecare. Baiatul privi soarele ndelung, pna ce disparu dupa casele albe care dadeau ocol pietei. si aminti ca

dimineata,cndacelsoare rasarise, el se afla pe alt continent, era pastor, avea saizeci de oi si o ntlnire cu o fata. Dimineata el stia tot ce avea sa se ntmple ct timp umbla pe cmp. Daracum,cndsoarele se ascundea,elera naltatara, strain n tara straina unde nu putea nici macar sa nteleaga limba ce se vorbea. Acum nu mai era pastor, si nu mai avea de nici unele, nici m acar bani pentru a se ntoarce si aoluade la capat. "Si toate astea ntre un rasarit si un apus de soare", gndi baiatul. Si-i fu mila de sine nsusi, pentru ca uneori lucrurile se schimba n viata ct ai clipi, nainte ca omul sa se poata obisnui cu ideea. i era rusine sa plnga. Niciodata nu plnsese n fata oilor lui. Dar acum, piata era pustie iar el era departe de tara lui. Baiatul ncepu sa plnga. Plngea pentru ca Dumnezeu era nedrept si-i rasplatea astfel pe oamenii care credeau n propriile vise. "Cnderam cuoile eram fericit siraspndeam n juru-mi numai fericire. Oamenii ma vedeau ca vin si ma primeau bine. Dar acum snt trist si nefericit. O sa ma amarasc si n-o sa mai am ncredere n oameni, pentru ca unom m-a tradat. O sa-i urasc pe aceia care gasesc comori ascunse, fiindca eu n-am gasit-o pe a mea. Si totdeauna o sa caut sa pastrez putinul pe care-l am, pentru ca snt prea mic ca sa mbratisez lumea." si deschise desaga ca sa vada ce mai avea n ea; poate mai ramasese vreo bucatica din sandviciul mncat pe vapor. Dar nu gasi dect cartea cea groasa, haina si cele doua pietre pe care i le daduse

batrnul. Privind pietrele, simti o imensa usurare. Daduse sase oi pentru doua pietre pretioase, desprinse dintrun colan de aur. Putea vinde pietrele si cumpara biletul de ntoarcere. "Acum am sa fiu mai destept", gndi baiatul scotnd pietrele din desaga pentru a le ascunde n buzunar.

Se afla ntr-un port si asta era singurul adevar rostit de omul acela: un port e t ot timpul plin de hoti. Acum ntelegea si disperarea stapnului barului: ncerca sa-i spuna sa nu se ncreada n acel om. "Snt si eu ca toti ceilalti oameni: vad lumea asa cum vreau eu sa fie, nu asa cum este." Privi pietrele ndelung. Le atinse cu grija pe fiecare, simtindu-le temperatura si suprafata neteda. Ele erau comoara lui. Simpla atingere a pietrelor l linisti. i aminteau de batrn. "Cndvrei ceva,totUniversulconspira pentru ca tu sa obtii ceea ce doresti", i spusese batrnul. Voia sa nteleaga cum se putea adeveri asta. Se afla ntr-o piata pustie, fara un sfant n buzunar si fara oi de pazit n acea noapte. Dar pietrele erau dovada ca ntlnise un rege, un rege care-i cunostea povestea, stia tot despre pusca tatalui lui si despre prima lui experienta sexuala. "Pietrele servesc la ghicit. Se numesc Urim si Tumim." Baiatul aseza din nou pietrele n desagasi se hotar sa faca o ncercare. Batrnul i spusese sa puna ntrebari clare, pentru ca pietrele foloseau numai celui care stie ce vrea. Atunci baiatul ntreba daca binecuvntarea batrnului nca mai staruia asupra lui. Scoase o piatra. Era "da". "O sa gasesc comoara?", a mai ntrebat baiatul. Abagat mna n desagasi cnd sa ia o piatra, au alunecat amndoua printr-o gaura

a sacului. Baiatul nu observase pna atunci ca ar fi avut desaga rupta. S-a aplecat sa le ia pe Urim si Turim de jos sisa le puna la loc. Cnd le vazu pe jos nsa, alta fraza i rasuna n urechi. "nvata sa respecti sisa urmezi semnele", i spusese batrnul rege. Un semn. Baiatul rse n sinea lui. Apoi pietre si le puse la loc n desaga. Nici gndea sa coasa gaura . pietrele puteau iesi pe acolo cnd ar fi snt unele lucruri despre care omul n-ar trebui sa ntrebe . pentru a nu fugi de soarta. "Am fagaduit iau singur hotarrile", si spuse. culese cele doua nu se

vrut. El ntelesese ca

sa

Pietrele i spusesera deja ca batrnul se mai afla n preajma lui, si asta i dadu mai multa ncredere. Privi din nou piata pustie si nu mai simti disperarea dinainte. Nu era o lume straina; era o lume noua. La urma urmelor, tocmai asta voia si el: sa cunoasca lumi noi. Chiar daca n-ar fi ajuns niciodata la Piramide, el a ajuns mult mai departe dect oricare din pastorii pe care-i cunostea. "Ei, dac-ar sti ei ca la numai doua ore de calatorie pe mare exista lucruri att de diferite!" Lumea noua i aparea n fataochilorsubforma unei piete pustii, dar el vazuse si piata plina de viata, si nu avea s-o mai uite niciodata.si aminti de spada. l-acostatfoarte scumps-opriveasca un pic, dar nici nu mai vazuse asa ceva vreodata. Deodata simtica putea privi lumea, fie ca o biata victima

a unui hot, fie ca un aventurier n cautarea unei comori. "Snt un aventurier n cautarea unei comori", gndi, nainte de a cadea frnt de somn. Se trezi ca-l mboldeste cineva. Adormise n mijlocul pietei, si viata ei era pe punctul de a rencepe. Privi n jur, cautndu-si oile, dar vazu ca se afla ntr-o alta lume. n loc sa se simta trist, se simti fericit. Nu mai trebuia sa caute apasi hrana; putea sa caute o comoara. Nu avea un sfant n buzunar, dar avea ncredere n viata. Alesese, n ajun, sa fie un aventurier la fel cu personajele cartilor pe care i placea sa le citeasca. Porni prin piata fara graba. Negustorii si puneau iar tarabele pe picioare; l ajuta pe un cofetar sa-si monteze baraca. Avea un zmbet diferit acel cofetar: era vesel, interesat de viata , gata sa nceapa o zi buna de lucru. Era un zmbet care i amintea de batrn, acel rege batrn si misterios pe care -l cunoscuse. "Cofetarul asta nu face prajituri pentru ca vrea sa calatoreasca sau sa se nsoare cu fata unui negustor. Cofetarul asta face prajituri fiindca i place sa le faca", se gndi baiatul, si observa ca avea aceleasi puteri ca sibatrnul .stia daca un om este aproape sau departe de Legenda sa Personala. Doar privindu-l. "E usor, dar eu niciodata nu mi-am dat seama de asta." Cnd au sfrsit de montat baraca, cofetarul i-a ntins prima prajitura pe care ofacuse. Baiatul a mncat-o satisfacut, a multumit si si-a vazut de drum. Abia dupa ce s-a departat putin si-a dat seama ca baraca fusese ridicata

de un om care vorbea araba si altul, spaniola. Si se ntelesesera perfect. "Exista un limbaj care se afla dincolo de cuvinte", reflecta baiatul. "Mi s-a ntmplat deja asta cu oile, iar acum mi se ntmplasi cu oamenii." nvata tot felul de lucruri noi. Lucruri pe care el le traise deja, si care totusi erau noi, pentru ca trecusera pe lnga el fara sa-si fi dat seama. Nu le observase, pentru ca se deprinsese cu ele. "Daca nvat sa deslusesc acest limbaj fara cuvinte, o sa descifrez lumea." "Totul e un singur lucru", i spusese batrnul. Se hotar sa umble fara graba sau teama pe strazile nguste ale Tangerului: numai asa avea sa

reuseasca sa vada semnele. Asta cerea multa rabdare, dar rabdarea era prima virtute pe care o nvata un pastor. nca o data ntelese ca aplica acelei lumi straine aceleasi lectii pe care le nvatase de la oile lui. "Totul e un singur lucru", i spusese batrnul. Negustorul de Cristaluri vazu zorile si fu cuprins de aceeasi teama care-l ncerca n fiecare zi. Era de aproape treizeci de ani n acelasi loc, o pravalie pe o culme abrupta de deal unde rareori venea cte un cumparator. Acum era prea trziu sa mai schimbe ceva: tot ce nvatase n viata era sa vndasisa cumpere cristaluri. Au fost vremuri n care multa lume cunostea pravalia: negustori arabi, geologi francezi si englezi, soldati germani cu buzunarul mereu doldora. Pe vremea aceea era o adevarata aventura sa vinzi cristaluri, iar el se gndea cum avea sa se mbogateascasi cum avea sa aiba multe femei frumoase la batrnete. Apoi timpul a trecut si, cu el, gloria orasului. Ceuta s-a dezvoltat mai mult de ct Tangerul, iar comertul a luat-o pe alte cai. Vecinii s-au mutat de pe povrnissi n-au ramas dect cteva prav alii. Nimeni nu mai suia dealul pentru cteva pravalii. Negustorul de cristaluri nu avea de ales. si traise treizeci de ani din viata cumparnd si vnznd cristaluri, iar acum era prea trziu ca sa mai schimbe ceva. Toata dimineata a stat sa priveasca putinii trecatori de pe strada.Facea asta de ani de zile, si stia

programul fiecarei persoane. Mai lipseau doar cteva minute pna la prnz, cnd un flacau strain s-a oprit n fata vitrinei lui. Era mbracat ca toti oamenii, dar ochiul experimentat al Negustorului de Cristaluri trase concluzia ca nu avea bani. Dar siasa, se hotar sa se ntoarca n pravalie sisa astepte putin, pna ce baiatul avea sa plece. Pe usa era un anunt care spunea ca acolo se vorbesc mai multe limbi. Flacaul vazu un barbat aparnd de dupa tejghea. . Pot sa vasterg vasele astea daca doriti, spuse baiatul. Asa cum snt acuma, n-o sa le cumpere nimeni. Barbatul l privi si nu spuse nimic. . n schimb, dumneavoastra mi cumparati o farfurie cu mncare. Omul continua sa taca, sibaiatul simtica trebuie sa ia o hotarre. n desaga se afla haina . nu-i mai trebuia n desert. Scoase haina si ncepu sastearga vasele de praf. ntr-o jumatate de orastersese toate vasele din vitrina; n acest timpau si intrat doi clienti si i-au cumparat omului niste cristaluri. Cnd a ispravit de curatat totul, i-a cerut negustorului o farfurie de mncare. . Sa mergem sa mncam, a spus Negustorul de Cristaluri. A atrnat o tablita pe usa si s-au dus ntr-un bar minuscul n susul strazii. Cum s-au asezat la unica masa existenta, Negustorul a zmbit: .

Nu trebuia sa cureti nimic, spuse. Legea te obliga sa dai de mncare cui i este . Atunci de ce m-atilasat sa fac asta? a ntrebat flacaul. . Pentru ca erau murdare cristalurile. simteam nevoia sa ne limpezim mintea de gndurile rele. Cndau ispravit de mncat, spre flacau:

Coranului foame.

Si amndoi

Negustorul se ntoarse

. As vrea sa lucrezi n pravalia mea. Azi au intrat doi clienti ct ai sters vasele, si asta-i semn bun. "Oamenii vorbesc mult despre semne", se gndi pastorul."Darnupricepce spun.Lafelcum ani de zile eu n-am priceput ca vorbeam cu oile un limbaj fara cuvinte." . Vrei sa lucrezi la mine? insista Negustorul. . Pot sa lucrez pna diseara,raspunse baiatul. O sa spal pna-n zori chiar toate cristalurile din pravalie. n schimb, am nevoie de bani ca sa ajung mine n Egipt. Batrnul rse din nou. . Chiar daca-mi speli cristalurile un an ntreg, chiar daca primesti un comision bun pentru fiecare cristal vndut, si tot trebuie sa mai iei cu mprumut ca sa mergi n Egipt. Snt mii de kilometri de desert ntre Tanger si Piramide. S-a lasat o tacere asa de adnca,de parea ca tot orasul a adormit. Nu mai erau bazaruri, discutiile negustorilor, oamenii care urcau n minarete si cntau, spadele frumoase cu mner ncrustat. Nu mai exista speranta si aventura, regii batrni si Legendele Personale, comoara si Piramidele. Era ca si cum lumea toata

aramas stana de piatra pentru ca sufletul baiatului amutise. Nu mai exista durere, nici suferinta, nici deceptie: doar o privire goala prin mica usa a crciumii, si o dorinta imensa de moarte, de a se termina cu toate, pentru totdeauna, n chiar clipa aceea. Negustorul privi mirat la baiat. Parea ca toata bucuria pe care o privise n dimineata aceea s-a risipit.

. ti pot da bani ca sa te ntorci acasa, fiule, spuse Negustorul de Cristaluri. Baiatul nu scotea o vorba. Apoi s-a ridicat, si-a netezit hainele si si-a luat d esaga. . Osa muncesc la dumneavoastra, spuse. Si dupa alta tacere nesfrsita, adauga: . Am nevoie de bani ca sa-mi cumpar cteva oi. PARTEA A DOUA De aproape o luna lucra flacaul pentru Negustorul de Cristaluri, si nu prea era o treaba care sa-l faca fericit. Negustorul si trecea ziua bombanind dupa tejghea, cerndu-i sa aiba grija de fiecare obiect, sa nu cumva sa sparga vreunul. Dar nu pleca, pentru ca Negustorul, chiar daca eraun batrn crcotas, nu era necinstit; flacaul primea un comision frumusel pentru fiecare bucata vndutasi reusise deja sa strnga ceva bani. n dimineata aceea sifacuse niste socoteli: daca ar fi continuat sa munceasca tot asa, i-ar fi trebuit un an ntreg ca sa poata cumpara cteva oi. . As vrea sa fac o etajera pentru cristaluri, i spuse baiatul Negustorului. Ar putea fi asezata afarasi astfel sa-i atragem pe trecatorii din josul strazii. . N-am avut niciodata taraba afara,raspunse Negustorul. Oamenii trec si se lovesc de ea. Cristalurile se sparg. .

Cndumblam cuoile pe cmp,ele puteaumuri daca ntlneau vreun sarpe. Dar asta face parte din viata oilor si a ciobanilor. Negustorul l-a servit pe un client care voia trei pahare de cristal. Vindea mai bine ca oricnd, ca si cum lumeas-arfi ntorsntimp,n vremurile cndstradaera unadinprincipalele atractii ale Tangerului. . Vnzarile au crescut destul de mult, i zise baiatului dupa ce iesi clientul. Banii mi ajung sa traiesc mai bine,iarpe tine te vorajutan scurttimpsa-ti recapeti oile. De ce sa ceri mai mult de la viata? . Pentru ca trebuie sa urmam semnele, i scapa baiatului, aproape fara voie; si se cai de ce spusese, pentru ca Negustorul nu ntlnise niciodata un rege. "Se numeste nceput de Bun Augur, norocul ncepatorului. Pentru ca viata vrea sa-ti traiesti Legenda Personala", i spusese batrnul. Dar negustorul ntelegea ce voia sa spuna flacaul. Simpla lui prezenta n pravalie era un semn, si cu trecerea zilelor, cu banii ce intrau n casa, nu-i parea rauca-l angajase pe spani ol. Chiar daca baiatul cstiga mai mult dect se cuvenea; cum el totdeauna fusese convins ca vnzarile n-or sa se schimbe, i oferise un comision mare, iar intuitia i spunea ca n scurt timp pustiul avea sa se ntoarca la oile lui. . De ce voiai sa vezi Piramidele? l ntreba,ca sa schimbe vorba de la problema tarabei. . Am auzit multe despre ele, zise baiatul, evitnd sa vorbeasca despre vis. Acum comoara era o amintire dureroasa, si flacaul evita sa se gndeasca la ea. . Eu nu cunosc pe nimeni pe aici care sa vrea sa traverseze desertul numai ca sa

vada Piramidele, spuse Negustorul. Nu snt dect un munte de pietre. Potisa-ti faci si tuuna nbatatura . . N-ati visat niciodata sa calatoriti? a ntrebat baiatul, servind nca un client care intrase n pravalie. Doua zile mai trziu batrnul ncerca sa aduca vorba despre etajera. . Nu-mi plac schimbarile, ncepu Negustorul. Nici eu, nici tu nu sntem ca Hassan, com erciantul cel bogat. Daca el da gres ntr-o afacere, nu l-ar atinge prea mult. Dar noi doi trebuie sa traim cu greselile noastre. "E adevarat", reflecta baiatul. . De ce vrei etajera aceea? mai ntreba Negustorul. . Vreau sa ma ntorc mai repede la oile mele. Trebuie sa profitam cnd norocul e de partea noastra, si sa facem totul ca sa-l ajutam tot asa cum ne ajutasi el pe noi. Asta se numeste ncep ut de Bun Augur. Sau "norocul ncepatorului". Batrnul ramase o vreme tacut. Apoi spuse: . Profetul ne-a dat Coranul si nu ne-a lasat dect cinci porunci ca sa le urmam n viata. Cea mai importanta e urmatoarea: exista un singur Dumnezeu. Celelalte snt: sa ne rugam de cinci ori pe zi, sa postim n luna Ramadanului, sa-i miluim pe saraci. Se opri.Aveaochii n lacrimi cndapomenitdespre Profet.Era unom cucernic si cu tot neastmparul lui ncerca sa-si traiasca viata dupa rnduiala musulmana. .Si care este a cincea porunca? ntreba

baiatul. . Acum doua zile mi-ai spus ca n-am visat niciodata sa calatoresc, raspunse Negustorul. A cincea

porunca pentru oricare musulman este sa faca ocalatorie. Trebuie sa mergem, macar o data n viata, n orasulsfntMecca.Meccae multmai departe dectPiramidele.Cnderam tnar,am alessa strng putinii bani pe care-i aveam ca sa deschid pravalia asta. Ma gndeam c-o sa fiu bogat ntr-o zi siosa merg la Mecca. Am nceput sa cstig, dar nu puteam sa las pe nimeni sa aiba grija de cristaluri, pentru ca acestea snt lucruri gingase. Si-n timpul asta, vedeam multi oameni trecndprin fata pravaliei, spre Mecca. Unii erau pelerini bogati, care mergeau cu alai de servitori si de camile, dar cei ma i multi erau mult mai saraci dect mine. Se duceau si se ntorceau cu totii multumiti, si puneau la usa caselor lor simbolurile pelerinajului. Unul dintre ei, un cizmar care traia din crpacitul ncaltarilor altora, mi-a povestit c-a umblat aproape un an prin desert,dareramultmai obositcndtrebuia sa bata cteva strazi din Tanger ca sa cumpere piele. . De ce nu mergi acum la Mecca? ntreba flacaul. . Pentru ca Mecca matine n viata.Ma face sa suport toate zilele astea neschimbate, vasele astea tacute pe rafturi, prnzul si cina n taverna aia oribila. Mi-e frica sa-mi mplinesc visul, si pe urma sa nu mai am nici un motiv sa traiesc. Tu traiesti cu visul oilor si al Piramidelor. Esti deosebit de mine, pe ntru ca doresti sa-ti realizezi visurile. Eu nu vreau dect sa visez la Mecca. Mi-am nchipuit de mii de ori traversarea desertului, momentul sosirii n piata unde se afla Piatra Sfnta, cele sapte ocoluri pe care trebuie sa i le dau nainte de a o atinge. Mi-am nchipuit cti oameni ar fi n jurul meu, n fata mea, n

discutiile si rugaciunile pe care le vom mpartasi cu totii. Dar mi-e teama sa nu fie o mare dezamagire, si atunci prefer doar sa visez, n acea zi, Negustorul i dadu voie flacaului sa mestereasca etajera. Nu toti pot vedea visurile n acelasi fel. Au mai trecut doua luni si taraba a adus multi clienti n pravalia de cristaluri. Flacaul socoti ca, n ca sase luni daca ar mai munci, s-ar putea ntoarce n Spania, ar putea cumpara saizeci de oi si chiar mai mult de saizeci. n mai putinde un an si-ar dubla turma si ar putea face negot cu arabii pentru ca acum reusea sa vorbeasca limba aceea ciudata. Dupa dimineata aceea din piata nu se mai folosise de Urim si Turim pentru ca Egiptul devenise un vis tot asa de departat pentru el cum era orasul Mecca pentru Negustor. Acum baiatul era multumit cu munca lui si se gndea mereu la ziua n care avea sa debarce la Tarifa ca nvingator. "ncearca sastii totdeauna ce vrei", i spusese batrnul rege. Baiatul stia, si pentru asta muncea. Poate comoara lui nsemnase tocmai sa ajunga pe acel pamnt strain, sa se ntlneasca cu un hotsisa-si dubleze turma fara sa fi cheltuit un ban. Era mndru de el. nvatase lucruri importante, precum comertul cu cristaluri, limbaj ul fara cuvinte si semnele. ntr-o dupa-amiaza,avazut un barbat n susul strazii plngndu-se ca nu gasea un loc potrivit ca sa bea ceva dupa urcusul acela. Cum baiatul cunostea limbajul semnelor, l chema pe batrn ca sa-i vorbeasca. . Hai sa

vindem ceai oamenilor care suie straduta, i spuse el. . Multi oameni vndceai pe-aici,araspuns Negustorul. . Dar noi putem vinde ceai n pahare de cristal. Asa oamenilor o sa le placa ceaiul, dar vor cumpara si paharele. Pentru ca ce-i place omului cel mai mult este frumusetea. Negustorul l privi pe flacau o vreme. Nu i-a raspuns nimic. Dar seara, dupa ce si-a facut rugaciunile, si-a nchis pravalia, s-a asezat pe trotuar mpreuna cu el si l-a poftit sa fumeze din narghilea, pipa aceea ciudata pe care o foloseau arabii. . De fapt, ce vrei sa faci? a ntrebat batrnul Negustor de cristaluri. . V-am mai spus. Trebuie sa cumpar la ntoarcere oi. Pentru asta am nevoie de bani. Batrnul mai puse niste jaratec n narghilea, apoi trase ndelung din pipa. . Am pravalia asta de treizeci de ani. Cunosc cristalul bun, si pe cel prost, si s tiu toate maruntisurile negustoriei si pravaliei. Snt deprins cu marimea si cu angaralele ei, asa cum este. Daca tu o sa vinzi ceai n pahare, pravalia osa creasca. Atunci eu o sa trebuiasca sa-mi schimbfelulde viata. .Si nu e bine? . Snt obisnuit cu viata mea. nainte sa vii tu, ma gndeam ca mi-am pierdutatta timpstndpe loc,n timpce prietenii mei se totschimbau,dadeau faliment sau prosperau. Asta ma facea foarte trist. Acum stiu ca nu era chiar asa: pravalia are exact marimea pe care eu am vrut totdeauna sa o aiba. Nu vreau sa ma schimb fiindca nu stiu cum sa ma schimb. Snt deja foarte obisnuit cu mine nsumi. Flacaul nu stiace sa spuna. Batrnul continua:

