LOGICĂ ŞI GÂNDIRE CRITICĂ

1
 Prezentarea generală a disciplinei
“Logică şi Gândire Critică”

• Prelegeri: Prof. univ. dr. Petre Bieltz

• Seminar/Tutorial: Lector univ. dr. Marius Dobre
• Volumul didactic al disciplinei:
2c+2s; Semestrul: II, Anul de studii: I

• Cursul este dedicat:

• studiilor universitare de zi
• studiilor universitare la distanŃă

2
 Obiectivele cursului
(1)Cursul de logică şi gândire critică este dedicat
iniţierii studenţilor în psihologie:
- în perfecţionarea abilităţilor naturale de gândire critică
- în interpretarea instrumentelor de bază ale raţionării
(2) Pentru realizarea acestor obiective:
- se apelează la prezentarea de idei problematizatoare
- se recurge la analiza a diferite curente, teorii, sisteme şi
metode specifice cercetărilor şi aplicaţiilor psihologice
contemporane
(3) Cursul şi seminarul/tutorialul îşi propun:
- să fie un instrument esenţial în analiza raţionării, a
argumentării şi a explicaţiilor psihologice
- să-i sprijine pe viitorii psihologi inclusiv sub aspect
3
metodologic
 Cerinţe
1. Valorificarea cunoştinţelor dezbătute în curs şi a
celor dobândite prin parcurgerea altor discipline
(Introducere în Psihologie sau Filosofia Minţii);
2. Probarea abilităţilor de analiză, sinteză şi
evaluare a informaţiilor, explicaţiilor şi
argumentelor prin modalităţi de evaluare critică
ale acestora;
3. Participarea la activităţile anunţate în calendarul
disciplinei.
4. Rezolvarea de exerciţii şi probleme (situaţii) care
sunt legate de subiectele discutate în curs şi de
textele aferente fiecărui capitol. 4
 Principalele finalităţi ale disciplinei
(a). Educarea şi consolidarea abilităţilor de analiză şi
evaluare critică a explicaţiilor şi a argumentelor
implicate în:
- oferte şi propuneri, păreri şi opinii
- anunţuri şi reclame, articole din ziare sau reviste
- ştiri sau intervenţii difuzate prin radio sau posturi TV
- conversaţii şi discuţii informale
- interviuri, studii sau eseuri ştiinţifice etc.
- orice fel de activitate teoretică sau practică cu
impact în formarea de convingeri, credinţe şi
competenţe individuale; 5
(b). Formarea şi consolidarea capacităŃilor de
înŃelegere autentică a textelor scrise sau rostite:
- indiferent de complexitatea şi lungimea lor
- aflate în diferite eseuri, articole, cărŃi, prezentări
de cazuri
- cuprinse în comentarii asupra experimentelor şi
testelor psihologice
- prezente în domenii conexe psihologiei
(biologie, neurofiziologie, filosofie, statistică etc.)
- indiferent de “prestigiul” celui care le susŃine
- indiferent dacă sunt de ultimă oră sau sunt mai
6
vechi
(c). Formarea competenŃelor necesare pentru a
obŃine soluŃii corecte inclusiv în situaŃii strict
delimitate de anumite condiŃii restrictive:
- pentru a stabilii tratamentul sau consecinŃele
diferitelor afecŃiuni psihice
- pentru a explica comportamentul uman
- pentru a descrie cu acurateŃe relaŃii între
persoane
- pentru a explica corect diferite lucruri, locuri,
evenimente sau particularităŃi ale acestora impli-
cate în experimentele şi investigaŃiile psihologice
7
 Temele/subiectele prezentate
1. Gândirea Critică şi Argumentarea
- ImportanŃa practică a gândirii critice
- Fundamentele interdisciplinare ale gândirii
critice
- RaŃionarea critică deductivă şi inductivă
- Formă şi conŃinut intuitiv în raŃionarea critică
- Gândirea critică şi exigenŃele logice
fundamentale
8
 2. Logică şi psihologie
- logica şi psihologia în istoria cunoaşterii
- psihologism şi logicism – orientări
unilaterale
- raportul dintre logică şi psihologie

9
 3. Gândirea critică şi analiza
limbajului
- raportul dintre gândire şi limbaj
- dinamica şi tipurile limbajului (scrierea
şi rostirea)
- structura vocabularului psihologic
- funcŃiile şi particularităŃile limbajului)
10
 4. Termenii: formă logică, model
mental sau formă lingvistică
- intensiunea şi extensiunea termenilor
- conotaŃia şi denotarea termenilor
- termeni vizi şi termeni nevizi
- gândirea critică despre tipurile de
termeni
- raporturile dintre termeni
11
 5. Gândirea critică şi sistematizarea
informaŃiilor
- definire şi clasificare: structură, tipuri şi
reguli
- locul definiŃiei şi al clasificării în gândirea
critică şi în metodologia cercetării
- erori de definire şi de clasificare în
gândirea naivă şi în demersurile teoretice

12
 6. RAłIONAREA DEDUCTIVĂ
A.RaŃionarea silogistică
- gândirea critică despre inferenŃele cu
propoziŃii categorice
- argumente silogistice în gândirea
teoretică şi în cea naivă
- psihologia raŃionării silogistice

13
B. RaŃionarea propoziŃională
- propoziŃii compuse şi operatori propoziŃionali
- gândirea critică şi raŃionarea propoziŃională
(ipotetico-categorică, disjunctivo-categorică
etc.)
- cercetări psihologice asupra raŃionării
propoziŃionale
- inteligenŃă naturală şi inteligenŃă artificială
- raŃionare monotonică şi raŃionare non-
monotonică 14
 7. RAłIONAREA INDUCTIVĂ
- specificul şi rolul raŃionării inductive în
raŃionare
- particularităŃile inducŃiei ştiinŃifice
- locul analogiei în raŃionarea psihologică
- alte tipuri de argumentare inductivă în
gândirea naivă şi în investigaŃiile ştiinŃifice
- aplicaŃii ale cercetării inductive în investigaŃiile
psihologice teoretice şi în cele experimentale
- principale erori în raŃionarea inductivă
15
 Indicaţii metodice
•Prelegerile presupun de asemenea:
- discutarea aplicaţiilor şi rezolvarea de
probleme concrete
- aplicarea de chestionare privind evaluarea
calitativă a pregătirii studenţilor în domeniul
gândirii critice
- discuţii periodice cu studenţii privitoare la
propunerile lor pe linia perfecţionării predării şi
seminarizării. 16
•Seminarul/Tutorialul presupune:
- clarificări şi aprofundări de subiecte
- stabilirea de corelaţii, dezbateri pe teme date,
analize de texte semnificative
- soluţionări de exerciţii şi rezolvări de situaţii
concrete, teste grilă, lucrări de control periodice
- îndrumări privind elaborarea referatelor sau a
lucrărilor de specialitate
- valorificarea competenţelor de gândire critică în
viaţă şi în activitatea de psiholog profesionist.
17
 Bibliografie
(1)Allen, M., Smart Thinking, 2006, Oxford University Press (UK),
New York (US), Melbourne, (AU)
(2) Antonelli, G. A., Grounded Consequence for Defeasible Logic,
2005, Cambridge University Press, New York, USA
*(3) Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J.,
Introducere în Psihologie, 2003, Editura Tehnică, Bucureşti (Cap.
1: Natura Psihologiei, pp. 2-33; Cap. 9: Gândirea şi Limbajul, pp.
390-437; Anexa II: Scurt Istoric al Psihologiei, pp. 912-924)
(4) Besnard, Ph., An Introduction to Default Logic, 1989, Springer
Verlag, Berlin, Heidelberg, UE
*(5) Bieltz, P., Logică şi Gândire Critică, 2009, (Format CD)
*(6) Bieltz, P., Gheorghiu, D., Logica Juridică, 1998, Editura Pro
Transilvania, Bucureşti (Cap. 1: Noţiuni Introductive, pp. 21-44;
Cap. 2: Analiza Limbajului, pp. 55-100; Cap. 3: Termeni şi Noţiuni,
pp. 108-120; Cap. 4: Definiţia şi Clasificarea, pp. 130-161) 18
(7) Binet, Al., Psihologia Raţionamentului, 2002, Editura
IRI, Bucureşti
(8) Botezatu, P., Constituirea Logicităţii, 1983, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
(9) Botezatu, P., Introducere în Logică, vol. 1 şi 2, 1994,
Editura Grafix, Iaşi
(10) Brain, M.D.S., Mental Logic and How to Discover It, în
Macnamara, J., Reyes, E.G., The Logical Foundation to
Cognition, 1994, Oxford University Press, New York, USA
(11) Cederblom, J., Paulsen, D.W., Critical Thinking, 2000,
Wadsworth Publishing Company, Belmont, California, USA
(12) Christiansen, D., Putting Logic in its Place, 2004,
Oxford Clarendon Press, UK
(13) Clitan, Gh., Gândire Critică, 2003, Editura Eurobit,
19
Timişoara
(14) Cohen, M.R., Nagel, E., An Introduction to Logic and
Scientific Method, 1964, Routledge&Kegan Paul Ltd., London,
UK
(15) Copi, I.M., Cohen, C., Introduction to Logic, 11th Edition,
2002, Pearson Education Inc., New Jersey, USA
(16) De Bono, Ed., Gândirea Laterală, 2006, Editura Curtea
Veche, Bucureşti
(17) Enescu, Gh. Fundamentele Logice ale Gândirii, 1980,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
(18) Enescu, Gh., Tratat de Logică, 1997, Editura Lider,
Bucureşti
(19) Evans, J. St. B. T., The Psychology of Deductive Reasoning,
1982, Routledge&Kegan Paul Ltd., London, UK
(20) Fisher, A., Critical Thinking – An Introduction, 2006,
Cambridge University Press, UK 20
(21) Fodor, A.J., The Language of Thought, 1975, Harvard
University Press, Cambridge, Massachusetts, USA
*(22) Golu, M., Bazele Psihologiei Generale, 2002, Editura
Universitară, Bucureşti (Cap.8: Gândirea, pp.367-435; Cap.11:
Limbajul, pp.488-524)
(23) Johnson-Laird, Ph. N., Byrne, R.M.J., Deduction, 1991,
Lawrence Erlbaum Associates Publishers, Hove and London,
UK; Hillsdale, USA
(24) Macnamara, J., Logic and Cognition, în Macnamara, J.,
Reyes, E. G., The Logical Foundation to Cognition, 1994,
Oxford University Press, New York, USA
(25) McInerny, D.Q., Being Logical, 2005, Random House
Publishing Group Inc., New York, USA
*(26) Miclea, M., Psihologia Cognitivă, 2003, Polirom, Iaşi,
(Cap. Logica şi Psihologia Raţionamentului, pp. 304-315) 21
(27) Moore, B.N., Parker, R., Critical Thinking, 2004, Mc GrawHill,
New York, USA
(28) Piaget, J., Tratat de Logică Operatorie, 1991, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti
(29) Smith, P., An Introduction to Formal Logic, 2003, Cambridge
University Press, Cambridge, UK
(30) Stein, E., Without Good Reason, 1997, Oxford Clarendon
Press, UK
(31) Stenning, K., Lambalgen, M., Human Reasoning and Cognitive
Science, 2004, www.hcrc.ac.ed.uk
(32) Tymoczko, T., Henle, J., Sweet Reason, 2000, Springer Verlag,
New York, USA
(33) Vaughn, L., The Power of Critical Thinking, 2005, Oxford
University Press, New York, USA
(34) Wright, L., Critical Thinking – An Introduction to Analytical
Reading and Reasoning, 2001, Oxford University Press, Oxford
22
(UK), New York (USA)
• Lucrările marcate cu „*” sunt obligatorii pentru
pregătirea colocviului/examenului la disciplina Logică şi
Gândire Critică, iar consultarea celorlalte este facultativă.
• Pentru valorificarea eficientă a bibliografiei, respectiv, a
prelegerilor şi pentru înţelegerea corectă a unor termeni
de specialitate, studenţii pot consulta lucrările:
(1). Colman, A. M., Oxford Dictionary of Psychology,
2003, Oxford University Press, London (UK), New York
(USA)
(2). ***De Agostini Enciclopedie de Filosofie şi de
Ştiinţe Umane, 2004, All Educational, Bucureşti
(3). Flew, A., Dicţionar de Logică şi Filosofie, 1996,
Humanitas, Bucureşti 23
24
 I. GÂNDIREA CRITICĂ
1. Gândirea critică şi logica argumentării
2. Locul argumentelor în gândirea critică
3. Argumente deductive şi inductive
4. Forma logică; schemă formală şi conŃinut
intuitiv
5. Limbajul simbolic în ştiinŃă şi în gândirea
critică
6. ExigenŃele logice fundamentale şi
gândirea critică
25
 Gândirea critică
• Analizează procedurile şi metodele logice
implicate:

în construirea, formularea şi promovarea propriilor
opinii

în evaluarea îndemnurilor, opiniilor, atitudinilor etc.
altora, sau a celor proprii
• Presupune studiul sistematic:

al argumentelor şi al exigenŃelor logice privind
eficienŃa argumentării şi a activităŃii teoretice în
genere

a diferitelor tipuri de probe şi dovezi folosite în
susŃinerea opiniilor şi părerilor, pe fondul formelor
speciale de argumentare din practica cotidiană 26
 Ce este gândirea critică?
• Indiferent dacă este vorba de noi înşine sau de
altcineva, a lua poziŃie într-o problemă
înseamnă a aserta sau a pretinde ceva
• A gândi critic înseamnă a supune unei evaluări
raŃionale atât respectiva aserŃiune sau pretenŃie,
cât şi temeiurile pe care se bazează aceasta
• A gândi critic presupune:
- a proceda calm, raŃional, a nu ne lăsa influenŃaŃi
de nici un fel de factori externi
- a ne baza, în principal, pe cunoştinŃe referitoare
la aserŃiune (pretenŃie) şi la justificarea acesteia
27
 Este important să cunoaştem:
(1) În ce constă problema şi care este poziŃia
persoanei care a avansat-o: ce anume
pretinde acea persoană în legătură cu proble-
ma avansată
(2) Ce consideraŃii legate de problema dată sunt
relevante
(3) Care este valoarea argumentelor, a raŃiona-
mentelor prin care se justifică pretenŃia, sunt
ele bune (valide, concludente) sau nu?
(4) Dacă, indiferent ce am lua în considerare, ar
trebui să acceptăm, să respingem sau chiar
să renunŃăm să ne mai gândim la problema
sau la pretenŃia în discuŃie
28
 Studiul logicii
•Stă la baza formării gândirii critice
•Dezvoltă aptitudinea de a stabili:
- valoarea probatoare a diferitelor declaraŃii
- valoarea de adevăr a unor aserŃiuni în raport cu
valoarea altora
• Educă abilităŃi de gândire raŃională, şi anume:
- folosirea instrumentelor raŃionale de analiză, de
decriptare şi evaluare a textelor, indiferent dacă
sunt prezentate în formă verbală sau scrisă
- rezolvarea de probleme: de a decide, de a alege
- capacitatea de a descoperi argumentele implica-
te în susŃinerea unei poziŃii (opinii)
- învăŃarea activă şi autoperfecŃionarea inteligentă
29
• Titu Maiorescu preciza că educaŃia logică l-a
adus în situaŃia de a aspira:
- spre cea mai bună formare a cugetării
- spre o exprimare fără greşeli, concisă, adevă-
rată
- spre evitarea cuvintelor umflate şi goale, pe
care în tinereŃe eşti înclinat să le întrebuinŃezi
• Titu Maiorescu a subliniat că educaŃia logică
i-a insuflat cu adevărat:
- ataşamentul pentru o direcŃie spirituală de
care el nu se va despărŃi niciodată
30
 Recurgem la argumente
•Pentru a stabili:
-adevărul sau falsitatea ideilor născute în mintea
noastră sau propuse nouă
-dacă ideile propuse sau îndemnurile primite sunt
demne de luat în seamă sau nu
-dacă opiniile promovate în discuŃii sau dezbateri
sunt acceptabile sau nu
-dacă un comportament este justificat sau nu
-ce urmări are un comportament sau o atitudine
•Pentru a combate opiniile inacceptabile
•Pentru a dovedi că unele afirmaŃii, comportamente
sau atitudini sunt sau nu admisibile (corecte)
31
Diferite înŃelesuri ale cuvântului “argument”:
1. În psihologia generală:
•Activitate teoretică specifică gândirii umane:
- prin care o persoană inteligentă îşi susŃine sau
îşi promovează opiniile (părerile)
- aflată în corelaŃie cu alte “fapte” (procese)
psihice (atenŃie, memorie, sensibilitate, alte
trăsături de personalitate etc.), fiind influenŃată
de acestea
- care diferă de la un individ la altul în funcŃie de
competenŃele şi starea lui de sănătate psihică
32
 2. Psihologia cognitivă:
- tratează argumentele ca procesare mentală de
informaŃii, ca tip aparte de proces cognitiv
- vizează modul individual de realizare a acestei
procesări în condiŃiile simŃului comun, pe fondul
altor activităŃi psihice, în raport cu sănătatea
mentală a individului şi în comparaŃie cu
exigenŃele logice de argumentare
- se inspiră din logica contemporană şi din IA, fo-
losind instrumente oferite de ele pentru a eva-
lua exact abaterile de la exigenŃe logice datora-
te favorizării, în argumentarea bazată pe simŃul
33
comun, a conŃinuturilor informaŃionale
3. În matematică:
- prin argument se înŃelege “variabilă indepen-
dentă a unei funcŃii”
4. În retorică:
- argumentele sunt considerate mijloace de
persuasiune, de influenŃare a opiniilor sau a
comportamentului unor persoane
- se analizează rolul cuvintelor şi al altor mani-
festări neverbale (mimica, gesturile, tonalitatea
şi tăria pronunŃării etc.) în exprimarea argumen-
telor
- cu ajutorul cărora oratorul caută să convingă,
să impresioneze auditorul, exploatând inclusiv
particularităŃi psihice ale diverşilor participanŃi la
expunerea lui 34
5. În logică, argumentul este o mulŃime de pro-
poziŃii între care există o relaŃie aparte numită
“relaŃie de conchidere” şi prin care, adevărul
uneia dintre ele, numită “concluzie”, îşi află
temeiul (justificarea) în adevărul celorlalte,
numite “premise”
•Să presupunem că la întrebarea:
Pe ce te bazezi când susŃii că limba română
este de origine latină?
cel întrebat răspunde:
Întrucât, toate limbile romanice sunt de origine
latină, iar româna este o limbă romanică,
rezultă că româna este o limbă de origine latină
35
Răspunsul a luat forma unui argument, în a cărui
construcŃie întâlnim:
A. Premisele
(1) Toate limbile romanice sunt de origine latină
(2) Româna este o limbă romanică
B. Concluzia
(3) Româna este o limbă de origine latină
C. RelaŃia de conchidere
(4) Întrucât …, rezultă că …
Obs. A, B şi C sunt componentele standard ale
oricărui argument, fără a fi însă totdeauna astfel
36
ordonate sau la fel de explicit redate
 Identificarea argumentelor
•În cazul redării argumentelor doar cu ajutorul
cuvintelor:
-există posibilitatea confuziei între argument,
explicaŃie, enunŃ condiŃional
•În principiu, o asemenea confuzie este facilitată
de folosirea în toate aceste cazuri de cuvinte
(expresii) asemănătoare sau incorect folosite
•De regulă, relaŃia de conchidere proprie oricărui
argument este redată indirect de cuvinte
(expresii) speciale numite, după caz, “indicatori
de premise” sau “de concluzie”, parte din ele
folosite şi în alte situaŃii (explicaŃii, condiŃional)37
 I. Indicatori de premise: datorită faptului că, de
aceea, deoarece, din acest motiv, căci, fiindcă,
întrucât, pentru că, pornind de la ideea că ş.a.
II. Indicatori de concluzie: astfel că, aşadar, ca
atare, conchidem că, deci, în concluzie, prin
urmare, reiese că, rezultă că ş.a.
ObservaŃii:
- astfel de expresii introduc uneori un argument,
prin indicarea premiselor sau a concluziei sale,
alteori o explicaŃie
- expresia “dacă …, atunci …” introduce fie
relaŃia de conchidere proprie unui argument, fie
38
un condiŃional (operator logic)
• Argumentul iniŃial poate fi reformulat:
Româna este limbă de origine latină, deoarece,
este o limbă romanică şi toate limbile romanice
sunt de origine latină

• Aici, cuvântul “deoarece” are rolul de indicator

de premise
• Acest cuvânt apare însă şi în textul:
“El a răcit deoarece s-a îmbrăcat necorespunză-
tor pentru vremea de afară”
• În acest text, acelaşi cuvânt (“deoarece”) este
parte a unei explicaŃii: arată care este cauza
(explicaŃia) faptului că el a răcit
39
• Argumentul iniŃial poate fi reformulat şi astfel:
Dacă româna este o limbă romanică şi toate
limbile romanice sunt de origine latină, atunci
româna este de origine latină
• Aici expresia “dacă …, atunci …” redă un
indicator al relaŃiei de conchidere, dar în textul
Dacă plouă, atunci îmi iau umbrela
acelaşi “dacă …, atunci …” redă un operator pro-
poziŃional, condiŃionalul, adică o succesiune de la
antecedentul “plouă” la consecventul condiŃiona-
lului redat aici de propoziŃia “îmi iau umbrela”.
• Există însă şi cazuri în care textul ce exprimă un
argument nu conŃine nici un fel de indicator de
premise sau de concluzie 40
 Formarea abilităŃilor de gândire critică:
• Presupune un exerciŃiu permanent şi
sistematic, bazat inclusiv pe analiza logică a
limbajului, de interpretare atentă a textelor
scrise sau rostite
• Ne oferă posibilitatea de a diferenŃia între:
(1) A dovedi (a justifica sau a demonstra) ceva
(2) A explica, a pune în evidenŃă ceva, a clarifica
un aspect necunoscut cuiva
• A reuşi să descoperi un argument într-un text
înseamnă a fi capabil să îi specifici premisele,
concluzia şi schema de inferenŃă (structura
41
logică), forma logică redată de aceasta
Structura logică a argumentului iniŃial este redată
mai clar şi mai exact distribuind propoziŃiile din
alcătuirea lui conform unei scheme de inferenŃă:
Toate limbile romanice sunt de origine latină
Româna este o limbă romanică
Româna este o limbă de origine latină
• Aici, linia deasupra căreia sunt premisele şi
dedesubtul căreia se află concluzia reprezintă
relaŃia de conchidere, numită uneori “relaŃie de
consecinŃă”
• Această schemă de inferenŃă sugerează într-o
formă relativ explicită componentele
argumentului luat aici ca exemplu şi forma lui
logică. 42
42
 Precizări
(1) Adesea, în loc de “argument”, în logică se
folosesc denumiri ca “inferenŃă” sau
“raŃionament”, caz în care:
- cuvântul “argument” indică doar exteriorizarea,
procesul direct sesizabil, al promovării unei
concluzii
- se spune că “în spatele fiecărui argument stă o
inferenŃă sau un raŃionament”
- cuvinte precum raŃionare, argumentare sau
demonstraŃie indică procesul complex prin care
întemeierea (justificarea) unei concluzii este
rezultat al unui lanŃ de argumente (inferenŃe,
raŃionamente)
43
(2) În logică, termenul propoziŃie are înŃelesul de
idee sau, în sens formal, de formă logică
(structură mentală, produs ideal) aparte:
- ce poate avea rolul de premisă sau de concluzie
într-o inferenŃă (într-un argument)
- căreia, ipotetic, i-ar corespunde un enunŃ decla-
rativ, în sensul gramatical al termenului
- care ar putea fi evaluată ca adevărată sau falsă
Obs. În cazul aparte al unui limbaj simbolic, folo-
sit pe larg în anumite discipline logice,
propoziŃie are sensul de formulă, aflată
eventual în construcŃia altei formule, care este
44
mai complicată
(3) În logică, adevărul şi falsul sunt înŃelese doar
ca valori de adevăr posibile şi nu ca fiind atribute
de facto ale propoziŃiilor.
•Mai exact, în logică, a spune că o propoziŃie este
adevărată sau falsă nu înseamnă:
- că ea este efectiv adevărată sau falsă
- că se ştie (se cunoaşte) că acea propoziŃie este
realmente adevărată, respectiv, falsă
•Fiecare disciplină ştiinŃifică este preocupată să
stabilească dacă enunŃurile specifice ei sunt
efectiv (de facto) adevărate sau false, iar logica
face aceasta doar pentru propriile propoziŃii
45
(4) Logica şi gândirea critică
• Sunt interesate prioritar de relaŃia de conchidere
dintre premisele şi concluzia argumentului
• CalităŃile relaŃiei de conchidere:
- nu depind de valoarea de adevăr a premiselor
sau de cea a concluziei între care există relaŃia de
conchidere
- sunt independente de conŃinutul premiselor şi al
concluziei argumentului
- sunt impuse de forma logică a argumentului
- permit diferenŃierea între argumente deductive
valide sau nevalide, ca şi între argumente deducti-
46
ve sau inductive
•Argumentul de mai sus este argument deductiv
valid, care ne-a condus de la premise adevărate
la o concluzie adevărată
•Pentru a ne apropia mai mult de forma lui logică:
-termenii premiselor şi ai concluziei vor fi înlocuiŃi
cu simboluri speciale, de pildă, cu litere capitale
din alfabetul latin
-vom obŃine o schemă de inferenŃă cvasi-formală:
B este C care însă apare şi A este B
A este B sub forma obişnuită B este C
A este C A este C
gândirii comune:
Aici, A = limba română, B = limbă romanică, iar C
47
= limbă de origine latină
• Atribuim simbolurilor din schema de inferenŃă
a acestui argument deductiv valid o altă
interpretare:
- de pildă, A = mere, B = pere, iar C = fructe
- se obŃine astfel un alt exemplu de argument
deductiv valid de forma
Merele sunt pere
Perele sunt fructe
Merele sunt fructe
cu ajutorul căruia s-a obŃinut o concluzie
adevărată, dar din premise cu valoare diferită:
prima este falsă, iar a doua este adevărată 48
•În argumentele deductive valide, premisele cu
valoare diferită produc şi concluzii false:
- Pentru A = delfini, B = animale marine şi C =
peşti, schema argumentului deductiv valid de mai
sus devine: Delfinii sunt animale marine
Animalele marine sunt peşti
Delfinii sunt peşti
•Acum, dintr-o premisă adevărată şi alta falsă s-a
obŃinut o concluzie falsă
•Prin urmare, dacă cel puŃin una din premisele unui
argument deductiv valid este falsă, atunci adevărul
concluziei sale este nesigur (de fapt, argumentul
49
este valid, dar este neconcludent).
•Formă logică a unui argument deductiv valid nu
admite obŃinerea de concluzii false, din premise
adevărate
•Pentru a arăta că argumentului dat îi corespunde
o formă logică validă:
- Am înlocuit simbolurile care apar în schema sa de
inferenŃă cu termeni din vocabularul limbii române
- Am luat în considerare doar acele înlocuiri care
transformă formulele cu statut de premise în enun-
Ńuri adevărate
•Dacă în fiecare din aceste cazuri, formula care
corespunde concluziei nu a devenit un enunŃ fals,
forma logică a argumentului analizat este validă50
 Argumente deductive valide sau nevalide
- A spune că, validitatea unui argument deductiv
depinde de forma sa logică, înseamnă că:
- relaŃia de conchidere proprie acelui argument
este necesară, adică, produce cu necesitate
concluzia
- altfel spus, premisele adevărate sunt un temei
logic-suficient pentru adevărul concluziei
- de aceea, dacă există un singur caz în care din
premise adevărate a rezultat o concluzie falsă,
forma logică a respectivului argument este
nevalidă (acel argument deductiv nu este valid)
51
• Fie un alt argument deductiv
a cărui schemă de inferenŃă A este C
ar fi de forma alăturată în care: B este C
A = depresie, B = tulburări A este B
psihice, iar C = provoacă disconfort.
• Cu ajutorul acestei interpretări, din schema
dată se obŃine argumentul:
Depresia provoacă disconfort
Tulburările psihice provoacă disconfort
Depresia este tulburare psihică
în care, deopotrivă, premisele şi concluzia
sunt propoziŃii adevărate 52
•Dar, dacă lui A îi asociem un alt nume, să
spunem cel propriu ruperii unui os sau cartilagiu,
din aceiaşi schemă de inferenŃă se obŃine
argumentul:
Fracturile provoacă disconfort
Tulburările psihice provoacă disconfort
Fracturile sunt tulburări psihice
•Şi în acest caz, ambele premise sunt adevărate,
dar concluzia acestui argument este falsă
•Ca atare, schema de inferenŃă proprie acestui
exemplu de raŃionament corespunde unui argu-
ment deductiv nevalid 53
•Prin urmare, în inferenŃele deductive nevalide:
-relaŃia de conchidere nu este necesară
- ca atare, chiar dacă premisele argumentului sunt
adevărate, concluzia obŃinută din ele poate fi
sau adevărată sau falsă
•Deci, concluzia unui argument deductiv este cu
necesitate adevărată numai dacă:
(1) Argumentul este valid
(2) Premisele sunt adevărate
•Argumentele care satisfac ambele condiŃii sunt
concludente, iar cele care încalcă cel puŃin una
din ele sunt argumente neconcludente 54
 Tipuri de argumente deductive