. Tu ai fost o binecuvntare pentru mine. Si acum nteleg un lucru: orice binecuvntare care nu e

acceptata se schimba n blestem. Eu nu mai vreau nimic de la viata. Iar tu ma silesti sa vad bogatii si orizonturi pe care nu le-am banuit niciodata. Acum ca le cunosc si-mi cunosc posibilitatile uriase, ma voi simti mai rau ca nainte. Pentru castiu ca pot avea tot si eu nu vreau. "Bine ca nu i-am spus nimic vnzatorului de floricele", gndi baiatul. Au continuat sa fumeze narghilea pna ce soarele s-a ascuns. Vorbeau n araba, sibaiatul era multumit de sine, pentru ca vorbea araba. Fusese o vreme cnd el credea ca oile l pot nvata totul despre lume. Dar iata, oile nu stiau araba. "Trebuie sa mai fie n lume si alte lucruri pe care oile nu le stiu", si-a spus baiatul, privi ndu-l pe Negustor n tacere. "Pentru ca ele nu fac altceva dect sa caute apasi hrana." "Cred ca nu ele snt cele care ma nvata: eu snt cel care nvat." . Maktub, spuse Negustorul n cele din urma. . Ce nseamna asta? . Trebuia sa te nasti arabca sa ntelegi, raspunse el. Dar traducerea ar fi ceva precum: "Asa sta scris." Si-n timp ce stingea jarul din narghilea, i spuse flacaului ca putea sa nceapa sa vnda ceai n pahare. Uneori e imposibil sa stavilesti suvoiul vietii. Oamenii urcau straduta si oboseau. Dar sus pe culme i ntmpina o pravalie de cristal uri frumoase cu

ceai de menta racoritor. Oamenii intrau sa bea ceaiul care era servit n minunate pahare de cristal. Niciodata nu s-a gndit nevasta-mea la asa ceva, si amintea cte unul, si cumpara cteva pahare, pentru ca avea musafiri n seara aceea: invitatii lui orsa ramna impresionati de frumusetea cupelor. Altcineva ncredintaca ceaiulera totdeaunamai gustoscndera servitn vase de cristal,pentruca pastra mai bine aroma. Un al treilea spunea ca n Orient era traditia sa se foloseasca vase de cristal la ceai, pentru ca aveau puteri magice. n scurt timp se raspndi vestea si o multime de oameni suia dealul pna susca sa cunoasca pravalia care facea ceva nou ntr-o negustorie asa de veche. S-au mai deschis pravalii de c eai n cupe de cristal, dar nu erau n vrful dealului, asaca erau tot timpul pustii. Curnd, Negustorul a trebuit sa mai angajeze doi oameni. ncepu sa importe, pe lnga cristaluri, cantitati enorme de ceai care erau zilnic consumate de barbatii si femeile nsetat e de lucruri noi. Asa s-au scurs sase luni. Flacaulse destepta nainte de rasaritul soarelui. Trecusera unsprezece luni si noua zile de cnd calcase pentru prima oara pe continentul african. Se mbraca cu vesmintele lui arabe de in alb, cumparate special pentru ziua aceea. siaseza valul pe cap, fixndu-l cu un inel facut din piele de camila.si ncalta sandalele noi si cobor fara nici un zgomot. Orasul mai dormea nca.sifacu un sandvis cu susan sibau un ceai fierbinte din paharul de cristal. Apoi se aseza n pragul usii, fumndsingur din narghilea.

A fumat singur, fara a se gndi la nimic,ascultnddoarfosnetul necontenit al vntului care sufla, aducnd mireasma desertului. Dupa ce a ispravit de fumat, si-a vrt mna ntr-unul din buzunarele hainelor siaramascontemplndceea ce scosese dinauntru. Era un maldar de bani. Destul ct sa cumperi o suta douazeci de oi, un bilet de ntoarcere si o licenta de comert ntre tara lui si tara unde se afla. Aasteptat rabdator ca batrnul sa se trezeascasisa deschida pravalia. Atunci amndoi or sa mai bea un ceai. . Azi plec, a spus flacaul. Am bani ca sa-mi cumpar oile. Dumneata ai bani ca sa mergi la Mecca. Batrnul nu-i raspunse. . Binecuvnteaza-ma, i mai ceru baiatul. Dumneata m-ai ajutat. Batrnul continua sa pregateasca ceaiul n tacere. Dupa o vreme nsa, se ntoarse spre baiat. . Snt mndru de tine, spuse. Ai adus suflet n pravalia mea de cristaluri. Dar sastii c a eu nu ma duc la Mecca. La fel cum stiu ca tu n-o sa cumperi iar oi. . Cine ti-a spus asta? ntreba flacaul speriat. . Maktub, rosti simplu batrnul Negustor de Cristaluri. Si-l binecuvnta.

Flacaul se duse n camera lui si-si strnse toate lucrurile. Erau trei saci mari si plini. Cnd sa iasa, observa ca ntr-un colt al camerei ramasese vechea lui desaga de pastor. Totul era strns si el aproape ca nu-si mai amintea de ea. nauntru se mai aflau aceeasi carte si haina.Cndscoase hai na,cugnds-odea vreunui baiat pe strada, cele doua pietre cazura pe jos. Urim si Tumim. Flacaul si-a adus aminte de batrnul rege, si s-a mirat cnd si-a dat seama de cta vreme nu se mai gndise la asta. Un an ntreg muncise fara preget, gndindu-se numai la cum sa faca rost de bani ca sa nu se ntoarca cu capul plecat n Spania. "Nu renunta niciodata la visurile tale", i spusese batrnul rege. "Urmeaza semnele." Flacaul le ridica pe Urim si Tumim de jos si avu iar senzatia aceea ca batrnul ar fi fost pe-aproape. Muncise din greu un an, iar semnele aratau acum ca venise momentul sa plece. "O sa fiu din nou ce eram nainte", si-a spus flacaul. "Iar oile nu m-au nvatat sa vorbesc araba." Cu toate acestea, oile l nvatasera un lucru mult mai important: ca exista un limbaj pe lume pe care l ntelegeau toti si pe care flacaullfolosise ntotaceltimpcasa faca sa prospere pravalia. Era limbajul entuziasmului, al lucrurilor facute cu dragoste si vointa, n cautarea unui lucru pe care-l doreai sau n care credeai. Tangerul nu mai era un oras strain, iar el simtica n acelasi fel cum cucerise acel oras putea cuceri si lumea. "Cnd ti doresti un lucru, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale", spusese batrnul rege. Numai ca

batrnul rege nu pomenise nimic despre tlharii, de deserturi nesfrsite, de oameni care-si cunosc visele dar nu vor sasi le mplineasca.Batrnul rege nu-i spusese ca Piramidele nu erau dect un munte de pietre si oricine si-ar fi putut face unul n ograda lui. Si mai uitase s a spuna ca atunci cnd ai bani ca sa-ti cumperi o turma mai mare dect cea pe care ai avut-o, chiar trebuie sa cumperi acea turma. Flacaul lua desaga si o puse lnga ceilalti saci. Cobor scarile; batrnul servea o familie de straini n timp ce alti doi clienti se aflau n pravalie bndceai dinpaharele de cristal.Era mi scare destula pentru ceasul acela al diminetii. Din locul unde statea, vazu pentru prima oara ca parul batrnului Negustor semana bine cuparul batrnului rege. si aminti de zmbetul cofetarului, din prima lui zi la Tanger, cnd nu avea unde se duce nici ce mnca; si acel zmbet amintea de batrnul rege. "Ca si cum ar fi trecut pe aici si arfi lasat semne", reflecta. "Ca si cum fiecare I-ar fi cunoscut pe regele acesta ntr-un moment al vietii lui. Dar la urma urmelor, el a spus ca se arata tuturor celor care-si traiesc Legenda Personala." Pleca fara a-si lua ramas bun de la Negustorul de Cristaluri. Nu voia sa plnga, pentru ca oamenii l-ar fi putut vedea. Dar o sa-i fie dor de vremea aceea si de toate lucrurile bune pe care le nvatase. Avea mai multa ncredere n sine si dorea sa cucereasca lumea. "Dar ma duc pe cmpurile pe care le cunosc deja, si voi conduce iarasi oile." Si nu mai fu multumit cu hotarrea lui. Muncise un an ntreg ca sa-si mplineasca un vis, iar acest vis si pierdea din importanta cu fiecare minut. Poate pentru ca nu era visul lui. "Cine stie, o fi mai bine sa fii ca Negustorul de Cristaluri: sa nu mergi niciodata la Mecca sisa traiesti

din dorinta de a o cunoaste." Dar le strngea pe Urim si Tumim n mnasi aceste pietre i dadeau forta si dorintabatrnului rege. Printr-o coincidenta . sau un semn, gndi flacaul . ajunse chiar la barul unde intrase n prima zi. Nu mai era nici urma de hot, iar patronul i aduse o ceasca de ceai. "Oricndvoi putea sa redevin pastor", gndi flacaul. "Am nvatat sa ngrijesc de oi si n-o sa uit niciodata. Dar s-ar putea sa nu mai am alta ocazie sa ajung la Piramidele din Egipt. Batrnul avea un colan de aur si-mi stia povestea. Era un rege adevarat, un rege ntelept." Se afla la doar doua ore de mers pe mare de cmpiile Andaluziei, nsa avea un desert imens ntre el si Piramide. Dar flacaul ntelese poate n alt fel aceeasi situatie: n realitate el era cu doua ore mai aproape de comoara lui. n plus, pentru a face aceste doua ore de mers, ntrziase aproape un an ntreg. "Stiu pentru ce vreau sa ma ntorc la oile mele. Le cunosc deja; nu-ti dau mult de lucru si pot fi iubite. Nu stiu daca desertul poate fi iubit, dar desertul ascunde comoara mea. Daca nu reusesc s-o gasesc, voi putea oricndsa ma ntorc acasa. Dar dintr-o data, viata mi-a dat bani destui, iar eu am tot timpul l a dispozitie; de ce nu?" Simti o bucurie imensa n acel moment. Oricndputea sa redevina pastor.Oricndputea sa redevina vnzator de cristaluri. Poate ca lumea avea multe alte comori ascunse, dar el avusese un vis repetat si ntlnise un rege. Asta nu i se ntmpla oricui. Era multumit cndiesi din bar. si aminti ca unul dintre furnizorii Negustorului aducea cristalurile n caravane care strabateau desertul. Tot le mai tinea pe Urim si Tumim n mna; datorita acelor doua pietre revenise pe drumul comorii lui.

"ntotdeauna snt n preajma celor care-si traiesc Legenda Personala", i spusese batrnul rege.

Nu costa nimic daca mergea pna la depozit ca sa afle daca ntr-adevar Piramidele chiar erau asa de departe. Englezul sedea ntr-ohardughie mirosinda animale, sudoare si praf. Harabaia nu se putea chema depozit, abia daca era un sopron. "Toata viata m-am chinuit, ca sa ajung sa trec printr-un loc ca asta", gndi,ntimpce rasfoia distrat o revista de chimie. "Zece ani de studiu sa ma conduca la grajd." Dar trebuia sa mearga mai departe. Trebuia sa creada n semne. Toata viata lui, toate studiile le dedicase cautarii limbajului unic pe care-l vorbea Universul. La nceput se intere sase de esperanto, apoi de religii, si n sfrsit, de Alchimie. Stia sa vorbeasca esperanto, ntelegea perfect felurite religii, dar nca nu devenise Alchimist. Reusise sa descifreze lucruri importante, e-adevarat. Dar cercetarile lui ajunsesera ntr-un punct de unde nu mai puteau progresa deloc. ncercase n zadar sa intre n contact cu vreun alchimist. nsa alchimistii erau oameni ciudati care se gndeau numai la ei si aproape totdeauna refuzau sa dea o mna de ajutor. Cine stie, poate nu descoperisera taina Marii Opere -. numita Piatra Filozofala.si de aceea se nchideau n tacere. Cheltuise deja o parte din averea mostenita de la tatal lui n cautarea zadarnica a Pietrei Filozofale. Frecventase cele mai bune biblioteci din lume si-si cumparase cartile cele mai i mportante si mai rare despre alchimie. ntr-una din ele descoperi ca n urma cu multi ani,unfaimosalchimistarabvizitase Europa. Se spunea ca

numara peste doua sute de ani, ca descoperise Piatra Filozofalasi Elixirul Vietii Lungi. Englezul ramasese impresionat de povestire. Dar totul ar fi ramas doar o legenda, daca un prieten de-al lui . cnds-a ntors dintr-o expeditie arheologica din desert . nu i-ar fi povestit despre un arab nzestrat cu puteri extraordinare. Locuieste n oaza Al-Fayoum, i-a spus prietenul. Iar oamenii spun ca are doua sute de ani sicastie sa transforme orice metal n aur. Englezul nu mai putea de bucurie. Renunta imediat la toate obligatiile, si strnse cartile cele mai importante si acum statea aici, n acel depozit semanndcuohardughie de grajd,ntimpce afara o caravana imensa se pregatea sa traverseze Sahara. Caravana trecea prin Al-Fayoum. "Trebuie sa-l cunosc pe blestematul asta de Alchimist", gndi Englezul. Si duhoarea de animale deveni parca mai usor de suportat. Un tnar arab, ncarcat cu o multime de cufere, intra n adapostul unde era Englezul si-l saluta. . Unde mergeti? ntreba tnarul arab. . n desert, raspunse Englezul, si-si continua lectura. Nu avea acum chef de taclale. Trebuia sa-si aminteasca tot ce nvatase n zece ani, fiindca Alchimistul pesemne ca avea sa-l supuna la ceva ncercari. Tnarul arab scoase o carte si ncepu sa citeasca. Cartea era n spaniola. "Tot e bine", gndi Englezul. Stia spaniola mai bine dect araba, si daca flacaul asta mergea pna la Al-Fayoum, avea cu cine sta de vorba cndnuvamai fi ocupatculucruri importante.

"Ce lucru caraghios", gndi flacaul pe cnd ncerca nca o data sa citeasca scena nmormntarii cu care ncepea cartea. "De aproape doi ani vreau s-o citesc si nu reusesc sa trec de paginile astea." Chiar sifara a fi ntrerupt de vreun rege, tot nu izbutea sa se concentreze. nca se mai ndoia de hotarrea lui. Dar ncepuse sa nteleaga un lucru important: deciziile erau abia nceputul unui lucru. Cnd cineva lua o decizie, de fapt se cufunda ntr-un torent puternic ce-l ducea n locur i pe care nici nu le visase n momentul luarii hotarrii. "Cnd m-am hotart sa plec n cautarea comorii mele, niciodata nu mi-am nchipuit ca voi lucra ntro pravalie de cristaluri", gndi tnarul, ca pentru a-si confirma rationamentul. "La f el, caravana asta poate fi o decizie de-a mea, dar parcursul ei va fi un mister." n fata lui se afla un european care si el citea o carte. Europeanul era antipatic , si-l privise cu dispret cndintrase.Poate chiararfi pututdeveni prieteni, dareuropeanuli-otaiase scurt. Flacaul a nchis cartea. Nu voia sa mai faca nimic din ceea ce l putea face asemanator europeanului. Scoase pe Urm si pe Tumim din buzunar si ncepu sa se joace cu ele. Strainul striga deodata: . Un Urim si un Tumim! Flacaul vr iute pietrele n buzunar. . Nu-s de vnzare, zise.

. Nu fac prea mult, raspunse englezul. Snt cristale de roca, atta doar. Snt milioane de cristale de roca pe pamnt, dar pentru cine se pricepe, acestea snt Urim si Tumim. Nu stiam ca exista n partea asta a lumii. . Snt darul unui rege, spuse flacaul. Strainul amuti. Apoi baga mna n buzunar si scoase, tremurnd, doua pietre identice. . Ai spus ceva despre un rege, zise. .Si nu credetica regii stau de vorba cu ciobanii, replica flacaul, ncercndastfel sa ncheie discutia. . Dimpotriva.Pastorii au fost primii care au recunoscut un rege pe care restul lum ii a refuzat sa-l cunoasca. De aceea este foarte probabil ca regii sa stea de vorba cu ciobanii. Si completa, de teama ca baiatul sa nu nteleaga gresit: . Scrie n Biblie. n aceeasi carte care m-a nvatatcum sa le fac pe acest Urim si acest Tumim. Aceste pietre erau singura forma de ghicit ngaduita de Dumnezeu. Preotii le purtau ntr-un colan de aur. Flacaul era multumit ca intrase n acel depozit. . Poate casi asta este un semn, spuse Englezul, parca gndind cu voce tare. . Cine v-a spus despre semne? Interesul flacaului crestea vaznd cu ochii. . Totul n viata este numai semne, a spus Englezul, nchiznd, de data aceasta, revista pe care o citea. Universul este creat ntr-o singura limba pe care toata lumea o ntelege, dar acum a uitat-o. Eu caut

acest limbaj universal, pe lnga alte lucruri. De aceea snt aici. Pentru ca trebuie sa ntlnesc un om care cunoaste acest Limbaj universal. Un Alchimist. Discutia a fost ntrerupta de patronul depozitului. . Aveti noroc, zise arabul cel gras. Asta seara pleaca o caravana spre Al-Fayoum. . Dar eu merg n Egipt, zise flacaul. . Al-Fayoum este n Egipt, i raspunse stapnul. Ce fel de arab esti tu? Flacaul i-a raspuns ca era spaniol. Englezul se bucura: chiar daca era mbracat arabeste, baiatul era european. . El numeste semnele "noroc", zise Englezul dupa ce arabul cel gras iesi. Daca as putea, as scrie o enciclopedie uriasa despre cuvintele "noroc" si "coincidenta". Cu aceste cuvinte se scrie Limbajul Universal. Apoi i spuse baiatului ca nu fusese nici o "coincidenta" sa-l ntlneasca cu Urim si Tumim n mna. l ntreba dacasi el mergea n cautarea Alchimistului. . Eu snt n cautarea unei comori, raspunse baiatul, dar se cai imediat. Englezul nsa paru ca nu a bagat de seama cuvintele lui. . ntr-un fel, si eu tot asta caut. . Dar nu stiu ce nseamna Alchimie, completa flacaul,tocmai cndpatronuldepozitului i chema afara. . Eu snt Conducatorul Caravanei, spuse un barbat cu barba lungasi ochi ntunecati. Am drept de viata si de moarte asupra fiecarei persoane pe care o duc. Pentru ca desertul e o femeie capricioasasi

uneori i scoate din minti pe oameni. Erau aproape doua sute de oameni si de doua ori mai multe animale: camile, cai, magari, pasari. Englezul avea o multime de cufere pline cu carti. Erau femei, copii si mai multi barbati cu spada la cingatoare si lungi archebuze agatate pe umar. Un vacarm ngrozitor umplea locul, iar Conducatorul trebui sa repete de mai multe ori pentru ca sa auda toti. . Exista multe soiuri de oameni, si dumnezei diferiti n inima fiecaruia. Dar singurul meu Dumnezeu este Allah, si pe Eljurca voi face tot ce va fi posibil si tot ce va fi mai bine ca sa mai birui o data desertul. Acum vreau ca fiecare dintre voi sa jure pe Dumnezeul n care crede, n adncul sufletului lui, ca mi se va supune n orice mprejurare, n desert, nesupunerea nseamna moarte. Un murmur scazut traversa multimea. Jurau toti, ncet, n fata Dumnezeului lor. Flacaul jura pe Isus Cristos. Englezul ramase tacut. Murmurul dura mai mult dect un simplu juramnt: oamenii cereau si protectia cerului. Se auzi un sunet lung de goarna, si fiecare ncaleca pe animalul lui. Flacaul si Englezul cumparasera camile, asaca s-au suit mai greu. Flacaului i era mila de camila Englezului . era ncarcata cu ditamai poverile, cu carti. . Nu exista coincidente, repeta Englezul, ncercndsa continue discutia nceputa n depozit. Un prieten m-a adus pna aici, fiindca l cunostea pe un arab care...

Dar caravana porni la drum, si era imposibil sa auzi ce spunea Englezul. Stia nsa exact despre ce era vorba: lantul misterios care uneste un lucru cu altul, care-l facuse sa devina pastor, sa aiba de doua ori acelasi vis, sisa ajunga ntr-un oras aproape de Africa, sisa ntlneasca n piata un rege, sisa fie tlharit pentru ca sa cunoasca pe negustorul de cristaluri, si... "Cu ct ajungi mai aproape de vis, cu att Legenda Personala se transforma ntr-o adevarata ratiune de a trai", gndi baiatul. Caravana si ncepu drumul spre apus. Calatoreau dimineata, faceaupopascndsoarele ardea prea tare, si-si reluau drumul pe nserat. Flacaul vorbea putin cu Englezul, care-si pe trecea mai tot timpul cu cartile. Atunci ncepu sa observe n tacere mersul animalelor si al oamenilor prin desert. Acum totul era foarte diferit de ziua plecarii: n ziua aceea, nvalmasealasi strigate, plnsete de copii, nechezat de animale, totul se amesteca cu poruncile nervoase ale calauzelor si negustorilor. Dar n desert, stapneau doar vntul etern, linistea si copitele animalelor. Chiar sicalauzele vorbeau putin ntre ele. . Am traversat de multe ori nisipurile astea, spuse un camilar ntr-o seara. Dar des ertul asa de mare, zarea asa de departe, te fac sa te simti mic sisa taci. Flacaul ntelese ce voia omul acela sa spuna, chiar daca numai calcase vreodata printr-un desert. De cte ori privea marea sau focul, era n stare sa

stea ore ntregi tacut, fara sa se gndeasca la nimic, cufundat n imensitatea si forta elementelor. "Am nvatat ceva si cu oile si cu cristalurile", gndi el. "Pot sa nvat si cu desertul. Acesta mi se pare mai batrn si mai ntelept." Vntul nu se oprea niciodata. Flacaul si aminti de ziua n care a simtit chiar vntul a cesta, asezat pe fortificatiile din Tarifa. Poate ca acum atingea usor lna oilor lui care continuau sa caute hranasi apa pe cmpiile Andaluziei. "Nu mai snt oile mele", si zise n sinea lui, si nu simti nici un dor. "Pesemne ca s-au obisnuit cu un nou pastor si m-au uitat. Asta e bine. Cine este obisnuit sa umble, cum snt oile, stie ca vine o zi cnd e nevoie sa pleci." Apoi si aminti de fata negustorului si avu certitudinea ca se maritase. Cine stie, cu vreun vnzator de floricele sau cu un pastor care si el stia sa-i citeascasisa-i povesteasca istorii nemaiauzite; la urma urmelor, doar nu era singurul. Dar l impresiona presimtirea lui: poate casi el va nvata ntr-o zi istoria asta a Limbajului Universal, care cuprinde trecutul si prezentul tuturor oamenilor. "Presimtiri", cum obisnuia mama lui sa spuna. Flacaul ncepu sa nteleaga ca presimtirile snt cufundari rapide pe care sufletul le facea n Curentul Universal al vietii, unde istoriile tuturor oamenilor snt legate ntre ele si putem afla tot pentru ca totul sta scris. "Maktub", zise flacaul, amintindu-si de negustorul de cristaluri. Desertul era uneori din nisip, alteori din piatra.Cndcaravanaajungea ndreptulunei pietre,o ocolea; daca se aflau n fata unei stnci, faceau un ocol mai lung. Daca nisipul era prea fin pentru copitele camilelor, cautauundrum cunisipmai mare.Uneori soluleraacoperitde sare,acolounde trebuie sa fi

existat vreun lac. Atunci animalele se mpotmoleau, iar stapnii camilelor coborau si descarcau animalele. Apoi luau poverile chiar ei, n spinare, treceau de partea nselatoare a drumului si ncarcau din nou animalele. Daca ocalauza se mbolnavea sau murea, stapnii de camile trageau la sorti si alegeau o noua calauza. Si toate acestea se ntmplau cu un singur scop: indiferent de cte ocoluri dadeau, ca ravana mergea totdeauna spre aceeasi directie. Dupa ce depaseau obstacolele, ea ntorcea fruntea din nou catre astrul care indica pozitia oazei.Cndoamenii vedeauaceasteastralucindpe cernzori, stiau ca ea arata un loc cu apa, femei, curmale si palmieri. Numai Englezul nu baga de seama nimic: era mai tot timpul cufundat n lectura cartilor lui. Si flacaul avea o carte, pe care ncercase sa o citeasca n primele zile de calatorie. Dar gasea mult mai interesant sa priveasca la caravanasisa asculte vntul. A nvatat sa-si cunoasca mai bine camila si sa prinda drag de ea, asaca a aruncat cartea. Era o povara inutila, n ciuda faptului ca baiatul si crease o superstitie . de cte ori deschidea cartea, ntlnea pe cineva important. ntr-un trziu se mprieteni cu un camilar care calatorea mereu alaturi de el.Noaptea,cndse opreau n jurul focurilor de tabara, obisnuia sa-i povesteasca aventurile lui de pastor. ntr-una din aceste conversatii, stapnul de camile a nceput sa vorbeasca despre viata lui. . Eu locuiam undeva aproape de Cairo, povesti el. Aveam gradina mea de zarzavat, c opiii mei si o viata

care nu trebuia sa se schimbe pna la moarte,ntr-unan,cndrecolta a fostmai buna, ne-am dus cu totii la Mecca si mi-am ndeplinit singura obligatie care mai lipsea vietii mele. Puteam sa mor n pace, si asta mi placea. Dar ntr-o zi pamntul a nceput sa tremure si Nilul a crescut peste poate. Tot ce gndisem ca numai altora li se poate ntmpla, mi s-a ntmplat mie. Vecinii mei s-au speriat ca-si vor pierde maslinii n inundatie; nevasta-mea s-a temut ca nu cumva fiii nostri sa fie luati de ape. Iar eu m-am ngrozit ca o sa-mi vaddistrus tot ce realizasem pna atunci. Dar n-am avut de ales. Pamntul n-a mai putut fi folosit si a trebuit sa caut alt mijloc de trai. Acum snt stapn de camile. Si acum am nteles cuvntul lui All ah: nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru ca oricine poate sa dobndeasca orice vrea si i face trebuinta. Ne temem doar sa nu pierdem ce avem, fie vietile, fie plantatiile noastre. Dar ne trece frica atu nci cnd ntelegem ca istoria noastrasi istoria lumii au fost scrise de aceeasi Mna. Uneori caravanele se ntlneau n timpul noptii, ntotdeauna una avea lucrul de care cea lalta avea nevoie, ca si cum ntr-adevar totul fusese scris de o singura Mna.Camilarii schimbau informatii despre furtunile de nisip, si se strngeaunjurulfocurilor, povestindistoriile desertului. Alteori veneau oameni misteriosi cucapetele ascunse subglugi;eraubeduinii care s pionauruta caravanelor si ntrebau de drumul ce aveau sa-l urmeze. Vindeau pontul tlharilor si triburilor barbare. Veneau n tacere si plecau n tacere, cu vesmintele lor negre ce nu lasau dect ochii la vedere. ntr-o noapte, camilarul veni la focul unde stateau flacaul si Englezul. . Snt zvonuri de razboi ntre clanuri, spuse camilarul. Au ramas toti trei tacuti. Flacaul simtica teama plutea n aer, chiar daca nimeni nu rostise nici un cuvnt. nca o data, ntelegea limbajul fara cuvinte, Limbajul Universal. Dupa

o vreme, Englezul ntreba daca-i ameninta vreun pericol. . Cine intra n desert nu se mai poate ntoarce, spuse stapnul de camile. Si cnd nu mai ai cale de ntoarcere, trebuie sa te gndesti numai la celmai bunmodde a merge mai departe.Restulramne n grija lui Allah, inclusiv primejdia. Si ncheie spunndacelcuvntmisterios: "Maktub". . Dumneavoastra ar trebui sa fiti mai atent la caravane, i spuse flacaul Englezului, dupa ce omul cu camilele a plecat. Ele fac multe ocoluri, dar tin drumul catre acelasi punct. . Iar tu ar trebui sa citesti mai mult despre lume, a raspuns Englezul. Cartile se aseamana caravanelor. Uriasulgrupde oameni si animale ncepu sa mearga mai repede. Pe lnga tacerea din timpul zilei, acum si noptile . cnd oamenii se strngeau la taclale n jurul focurilor . ncepusera sa fie tacute. ntr-o buna zi, Conducatorul Caravanei hotar ca nu se mai puteau aprinde nici focuri, pentru a nu atrage atentia asupra caravanei. Calatorii au nceput sa aseze roata animalele, iar ei dormeau toti la mijloc,ncercndsa se apere cum puteau de frigul noptii. Conducatorul a pus santinele narmate n jur. ntr-o noapte, Englezul nu reusea sa nchida ochii. l chema pe flacau si ncepura sa se plimbe peste dunele din apropierea taberei. Era o noapte cu luna plina, si flacaul i povesti Englezului povestea vietii lui. Englezul a fost fascinat de felul cum a nflorit pravalia imediat ce baiatul a nceput sa lucreze acolo. .

Acesta este principiul care urneste toate lucrurile, spuse el. n Alchimie se numeste Sufletul Lumii. Cnddoresti ceva din toata inima, te afli mai aproape de Sufletul Lumii. Este totdeauna o forta pozitiva. Si mai spuse ca acesta nici nu era un har exclusiv al oamenilor: toate lucrurile de pe fata Pamntului aveau un suflet, indiferent daca era mineral, vegetal, animal sau doar un simplu gnd. . Tot ce este pe fataPamntului se transforma nencetat, pentru ca Pamntul este viu; si are suflet. Noi sntem parte a acestui Suflet, si rareori stim ca el lucreaza mereu n favoarea noastra. Dar dumneata trebuie sa ntelegi ca n pravalia de cristaluri pnasi paharele lucrau pentru reusita dumitale. Flacaul tacu o vreme, privindluna si nisipul alb. . Am vazut caravana traversnd desertul, spuse ntr-un trziu. Si ea, si desertul vorbesc aceeasi limba, si de aceea el i ngaduie sa-l traverseze. i ncearca fiecare pas, ca sa vada daca este n perfecta armonie cu el; si daca este, ea va ajunge pna la oaza. Daca unul dintre noi ar veni aici cu mult curaj, dar fara sa nteleaga aceasta limba, ar muri din prima zi. Au ramas privind la luna, amndoi. . Asta este magia semnelor, continua baiatul. Am vazut cum citesc calauzele semnele desertului, si cum vorbeste sufletul caravanei cu sufletul desertului. Dupa o vreme, i veni rndul Englezului sa vorbeasca.

. Trebuie sa dau mai multa atentie caravanei, spuse ntr-un trziu. . Iar eu trebuie sa citesc cartile dumneavoastra, raspunse flacaul. Erau niste carti ciudate. Vorbeau despre argint viu, despre sare, balauri si reg i, dar el nu reusea sa priceapa nimic. Era nsa o idee care parea sa se repete n aproape fiecare carte: toate lucrurile erau manifestarea unui singur lucru. ntr-una din carti descoperi ca textul cel mai important de Alchimie avea doar cteva rnduri si fusese scris pe un simplu smarald. . Este Tabla de Smarald, i spuse Englezul, mndru ca-l poate nvata ceva pe flacau. . Dar atunci, la ce bun attea carti? . Ca sa ntelegi aceste cteva rnduri, raspunse Englezul, fara nsa aparea prea convins de propriul raspuns. Cartea care l-a interesat cel mai mult pe flacau relata istoria alchimistilor ce lebri. Erau oameni care si dedicasera toata viata purificarii metalelor n laborator; credeau ca atunci cndunmetaleste topit timp de multi ani la rnd, sfrseste prin a se elibera de toate proprietatile lui individuale si n locul lor ramne numai Sufletul Lumii. Acest Lucru Unic facea ca alchimistii sa nteleaga orice de pe fata Pamntului, pentru ca acela era limbajul prin care comunicau toate lucrurile. Numeau aceasta descoperire Marea Opera, care era alcatuita dintr-o parte lichidasi una solida. . Oare nu este de ajuns sa observi oamenii si semnele ca sa descoperi acest limbaj? ntreba flacaul. . Ai mania sa simplifici totul, i raspunse Englezul iritat. Alchimia este o treaba

serioasa. Enevoie ca fiecare pas sa fie urmat exact asa cum ne-au nvatat maestrii. Flacaula aflatca partea lichida a Marii Opere se numea Elixirul Vietii Lungi si lecuia toate bolile, pe lnga faptul ca alchimistul nu mbatrnea niciodata. Iar partea solida se numea Piatra Filozofala. . Nu este usor sa descoperi Piatra Filozofala, spuse Englezul. Alchimistii petreceau ani de zile n laboratoare,observndfoculcare purificametalele. Si de atta privit la foc, unora le piereau cu totul din cap desertaciunile lumii. Si atunci,veneaozi cnddescopereauca purificarea metalelor sfrsise prin a-i purifica pe ei nsisi. Flacaul si aminti de Negustorul de Cristaluri. El spusese ca a fost bine ca au spalat paharele, pentru ca si ei sa se spele de gndurile rele. Era din ce n ce mai convins ca Alchimia putea fi nvatata din viata de zi cu zi. . Afara de asta, vorbi Englezul, Piatra Filozofala are o proprietate fascinanta. O mica aschie din ea este n stare sa transforme mari cantitati de metal n aur. Dupa aceste cuvinte, flacaul deveni foarte interesat de Alchimie. Credea ca, doar cu putina rabdare, putea transforma totul n aur. A citit viata mai multor oameni care reusisera: Hel vetius, Elias, Fulcanelli, Geber. Erau istorii fascinante: toti traisera pna la capat Legenda lor Personala.Calatorisera, se ntlnisera cu ntelepti, savrsisera minuni n fata nencrezatorilor, posedau Piatra Filozofalasi Elixirul de Viata Lunga. Dar cnd voia sa nteleaga cum se obtine Marea Opera,baiatul se pierdea cu totul. Nu afla n carti dect desene, instructiuni codificate, texte de nenteles. .

De ce vorbesc att de nclcit? l ntreba ntr-o noapte pe Englez. Observase sica Englezul era cam plictisit si simtea lipsa cartilor. . Pentru ca numai aceia care au responsabilitatea de a ntelege sa nteleaga, spuse el. Ce-ar fi daca toata lumea s-ar apuca sa transforme plumbulnaur? nscurttimpaurulnuarmai face doi bani.Numai cei staruitori, cei care cauta ndelung, numai aceia reusesc sa obtina Marea Opera. De aceea ma aflu si eu n mijlocul acestui desert. Ca sa ntlnesc un Alchimist adevarat, care sa ma ajute sa descifrez codurile. . Cnd au fost scrise cartile astea? ntreba flacaul. . Cu multe secole n urma. . Pe vremea aceea nu exista tiparul, insista flacaul. Nu oricine avea cum sa afle despre Alchimie. De ce atunci limbajul asta asa de ciudat, plin de desene? Englezul nu raspunse. Spuse ca de multe zile observa caravana si nu reusea sa descopere nimic nou. Singurul lucru pe care-l observase era ca zvonurile despre razboi se nmulteau pe zi ce trecea.

ntr-o buna zi, flacaul napoie cartile Englezului. . Asadar, ai nvatat multe lucruri? ntreba celalalt, plin de curiozitate. Avea nevoie de cineva cu care sa vorbeasca pentru ca sa mai uite de teama razboiului. . Am nvatat ca lumea are un Suflet, si cine va ntelege acest Suflet va ntelege limbajul lucrurilo r. Am nvatat ca multi alchimisti si-au trait Legenda Personalasi au ajuns sa descopere Sufletul Lumii, Piatra Filozofalasi Elixirul. Dar mai ales am nvatat ca lucrurile acestea snt asa de simple nct pot fi scrise pe un smarald. Englezul fu dezamagit. Anii de studiu, simbolurile magice, cuvintele dificile, aparatele de laborator, nimic din toate astea nu-l impresionasera pe flacau. "Trebuie sa aiba un suflet din cale-afara de primitiv ca sa nteleaga asa", gndi el. Lua cartile si le puse n sacii care atrnau de camila. . ntoarce-te la caravana ta, zise el. Nici ea nu m-a nvatat nimic pe mine. Flacaul contempla din nou tacerea desertului si nisipul ridicat de animale. "Fiecare are felul lui de a nvata", si repeta el. "Felul lui nu este si al meu, felul meu nu e si al lui. Dar amndoi sntem n cautarea Legendei noastre Personale, si pentru asta eu i port respect." Caravana ncepu sa mearga zi si noapte. n fiecare ceas apareau solii ascunsi subglugi,iarstapnul de camile . care devenise prietenul flacaului . i-a explicat ca izbucnise razboiul ntre clanuri. Vor avea mult noroc daca vor reusisa ajunga la oaza.

Animalele erau frnte de oboseala, iar oamenii, din ce n ce mai tacuti. Linistea er a si mai nspaimntatoare noaptea,cndunsimplunechezatde camila. care nainte nu era dect un nechezat de camila, si att . i speria acum pe toti si putea fi semn ca navalea dusmanul. Dar camilarul nu parea prea impresionat de amenintarea razboiului. . Snt n viata, i spuse flacaului,ntimpce mncaofarfurie de curmale nnoapteafara focuri sifara luna. Cnd mannc, nu fac nimic altceva dect sa mannc. Daca merg, doar att voi face, voi umbla. Daca va trebui sa lupt, orice zi va fi la fel de buna ca sa mor. Si asta pentru ca nu traiesc nici n trecutul meu, nici n viitor. Nu am dect prezentul, si numai el ma intereseaza. Daca vei putea ramne mereu n prezent, vei fi un om fericit. Vei simtica n desert exista viata,ca cerul are stele, sica razboinicii se lupta pentru ca asta face parte din rasa omeneasca. Viata va fi osarbatoare, o mare sarbatoare pentru ca ea este numai si numai momentul n care traim. Doua nopti mai trziu, cnd se pregatea sa se culce, flacaul privi n directia stelei pe care o urmau noaptea. I s-a parut ca orizontul era putin mai jos, pentru ca deasupra desertului sclipeau sute de stele. . E oaza, spuse camilarul. .Si de ce nu mergem acolo imediat? . Pentru ca trebuie sasi dormim. Flacaul deschise ochii cnd soarele ncepuse sa apara la orizont. n fata lui, unde n timpul noptii fusesera stelele, se ntindea un sir nesfrsit de curmali, acoperind toata ntinderea desertului. .

Am reusit! exclama Englezul, care tocmai se trezise si el. Flacaul nsa ramase tacut. nvatase tacerea desertului si se multumea sa priveasca la curmalii din fata lui. Mai avea nca mult de mers pna la Piramide, si ntr-o buna zi, acea dimineata nu va mai fi dect o amintire. Dar acum ea era prezentul, sarbatoarea despre care i vorbise camilarul, iar el ncerca sa o traiasca prin nvatamintele din trecut si cu visurile din viitor. Intr-o buna zi, imaginea aceea a miilor de curmali va fi doar o amintire. Dar pentru el, n acest moment nsemna umbra, apasi un refugiu n fata razboiului. Tot asa cum un nechezat de camila se putea transforma n pericol, o frunza de curmali putea sa nsemne o minune. "Lumea vorbeste multe limbaje", reflecta flacaul. "Cnd timpurile se grabesc, si caravanele alearga", reflecta Alchimistul cndvazu sute de oameni si animale intrndnOaza. Oamenii strigau dupa noii veniti, praful acoperea soarele desertului, iar copiii topaiau agitati la vederea strainilor. Alchimistul i zari pe sefii de triburi cum se apropiau de

Conducatorul Caravanei cu care statura ndelung de vorba. Dar nimic din toate acestea nu-l interesau pe Alchimist. Vazuse atta lume venind si plecnd, dar Oaza si desertul ramneau neschimbate. Vazuse regi si cersetori calcndacel nisipcar e-si schimba forma tot timpul, din cauza vntului, dar ramnea acelasi pe care-l cunoscuse de copil. Da r siasa nu reusea sa-si domoleasca, n strafundul inimii, o tresarire din fericirea de a trai pe care orice calator o simte cnd, dupa atta pamnt galben si cer albastru, i apare naintea ochilor verdele curmalilor. "Poat e ca Dumnezeu a facut desertul pentru ca omul sa poata zmbi la vederea curmalilor", gndi el. Apoi se hotar sa se concentreze asupra unor lucruri mai practice. Stia ca n acea caravana venea un barbat pe care trebuia sa-l nvete o parte din tainele lui. Semnele i spusesera asta. nca nu-l cunostea pe acel om, dar ochii lui experimentati aveau sa-l recunoasca cum l vor vedea. Spera sa fie cineva la fel de capabil ca si ucenicul lui precedent. "Nu stiu de ce lucrurile astea trebuie sa fie transmise prin viu grai", gndea el. Nu ca lucrurile ar fi fost chiar secrete; Dumnezeu si revela cu marinimie secretele tuturor fapturilor. Nu gasea dect o singura explicatie: lucrurile trebuiau sa fie transmise astfel pentru ca erau alcatuite din Viata Pura, iar acest fel de Viata cu greu ar putea fi captata n picturi sau cuvinte. Caci oamenii ramn fascinati de tablouri sau cuvinte si termina prin a uita Limbajul Lumii. Nou-venitii au fost imediat dusi n fata sefilor de triburi din Al-Fayoum. Flacaul nu-si putea crede ochilor: n loc sa fie o fntna nconjurata de ctiva palmieri . cum citise cndva ntr-o carte de istorie .