Argument RelaŃie de Concluzie

Premise
deductiv conchidere

Conclu- Adevă-
Valid Necesară Adevărată
dent rate
Măcar una
Valid Necesară
falsă
Necon-
cludent Adevă- ?
Nevalid rate Nenecesară
Măcar una
falsă
55
 Argumente inductive
• Frecvent folosim (întâlnim) argumente a căror ne-
concludenŃă se datorează faptului că, deşi
premisele lor sunt adevărate, acestea:
- sunt un temei necesar, dar nu şi suficient pentru
adevărul sau falsitatea concluziei
- doar sugerează concluzia, relaŃia de conchidere
nefiind necesară, ci doar probabilă
• De pildă, e adevărat că la cinci aruncări succesive
ale zarului au ieşit numai numere pare, dar
aceasta nu este temei suficient pentru a conchide
că şi la a şasea aruncare a zarului va ieşi tot un
număr par
56
• Asemenea argumente se numesc “inductive”
 În argumentele inductive:
- concluzia depăşeşte cumva premisele din care
a fost derivată
- relaŃia de conchidere este probabilă
- probabilitatea relaŃiei de conchidere se modifică
după cum adăugarea de premise suplimentare
favorizează sau defavorizează concluzia
- inferenŃele inductive nu sunt calificabile ca
valide sau nevalide, ci ca fiind mai puternice
sau mai slabe
- în inferenŃele inductive, premisele adevărate nu
garantează nici adevărul şi nici falsitatea
concluziei, ci o face cel mult doar credibilă 57
 Fie următorul argument inductiv:
De când se ştie, la munte a nins totdeauna în
decembrie; ca atare, şi anul acesta va ninge la
munte în luna decembrie
(1)Premise suplimentare despre altitudinea de cir-
ca 1800m a zonei avută în vedere, abundenŃa pre-
cipitaŃiilor, temperaturile scăzute din decembrie la
altitudinea considerată etc. sunt favorabile conclu-
ziei şi sporesc probabilitatea relaŃiei de conchidere
(2)Premise suplimentare referitoare la încălzirea
globală, defrişarea masivă, scăderea dramatică a
precipitaŃiilor inclusiv iarna etc. sunt defavorabile
concluziei şi diminuează probabilitatea relaŃiei de
conchidere 58
•Date fiind asemenea modificări, adăugarea de
noi premise sau evaluarea mai exactă a celor
existente poate conduce la două feluri de
raŃionamente inductive: puternice sau slabe
(firave):
Premise Probabilitatea Argument
relaŃiei de
suplimentare inductiv
conchidere
Favorabile
Creşte Mai puternic
concluziei
Defavorabile
Scade Mai slab
concluziei
59
• Logica argumentării
- Studiază o mare diversitate de argumente
(silogistice, ipotetice, disjunctive, complexe
etc.)
- Se preocupă în special de forma logică, în
raport cu care stabileşte tipul relaŃiei de conchi-
dere (necesar sau probabil) a fiecărui argument
- Evaluează forma logică şi relaŃia de conchidere
în funcŃie de anumite condiŃii de raŃionalitate
• Pe această bază, clasifică argumentele în:
(1) Deductive (valide sau nevalide, concludente
sau neconcludente)
(2) Inductive (puternice sau slabe) 60
• Gândirea critică

łine seama de exigenŃele logice şi de clasifică-
rile realizate de logică, în raport cu care
evaluează cazurile concrete de argumentare

Distinge între raŃionarea monotonică şi cea non-
monotonică şi mai puŃin între deducŃie şi inducŃie

Ca atare, este interesată prioritar de relevanŃa
premiselor pentru concluzie:
- consideră că ceva din informaŃia redată de
premise sau din componenŃa lor trebuie să se
regăsească în concluzie
- consideră că premisele şi concluzia argumentului
nu pot fi absolut independente 61
• Gândirea critică este preocupată totodată:
- de modalităŃile prin care diferitele argumente
sunt redate cu ajutorul limbajului
- de felul în care argumentarea este afectată de
competenŃele, interesele şi scopurile
raŃionatorului
• Pe această bază, indiferent dacă este vorba de
argumente deductive sau inductive:
- gândirea critică distinge între raŃionarea
monotonică, specifică argumentării matematice,
şi raŃionarea nonmonotonică, proprie altor
domenii de cercetare sau gândirii obişnuite 62
 Forma logică
• Validitatea unui argument deductiv, forŃa unuia
inductiv, calitatea relaŃiei de conchidere a
oricărui argument, monotonic sau nemonotonic,
depind:
- De forma logică pe care se fundamentează
schema sa de inferenŃă
- De informaŃiile disponibile pentru formularea
premiselor din care este derivată concluzia
- De respectarea anumitor condiŃii de raŃionalitate
specifice oricărui demers teoretic
• Pentru a stabili cât mai exact înŃelesul termenu-
lui de formă logică, concept fundamental al
63
logicii, să analizăm următorul tabel:
 Limba Afirmative Negative
Orice experiment psiholo-Unii licenŃiaŃi în
Română gic presupune observaŃia psihologie nu practică
ştiinŃifică psihoterapia
Beaucoup de gens vivent Plusieurs désordre
Franceză dans le secteur urbain psychologique ne
sont pas appropié au
assistance medical
Kognitive Verhaltenpsiho- Die Selbstbeobach-
Germană logie ist neue tung ist nicht
Niederlassung von moderne Methode
Psychoterapy innen psychologische
Untersuchungen
All psychological disor- No animal dreams
Engleză ders involve certain cog-
nitive behavioural
64
processes
 Limba Afirmative Negative
Gli psicologi sono La gente che soffre
Italiană molto importanti in dalla depressione non
admministrazione dei dovrebbe evitare
servizi umani presenza psicologico
La psicologia está de La sicoanálisis no
Spaniolă gran interés para los fueron fundades des
muchos de gente cerca psicológos
A ansiedade é un A maioria de criaturas
Portugheză afeição psicologico de mar não são
mamifero
Alle mensen houden Sommige psychologi-
Olandeză van gokken sche wanvorde is niet
permanent
65
• Ca unităŃi de limbaj (propoziŃii – în sens
gramatical), enunŃurile din tabel prezintă:
- O singură asemănare: cele aflate în coloana din
stânga afirmă, iar cele aflate în coloana din
dreapta neagă
- Cel puŃin două deosebiri:
(1) Sunt construite în 8 limbi naŃionale diferite:
numai cele aflate pe acelaşi rând sunt formulate
în aceeaşi limbă
(2) Ca înŃelesuri (informaŃii) exprimate, sunt
radical diferite: nu există nici măcar două
enunŃuri cu acelaşi înŃeles în întreg tabelul 66
•Ca unităŃi logice, respectiv, ca forme logice
propoziŃionale, asemănările prevalează radical
în raport cu deosebirile dintre ele
•General vorbind:
(1) În toate enunŃurile se spune ceva, să notăm
cu B, despre altceva, pe care îl notăm cu A
(2) Între ele există o singură deosebire:
- Forma logică a celor care afirmă (aflate în
stânga) poate fi redată de formula:
A este B
- Forma logică a celor care neagă (aflate în
dreapta) poate fi redată prin formula
A nu este B 67
• Concret vorbind, în tabelul considerat există patru
forme logice, cărora le corespund formulele:
(1) Toţi A sunt B
- corespunde enunŃurilor afirmative din rândurile 1,
3, 4, 5, 7 şi 8
(2) Unii A sunt B
- este proprie doar enunŃurilor afirmative de la 2 şi 6
(3) Nici un A nu este B
- caracteristică enunŃurilor negative din rândurile 3,
4, 5 şi 6
(4) Unii A nu sunt B
- specifică enunŃurilor negative din rândurile 1, 2, 7 şi
8 68
 Diversitatea formelor logice
- Formulele specificate corespund formelor logice
propoziŃionale numite “propoziŃii categorice”
- În aceste formule, literele A şi B sunt simboluri
care reprezintă alt tip de forme logice: “termenii”,
care sunt componente logice ale propoziŃiilor
categorice
- Forma logică a condiŃionalului discutat (Dacă
plouă, atunci îmi iau umbrela) este redată de
formula:
Dacă p, atunci q
- Aici literele p şi q sunt simboluri pentru propoziŃii
oarecare
- Fiecărui argument îi este specifică o formă logică
de felul celor redate cu ajutorul schemelor de 69
inferenŃă
 Formele logice
• Sunt universal umane şi atemporale, fiind imanente
gândirii umane după cum:
- gramatica este inerentă oricărei forme de limbaj
- un anume genom este specific oamenilor ca tip
aparte de fiinŃe
• Sunt implicate în demersurile teoretice ale fiecărui
om, indiferent de limba vorbită şi de nivelul său de
competenŃă
• În funcŃie de sănătatea lor psihică, de interesele
sau stările afective care îi domină, oamenii:
- neglijează voit sau nu formele logice sau exigenŃele
logice legate de ele
- acordă prioritate absolută conŃinuturilor 70
informaŃionale din enunŃurile scrise sau rostite
• Să examinăm următoarele două situaŃii:
Varianta A
Regulă: dacă pe una din feŃe se află o vocală,
pe cealaltă este înscris un număr impar

E C 5 4

Care sunt singurele două cartonaşe care ar

trebui întoarse pentru a verifica regula?
71
 Varianta B
Cartonaşele corespund la patru consumatori aşe-
zaŃi la o masă într-un restaurant, iar noua regulă
are următorul conŃinut: Este interzisă servirea de
băuturi alcoolice minorilor!

25 14
Rom Apa
ani ani
Care sunt singurele două cartonaşe ce trebuie
întoarse pentru a verifica respectarea regulii?
72
• RaŃionarea individuală bazată pe simŃul comun
este influenŃată hotărâtor:
- de interese şi competenŃe personale
- de prejudecăŃi, principii morale, obiceiuri şi tradiŃii
• Această influenŃă nu infirmă:
- că analiza psihologică a raŃionării trebuie să Ńină
seama de formele şi exigenŃele logice
- că gândirea şi comportamentul nu trebuie să fie
dominate de iraŃionalism
- că oamenii obişnuiŃi utilizează inevitabil, adesea
inconştient, formele logice, deşi în dezbateri şi
confruntări de idei ei se bazează de regulă pe
simŃul comun şi pe experienŃele personale 73
•Pesimismul unor psihologi asupra relevanŃei
formelor şi exigenŃelor logice se datorează:
-Lacunelor de cunoaştere asupra fenomenelor de
conştiinŃă, în speŃă asupra posibilităŃilor gândirii
umane
-Cunoaşterii incomplete a cauzelor diferitelor stări
psihice
-Neclarificării raporturilor corp-minte, creier-conştiinŃă
etc.
•Se ştie, de pildă, că fenomenul placebo are adesea
un rol important în recuperări psihice sau medicale:
- nimeni (medic, psiholog, pacient) nu ştie încă în ce
fel (prin ce mecanisme fiziologice sau psihice) 74
acŃionează
 Limbajul simbolic
• Simbolurile folosite pentru redarea formelor lo-
gice, chiar cele împrumutate din limbajul obiş-
nuit, au un sens aparte, prin care:
- formează alfabetul unui limbaj artificial necesar
pentru a reda exact şi precis structurile logice
- împreună cu regulile formale referitoare la felul
în care vor fi manipulate aceste simboluri,
formează limbajul formal al logicii
• Vocabularul limbajului formal al logicii conŃine,
în principiu, două feluri de simboluri: variabile şi
constante 75
 Variabilele
• Sunt simboluri care stau într-o formulă pentru o
clasă nevidă de cel puŃin două elemente
- Fiecare dintre aceste elemente reprezintă una
din semnificaŃiile posibile ale unui asemenea
simbol
• De exemplu, în formulele de mai sus:
- Literele A şi B au statutul de variabile pentru
termeni (pot fi înlocuite cu cuvinte sau expresii
din limbajul obişnuit)
- Literele p şi q au rolul de variabile propoziŃiona-
le (în locul lor putem pune enunŃuri declarative
din limbajul obişnuit; de pildă, p = plouă, iar
76
q = îmi iau umbrela)
 Constantele
•Sunt simboluri care în formula din care fac parte
au o semnificaŃie unică stabilită prin definiŃie
•De pildă, în formulele de mai sus:
-expresiile “ToŃi … sunt …”, “Unii … sunt …” etc.
sunt constante specifice formulelor ce redau
propoziŃiilor categorice
-expresia “Dacă …, atunci …” reprezintă un
operator propoziŃional aflat în formula unui con-
diŃional
-linia amplasată între premise şi concluzie într-o
schemă de inferenŃă desemnează totdeauna
77
relaŃia de conchidere dintr-un argument
• Până acum, pentru a da exemple de variabile şi
constante:
- Am apelat la litere, cuvinte sau expresii proprii
limbii române, care este o formă de limbaj natural
- În secŃiuni mai avansate ale logicii se folosesc
simboluri special inventate şi chiar semnificaŃii
aparte pentru variabile
• De pildă:
- în locul cuvintelor “dacă …, atunci …” se foloseşte
simbolul “⊃”, iar formula condiŃionalului de mai sus
devine:
p⊃q
- se spune că o variabilă propoziŃională p semnifică
una din două valori de adevăr posibile pentru o
propoziŃie: sau 1 (adevărul) sau 0 (falsul) 78
Limbajul simbolic folosit de logică este necesar:
- Pentru studiul validităŃii argumentelor deductive
şi al forŃei celor inductive
- Pentru analiza raporturilor logice (de opoziŃie, de
subordonare, de echivalenŃă etc.) dintre termeni,
respectiv, dintre propoziŃii
- Pentru analiza structurii şi corectitudinii definiŃiilor
şi clasificării, instrumente metodologice
indispensabile oricărei ştiinŃe, inclusiv psihologiei
- Pentru analiza limbajului, pentru clasificarea
diferitelor tipuri de limbaj şi a raporturilor dintre
acestea
79
•Cercetările psihologice au stabilit că:
- utilizarea limbajelor simbolice şi a regulilor cu
ajutorul cărora sunt manipulate simbolurile
(a formalismului) este inevitabilă
- este asimilată odată cu deprinderea abilităŃilor
de a scrie, a citi şi a rosti cuvinte
- scrierea obişnuită este un tip aparte de
formalism, iar învăŃarea scrierii dezvoltă
abilitatea de a reda în formă simbolică propriul
comportament fizic şi intelectual
•Scrierea, lectura şi vorbirea contribuie esenŃial:
- la progresul capacităŃii de gândire şi de scriere
- la perfecŃionarea comportamentului individual
- la integrarea socială a individului 80
 ExigenŃele logice fundamentale
- Asigură claritatea, precizia, coerenŃa explicaŃiilor
şi a descrierilor, eficienŃa demersurilor
argumentati-ve, particularităŃi esenŃiale ale
discursurilor scrise sau rostite
- Permit descoperirea, punerea în evidenŃă şi
respingerea erorilor logice (sofisme şi paralogis-
me) din construcŃia oricărui discurs teoretic
(definiŃie, descriere, expunere, justificare etc.)
- Pot fi prezentate ca patru principii logice de bază,
care se regăsesc în formă particulară la nivelul
oricărei manifestări teoretice (argument sau
explicaŃie) 81
 Principiul identităŃii
• Orice formă logică este ceea ce este sau, cu ajuto-
rul limbajului simbolic:
x =id x
• Formula se citeşte “x este identic cu x” (pe scurt, “x
este x”) şi are sensul: x este identic cu el însuşi
• Sensul acestor precizări este:
- fiecare formă logică se diferenŃiază de oricare alta
prin structura şi proprietăŃile sale
- pe parcursul oricărui demers logic la care participă,
fiecare formă logică îşi conservă integral trăsăturile
cu care a intrat în respectivul context
• Principiul nu trebuie confundat cu aplicaŃiile sale şi
nici redus la sensuri speciale ale cuvântului 82
“identitate”
• De exemplu:
- În limbajul obişnuit întâlnim termeni (cuvinte
sau expresii) ce pot fi folosiŃi cu mai mult de
un singur înŃeles (vezi DEX)
- Orice astfel de termen care intervine într-un
text scris sau rostit, trebuie să-şi conserve
pe parcursul întregului text exact acelaşi
înŃeles cu care a debutat
- Dacă suntem obligaŃi să apelăm şi la unul
din celelalte sensuri ale sale, schimbarea de
înŃeles trebuie imediat precizată explicit
83
•Principiul identităŃii nu trebuie absolutizat, adică
nu se poate pretinde:
- că fiecărui cuvânt îi revine un singur înŃeles şi
numai unul
- că fiecărui obiect (material sau ideal) îi aparŃine
o singură denumire
•Nu trebuie redus la situaŃii banale, de pildă:
(1) Tudor Arghezi =idTudor Arghezi
(2) Tudor Arghezi =id Gala Galaction
(3) Tudor Arghezi =id Ion N. Theodorescu
-prima dintre situaŃii este adevărată, dar este
banală: nici un om normal nu are îndoieli că într-
84
adevăr T. Arghezi este chiar T. Arghezi
- a doua situaŃie este falsă (T. Arghezi şi G.
Galaction sunt pseudonime a doi scriitori diferiŃi)
- situaŃia trei este adevărată şi utilă: din ea aflăm
că Tudor Arghezi este, de fapt, pseudonimul
celui care se numea în actele de stare civilă Ion
N. Theodorescu
•Identitatea logică:
-nu vizează numele proprii din această a treia si-
tuaŃie; în calitatea lor de cuvinte, ele sunt diferite
-are în vedere faptul că, indiferent care din ele ar
fi folosit, gândim că el se referă la aceeaşi
persoană
•Ca atare, tot ce va fi adevărat, respectiv, fals
despre Tudor Arghezi va fi automat adevărat,
respectiv, fals despre Ion N. Theodorescu 85
• Cuvântul “identitate” este folosit şi în alte contexte
din cele mai diferite, dar nu cu sensul din logică:
- În psihologie se vorbeşte adesea de identitate
socială, iar anumite afecŃiuni psihice sunt numite
defecte de identitate
- În psihanaliză se utilizează termenul de identitate
proiectivă, iar cu referire la corecta conştientizare a
propriului sex se vorbeşte de identitate de gen
- În matematică, pentru a indica identitatea a două
expresii se apelează la “=“, adică la simbolul
egalităŃii
• Indiferent de semnul folosit, identitatea logică nu
trebuie confundată cu egalitatea matematică sau
86
din oricare alt context
 Comparaţie între egalitate şi identitate
ProprietăŃi Identitate
Egalitate
ale relaŃiilor logică
orice x este egal orice x este
Reflexivitate cu el însuşi identic cu el
însuşi
pentru orice x şi y, x şi y fiind diferi-
Simetrie dacă x este egal cu te, între ele nu
y, y este egal cu x există identitate
pentru orice x, y şi z, x, y şi z fiind dife-
dacă avem x egal cu rite, între ele nu
Tranzitivitate y şi y egal cu z, există identitate
x este egal cu z