oaza era, dimpotriva, mult mai mare dect multe sate din Spania. Avea trei sute de fntni, cincizeci de mii de curmali si o multime de corturi colorate raspndite printre ei. . Parca am fi n O mie si una de nopti, i spuse Englezului, care era nerabdator sa dea ct mai repede ochii cu Alchimistul. Au fost ncercuiti imediat de copii, care priveau curiosi animalele, camilele si o amenii abia sositi. Barbatii voiau sastie daca vazusera vreo lupta, iar femeile si disputau tesaturile si pietrele pretioase aduse de negustori. Linistea desertului parea un vis ndepartat; oamenii vorbeau n encetat, rdeau si strigau ca si cum ar fi iesit dintr-o lume spirituala pentru a se amesteca din nou printre oameni. Erau multumiti si fericiti. Aici lipseau precautiile, spre deosebire de ziua precedenta, iar stapnul de camil e i explica flacaului ca oazele erau totdeauna considerate teren neutru, pentru ca majoritatea locuitorilor lor erau femei si copii. Si erau oaze att de o parte ct si de cealalta, astfel ca razboinicii se duceau sa lupte n nisipurile desertului silasau oazele ca locuri de refugiu. Conducatorul Caravanei i strnse pe toti cu oarecare greutate, si ncepu sa dea instructiuni. Aveau sa ramna acolo pna ce razboiul dintre clanuri se va fi terminat. Cum erau oaspeti, vor mparti corturile cu locuitorii oazei, care aveau sa le cedeze cele mai bune locuri. Aici, ospitalitatea era Lege. Apoi ceru ca toti, inclusiv propriile lui garzi, sa predea armele oamenilor indicati de sefii de triburi. Acestea snt regulile razboiului, a explicat Conducatorul Caravanei. Astfel, oazele nu vor putea adaposti ostiri sau razboinici. Spre surprinderea flacaului, Englezul scoase din haina un revolver cromat si-l dadu omului care strngea armele. . La ce bun un revolver? l ntreba. . Ca sa nvat sa

am ncredere n oameni, raspunse Englezul. Era multumit ca ajunsese la capatul cautarilor lui. Dar flacaul se gndea la comoara lui. Cu ct se afla mai aproape de visul sau, cu att lucrurile deveneau mai anevoioase. Acum nu mai mergea ceea ce batrnul rege numise "norocul ncepatorul ui". Nu mergea dect testul staruintei si al curajului celui care si cauta Legenda Personala. De aceea el nu se putea grabi, si nici nu-si putea pierde rabdarea. Daca s-ar fi purtat asa, ar fi sfrsit prin a nu mai vedea semnele pe care Dumnezeu le pusese n calea lui. "Dumnezeu le-a pus n calea mea", se gndi flacaul, surprins de el nsusi. Pna n acel moment considera semnele ca pe ceva lumesc, asemenea mnca-tului sau somnului, cautarii unei iubiri sau obtinerii unei slujbe. Nu se gndise niciodata ca era un limbaj pe care Dumnezeu l folosea pentru a-i aratace avea de facut. "Nu-ti pierde rabdarea", repeta flacaul n sinea lui. "Asa cum a spus camilarul, mannca la ora de mncat. Si umbla la ora de umblat." n prima zi toti au dormit frnti de oboseala, inclusiv Englezul. Flacaul ramasese d eparte de el, ntr-un cort cu alti cinci tineri cam de aceeasi vrsta cu el. Erau oameni ai desertului si voiau sa auda povesti din

marile orase. Flacaul povesti cte ceva din viata lui de pastor, si tocmai ncepuse sa istoriseasca experienta lui din pravalia de cristaluri cndEnglezulintra n cort. . L-am cautat toata dimineata, spuse, n timpce-l tragea pe flacau afara. Am nevoie de ajutor ca sa descopar unde sta Alchimistul. Mai nti au ncercat sa-l gaseasca printre cei care erau singuri. Un Alchimist trebuia sa locuiasca altfel dect ceilalti din oaza, iar n cortul lui era foarte probabil sa arda n permanenta un cuptor. Au colindat mult pna ce s-au convins ca oaza era mult mai mare dect si imaginasera ei, cu multe sute de corturi. . Am pierdut aproape toata ziua, spuse Englezul, asezndu-se cu flacaul aproape de una din fntnile oazei. . Poate ar fi mai bine sa ntrebam, sugera flacaul. Englezul nu voia sa dezvaluie si celorlalti prezenta lui n oaza,asaca era cam nehotart. Dar a acceptat ntr-un trziu si l-a rugat pe baiat, care vorbea mai bine dect el araba, sa ntrebe. Flacaul se apropie de o femeie care venise la fntna ca sa umple un sac din piele de berbec. . Buna seara, doamna.As dori sastiu unde sta un Alchimist din oaza aceasta, ntreba el. Femeia i raspunse ca nu auzise niciodata vorbinduse despre asa ceva, si pleca

repede. Dar mai nainte i atrase atentia flacaului ca nu trebuia sa vorbeasca femeilor mbracate n negru, pentru ca erau femei maritate. Se cuvenea sa respecte si el Traditia. Englezul a fost foarte dezamagit. Facuse toata calatoria aceea degeaba. Si flacaul se ntrista; tovarasul lui sicauta, si el, Legenda Personala.Iarcndcineva face asta,totUniversulse stradu ieste pentru ca omul sa reuseasca ceea ce-si doreste, asa spusese batrnul rege. Acela nu putea minti pe nimeni. . nainte n-am mai auzit vorbindu-se de alchimisti niciodata, spuse flacaul. Ca as fi ncercat sa va ajut. Ceva sclipi n ochii Englezului. . Asta e! Probabil ca aici nimeni nu stie ce este un alchimist! ntreaba de omul care vindeca toate bolile din sat! Mai multe femei mbracate n negru venira dupa apa la put, dar flacaul nu vorbi cu ele, orict starui Englezul. Pna ce, n sfrsit, se apropie un barbat. . Cunoasteti pe cineva care vindeca bolile n sat? ntreba flacaul. . Allah vindeca toate bolile, raspunse barbatul, vizibil speriat de straini. Dumneavoastra cautati vrajitori. Si dupa ce a recitat cteva cuvinte din Coran, sicauta de drum. Se mai apropie un barbat. Era mai batrn si abia ducea o galetica mica. Flacaul repeta ntrebarea. . De ce vretisa cunoasteti un asemenea om? raspunse arabul tot cu o ntrebare.

. Fiindca prietenul meu a facut o calatorie de luni de zile pentru a-l ntlni, a spus baiatul . . Daca omul acesta se afla n oaza, trebuie sa fie foarte puternic, zise batrnul, dupa ce se gndi cteva clipe. Nici sefii de triburi n-ar reusisa-l vada cndarvrea.Numai cndsocoteste el.Asteptatisa se sfrseasca razboiul. Si atunci plecati cu caravana. Nu ncercatisa patrundeti n viata oazei, ncheie el, n timp ce se departa. Dar Englezul nu-si mai ncapea n piele de bucurie. Erau pe drumul cel bun. n sfrsit, aparu o fata care nu era mbracata n negru. Ducea un ulcior pe umar, iar capul i era acoperit cu un val, dar avea fata descoperita. Flacaul s-a apropiat pentru a o ntreba de A lchimist. Si atunci a fost ca si cum timpul s-a oprit n loc, iar Sufletul Lumii ar fi aparu t cu toata vigoarea n fata flacaului.Cndi-aprivitochii negri,buzele nehotarte ntre zmbet sitacere, a nteles ca cea mai importantasi mai nteleapta parte a Limbajului pe care-l vorbea lumea era aceea care facea ca toti pamntenii sa-si nteleaga inimile. Si asta se chema Iubire, un lucru mai vechi dect oamenii si dect nsusi desertul, care totusirasarea mereu cu aceeasi forta oriunde doua perechi de ochi se ntlneau cum se ntlnisera acelea doua n fata fntnii. Buzele s-au hotart n sfrsit sa zmbeasca, si acela era un semn, un semn pe care el l asteptase fara sastie, atta timpdin viata lui, pe care l cautase ntre oi si prin carti, n cristaluri si n linistea desertului. Acela era limbajul pur al lumii, fara explicatii, pentru ca Universul nu avea nevoie de explicatii ca sa-si continue drumul n nesfrsit. Tot ce ntelegea flacaul n clipa aceea era ca se afla n fata femeii vietii lui si, fara sa fie nevoie de cuvinte, si ea trebuia sastie asta. Era mai sigur de asta ca de orice

altceva pe lume, chiar daca parintii lui siparintii parintilor lui i-ar fi spus ca se cuvenea mai nti sa faci curte, sa fii logodit, sa cunosti bine fata sisa ai bani, si abia pe urma sa te casatoresti. Cine spunea asta poate ca n-a cunoscut niciodata limbajul universal, fiindca atunci cndte cufunzi n el,totdeaunae usor sa ntelegi ca pe lume exista o persoana care oasteapta pe cealalta, fie n mijlocul desertului, fie n

mijlocul marilor orase. Si cnd vietile unor asemenea oameni se ntretaie, si ochii li se ntlnesc, orice trecut si orice viitor si pierdimportanta, siramne numai acel moment si acea certitudine incredibila ca toate lucrurile subsoare sntscrise de aceeasi Mna. O Mna care trezeste Dragostea si care face un suflet geaman pentru fiecare om care munceste, se odihneste si cauta comori subsoare.Fara asta n-ar avea nici o noima visurile omenirii. "Maktub"', si-a spus flacaul. Englezul se ridica de unde statea si-l zglti pe flacau. . Hai, ntreab-o! Flacaul s-a apropiat de fata. Ea zmbi din nou. El i ntoarse zmbetul. . Cum te cheama? a ntrebat-o. . Ma cheama Fatima, spuse fata, lasndprivirea njos. . Eun nume pe care unele femei l poartasi pe meleagurile de unde vin eu. . Este numele fiicei Profetului, spuse Fatima. Razboinicii l-au adus pna aici. Fata, gingasa, vorbea de razboinici cu mndrie. Lnga ea, Englezul insista, asaca flacaul ntreba despre omul care vindeca toate bolile. . E un om care cunoaste tainele lumii. Vorbeste cu djinii desertului, spuse ea. Djinii erau demoni. Iar fata arata spre sud, spre locul unde acel barbat ciudat locuia. Apoi si umplu ulciorul si pleca. Englezul plecasi elsa-l caute pe Alchimist. Flacaul ramase multa vreme asezat lnga fntna, ntelegnd ca ntr-o zi Levantul i asternuse pe obraz parfumul acelei femei sica o iubea nainte chiar de a sti ca existasica iubirea pentru ea i va aduce toate comorile din lume. A doua zi, flacaul s-a ntors la fntna, ca s-o astepte pe fata. Spre uimirea lui, l gasi acolo pe Englez, privind, pentru prima oara, desertul.

. Am asteptat o dupa-amiazasi o noapte, spuse Englezul. El a sosit o data cu primele stele. I-am povestit ce cautam. Atunci m-a ntrebat daca transformasem vreodata plumbul n aur. I-am raspuns ca asta era ceea ce voiam sa nvat. M-a trimis sa ncerc. A fost tot ce mi-a spus: "Du-te si ncearca." Flacaul ramase tacut. Englezul calatorise atta ca sa auda ceea ce stia deja. Si-a amintit casi el i daduse batrnului rege sase oi pentru acelasi lucru. . Atunci ncearca, i spuse Englezului. . Chiar asta am sa fac. Si am sa ncepchiar acum. Curnd dupa ce Englezul pleca, Fatima veni sa ia apa cu ulciorul. . Am venit sa-ti spun un lucru simplu, vorbi flacaul. Vreau sa fii nevasta mea. Te iubesc. Fata lasa apa sa i se verse din ulcior. . Osa te astept n fiecare zi aici. Am traversat desertul n cautarea unei comori care se gaseste lnga Piramide. Razboiul a fost pentru mine o nenorocire. Acum este o binecuvntare, pen tru ca ma lasa aproape de tine. . Razboiul o sa se sfrseasca ntr-o buna zi, a spus fata. Flacaul privi curmalii din oaza. Fusese pastor. Si aici erau destule oi. Fatima era mai importanta dect comoara. . Razboinicii si cauta comorile, spuse fata ca si cum ar fi ghicit gndurile flacaului. Iar femeile desertului snt mndre de razboinicii lor. Apoi si umplu din nou ulciorul si a plecat. n fiecare zi flacaul se ducea la fntna

ca sa oastepte pe fata. I-a povestit viata lui de pastor, despre rege, despre pravalia de cristaluri. S-au mprietenit, si n afara celor cincisprezece minute ct petrecea cu ea, restul zilei se scurgea ngrozitor de greu. Se aflau de aproape o luna n oaza cnd Conducatorul Caravanei i strnse pe toti ca sa le vorbeasca. . Nu stim cnd se va sfrsirazboiul, si nici nu ne putem urma calatoria, le-a spus el. Luptele mai pot dura multa vreme, poate chiar ani. Snt razboinici puternici si viteji de ambele parti, iar o noarea de a lupta nsufleteste ambele tabere. Nu e un razboi ntre buni sirai.Eun razboi ntre for te care lupta pentru aceeasi putere si cndncepe oasemenea lupta, dureaza mai mult dect altele, pentru ca Allah este n amndoua taberele. Oamenii s-au risipit. Seara, flacaul s-a ntlnit iar cu Fatima, si i-a povestit des pre adunare. . De-a doua zi de cndne-am ntlnit,spuse Fatima, mi-ai vorbitde iubireadumitale.Apoi m-ai nvatat lucruri frumoase, cum ar fi Limbajul si Sufletul Lumii. Toate astea m-au facut sa devin, ncetncet, o parte din dumneata. Flacaul i auzea vocea, siogasea mai frumoasa dect fosnetul vntului n frunzisul curmalilor.

. E mult de cnd vin aici la fntna sa te astept. Nu reusesc sa-mi mai amintesc de trecutul meu, de Traditie, de felul n care barbatii doresc sa se poarte femeile din desert.De cnderam copilvisam ca desertul o sa-mi faca cel mai frumos cadou din viata mea. Acest cadou a sosit n sfrsit, siesti acela dumneata. Flacaul vru sa ia mna fetei. Dar Fatima tinea ulciorul. . Mi-ai vorbit de visele tale, de batrnul rege si de comoara. Mi-ai vorbit despre s emne. Acum nu mai mi-e frica de nimic, pentru ca aceste semne mi te-au adus. Iar eu snt parte din visul tau, din Legenda personala, cum i spui tu. De aceea, vreau sa-ti urmezi drumul pentru care ai plec at. Daca trebuie sa astepti sfrsitul razboiului, foarte bine. Dar daca trebuie sa mergi nainte, du-te spre legenda ta. Dunele se schimba dupa vnt, dar desertul ramne acelasi. Asa va fi si cu iubirea noastra. "Maktub", mai spuse. Daca eu snt parte din Legenda ta, nseamna ca te vei ntoarce ntr-o buna zi. Flacaul pleca trist de la ntlnirea cu Fatima. si aduse aminte de cta lume cunoscuse. Pastorilor casatoriti le venea foarte greu sa-si convinga nevestele ca trebuiau sa umble pe cmpuri. Dragostea cerea sa fii alaturi de fiinta iubita. A doua zi i-a povestit lucrul acesta siFatimei. . Desertul ne ia barbatii si nici macar nu-i aduce totdeauna napoi, spuse ea. Si atunci ne obisnuim cuasta.Iarei ncepsa dainuie n norii fara ploaie,n lighioanele care se ascundsubpietre,n apacare tsneste generoasa din pamnt.Ei ncepsa faca parte dintoate,ncepsa

fie Sufletul Lumii. Unii se ntorc. Atunci toate celelalte femei snt fericite, pentru ca barbatii pe care i asteapta ele s-ar putea napoia si ei ntr-o zi. nainte eu priveam la femeile astea cu invidie si le pizmuiam fericirea. Acum o sa am si eu pe cine sa astept. Snt o femeie a desertului si snt mndra de asta. Vreau ca sibarbatul meu sa umble liber ca vntul care valureste dunele. Si vreau sa-mi pot vedea si eubarbatul n nori, n an imale si n apa. Flacaulse duse sa-l caute pe Englez. Voia sa-i povesteasca despre Fatima. Ramase surprinscndvazu ca Englezul construise un cuptor lnga cortul lui. Era un cuptor ciudat, cu un vas straveziu n vrf. Englezul punea lemne pe foc si privea desertul. Ochii lui pareau sa straluceasca mai intens dect atunci cnd si petrecea timpulcitindcarti. . Asta e prima faza a operatiei, spuse Englezul. Trebuie sa separ sulful impur. Pentru asta nu-mi este ngaduit sa-mi fie frica de vreo greseala. Teama de greseala a fost aceea care m-a mpiedicat sa ncerc Marea Opera pna nziuade azi.Abia acum ncepceea ce puteam ncepe acum zece ani.Darsntfericitca n-am asteptat douazeci de ani pentru asta. Si continua sa puna lemne pe foc sisa priveasca desertul. Flacaul ramase lnga el o vreme, pna ce desertul ncepu sa se mbujoreze cu lumina nserarii. Atunci simti o dorinta enorma de a merge pna acolo, pentru ca sa vada daca linistea reusea sa raspunda ntrebarilor lui. Merse faratinta o vreme, fara

sa scape din ochi curmalii oazei. Asculta vntul, simtea pietrele sub picior. Cnd si cndntlnea cte oscoicasi-si amintea ca acel desert, n timpuri ndepartate, fusese o mare uriasa. Apoi se aseza pe o piatrasi se lasa hipnotizat de orizontul din fata lui. Nu putea ntelege iubirea fara sentimentul posesiunii: dar Fatima era o femeie a desertului, si daca ar fi putut cineva sa-l nvete asta, atunci numai desertul putea. Ramase asa, fara sa se gndeasca la nimic, pna ce simti omiscare deasupra capului. Privi spre cer si vazu doi ereti zburnd foarte sus. Flacaul ncepu sa observe eretii si desenele pe care le faceau pe cer. Pareau dezordonate, dar totusi aveau oarece sens pentru flacau. Doar ca nu reusea sa nteleaga semnificatia. Se hotar sa urmareasca cu privirea miscarile pasarilor, poate o sa izbuteasca sa descifreze ceva. Poate ca desertul ar putea sa-i explice iubirea fara posesiune. I se facu somn. Inima nsa l mboldea sa nu doarma: n pofida oboselii, trebui sa se supuna. "Eram pe cale sa patrundn Limbajul Lumii, caci totul pe lumea asta are un sens, pnasi zborul eretil or", si zise. Si profita de asta pentru a multumi ca era ndragostitde ofemeie."Cndiubesti, lucrurile capata un sens si mai adnc", gndi. Deodata, un erete se repezi spre cer si apoi plonja rapid, atacndu-1 pe celalalt. Cnd a facut miscarea aceasta, flacaul a avut o viziune fulgeratoare: o armata, cu sabiile scoase, nav alea n oaza. Viziunea disparu imediat, dar el se cutremura. Auzise vorbindu-se de miraje, si chiar vaz use cteva: erau dorinte care se materializau pe nisipul desertului. Dar el nu dorea o oaste care sa invadeze oaza. Se gndi sa uite totul sisa

se ntoarca la meditatiile lui. ncerca nca o data sa se concentreze asupra desertului de culoarea trandafirului si asupra pietrelor. Dar ceva din sufletul lui nu-i dadea pace. "Urmareste totdeauna semnele", i spusese batrnul rege. Si flacaul se gndi la Fatima. si aminti de ce vazuse si presimtica totul se va petrece foarte curnd. Cu mare greutate iesi din transa n care se cufundase. Se ridicasi se ndrepta spre curmali. nca o data pricepea multitudinea de limbaje ale lucrurilor: de data aceasta, desertul devenise sigur, iar oaza se preschimbase n pericol.

Camilarul sta asezat la radacina unui curmal, privind si el asfintitul. L-a vazu t pe flacau aparnd de dupa dune. . Se apropie o armata, spuse. Am avut o vedenie. . Desertul umple de vedenii inima unui om, raspunse camilarul. Dar flacaul i povesti despre ereti: cum le privise zborul, se cufundase deodata n Sufletul Lumii. Camilarul tacea; ntelegea ce voia flacaul sa spuna. Stia ca orice lucru de pe fatapamntului poate povesti istoria tuturor lucrurilor. Daca deschidea o carte la orice pagina, sau privea minile oamenilor, sau carti de ghicit, sau zbor de pasare sau orice altceva, orice om avea sa descopere o legatura cu lucrul pe care tocmai l traia. n realitate, nu lucrurile aratau ceva; oamenii erau aceia care, daca priveau spre lucruri, descopereau felul n care se patrundea n Sufletul Lumii. Desertul era plin de oameni care-si cstigau viata pentru ca puteau patrunde cu usurinta n Sufletul Lumii. Erau cunoscuti ca Prezicatori, si temuti de femei sibatrni. Razboinicii i c onsultau foarte rar, pentru ca era imposibil sa intri ntr-o luptastiindcndvei muri.Razboinicii preferau gustul luptei si emotia necunoscutului; viitorul fusese scris de Allah, si tot ce scrisese El, er a spre binele omului. Asaca razboinicii traiau numai pentru prezent, pentru ca prezentul era plin de surprize si trebuiau sa fie atenti la multe lucruri: unde era spada inamicului, unde se afla calul, ce lovitura trebuia sa dea pentru a-si salva viata. Camilarul nu era razboinic, asa nct fusese la ctiva prezicatori. Multi i spusesera lucruri adevarate, altii lucruri gresite. Pna ce unul dintre ei, cel mai batrn (si totodata cel mai temut) ntreba de ce era stapnul de camile asa de interesat n a cunoaste viitorul. . Pentru ca sa pot actiona, spuse camilarul. Sisa schimbce numi-arplacea sa

se ntmple. . Atunci acesta nu va mai fi viitorul tau, i-a spus ghicitorul. . Dar poate ca vreau sa-mi cunosc viitorul pentru ca sa ma pregatesc pentru lucrurile ce au sa vina. . Daca vor fi lucruri bune, va fi o surpriza placuta. Daca vor fi lucruri rele, o sa suferi cu mult nainte caele sa se ntmple. . Vreau sa-mi cunosc viitorul pentru ca snt om, mai spuse camilarul. Si oamenii traiesc n functie de viitorul lor. Ghicitorul ramase tacut o vreme. El era specialist n aruncarea betisoarelor care cadeau pe jos si erau interpretate apoi dupa felul n care cadeau, n ziua aceea n-a mai aruncat betisoarele. Le-a nfasurat ntr-o pnzasi le-a pus la loc n sac. . mi cstigpinea ghicindviitoruloamenilor,zise el.Cunosc stiinta betisoarelor si stiu cum sa patrundn acest spatiu unde totul e scris. Aici pot sa citesc trecutul, sa descopar ce a fost uitat sisa ntelegsemnele prezentului.Cndma consulta oamenii eu nu citesc viitorul; ghicesc viitorul. Pentru ca viitorul i apartine lui Dumnezeu si el l arata numai n mprejurari deosebite. Si cum reusesc eu sa ghicesc viitorul? Prin semnele prezentului. n prezent sta tot secretul; daca dai atentie prezentului, poti sa-l mbunatatesti. Si daca ti mbunatatesti prezentul, tot ce se va ntmpla apoi va fi mai bine. Uita de viitor si traieste n fiecare zi n nvataturile Legii si cu ncrederea ca Dumnezeu are grija de copiii Lui. Fiecare poarta n sine vesnicia. Camilarul vru sastie n ce mprejurari ngaduie Dumnezeu sa se vada viitorul.