Egalitatea este relaţie de echivalenţă, iar

87
identitatea este relaţie de ordine
(1)Nerespectarea principiului identităŃii conduce
automat la erori logice:
-derivarea de concluzii false din premise adevă-
rate prin modificarea înŃelesului unor cuvinte
-confuzii, ambiguităŃi şi echivocitate în expunere
şi în argumentare, de exemplu:
Şoarecele roade hârtia
Şoarecele este substantiv
Un substantiv roade hârtia
(2)Respectarea principului identităŃii asigură:
-demersurilor teoretice şi practice claritate,
precizie şi acurateŃe
-o comunicare eficientă, o înŃelegere corectă şi
exactă a celor exprimate 88
 Principiul non-contradicŃiei
• Se referă la raporturi de opoziŃie între termeni
sau propoziŃii (adică valorile lor sunt diferite)
• Fie următoarele şase propoziŃii:
(1) Oltul este cel mai lung râu din România
(2) Mureşul este cel mai lung râu din România
(3) Oltul nu este cel mai lung râu din România
(4) Mureşul este cu minim 55km mai lung decât
Oltul
(5) Mureşul este cu maxim 55km mai lung decât
Oltul
(6) Dunărea este cel mai lung râu din Europa 89
Între propoziŃiile date există următoarele raporturi de
opoziŃie:
• Între (1) şi (2), raport de contrarietate: aceste două
propoziŃii nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi
împreună false
• Între (1) şi (3), raport de contradicŃie: aceste două
propoziŃii nu pot fi împreună nici adevărate, dar nici
false
• Între (4) şi (5), raport de subcontrarietate: aceste
două propoziŃii pot fi împreună adevărate, dar nu
pot fi împreună false
• Între (6) şi oricare din celelalte propoziŃii nu există
un raport de opoziŃie: se încalcă exigenŃele princi-
90
piului identităŃii [(6) vizează un context diferit]
•Principul non-contradicŃiei:
- este relevant în cazul propoziŃiilor contrare, dar
parŃial şi în cazul celor contradictorii: în ambele
situaŃii propoziŃiile opuse nu pot fi împreună
adevărate
•PropoziŃiile contrare sunt logic incompatibile: nu
pot fi împreună adevărate, dar pot fi ambele
false: ca atare, acest raport de opoziŃie admite
un intermediar între opuşi (ambele false)
•Simbolic, acest aspect este redat de formula:
~(p &~p)
care se citeşte: “fie o propoziŃie oarecare p, este
imposibil ca ea să fie, deopotrivă, şi adevărată şi
falsă” 91
 Precizări
• În formula dată:
- semnul “~” se citeşte “nu este adevărat că …”,
- “p” înseamnă “este adevărat p”
- “~p” se citeşte “nu este adevărat p”
- “&” se citeşte “şi” (redă operatorul propoziŃional
conjuncŃie)
• În condiŃiile în care într-un discurs (text scris sau
rostit) apar atât “p”, cât şi “~p”:
- se spune că oricare din ele neagă ceea ce spune
cealaltă
- astfel de propoziŃii nu sunt împreună adevărate,
dar nu este exclus să fie ambele false 92
•Abaterile de la cerinŃele principiului noncontra-
dicŃiei:
- se pot produce în cazul unor formulări
defectuoase:
Vă ordon să nu îndepliniŃi acest ordin
- apar ca rezultat al presiunii intereselor şi
pasiunilor, dar reprezintă şi defecte grave de
cunoaştere sau comportare (grabă, lipsă de
concentrare etc.)
- nu de puŃine ori sunt simptom al unei afecŃiuni
psihice (emotivitate sau irascibilitate excesivă,
angoasă, depresie accentuată etc.) 93
 Principiul terŃului exclus
- Este specific raportului de contradicŃie dintre
termeni sau propoziŃii
- Introduce imposibilitatea ca propoziŃiile aflate în
acest raport logic să fie ambele adevărate, sau
ambele false
- Între propoziŃiile contradictorii nu este posibilă
nici un fel de variantă intermediară: terŃul este
exclus
- Una din propoziŃii este cu necesitate adevărată,
iar cealaltă este falsă sau, în limbaj simbolic:
p V ~p 94
• Simbolul “V” corespunde operatorului propozi-
Ńional disjuncŃie (sau …, sau …), iar celelalte
semne îşi conservă înŃelesul anterior
• Formula terŃului exclus se citeşte:
O propoziŃie oarecare p este sau adevărată
sau falsă, a treia posibilitate este exclusă
ceea ce însă nu înseamnă că, dat fiind un enunŃ
declarativ, noi ştim că el redă o informaŃie ade-
vărată sau falsă
- formula de mai sus înseamnă doar că, indiferent
de informaŃia redată de enunŃ, aceasta trebuie
considerată fie ca adevărată, fie ca falsă. 95
• Cu alte cuvinte, nu este admisibil să considerăm
că informaŃia redată de enunŃ ar fi undeva
dincolo de adevăr sau fals, adică absolut neutră
• Există desigur enunŃuri despre care nu ştim încă
dacă sunt de facto adevărate sau false, dar nu
este interzis să raŃionăm pe baza lor, presupu-
nând că ar putea fi adevărate sau false
• Trebuie să distingem clar între:
- principiul terŃului exclus, care este o exigenŃă
logică fundamentală
- principiul bivalenŃei, care este o convenŃie cu
ajutorul căreia diferenŃiem între două familii de
discipline logice: logicile bivalente şi logicile
polivalente 96
 Principiul raŃiunii suficiente
• Este direct legat de ideea de argumentare
• Tipul de temei (de justificare) oferit de p (de
premise) lui q (concluziei):
- este numit şi “raŃiunea” pentru care se susŃine
ceva (o concluzie, opinie, părere etc.)
- forŃa temeiului (a justificării) depinde de
competenŃele, informaŃiile şi starea psihică a celui
care pretinde ceva
(1) Să presupunem, de pildă, că încercăm să
justificăm propoziŃia:
q = M. Eminescu şi I. Creangă au fost prieteni
97
şi că în acest scop recurgem la următorul temei:
p = Eminescu şi Creangă au fost contemporani
• Un asemenea temei este necesar, dar nu este
suficient:
- este adevărat că nu puteau fi prieteni dacă nu
erau contemporani, dar era posibil să nu se fi
întâlnit niciodată
• RelaŃia dintre p şi q este explicit redată de
condiŃionalul Numai dacă p, atunci q
- care arată că adevărul lui p este indispensabil
pentru adevărul lui q, fără a pretinde însă că din
98
adevărul lui p derivă adevărul lui q
(2) Să inversăm situaŃia:
- presupunem că vrem să justificăm propoziŃia:
q = Eminescu şi Creangă au fost contemporani
şi pentru aceasta folosim drept temei (raŃiune)
propoziŃia:
p = Eminescu şi Creangă au fost prieteni
• Un astfel de temei este suficient, deşi nu este
necesar: dacă au fost prieteni, este imposibil să
nu fi fost contemporani, sau simbolic:
Dacă p, atunci q
• Este însă evident că pentru a fi contemporani
nu este necesar să fi fost prieteni 99
(3) Să presupunem acum că dorim să dovedim
că propoziŃia:
q = M. Eminescu a fost celibatar
este adevărată şi în acest scop recurgem, în
calitate de temei, la propoziŃia:
p = M. Eminescu a fost necăsătorit
• De această dată, p este un temei, deopotrivă,
necesar şi suficient pentru q, adică:
Dacă şi numai dacă p, atunci q
- în cuvinte: a fi celibatar este acelaşi lucru cu a fi
necăsătorit; ca atare, este posibilă şi justificarea:
Dacă şi numai dacă q, atunci p 100
•Singurele temeiuri care întrunesc exigenŃele logi
ce introduse de principiul raŃiunii suficiente sunt:
(a)Cele suficiente, dar nu şi necesare [cazul (2)]
(b)Cele şi necesare şi suficiente [cazul (3)]
-în (a) şi (b), adevărul lui p garantează adevărul lui
q
•În multe situaŃii, mai ales la nivelul simŃului comun:
-absenŃa unor informaŃii suficiente
-lipsa de competenŃe teoretice, inclusiv de logică
elementară şi de gândire critică sau absenŃa unor
aptitudini intelectuale corespunzătoare, se apelea-
ză la temeiuri necesare, dar insuficiente [cazul (1)]
101
•În situaŃii speciale, precum:
- intenŃii rele, educaŃie sistematică deficitară
- retardare mentală, alte disfuncŃii sau afecŃiuni
psihice
•Apar adevărate aberaŃii în justificare
•De pildă, nici una din propoziŃiile:
(1) L. Rebreanu a scris un roman
despre evenimentele din 1907
(2)L. Rebreanu a fost martor al
evenimentelor din1907
nu poate îndeplini, sub nici un aspect, rolul de
temei logic (raŃiune, justificare) pentru cealaltă
102
• Principalele particularităŃi ale gândirii critice:
-se regăsesc sub forma trăsăturilor unui discurs
teoretic rezonabil scris sau rostit
-rezultă din respectarea exigenŃelor logice
fundamentale:
(1) Identitatea asigură claritate, exactitate, precizie
(2) Non-contradicŃia asigură compatibilitatea ideilor
în scriere şi vorbire
(3) TerŃul exclus asigură rigoare şi consecvenŃă în
argumentare şi expunere
(4) RaŃiunea suficientă asigură întemeierea (justifi-
carea rezonabilă a) ideilor enunŃate, părerilor,
opiniilor promovate, a ceea ce pretindem 103
 II. LOGICĂ ŞI PSIHOLOGIE

1. Aspecte de natură istorică

2. Orientări unilaterale:
psihologismul şi logicismul
3. Concluzii:
raportul logică – psihologie
104
•Psihologia
- s-a constituit ca disciplină autonomă în ultimele
decenii ale secolului al 19-lea
- încă din antichitate diferite preocupări de natură
psihologică s-au conturat în alte domenii
(filosofie, medicină, literatură); de pildă, la filosofi
precum Aristotel (384-322 î. Chr.), John Locke
(1632-1704) ş.a.
• Concentrarea cercetărilor de psihologie într-o
disciplină de sine-stătătoare, pe fondul
acumulărilor şi sedimentărilor treptate, se
datorează în principal:
- apariŃiei cercetărilor de psihologie experimentală
- contribuŃiei a trei mari savanŃi: Wilhelm Wundt,
William James şi Granville Stanley Hall 105
• W. Wundt (1832-1920) înfiinŃează (1879) primul
laborator de psihologie experimentală din lume,
la Universitatea din Leipzig (Germania)
• W. James (1842-1910) realizează primul experi-
ment psihologic la Universitatea Harvard (1875)
şi militează pentru autonomia psihologiei
• G. St. Hall (1844-1924) publică un impresionant
număr de studii psihologice şi în plus:

ÎnfiinŃează un laborator de psihologie la
J. Hopkins University (1883)

Promovează folosirea chestionarelor în
investigaŃiile psihologice

Fondează:
- American Psychological Association (1892)
- revistele American Journal of Psychology (1877)
şi Pedagogical Seminary, care în 1893 devine
106
Journal of Genetic Psychology
Deşi din acest moment psihologia se afirma tot
mai accentuat ca un domeniu specific de
investigaŃii:
-Multă vreme cercetările sistematice de psiholo-
gie au continuat să fie revendicate de medici
specializaŃi în neurologie sau psihiatrie şi în
vindecarea de afecŃiuni psihiatrice
-Acesta situaŃie explică, parŃial cel puŃin, apariŃia
şi propulsarea, cu precădere de către medici, a
unor orientări din psihologie
-Sigmund Freud (1856-1939), de exemplu, a pus
bazele psihanalizei, orientare psihologică de o
mare audienŃă chiar astăzi, inclusiv prin promo-
varea unor tehnici (metode) de psihoterapie
107
• Logica
- devine ştiinŃă de sine-stătătoare încă din
antichitate: prima lucrare de logică, rămasă până
astăzi, este datorată lui Aristotel (384-322 î. Chr.)
- timp de peste două milenii se dezvoltă şi se rami-
fică considerabil
- la jumătatea secolului al 19-lea, folosirea masivă
a limbajului simbolic de inspiraŃie algebrică, se
soldează cu o dezvoltare şi ramificare fără
precedent (apar numeroase logici noi)
- parte dintre noile logici sunt dedicate studiilor
teoretice (logica matematică studiază
argumentarea matematică), altele sunt dedicate
aplicaŃiilor (logica deontică, cea erothetică,
gândirea critică etc.)
- este implicată în studierea argumentelor din
diferite domenii şi în fundarea metodologiei de108
cercetare
 Psihologismul
•Orientare extremistă umbrită de exagerări privind
rolul psihologiei în studiul gândirii umane
S-a ivit imediat după apariŃia şi evoluŃia iniŃială a
psihologiei
•Are rădăcini în filosofia empiristă din secolul 17
(J. Locke) şi pretinde:
-că legile logice sunt legi psihologice, de pildă,
principul non-contradicŃiei; ca atare, oamenii nu
pot gândi contradictoriu (W. Wundt)
-că psihologia este singura disciplină care poate
dezvălui felul în care gândesc şi trebuie să gân-
dească oamenii
109
- că studiile de logică n-au nici o relevanŃă pentru
o prezentare realistă a gândirii umane
- că oamenii sunt esenŃialmente iraŃionali
- că studiile de logică trebuie substituite de cele
psihologice în ceea ce priveşte analiza gândirii
şi a raŃionării
• Astfel de aserŃiuni, valabile într-o oarecare
măsură în cazul gândirii individuale bazată pe
simŃul comun, al unor afecŃiuni psihice sau de-
fecte morale:
- şi-au găsit adepŃi în filosofie (Fr. Nietzsche) şi
mai ales în literatură (F. Ed. Dostoievski)
- prin aceasta, au dat iluzii de succes psihologis-
mului
110
 Logicismul
•Orientare extremistă apărută ca reacŃie la psiholo-
gism, inclusiv de pe poziŃia filosofiei (Ed. Husserl)
•Logicismul arăta că:
- logica nu se ocupă de gândirea individuală şi de
manifestările ei concrete
- logica studiază forme, exigenŃe şi legi logice
universal umane, ce nu depind de felul în care
sunt înŃelese şi valorificate de fiecare individ
•Teorema lui Pitagora, de pildă, este absolut
aceeaşi pentru toŃi oamenii (G. Frege):
- nu se modifică în funcŃie de competenŃele şi de
experienŃa lor de viaŃă, de timpul în care trăiesc şi
de limba vorbită
•Aceeaşi situaŃie corespunde formelor logice, iar
felul în care ele sunt valorificate individual este111de
competenŃa psihologiei
•În sens prim, logicismul a reprezentat o încerca-
re eşuată:
- de a defini conceptele matematice exclusiv cu
ajutorul conceptelor logice
- de a deduce legile matematice din principii
logice
•Raportat la psihologie, logicismul a reprezentat o
reacŃie la psihologism:
- a plecat de la faptul că logica nu studiază felul în
care gândesc realmente oamenii
- a exagerat autonomia logicii şi a conceptelor
logice faŃă de gândirea umană
- a mers până la a susŃine că logica este “ştiinŃă
112
pură”, independentă de argumentarea umană
 Concluzii
-Atât psihologismul, cât şi logicismul, sunt poziŃii
extreme eronate, la care s-a renunŃat de mult,
chiar dacă nu total
-Logica şi psihologia sunt discipline distincte,
între care trebuie să existe relaŃii de cooperare
-Este adevărat că în multe cazuri individuale în-
tâlnim manifestări iraŃionale (teoretice sau
practice – atitudini, comportamente)
-Acestea însă nu reprezintă idealul existenŃei
umane
-Cunoaşterea lor şi a cauzelor care le provoacă
este de competenŃă psihologiei, dar ea nu se
poate face în mod iraŃional (Gh. Enescu) 113
•Logica propune un model etalon în raport cu
care:
-savantul sau un individ oarecare poate verifica
şi evalua calitatea propriilor argumente sau a
celor avansate de alŃii
•Cercetările de logică au propulsat progresul
psihologiei:
-prin perfecŃionarea metodelor de cercetare
implicate în investigaŃiile experimentale şi în
generalizarea acestora
-prin rezultatele obŃinute în studiul întrebărilor, al
construcŃiei şi al aplicării chestionarelor etc.
-prin apariŃia unor noi orientări în psihologie
(psihologia cognitivă sau conexionismul) 114
•Psihologia cognitivă:
-a pus într-o lumină nouă, mai profundă, raŃiona-
rea umană şi legăturile ei cu alte procese psihice
-a dovedit că abaterile de la exigenŃele logice se
petrec, de regulă, la nivelul gândirii individuale
bazată aproape exclusiv pe simŃul comun rezultat
din experienŃele trăite
-a pus în evidenŃă faptul că astfel de abateri se
datorează în mare măsură presiunii exercitate
asupra raŃionării individuale de către interesele,
normele morale, obiceiurile, idealurile etc., care
sunt proprii fiecărui individ
115
Rezultatele psihologiei cognitive:
-au sugerat logicienilor edificarea unor noi discipline
logice: logicile non-monotonice şi gândirea critică,
logici ale relevanŃei, autoepistemice, bayesiene etc.
-noile preocupări din psihologie şi din logică, la care
s-au asociat şi alte discipline, au propulsat apariŃia
unor noi domenii de strictă actualitate:
-ŞtiinŃele cognitive şi neuroştiinŃele
-Noile cercetări şi realizări din domeniul IA
• Aceste noi cercetări interdisciplinare:
- deschid posibilitatea vindecării unor maladii psihice
considerate ca incurabile (alzheimer, parkinson,
schizofrenie ş.a.)
- propun noi obiective psihologiei şi psihoterapiei 116
•Locul educaŃiei logice în formarea psihologilor
este impus de:
-perspectiva interdisciplinară asupra gândirii şi a
comportamentului uman
-de progresele înregistrate în vremea din urmă de
psihologie şi psihoterapie, tocmai pe fondul
acestei interdisciplinarităŃi
-de pildă, până recent, psihologia cognitivă a
raŃionării se ocupa exclusiv de câteva feluri de
argumente deductive (silogisme şi inferenŃe
ipotetice)
-alte scheme de raŃionare, deductive sau indu-
ctive, reclamă o mai mare atenŃie şi din partea
psihologilor 117
• În general, studiile de psihologie nu mai pot face
abstracŃie:
- de noile realizări din logică (logicile nonmonoto-
nice, gândirea critică, logicile deontice, cele
erothetice, bayesiene, ale relevanŃei ş.a.), de
semantica şi pragmatica logică
- de progresele înregistrate de IA, de investigaŃiile
cognitiviste, de biologie, de neurologie etc.
- de componentele logice ale metodologiei cerce-
tărilor psihologice
- psihologii nu au de ce să se teamă de aseme-
nea domenii, la a căror apariŃie chiar ei au avut o
contribuŃie aparte 118
•Nu putem evita argumentele şi celelalte proce-
duri logice:
-Când construim planuri şi evaluăm acŃiuni
-Când stabilim consecinŃe ale presupunerilor şi
ipotezelor
-Când interpretăm, definim şi formulăm reguli
-Când participăm la negocieri, cântărim dovezile,
evaluăm datele sau urmărim argumentele
altcuiva
-Când decidem şi alegem între teorii concurente
-Când rezolvăm probleme şi când, treziŃi la reali-
tate din transa în care ne-am adâncit pentru a
surprinde inconştientul cuiva, încercăm a stabili
ce valoare au constatările la care am ajuns 119
•O lume fără argumente deductive şi inductive, fără
instrumente logice elementare:
- ar fi lipsită de ştiinŃă, de tehnologie, de legi, de
convenŃii sociale şi de cultură
- dacă dorim să contestăm toate acestea, va trebui
să apelăm la argumente şi să dovedim validitatea
acestora (Ph. N. Johnson-Laird)
• Studiul gândirii critice asigură maturitate şi
chibzuinŃă deciziilor, soluŃiilor şi hotărârilor noastre
• Eventualele insuccese nu trebuie date pe seama
logicii sau pe seama gândirii critice: fabrica de
bisturie nu eliberează certificate de garanŃie pentru
operaŃiile realizate de marele chirurg cu ajutorul120lor
 III. GÂNDIREA CRITICĂ
ŞI ANALIZA LIMBAJULUI
1. Gândire şi limbaj
2. Tipuri de limbaj
3. Tipuri de vocabular
4. Structura vocabularului psihologiei
5. FuncŃiile limbajului
6. ParticularităŃile limbajului

121
 Gândire şi Limbaj
1. Gândirea şi stările afective sunt dependente
de limbaj, pentru că, fără a recurge la o formă
de limbaj:
- gândurile nu se pot produce şi nu pot fi expri-
mate
- opiniile nu pot fi promovate
- stările noastre afective (trăiri, sentimente,
dorinŃe etc.) nu pot fi conştientizate
- comunicarea cu semenii noştri ar fi imposibilă
2. Limbajul are autonomie relativă faŃă de
gândire şi de stările afective:
- aceeaşi informaŃie (gând sau stare afectivă)
poate fi redată în mai multe variante de limbaj,
verbal sau neverbal
122
 DefiniŃia limbajului
Limbajul este sistem de semne şi de reguli
privind combinarea şi folosirea semnelor
•Această definiŃie este generală şi acceptabilă,
deoarece, permite:
- evitarea controverselor, în cea mai mare parte
a lor rezultate din diversitatea preocupărilor
asupra limbajului
- interpretarea corectă a raporturilor dintre
limbaj şi produsele minŃii sau conştiinŃei
(gânduri, stări afective etc.)
123
 Structura limbajului
1.Vocabularul (lexicul): totalitatea semnelor
caracteristice unui limbaj
2.Gramatica: totalitatea regulilor după care
sunt combinate şi folosite semnele specifice
limbajului
ObservaŃii
(a) Această structură reiese din definiŃia dată
limbajului
(b) Analiza logică a limbajului se opreşte doar
asupra semnelor, cercetarea regulilor fiind de
competenŃa gramaticienilor
124
 Exemple de semne
• În cazul limbajului verbal, cum ar fi limbile
naŃionale: cuvintele scrise sau rostite
sunt exemple de semne verbale,
specifice acestui tip de limbaj
• În cazul limbajelor neverbale: mimica,
gesturile, luminile colorate, sunetele,
amplasarea sau mişcarea de steguleŃe
etc. sunt semne neverbale, specifice
unui astfel de limbaj
125
 Structura semnului
(1)Substratul material: fenomen fizic percepti-bil,
folosit ca suport pentru a exterioriza şi/sau
comunica sensul semnului
(2)Sensul: fenomen ideal, adică un produs al
conştiinŃei (este numit şi “înŃeles al semnului”)
(3)Regula de semnificaŃie: norma conform că-
reia sensul este legat de un anume substrat
material
Semnul este unitatea acestor trei componente
care sunt, totodată, criterii de bază în
clasificarea semnelor, a vocabularelor şi a
limbajelor
126
 Substratul material al semnului
•Fenomen perceptibil produs şi folosit intenŃionat
de utilizatorul semnului ca suport fizic a ceea ce
spune, mai exact:
- pentru exteriorizarea (materializarea) unui
mesaj (gând sau stare afectivă)
- pentru transmiterea unui mesaj către altcineva
•Fără el gândurile sau stările afective (sentimen-
te, dorinŃe etc.):
- nu pot fi exprimate (materializate)
- nu pot fi comunicate altcuiva şi nici recepŃionate
de acesta
•Este componentă indispensabilă a semnului;
•A nu fi confundat cu simptomul unei stări de fapt
127
Exemple de substrat material al unui semn:
• În limbajul natural de tip verbal: un ansamblu
de sunete dublu articulate folosite pentru
pronunŃarea cuvintelor sau de litere folosite
pentru scrierea cuvintelor (a semnelor verbale)
Obs. În cazul unui limbaj verbal special, cum
este limbajul Braille, rolul de substrat material
revine altor fenomene perceptibile
•Într-un limbaj neverbal: gesturi, sunete, lumini
de diferite culori, panouri, steguleŃe poziŃionate
sau mişcate într-un anume fel etc., folosite
pentru redarea semnelor neverbale
128
 Simptomul unei stări de fapt
• este fenomen fizic sau psihic, nu totdeauna
perceptibil (sesizabil) direct
• apare ca efect al legăturilor cauzale dintre
fenomene, pe fondul derulării unor procese
naturale (fizice sau psihice)
• este independent de voinŃa şi intenŃiile vreunei
persoane
• dacă a fost produs de o persoană, aceasta nu
a făcut-o cu intenŃia de a-l folosi ca suport al
unui mesaj
• deşi uneori este numit “semn”, nu este o com-
ponentă a semnului şi nici a limbajului
129
Exemple de simptom al unei stări de fapt:
(1) Creşterea temperaturii în cazul unei boli
infecŃioase
(2) Revenirea rândunelelor primăvara
(3) Teama de a călători cu avionul
(4) Incapacitatea cronică de reamintire
(5) AbsenŃa capacităŃii de orientare spaŃială şi
temporală
(6) Oboseala accentuată
(7) Agresivitatea
(8) Agorafobia
(9) Lătratul câinelui din curte la apropierea
unui necunoscut
130
 Substrat material şi simptom
al unei stări de fapt
•Simptomul este efect într-o relaŃie cauzală inde-
pendentă de subiectul nostru, care se repetă con-
stant oricând sunt satisfăcute anume condiŃii
•Tocmai această repetare (experienŃa noastră
cognitivă) ne orientează atenŃia asupra fenome-
nului care l-a provocat
•Deşi este utilă, această repetare favorizează
confuzia dintre semn şi simptom: uneori substra-
tul material al semnului este numit “semn”
•Altfel spus, se consideră greşit că aceşti termeni
sunt sinonimi
131
 Exemple: stări de fapt indicate de simptom
Simptom: declinul capacităŃii de reamintire indică
efectul unei disfuncŃii psihice (amnezia)
Simptom: identificarea corectă a relaŃiilor dintre
mijloace şi scopuri indică inteligenŃa (aptitudine
pozitivă)
Simptom: creşterea temperaturii corpului indică
consecinŃa fiziologică a unei boli infecŃioase
Simptom: venirea rândunelelor indică rezultatul
natural (astronomic) al schimbării anotimpurilor
(“venirea” primăverii: încălzirea vremii şi
creşterea duratei zilei etc.)
132
Sensul termenului simptom în psihologie:
• Ca şi în medicină, termenul simptom are
sensul de manifestare a unei maladii fizice
sau psihice
• În psihologie şi în psihoterapie:
- Se consideră că limbajul este principalul
instrument pentru descoperirea stării de
fapt care a provocat simptomul
- Simptomul este gândit ca manifestare
individuală
133
 ÎnŃelesul cu care este folosit
termenul simptom în practica medicală:
- se consideră că simptomul constatat are un
caracter general (apare totdeauna când este
instaurată starea de fapt care provoacă acel
simptom)
- descoperirea stării de fapt care a provocat
simptomul se face prin examen de laborator
- ca atare, există diferenŃe importante între
înŃelesul cu care este folosit termenul simptom
în psihoterapie şi, respectiv, în practica
medicală
134
La nivel general, simptomul:
-nu este gândit nici ca fiind exclusiv o manifestare
umană şi nici ca fiind legat doar de “tulburări
fizice sau psihice” proprii omului
-este considerat fenomen propriu oricărei forme
de existenŃă, sau mai precis:
-un fenomen care, pe baza competenŃelor
noastre, ne îndreaptă atenŃia spre un alt fenomen
de care este legat pe baza unor legături
independente de voinŃa şi intenŃiile cuiva
•În concluzie: semnul şi limbajul sunt produse
exclusiv umane, ceea ce însă nu este, de fiecare
dată, propriu simptomului
135
 Sensul
Coincide cu un gând sau o stare afectivă,
exprimate cu ajutorul substratului material al
semnului
De cel care a produs acest substrat, sau care se
naşte în mintea celui care a perceput acel
substrat material
Este componentă necesară a semnului: în lipsa
sa nu există nici semn şi nici limbaj
•Putem produce, de pildă, construcŃii lingvistice
de felul celor obişnuite, cum ar fi:
PiroŃii carulează elatic
dar dacă nimeni nu le atribuie vreun înŃeles, ele
136
nu pot fi considerate semne sau forme de limbaj
 ImportanŃa sensului unui semn
•Sensul atribuit unui semn îi conferă acestuia
calitatea de nume (denumire) a ceva (obiect, pro-
prietate, relaŃie materială sau ideală), care este
denotatul (referentul) acelui nume
•Între nume şi denotat nu există o relaŃie de felul:
un singur semn - un singur denotat
•Dacă se modifică sensul semnului, se schimbă
şi denotatul său, chiar dacă substratul său
material nu s-a schimbat deloc
•Ca atare, identificarea exactă a sensului unui
semn (termen) este vitală pentru eficienŃa
comunicării
137
 Regula de semnificaŃie
•Este o prevedere sau o normă care ne cere (ne
impune) să atribuim un anumit înŃeles (mesaj,
sens) unui substrat material, pe care îl
producem sau îl recepŃionăm
•Descoperirea regulii de semnificaŃie specifică
unui semn este instrumentul indispensabil
pentru descoperirea sensului (înŃelesului) exact
al acelui semn
•Imposibilitatea de a identifica regulile de semni-
ficaŃie proprii unui limbaj îl face inutil: îi anulea-
ză acestuia calitatea de instrument de comuni-
138
care
 Tipuri de reguli de semnificaŃie
• După de felul în care s-au ivit şi în care sunt
folosite, există două feluri de reguli de semnificaŃie:
(1) cele implicite, sunt proprii unei limbi naŃionale:
- s-au sedimentat treptat, asemănător tradiŃiilor,
obiceiurilor şi cutumelor proprii comunităŃii
(poporului) care foloseşte acea limbă maternă
- nu sunt actualizate de fiecare dată când
cunoscătorii acelei limbi naŃionale o folosesc
(2) cele explicite, sunt proprii limbajelor artificiale:
- au fost expres inventate odată cu limbajul căruia îi
sunt specifice
- este necesar să fie clar conştientizate de fiecare
dată când este folosit acel limbaj particular. 139
 Semnul

Este un fenomen perceptibil produs de cineva
(o persoană)

Poartă un sens (mesaj sau are un înŃeles),
adică exprimă un gând sau o stare afectivă
care s-au născut în conştiinŃa celui care a
produs substratul material al semnului sau a
celui care l-a perceput

Legătura dintre substratul material (fenomenul
perceptibil) şi înŃeles presupune cel puŃin o
regulă de semnificaŃie
DefiniŃie: semnul este un fenomen perceptibil de
care este legat un înŃeles în conformitate cu cel
puŃin o regulă de semnificaŃie 140
 Tipuri de limbaj
A.După substratul material al semnului:
(1)Limbaj verbal
- Este principala formă de limbaj natural
- Principalele semne care îl alcătuiesc sunt
cuvinte scrise sau rostite caracteristice unei
limbi naŃionale (materne), numite “semne
verbale”
- În cazul cuvintelor scrise, substratul material
coincide cu combinaŃii de grafeme (litere)
- În cazul cuvintelor rostite, substratul material
coincide cu sunete dublu articulate, fiecare
dintre acestea corespunzătoare unei litere, care
este numită “fonemă” 141
(2) Limbajul neverbal
Substratul material al semnelor coincide cu
diverse fenomene perceptibile precum:
- sunete produse cu diferite instrumente
- culori sau lumini colorate
- gesturi sau modificări de mimică
- poziŃionări sau mişcări de steguleŃe
- forme grafice amplasate pe panouri (de pildă,
semnele de circulaŃie)
Parte dintre acestea aparŃin unui limbaj natural
neverbal (în cazul gesturilor de pildă, înclinarea
capului pentru a exprima acceptarea a ceva)
142
 Raportul dintre limbaj verbal şi limbaj neverbal
• Limbajul verbal îl depăşeşte pe cel neverbal
prin:
- număr de semne şi/sau de înŃelesuri pentru
majoritatea semnelor
- capacitate deosebită de nuanŃare, o mare
flexibilitate datorită căreia poate fi folosit pentru
descrierea celui neverbal
Obs. Uneori însă diversitatea înŃelesurilor este
sursă de ambiguităŃi şi confuzii
• Limbajul neverbal
- este mai sărac ca număr de semne sau de
înŃelesuri pentru acelaşi semn
- este adesea indispensabil pentru a spori plasti-
citatea exprimării şi a comunicării cu ajutorul
limbajului verbal 143
B. După sensul (înŃelesul) semnului:
(1)Limbaj obiect:
- este numit şi “limbaj de ordin 0”
- are un nivel minim de generalitate
- prin sensul lor, semnele sunt “nume proprii” de
obiecte, proprietăŃi sau relaŃii exterioare
limbajului
Exemplu: pronunŃată de cineva, propoziŃia “plouă”
aparŃine limbajului obiect pentru că:
- are ca denotat vremea de afară (adică, o stare
meteorologică: o realitate efectivă)
- altfel spus, cel care a pronunŃat-o, prin faptul s-a
raportat la vremea de afară, a avut în vedere un
fenomen extralingvistic
144
(2) Metalimbaj
- mai este numit “limbaj de ordin ≥1”
- are un nivel de generalitate mai mare decât limbajul
obiect
PropoziŃiile alcătuite din semnele proprii vocabularului
său au ca denotat elemente specifice limbajului
imediat inferior lui (ca grad de generalitate)
Ca replică la propoziŃia “Plouă”, propoziŃia “Într-adevăr
plouă”:
- are deseori acelaşi înŃeles cu “Este adevărat că
plouă”
-nu se referă la starea vremii de afară ci la propoziŃia
“Plouă” (spune că această propoziŃie este adevărată)
•Eludarea distincŃiei dintre limbaj şi metalimbaj poate
conduce la grave erori de înŃelegere sau de
145
comunicare, la antinomii semantice
Exemplu privind neglijarea diferenŃei dintre
limbaj de ordinul x şi limbaj de ordinul x+1:
• Să presupunem că cineva spune “Eu mint”, caz
în care ne-am putea confrunta cu următoarea
situaŃie “paradoxală”:
- oare ce face acea persoană prin propoziŃia for-
mulată de ea, spune adevărul sau minte?
- dacă vom considera că a spus adevărul când a
formulat propoziŃia “Eu mint”, vom ajunge la con-
cluzia că respectiva persoană minte
- dacă vom aprecia că a minŃit când a formulat
propoziŃia “Eu mint”, vom fi obligaŃi să acceptăm
că ea spune adevărul 146
Din acest exemplu reiese că:
• Respectând diferenŃa dintre limbaj şi metalimbaj
devine clar că enunŃurile de forma “este adevărat
că …”, respectiv, “este fals că …”
-se referă exclusiv la propoziŃii, dar nu şi la stări
de fapt, cum ar fi caracterul celui care a formulat
propoziŃia “Eu mint”
- stările de fapt sunt calificabile ca existente sau
ca inexistente, dar niciodată ca fiind adevărate
sau false
-În concluzie, pentru a evita asemenea erori de
înŃelegere sau comunicare:
- reiese importanŃa majoră a stabilirii cât mai pre-
147
cisă a sensului semnelor şi a propoziŃiilor
C. După regula de semnificaŃie proprie semnului:
1. Limbajul natural
- S-a format treptat, împreună cu regulile de
semnificaŃie proprii lui
- Formarea sa coincide cu istoria constituirii şi
devenirii comunităŃii care foloseşte acel limbaj
- S-a sedimentat asemănător obiceiurilor,
tradiŃiilor, cutumelor morale proprii acelei
comunităŃi şi odată cu acestea
- Există sub forma limbilor naŃionale în al căror
vocabular intră atât semne verbale, cât şi unele
semne neverbale
- Începuturile tuturor acestor semne (verbale şi
neverbale) se pierd în negura timpurilor
148
2. Limbajele artificiale
-Au fost inventate odată cu regulile lor de semnifi-
caŃie la o anumită dată sau într-o perioadă care,
în genere, poate fi precis specificată
-Au fost produse de o persoană sau de o institu-
Ńie pentru a servi unor scopuri speciale, în spe-
cial de economie şi precizie în exprimare
- Sunt dedicate exclusiv unor domenii aparte de
activitate practică (limbajele Morse, Braille,
simbolurile muzicale, semnele de circulaŃie etc.)
sau teoretică (limbajul formal al matematicii, al
logicii, al chimiei etc.)
-În ambele cazuri sunt indispensabile 149
 Raportul dintre limbaj natural şi limbaj artificial
• Limbajul natural
- ConŃine un număr mare de semne
- Dispune de mari posibilităŃi de nuanŃare, flexibili-
tate şi sugestibilitate, ajutat şi de semnele
neverbale
Majoritar, semnele pot fi folosite cu mai mult de
un înŃeles, ceea ce reprezintă o sursă:
- de inexactitate, imprecizie, ambiguităŃi în comu-
nicare
- de confuzii în exprimarea şi înŃelegerea mesaje-
lor
- de insuficientă acurateŃe în exprimarea
rezultatelor ştiinŃifice
150
•Limbajul artificial
-ConŃine un număr sensibil mai mic de semne,
decât limbajul natural
-Nu are posibilităŃi de nuanŃare şi de sugestibilita-
te, dar ştiinŃa autentică nu este interesată de
asemenea aspecte
-Exprimă cu deosebită economicitate şi extrem
de precis informaŃiile ştiinŃifice, fiind totodată
adecvate redării unui grad înalt de abstractizare
-Sunt de neînlocuit în activităŃi speciale şi în
rezolvări de probleme practice
Obs. Se pare că matematicieni celebri din Grecia
Antică nu au fost capabili să formuleze reguli
generale pentru împărŃire, întrucât nu dispuneau
de simbol pentru cifra “0”. 151
 Raportul dintre limbaj natural şi limbaj verbal
•Prin limbaj natural se înŃelege adesea limbaj
verbal: ca exemple pentru vocabularul limbajului
natural se citează cuvinte
•Strict vorbind:
-limbajul verbal conŃine în vocabularul său doar
cuvinte
-limbajul verbal este principala formă de limbaj
natural
-limbajul natural conŃine, pe lângă cuvinte, o serie
de semne neverbale (gesturi, mimică etc.)
-confuzia este favorizată de asemănările legate
de istoria constituirii lor
152
 Raportul limbaj natural - limbaj verbal

limbaj natural

limbaj verbal

Obs. Unii folosesc termenul limbaj, prin care

înŃeleg fie limbaj verbal, fie limbaj natural 153
 Formele de existenŃă ale limbajului verbal
•Limbajul natural de tip verbal:
-există ca o mare diversitate de limbi naŃionale
(materne)
-actualmente sunt inventariate peste 2000 de
limbi materne, dar nu toate cu acelaşi număr de
vorbitori
-principalele semne din vocabularul lor sunt
cuvintele (expresiile alcătuite din cuvinte)
specifice unei limbi naŃionale
-se manifestă sub două forme: ca limbaj scris
sau ca limbaj rostit
154
 ParticularităŃi ale limbajului scris
• Substratul material al semnelor:
- este realizat cu ajutorul unui instrument de scris
pe un anumit material
- ia formă de grafeme (litere) perceptibile cu
ajutorul văzului sau al simŃului tactil (în cazul
limbajului Braille, de pildă)
• Limbajul scris se bucură de durabilitate şi ca
atare:
- este instrument de conservare a informaŃiilor
- are capacitatea de redare clară şi precisă a
informaŃiilor
Obs. Toate acestea au devenit realitate efectivă
odată cu generalizarea aptitudinilor de scris şi 155
citit
 ParticularităŃi ale limbajului rostit
• Substratul material al semnelor:
-este produs de aparatul fonator al vorbitorului
- ia forma fonemelor (vibraŃii ale aerului)
perceptibile cu ajutorul analizatorului auditiv
-este un fenomen perisabil; cu excepŃia
înregistrărilor electronice
• Limbajul rostit nu poate conserva informaŃiile
-pronunŃarea cuvintelor este însoŃită de semne
neverbale (gesturi, mimica, tăria sau intonaŃia
rostirii cuvintelor etc.)
-semnele neverbale sporesc plasticitatea şi
sugestibilitatea discursului, pe care îl poate face
impresionant şi convingător 156
 Limbajul este un sistem dinamic deschis
•Oricare formă de limbaj (scris sau rostit) este
în continuă dezvoltare:
•Schimbările limbajului se datorează în
principal modificărilor de la nivelul
vocabularului său:
- vocabularul unui limbal mai poartă şi numele
de “lexic”, corespunzător acelui limbaj
•Gramatica unui limbaj este relativ stabilă:
-chiar dacă anumite reguli gramaticale suferă
modificări, acestea se petrec la mari intervale
de timp
157
 Vocabularul (lexicul) limbajului
•În calitatea sa de componentă dinamică a
limbajului, înregistrează două feluri de
schimbări:
(1)Ascendente: pe parcusul istoriei sale creşte
numărul semnelor şi/sau al înŃelesurilor pentru
unele din semnele vocabularului său
(2) Descendente: cu timpul, unele semne ies
din circulaŃie sau dispar o parte din înŃelesurile
cu care anumite semne erau folosite anterior

158
 Schimbări ascendente în limba română
(i)Numai în ultimii 20-30 de ani, au apărut
numeroase cuvinte şi expresii noi, care anterior
nu existau în limba română: antamare, birotică,
consumabile, DVD Player, telefon GSM etc.
(ii)Cuvinte deja existente au dobândit înŃelesuri
noi, de pildă cuvântul “arbore”:
- are o vechime considerabilă şi multă vreme a
avut înŃelesul de copac mare cu tulpină şi
coroană ramificată
- treptat, acest cuvânt a dobândit şi alte
înŃelesuri, ca în expresiile: “arbore genealogic”,
“arbore de decizie”, “arbore cotit” etc. 159
 Schimbări descendente în limba română
(i) Unele cuvinte care cândva erau frecvent
utilizate, astăzi nu mai sunt folosite:
- cuvântul “calpuzan”, cu sensul de “falsificator
de bani”, era folosit curent în secolul al XIX-
lea, dar astăzi nu mai este utilizat
(ii) Cu aproximativ patru secole în urmă, cuvântul
“spătar” era folosit cu cel puŃin două
înŃelesuri: “şef al armatei”, şi acela de “parte a
scaunului” sau “a fotoliului”, destinată sprijinirii
spatelui sau/şi pentru o aşezare comodă
- astăzi, acest cuvânt îşi conservă doar cel de al
doilea înŃeles
160
 ObservaŃii privind schimbările vocabularului
(1)Modificările ascendente sunt prioritare faŃă de
cele descendente, ceea ce conduce la o
amplificare continuă a lexicului;
(2)Creşterea continuă afectează toate structurile
vocabularului şi toate tipurile sale (general,
individual, propriu unui anumit tip de limbaj etc.):
- la nivel general, schimbările lexicului îşi află o
principală cauză în dezvoltarea culturii şi a
civilizaŃiei, dar şi în amplificarea relaŃiilor
interculturale
- pe plan individual, schimbările lexicului îşi află
cauzele în dezvoltarea biologică naturală a
individului şi în sporirea competenŃelor sale
161
 Clasificarea tipurilor de vocabular
(1) După aria de acoperire a vocabularului:
- vocabular general; este caracteristic unei limbi
naŃionale (materne)
- vocabular individual; este specific vorbitorilor
(cunoscătorilor) unei limbi naŃionale (materne)
(2) După nivelul de competenŃe în stăpânirea
vocabularului:
- vocabular comun; este specific educaŃiei
generale proprie vorbitorilor unei limbi
- vocabular special; este specific unei profesiuni
sau unui domeniu particular de cercetare
162
 Vocabularul general
•Este specific fiecărei limbi naŃionale (materne)
•Cuprinde totalitatea cuvintelor şi a expresiilor
relativ autonome dintr-o limbă maternă
•Există ca atare doar sub formă de inventar
prezentat în dicŃionarul explicativ al limbii
naŃionale (vezi DEX)
•Se îmbogăŃeşte continuu, pe baza noilor
rezultate ştiinŃifice şi tehnologice, al contactului
cu alte culturi şi limbi naŃionale
163
 Vocabularul individual
• Este specific indivizilor care utilizează o limbă
naŃională sau un limbaj de specialitate, de pildă,
celor care folosesc limba română
• Diferă de la un individ la altul sub aspectul volu-
mului său: ca număr de cuvinte şi de înŃelesuri
• Diversitatea vocabularelor individuale are multi-
ple cauze, cum ar fi:
- vârsta, preocupările, profesiunea şi ocupaŃia
fiecărei persoane
- nivelul educaŃiei, experienŃele personale
• Vocabularul individual diferă de la o persoană la
alta, dar respectarea regulilor gramaticale este
obligatorie pentru toŃi. 164
 Vocabularul comun
•Este caracteristic “limbii de toate zilele”, fiind
folosit cu precădere în situaŃii informale
•ConŃine elemente comune majorităŃii vocabula-
relor individuale
•S-a constituit treptat pe măsura dezvoltării fireşti
a utilizatorilor (vârstă, educaŃie sistematică,
experienŃa de viaŃă etc.) şi a comunicării dintre
aceştia
•Este eterogen, întrucât este diferit de la o comu-
nitate la alta, în funcŃie de:
-nivelul de cultură al utilizatorilor (de pildă, limba
populară sau limba cultă)
-criterii cultural-istorice (de pildă, dialecte,
regionalisme etc.) 165
 Vocabularul special
•Are două variante în funcŃie de competenŃele
speciale:
(1) Vocabular profesional:
-corespunde celor angajaŃi în practicarea diferitelor
meserii: marinari, electricieni, mecanici, agricultori,
asistenŃi medicali etc.
(2) Vocabular ştiinŃific:
-ia forma limbajului de specialitate folosit de o
anume comunitate ştiinŃifică: medici, psihologi,
jurişti, fizicieni etc.
-are o structură aparte şi un nivel de rigurozitate
dependente de specificul domeniului de cercetare
-există un grad diferit de rigoare între vocabularul
logicii, matematicii sau ştiinŃelor naturii şi cel al 166
unor discipline socio-umaniste
 Vocabularul special al psihologiei
• Este structurat pe mai multe compartimente:
(1)Vocabular instrumental; are circa 100 de termeni
speciali care provin din vocabularul logicii:
definiŃie, clasificare, propoziŃii (categorice,
compuse, modale, deontice etc.), întrebări
(decizionale, completive, chestionare etc.),
inferenŃe (silogistice, ipotetico-deductive,
disjunctivo-deductive, analogie, raŃionamente
inductive etc.), metode de cercetare inductivă,
sofisme, operatori logici (“nu este adevărat că…”,
“şi”, “sau”, “dacă…, atunci…”, “dacă şi numai
dacă…, atunci…” etc.), cuantori (“toŃi”, “cel puŃin
un…” etc.), relaŃii (de echivalenŃă, de ordine) ş.a.
Obs. Termeni precum aceştia sunt proprii şi altor 167
domenii de cercetare
(2) Vocabularul uzual
•ConŃine circa 3000 de termeni distribuiŃi în trei
compartimente (nucleu, vocabular colocvial şi
general): adevăr, agitaŃie, amintire, analiză,
apetit, atitudine, agresivitate, aversiune,
condiŃie, considerare, criteriu, deprimare,
disconfort, discuŃie, dreptate, eroare,
examinare, explicaŃie, fals, fantezie, grav, idee,
iluzie, informaŃie, interes, irascibil, învăŃare,
lunatic, major, megaloman, melancolie, minor,
moral, motiv, nivel, plauzibil, punct de vedere,
reabilitare, recuperare, timid, verosimil, voinŃă
de putere etc. 168
(3) Vocabularul ştiinŃific general
Este alcătuit din circa 4000 cuvinte provenite din
terminologia ştiinŃifică generală sau din discipline
conexe
a. Terminologia ştiinŃifică generală: abordare,
accident, adaptare, aplicaŃie, aptitudine, argu-
ment, cauză, canon, cogniŃie, combatere,
condiŃie, condiŃionat, confirmare, contraexemplu,
cunoaştere, date, decalaj, decidabil, deducŃie,
demonstraŃie, disociere, esenŃial, experiment,
fenomen, fizic, formă, gen, genetic, generalizare,
geneză, ideal, ipoteză, incert, infirmare, invenŃie,
intuiŃie, investigaŃie, justificare, limbaj, obiectiv,
opinie, particularizare, plan, probă, proiect,
reactivitate, relevanŃă, schiŃă, scop, sindrom,
specie, specificare, subiectiv, supoziŃie, viziune
169
etc.
b. Din vocabularul statisticii:
analiză multifactorială, axiome Kolomogorov,
abateri (standard, de medii pătratice), coeficient
(de corelaŃie, de concordanŃă, de validitate), co-
relaŃie parŃială, distribuŃie (normală, a probabili-
tăŃii, a valorilor, a variabilelor), dispersie, eroare
probabilă, eşantion (de probabilitate, stratificat)
frecvenŃă, inferenŃe statistice, interval, măsură
(de interval, de raport), medie (aritmetică, geo-
metrică, armonică, pătratică), metoda cotelor,
multivariabil, paradox Simpson, predicŃie statisti-
că, public, rată, regresie, scală, scor standard,
spirala Arhimede, teorema Arrow, test a poste-
riori, univariabil, variabilă (dependentă, indepen-
dentă, intermediară), varianŃă multiplă ş.a.
170
c. Din vocabularul de Neurologie şi Psihiatrie:
acetilcolina, amyloida β, arii corticale, axoni, bulb
rahidian, canale ionice, cerebel, corp calos,
celule gliale, cortex, creier, dendrite, dopamină,
emisfere cerebrale, fantă sinaptică, măduva
spinării, membrană, nerv, neurastenie, neuron,
neurotic, neuropatologie, neuroreceptor,
neurotransmiŃător, noreprinefină, paranoia,
patogen, sănătate mentală, scoarŃă cerebrală,
schizofrenie, schizoid, sinapse, sistem limbic,
sistem nervos (central, periferic, reticular,
somatic, vegetativ), talamus, teacă de mielină,
tulburare mentală, vezicule ş.a.
171
d. Vocabularul tehnic, conŃine termeni precum:
afagie,afazie,afectivitate,amnezie,anomie, anorexie,
anxietate, arhetip, barastezie, bulimie, chinestezie,
cleptomanie, conştient, conştiinŃă, complex,
comportament, depresie, disfuncŃie, distopie, efect
(auditiv, de discrepanŃă, placebo ş.a.), erotism,
extrovertit, fobie, frustrare, gândire, halucinaŃie,
inconştient, inducŃie vizuală, inhibiŃie, introspecŃie,
introvertit, instinct, ipohondrie, iradiere, iraŃional,
isterie, labilitate, libido, maniac, memorie, mental,
model cognitiv, nimfoman, perceptiv, personalitate,
psihotic, regresie, retardare, somnambul, stres,
subconştient, subiectiv, sensibilitate, sincopă,
tanatofobie, tonus, traumă psihică, voinŃă etc. 172
 Compartimentele vocabularului psihologiei
prezentate aici:
•Nu sunt singurele posibile: adoptând alte criterii
obŃinem alte varietăŃi de vocabular
•Între ele nu sunt graniŃe rigide: unii termeni provin
din altă varietate de vocabular, inclusiv din cel
comun, transferul realizându-se şi în sens invers
•Termenii din vocabularul tehnic al psihologiei
proveniŃi dintr-o altă variantă de vocabular dobân-
desc, uneori doar parŃial, un înŃeles diferit (vezi
“inferenŃă” sau “identitate” în logică şi în psihologie)
•Deşi în vocabularul ştiinŃific general unii termeni
au un sens precis delimitat, există cazuri în care
psihologi diferiŃi folosesc acelaşi cuvânt, dar cu alt
înŃeles 173
 Analiza funcŃiilor limbajului
(1) Se face pe fondul limbajului natural, dar se
poate transfera şi asupra altor tipuri de limbaj
(2) Întregeşte discuŃia despre particularităŃile
limbajului şi despre raporturile dintre limbaj,
gândire şi afectivitate
(3) ExistenŃa funcŃiilor limbajului a propulsat
dezvoltarea limbajului şi a vocabularului, inclu-
siv prin apariŃia a noi cuvinte şi combinaŃii de
cuvinte (expresii) specializate