. Cnd l arata El nsusi. Iar Dumnezeu arata viitorul foarte rar, si pentruunsingurmotiv:cndeste un viitor care a fost scris sa fie schimbat. Dumnezeu i aratase un viitor baiatului, se gndi camilarul. Pentru ca voia ca baiatul sa fie unealta Lui. . Du-te sa vorbesti cu sefii de triburi, i-a zis camilarul. Povesteste-le despre razboinici i care se apropie. . Or sa rda de mine. . Snt oameni ai desertului, si oamenii desertului snt deprinsi cu semnele. . Atunci pesemne castiu deja. . Nu snt atenti laasta.Ei credca daca ar trebui sastie ceva ce vrea Allah sa le comunice, atunci o sa vina cineva sa le spuna. S-a mai ntmplat de multe ori nainte. Dar azi, acest mesager esti tu. Flacaul se gndi la Fatima. Si se hotar sa mearga la sefii de triburi. . Aduc semne din desert, i spuse paznicului care statea la usaimensului cortalbdinm ijloculoazei. Vreau sa fiu primit de capetenii. Paznicul nu scoase o vorba. Intrasizabovi mult nauntru. Apoi iesi cu un arab tnar, mbracat n vesmnt alb brodat cu aur. Flacaul i povesti tnarului ce vazuse. Acesta i ceru sa mai astepte putin si

intra iar. Se lasa noaptea. Au intrat si au iesit tot felul de arabi si de comercianti. Putin cte pu tin focurile se stingeau si oaza ncepu sa fie lafelde tacuta ca si desertul. Numai lumina din cortul cel mare continua sa fie aprinsa. n tot acest timp, flacaul se gndi la Fatima, fara sa fi nteles discutia din seara aceea. n sfrsit, dupa multe ore de asteptare, paznicul l pofti pe flacausa intre. Ceea ce vazu l lasa fara grai. Niciodata nu si-ar fi nchipuit ca, n mijlocul desertului, ar fi putut exista un cort ca acela. Pe jos erau asternute cele mai frumoase covoare pe care calcas e vreodatasi de tavanatrnaucandelabre cizelate dintr-unmetalgalbenncrustat, purtndlumnari aprinse. Sefii de triburi stateau asezati n fundul cortului, n semi 124 cerc, odihnindu-si bratele si picioarele pe perne de matase cu broderii grele. S ervitorii intrau si ieseau cu tavi de argint pline cu mirodenii si cu ceai. Unii nteteau jaratecul di n narghilele. Un parfum suav de fum plutea n aer. Erau opt conducatori, iar flacaul vazuimediatcare eracelmai important:unarabmbrac at n vesmnt alb brodat cu aur, asezat n mijlocul semicercului. Lnga el statea tnarul arab cu care vorbise mai nainte. . Cine este strainul care vorbeste de semne? ntreba unul dintre sefi, privindu-l. . Eu snt, raspunse, si povesti tot ce vazuse. .Si de ce ar povesti desertul toate astea unui strain, cnd stie ca noi sntem aici de mai multe generatii? zise alt sef de trib. . Fiindca ochii mei nu s-au obisnuit nca

cu desertul, raspunse flacaul. Si eu pot sa vad lucruri pe care ochii prea deprinsi cu ele nu reusesc sa le vada. "Si pentru ca eu mai stiu si despre Sufletul Lumii", gndi n sinea lui. Dar nu spuse nimic, pentru ca arabii nucrednasemenealucruri. . Oaza este teren neutru. Nimeni nu ataca o oaza, spuse alt sef. . Eu spun doar ce am vazut. Daca nu vretisa credeti, nu faceti nimic. Asupra cortului cazu o liniste desavrsita, urmata imediat de o discutie aprinsa ntre sefii de triburi. Vorbeauntr-undialectarabpe care flacaul nu-l ntelegea, dar cnd a dat sa plece, un paznic i spuse sa ramna pe loc. Flacaul ncepu sa se teama; semnele i spuneau ca ceva nu este n regula. i paru rauca a vorbit despre asta cu stapnul de camile. Deodata batrnul din mijloc zmbi aproape imperceptibil si flacaul se linisti. Batrnul nu participase la discutie si nu scosese nici o vorba pna atunci. Dar flacaul era obisnuit cu Limbajul Lumii si putu sa simta o vibratie de Pace traversnd cortul dintr-un colt n altul. Intuitia i spunea ca actionase corect venind. Discutia se termina.Ramasera tacuti, ascultndui pe batrn. Apoi, el se ntoarse spre flacau; de data aceasta, fata lui era rece si distanta. . Acum doua mii de ani,pe un pamnt departat, a fost aruncat n fntnasi apoi vndut ca sclav un barbat care credea n vise, spuse batrnul. Negustorii nostri l-au cumparat si l-au adus n Egipt. Dar toti stim ca cine crede n vise stie sa le si interpreteze. "Dar nu totdeauna reuseste sa le transforme n realitate", gndi flacaul, amintindu-si de batrna

tiganca. . Interpretndvisele faraonului cuvacile slabe si grase, acest om a scapat Egiptul d e foamete. Numele lui era Iosif. Si el era un strainpe pamnt strain, ca tine, si pesemne ca avea aproape vrsta ta. Linistea se nstapni iar. Ochii batrnului continuau sa fie reci. . Noi am urmat totdeauna Traditia. Traditia a salvat Egiptul de foame n acele vremu ri, si l-a facut cel mai bogat dintre popoare. Traditia ne nvata cum sa strabatem desertul si cum sa ne casatorim fetele. Traditia spune ca o oaza este teren neutru, pentru ca ambele tabere au oaze si snt vulnerabile. Nimeni nu scoase o vorba cttimpvorbi batrnul. . Dar Traditia mai spune ca trebuie sa credem si n soliile desertului. Tot ce stim, de la desert stim. Batrnul facu un semn si toti arabii se ridicara. Adunarea se termina. Narghilelel e au fost stinse si garzile s-au asezat n pozitie de drepti. Flacaul se pregati sa iasa, dar batrnul mai spuse: . Mine dimineata noi vom rupe o ntelegere care spune ca nimeni n oaza nu poate purta arme. Toata ziua i vom astepta pe inamici.Cndsoarele va coborlaorizont,barbatii mi vor preda arm ele. Pentru fiecare zece inamici morti, vei primi un ban de aur. Dar armele nu pot iesi din locul lor fara sa cunoasca lupta. Snt capricioase ca desertul, si daca le nvatam cu asta, data viitoare s-ar putea sa le fie lene sa traga. Daca nici una nu va fi folosita mine, cel putin una va fi folosita pentru tine.

Oaza tocmai ncepea sa fie luminata de luna plina cnd iesibaiatul. Avea de mers douazeci de minute pna la cortul lui si pleca ntr-acolo. Era speriat de tot ce se ntmplase. Se amestecase n Sufletul Lumii si pretul pentru credinta n acel lucru era viatalui.Unpariuscump.Darpariase scumpnca din ziua cnd si vnduse oile pentru a-si urma Legenda Personala. Siasa cum spunea stapnul de camile, fie ca mori mine, fie ca mori n alta zi este acelasi lucru. Oricare zi era facuta pentru a fi traita sau pentru a parasi lumea. Totul depindea numai de un cuvnt: "Maktub"'. Merse n tacere. Nu se caia. Daca avea sa moara a doua zi, va fi pentru ca Dumnezeu nu voia sa schimbe viitorul. Dar murea dupa ce traversase Strmtoarea, lucrase ntr-un magazin de cristaluri, cunoscuse tacerea desertului si ochii Ftimei. Traise intensfiecare zi de cndplecase de acasa cu atta vreme n urma. Daca avea sa moara mine, ochii lui vazusera deja mai multe lucruri dect ochii oricarui alt pastor, si flacaul era mndru de asta. Deodata auzi o bubuiturasi fu aruncat la pamnt de forta unui vnt pe care nu-l cunostea. Locul se umplu de praf care aproape ca acoperi luna. n fatalui,unenorm calalbse cabrascotnd un nechezat ngrozitor. Flacaulabia vedeace se petrece,darcndprafulse mai potoli,simtica-l cuprinde o groaza care nu-l mai ncercase niciodata. Pe cal statea un calaret mbracat n negru cu un soim pe umarul stng. Purta turban si unval care-i ascundea toata fata, lasnd sa se vada numai ochii. Parea solul desertului, dar prezenta lui era mai puternica

dect a tuturor oamenilor pe care-i cunoscuse n viata lui. Straniul cavaler scoase spada enormasi curbata pe care o purta prinsa la sa. Otelul straluci n lumina lunii. . Cine a ndraznit sa citeasca zborul eretilor? ntreba cuovoce rasunatoare, nct ecoul ei se auzi parca printre cei cincizeci de mii de curmali din Al-Fayoum. . Eu, raspunse flacaul. Imediat si aduse aminte de imaginea sfntului Santiago Matamouros pe calul lui albcare strivea necredinciosii subcopite.Exactasa era. Numai ca acum situatia era pe dos. . Eu am ndraznit, repeta flacaul si-si pleca capul ca sa primeasca lovitura spadei. Multe vieti vor fi salvate pentru ca ati uitat de Sufletul Lumii. Dar spada nu cobor imediat. Mna strainului se lasa ncet, pna ce vrful otelului atinse fruntea flacaului. Era asa de ascutita nct tsni opicatura de snge. Calaretul statea nemiscat ca o stana. La fel si flacaul. Nu se gndi nici o clipa sa fuga. n strafundul sufletului, o bucurie ciudata pusese stapnire pe el: avea sa moara pentru Legenda lui Personala. Si pentru Fatima. Semnele se adevereau, n sfrsit, n fata lui era Dusmanul dar el nu mai trebu ia sa se preocupe de moarte, pentru ca existaun SufletalLumii.nscurttimpavea sa faca parte din el. Iar mine, si Dusmanul avea sa faca parte din el. nsa strainul abia daca i atingea capul cu spada. . De ce ai citit zborul pasarilor? . N-am citit dect ce voiau pasarile sa

povesteasca. Ele vor sa salveze oaza si voi osa pieriti. Oaza are mai multi oameni dect voi. Spada se rezema tot pe fruntea lui. . Cine esti tusa schimbi vointa lui Allah? . Allah a facut ostirile, dar tot el a facut sipasarile. Allah mi-a dezvaluit limba pasarilor. Totul a fost scris de aceeasi Mna, spuse flacaul, amintindusi de cuvintele camilarului. Strainul i lua, n sfrsit, spada de deasupra capului. Flacaul simti o oarecare usurare. Dar nu putea fugi. . Ai grija cu prezicerile, spuse strainul.Cndlucrurile sntdejascrise,n-ai cum sa le eviti. . Eu n-am vazut dect o armata, spuse flacaul.Nuam vazut rezultatul bataliei. Cavalerul paru multumit de raspuns. Dar continua satina spada n mna. . Ce cauta un strainpe pamnturi straine? . mi caut Legenda Personala. Ceva ce n-o sa ntelegeti niciodata. Cavalerul puse spada n teaca, iar soimul de pe umarul lui dadu un tipat ciudat. F lacaului ncepu sa-i vina inima la loc. . Trebuia sa-ti ncerc vitejia, spuse strainul. Curajul este darul cel mai de pret pentru cine cauta Limbajul Lumii. Flacaul ramase surprins. Omul acela vorbea despre niste lucruri pe care putini l e cunosteau. . Nu trebuie sa te culci vreodata pe o ureche, chiar daca ai ajuns att de departe, continua el. Trebuie sa iubesti desertul, dar sa nu te ncrezi pe de-a-ntregul niciodata n el. Pentru ca desertul este o ncercare pentru toti oamenii: i ncearca la fiecare

pas si-l ucide pe cel neatent. Cuvintele lui aminteau de vorbele batrnului rege.

. Daca vin razboinicii si nca vei mai avea capul pe umeri dupa apusul soarelui, sa ma cauti, zise strainul. Aceeasi mna care tinuse spada nsfaca acum un bici. Calul se cabra din nou,ridicndaltnorde praf. . Dar unde locuiti? striga flacaulntimpce calaretul se departa. Mna cu biciul arata spre sud. Flacaul l ntlnise pe Alchimist. A doua zi n zori erau doua mii de barbati narmati printre curmalii din Al-Fayoum. nainte ca soarele sa ajunga n naltul cerului, cinci sute de razboinici au aparut la orizont. Calaretii aupatruns n oaza prin partea de nord; parea o expeditie pasnica, dar toti ascundeauarme submantiile albe.Cndauajuns aproape de marele cort din centrul oazei Al-Fayoum, au scos iataganele si pustil e. Si au atacat un cort gol. Barbatii din oaza i-au ncercuit pe cavalerii desertului, ntr-o jumatate de ora patru sute nouazeci si noua de trupuri zaceau raspndite pe nisip. Copiii se aflau n cealalta parte a livezii de curmali si n-au vazut nimic. Femeile se rugau pentru barbatii lor n corturi, asaca nici ele n-au vazut nimic. Daca n-ar fi fost lesurile, oaza ar fi parut ca traieste o zi normala. Numai un razboinic a fost crutat, comandantul batalionului. Pe seara a fost condus n fata sefilor de tribcare I-auntrebatde ce ncalcase Traditia. Comandantul a raspuns ca oamenii lui sufereau de foame si sete, sleiti de attea zile de lupte, si hotarsera sa cucereasca o oaza pentru a putea sa renceapa lupta. Seful tribului spuse ca-i pare rau pentru razboinici,

dar Traditia nu poate fi ncalcata niciodata. Singurul lucru care se schimba n desert snt dunele, cnd sufla vntul. Apoi l osndi pe comandant la o moarte rusinoasa, n loc de sabie sau de glont, a murit spnzurat ntr-un curmal, mort si el. Trupul i se legana cu vntul desertului. Sefulde tribl-a chematpe flacau si i-a dat cincizeci de monede de aur. Apoi a reamintit povestea lui Iosif din Egipt si i-a cerut sa fie Sfetnicul Oazei. Cnd soarele a apus pe deplin si primele stele au nceput sa apara (nu straluceau prea tare, pentru ca era luna plina) flacaul porni spre sud. Nu era dect un cort, si ctiva arabi care treceau pe acolo spuneau ca locul era plin de djini. Flacaul nsa se asezasi se puse pe asteptat. Alchimistul aparucndluna erasuspe cer.Avea doi ereti morti pe umar. . Iata-ma, aici snt, spuse flacaul. . Nu trebuia sa fii aici, raspunse Alchimistul. Sau Legenda ta Personala era sa ajungi aici? . Este razboi ntre clanuri. Nu este posibil sa traversez desertul. Alchimistul cobor de pe cal sifacu un semn pentru ca flacaul sa-l urmeze n cort. E ra un cort la fel cu toate celelalte pe care le vazuse n oaza, cu exceptia cortului celui mare, centra l, care avea luxul din basmele cu zne. Cauta cu privirea aparatele si cuptoarele de alchimie, dar nu vazu nimic. Erau numai cteva carti puse teanc, o masina de gatit si peretii plini de desene misterioase. . Asaza-te, fiindca vreau sa pregatesc un ceai, spuse Alchimistul. Si vom mnca mpreuna acesti ereti. Flacaula banuit ca erau aceleasipasari pe care le vazuse cu o zi nainte, dar nu spuse nimic. Alchimistul aprinse focul si n scurttimpunmirosdeliciosde carne umplucortul.Era mai placut de ct parfumul de narghilea.

. De ce ati vrut sa ma vedeti? ntreba flacaul. . Din cauza semnelor, raspunse Alchimistul. Vntul mi-a dat de stire ca osa vii. Sica ai nevoie de ajutor. . Nu eu. Ecelalalt strain, Englezul. El va cauta. . El trebuie sa gaseasca alte lucruri nainte de a ma ntlni. Dar e pe drumul cel bun. S-a apucat sa priveasca desertul. .Si eu? . Cnd ti doresti un lucru, tot Universul conspira pentru ca sa-ti realizezi visul, spuse Alchimistul, repetndcuvintele batrnului rege. Flacaul ntelese. Altcineva aparuse n drumul lui pentru a-l conduce spre Legenda lu i Personala. . Atunci o sa ma nvatati? . Nu. Stii totce e nevoie.Osa te ajut doar sa gasesti drumul spre comoara. . Erazboi ntre clanuri, repeta flacaul. . Eu cunosc desertul.

. Eu mi-am gasit deja comoara. Am o camila, banii de la magazinul de cristaluri si cincizeci de monede de aur. Pot fi un om bogat la mine acasa. . Dar nimic din lucrurile acestea nu este aproape de Piramide, spuse Alchimistul. . O am pe Fatima. E o comoara mai mare dect tot ce am izbutit sa strng. . Nici ea nu este aproape de Piramide. Mncara eretii n tacere. Alchimistul deschise o carafasivarsa un lichidrosu n paharul flacaului. Era vin, unul dintre cele mai bune vinuri pe care le bause n viata lui. Dar vinul era interzis prin lege. . Rau nu este ce intra n gura omului, spuse Alchimistul. Rau este ce iese. Flacaul ncepu sa se simta vesel din cauza vinului. Dar Alchimistul i inspira teama.Se asezara afara lnga cort, privind stralucirea lunii care umbrea stelele. . Bea si distreaza-te nitel,zise Alchimistul,observndca flacaul devenea din ce n ce mai vesel. Odihneste-te cum se odihneste unrazboinic nainte de lupta. Dar nu uita ca inima ta este acolo unde este comoara. Sica aceasta comoara a ta se cere sa fie gasita, pentru ca tot ce ai descoperit pe drum sa capete un sens. Mine vinde-ticamila si cumpara-ti un cal. Camilele snt nselatoare: fac mii de pasi si nu dau vreun semn de oboseala. Dar dintro data se pun n genunchi si mor. Caii obosesc treptat. Si vei sti totdeauna ct poti cere de laei saucndle soseste ceasul. Noaptea urmatoare flacaul veni cu un cal la cortul Alchimistului. Curnd aparu si acesta, calare pe cal si cu soimul pe umarul stng. . Arata-mi unde e viata din desert, spuse Alchimistul. Numai cine gaseste viata poate descoperi

comori. Au pornit sa mearga pe nisipuri, cu luna nca stralucind deasupra lor. "Nu stiu daca voi fi n stare sa gasesc viata n desert", se gndi flacaul. "nca nu cunosc desertul." Vru sa se ntoarcasisa-i marturiseasca asta Alchimistului, dar i fu teama de el. Ajunsera la locul cu pietre, unde baiatul vazuse eretii pe cer; acum, totul era liniste si vnt. . Nu pot sa gasesc viata n desert, spuse flacaul. Stiu ca exista, dar nu reusesc s-o descopar. . Viata atrage viata,raspunse Alchimistul. Flacaul ntelese.nscurttimpscoase capastrul calului si acesta porni liber peste pie tre si nisip. Alchimistul i urma tacut, iar calul flacaului a umblat aproape o jumatate de ora. Nu mai vedeau curmalii oazei, ci numai luna enorma pe cer si pietrele stralucindcu culoarea argintului. Deodata, ntr-un loc unde nu mai fusese niciodata, flacaul vazu cum calul se opreste. . Aici exista viata, i spuse flacaul Alchimistului. Nu cunosc limbajul desertului, dar calul meu cunoaste limbajul vietii. Descalecara. Alchimistul nu-i raspunse. ncepu sa priveasca pietrele,naintndncet.Se opri brusc si se apleca cu mare grija. ntre pietre era o gaura; Alchimistul vr mna n gaura, apoi bratul pna la umar. nauntru se misca ceva iar ochii Alchimistului . flacaul nu-i putea vedea dect ochii . s-au micsorat de efort si de ncordare. Bratul parea ca se lupta cu ceea ce era n gaura. Si, cu un salt care-l sperie pe flacau, Alchimistul trase bratul sisari n picioare. Mna lui tinea strns un sarpe, prins de coada. Si flacaul sari, dar napoi. Cobra se zbatea nencetat, emitnd zgomote si suieraturi care raneau linistea desertului. Era un sarpe cu clopotei alcarui venin putea ucide omul n cteva minute

. "Atentie la venin", gndi flacaul. Dar Alchimistul sibagase mna n gaurasi pesemne ca fusese deja muscat. nsa chipul lui era linistit. "Alchimistul are doua sute de ani", spusese Englezul. Trebuie sa fi stiut cum sa umble cu cobrele n desert. Flacaul vazu cnd tovarasul lui se duse la cal si scoase spada cea lunga n forma de semiluna. Cu ea, desena un cerc pe nisip siasezasarpele n mijloc. Animalul se linisti imediat. . Potisa stai fara grija, spuse Alchimistul. N-o sa iasa de aici. Iar tu ai descoperit viata n desert, semnul de care eu aveam nevoie. . De ce era asa de important? . Pentru ca Piramidele snt nconjurate de desert. Flacaulnuvoia sa auda de Piramide. Sufletul lui era greu de tristete nca din noaptea precedenta. Daca-si continua cautarea comorii nsemna s-o paraseasca pe Fatima. . Te voi calauzi prin desert, spuse Alchimistul. . Vreau sa ramn n oaza,raspunse flacaul. Am ntlnit-o pe Fatima. Iar ea, pentru mine, nseamna mai mult dect comoara. . Fatima este o femeie a desertului, spuse Alchimistul. Stie ca barbatii trebuie sa plece pentru a putea sa se ntoarca. Ea si-a gasit comoara: pe tine. Acum asteapta ca tusa gasesti ceea ce cauti.