174
 Controverse asupra funcŃiilor limbajului
(1)Referitor la numărul funcŃiilor
- unii specialişti identifică doar 3 funcŃii ale
limbajului (N. Rescher), alŃii 5 (I. Copi), iar
alŃii 8 (R. Iakobson, M. Halle)
(2) Referitor la conŃinutul funcŃiilor şi implicit
la definirea limbajului:
- unii consideră, de pildă, că termenii limbaj şi
comunicare sunt sinonimi (M. Golu), ceea
ce pare inacceptabil
175
 Tipuri de funcŃii ale limbajului
(1)FuncŃii de semantice:
-sunt legate de sensul semnelor şi se definesc
pe fondul acestuia
-în această situaŃie sunt: funcŃia informativ-
descriptivă şi funcŃia de comunicare
(2) FuncŃii pragmatice:
- sunt legate de utilizarea semnelor şi de
scopurile folosiri lor
- în această situaŃie sunt: funcŃia direcŃionar-
sugeratoare, cea expresivă, cea protocolară
(numită şi “ceremonială”) şi cea performativă
176
 1. FuncŃia informativă a limbajului
• Cu ajutorul enunŃurilor declarative, limbajul:
- redă trăsături ale unor stări de fapt: obiecte,
relaŃii, fenomene fizice sau ideale, respectiv,
explică de ce se petrec (se produc) ele
• EnunŃurile declarative redau propoziŃii, adică:
- afirmă sau neagă ceva despre altceva
- pot fi calificate ca adevărate sau false
- se mai numesc şi “propoziŃii cognitive”, deoarece,
exprimă cunoştinŃe sau informaŃii despre ceva
• Această funcŃie este proprie şi altor construcŃii
lingvistice: fundamentează acŃiunile şi
comportamentul uman, iar psihologii au stabilit
că orice manifestare umană presupune o
177
componentă cognitivă
 2. FuncŃia de comunicare a limbajului
• Prin una sau alta din formele sale, limbajul este
instrumentul prin care gândul născut în mintea
cuiva, sau starea afectivă trăită de el, pot fi
aduse la cunoştinŃa (comunicate) altcuiva
• În cazul cel mai simplu, comunicarea ia forma
unei relaŃii între două persoane: A - emitorul
mesajului şi B - receptorul mesajului emis de A.
• Să presupunem că mesajul în discuŃie este
formulat în cuvinte:
- ca atare, A formulează anumite cuvinte de care
leagă un anumit sens, iar B le recepŃionează şi,
la rândul său, le atribuie un înŃeles 178
 RelaŃia de comunicare
• Se poate concretiza în trei feluri diferite:
(1) A şi B leagă de cuvintele în cauză exact
acelaşi înŃeles
(2) A şi B leagă de cuvintele în cauză înŃelesuri
cel puŃin parŃial diferite
(3) B recepŃionează cuvintele lui A, dar nu
leagă de ele nici un înŃeles: în mintea lui B
se naşte doar gândul că A a spus ceva, dar
nu poate preciza ce anume a spus
• Este clar că în prima situaŃie comunicarea s-
a soldat cu succes total, dar această situaŃie
este greu de realizat 179
În concluzie:
• Cel mai des se realizează situaŃiile (2) şi (3)
• În situaŃia (3), comunicarea s-a soldat cu un
eşec total
• Principalele cauze:
- IgnoranŃa: cel puŃin unul dintre parteneri nu
cunoaşte exact sau chiar deloc sensul cuvinte-
lor folosite
- Greşita identificare: unele din cuvintele lui A
pot fi folosite cu mai mult de un singur înŃeles,
ceea ce i-a permis lui B să atribuie acestor
cuvinte un alt înŃeles decât cel care le-a fost
atribuit de A 180
 ObservaŃii
• SituaŃiile negative de felul celor menŃionate:
- sunt frecvent întâlnite în comunicarea obişnuită
- producerea unor asemenea situaŃii de eşec
parŃial sau total în comunicare generează, de
regulă, confuzii şi ambiguităŃi care pot afecta
grav acŃiunea sau comportamentul nostru
• Este deci important ca partenerii în comunicare
- să cunoască exact regulile de semnificaŃie
proprii cuvintelor folosite
- să fie facă suficiente precizări, atunci când se
constată existenŃa unor neclarităŃi referitor la
înŃelesul unor cuvinte 181
 3. FuncŃia direcŃionar-sugeratoare a limbajului
•Limbajul este şi mijloc de orientare a atenŃiei spre un
eveniment iminent, asupra unui pericol (AtenŃie! Cad
pietre!) sau pentru a ne sugera o acŃiune (Deschide
fereastra!)
•Această funcŃie este explicită prin intermediul unor
avertismente, interjecŃii, norme, ordine sau chiar
sfaturi:
- Normele sunt redate prin enunŃuri deontice: conŃin
explicit sau nu calificări de forma “trebuie”, “este inter-
zis”, “este permis” (să faci aşa şi aşa) şi introduc
instrucŃiuni, reguli morale, juridice, de joc etc.
- Ordinele iau forma enunŃurilor imperative: exprimă
hotărâri, decizii, comenzi de a face ceva (Scrie!) sau
nu (Nu scrie!), de a obŃine ceva (Să iei note bune!) sau
nu (Nu-Ńi cumpăra aparatul!) 182
 4. FuncŃia expresivă a limbajului
•Unele simptome sunt redate de enunŃuri care ex-
primă convingeri personale sau stări afective
trăite ca efect al unor evenimente speciale ce ne-
au influenŃat
•În momentul formulării unei propoziŃii, în condiŃii
de bune intenŃii, este redată şi convingerea că
lucrurile stau aşa cum se spune în propoziŃie
•Dacă odată cu enunŃarea propoziŃiei, cel care o
formulează ne ascunde convingerea sa că de
fapt lucrurile ar sta altfel decât spus el:
-avem de a face cu o minciună (un fals intenŃio-
nat), iar aceasta are totdeauna o motivaŃie. 183
Stările afective resimŃite instantaneu:
-sunt cauzate de greşeli neintenŃionate, de
atingerea unui obiect fierbinte sau ascuŃit, de o
durere acută sau de o surpriză ieşită din
comun etc.
-sunt redate, în mod obişnuit, prin interjecŃii
sau printr-o reacŃie aparte (mimică, gesturi,
strigăte ş.a.)
•Astfel de manifestări reprezintă un simptom al
unei stări de fapt (senzaŃia trăită), iar corecta
lor interpretare este vitală în diagnoza psihică
184
 5. FuncŃia protocolară a limbajului
•EnunŃurile protocolare Ńin de valorificarea socia-
lă a limbajului şi sunt enunŃuri-tip:
- cu structură special stabilită prin regulamente,
legi sau tradiŃii (obiceiuri) speciale
-fac parte din protocolul de derulare a unor eveni-
mente aparte (decernare de medalii, titluri sau
denumiri, căsătorii, inaugurări etc.)
-în derularea protocolului nu este permisă nici o
modificare de conŃinut sau în formularea lor
-au doar menirea să cultive solemnitatea eveni-
mentelelor şi respectul comunităŃii faŃă de ele
185
 6. FuncŃia performativă a limbajului
•EnunŃurile performative seamănă cu cele
protocolare, dar în condiŃii speciale au şi alte
funcŃii: expresivă, direcŃionar-sugeratoare, infor-
mativă şi chiar de comunicare:
- exprimă angajamentul sau dorinŃa celui care le
formulează de a realiza, de a atinge un obiectiv,
de a obŃine sau de a face ceva
- conŃin de regulă verbe performative prin care
este redată o dorinŃă, promisiune, un angajament
(accept, cer, doresc, ofer, promit, recomand,
sugerez etc.)
- sunt evaluate ca justificate sau nu, alteori ca
fiind adevărate sau false 186
 Concluzii privind funcŃiile limbajului
•Cu toate că sunt distincte, în multe cazuri se
întâlnesc toate sau doar o parte din ele în acelaşi
enunŃ sau manifestare neverbală
•În cazul enunŃurilor cu pluralitate de funcŃii, una
dintre ele este prioritară:
-pentru a interpreta corect un enunŃ de acest fel,
este necesar să stabilim rolul fiecărei funcŃii
aflată în construcŃia sa
-se evită astfel producerea unor confuzii şi ambi-
guităŃi cu efect negativ în interpretarea enunŃului
şi chiar într-o acŃiune bazată pe el.
187
 Principalele particularităŃi ale limbajului
(1) Este fenomen uman: componentele semnului
sunt produse de o persoană (de o fiinŃă
umană)
(2) Are materialitate specifică: prin substratul
material al semnului
(3) Este fenomen perceptibil: substratul material
al semnului este accesibil simŃurilor noastre
(4) Are o idealitate aparte: prin sensul (înŃelesul)
semnului este “fapt” de conştiinŃă şi este acce-
sibil intelectului nostru
(5) Posedă intenŃionalitate; producerea substra-
tului material are finalitate precisă: de a fi su-
port al unui mesaj (gând sau stare afectivă)
188
(6) Este instrument de exteriorizare (prezentare)
şi chiar de disimulare a gândurilor sau a stărilor
afective
(7) Are caracter convenŃional şi prescriptiv, dată
fiind regula de semnificaŃie specifică oricărui
semn
(8) Este fenomen social: prin funcŃia de comuni-
care are rolul de principal propulsor în constitui-
rea şi evoluŃia comunităŃilor umane
(9) Este instrument principal al capacităŃii de
abstractizare şi de înaintare pe linia relaŃiilor cu
lumea în care trăim
(10) Este stimulator esenŃial al dezvoltării compe-
tenŃelor teoretice şi subiective şi al experienŃelor
individuale şi colective
189
IV. TERMEN – NOłIUNE – CUVÂNT
1.Termenii: formă logică, model
mental sau formă lingvistică
2.Intensiunea şi extensiunea
termenilor; conotaŃie şi denotaŃie
3.Tipuri de termeni după extensiune
şi după intensiune
4.Raporturile extensionale dintre
termeni
190
 Termenii
- Denumirea “termen” corespunde celei mai simple
forme logice
- Are înŃelesul de element ultim al analizei logice
(alte forme logice, mai simple, nu există)
- Dată fiind extrema lor simplitate, termenii nu pot fi
utilizaŃi autonom, ci doar drept componente ale altor
forme logice: de pildă, în propoziŃia ToŃi A sunt B
- În formula unei propoziŃii categorice de forma:
Toţi A sunt B
simbolurile (variabilele) A şi B corespund unor
termeni
Obs. DicŃionarele explicative, generale sau de profil,
sunt cazuri în care termenii apar izolaŃi (listaŃi) 191
 Termeni şi noŃiuni
• Fiecărui obiect, oricărei proprietăŃi sau relaŃii
despre care putem spune ceva:
- îi corespunde în planul cunoaşterii noastre (pe
plan mental) o noŃiune
- această noŃiune este obiectul ideal produs de
mintea noastră în calitate de model mental al
obiectului, însuşirii sau relaŃiei în cauză
• În aceste condiŃii:
- termenul este un întreg alcătuit din noŃiune şi
cuvântul (cuvintele) prin care este exteriorizat şi
comunicat acel model mental
- se spune că înŃelesul cuvântului sau al cuvinte-
lor este tocmai noŃiunea redată de ele 192
 Termen – NoŃiune – Cuvânt
• Cuvintele “pisică” şi “animal domestic” din enunŃul
Pisica este animal domestic
- sunt nume (denumiri) pentru un anume animal,
respectiv, pentru o anume varietate de animale
- participă la alcătuirea termenilor aflaŃi în structu-
ra propoziŃiei categorice (a formei logice) redată
cu ajutorul acestui enunŃ sau de formula:
A este B
• În această formulă, variabilele A şi B corespund:
- termenilor din structura formei logice menŃionate
- noŃiunilor ce intră în alcătuirea acestor termeni
193
 Intensiunea şi extensiunea termenilor
Orice termen poate fi considerat (definit etc.) din
două perspective, al intensiunii şi al extensiunii
sale
I. Intensiunea termenului, numită şi “conŃinut”,
este o totalitate de însuşiri, numite şi “note”
- aceste note sunt constitutive pentru modelul
mental reprezentat de termen
- pot fi specificate pentru a arăta ce se înŃelege
prin termenul respectiv (pentru a-l defini)
- De pildă, la alcătuirea intensiunii termenului
pisica participă trăsături ca: vertebrat, mamifer
carnivor, felină, cap rotund, bot scurt, corp
acoperit cu blană, maxilare puternice, gheare
194
retractile etc.
 Intensiune şi conotaŃie
• Calitatea unui termen de a trimite spre note
aflate în intensiunea sa se numeşte “conotaŃie”
• ConotaŃia unui termen nu este totdeauna ace-
iaşi, ea se poate modifica în funcŃie:
- de contextul în care este folosit termenul sau de
numele prin care este redat
- de personalitatea, competenŃa, subiectivitatea
etc. individului care foloseşte termenul sau
numele corespunzător lui
• Ca atare, deosebim mai multe feluri de conotaŃie
la acelaşi termen: modelul mental poate fi diferit
de la un individ la altul 195
(1) ConotaŃie de bază:
- este reper fundamental, unic, relativ constant
pentru folosirea unui termen
- este consemnată explicit în dicŃionarul explicativ
(2) ConotaŃie specială:
- se manifestă în cazul folosirii unui termen într-
un domeniu aparte (ştiinŃific sau profesional)
- se instituie pe baza împrumutului de termeni
dintr-un vocabular în altul
- de pildă, termenul identitate, folosit în logică şi
în psihologie (E. H. Erikson, Identity:Youth and
Conflict, 1968)
196
(3) ConotaŃie subiectivă:
-Ńine de faptul că deseori folosirea unui termen
(modelul mental care îi corespunde) presupune şi
o încărcătură subiectivă
-prezintă o importanŃă psihologică aparte, inclusiv
în psihoterapie
-depinde de personalitatea, de preferinŃele şi
chiar de sănătatea psihică a celui care foloseşte
un anumit termen
Fie, de exemplu, termenul pisică:
-un iubitor de animale va folosi acest termen cu o
tentă subiectivă pozitivă, iar cel care le urăşte (nu
le suportă), cu o încărcătură subiectivă negativă
197
II. Extensiunea termenului, numită şi “sferă”, este
o totalitate de obiecte, de elemente la care trimite
termenul prin intensiunea sa
•Fiecare din aceste obiecte întruneşte integral
notele (trăsăturile) care formează intensiunea
termenului
•Ele pot fi invocate ca ilustrări privind realizarea
trăsăturilor din intensiunea termenului sau pentru
referinŃa modelului mental reprezentat de termen
•De pildă, la constituirea extensiunii termenului
număr participă orice număr (indiferent de tip), iar
în alcătuirea extensiunii termenului pisică
recunoaştem orice felină care întruneşte
trăsăturile aflate în intensiunea acestui termen
198
 Extensiune şi denotare
•Precizarea că un termen vizează elementele din
extensiunea sa se numeşte “denotare”:
- fiecare element din extensiunea sa este
considerat un denotat al termenului
- denotaŃii unui termen există, de regulă, ca obiecte
ideale (clase, colecŃii); există şi cazuri în care
denotatul poate fi arătat (se procedează ostensiv)
•În funcŃie de trăsăturile reŃinute în extensiunea
unui termen, denotatul acestuia poate fi:
- un singur element (municipiul Bucureşti)
- o colectivitate ca întreg (grupa 2 din anul întâi)
- o mulŃime de elemente (felină, număr) sau chiar o
clasă vidă (cerc pătrat, cel mai mare număr
natural) 199
 Dualitatea intensiune-extensiune
- Intensiunea termenului îi determină extensiunea,
dar ele sunt componente corelative (duale)
- Fiecare din aceste componente ale termenului
se referă la elemente corelative (note – obiecte)
- Prin substituŃia reciprocă a elementelor corelati-
ve, definiŃia unuia se transformă în definiŃia ce-
luilalt, ceea ce înseamnă că sunt reciproc duale:
Intensiune: totalitate de Extensiune: totalitate de
trăsături ale obiectelor obiecte ce au trăsăturile
care formează extensiu- care formează intensiu-
nea termenului nea termenului
200
 Tipuri de termeni
• Termenii se clasifică după extensiune, intensiu-
ne şi după felul utilizării lor
(1) După extensiune (denotare)
(a) Termeni nevizi sau vizi (nereferenŃiali)
- în extensiunea termenilor nevizi există cel puŃin
un element
- în extensiunea termenilor vizi nu există nici un
element; ca atare, sunt numiŃi şi “nereferenŃiali”
• Principalele surse ale termenilor vizi:
- cunoaştere deficitară: perpetuum mobile
- contradicŃie logică: cel mai mare număr natural
- sunt “inventaŃi” pentru precizări speciale:
201
“Cel mai mare număr natural nu există”
Obs. În continuare sunt luaŃi în considerare doar
termeni nevizi, care pot fi:
(b) Termeni individuali sau generali:
- în extensiunea unui termen individual se află un
singur element: satelitul natural al Pământului
- în extensiunea unui termen general întâlnim cel
puŃin două elemente: student
(c) Termeni precişi sau vagi:
- un termen este precis numai dacă, pentru orice
element, se poate preciza exact dacă face sau
nu parte din extensiunea sa: număr par
- un termen care nu îndeplineşte această condiŃie
este vag (imprecis): tânăr, major etc.
202
Strict vorbind, extensiunea unui termen vag este
formată dintr-un nucleu şi o margine:
- CondiŃia pentru termeni
precişi este satisfăcută numai n
în zona nucleului
- Unele discipline, psihologia este
un exemplu, operează în mare măsură
cu termeni vagi
- ExigenŃele ştiinŃifice şi cele impuse de acurate-
Ńea aplicaŃiilor
- impun folosirea de convenŃii prin care termenii
vagi sunt trataŃi ca termeni precişi
- în psihologia dezvoltării se instituie convenŃional
limite de vârstă pentru diferenŃierea etapelor de
viaŃă 203
 (2) După utilizarea lor
• Extensiunea oricărui termen nevid, integrat într-
o propoziŃie, poate fi tratată în două feluri:
• Diviziv, numai dacă denotă fiecare element din
extensiunea sa (este aplicabil fiecăruia: student)
• Nediviziv (colectiv), numai dacă denotă exten-
siunea sa ca întreg, ca o colecŃie de elemente şi
nu fiecare element separat: grupa 2
• Fie, de pildă, termenul insectă:
- în propoziŃia Insectele sunt hexapode, este folo-
sit diviziv
- în propoziŃia Insectele reprezintă 4/5 din specii-
le cunoscute, acelaşi termen este folosit nedivi-
ziv 204
 DistincŃia diviziv – colectiv
• Vizează atât termeni generali, cât şi individuali
- termenul general pădure este tratabil fie diviziv,
fie colectiv
- termenul individual Pădurea Băneasa este tra-
tabil fie diviziv (ca element individual subordonat
termenului general pădure), fie colectiv (ca an-
samblu de copaci)
• IndistincŃia dintre utilizarea divizivă şi cea cole-
ctivă a termenilor:
- este frecventă în cunoaşterea bazată doar pe
simŃul comun
- este sursă de erori logice grave, chiar în cazul
persoanelor psihic normale 205
 (3) După intensiune
(a) Termeni concreŃi sau abstracŃi
- Termenul este logic-concret, numai dacă notele
din intensiunea sa sunt gândite ca redând trăsă-
turi sau relaŃii ce aparŃin unor obiecte (reale sau
ideale)
- Termenul este logic-abstract, numai dacă notele
din intensiunea sa sunt gândite ca trăsături sau
relaŃii, independente de orice obiect
Obs. Specificul legăturii noŃiune – cuvânt, permite
aceluiaşi cuvânt (grup de cuvinte) să exprime
uneori un termen concret, alteori un termen ab-
stract
206
De pildă, în enunŃul:
AtenŃia este concentrare focalizată
cuvântul “atenŃia” exprimă un termen abstract, iar
în enunŃul:
AtenŃia celor prezenŃi este remarcabilă
acelaşi cuvânt exprimă un termen concret
•La nivelul bunului simŃ, noŃiunile de termen
abstract şi de termen concret sunt altfel gândite:
-se consideră că un termen este concret, numai
dacă cel care îl citeşte sau aude îi poate asocia o
imagine intuitivă familiară lui, altfel este abstract
-de pildă, termenul număr iraŃional este logic-
concret, dar la nivelul simŃului comun este abstract207
(b) Termeni absoluŃi sau relativi
• Un termen este absolut, numai dacă introduce
însuşiri de obiecte, clase sau colecŃii considerate
ca atare, independent de oricare altele
psiholog, carte, copac etc.
sunt termeni absoluţi
• Un termen este relativ, doar dacă trimite la un
obiect exclusiv din perspectiva unei relaŃii care
există între acel obiect şi unul sau mai multe alte
obiecte
prieten, căsătorit, sinonim etc.
sunt termeni relativi
- De pildă, a spune despre un cuvânt că este si-
nonim, înseamnă că există cel puŃin un altul care
are acelaşi înŃeles ca el 208
•DiferenŃa dintre termeni absoluŃi şi relativi:
- este vitală în gândirea critică, pentru a evita grave
erori de raŃionare
- neglijarea ei se soldează cu erori şi pe plan
gramatical: în interpretarea corectă a cazului genitiv
• MulŃi termeni îşi află materializarea lingvistică prin
substantive:
- folosirea unui astfel de substantiv în cazul genitiv,
are loc în două situaŃii distincte:
- dacă substantivul redă un termen absolut (cartea
mea), pronumele introduce posesia (proprietatea) în
sens economic
- dacă substantivul redă un termen relativ (mama
mea), acelaşi pronume introduce o relaŃie de rudenie 209
(c) Termeni reciproc independenŃi sau corelativi
• Oricare doi termeni sunt independenŃi, numai
dacă sunt satisfăcute următoarele restricŃii:
(1) înŃelesul unuia nu depinde de înŃelesul
celuilalt
(2) fie afirmarea, fie negarea unuia dintre ei nu
impune afirmarea sau negarea celuilalt
• Ca atare, fiecare din termenii reciproc
independenŃi poate fi tratat (definit, explicat,
înŃeles etc.) separat
astenie, atenţie, memorie
sunt termeni independenŃi
210
• Oricare doi termeni care nu respectă cel puŃin
una din restricŃiile menŃionate sunt corelativi:
absolut-relativ, cauză-efect, bun-rău
sunt termeni corelativi
• Întrucât termenii corelativi formează perechi, tri-
plete etc. de termeni ei nu pot fi trataŃi separat
- Nu putem înŃelege ce este cauza, fără a ne ra-
porta la (un posibil) efect
- A neglija legătura dintre termenii corelativi, în-
seamnă a produce explicaŃii (definiŃii) circulare
Cauza este fenomenul care are un efect
Efectul este fenomenul care are o cauză
211
(d) Termeni pozitivi sau negativi
• Termenii sunt consideraŃi pozitivi, numai dacă
prin intensiunea lor se referă la trăsături ce sunt
gândite ca proprii unor obiecte, relaŃii etc.
alb, demn, psihic, sensibil
sunt termeni pozitivi
• Un termen este considerat negativ numai dacă
este gândit ca marcând privarea unui obiect de
diferite trăsături
amnezie, insensibil, neatent
sunt termeni negativi
Obs. În cazul termenilor izolaŃi, diferenŃierea
între termeni pozitivi sau negativi este dificilă. 212
•Unii termeni negativi sunt redaŃi de cuvinte care
încep cu un prefix privativ (a-, i-, in-, ne-, anti-
ş.a.): anomie, afon, ireal, inuman, nedecis etc.
•Există însă şi cuvinte cu prefix privativ care
exprimă termeni pozitivi: anticorp, nebun ş.a.
•Alte cuvinte nu încep cu prefix privativ, dar redau
termeni negativi: fricos, handicap, orb, mut etc.
•Pentru a stabili exact natura termenilor de a fi
pozitivi sau negativi se impune evaluarea lor:
- după felul în care apar în expresii sau propoziŃii
- după sensul special ce le este dat în context
- după încărcătura afectivă care însoŃeşte folosi-
rea lor
213
• De exemplu, termenul orb:
- în expresia “orb în faŃa pretenŃiilor dubioase”
introduce un termen pozitiv
- în expresia “orb, adică nevăzător” introduce un
termen negativ
• A fi sigur că un termen este folosit efectiv ca
negativ, înseamnă a indica precis la absenŃa
cărei trăsături se referă şi care este cauza
absenŃei
• De pildă, afagie (termen negativ) indică absenŃa
dorinŃei de a se hrăni şi are:
- fie cauze anatomice (deteriorarea zonei
hipotalamice din creier)
- fie cauze psihologice (convingerea că este
benefic să fi slab) 214
 Raporturile dintre termeni
-Analiza lor se face pe fondul extensiunii (deno-
taŃiei) termenilor
-Presupune indirect şi intensiunea (conotaŃia)
termenilor care, s-a arătat, are un rol important în
delimitarea extensiunii
•La nivel general, între doi termeni A şi B există:
- Fie raport de concordanŃă, dacă extensiunile lui
A şi B au cel puŃin un element comun
- Fie raport de opoziŃie, dacă extensiunile lui A şi
B nu au nici un element comun
•Ambele tipuri de raporturi cunosc mai multe va-
riante, în care se regăsesc restricŃii impuse de
exigenŃele logice fundamentale 215
 Raporturi de concordanŃă
(1) Raport de Identitate:
orice element aflat în extensiu- A, B
nea lui A se află automat şi în
extensiunea lui B şi invers
De exemplu: A = autohipnoză, B = hipnoză
autoindusă
• Termenii identici extensional, nu sunt identici şi
intensional; să comparăm propoziŃiile:
(1) Autohipnoza este hipnoză autoimpusă
(2) Autohipnoza este autohipnoză
• Din compararea lor reiese că A şi B nu sunt ab-
solut identici: (2) este adevărată, dar banală
216
(2) Raport de Ordonare:
toate elementele din extensiunea B
lui A se regăsesc în extensiunea
lui B, dar nu toate elementele A
din extensiunea lui B se regăsesc
şi în extensiunea lui A; de exemplu,
A = agorafobie, iar B = tulburări anxioase:
- A este “subordonat lui B” sau “specie a lui B”
- B este “supraordonat lui A” sau “gen al lui A”
- agorafobia este una din speciile genului
tulburare anxioasă (termenul agorafobie este
subordonat termenului tulburare anxioasă): alte
specii ale aceluiaşi gen sunt diferitele feluri de
anxietate (stres, panică, obsesie, alte fobii etc.)
A. M. Colman, Oxford Dictionary of Psychology,
2003
217
 Dualitatea termenilor gen-specie
Gen = termen a cărui exten- Specie = termen a cărui inten-
siune include total extensiu- siune include total intensiu-
nea speciei şi a cărui inten- nea genului şi a cărui exten-
siune este total inclusă în in- siune este total inclusă în ex-
tensiunea speciei tensiunea genului
•Oricare dintre aceste definiŃii se transformă în
cealaltă prin simplă substituire reciprocă a com-
ponentelor duale (gen-specie, intensiune-
extensiune)
•Fiind raport de dualitate, raportul gen-specie nu
se confundă cu raportul întreg-parte:
-creierul este parte a corpului omenesc ca întreg,
nu este specie a corpului omenesc
218
•Datorită:
-capacităŃii de generalizare proprii minŃii noastre
-progreselor cunoaşterii omeneşti spre aspecte
din ce în ce mai profunde şi mai generale
•Raportul de ordonare apare şi sub forma unei
serii de mai mulŃi termeni:
E = animal E
D = vertebrat D

determinare
C = mamifer generalizare C
B = antropoid B
A = om A
219
•Dată fiind această situaŃie:
- schema redă succint două demersuri duale proprii
minŃii umane:
(a) Generalizarea: trecere de la A spre E
(b) Determinarea: trecere de la E spre A
-dacă A este gândit ca specie, A face parte din mai
multe genuri, din ce în ce mai depărtate de el (B, C,
D, E)
-în aceste condiŃii, B este considerat gen proxim (cel
mai apropiat) pentru A
•Datorită raportului de dualitate gen-specie:
-se recomandă ca în tratarea lui A (definire, explica-
re etc.) să folosim ca reper genul său proxim
•Totodată, din această schemă reiese că în anumite
limite statutul unui termen de a fi gen sau specie
este relativ
- B este gen pentru A, dar este totodată specie a lui
C ş.a.m.d. 220
(3) Raport de încrucişare
• Extensiunile celor doi termeni (A şi B) se
suprapun parŃial:
- în extensiunea lor există cel un A B
element comun
- în extensiunea fiecăruia se află elemente ce nu
apar şi în extensiunea celuilalt
• Fie A = obsesie şi B = fobie:
- element comun ambelor extensiuni: teama
- elemente prin care cei doi termeni diferă:
Obsesie = persistenŃă de gânduri/impulsuri
nedorite
Fobie = evitare maladivă de obiecte, spaŃii
221
publice sau nefamiliare etc.
 Raporturi de opoziŃie
(1)Raport de contrarietate
- există în cazul în care A şi B sunt două din mai
multe specii ale aceluiaşi
gen proxim A B
-nici un element nu apare
atât în A, cât şi în B, dar el
poate lipsi din extensiunea ambilor termeni
• Dacă A = vesel şi B = furios, aceşti termeni:
- Ńin de genul proxim reacŃii emoŃionale specifice:
- nu este posibil ca cineva să fie, deopotrivă, şi
vesel şi furios
- este însă posibil să fie reŃinut, adică nici vesel şi
nici furios 222
(2) Raportul de contradicŃie
- există în cazul în care A şi B sunt singurele două
specii ale aceluiaşi gen proxim
Pentru A = sănătos şi B = bolnav, A B
A şi B sunt termeni contradictorii,
ca unice specii ale genului proxim stare de
sănătate şi, ca atare, nici un element
- nu poate fi prezent în extensiunea ambilor
termeni
- nu poate lipsi din extensiunea din extensiunea
ambilor termeni
Obs. Dacă A şi B sunt termeni vagi, opoziŃia lor
(contrară sau contradictorie) se raportează la
223
nucleul extensiunii lor
V. SISTEMATIZAREA INFORMAłIILOR

1. DefiniŃia şi gândirea critică

2. Tipuri de definiŃie
3. Regulile definiŃiei; definiŃii greşite
4. Clasificarea şi gândirea critică
5. Tipuri de clasificare
6. Reguli de clasificare; erori de
clasificare în gândirea naivă
224
 DefiniŃia şi Clasificarea
• OperaŃii de sistematizare şi organizare a unei
clase de informaŃii (termeni, idei, cuvinte,
expresii, enunŃuri etc.)
• Sunt esenŃiale în orice domeniu de cercetare şi
de aplicaŃii ale acestuia
• Utilizarea lor conform exigenŃelor gândirii critice:
- asigură prezentări şi expuneri precise şi clare
- favorizează înŃelegerea corectă a ideilor
prezentate
- este dovadă de maturitate şi competenŃă profe-
sională (“a şti” înseamnă “a defini şi a clasifica
corect şi exact”)
• ParticularităŃile, structura, regulile logice şi
felurile fiecărei operaŃii:
-sunt analizate clar şi explicit pe fondul termenilor
225
 DefiniŃia
- OperaŃie de stabilire (precizare) a intensiunii,
respectiv, a extensiunii unui termen
- În structura definiŃiei întâlnim trei componente:
(1) Definitul, notat cu A, este numit şi “definien-
dum”, reprezintă obiectul definiŃiei: elementul
(termenul, cuvântul etc.) supus definirii
(2) Definitorul, notat cu B, este numit şi “defini-
ens”, reprezintă ceea ce se spune despre definit
(3) RelaŃia de definire dintre definit şi definitor
este notată cu “=df” :
- A =df B redă structura generală a definiŃiei şi se
citeşte “A este prin definiŃie B”; pe scurt, “A este
B”, dar cu sensul “A se defineşte ca fiind B”
226
EnunŃul:
PercepŃia este proces psihic complex de cunoaştere
senzorială a unor aspecte înconjurătoare, care debu-
tează prin contactul organelor de simŃ cu proprietăŃi
fizice ale acestora
este o definiŃie, unde:
-termenul percepŃia corespunde definitului, care
iniŃial a fost notat cu A
-verbul este exprimă relaŃia de definire, redată
anterior cu ajutorul simbolului “=df”
-textul proces psihic complex de cunoaştere sen-
zorială a unor aspecte înconjurătoare, care debu-
tează prin contactul organelor de simŃ cu proprie-
tăŃi fizice ale acestora corespunde definitorului,
adică lui B din formula definiŃiei 227
 RelaŃia de definire (“=df”)
- este un tip special de identitate între definit şi
definitor
- vizează fie intensiunea, fie extensiunea acestora,
pe care uneori doar o sugerează (definiŃia
ostensivă)
- diferenŃa dintre identitatea vizată de principiul
identităŃii şi cea vizată de relaŃia de definire
reiese şi din următorul tabel:
Principiul RelaŃia de
ProprietăŃi
identităŃii definire
Reflexivitate Da Nu
Simetrie Nu Nu
228
Tranzitivitate Nu Da
 Tipuri de definiŃii după obiectul definiŃiei
(1)DefiniŃii reale: obiectul definiŃiei este un termen
care reprezintă modelul mental al unui obiect,
proprietăŃi sau relaŃii ideale sau fizice:
Afazie =df deteriorare sau pierdere a abilităŃii
de a pronunŃa sau înŃelege cuvintele
este exemplu de definiŃie reală
• DefiniŃiile reale:
- sunt rezultatul nivelului atins în cunoaşterea
obiectului definiŃiei şi exprimă lapidar ce se ştie
despre acesta
- sunt evaluabile ca fiind adevărate sau false 229
(2) DefiniŃii nominale: obiectul definiŃiei este un
nume (cuvânt sau expresie), folosit pentru a
denumi denotaŃii unui termen:
“Afazie” =df înseamnă disfuncŃie psihică ce
ia forma incapacităŃii de rostire şi înŃelegere
a cuvintelor
este exemplu de definiŃie nominală, care:
•Are ca obiect sensul (înŃelesul) cuvântului
“afazie” în vocabularul de specialitate al neuropsi-
hologiei şi nu termenul pe care îl exprimă acest
cuvânt
•Explică înŃelesul acestui cuvânt (este folosit ca
denumire pentru o disfuncŃie de limbaj)
•DefiniŃiile nominale sunt de mai multe feluri 230
(2.1) DefiniŃii lexicale: obiectul definiŃiei este un
cuvânt (expresie) şi sunt dezvăluite toate înŃele-
surile sau aplicaŃiile acestuia:
Percepere =df (1) sesizare a ceva cu ajutorul
simţurilor sau al gândirii; (2) a înţelege, a pricepe
ceva; (3) încasare a unei taxe sau a unui impozit
DefiniŃiile lexicale:
-apar, de regulă, în dicŃionarele explicative ale
unei limbi naŃionale
-prin raportare la utilizarea lor în scriere sau vor-
bire pot fi evaluate ca fiind adevărate sau false
-sub acest aspect pot fi considerate un caz spe-
cial al definiŃiilor reale
231
(2.2) DefiniŃii stipulative: au ca obiect cuvinte sau
expresii “noi” propuse în situaŃii speciale:
i. O descoperire sau invenŃie presupune
(a) introducerea în vocabular a unui cuvânt nou,
ca denumire pentru obiectul (fenomenul)
descoperit sau inventat:
Arie Broca =df zonă a emisferei cerebrale
stângi implicată în controlul vorbirii
• Chirurgul şi antropologul francez Paul Broca
(1824-1880) a descoperit (în 1861):
- funcŃiile acestei zone cerebrale în producerea
limbajului
- faptul că leziunile acestei zone corticale conduc
la afazie 232
(b) adăugarea unui nou sens la cele deja existen-
te, pentru folosirea cuvântului ca denumire a ceva
de interes special într-un domeniu aparte:
ProiecŃie (în psihologie) =df proces prin care se
atribuie altuia (persoană sau obiect) propriile
gânduri, dorinŃe, emoŃii
(c) selectarea unuia din sensurile proprii unui cu-
vânt pentru a fi folosit exclusiv într-un domeniu
particular:
Sensibilitate (în artă) =df capacitatea de a pro-
voca (transmite) emoŃii artistice cu o pondere
semnificativă de emotivitate şi afectivitate
233
(ii) ExistenŃa unei denumiri complicate, provenită
eventual dintr-o altă limbă, presupune introdu-
cerea unei abrevieri:
LSD =df substanŃă psihoactivă foarte puternică,
capabilă să producă alterări extreme ale
conştiinŃei, halucinaŃii, deformări de percepŃie şi
oscilaŃii imprevizibile ale dispoziŃiei psihice
- astfel de definiŃii se numesc “abreviative”, fiind
frecvent folosite şi în psihologie
• Denumirea “LSD”:
- provine din engleză (lysergic acid diethylamide)
- corespunde unui compus sintetic cristalizat,
inventat prin 1950, folosit mai ales în anii 60
234
 Tipuri de definiŃii după definitor
(1)DefiniŃii prin gen proxim şi diferenŃă specifiică:

Hipocamp =df structură cerebrală situată

sub cortexul cerebral, implicată în
consolidarea noilor amintiri
• La alcătuirea definitorului participă:
(i) Genul proxim, redat de cuvintele “structură
cerebrală”
(ii) DiferenŃa specifică, redată de precizările:
- (este) “situată sub cortexul cerebral”
- (este) “implicată în consolidarea noilor amintiri”
235
•Genul proxim:
-reprezintă contextul din care se detaşează defi-
nitul în baza diferenŃei specifice
-poate fi uneori înlocuit de un gen mai depărtat
•DefiniŃiile prin gen proxim şi diferenŃă specifică:
-exprimă în formă lapidară achiziŃiile cunoaşterii
la un moment dat
-sunt un sprijin important în învăŃare
-întrucât sunt prin excelenŃă definiŃii intensionale,
se spune adesea că genul proxim şi diferenŃa
specifică sunt alcătuite din proprietăŃi (note)
fundamentale şi esenŃiale pentru definit. 236
(2) DefiniŃii operaŃionale:
- definitorul trece în revistă diferite teste, probe,
experimente, simptome etc.
-orice element care le satisface este un exemplu
de denotat pentru extensiunea definitului
Anxietate =df maladie psihică în care bolnavul:
- este torturat de ideea că ar fi lipsit de succes, că
ar greşi iremediabil în tot ce face
- este dominat de disconfort şi de ideea că nu ar
putea face faŃă unor dificultăŃi majore
- trăieşte intens teama că l-ar paşte iremediabil un
pericol iminent
237
•După cum se observă, definiŃiile operaŃionale:
-sunt specifice cercetărilor aplicate (prin raportare
la teste, experimente, simptome etc.)
-sunt utile în abordarea şi tratamentul afecŃiunilor
psihice sau de altă natură
-fac trecerea spre definiŃii extensionale (prin
raportare explicită la denotaŃii definitului)
(3) DefiniŃii genetice: definitorul specifică
operaŃiile, procesele, căile etc. prin care iau
naştere definitorul sau denotaŃii acestuia
Medie aritmetică =df valoare statistică obŃinută
astfel: mai întâi, se face suma cifrelor corespunză-
toare scorurilor înregistrate, după care, rezultatul
adunării se împarte la numărul scorurilor 238
•După cum se observă, definiŃiile genetice
-deschid calea spre identificarea (descoperirea)
cauzelor sau spre prezentarea unor modalităŃi de
generare (producere) de denotaŃi ai definitului
-ne arată ce trebuie să facem (cum trebuie să
procedăm) pentru a obŃine un exemplar de denotat
al definitului
(4) DefiniŃiile enumerative: definitorul listează (trece
în revistă) denotaŃii definitului:
DisfuncŃie obsesiv-compulsivă =df tulburare
de anxietate, adică:
(a) idei deranjante şi nedorite apărute periodic,
numite “obsesii”
(b) îndemnuri repetitive şi irezistibile de a realiza
acte stereotipe sau rituale (numite şi “compulsii”)
(c) ambele tipuri de afecŃiuni
239
•Date fiind cunoştinŃele actuale, enumerarea din
definitor este exhaustivă
În multe cazuri, acest fel de enumerare nu este
posibilă:
Psihanalist =df psiholog sau psihiatru, precum: S.
Freud, K.G. Jung, Alf. Adler, M. Klein,
J. Lacane etc
•Oricum, indiferent de tipul de enumerare a
denotaŃilor unui termen, definiŃiile enumerative:
-Sunt exemple de definiŃii extensionale
-Permit indicarea de elemente la care se aplică
numele prin care este redat definitul
-Nu redau proprietăŃi ale acestor elemente
240
•Sub acest aspect, definiŃiile enumerative au va-
loare orientativă, dar nu şi valoare de cunoaştere
deosebită
•Aceeaşi particularitate este întâlnită şi în cazul
unor definiŃii intensionale, cum sunt:
(5) DefiniŃiile prin sinonimie
“Fortuit, adică (=df) neprevăzut, întâmplător
-de regulă, apar în conversaŃii: când se impune
elucidarea înŃelesului cu care este folosit un
cuvânt (o expresie)
-propunerea lor se bazează pe presupoziŃia că
interlocutorul cunoaşte înŃelesul definitorului
-au valoare redusă, deoarece, nu există sinoni-
mie perfectă 241
 Regulile definiŃiei
Corectitudinea şi eficienŃa definiŃiei depind de
respectarea următoarelor reguli:
(1)Regula adecvării: definitorul corespunde
exclusiv întregului definit
(2)Regula afirmării: definitorul exprimă ceea ce
este definitul, nu ceea ce nu este
(3)Regula ireflexivităŃii: pentru orice A, A ≠df A
(4)Regula asimetriei: dacă A =df B, atunci B ≠df A
(5)Regula tranzitivităŃii: dacă A =df B şi B =df C,
atunci A =df C
(6)Regula exactităŃii: definitorul conŃine exclusiv
termeni precişi şi redă explicit şi exact definitul
(nu conŃine termeni vagi, metafore, figuri de
242
stil)
Nerespectarea acestor reguli sau a exigenŃelor
logice fundamentale conduce la definiŃii greşite
(a) Psihologia = disciplină socio-umanistă
df
este un enunŃ adevărat, dar o definiŃie incorectă
(prea largă):
- încalcă regula (1), întrucât ceea ce enunŃă
definitorul său corespunde şi altor discipline
(istoria, sociologia, etica, estetica etc.)
(b) SenzaŃie =df experienŃă conştientă asociată
cu lumina sau sunetul, în calitatea lor de
stimuli foarte simpli
este definiŃie incorectă: încalcă tot regula (1),
fiind prea îngustă (există şi alŃi stimuli simpli)
243
(c) Percepţia ≠ (nu este) proces teoretic de
df
cunoaştere
este definiŃie incorectă: fiind negativă, încalcă
regula (2) (definitorul nu spune ce este definitul)
(d) Psihologia = ştiinŃă a faptelor şi proceselor
df
psihice
este definiŃie incorectă: definitul apare în constru-
cŃia definitorului şi deci, este violată regula (3)
• definiŃia este adevărată, dar din ea nu aflăm nici
ce este “psihologia” şi nici ce sunt “faptele şi pro-
cesele psihice”
• asemenea definiŃii incorecte se numesc “definiŃii
circulare” 244
(e) Cauză =df fenomen căruia îi corespunde un efect
(f) Efect = fenomen căruia îi corespunde o cauză
df

• definiŃiile (e) şi (f) sunt adevărate, dar sunt

incorecte
• ele violează regula (4): definitul lui (e) apare ca
definitor în (f) şi invers, definitul din (f) este
definitor în (e)
• întrucât termenii cauză şi efect sunt corelativi
aceste definiŃii sunt circulare
• din ele nu aflăm nici ce este cauza, nici ce este
efectul
245
(g) Hipnoza = stare psihică indusă artificial
df
asemănătoare somnului, produsă prin sugestie
sau pe alte căi
• DefiniŃia (g) încalcă regula (6):
inexactitatea ei reiese din imprecizia definitorului:
“produsă prin sugestie sau pe alte căi”
• DefiniŃia (g) încalcă şi regula (1):
este prea largă, deoarece o “stare asemănătoare
somnului” poate fi indusă artificial şi prin
anestezie sau prin administrarea anumitor
somnifere
(h) Admiraţia =df un copil al ignoranţei
este enunŃ retoric, dar nu este o definiŃie corectă:
246
ca definiŃie, ea încălcă regula (6)
 Clasificarea
•OperaŃie de repartizare a elementelor din
extensiunea unui termen, după anumite criterii,
în extensiunile altor termeni diferiŃi ca nivel de
generalitate de termenul iniŃial
• În metodologia cercetării, se foloseşte astăzi şi
termenul “taxonomie”, prin care se înŃelege:
- ştiinŃa legilor clasificării, clasificarea elementelor
dintr-un domeniu
- în biologie, taxonomie =df studiul unui grup de
plante sau animale sub aspectul clasificării
•Termenul provine din limba greacă, respectiv,
din taxis: aranjare, ordonare şi nomos: lege
247
 Structura clasificării
• În alcătuirea unei clasificări ireproşabile şi
eficiente întâlnim următoarele trei componente:
(1) Obiectul sau domeniul clasificării, coincide cu
extensiunea termenului iniŃial
(2) Rezultatul clasificării, reprezintă termenii
obŃinuŃi în urma repartizării elementelor
(cuvinte, idei, expresii etc.) aflate în
extensiunea termenului iniŃial
(3) Criteriul de clasificare, care coincide cu
punctul de vedere în baza căruia s-a făcut
repartizarea elementelor date spre clasificare
în clasele obŃinute la punctul (2), respectiv,
pentru a obŃine rezultatul clasificării 248
 Următoarea schemă
Abordări reprezentative
în psihologia actuală

Compor- Cogniti- Bio- Psih- Fenome-

tamentală vistă logică analitică nologică
redă o clasificare cu o singură treaptă de clasifica-
re, în care:
- Abordări reprezentative în psihologia actuală =
obiectul (domeniul) clasificării
- Orientările: comportamentală, cognitivistă, biolo-
gică, psihanalitică şi fenomenologică = rezultatul
clasificării
- Specificul explicării proceselor psihice şi a 249
comportamentului = criteriul de clasificare
•În multe cazuri, clasificarea parcurge mai multe
trepte:
-Termenii-rezultat pe prima treaptă a clasificării
sunt consideraŃi domenii într-o nouă clasificare
ş.a.m.d., de fiecare dată folosind un alt criteriu de
clasificare:
Creier
Central
Sistem Măduva spinării
nervos
Somatic
Periferic
Vegetativ 250
•În cazul primului exemplu de clasificare:
-Am avut o singură treaptă, am folosit un sigur
criteriu de clasificare: specificul explicării proce-
selor psihice şi a comportamentului
•În cazul celui de al doilea exemplu:
-Avem două trepte de clasificare, folosim două
criterii diferite, câte unul pentru fiecare treaptă
-Pe prima treaptă – distincŃia dintre sistem nervos
central şi sistem nervos periferic – criteriul de
clasificare: locaŃia şi alcătuirea acestor sisteme
nervoase
-Pe a doua treaptă, criteriul de clasificare: rolul
respectivelor sisteme în integrarea şi reglarea
funcŃiilor psihice şi fizice ale organismului 251
 Tipuri de clasificare
A. După criteriul de clasificare
(1) Clasificările naturale:
• Criteriul de clasificare coincide cu proprietăŃi de
fond pentru domeniul şi rezultatele clasificării
• Presupun informaŃii temeinice asupra elemente-
lor din domeniul de clasificare
• Au valoare de cunoaştere: conduc la o mai ex-
plicită înŃelegere a domeniului clasificării şi a
varietăŃilor sale
• Cele două feluri de clasificare deja prezentate
sunt exemple de clasificări naturale 252
(2) Clasificările pragmatice
• Criteriul de clasificare este ales în funcŃie de un
scop, fără a coincide neapărat cu proprietăŃi de
fond pentru domeniul şi rezultatele clasificării
• Criteriul are valoare practică:
-permite sistematizarea unui domeniu în vederea
explicitării şi înŃelegerii clare a elementelor sale
-facilitează o prezentare de idei şi o acŃiune
organizată
• Nu sunt definitive şi nu oferă, decât cel mult in-
direct şi fragmentar, informaŃii despre intensiu-
nea termenilor implicaŃi în clasificare
• Clasificarea după alfabet a cuvintelor în dicŃio-
nare, a elevilor în cataloage etc. sunt exemple
de clasificări pragmatice 253
•Cunosc o mare varietate inclusiv după scopul
urmărit pentru valorificarea lor, de pildă: clasifi-
carea absolvenŃilor după ponderea mediilor:
-medii generale între 5 şi 6 = 8%
-medii generale peste 6, dar sub 9 = 81%
-medii generale între 9 şi 10 = 9%
• Astfel de clasificări pot avea valoare orientativă
în diferite faze ale cercetării inductive:
-în stabilirea eşantioanelor (grupuri Ńintă, de con-
trol etc.), în proiectarea testelor şi a experimen-
telor etc.
-în sistematizarea datelor culese prin teste, expe-
rimente etc., pe care se bazează diferite conclu-
zii (preliminare sau finale) 254
B. După rezultatul clasificării
(1) Clasificări dihotomice:
- Din domeniul clasificării, pe baza criteriului ales,
se obŃin doar doi termeni ca rezultat al clasifică-
rii
• În condiŃiile respectării regulilor de clasificare şi
a exigenŃelor logice fundamentale:
- termenii-rezultat ai unei clasificări dihotomice
sunt în raport de opoziŃie contradictorie
• Pe prima treaptă a clasificării sistemului nervos
avem un exemplu de clasificare dihotomică, în
care:
- sistem nervos central şi sistem nervos periferic
sunt termeni în raport de contradicŃie 255
(2) Clasificările politomice
• Clasificarea are ca rezultat cel puŃin trei termeni
• Între termenii-rezultat ai clasificării politomice
există un raport de opoziŃie contrară
• De pildă:
- clasificarea abordărilor reprezentative din psiho-
logia actuală (primul exemplu de clasificare)
este o clasificare politomică
- termeni corespunzători explicaŃiilor comporta-
mentală, cognitivistă, biologică, psihanalitică şi
fenomenologică sunt în raport de opoziŃie con-
trară
• Clasificările politomice pot atinge un grad ridicat
de complexitate 256
 Nembutal
Barbiturice Secobarbital
Sedative Alcoolice Etanol
Opiul Codeina
Narcotice Derivaţii opiului Heroina
Metadona Morfina
Benzedrina
Amfetamine Dexetrina
Cocaina Metadrina
SubstanŃe Stimulente
Cofeina
psihoactive Nicotina
LSD
Halucinogene Feniclidina (PCP)
Mescalina
Psilocibina