.Si daca ma hotarasc sa ramn? . Vei fi sfetnicul Oazei. Ai aur destul ca sa cumperi multe oi si multe camile. Te vei nsura cu Fatima si veti trai fericiti n primul an. Vei nvatasa iubesti desertul si vei cunoaste fiecare din cei cincizeci de mii de curmali. Vei observa cum cresc, dezvaluindolume care se schimba mereu. Si vei ntelege din ce n ce mai mult semnele, pentru ca desertul este un magistru mai bun ca toti. n al doilea an, ti vei aminti ca exista o comoara. Semnele vor ncepe sa vorbeasca insistent despre asta, si tu vei ncerca sa le treci cu vederea. ti vei folosi cunostintele numai pentru binele oazei si al locuitorilor ei. Sefii de triburi ti vor multumi pentru asta. Camilele ti vor aduce bogatie si putere. n al treilea an semn ele vor continua sa-ti vorbeasca despre comoarasi despre Legenda Personala.Osa stai nopti n sir ratacind prin oaza, iar Fatima va deveni o femeie trista pentru ca afacut ca drumul tausa fie ntrerupt. Dar i vei darui iubire si ea ti va raspunde cu iubire. ti vei aminti ca ea nu ti-a cerut niciodata sa rami, fiindca o femeie a desertului stie sa-siastepte barbatul. De asta nu o sa-i gasesti nici o vina. Dar vei umbla multe nopti prin nisipul desertului si printre curmali gndindu-te ca poate ai fi putut sa-ti urmezi calea, sa te ncrezi mai mult n iubirea ta pentru Fatima. Pentru ca ceea ce te tine n oaza este propria ta frica de faptul ca nu te vei mai ntoarce niciodata. Si-n acel moment, semnele ti vor arata ca acea comoara a ta este ngropata pe vecie. n al patrulea an semnele te vor parasi pentru ca n-ai vrut sa le asculti. Sefii de triburi vor ntelege asta si vei fi destituit din Sfat. n acel moment vei fi devenit un negustor bogat, cu multe camile si multe marfuri. Dar ti vei petrece restul zilelor ratacind printre curmali si p

rin desert, stiind ca nu ti-ai mplinit Legenda Personalasica n acel moment va fi prea trziu pentru asta. Si nu vei ntelege ca Iubirea nu-l mpiedica niciodata pe unom sa-si urmeze Legenda Personala. Iar cnd se ntmpla asta, este pentru ca nu era Iubirea Adevarata, aceea care vorbeste Limbajul Lumii. Alchimistul sterse cercul de pe nisip, iar sarpele fugi si disparu printre pietr e. Flacaul si aminti de Negustorul de cristaluri care a vrut mereu sa mearga la Mecca, si de Englezul care cauta un Alchimist. Flacaul si mai aminti si de o femeie care s-a ncrezut n desert si desertul i-a adus ntr-o buna zi pe omul pe care-l dorea ca iubit. Au ncalecat, si de data asta baiatul l urma pe Alchimist. Vntul aducea zgomotele oa zei, iar el ncerca sa ghiceasca vocea Ftimei. n ziua aceea nu fusese la fntna din cauza luptei. Darnnoaptea aceasta,cndpriveaula un sarpe nchis ntr-un cerc, straniul calaret cu soimul pe umar i vorbise de iubire si comori, de femeile desertului si de Legenda sa Personala. . Merg cu dumneavoastra, spuse flacaul. Si deodata si simti inima mpacata. . Plecam mine n zori, nainte de rasaritul soarelui, fu singurul raspuns al Alchimistului. Flacaul si petrecu toata noaptea treaz. Cu doua ore nainte de rasaritul soarelui, l trezi pe unul dintre baietii care dormeau n cort si-i ceru sa-i arate unde locuia Fatima. Au iesit mpre unasi au mers pna acolo. Drept plata, flacauli dadubani ca sa-si cumpere o oaie. Apoi i ceru sa caute unde dormea Fatima, sa o trezeascasisa-i spuna ca el o astepta. Tnarul arab facu si acest lucru, sicapata n schimb alti bani cu care sa-si mai cumpere o oaie. . Acum lasa-ne singuri, i spuse flacaul baiatului arab, care se ntoarse la cortul lui ca sa

se culce, mndru ca-l ajutase pe sfetnicul Oazei; si multumit ca avea bani ca sa-si cumpere oi. Fatima aparu n usa cortului. Amndoi au plecat printre curmali. Flacaul stia ca era mpotriva Traditiei, dar asta nu avea acum nici o importanta. . Am sa plec, spuse el. Si vreau sastii ca ma voi ntoarce. Eu te iubesc pentru ca... . Nu spune nimic, l ntrerupse Fatima. Iubesti pentru ca iubesti. Nu exista nici un motiv pentru ca sa iubesti. Dar flacaul continua: . Eu te iubesc pentru ca am avut un vis, am ntlnit un rege, am vndut cristaluri, am traversat desertul, clanurile au declarat razboi si am fost la o fntna pentru a afla unde statea un Alchimist. Eu te iubesc pentru ca tot Universul a contribuit ca eu sa ajung la tine. Cei doi s-au mbratisat. Era prima oara cndtrupurile li se atingeau. . Ma voi ntoarce, repeta flacaul. . nainte priveam desertul cu dorinta, spuse Fatima. Acum o voi face cu speranta. Ta tal meu a plecat ntr-o zi, dar s-a ntors la mama, si continua sa se ntoarca mereu. Nu si-au mai spus nimic. Au mers putin pe sub curmali, apoi flacaul o lasa la intrarea n cort. . Ma voi ntoarce asa cum tataltau s-a ntors la mama ta, spuse. sidadu seama ca ochii Ftimei notau n lacrimi. . Plngi?

. Snt femeie a desertului, spuse ea, ascunzndusi fata. Dar mai nainte de toate snt femeie. Fatima intra ncort.n scurttimpsoarele aveasa apara. Cnd se va fi facut ziua, ea avea sa iasasisa faca ce facuse attia ani nainte; dar totul se schimbase acum. Flacaul nu mai era n oaza, iar oaza nu mai nsemna acelasi lucru. Nu avea sa mai fie locul cu cincizeci de mii de curmali si trei sute de fntni unde poposeau pelerinii, bucurosi, dupa ocalatorie att de lunga. Oaza, de acum ncolo, avea sa fie un loc gol pentru ea. ncepndcuziua aceeadesertul va deveni mai important. Avea sa priveasca mereu n zare, ncercnd sa afle ce stea urmeaza flacaul n cautarea comorii lui. Avea sa-si trimita sarutarile vntului, n speranta ca ele vor atinge chipul flacaului si-i vor povesti ca era n viata,ca-l astepta asa cum o femeie l asteapta pe unbarbat curajos, plecat n cautarea viselor si acomorilor.ncepndcuziua aceea,desertul avea sa fie un singur lucru: speranta ntoarcerii lui. . Nute gndi lace a ramas n urma, i spuse Alchimistul cnd ncepura cavalcada peste nisipurile desertului. Totul este gravat n Sufletul Lumii si acolo va ramne pentru vecie. . Oamenii viseaza mai mult la ntoarceri dect la plecari, zise flacaul care se obisnuise iar cu tacerea desertului. . Daca ceeace ai gasit este facut din materie pura, niciodata nu va putrezi. Si te vei putea ntoarce ntr-o buna zi. Daca nu a fost dect o clipa de lumina, ca explozia unei stele, atunci nu vei mai gasi nimic la napoiere. Dar vei fi vazut o explozie de lumina. Si numai asta, si tot va fi m eritat. Barbatul vorbea n limbajul alchimiei. Dar flacaul stia ca se referea la Fatima. Era greu sa

nu te gndesti lace a ramas n urma. Desertul, cu peisajul lui aproape neschimbat, s e umplea de vise. Flacaul nca mai vedea curmalii, fntnile si chipul femeii iubite. l vedea pe Englez cu laboratorul lui, si pe camilar care era un nvatator fara sastie. "Poate ca Alchimistul n-a iubit niciodata", gndi baiatul. Alchimistul calarea naintea lui, cu soimul pe umar. Soimul cunostea bine limbajul desertului, si cnd se opreau, pleca de pe umarul Alchimistului si zbura n cautare de hrana. n prima zi a adus un iepure. A doua zi a adus doua pasari. Noaptea siasterneau paturile pe jos, dar nu aprindeau focul. Noptile din desert e rau reci si se ntunecau pe masura ce luna descresteape cer.Timpde osaptamna au mers n tacere, vorbinddoar despre precautiile necesare pentru a ocoli luptele dintre clanuri. Razboiul continua, iar vntul aducea uneori miros dulceag de snge. Pesemne se daduse vreo batalie n apropiere, si vntul i amintea flacaului ca exista Limbajul Semnelor, mereu gata sa-i arate ceea ce ochii nu reuseau sa vada. Dupasapte zile de drum, Alchimistul hotar sa faca popas mai devreme dect de obicei. Soimul pleca la vnatoare, iar el scoase bidonul de apasi-l oferi flacaului. . Esti aproape de sfrsitul calatoriei, spuse Alchimistul. Felicitarile mele pentru cati-ai urmat Legenda Personala. . Iar dumneavoastra m-aticalauzit n tacere, raspunse flacaul. Credeam ca ma veti nvata ce stiti. De curnd am strabatut desertul alaturi de un om care avea carti de Alchimie. Dar n-a m reusit sa nvat nimic. . Nu exista dect un singur fel de a nvata, replica Alchimistul. Prin actiune. Calatoria te-a nvatat tot ce trebuia sastii. Nu mai lipseste dect un lucru. Flacaul vru sastie care era acela, dar Alchimistul ramase cu ochii n zare, asteptnd ntoarcerea soimului.

. De ce vi se spune Alchimistul? . Pentru ca asta snt. .Si ce era gresit la ceilalti alchimisti, care cautau aur si nr reuseau sa-l obtina? . Nu cautau dect aur, i raspunse nsotitorul lui. Cautau comoara Legendei lor Personal e fara sa doreasca sa-si traiasca propria legenda. . Ce nu stiu eu nca? insista flacaul. Dar Alchimistul continua sa priveasca orizontul. Dupa o vreme, soimul se ntoarse cu hrana. Au sapat o groapasi au aprins focul n ea, astfel nct nimeni sa nu vada lumina flacarilor. . Snt Alchimist pentru ca sntAlchimist,zise eln timpce pregateau mncarea. Am nvatat stiinta asta de labatrnii mei, care au nvatat-o de la bunicii lor si tot asa pna la facerea lumii. n acele vremuri, toatastiinta Marii Opere se putea scrie pe un singur smarald. Dar oamenii n-au d at importanta lucrurilor simple si au nceput sa scrie tratate, interpretari si studii filozofice. Si unii au nceput sa spuna castiau drumul mai bine dect ceilalti. Insa Tabla de Smarald este vie pna n zilele noastre.

. Ce scria pe Tabla de Smarald? vru sastie flacaul. Alchimistul ncepu sa deseneze cevape nisipdarnuzabovi mai multde cinci minute.ntimpce el desena, flacaul si aminti de batrnul rege si de piata unde se ntlnisera n acea zi; parca trecusera ani si ani de atunci. . Iata ce era scris pe Tabla de Smarald, zise Alchimistul cnd termina de desenat. Flacaul se apropie si citi cuvintele de pe nisip. . Eun cod, zise baiatul, cam dezamagit de Tabla de Smarald. Seamana cu cartile Englezului. . Ba nu, raspunse Alchimistul. Este ca zborul eretilor; nu trebuie sa fie nteles pur si simplu prin ratiune.Tablade Smaraldeste otrecere directa spre Sufletul Lumii. nteleptii aunteles ca lumea aceasta naturala este doar o imagine si o copie a Paradisului. Simpla existenta a acestei lumi este o garantie ca exista alta lume, mai perfecta dect ea. Dumnezeu a creat-o pentru ca, prin mijlocirea lucrurilor vizibile, oamenii sa poata ntelege nvataturile spirituale si minunile stiintei Lui. Asta este ceea ce eu numesc Actiune. . Trebuie sa nteleg Tabla de Smarald? ntreba flacaul. . Poate, daca ai fi ntr-un laborator de Alchimie, acum ar fi momentul sa studiezi celmai bun modde a ntelege Tabla de Smarald. Dar acum esti ndesert. Deci cufunda-te n desert. Este l a fel de bun pentru a ntelege lumea ca oricare alt lucru de pe fatapamntului. Nu ai nevoie sa ntelegi desertul: este de ajuns sa privesti un simplu graunte de nisip si vei vedea n el toate minunile Creatiei. .

Cum sa fac sa ma cufund n desert? . Asculta-ti inima. Ea cunoaste totul, a venit din Sufletul Lumii si ntr-o n el. Mai mersera n tacere nca doua zile. Alchimistul era din ce n ce mai precaut, pentru se apropiau de zona luptelor celor mai crncene.

pentru ca zi se va ntoarce

ca Iar flacaul ncerca sa-si asculte inima.

Era o inima complicata: nainte era obisnuita sa plece mereu, iar acum voia sa ajunga cu orice pret. Uneori inima lui statea ore n sir povestindu-i istorii de dor, alteori se emotiona de rasaritul soarelui n desert si-l facea pe flacausa plnga pe ascuns. Inima batea mai repede cndi vorbea flacaului despre comoarasi abia se mai simtea cnd ochii flacaului se pierdeau n nesfrsirea desertului. Dar niciodata nu tacea,nici chiarcndflacaul nu schimba nici o vorba cu Alchimistul. . De ce trebuie sa ne ascultam inima? ntreba flacaul cnd se oprira n acea zi. . Pentru ca acolo unde este ea, acolo va fi si comoara ta. . Inima mea e agitata, spuse flacaul. Viseaza, se emotioneazasi e ndragostita de o femeie din desert. mi cere tot felul de lucruri si numa lasa sa dorm nopti n sir cnd ma gndesc la ea. . Asta-i bine. Inima ta e vie. Asculta n continuare tot ce are sa-ti spuna. n urmatoarele trei zile cei doi s-au ntlnit cu ctiva razboinici si i-au vazut pe alt ii la orizont. Inima flacaului ncepu sa vorbeasca despre frica. i povestea istorii pe care le auzise de la Sufletul Lumii,

povesti despre oameni care plecasera n cautarea comorilor lor si nule gasisera niciodata. Uneori l speria cu gndul ca nu va avea niciodata comoara sau ca putea muri n desert. Alteori i spunea flacaului ca e multumita,ca-sigasise iubirea sigasise multi bani de aur. . Inima mea e nselatoare, i spuse flacaulAlchimistului, cnds-auopritca sa-si odihneasca putin caii. Nu vrea ca eu sa merg mai departe. . Asta e bine, raspunse Alchimistul. Dovedeste ca inima ta e vie. Este normal sa-ti fie frica sa dai pentru un vis tot ce ai capatat pna acum. . Atunci, pentru ce trebuie sa-mi ascult inima? . Pentru ca niciodata nu vei reusi s-o faci sa taca. Si chiar daca te prefaci ca nu asculti ce spune, ea va sta n pieptul taurepetndmereutotce crede despre viata si lume. .Si daca e nselatoare? . nselaciunea este o lovitura neasteptata. Daca ti cunosti bine inima, niciodata nu va reusi asta. Pentru ca tu i vei cunoaste visele si dorintele si vei sti ce sa faci cu ele. Nimeni nu reuseste sa fuga de propria inima. De aceea e mai bine sa asculti ce spune. Pentru ca niciodata sa nu vina o lovitura pe care n-o astepti. Flacaul continua sa-si asculte iniman timpce strabateau desertul. ncepu sa-i cunoasca siretlicurile

si trucurile si ncepu s-o accepte asa cum era.

Atunci flacaului nu i-a mai fost fricasi n-a mai vrut sa se ntoarca, pentru ca ntr-o seara inima i spuse ca era multumita. "Chiar daca eu mai crtesc putin", i spunea inima, "o fac pentru ca snt inima de om, si inimile oamenilor asa snt. Le este teama sa-si mplineasca cele mai ndraznete visuri, pentru ca li se pare ca nu merita sau ca nu vor reusi. Noi, inimile, murim de frica numai la gndul unor iubiri care dispar pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut sa fie bune si n-au fost, la comori care ar fi putut fi descoperite dar au ramas pentru totdeauna ngropate n nisip. Pentru ca atunci cnd se ntmpla asa ceva, suferim ngrozitor." . Inimii mele i este frica de suferinta, i spuse flacaulAlchimistului ntr-onoapte cndpriveaucerul fara luna. . Spune-i ca frica de suferinta este mai rea dect suferinta nsasi. Sica nici o inima nu a suferit cnd a plecat n cautarea visurilor ei, pentru ca fiecare moment de cautare este un moment de ntlnire cu Dumnezeu si cu Vesnicia. "Fiecare clipa de cautare este o clipa de regasire", i spuse flacaul inimii lui. "Ct mi-am cautat comoara am avut numai zile luminoase, pentru castiam ca fiecare ora facea parte din visul de a o gasi. Ctam cautat comoara, am descoperit pe drum lucruri pe care niciodata n-as fi visat sa le ntlnesc daca n-as fi avut curajul sa

ncerc lucruri imposibile pentru pastori." Si atunci sufletul lui se potoli pentru o ntreaga dupa-amiaza. Noaptea, flacaul dormi linistit si cnd se trezi, inima ncepu sa-i povesteasca despre Sufletul Lumii. i spuse ca omul fericit este omul care l poarta pe Dumnezeu n sine. Sica fericirea putea fi ntlnita ntr-un simplu graunte de nisipdin desert, asa cum i spusese Alchimistul. Pentru ca un graunte de nisipeste unmomentalCreatiei si Universului i-au trebuit mii de milioane de ani ca sa-l creeze. "Pe fiecare om de pe fataPamntului l asteapta o comoara undeva", i spuse inima. Noi, inimile, obisnuim sa vorbim putin despre aceste comori pentru ca atunci oamenii nu mai vor sa le gaseasca. Vorbim despre ele numai copiilor. Apoi lasam viatasa-l ndrepte pe fiecare spre de stinul sau. Dar, din nefericire, putini urmeaza drumul care le este trasat, adica drumul Legendei Personale si al fericirii. Ei cred ca lumea este un lucru amenintator, si de aceea lumea chiar devine amenintatoare. "Si atunci noi, inimile, vorbim din ce n ce mai ncet, dar nu tacem niciodata. Si e vitam ca vorbele noastre sa fie auzite: nu vrem ca oamenii sa sufere pentru ca nu si-au urmat inimile." . De ce inimile nu spun oamenilor ca trebuie sa-si urmeze visele? l ntreba flacaul pe Alchimist. . Pentru ca, n cazul acesta, inima sufera cel mai mult. Iar inimilor nu le place sa sufere. ncepnddinziua aceea,flacaul si-a ascultat inima. I-a cerut sa nu-l mai paraseasca niciodata. I-a cerut ca, atunci cnd se departa de visele lui, inima sa-i bubuie n piept sisa-i de a semnalul de alarma. Flacaula juratca de cte ori va auzi acest semnal, avea sa-l asculte. Toata noaptea aceea statu de vorba cu Alchimistul. Iar Alchimistul ntelese ca

inima flacaului se ntorsese catre Sufletul Lumii. . Ce sa fac acum? ntreba flacaul. . Continua-ti drumul spre Piramide, spuse Alchimistul. Si fii atent la semne. Acum inima ta este n stare sa-ti arate comoara. . Asta era ceea ce trebuia sa aflu? . Nu, raspunse Alchimistul. Ceea ce trebuie sa afli este urmatorul lucru: nainte sa mplineasca un vis, totdeauna Sufletul Lumii hotaraste sa puna la ncercare tot ce visatorul a nvatat pe parcurs. El face asta nu pentru castie mai multe, ci ca sa putem, mpreuna cu visul nostru, sa posedam si lectiile pe care le-am nvatat urmnd drumul catre vis. Este momentul n care cea mai mare parte a oamenilor renunt a. Este ceea ce numim, n limbajul desertului, "sa mori de sete cnd curmalii au aparut la orizont". O cautare ncepe totdeauna cu Norocul ncepatorului. Si termina totdeauna cu Proba Cuceritorului. Flacaul si aminti de unvechi proverbde la elde-acasa. Spunea ca ora cea mai ntunecata era aceea dinaintea rasaritului. A doua zi a aparut primul semn concret de primejdie. Trei razboinici s-au apropiat si au ntrebat ce faceau cei doi acolo. . Am venit la vnatoare cu soimul, raspunse Alchimistul. . Trebuie sa va controlam ca sa vedem daca nu aveti arme, spuse unul dintre razboinici. Alchimistul descaleca fara graba. Flacaul facu acelasi lucru. . La ce-ti trebuie atta banet? ntreba razboinicul, cndvazu punga flacaului.