Canabis Marijuana
Haşiş
257
 Reguli (exigenŃe logice) de clasificare
(1) Regula unicităŃii şi exactităŃii criteriului: pe fie-
care treaptă a clasificării, se foloseşte un singur
criteriu precis (criteriul nu trebuie să fie vag)
(2) Regula reuniunii: pe fiecare treaptă, reuniu-
nea termenilor-rezultat este extensional identică
cu domeniul clasificării
(3) Regula intersecŃiei: pe fiecare treaptă, terme-
nii-rezultat sunt în raport de opoziŃie
(4) Regula omogenităŃii intensionale: pe fiecare
treaptă, elementele din extensiunea fiecărui ter-
men-rezultat se caracterizează predominant prin
aceleaşi proprietăŃi (între aceste elemente nu
există diferenŃe substanŃiale) 258
 Principalele erori de clasificare
•Regulile de clasificare se presupun reciproc: ne-
respectarea unora atrage nerespectarea altora
•O clasificare a populaŃiei după cetăŃenie şi, toto-
dată după sex:
-încalcă regula (1): primul dintre criterii nu este
suficient de precis şi, totodată, pe aceeaşi
treaptă s-au folosit simultan două criterii
(cetăŃenia şi sexul)
-încalcă, de asemenea, regula (3), întrucât
termenii-rezultat nu sunt în raport de opoziŃie:
automat, există elemente proprii extensiunilor a
cel puŃin doi termeni-rezultat, de pildă, cei cu259
dublă cetăŃenie
-încalcă şi regula (4): dacă după criteriul cetăŃe-
niei extensiunea unui termen-rezultat ar putea fi
omogenă, după criteriul sexului va fi neomogenă
(ar include, deopotrivă, bărbaŃi şi femei)
•Clasificarea populaŃiei după criteriul relaŃii inter-
personale poate încălca regula (2), adică ar fi
incompletă:
-dacă ea s-ar limita la doar doi termeni-rezultat:
persoane care se atrag şi persoane care se
resping
-dacă ea nu ar conduce şi la termenul-rezultat
persoane reciproc indiferente
-mai exact, ar lăsa neclasificate elemente din
domeniului (obiectul) clasificării 260
•Sub aspect practic:
-Unele clasificări sunt incomplete datorită lacune-
lor de cunoaştere
-Clasificarea elementelor chimice în Tabloul lui
Medeleev a fost de la început incompletă:
tabelul conŃinea o serie de “căsuŃe” libere
-Psihologia dezvoltării clasifică persoanele după
vârstă în copii, preadolescenŃi, adolescenŃi etc.
şi nu exclude posibilitatea eludării regulii (3): ca
doi termeni-rezultat să conŃină cel puŃin un
element comun
-Să ne reamintim că diferitele categorii de vârstă
cu care operează nu doar psihologii sunt termeni
vagi, iar fără precizări speciale, vârsta este un
criteriu imprecis 261
•O clasificare care respectă integral regulile de
clasificare este, sub aspect practic:
-o clasificare ideală, un etalon care în multe ca-
zuri este dificil de atins
-desconsiderarea abaterilor de la regulile sau
exigenŃele logice de clasificare generează
confuzii şi poate afecta grav concluziile
desprinse pe baza lor
• ExigenŃele gândirii critice impun:
- cunoaşterea felurilor şi a regulilor clasificării
- evaluarea clasificărilor realizate în raport cu
aceste reguli, pentru a stabili exact:
- ce neajunsuri prezintă, în ce fel trebuie valorifi-
cate sau chiar amendate 262
VI. RAłIONAREA DEDUCTIVĂ

A. RaŃionarea silogistică
B. RaŃionarea propoziŃională

263
 A. RaŃionarea silogistică
1. Argumentarea silogistică
2. PropoziŃiile categorice în logica tradiŃională şi
în gândirea critică
3. Raporturile dintre propoziŃiile categorice
4. Conversiunea şi obversiunea propoziŃiilor
categorice
5. Argumentele silogistice şi gândirea critică
6. Psihologia raŃionării silogistice
264
 Argumentarea Silogistică
•A fost descoperită, analizată şi prezentată de
Aristotel (384-322 î.Hr.), considerat fondatorul
logicii ca ştiinŃă
•Cu perfecŃionările datorate logicienilor medievali,
a reprezentat până la finalul secolului al XIX-lea
partea de bază a logicii tradiŃionale
•Este o preocupare principală pentru psihologia
raŃionării; argumentul redat de următorul text:
Întrucât româna este o limbă romanică şi toate
limbile romanice sunt de origine latină, rezultă
că, româna este o limbă de origine latină
este un exemplu de silogism 265
 PropoziŃiile categorice
•Premisele şi concluzia oricărui argument
silogistic sunt propoziŃii categorice, care cunosc
patru forme fundamentale:
Structură Formulă Denumire
ToŃi A sunt B AaB Universal afirmativă
Unii A sunt B AiB Particular afirmativă
Nici un A nu e B AeB Universal negativă
Unii A nu sunt B AoB Particular negativă
•În aceste formule/structuri, A şi B desemnează
termeni cu funcŃii logice diferite: despre A se
enunŃă că este sau că nu este B 266
•Folosind vocabularul logicii tradiŃionale:
- A este numit “subiect logic”, iar B “predicat
logic”
•În afara acestor doi termeni în structura
propoziŃiilor categorice mai apar:
(i) afirmaŃia şi negaŃia, operaŃii care exprimă
raporturi logice dintre termenii A şi B
(ii) cuantorii, amplasaŃi ca prefix al subiectului
logic, arată dacă afirmarea sau negarea
predicatului logic vizează sau nu toate
elementele din extensiunea subiectului logic
•În structurile/formulele menŃionate apar:
- cuantorul universal (“toŃi”, “nici un”) sau cel
particular (“unii”, “unele”), numit şi “existenŃial”
267
Din perspectiva gândirii critice:
• Cuantorii prezentaŃi sunt consideraŃi ca
fundamentali şi caracteristici logicii clasice
• În cazul afirmativelor, cuantorul universal poate
fi redat în limba română şi prin alte cuvinte:
“oricare”, “orice”, “fiecare” etc.
• În cazul negativelor, cuantorul universal este
redat de cuvinte ca: “nici unul”, “nici un”, “nici
una” etc.
• În cazul particularelor, afirmative sau negative,
se folosesc cuvinte ca “unii”, “unele”, “există cel
puŃin un (una)” etc.
- sensul acestor cuvinte este “măcar un A, posibil
chiar toŃi A sunt/nu sunt B”
268
(1) cuantori plurativi, de pildă: “aproape toŃi/nici
unul”, “cei prezenŃi/absenŃi”, “mulŃi”, “puŃini” ş.a.
• Sensul acestor cuvinte este “cel puŃin un A
este/nu este B”, în principiu fiind exclus ca:
ToŃi A să fie/să nu fie B
(2) cuantori restrictivi, precum cei din propoziŃiile
Numai unii A sunt/nu sunt B
Numai A este/nu este B
• Din înŃelesul cuvintelor “numai unii” reiese că:
- adevărul uneia din particulare impune adevărul
celeilalte
- propoziŃiile Numai unii A sunt B şi Numai unii A
nu sunt B sunt împreună adevărate
269
•ApariŃia doar a cuantorului restrictiv “numai”
impune o interpretare specială:
(1) PropoziŃia afirmativă
Numai A este B
sugerează că ceea ce este altceva decât A nu
este B şi devine o universal afirmativă de forma:
ToŃi B sunt A
(2) PropoziŃia negativă
Numai A nu este B
sugerează că ceea ce nu este A ar putea fi totuşi
B şi devine o universal negativă de forma:
Nici un A nu este B 270
•În concluzie, cuantorii plurativi şi cei restrictivi:
- sunt reductibili la cuantori universali (“toŃi”, “nici
unul”), respectiv, existenŃiali (“unii”, “unele”) –
consideraŃi ca fundamentali
- cuantorii plurativi sau restrictivi apar doar cazuri
speciale de argumentare
•În principal, argumentarea silogistică se derulea-
ză:
- pe fondul cuantorilor universali şi existenŃiali
fundamentali, deci al propoziŃiilor categorice
universale şi particulare, afirmative sau negative
de forma: AaB, AeB, AiB şi AoB
- în funcŃie de raporturile logice dintre aceste
propoziŃii şi de posibilele lor transformări 271
 Raporturi logice între propoziŃiile categorice
• Au o importanŃă aparte în argumentarea silogistică
şi sunt de două feluri:
I.Raporturi de opoziŃie
(1)Universalele de calitate diferită (AaB şi AeB)
nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună
false; acest raport de opoziŃie:
- este numit “raport de contrarietate”
- este guvernat de principiul non-contradicŃiei
- îi corespunde o incompatibilitate între propoziŃiile
categorice universale
(2)Particularele de calitate diferită (AiB şi AoB)
nu pot fi împreună false, dar pot fi împreună
adevărate; acest raport de opoziŃie
- este numit “raport de subcontrarietate”
- îi corespunde o disjuncŃie neexclusivă între
propoziŃiile categorice particulare 272
(3) O universală şi o particulară de calitate diferită
(AaB cu AoB, respectiv, AeB cu AiB) nu pot fi
împreună nici adevărate şi nici false; acest raport de
opoziŃie:
-este numit “raport de contradicŃie” şi este guvernat
de principiul terŃului exclus
-îi corespunde o disjuncŃie exclusivă între propoziŃii
categorice diferite şi prin cantitate şi prin calitate
II. Raportul de subalternare:
-se manifestă între universale şi particulare de
aceeaşi calitate (între AaB şi AiB, respectiv, între
AeB şi AoB); mai exact:
-adevărul universalei impune cu necesitate adevărul
particularei de aceeaşi calitate
-falsitatea particularei impune cu necesitate falsitatea
273
universalei de aceeaşi calitate
 Pătratul logic
Contrarietate
(Imposibil ambele adevărate) E
A

(Adevărat E duce la adevărat

(Adevărat A duce la adevărat

iar fals O impune fals E)

iar fals I impune fals A)

Subalternare
Subalternare

ContradicŃie
(Imposibil ambele aceeaşi valoare)

adev
adev

O,
I,

I O
Subcontrarietate
(Imposibil ambele false) 274
OperaŃiile logice din alcătuirea propoziŃiilor catego-
rice (cuantorii, afirmaŃia şi negaŃia) influenŃează
- extensiunea termenilor din structura propoziŃiilor
categorice
(1) Subiectul logic vizat de cuantorul universal este
considerat în toată extensiunea sa (ca “distribuit”)
(2) Subiectul logic vizat de cuantorul particular este
considerat doar într-o parte a extensiunii sale (ca
“nedistribuit”)
(3) AfirmaŃia face ca extensiunea predicatului logic
să fie considerată doar parŃial (ca “termen nedistri-
buit”)
(4) NegaŃia face ca predicatul să fie considerat în
275
toată extensiunea sa (ca “termen distribuit”)
Principalele transformări la care pot fi supuse
propoziŃiile categorice:
- depind de distribuirea termenilor
- sunt cunoscute în logica tradiŃională sub numele
de “inferenŃe imediate”
- permit deducerea unei propoziŃii categorice
numită “concluzie” dintr-o alta, numită “premisă”
• Validitatea (corectitudinea logică a) inferenŃelor
imediate depinde de respectarea următoarei
reguli de deducŃie:
Orice termen nedistribuit în premisă nu
trebuie să apară ca distribuit în concluzie
276
 Conversiunea propoziŃiilor categorice
- se realizează prin schimbul reciproc de poziŃie şi
de rol logic al termenilor din structura premisei
Dacă premisa este de forma A–B
concluzia va fi de forma B–A
-De exemplu, dacă premisa coincide cu propoziŃia
categorică Reprezentarea conceptuală este
reprezentare cognitivă categorială
unde: A = reprezentare conceptuală, iar B = re-
prezentare cognitivă, concluzia conversiunii va fi
Reprezentarea cognitivă categorială
este reprezentare conceptuală 277
Respectarea regulii de deducŃie pentru inferenŃe
imediate permite doar următoarele conversiuni
valide AaB devine BiA
AiB devine BiA
AeB devine BeA
Din tabel reiese:
• Universal afirmativele se convertesc în particular
afirmative, întrucât B este nedistribuit în premisă
• În particular afirmative şi în universal negative, A
şi B au exact aceeaşi extensiune: premisa şi
concluzia conversiunii sunt acelaşi tip de propoziŃii
• Particular negativele sunt neconvertibile, întrucât
în premisă A este nedistribuit
• În concluzie A ar fi un predicat distribuit şi ar fi278
încălcată regula de deducŃie menŃionată
 ObservaŃii speciale asupra conversiunii
propoziŃiilor categorice
(1) A spune că A şi B au exact aceeaşi
extensiune înseamnă că A şi B sunt termeni
aflaŃi în raport de identitate extensională
- de pildă, termenii reprezentare conceptuală şi
reprezentare cognitivă categorială se află în
raport de identitate extensională
- situaŃie excepŃie: uneori termenii universal
afirmativei au exact aceeaşi extensiune, caz în
care, prin conversiune
AaB devine BaA
(2) Orice altă abatere de la regula de deducŃie
menŃionată conduce la erori logice 279
(3) La nivel general, avem doar două feluri de
conversiuni valide
• Conversiune simplă: universal negativele şi
particular afirmativele produc concluzii de
acelaşi tip cu premisa de la care s-a plecat
• Conversiune prin accident: dintr-o premisă
universal afirmativă se obŃine o concluzie
particular afirmativă
(4) Conversiunea simplă a universal afirmativei
este o excepŃie de la regulă şi presupune că:
- termenii A şi B au exact aceiaşi extensiune
- fapt ce reiese din intensiunea termenilor impli-
caŃi în conversiune şi nu din regula de deducŃie
280
specifică conversiunii
 Obversiunea propoziŃiilor categorice
•Se realizează prin două transformări simultane:
(i) Dacă premisa este afirmativă, din ea se obŃine
o propoziŃie negativă, iar dacă premisa este
negativă, concluzia obversiunii va fi afirmativă
(ii) Termenul cu rolul de predicat logic în premisă
este înlocuit în concluzie cu contradictoriul său
•De pildă, dacă avem ca premisă propoziŃia:
Efectul cinetic este aparenŃa mişcării
unui punct fix
concluzia obŃinută prin obvesiune, va fi propoziŃia:
Efectul cinetic nu este aparenŃa nemişcării
unui punct fix 281
 Obversiunea:
• Este independentă de regula extensiunii
termenilor (regula de deducŃie specificată)
• Se aplică în cazul tuturor tipurilor de propoziŃii
categorice (1) AaB devine Ae~B
(2) AiB devine Ao~B
(3) AeB devine Ao~B
(4) AoB devine Ai~B

• De fiecare dată, ea produce o concluzie

echivalentă cu premisa din care a fost derivată
Obs.În cazul conversiunii, echivalenŃa dintre
premisă şi concluzie se conservă doar în cazul
conversiunii simple 282
 Silogismul
• Reprezintă, în principiu, un tip de raŃionare
accesibil şi frecvent folosit de persoanele fără
competenŃe speciale de logică
• Continuă să fie o preocupare principală pentru
psihologia raŃionării
• Este un tip de argument deductiv simplu, din
categoria “inferenŃelor mediate” a cărui schemă de
inferenŃă apare astfel:
Ideea câştigului la loterie este convingere subiectivă
Orice convingere subiectivă este o iluzie
Ideea câştigului la loterie este o iluzie
-este un exemplu de silogism în care premisele şi
concluzia sunt propoziŃii categorice universal 283
afirmative
•Acestui argument silogistic îi este proprie
următoarea schemă de inferenŃă:
Oricare A este C AaC
Oricare C este B sau doar simbolic CaB
Oricare A este B AaB
Aici, premisele şi concluzia sunt propoziŃii
categorice universal afirmative, iar:
- A = câştigul la loterie
- B = iluzie
- C = convingere subiectivă
Din aceste scheme reiese că C apare în ambele
premise, nu însă şi în concluzie, motiv pentru care:
- premisele devin un temei unitar pentru concluzie,
iar logica tradiŃională îl numeşte pe C “termen 284
mediu”
•În funcŃie de premisele (informaŃiile) disponibile
şi de concluzia dorită:
- în argumentarea silogistică sunt implicate şi alte
tipuri de propoziŃii categorice
- argumentarea silogistică se poate derula şi prin
alte scheme de raŃionare
•La nivel general, există patru scheme
fundamentale de argumentare silogistică,
cunoscute şi sub numele de “figuri silogistice”:
A-C A-C C-A C-A
C-B B-C C-B B-C
A–B A–B A–B A–B
(1) (2) (3) (4) 285
 Figurile silogistice
• Se diferenŃiază între ele, după poziŃia (rolul)
termenului mediu în premise
• Nu există ca atare, ci în forme speciale de
raŃionare, rezultate prin specificarea propoziŃiilor
categorice cu rolul de premise şi de concluzie în
fiecare caz în parte
• În fiecare figură silogistică pot fi construite 64 de
argumente silogistice diferite, deci în total 256
de astfel de argumente şi chiar 512 dacă avem
în vedere şi posibilitatea conversiunii concluziei
• Dintre acestea, avem doar 19 scheme
principale de argumentare silogistică validă, la
care pot fi adăugate alte 5 scheme secundare
286
valide de argumentare silogistică
 CondiŃii generale de validitate
în argumentarea silogistică
(1) În cel puŃin una premise, termenul mediu apare în
toată extensiunea sa (este distribuit)
(2) Nici unul dintre termenii concluziei nu are o
extensiune mai mare decât în premisa din care
provine
(3) Cel puŃin una dintre premise este afirmativă
(4) Când una dintre premise este negativă, concluzia
nu poate fi afirmativă
(5) Când ambele premise sunt afirmative, concluzia
nu poate fi negativă
(6) Cel puŃin una dintre premise este universală
(7) Când una dintre premise este particulară, 287
concluzia nu poate fi universală
•Legat de raŃionarea curentă, gândirea critică
presupune schemele de raŃionare silogistică şi
condiŃiile lor de validitate
- drept criteriu indispensabil în evaluarea
validităŃii argumentelor silogistice
•În raŃionarea curentă argumentele silogistice,
valide sau nu, apar deseori în forme particulare:
(1) Cuantorii aflaŃi în alcătuirea premiselor sau a
concluziei nu apar în formă standard, de pildă:
- se spune
Ideea câştigului la loterie este o iluzie
şi nu
Orice idee de câştig la loterie este o iluzie 288
în loc de Unii psihologi sunt medici se spune:
Printre psihologi se află şi medici
(2) Frecvent, în locul unui argument complet, este
formulată explicit doar concluzia
Ideea câştigului la loterie este o iluzie
sau doar premisele, nu mereu în ordine standard
Ideea câştigului la loterie este convigere subiectivă,
însă orice convingere subiectivă este o iluzie
iar deseori numai una dintre premise şi concluzia
Ideea câştigului la loterie este o iluzie, pentru că
orice convingere subiectivă este o iluzie
(3) Alteori, silogismele oferite sunt incorecte 289
De regulă, argumentele incorecte apar în discuŃii,
controverse, dezbateri, discursuri publice, mate-
riale de presă etc. şi se datorează fie lipsei de
informaŃii, fie unor intenŃii dubioase
Fie, de pildă, următorul text:
Toate guvernele demne de respect permit cetăŃeni-
lor să nu fie de acord cu politicile guvernului. Nici
un guvern demn de respect nu lasă însă minorită-
Ńile neprotejate. Deci, orice guvern care protejea-
ză minorităŃile permite critica politicilor sale
Acest text conŃine un silogism a cărui concluzie
este o universal afirmativă de forma AaB în care
A=guvern care protejează minorităŃile, iar B =
290
guvern care permite critica politicilor sale
•Textul anterior cuvântului “deci” – care este indica-
tor de concluzie – redă premisele silogismului
• În premise, apare termenul mediu – pe care îl
notăm cu C = “guvern demn de respect” – şi
termenii concluziei, care însă sunt redaŃi prin
cuvinte diferite:
- astfel, expresia “guvern care lasă minorităŃile ne-
protejate” corespunde lui ~A, şi deci, una din pre-
mise – “Nici un guvern demn de respect nu lasă
minorităŃile neprotejate” – este de forma Ce~A
-transformată prin obversiune, această premisă
devine “Orice guvern demn de respect protejează
minorităŃile”, adică o universal afirmativă de forma
CaA în care A apare la fel ca în concluzie 291
•Legat de B, să reŃinem că în premisa aflată în
prima parte a textului se spune: “Toate guverne-
le demne de respect permit cetăŃenilor să nu fie
de acord cu politicile lor”
- cum “a permite să nu fi de acord” este logic
echivalent cu “a permite să critici”
- această premisă poate fi reformulată astfel:
“Toate guvernele demne de respect permit
critica politicilor lor”, deci formula CaB
va corespunde tocmai acestei premise.
• Ca atare, silogismului analizat îi CaB
va fi caracteristică următoarea CaA
schemă de inferenŃă: AaB 292
 Acest silogism
•Este un exemplu de argument deductiv nevalid
•Conform schemei sale de raŃionare:
- în calitate de subiect al concluziei, termenul A
este considerat în toată extensiunea sa (conclu-
zia este propoziŃie categorică universală)
- în premisa din care provine, termenul A are rolul
de predicat logic al unei afirmative şi apare doar
într-o parte a extensiunii sale, deoarece premisa
în cauză este de forma CaA
•Prin urmare, silogismul analizat violează
condiŃia (2) de validitate pentru silogisme
293
 Psihologia raŃionării silogistice
• Până spre sfârşitul secolului XX, a acordat o
atenŃie deosebită şi aproape exclusivă raŃionării
silogistice
• După cum s-a precizat, premisele şi concluzia
unui silogism sunt exclusiv propoziŃii categorice
• Principalele trăsături ale propoziŃiilor categorice:
-conŃin câte un singur cuantor care vizează direct
subiectul logic al propoziŃiei
- cei doi termeni din alcătuirea sa sunt absoluŃi:
extensiunea lor reprezintă o clasă de indivizi
gândiŃi independent unul de altul 294
•Începând din a doua jumătate a secolului al XX-
lea, psihologia raŃionării
- a început să studieze şi alte tipuri de argumente
deductive folosite frecvent în raŃionarea curentă
- în noile argumente studiate, cel puŃin o premisă
sau concluzia este propoziŃie complexă
•Principalele trăsături ale propoziŃiilor complexe:
- conŃin mai mult de un singur cuantor şi chiar mai
mult de doar doi termeni
- cel puŃin unul dintre termenii săi este relativ:
extensiunea sa vizează perechi, triplete etc. de
indivizi în baza unei relaŃii dintre aceştia
295
 Din moment ce toate cercurile sunt figuri
geometrice, rezultă că, oricine desenează
cercuri desenează figuri geometrice
este un argument deductiv în care premisa este
propoziŃie categorică, iar concluzia este propoziŃie
complexă
• În această propoziŃie complexă avem:
- mai mult de un cuantor: cel universal (oricine)
care se referă la desenatori şi două apariŃii ale
cuantorului existenŃial (există) care vizează ceea
ce este desenat (un cerc, respectiv, o figură
geometrică)
- un termen relativ: “desenează” trimite la o
pereche de indivizi (desenatorul şi obiectul desenat
296
de el)
Ipoteze contrare în psihologia raŃionării silogistice
1.Teoria regulilor de inferenŃă (L.J. Rips,1994,The
Psychology of Proof, Cambridge, Mass. MIT),
numită şi “teoria logicii mentale”:
-susŃine că raŃionarea silogistică se realizează în
baza unor reguli de inferenŃă proprii minŃii umane
• De pildă, fiind date premisele:
Orice afecŃiune psihică este tulburare mentală
Unele spaime sunt afecŃiuni psihice
o astfel de regulă de inferenŃă îi permite
raŃionatorului să obŃină automat concluzia
Unele spaime sunt tulburări mentale
297
 Teoria regulilor de inferenŃă mai susŃine:
• Că prejudecăŃile, opiniile, credinŃele etc.
raŃionatorului
- pot fi o cauză a greşitei interpretări a premiselor
- pot acŃiona ca “cenzor” al concluziei, iar dacă ea
ofensează vederile raŃionatorului, poate duce
chiar la refuzul acesteia
• Că părerile raŃionatorului nu pot afecta deloc
derivarea concluziei din premise, deoarece:
- aceste reguli de inferenŃă, deşi diferă de cele
propuse de logica clasică, nu sunt deloc
influenŃate de credinŃele şi convingerile
raŃionatorului 298
•Pe scurt, teoria regulilor de inferenŃă presupune
că în raŃionarea silogistică naivă, într-un singur
pas deductiv, sunt concentrate trei reguli de
inferenŃă:
(1) Date fiind premisele, sunt neglijaŃi cuantorii
acestora
(2) Pe baza raporturilor logice dintre termenii
premiselor este derivat raportul logic dintre
termenii concluziei
(3) Este formulată concluzia, inclusiv cuantorul
specific ei
Obs. AdepŃii teoriei modelelor mentale precizează
că în acest fel nu sunt acoperite toate aspectele
299
raŃionării silogistice
•Aceste reguli de inferenŃă vizează prioritar
raporturile extensionale dintre termenii
premiselor, respectiv, dintre cei ai concluziei unui
argument silogistic:
- în AaB = A este inclus în B
- în AeB = termeni A şi B sunt opuşi, (ei nu
au nici un element comun)
- în AiB = termenii A şi B se suprapun cel
puŃin parŃial (se intersectează)
- în AoB = termenii A şi B se opun parŃial: cel
puŃin o parte din extensiunea lui A este
distinctă de întreaga extensiune a lui B
300
• IniŃial, experimentele psihologice asupra
raŃionării silogistice:
- au fost umbrite de erori metodologice
- de pildă, subiecŃii erau puşi să evalueze
concluzii deja obŃinute, dacă ele au fost derivate
valid sau nu
- în acest fel nu era testată capacitatea lor de a
raŃiona silogistic (de a deriva singuri concluzii
silogistice)
• Trecerea ulterioară la experimente ce testează
aptitudinile subiecŃilor de raŃionare silogistică:
- a pus în evidenŃă existenŃa unor dificultăŃi de
raŃionare de la o figură silogistică la alta.
301
DiferenŃe de dificultate între figurile silogistice