. Ca sa ajung n Egipt, raspunse el. Paznicul care-l controla pe Alchimist gasi un flacon mic de cristal plin cu un lichid si un ou de sticla

galbuie, ceva mai mare dect oul de gaina. . Ce snt astea? ntreba paznicul. . Snt Piatra Filozofalasi Elixirul de Viata Lunga. Snt Marea opera a Alchimistilor. Cine va bea din acest elixir nu va mai cunoaste boala siofarma din aceasta piatra transforma orice metal n aur. Soldatii au rs cu pofta, iar Alchimistul rse si el. Gasisera raspunsul foarte caraghios, asaca-i lasara sa plece fara nici o piedica, cu toate lucrurile lor. . Snteti nebun? l ntreba flacaul pe Alchimist, dupa ce se departasera ndeajuns. De ce atifacut asta? . Ca sa-ti arat o simpla lege alumii acesteia.Cndne aflam n fata marilor comori, nu le vedem niciodata. Si stii de ce? Pentru ca oamenii nucredn comori. Si-au continuat drumul prin desert. Cu fiecare zi care trecea, inima flacaului d evenea tot mai tacuta. Nu mai voia sastie nici de lucrurile trecute, nici de cele viitoare; se multumea sa contemple si ea desertul, sisa soarba mpreuna cu flacaul din Sufletul Lumii. El si inima lui s-au mprietenit la catarama . unul deveni incapabil sa-l tradeze pe celalalt. Cndvorbea,inima ofacea ca sa-l mboldeascasisa-i dea putere flacaului, care uneori gasea ngrozitor de enervante zilele de tacere. Inima i povesti pentru prima oara despre marile lui calitati: curajul de a-si fi parasit oile, de a-si trai Legenda Personala, sau entuziasmul lui la pravalia de cristaluri. Si-i mai povesti despre un lucru pe care el niciodata nu-l observase: despre primejdiile care

trecusera pe lnga el si el nu le luase n seama niciodata. Inima i-a spus ca odata i ascunsese un pistol pe care el l furase de la tatal lui, pentru ca putea foarte bine sa se raneasca cu el. Si-i mai aminti acea zi n care flacaului i se facuse rau n plin cmp si vomitase, apoi cazuse ntr-un somn adnc si lung: mai departe, pe drumul lui, erau doi tlhari care planuisera sa-i fure oile sisa-l omoare. Dar cum flacaul n-a aparut, au plecat crezndca el si schimbase traseul. . Inimile i ajuta totdeauna pe oameni? l ntreba flacaul pe Alchimist. . Numai pe aceia care-si traiesc Legenda Personala. Dar i ajuta mult pe copii, pe betivi si pe batrni. . Vretisa spunetica n aceste cazuri nu sntem n primejdie? . Vreau numai sa spun ca inimile fac tot ce le sta n putinta,raspunse Alchimistul. ntr-o seara au trecut pe la tabara unuia dintre clanuri. Erau arabi n haine albe aratoase, cu arme asezate prin toate colturile. Barbatii fumau narghilea si vorbeau despre lupte. Nimeni nu-i baga n seama pe cei doi drumeti. . Nu-i nici un pericol, spuse flacaul, cnd se departara putin de tabara. Alchimistul se nfurie. . ncrede-te n inima ta, dar nu uita ca esti ndesert. Cnd este razboi, si Sufletul Lumii simte strigatele de lupta. Nimeni nu e scutit sa sufere consecintele fiecarui lucrucare se petrece subsoare. "Toate snt un singur lucru", si aminti flacaul. Si ca si cum desertul ar fi vrut sa arate ca batrnul

Alchimist avea dreptate, doi calareti aparura pe urmele calatorilor. . Nu puteti merge mai departe, spuse unul dintre ei. Va aflati pe nisipuri unde luptele snt n toi. . Nu merg prea departe, raspunse Alchimistul, privindfixnochii razboinicilor. Acestia ramasera nemiscati cteva minute, apoi se nvoira cacei doi sa-si vada de drum. Flacaul asista fascinat la toate acele lucruri. . I-ati dominat cu o privire, comenta el. . Ochii dezvaluie puterea sufletului, raspunse Alchimistul. Era adevarat, gndi flacaul. Observase ca, n mijlocul multimii de soldati din tabar a, unul dintre ei i privise fix. Si era asa de departe ca nici nu-i puteai vedea fata. Dar flacaul era sigur ca-i privise pe ei. n sfrsit, cndau nceput sa traverseze niste munti care se ntindeau de-a lungul zarii, Alchimistul spuse ca mai aveau doua zile pna sa ajunga la Piramide. . Daca ne despartim curnd, spuse flacaul, nvatatima Alchimia. . O stii deja. nseamna sa patrunzi n Sufletul Lumii sisa descoperi comoara pe care ne-a rezervato. . Nu asta vreau sa aflu. Vreau sa transform plumbul n aur. Alchimistul respecta linistea desertului si nuvorbi dectcndse oprira sa mannce. . Totul evolueaza n Univers, spuse el. Si pentru ntelepti, aurul este metalul cel mai evoluat. Nu ntreba de ce; nu stiu. Stiu numai ca

Traditia este totdeauna adevarata. Oamenii nu au interpretat corect cuvintele nteleptilor. Asaca din simbolul evolutiei, aurul a devenit semnul razboaielor. . Lucrurile vorbesc multe limbaje, spuse flacaul. Am vazut cndnechezatul camilei era doar un nechezat, apoi a redevenit semn de pericol, si dupa aceea s-a ntors la simplul nechezat. Dara tacut. Pesemne ca Alchimistul stia toate acestea. . Am cunoscut alchimisti adevarati, continua el. Se ncuiau n laborator si ncercau sa evolueze ca

aurul; descopereau Piatra Filozofala. Pentru ca au nteles ca atunci cndevolueaza un lucru, avanseazasi tot ce este n jurul lui. Altii auobtinut piatra din ntmplare. Erau nzestrati, sufletele lor erau mai treze dect ale celorlalti oameni. Dar acestia nu conteaza pentru ca snt rari. Altii, n sfrsit, nu cautau dect aur. Acestia nu au descoperit niciodata taina. Au uitat ca plumbul, arama, fierul si au si ele o Legenda Personala pe care trebuie sasi-o mplineasca. Cine se amesteca n Legenda Personala a altuia, niciodata nu si-o va descoperi pe a lui. Cuvintele Alchimistului au sunat ca un blestem. S-a aplecat si a luat o scoica de pe nisipul desertului. . Aici a fost cndva o mare, spuse. . Am bagat de seama, zise flacaul. Alchimistul i ceru baiatului sa apropie scoica de ureche. n copilarie facuse asta de multe ori, si ascultase murmurul marii. . Marea continua sa se mai afle n aceasta scoica, pentru ca este Legenda ei Personala. Si niciodata n-ova parasi, pna ce desertul se va acoperi din nou de apa. ncalecara apoi, si-si continuara drumul spre Piramidele din Egipt. Soarele ncepuse sa coboare cndinima flacaului dadu semnalul de pericol. Se aflau n mijlocul unor dune uriase si flacaul l privi pe Alchimist, dar acesta parea ca nu a observat nimic. Cinci minute mai trziu, flacaul zari doi calareti n fata lui, cu siluetele proiectate contra lumini i. Pna sa apuce sa-i spuna ceva Alchimistului, cei doi calareti se transformara n zece, apoi o suta, pna

ce dunele uriase au fost napadite de ei. Erau razboinici mbracati n albastru, cu o tiara neagra peste turban. Aveau fetele acoperite de un val tot albastru, lasnd sa se vada numai ochii. Chiar de la departare, ochii lasau sa se vada forta sufletelor lor. Iar ochii vorbeau despre moarte. I-au dus pe cei doi la o tabara militara din apropiere. Un soldat i-a mbrncit pe flacau si pe Alchimist ntr-un cort. Era un cort deosebit de acelea pe care le vazuse n oaza; aici era un comandant mpreuna cu statul lui major. . Acestia snt spionii, spuse unul din oameni. . Nu sntem dect calatori, raspunse Alchimistul. . Ati fost vazuti n tabara inamica acum trei zile. Siati stat de vorba cu unul dintre razboinici. . Snt un om care calatoreste prin desert si cunoaste stelele, zise Alchimistul. Nu am informatii despre trupe sau despre miscarile clanurilor. Mi-am calauzit prietenul pna aici. . Cine e prietenul dumitale? ntreba comandantul. . Un alchimist, raspunse Alchimistul. Cunoaste fortele naturii. Si vrea sa-i arate comandantului puterile lui extraordinare. Flacaul asculta n tacere. Si cu frica. . Ce face un strainpe pamnt strain? ntreba altul. . A adus bani ca sa-i ofere clanului acestuia, raspunse Alchimistul, nainte ca flac aul sa deschida gura. Si lund punga flacaului, dadu banii generalului. Arabul i lua n tacere. Ajungeau pentru ca sa cumpere multe arme. . Ce e acela un alchimist? ntreba, n cele din urma.

. Un om care cunoaste natura si lumea. Daca vrea, poate distruge tabara aceasta numai cu forta vntului. Oamenii au rs. Erau obisnuiti cu fortarazboiului, dar vntul nu avea o lovitura mortala. nsa n pieptul fiecaruia inimile au tresarit. Erau oameni ai desertului si se temeau de vrajitori. . Vreau sa vad, spuse generalul. . Avem nevoie de trei zile. El se va preschimba n vnt numai pentru a-si arata puterile. Daca nu reuseste, noi va oferim cu umilinta vietile noastre, spre gloria clanului vostru. . Nu-mi poti oferi ceea ce este deja al meu, spuse arogant generalul. Dar le acorda calatorilor ragazul celor trei zile cerute. Flacaul era ncremenit de groaza. Iesi din cort pentru ca Alchimistul l prinsese de brat. . Nu lasa sa se vada cati-e frica, zise Alchimistul. Snt oameni curajosi si-i dispretuiesc pe lasi. Dar flacaul ramasese fara glas. Reusisa ngaime ceva doar dupa multtimp,cnderaudeja nmijlocul taberei. Nu era nevoie de nchisoare: doar arabii le luasera caii. Si nca o data, lumea si dezvalui limbajele ei multiple: desertul, mai nainte o zona libera fara sfrsit,eraacum unzidde netrecut. . Le-ati dat toata averea mea! zise flacaul. Tot ce-am cstigat eu o viata ntreaga! .Si la ce ti-ar fi servit, daca tot mureai? raspunse Alchimistul. Banii te-au salvat pentru trei zile.

Foarte rar servesc banii pentru ca sa amni moartea. Dar flacaul era prea speriat ca sa auda cuvinte ntelepte. Nu stia cum avea sa se transforme n vnt. Nu era Alchimist. Alchimistul a cerut ceai unui razboinic, si a turnat putin pe ncheieturile flacaului. O unda de liniste i umplu trupul n timp ce Alchimistul mormaia niste cuvinte pe care el nu reusea sa le nteleaga. . Nute lasa prada disperarii, spuse Alchimistul, cu o voce ciudat de blnda. Asta te mpiedica sa vorbesti cu inima ta. . Dar eu nu stiu sa ma preschimbn vnt. . Cine si traieste Legenda Personala, stie tot ce are nevoie sastie. Un singur lucr u face visele imposibile: frica de esec. . Nu mi-e frica sa dau gres. Numai ca nu stiu cum sa ma transform n vnt. . Atunci va trebui sa nveti. Viata ta depinde de asta. .Si daca nu reusesc? . Osa mori traindu-ti Legenda Personala. E mult mai bine dect sa mori ca milioane de oameni, care n-au avut habar vreodata ca exista o Legenda Personala. Pna atunci, nu-ti face griji. n general, moartea face ca oamenii sa devina mai sensibili fata de viata. Prima zi a trecut. A fost o batalie crncena n apropiere, si mai multiraniti au fost adusi n tabara.

"Nimic nu se schimba cu moartea", gndi flacaul. Razboinicii care mureau erau nlocuiti de altii, si viat a curgea mai departe. . Puteai sa fi murit mai trziu, prietene, spuse paznicul catre trupul unui camarad. Puteai sa fi murit cndveneapacea.Daroricum ai fi sfrsit tot murind. La sfrsitul zilei, flacaul l cauta pe Alchimist. Acesta si ducea soimul n desert. . Nu stiu sa ma transform n vnt, repeta flacaul. . Aminteste-ti de ce ti-am spus: lumea este numai partea vizibila a lui Dumnezeu. Alchimia nseamna sa aduci n plan material perfectiunea spirituala. . Ce faceti aici? . mi hranesc soimul. . Daca nu reusesc sa ma preschimb n vnt o sa murim, spuse flacaul.Lace bunsa mai hranesti soimul? . Tu o sa mori, zise Alchimistul. Pentru ca eu stiu sa ma transform n vnt. A doua zi flacaul se duse pe o stnca nalta, aproape de tabara. Santinelele I-au lasat sa treaca: auzisera deja de vrajitorul care se transforma n vnt, si nu voiau sa aiba de-a face cu el. n plus, desertul era un zid urias, de netrecut. A stat toata dupa-amiaza celei de-a doua zile privind desertul. Si-a ascultat inima. Iar dese rtul i-a ascultat frica. Amndoi vorbeau aceeasi limba.

A treia zi, generalul si strnse principalii comandanti. . Sa-l vedem pe pustiul care se preschimba n vnt, i spuse Generalul Alchimistului. . Sa-l vedem, raspunse Alchimistul. Baiatul i conduse pna la locul unde fusese n ajun. Acolo le ceru tuturor sasada. . Osa dureze putin, spuse flacaul. . Nune grabim, raspunse Generalul. Sntem oameni ai desertului. Flacaul ncepu sa priveasca orizontul. n departare erau munti, erau dune, stnci si plante trtoare care se ncapatnau sa traiasca acolo unde supravietuirea era imposibila. Aici era desertul pe care el l strabatuse attea luni, dar din care oricum cunostea o parte foarte mica. n aceasta parte mica ntlnise englezi, caravane, razboaie ntre clanuri si o oaza cu cincizeci de mii de curmali si trei sute de fntni. . Astazi ce-ti mai doresti? ntreba desertul. Nu ne-am privit destul nainte? . ntr-un anume loc, tu o pastrezi pe fiinta pe care eu o iubesc, spuse flacaul. Si atunci cnd ti privesc nisipurile, o privesc si pe ea. Vreau sa ma ntorc la ea si pentru asta am nevoie de ajutorul tau ca

sa ma transform n vnt. . Ce nseamna iubire? ntreba desertul. . Iubire este atunci cnd soimul zboara peste nisipurile tale. Pentru el, tu esti uncmpverde de pe care nu s-a ntors niciodata fara vnat. El ti cunoaste Stncile, dunele, muntii, si tuesti generos cu el. . Ciocul soimului ia pietre din mine, raspunse desertul. Ani n sir eu i ntretin vnatul, cu putina mea apa l hranesc, i arat unde este hrana. Si ntr-o zi coboarasoimul din cer chiar atunci cn d simt mngierea vnatului pe nisipurile mele. Si-mi ia tot ce am crescut. -. Dar pentru asta ai crescut vnatul, raspunse flacaul. Pentru a-l hrani pe soim. Ia r soimul l va hrani pe om. Si ntr-o buna zi, omul ti va hrani nisipurile, si vnatul va rasari din nou. Asa se misca lumea. .Si asta nseamna iubire? . Asta e iubirea. Este ceea ce face ca vnatul sa devinasoim, soimul sa devina om, si omul din nou, desert. Este ceea ce face plumbul sa se transforme n aur; iar aurul, din nou, sa se ascunda sub pamnt. . Nu-ti nteleg cuvintele, zise desertul. . Atunci ntelege macar ca ntr-un loc de pe nisipurile tale o femeie ma asteapta. Si pentru asta, trebuie sa ma transform n vnt. Desertul ramase tacut cteva clipe. . Eu ti dau nisipurile mele pentru ca vntul sa poata sufla. Dar singur, nu pot face nimic. Cere ajutorul vntului. O briza

usoara ncepu sa sufle. Comandantii l priveau pe flacau de departe vorbind o limba pe care n-o cunosteau. Alchimistul zmbea. Vntul ajunse aproape de flacau si-i atinse fata. Ascultase discutia cudesertul, p entru ca vntul stie ntotdeauna tot. Strabatea lumea fara un loc anume de nastere, fara un loc unde sa moara. . Ajuta-ma, i spuse flacaul vntului. ntr-o zi mi-ai adus vocea iubitei mele. . Cine te-a nvatat sa vorbesti limbajul desertului si al vntului? . Inima mea, raspunse flacaul. Vntul avea multe nume. Aici i se spunea siroco, pentru ca arabii credeau ca vine de pe pamnturi acoperite de ape, unde locuiau oameni negri. n locurile departate de unde venea f lacaul l numeau Levant, pentru ca se credea ca aduce nisipurile desertului si strigatele de razboi ale maurilor. Poate ntr-un loc mai departat de cmpurile oilor lui, oamenii se gndeau ca vntul se nastea n Andaluzia. Dar vntul nu venea de nicaieri, si nu mergea niciunde si de aceea era mai puternic dect desertul, ntr-o zi, oamenii ar fi putut planta copaci n desert si chiar creste oi, dar niciodata n-aveau sa reuseasca sa stapneasca vntul. . Tu nu poti fi vnt, spuse vntul. Sntem de naturi diferite. . Nu e adevarat, raspunse flacaul.Am cunoscutsecretele Alchimiei pe cndrataceam prin lume cu tine. Port n mine vnturile, deserturile, oceanele, stelele si tot ce a fost creat n Univers. Am fost facuti de aceeasi Mna, si avem acelasi Suflet. Vreau sa fiu ca tine, sa patrund n toate colturile, sa strabat marile,

sa spulber nisipul care-mi acopera comoara, sa aduc aproape vocea iubitei mele. . Am ascultat discutia ta cu Alchimistul de acum cteva zile, spuse vntul. El a spus ca fiecare lucru are Legenda lui Personala. Oamenii nu se pot transforma n vnt. . nvata-ma sa fiu vnt pentru cteva clipe, se ruga flacaul.Ca sa putem vorbi despre posibilitatile nelimitate ale omului si ale vntului. Vntul era curios, si acela era un lucru pe care nu-l stia. I-ar fi placut sa vorbeasca despre acel lucru, dar nu stia cum sa transforme oamenii n vnt. Chiar daca el stia attea lucruri! Plasmuia deserturi, scufunda nave, culca la pamnt paduri ntregi si se plimba prin orase pline de muzic asi de zgomote ciudate. Se credea nemarginit, si dintr-o data venea baiatul asta care spunea ca mai snt nca lucruri pe care le putea face vntul. .Si lucrul asta care se cheama Iubire, continua flacaul, vaznd ca vntul aproape ca cedase rugamintilor lui. Cnd iubesti reusesti sa fii orice lucru al Creatiei. Cndiubesti nu-ti trebuie sa ntelegi ce se petrece pentru ca totul se petrece n noi si oamenii se pot transforma n vnt. Daca vntul i ajuta, desigur. Vntul era foarte mndru, asaca afostfoarte iritatcndauzi vorbele flacaului. ncepu sa sufle mai tare, ridicnd nisipurile desertului. Dar trebui sa recunoasca, la sfrsit, casi daca a strabatut toata lumea, tot nu stia cum sa-l transforme pe om n vnt. Si nu cunostea Iubirea. . Cnd hoinaream prin lume, am observat ca multi oameni vorbeaude iubire privindspre cer,spuse vntul, furios ca

trebuia sa-si recunoasca limitele. Poate ca ar trebui sa ntrebi cerul. . Atunci ajuta-ma, zise flacaul. Umple locul asta de praf pentru ca eu sa pot privi soarele fara sa ma orbeasca.

. Vntul sufla atunci cu toata puterea, si cerulse umplude nisiplasnd doar un disc aurit n loc de soare. n tabara era greu sa mai zaresti ceva. Oamenii desertului cunosteau acel vnt. Se numea Simum si era mai rau dect o furtuna pe mare . pentru ca ei nu cunosteau marea. Caii nechezau, iar armele s-au acoperit de nisip. Pe stnca, unul dintre comandanti se ntoarse spre general, spunnd: . Poate ca e mai bine sa ne oprim aici. Aproape ca nu-l mai zareau pe flacau. Chipurile erau acoperite de valurile albastre iar ochii nu aratau acum dect spaima. . Sa ncetam, starui alt comandant. . Vreau sa vadmaretia lui Allah, spuse generalul cu respect. Vreau sa vadcum se preschimba oamenii n vnt. Dar si nota n minte numele celor doi barbati care au aratat frica. Imediat ce se va opri avea sa-i destituie din postul de comanda pentru ca oamenii desertului nu stiu ce este frica. . Vntul mi-a spus castii ce este Iubirea, se adresa flacaul Soarelui. Daca cunosti Iubirea cu adevarat, cunosti si Sufletul Lumii, care e facut din Iubire. . De aici de unde ma aflu, spuse soarele, pot vedea Sufletul Lumii. El comunica cu sufletul meu si amndoi, mpreuna, facem sa creasca plantele sisa umble oile n cautarea umbrei. De aici de unde ma aflu .si snt foarte departe de lume . am nvatat sa iubesc. Stiu ca, daca

m-as apropia putin mai mult de Terra, tot ce-ar fi pe ea ar muri si Sufletul Lumii ar nceta sa mai existe. Atunci ne privim si ne ndragim, si eu i dau viata sicaldura, iar ea mi da un motiv sa traiesc. . Va sa zicastii ce este Iubirea, spuse flacaul. .Si cunosc si Sufletul Lumii, pentru ca am stat mult de vorba n calatoria asta fara sfrsit prin Univers. El mi spune ca necazul lui cel mai mare este ca pna n ziua de azi numai mineralele si vegetalele au nteles ca totul e un singur lucru. Si pentru asta nu trebuie ca fierul sa fie la fel cu cuprul, iar cuprul la fel cu aurul. Fiecare si are rolul lui n acest lucru unic si totul a r fi fost o Simfonie a Pacii daca Mna care a scris totul s-ar fi oprit n a cincea zi a Creatiei. Dar a existat sioa sasea zi, spuse Soarele. . Esti ntelept pentru ca vezi totul de la distanta, raspunse flacaul. Dar nu cunosti Iubirea. Daca n-ar fi existat a sasea zi a Creatiei n-ar fi existat omul, si cuprul ar fi pentru to tdeauna cupru, plumbul, pentru totdeauna plumb. Fiecare si are Legenda lui Personala, e drept, dar ntr-o buna zi aceasta Legenda Personala se va fi mplinit. Si atunci este nevoie sa te transformi n ceva mai bun sisa ai onoua Legenda Personala, pna ce Sufletul Lumii va fi cu adevarat un singur lucru. Soarele cazu pe gnduri si se hotar sa straluceasca mai tare. Vntul, caruia i placuse discutia, sufla si el mai tare, pentru ca soarele sa nu-l orbeasca pe flacau. . De aceea exista Alchimia, continua

flacaul. Pentru ca fiecare om sa-si caute comoara si s-o gaseascasi pe urma sa vrea sa fie mai bun dect pna atunci. Plumbul si va mplini rolul sau pna ce lumea nu va mai avea nevoie de plumb; si atunci el va trebui sa se transforme n aur. Alchimistii fac acest lucru. Arata ca, de cte ori cautamsa fim mai buni dect sntem, totul n jurul nostru devine mai bun. .Si de ce spui ca eu nu cunosc Iubirea? ntreba Soarele. . Pentru ca iubirea nu nseamna sa fii nemiscat precum desertul, nici sa cutreieri lumea precum vntul, nici sa privesti totul de la distanta, cum faci tu. Iubirea este forta care transformasi face ca Sufletul Lumii sa fie mai bun. Cnd am patruns n el pentru prima oara, am crezut ca este perfect. Apoi am vazut ca era o oglinda a tuturor fiintelor sisi avea razboaiele si patimile lui. Noi sntem aceia care hranim Sufletul Lumii, iar pamntul pe care traim va fi mai bun saumai rau dupa cum noi vom fi mai buni sau mai rai. Aici intra n joc forta Iubirii, fiindca atunci cndiubim,vrem totdeauna sa fim mai buni dect sntem. .Si ce vrei de la mine? ntreba Soarele. . Sa ma ajutisa ma preschimbn vnt, raspunse flacaul. . Natura ma cunoaste ca cea mai nteleapta faptura,raspunse Soarele. Dar nu stiu cum sa te preschimbn vnt. . Atunci cu cine trebuie sa vorbesc?

Soarele nu raspunse. Vntul tragea cu urechea si avea sa umple lumea cu stirea ca ntelepciunea aceluia era limitata. Dar pna una alta nu avea chef sa fuga de lnga acel flacau care vorbea Limbajul Lumii. . ncearca sa stai de vorba cu Mna care a scris totul, raspunse Soarele ntr-un sfrsit. Vntul tipa de bucurie si sufla cu mai multa putere ca oricnd. Corturile au fost smulse din nisip, iar animalele au rupt haturile. Pe stnca, oamenii se agatasera unii de altii ca sa nu fie aruncati cine stie

unde. Flacaul se ntoarse spre Mna care Scrisese Totul. Dar n loc sa vorbeasca ceva, simtica Universul ramase tacut, asa nct tacu si el. O forta a Iubirii tsni din sufletul lui, si flacaul ncepu sa se roage. Era o rugaciune pe care n-o mai spusese niciodata pna atunci, era o rugaciune fara cuvinte sifara nici o cerere. Nu multumea pentru oile care gasisera un islaz, nici nu implora sa vnda mai multe cristaluri, nici nu cerea ca femeia pe care o ntlnise sa-i astepte ntoarcerea. n linistea care urma, flacaul ntelese ca desertul, vntul si soarele cautau semnele pe care acea Mna le scrisese si care ncercau sa-si mplineasca menirea sisa nteleaga ce statea scris pe un simplu smarald. Stia ca acele semne erau raspndite pe Pamnt si n Spatiu sica aparent nu aveau nici un rost, nici un temei, sica nici deserturile, nici vnturile, nici sorii si nici oamenii nu stiau pentru ce fusesera creati. Numai Mna aceea avea un motiv pentru toate astea si numai ea era n stare sa savrseasca minuni, sa transforme oceanele n deserturi si oamenii n vnt. Pentru ca numai ea ntelegea ca unscopmajormpingea Universulspre unpunctunde cele sase zile ale Creatiei se vor transforma n Marea Opera. Flacaul s-a cufundat n Sufletul Lumii siavazut ca Sufletul Lumii era o parte a sufletului lui Dumnezeu siavazut ca Sufletul lui Dumnezeu era propriul lui suflet. Sica putea deci sa faca minuni. Vntul simum sufla n ziua aceea cum n-o mai facuse niciodata. Multe generatii dupa aceea arabii si-au povestit legenda unui flacau care s-a transformat n vnt si a nimicit o tabara militarasi a nfruntat

puterea celui mai mare general din desert. Cnd simumul s-a oprit, toti au privit spre locul unde se aflase flacaul. Acesta n u mai era acolo; statea lnga o santinela ngropata aproape cu totul n nisip si care pazea de fapt cealalta latura a taberei. Oamenii s-au nspaimntat de vrajitorie. Numai doi zmbeau . Alchimistul, pentru ca sigasise adevaratul discipol, si Generalul, pentru ca discipolul ntelesese gloria lui Dumnezeu. A doua zi, Generalul si-a luat ramas bun de la flacau si de la Alchimist si le-a dat o escorta care sa-i nsoteasca pna unde vor dori ei sa mearga. Umblara toata ziua.Cndse nsera ajunsera lnga o mnastire copta. Alchimistul trimise escorta napoi si descaleca. . De aici ncolo mergi singur, spuse Alchimistul. Nu mai snt dect trei ore pna la Piramide. . Multumesc, raspunse flacaul. Domnia ta m-ai nvatat Limbajul Lumii. . Eu ti-am amintit numai ceea ce stiai deja. Alchimistul batu la poarta mnastirii. Un calugar mbracat tot n negru veni sa-i deschida. Au vorbit ceva n limba coptasi Alchimistul l pofti pe flacausa intre. . I-am cerut sa ma lase putin la bucatarie, zise el. Se dusera la bucataria mnastirii. Alchimistul aprinse focul, calugarul aduse putin plumb pe care Alchimistulltopi ntr-un vasde fier.Cndplumbulse facu lichid, Alchimistul scoase din sac acel ou ciudat de sticla galbena.Razui un strat de marimea unui fir de par, l acoperi cu cearasi l arunca n

vasul cu plumb. Amestecul capata o culoare de rosu aprins ca sngele. Alchimistul lua vasul de pe foc si-l lasa sa se raceasca. n acelasi timp statea de vorba cu calugarul despre razboiul dintre clanuri. . Osa mai dureze, i spuse el calugarului. Calugarul era satul. Caravanele se oprisera la Gizeh de nu mai stia cnd, si tot asteptau sa se sfrseasca razboiul. "Dar faca-se voia Domnului", spuse el. . Chiar asa, ntari si Alchimistul. Cnd se raci vasul, calugarul si flacaul privira uimiti. Plumbul se ntarise dupa forma rotunda a vasului, dar nu mai era plumb. Era aur. . Osa nvat si eu vreodata sa fac asta? ntreba flacaul. . Asta a fost Legenda mea Personala,nua ta,raspunse Alchimistul. Dar voiam sa-ti a ratca se poate. Mersera napoi pna la poarta mnastirii. Aici, Alchimistul mparti discul n patru. . Aceasta este pentru dumneata, i spuse calugarului, ntinzndu-i o parte. Pentru marinimia dumitale fata de pelerini. . Dar rasplata este mai mare dect generozitatea mea, raspunse calugarul. . Sa nu mai spui asta niciodata. Viata te poate auzi si data viitoare tida mai putin.

Apoi s-a apropiat de flacau. . Asta este pentru tine. Ca sa te despagubesc pentru ce i-ai dat generalului. Flacaul era sa spuna ca era mult mai mult dect i daduse generalului. Dar tacu, pentru ca auzise ce-i spusese Alchimistul calugarului... . Asta e pentru mine, spuse Alchimistul, pastrndusi o parte. Pentru ca trebuie sa ma ntorc n desert si acolo este razboi ntre clanuri. Atunci luasi a patra parte si se ntoarse catre calugar. . Asta este tot pentru flacau. n caz ca are trebuinta de ea. . Dar eu ma duc acum dupa comoara, spuse flacaul. Snt foarte aproape de ea acum! .Si snt sigur ca o vei gasi, vorbi Alchimistul. . Atunci de ce lasati nca una? . Pentru ca ai pierdut deja de doua ori, o data cu hotul si alta data cu generalul, toti banii pe care i-ai cstigatde lanceputuldrumului.Eusntunarabbatrn si superstitios care cred n proverbele de-acasa. Si exista unproverbcare zice:"Totce se ntmpla o data, poate sa nu se mai ntmple niciodata. Dar tot ce se ntmpla de doua ori, se va ntmpla cu siguranta si a treia oara." Si au ncalecat. . Vreau sa-ti istorisesc o poveste despre vise, spuse Alchimistul. Flacaul si apropie calul: .

n Roma antica, pe timpul mparatului Tiberiu, traia un om foarte bun care avea doi baieti: unul era militar, si cndaintratnarmata, a fost trimis n cele mai departate regiuni ale i mperiului. Celalalt fiu era poet, si ncnta Roma ntreaga cu versurile lui frumoase. ntr-o noapte, batrnul avu un vis. Se facea ca-i aparuse un nger care i-a spus ca vorbele unuia dintre fiii lui vor fi cunoscute si repetate n toata lumea de catre toate generatiile viitoare. Batrnulse trezi plngndde fericire naceano apte,pentruca viata era generoasasi-i dezvaluise un lucru pe care orice parinte ar fi fost mndru sa-l cunoasca. Putin dupa aceea, batrnulmuri ncercndsa salveze un copil care era ct pe ce sa fie strivit de rotile unei sarete. Cum se purtase corect si drept toata viata lui, se duse drept n rai si se ntlni cu ngerul care-i aparuse n vis. "Ai fost un om bun, i spuse ngerul. Ti-ai trait viata n iubire si ai murit demn. Ac um pot sa-ti mplinesc orice dorinta." "Si viata a fost buna cu mine, raspunse batrnul. Cnd mi-ai aparut n vis, am simtit ca toate stradaniile mele n-au fost zadarnice. Pentru ca versurile fiului meu vor ramne n amintirea oamenilor n secolele viitoare. N-am nimic de cerut pentru mine; orice tata s-ar mndri sa vada faima de care se bucura cineva pe care l-a crescut si l-a educat. Mi-ar placea sa vad, n viitorul departat, cuvintele fiului meu." ngerul l-a atins pe umarpe batrn si amndoi au fost proiectati n viitorul departat. n jurul lor aparu un loc imens cu mii de oameni care vorbeau o limba ciudata. Pe batrn l podidira lacrimile. "Stiam eu ca versurile baiatului meu, poetul, erau geniale si nemuritoare, i spuse ngerului pri ntre lacrimi. As vrea sa-mi spui care dintre poeziile lui snt recitate de acesti oameni." ngerul se apropie de batrn cu blndete si amndoi se asezara pe o banca. "Versurile fiului tau, poetul, au fost foarte populare

la Roma, a spus ngerul. Tuturor le placea si se amuzau cu ele. Dar o data cu sfrsitul domniei lui Tiberiu si versurile lui au fost date uitarii. Aceste cuvinte snt ale fiului care s-a dus la armata." Batrnul se uita surprins la nger. "Fiul acesta s-a dus ntr-un loc departat si a devenit centurion. Si era un om bun si drept. ntr-o seara, unul dintre sclavii lui s-a mbolnavit si tragea sa moara. Fiul tau a auzit vorbindu-se despre un rabin care-i vindeca pe bolnavi si aplecat,mergndzile ntregi ncautarea acestui om. Pe drum, a descoperit ca omul pe care-l cauta era Fiul lui Dumnezeu. A mai ntlnit si alti oameni care fuses era vindecati de el, si-a nsusit nvataturile aceluia si chiar daca era centurion roman, s-a convertit la credinta lui. Pna ce ntr-o dimineata ajunse aproape de Rabin. I-a povestit ca avea un rob bolnav. Iar rabinul s-a oferit sa mearga pna la el acasa. Dar centurionul era om cu credinta, si privind adnc n ochii Rabinului, a nteles ca se afla n fata Fiului Domnului si atunci toti cei care-l nconjurau s-au ridicat n picioare." "Iata cuvintele fiului tau, i spuse ngerul batrnului. Snt cuvintele pe care el i le-a spus Rabinului n acel moment, si care niciodata nu au mai fost uitate. Acestea spun: Doamne, eu nu snt demn sa-mi calci

pragul, dar spune numai un cuvnt si robul meu meu va fi tamaduit." Alchimistul si mboldi calul. . Indiferent ce face, orice om de pe acest Pamnt joaca un rol principal n Istoria lumii, a spus el. Si, fireste, nu stie acest lucru. Flacaul zmbi. Niciodata nu se gndise ca viata unui pastor putea sa fie asa de importanta. . Rami cu bine, i spuse Alchimistul. . Rami cu bine, i raspunse flacaul. Flacaul a umblat doua ore si jumatate prin desert, ncercnd sa asculte atent ce anume i spunea inima. Numai ea i putea dezvalui locul exact unde era ascunsa comoara lui. "Unde va fi comoara ta, acolo ti va fi si inima", i spusese Alchimistul. Dar inima lui i vorbea de alte lucruri. Povestea cu mndrie istoria unui pastor car e-siparasise oile pentru un vis care se repetase doua nopti la rnd. Povestea despre Legenda Personalasi de oamenii multi care si-au mplinit-o, care plecasera n cautarea unor tarmuri departate sau femei frumoase, nfruntndu-si semenii cu judecatile si prejudecatile lor. Tot timpul vorbi despre calatorii, descoperiri, carti si mari schimbari. Cnd tocmai ncepuse sa suie o duna. dar exact n acel moment . inima i susura la ureche: "Fii atent la locul unde vei plnge. Pentru ca n acel loc snt eu, si-n acel loc se afla comoara ta." Flacaul ncepu sa suie duna ncet. Pe cerul, plin de stele, se vedea din nou luna plina; mersesera timp de oluna prin desert. Luna lumina si duna, ntr-un joc de umbre care facea desertul sa para o mare valuritasifacea ca flacaul sa-si aminteasca de ziua n care silasase slobodcalulprindesert, dndu-i semnul cel bun Alchimistului. Si n sfrsit, luna lumina linistea desertului sicalat oria facuta

de oamenii care cauta comori. Cnd, dupa cteva minute, ajunse pe creasta dunei, inima-i tresari. Luminate de lumina lunii pline si de albul desertului, se ridicau maiestuoase si solemne Piramidele Egiptului. Flacaul cazu n genunchi si plnse. i multumi lui Dumnezeu ca a crezut n Legenda lui Personalasi ca a ntlnit ntr-o buna zi un rege, un negustor, un englez si un alchimist. Si mai ales pentru ca a ntlnit o femeie a desertului care l-a facut sa nteleaga ca Iubirea nu-l va abate niciodata pe un om de Legenda lui Personala. Multele veacuri ale Piramidelor egiptene l contemplau, de sus, pe flacau. Daca voia, acum se putea ntoarce n oaza, s-o ia pe Fatima sisa traiasca ca un simplu pastor de oi. Pentru ca Alchimistul traia n desert chiar daca ntelegea Limbajul Lumii, chiar dacastia sa transforme plumbul n aur. Nu trebuia sa dezvaluie nimanui stiinta si artalui.ntimpce mergeacatre Legenda lui Personala, nv atase toate lucrurile de care avea nevoie si traise tot ce visase sa traiasca. Dar ajunsese la comoara lui, si o opera este desavrsita numai atunci cnd telul este atins. Acolo, pe duna aceea, flacaul plnsese. Privi n pamnt sivazu ca acolo unde cazusera lacrimile se plimba un scarabeu.Cttimppetrecuse ndesert nvatase ca, n Egipt, scarabeii erau simbolul lui Du mnezeu. Iata deci nca un semn. Si flacaul ncepu sa sape, dupa ce-si aduse aminte de Negustorul de cristaluri: rumeni n-ar reusisa aiba n ograda lui o Piramida, nici chiar daca ar ngramadi acolo pietre o viata

ntreaga. Toata noaptea flacaula sapat n locul marcat, dar nu a gasit nimic. Din naltimea Piramide lor secolele l contemplau, tacute. Dar flacaulnuse lasa: sapa si iar sapa, luptndu-se cu vntul, care de multe ori umplea la loc groapa cu nisip. Minile i obosisera, apoi i se umplura de rani, dar flacaul avea ncredere n inima lui. Iar inima-i spusese sa sape acolo unde au cazut lacrimile. Deodata,cndncerca sa scoata niste pietre ce-i aparusera n cale, flacaul auzi niste pasi. Ctiva oameni se apropiara de el. Stateau cu luna n spate si flacaul nu le putea vedea nici ochii, nici chip urile. . Ce faci aici? l-a ntrebat una din umbre. Flacaul nu raspunse. Dar se simti nfricosat. Trebuia sa dezgroape o comoara, de aceea i era frica. . Sntem refugiati de larazboiul ntre clanuri, spuse alta umbra. Trebuie sastim ce ascunzi acolo. Avem nevoie de bani. . Nuascundnimic,spuse flacaul. Dar unul dintre ei l trase afara din groapa. Altul ncepu sa-l buzunareasca. Si i gasira bucata de aur. . Are aur, a spus unul dintre tlhari.

Luna lumina fata celui care-l cauta prin buzunare, sibaiatul vazu moartea n ochii aceluia. . Trebuie sa mai fie aur ascuns n pamnt, spuse un altul. Si l-au silit pe flacausa sape. Flacaul sapa, dar nu era nimic acolo. Atunci ncepura sa-l bata. L-au snopit pna ce aparura pe cer primele raze de soare. Hainele i erau sfsiate si simtea ca moartea era aproape. "La ce mai folosesc banii daca tot trebuie sa mori? Rareori banul e capabil sa scape pe cineva de la moarte", spusese Alchimistul. . Caut o comoara! striga flacaul ntr-un trziu. Si gura lui umflatasi stlcita de lovituri povesti tlharilor ca visase de doua ori o comoara care era ascunsa lnga Piramidele din Egipt. Celce parea sa fie seful bandei ramase tacut multa vreme. Apoi i spuse unuia dintre ai lui: . Lasa-l. Nu mai are nimic. Pesemne ca a furat aurul asta. Flacaul cazu cu fata n nisip. Apoi, doi ochi i-au cautat pe ai lui: era seful tlha rilor. Numai ca flacaul privea Piramidele. . Sa mergem, zise seful celorlalti. Apoi se ntoarse spre flacau: . N-o sa mori,i spuse.Osa traiesti si-o sa nvetica omul nu poate fi asa de prost. Aici, n locul unde te afli, am avut si eu un vis repetat, n urma cu aproape doi ani. Am visat ca

trebuia sa merg pe cmpiile Spaniei, sa caut o biserica n ruine unde ciobanii obisnuiau sa doarma cu oile, si unde n sacristie crestea un sicomor, si daca sapam laradacina lui, aveam sa gasesc o comoara ascunsa. Dar nu-s prost sa strabat desertul numai pentru ca am avut acelasi vis de doua ori. Apoi pleca. Flacaul se ridica cu greutate si mai privi o data spre Piramide. Piramidele i-au zmbit, si el le ntoarse zmbetul cu inima cuprinsa de fericire. si descoperise comoara. EPILOG Flacaul se numea Santiago. Ajunse la mica biserica parasita cnd aproape se lasase noaptea. Sicomorul nca mai crestea n sacristie, iar prin acoperisul aproape naruit nca se mai vedeau stelele stralucind. si aminti ca odata fusese aici cu oile si fusese o noapte linistita, cu exceptia visului. Acum numai avea turma.n schimbluase cuelosapa. Aramas multa vreme privindlacer.Apoi ascosdin desaga o carafa cu vin siabaut. Si-a amintit de noaptea din desert, cnd privise si acolo stelele sibause vin cu Alchimistul. Se gn di la drumurile lungi pe care le facuse si la modul straniu n care Dumnezeu i aratase comoara. Daca nu credea n visele ce se repeta, nu ntlnea o tiganca, nici un rege, nici un tlhar, nici... "Bine, lista e lu nga. Dar drumul era scris si eu nu aveam cum sa ma pierd", si spuse. Adormi fara sa-si dea seama, si cndse trezi,soarele erasuspe cer.Atunci ncepusa sape la radacina sicomorului.

"Vrajitor batrn", si zise flacaul. "Stiai totul. Chiar mi-ai lasat ceva aur ca eu sa ma pot ntoarce la biserica asta. Calugarul a rs cnd m-a vazut ntorcndu-ma n zdrente. Nu puteai sa ma scutesti de asta?!" "Nu", auzi el vntul, care-i spunea: "Dacati-as fi spus, n-ai fi vazut Piramidele. Snt foarte frumoase, nu-i asa?" Era vocea Alchimistului. Flacaul zmbi si continua sa sape. O jumatate de ora mai trziu, sapa lovi n ceva tare. Oora mai trziu, avea naintea-i un cufar plin cu monede vechi de aur, spaniole. Erau si pietre scumpe, masti de aur cu pene albe si rosii, idoli de piatra ncrustati cu diamante. Piese dintr-o cucerire de care tara uitase de mult, iar cuceritorul uitase s-o povesteasca copiilor. Flacaul le scoase pe Urim si Turim din desaga. Folosise pietrele numai o data, cn d se afla ntr-o piata, ntr-o dimineata. Viata si drumul i fusesera mereu pline de semne. Le puse pe Urim si Turim n cufarul plin cu aur. Si ele erau o parte a comorii lui , pentru ca aminteau de unbatrn rege pe care nu avea sa-l mai ntlneasca. "ntr-adevar, viata este darnica pentru cine-si traieste Legenda Personala", reflecta flacaul. Atunci si aminti ca trebuia sa mearga la Tarifa ca sa dea tigancii o zecime din tot ce avea. "Ce destepti snt tiganii", se gndi el. "Poate pentru ca umbla atta." Dar vntul ncepu sa sufle. Era Levantul, vntul care venea din Africa. Nu aducea miresmele desertului, nici amenintarea vreunei invazii a maurilor. Dimpotriva, aducea un parfum pe car e flacaul l

cunostea prea bine si boarea unui sarut, pe care-l vazu plutind ncet, pna ce se opri pe buzele lui. Flacaul zmbi. Era prima oara cndea facea asa ceva. . Vin, Fatima, spuse el.