Figuri silogistice A- C A- C C-A B-C

C-B B-C C-B C-A
Procent concluzii 51% 35% 22% 48%
valide
Erori: nu rezultă 4% 34% 34% 11%
valid o concluzie
Durată
răspunsuri 11,6 18,7 22,1 12,9
corecte în
secunde
302
•Din tabelul prezentat reiese că dificultăŃile majo-
re apar în figurile 2 şi 3
•La argumentele construite în aceste două figuri
silogistice :
- apare cel mai mare procent de erori de forma
“nu rezultă valid nici o concluzie”
- apare cea mai mare durată pentru descoperirea
unui răspuns
•Sub ambele aspecte, competenŃele de raŃionare
cu argumente construite în figurile 1 şi 4 s-au do-
vedit mai bune
•Pentru facilitarea rezolvărilor, toate silogismele
au fost astfel construite încât:
- prin poziŃia sa termenul mediu să faciliteze tran-
sferul informaŃiei de la premise la concluzie 303
2. Teoria modelelor mentale (Ph. N. Johnson-Laird,
R.M.J. Byrne, Deduction,1991, Lawrence Erlbaum
Associates Publishers, Hove&London UK, Hills-
dale USA; J. Oakhill, A.Garnham (Eds), 1996,
Mental Models in Cognitive Science, Mahwah NJ,
Lawrence Erlbaum Associates, Hove, Sussex, UK)
• În general, teoria modelelor mentale consideră:
- că raŃionarea nu se realizează sub forma folosirii
unor reguli de inferenŃă, chiar dacă acestea sunt
diferite de cele propuse de logica clasică
- că atât performanŃele, cât şi eşecurile raŃionării
naive se datorează utilizării unor mijloace
semantice specifice 304
Conform teoriei modelelor mentale, în raŃionare
sunt parcurse trei etape:
(1) Prin contactul cu premisele, în mintea raŃiona-
torului se produc anumite modele mentale
(ideale)
• Aceste modele mentale corespund:
- felului în care raŃionatorul pricepe “lumea”
redată de premisele argumentului
- capacităŃii raŃionatorului de a înŃelege complet
sau nu, ori chiar incorect, ceea ce se spune în
premisele argumentului
305
(2) Pe baza modelelor mentale care corespund
premiselor
- raŃionatorul naiv “produce”, mai întâi, modelul
mental al concluziei şi apoi, pe baza lui, conclu-
zia ce i se pare firească
(3) RaŃionatorul caută contra-exemple:
- adică, modele mentale care ar infirma modelul
mental al concluziei produsă de el pe baza celor
corespunzătoare premiselor
•În situaŃia în care el nu găseşte
- nici un contra-exemplu, nimic care infirmă con-
cluzia
- va aprecia că silogismul este valid şi va accepta
concluzia produsă de el 306
•Teoria modelelor mentale explică şi analizează
cauzele diferitelor erori şi neajunsuri din
raŃionarea naivă:
(1)Conversiunea greşită a propoziŃiilor categorice:
• După modelul particularelor afirmative şi al
universalelor negative care se convertesc în
acelaşi tip de propoziŃie categorică, mai exact:
- AiB se converteşte în BiA, iar AeB se conver-
teşte în BeA
• Se consideră eronat:
- că şi universal afirmativele se convertesc
totdeauna în universal afirmative
- că şi particularele negative sunt convertibile 307
(2) Efectul figurativ (ordonarea termenilor din pre-
misele unei figuri silogistice)
•Fără a Ńine seama de tipul de propoziŃii cu rol de
premise, raŃionatorii naivi sunt automat tentaŃi:
-ca din premise de forma A-C şi C-B să obŃină
concluzii de forma A-B
-ca din premise de forma B-C şi C-A să obŃină
concluzii de forma B-A, apreciind că ordinea pre-
miselor nu este importantă, ci cea a termenilor,
pentru că permite tranzitivitatea
•Pe de altă parte, din premise de tipul AeC şi
CaB se obŃine o singură concluzie validă: BoA
- dar, întrucât această concluzie nu rezultă ca un
308
efect al tranzitivităŃii, obŃinerea ei este dificilă
Oricum, deşi uneori premisele sugerează o tran-
zitivitate (prin poziŃia termenilor):
- argumentul nu este totuşi logic-apt să producă o
concluzie validă; de pildă, premisele:
ToŃi românii sunt vorbitori de limbă română
Unii vorbitori de limbă română sunt spanioli
par să conducă la concluzia
Unii români sunt spanioli
•Acest silogism este însă nevalid. ExplicaŃia este:
deşi prin poziŃia sa termenul mediu, adică C,
sugerează tranzitivitatea, în ambele A a C
premise extensiunea lui C este CiB
incompletă, după cum se poate A i B 309
observa şi din schema alăturată
(3) PrezenŃa cuantorului “numai” produce
neclarități, privind:
- interpretarea corectă a premiselor
- stabilirea concluziei ce derivă din premise
•Experimentele realizate au evidenŃiat următoarele
aspecte:
1. Dacă ambele premise îl conŃin pe “numai”, doar
16% dintre concluzii l-au conŃinut, în timp ce 45%
dintre concluzii au conŃinut cuantorul “toŃi”
2. Dacă o singură premisă conŃine cuantorul
“numai”, doar 2% dintre concluzii l-au preluat
•Experimentul arată că în raŃionarea naivă
argumentarea deductivă:
- depinde prioritar de conŃinutul premiselor şi de
felul în care ele sunt înŃelese de către raŃionator310
- nu depinde de schema formală de argumentare
(4) Principiul “economicităŃii cognitive”
- este caracteristic, de regulă, raŃionării naive
- constă în faptul că raŃionatorul obişnuit tinde
spre o concluzie cât mai economică cu putinŃă,
chiar dacă premisele îi permit mai mult
•Conform acestui principiu, raŃionatorii obişnuiŃi:
- Evită riscul unor exagerări nejustificate prin
intermediul concluziei
- Nu evită riscul de a formula o concluzie mai
săracă decât cea care de fapt poate fi derivată
valid din premisele existente
311
 B. RaŃionarea propoziŃională
1. PropoziŃii compuse şi operatori propoziŃionali
2. Perspectiva gândirii critice asupra operatorilor
propoziŃionali
3. Argumentele ipotetico-categorice şi gândirea
critică
4. Argumentele disjunctivo-categorice şi gândirea
critică
5. Cercetări psihologice asupra raŃionării
propoziŃionale
6. InteligenŃă naturală (IN) şi inteligenŃă artificială
(IA)
7. RaŃionarea monotonică şi raŃionarea non-
monotonică 312
 Operatorii propoziŃionali
• Sunt proprii IN şi servesc producerii propoziŃiilor
compuse din alte propoziŃii (în anumite cazuri, se
numesc “conectori propoziŃionali”)
• Ei transformă adevărul sau falsitatea propoziŃiilor
la care se aplică în valoarea de adevăr a propo-
ziŃiei compuse pe care au produs-o
• De pildă, în propoziŃia compusă adevărată
Nu este adevărat că 2+2=5
cuvintele “nu este adevărat că” exprimă negaŃia,
operator propoziŃional aplicat la o propoziŃie falsă
(2+2=5)
• În propoziŃia compusă falsă
Nu este adevărat că 2+2=4
acelaşi operator propoziŃional se aplică unei
propoziŃii adevărate (2+2=4) 313
 PropoziŃiile compuse
• Adevărul sau falsitatea unei propoziŃii compuse:
- depinde de operatorul aflat în alcătuirea sa şi de
adevărul sau falsitatea propoziŃiilor vizate de acel
operator
• De pildă, negaŃia a produs o propoziŃie compusă
adevărată dintr-o propoziŃie falsă şi invers, o
propoziŃie compusă falsă dintr-o propoziŃie adevărată,
ceea ce nu este valabil pentru orice operator
• În logica propoziŃională bivalentă pot fi definiŃi 17
operatori propoziŃionali, dintre care:
- 16 produc o propoziŃie compusă din alte două propo-
ziŃii mai simple, iar unul singur (negaŃia) produce o
propoziŃie compusă dintr-o singură propoziŃie
• Operatorii propoziŃionali şi propoziŃiile compuse
produse de ei, numite şi “funcŃii de adevăr”, se
314
definesc prin tabele de adevăr
•De regulă, în raŃionarea obişnuită sunt folosiŃi
operatorii definiŃi în următoarele tabele de adevăr:
(0) (1) (2) (3) (4) (5) (6)
p q p&q pVq pWq p ⊃ q p ≡ q p ~p
1 1 1 1 0 1 1 1 0
1 0 0 1 1 0 0 0 1
0 1 0 1 1 1 0
0 0 0 0 0 1 1
•În tabelul din stânga apar operatori de două propo-
ziŃii: (1) – conjuncŃia, (2) – disjuncŃia, (3) – disjuncŃia
exclusivă, (4) – condiŃionalul, (5) – echivalenŃa
•În cel din dreapta, coloana (6), apare negaŃia, adică
singurul operator aplicabil la o singură propoziŃie 315
• Gândirea critică distinge exact şi clar între două
feluri de disjuncŃie explicit definite în tabelul din
stânga
• Coloana (2) redă o disjuncŃie numită şi “disjuncŃie
neexclusivă”, cum ar fi şi cea care apare în enunŃul:
Tulburarea de anxietate este obsesivă sau compulsivă
- Ea arată că cel puŃin una din afecŃiuni este proprie
unui bolnav anxios, dar nu exclude posibilitatea ca
el să sufere de ambele afecŃiuni
• Coloana (3) redă o disjuncŃie exclusivă, prezentă şi
în enunŃul Pacientul este bolnav sau sănătos
din care reiese cu siguranŃă că doar una din variante
este adevărată şi că nu este posibil ca ambele să
316
fie false
•În raŃionarea obişnuită sunt frecvent folosite
disjuncŃia neexclusivă, conjuncŃia şi negaŃia , iar
explicaŃia este următoarea:
- fie combinaŃia conjuncŃie şi negaŃie, fie cea dintre
disjuncŃie şi negaŃie, poate reda orice alt operator:
(1) (p ⊃ q) =df ~(p & ~q)
defineşte condiŃionalul [coloana (4)] prin conjuncŃie
şi negaŃie: arată că acest operator nu este
adevărat pentru p = 1 şi q = 0, iar formula
(2) (p ⊃ q) =df (~p V q)
defineşte condiŃionalul prin disjuncŃie şi negaŃie:
arată că el este adevărat sau pentru p = 0, sau
pentru q = 1 317
•Operatorii propoziŃionali definiŃi, dar şi alŃii, se
regăsesc:
(1) În procesele de la nivel neuronal şi interneuro-
nal bazate pe reacŃii bioelectrice, biochimice etc.
(2) În raŃionare, în procesarea mentală de informa-
Ńii de la nivelul IN:
- în operarea cu propoziŃii simple sau compuse
- în construirea argumentelor de diferite tipuri
(3) În calcule cu cifre, deoarece unii operatori
propoziŃionali se află la baza operaŃiilor cu numere:
- conjuncŃia (&) este legată de produsul algebric
sau de cel aritmetic, disjuncŃia (V) este legată de
sumă
- negaŃia (~) este legată de scădere, dar şi de
obŃinerea complementarei unei mulŃimi 318
 Argumentele ipotetico-categorice
- Sunt discutate pe larg în analiza psihologică a raŃio-
nării
- Ocupă un loc important în activitatea teoretică, indi-
ferent de domeniu
- Sunt simple, doar două premise: una este un condi-
Ńional, iar cealaltă afirmă sau neagă fie
antecedentul, fie consecventul condiŃionalului
Dacă are accese de panică în spaŃii publice, este
suspect de agorafobie; are accese de panică în
spaŃii publice şi deci, este suspect de agorafobie
este un exemplu de argument ipotetico-categoric:
- a doua premisă afirmă antecedentul primei premi-
se, iar concluzia afirmă consecventul acesteia 319
•Acest fel de argument ipotetico-categoric:
- este cunoscut sub denumirea de “modus-
ponens” (modul care afirmă) p⊃q
- îi corespunde schema de inferenŃă
p
alăturată în care p a luat locul
enunŃului “are accese de panică q
în spaŃii publice”, iar q Ńine locul enunŃului “este
suspect de agorafobie”
- este folosit în argumentarea cotidiană şi în
raŃionarea sistematică pentru susŃinerea,
promovarea de idei, opinii etc.
- este discutat pe larg în psihologia cognitivă ca
un model special de raŃionare curentă 320
 În următorul argument ipotetico-categoric
Dacă are accese de panică în spaŃii publice este
suspect de agorafobie; nu este suspect de agora-
fobie şi deci, nu are accese de panică în spaŃii
publice
- prima premisă este acelaşi condiŃional din
primul exemplu de argument ipotetico-categoric
- a doua premisă respinge (neagă) consecventul
primei premise
- ca atare, concluzia sa respinge (neagă) antece-
dentul primei premise
• Argumentul este cunoscut sub denumirea de
“modus tollens” (modul care neagă)
Obs. Aici “mod” înseamnă “schemă de raŃionare” 321
Argumentele deductive modus tollens:
-reprezintă al doilea tip fundamental de argumen-
tare ipotetico-categorică
- lor le corespunde schema p⊃q
de inferenŃă alăturată în care ~q
p şi q şi-au păstrat vechile ~p
semnificaŃii
• Argumentele modus tollens:
-sunt folosite în controverse şi, în general, în
gândirea critică pentru a respinge, a infirma idei,
opinii etc., promovate de cineva
-folosirea lor în argumentarea curentă se confrun-
tă, la nivelul gândirii individuale, cu anumite difi-
cultăŃi puse în lumină de cercetările de psihologie
cognitivă asupra raŃionării umane 322
 Argumentele disjunctivo-categorice
•Sunt de mai multe feluri, dar nu toate sunt argu-
mente deductive valide
•Sunt la fel de simple precum cele ipotetico-
categorice: concluzia rezultă din doar două
premise; textul:
Anxiosul suferă de nevroză obsesivă sau
compulsivă; fiind dominat de obsesii, el
nu suferă de nevroză compulsivă
redă un exemplu de argument disjunctivo-catego-
ric, în care:
- prima premisă este o disjuncŃie
- a doua premisă afirmă un termen al disjuncŃiei
- concluzia îl neagă pe celălalt 323
• Acest argument disjunctivo-categoric:
- este cunoscut sub numele de “argument
ponendo-tollens” (afirmând, neagă)
- îi corespunde schema de inferenŃă pVq
alăturată în care p Ńine locul enunŃului p
“suferă de nevroză obsesivă”, iar q a ~q
luat locul enunŃului “suferă de nevroză
compulsivă”
• Este un exemplu de argument nevalid:
- formal, disjuncŃia iniŃială este neexclusivă, deci
ambii termeni ai disjuncŃiei pot fi adevăraŃi
- fapt evident şi pe linie de conŃinut: tulburările
anxioase pot fi, deopotrivă, obsesive şi
324
compulsi-ve
• Deşi nevalid, acest argument ponendo-tollens:
- datorită nevalidităŃii sale, poate conduce de la
premise adevărate la concluzii false
- este folosit în gândirea obişnuită şi chiar în cea
sistematică
• Dobândirea de informaŃii suplimentare:
- fie pe baza raŃionării critice, fie pe cea de
psihologie
- poate avea ca efect firesc renunŃarea la
concluzia iniŃială (~q = “nu suferă de nevroză
compulsivă”)
• Se dovedeşte astfel importanŃa gândirii critice
• Dacă însă disjuncŃia iniŃială ar fi însă exclusivă,
situaŃia s-ar schimba cumva 325
•Fie, de pildă, următorul argument disjunctivo-
categoric:
Pacientul este sau bolnav sau sănătos; întrucât
este bolnav, rezultă că nu este sănătos
•Argumentul redat de acest text este tot
ponendo-tollens, dar este valid pWq
• Argumentului îi corespunde schema p
de inferenŃă alăturată, în care:
~q
- disjuncŃia iniŃială este exclusivă (W)
-p = “pacientul este bolnav”, iar q = “pacientul
este sănătos”
- este evident că oricare din enunŃuri (ori p, ori q)
este alternativa celuilalt 326
•Iată acum un alt argument disjunctivo-categoric:
Pacientul anxios suferă de nevroză obsesivă
sau de nevroză compulsivă; dar, întrucât nu
suferă de nevroză compulsivă, rezultă că suferă
de nevroză obsesivă
•El este cunoscut sub denumirea de “modus
tollendo-ponens” (negând, afirmă) pVq
• Aşa cum reiese din schema sa, deşi: ~q
- prima premisă este disjuncŃie
p
neexclusivă,
- cea de a doua neagă unul din termenii acesteia
- iar concluzia îl afirmă pe celălalt
• El este totuşi un argument valid 327
 Alte forme de argumentare propoziŃională:
(1) A sau B, dar A⊃ C şi B ⊃ C; prin urmare, C
(2) ~(A şi B); prin urmare, (A ⊃ ~B)
(3) A ⊃ B; prin urmare, (C şi A) ⊃ B
(4) A sau B; prin urmare, (~A ⊃ B)
(5) (A şi B) ⊃ C; prin urmare, A ⊃ (B ⊃ C)
(6) (A şi B); prin urmare, ~A ⊃ ~(A şi B)
Aceste exemple nu sunt singurele posibile
Din punct de vedere pur formal, între ele nu
există diferenŃe esenŃiale
•După cum arată gândirea critică, apar în diferite
situaŃii de argumentare, indiferent dacă sunt
implicate în gândirea naivă sau în raŃionarea
328
ştiinŃifică
• Cercetările psihologice asupra raŃionării propo-
ziŃionale au stabilit că majoritatea oamenilor:
- nu întâmpină dificultăŃi în a construi argumente
modus-ponens,
- dar se confruntă cu dificultăŃi majore în produce-
rea celor de tip modus-tollens
• Cea mai frecventă constatare (P. Wason şi Ph.
N. Johnson-Laird, 1972; J. St. Evans, 1983):
- deşi dispun de premisele unui argument modus-
tollens, mulŃi indivizi declară că din ele nu
rezultă nimic
• Două teorii psihologice, cea a logicii mentale şi
cea a modelelor mentale au oferit explicaŃii
329
diferite pentru această situaŃie
I. Teoria Logicii Mentale (M.D.S. Braine, 1978;
J.St.B.T. Evans, 1980; S.E. Newstead, 1980; L.
J. Rips, 1983; D.P. O’Brien, 1994; I.A. Noveck,
1996)
• În cazul argumentelor de tip modus-ponens
mintea omenească dispune de următoarea
regulă de raŃionare :
Dacă A, atunci B; A, prin urmare B
dar ea nu este dotată cu o regulă de raŃionare şi
în cazul argumentelor de tip modus-tollens
• Ca atare, pentru a argumenta după schema
modus-tollens, raŃionatorul este obligat să facă
câteva deducŃii suplimentare 330
•Astfel, fiind disponibile premisele:
Dacă A, atunci B, dar non-B
(i)raŃionatorul consideră că A este dat prin
ipoteză
(ii)ca atare, conform regulii modus-ponens aflată
în mintea sa, din prima premisă, el derivă pe B
(iii)dar, cum cea de a doua premisă este non-B,
raŃionatorul ajunge la o contradicŃie logică:
B şi non-B
(iv)acum, regula reducerii la absurd – aflată şi ea
în mintea sa – îl îndreptăŃeşte să conchidă
non-A
care este concluzia argumentului modus-tollens 331
 Conform teoriei logicii mentale
• În cazul argumentelor ipotetice modus-tollens:
- paşii de la (i) la (iv) inclusiv ar descrie
procesarea mentală a informaŃiilor redate de
premise pentru obŃinerea concluziei
• Întrucât această procedură deductivă de
raŃionare:
- este destul de complicată în cazul argumentelor
ipotetice modus-tollens
- argumentele modus-tollens sunt mult mai dificil
de realizat decât cele modus-ponens, mai ales
pentru un raŃionator obişnuit
332
 ExplicaŃii
• Argumentarea propoziŃională se bazează pe
operatorii propoziŃionali
• Este de notorietate că oamenii obişnuiŃi:
- întâmpină dificultăŃi majore în manipularea
tabelelor de adevăr care definesc operatorii
propoziŃionali
- au dificultăŃi în a înŃelege şi deci nu pot descrie
cât de cât exact tabelele de adevăr
- nu reuşesc să ia în considerare toate
combinaŃiile de valori dintr-un tabel de adevăr
- mulŃi nu disting între disjuncŃie neexclusivă şi
disjuncŃie exclusivă, iar deseori le confundă 333
II. Teoria modelelor mentale (K. Craik,1943; N.
Block,1981; D. Genter şi A. Stevens,1983; T. A.
Van Dijk,1983; Ph. N. Johnson-Laird,1983; W.
Schaeken,1990; W. Kinsch,1998; R. Byrne, 2002;
St. J. Payne, 2003):
- raŃionatorul construieşte automat modele mentale
reprezentând “lumea” descrisă de premise, adică
o replică ideală a situaŃiei redată de premise
- în construcŃia modelelor, raŃionatorul nu pune în
evidenŃă întreaga informaŃie existentă în premise
- din informaŃia preluată, în funcŃie de situaŃie,
raŃionatorul explicitează prin modelele sale
mentale doar ce i se pare necesar, iar restul de
informaŃie rămâne implicită 334
•În aceste condiŃii:
- modelele mentale produse de raŃionator iau for-
ma unor reprezentări/imagini subiective a celor
spre care trimite informaŃia dată de premise
- această imagine este fragmentară în raport cu în
raport cu situaŃia reală descrisă de premise
•De pildă, pe o tablă sunt prezentate două figuri
geometrice: un cerc şi un triunghi
- pentru a descrie ceea ce este desenat pe tablă,
raŃionatorul formulează conjuncŃia:
Există un cerc şi un triunghi
iar în mintea se naşte un model mental de forma
O ∆ 335
• În cazul în care aude sau citeşte enunŃul:
Nu există cerc, dar există triunghi
în mintea raŃionatorului se produce un model
mental unic de forma:
~O ∆
unde semnul “~” corespunde negaŃiei din logica
propoziŃională.
• În schimb, “lumea” descrisă de enunŃul
Există sau cerc sau triunghi
va conduce la două modele mentale, pe rânduri
diferite, de forma O
∆
câte unul pentru fiecare termen al disjuncŃiei 336
•Modelele mentale de acest fel corespund celor
trei operatori propoziŃionali fundamentali:
&, V şi ~
•Reiese că teoria modelelor mentale acoperă
raŃionarea propoziŃională, cu următoarele patru
precizări:
(i) procesarea mentală este puternic dominată de
principiul
Cât mai puŃin efort posibil
-ca atare, de pildă, în cazul exemplului de
argument disjunctiv tollendo-ponens discutat,
raŃionatorul va formula explicit doar concluzia
Pacientul suferă de nevroză obsesivă 337
-altfel spus, raŃionatorul va considera că premise-
le sunt implicite dar va specifica explicit concluzia
(ii) pentru raŃionatorul obişnuit, validitatea derivării
acestei concluzii înseamnă:
-concluzia este sigur adevărată, deoarece nici un
model mental, pe care el l-a putut imagina, nu o
infirmă
(iii) în fond însă, raŃionatorul a procedat după
schema de raŃionare a argumentului disjunctiv
tollendo-ponens anterior prezentată pVq
(iv) realizarea unui asemenea argument
nu impune reguli formale de inferenŃă: ~q
-poate fi realizat folosind doar semnifica- p
Ńia premiselor, suficientă pentru a construi şi
elimina modelele mentale 338
 Raportul IN – IA
Firesc, IA a devenit interesată de posibilitatea mo-
delării tehnice (fizice) a diferitelor funcŃii de adevăr,
în calitatea lor de operaŃii mentale
-de pildă, s-a constatat că o conjuncŃie de mai mulŃi
termeni poate fi modelată sub forma unei reŃele de
contacte electrice legate în serie, în care:
- termenii conjuncŃiei ar fi contacte electrice şi nu
propoziŃii ca în gândirea critică sau în logică
- din acest moment, conjuncŃia nu mai este opera-
tor logic aplicat la propoziŃii, ci legătura dintre
contactele electrice conectate în serie
- termenii afirmativi ai conjuncŃiei reprezintă
contacte închise (prin care trece impusul electric),
iar cei negativi reprezintă contacte deschise (prin 339
care nu trece impulsul electric)
De exemplu, conjuncŃia ~p & q poate fi modelată
sub forma următoarei scheme de contacte
electrice:
~p q

în care:
- negarea primului termen al conjuncŃiei (a lui p)
corespunde unui contact electric deschis (prin
care nu trece curentul)
- afirmarea celui de al doilea termen (a lui q)
reprezintă un contact electric închis (prin care
trece impulsul electric) 340
•Păstrând aceleaşi interpretări pentru termeni, o
disjuncŃie poate fi modelată sub forma unei
reŃele de contacte legate în paralel
Astfel, disjuncŃiei “p V q” îi corespunde schema
electrică de mai jos
p

• Această schemă electrică va funcŃiona dacă im-

pulsul electric trece măcar prin unul din cele
două contacte:
- sau prin p, sau cel puŃin prin q
341
 Alegerea unui sistem de numeraŃie
•În logica propoziŃională, s-a văzut, valorile de
adevăr sunt redate prin 1 (“adevărat”), respectiv,
prin 0 (“fals”)
•De regulă, 1 şi 0 sunt considerate cifre (numere),
ceea ce ar însemna că pentru evaluarea propozi-
Ńiilor, am folosit un sistem de numere în baza 2
•De obicei, pentru a număra şi a calcula, folosim
însă un sistem de numere în baza 10, adică cu
cifre de la 0 la 9 inclusiv (cum a fost cel folosit
pentru a numerota coloanele din tabelul de
adevăr)
•Există multe alte sisteme de numere, dar ele pot
fi transformate unele în altele 342
 Transformarea unui sistem de numere bază 10
într-un sistem de numere bază 2
• Să considerăm că N este un număr oarecare în
bază 10, iar m = 2:
(1) ÎmpărŃim pe N la m, notând cu a câtul acestei
împărŃiri şi cu r1 restul aceleiaşi împărŃirii
(2) Apoi, împărŃim pe a la m, notând cu b câtul şi,
respectiv, cu r2 restul noii împărŃiri
• Continuăm aşa până când obŃinem un cât d,
care, împărŃit la m, duce la un rezultat care nu
este un număr întreg; notăm cu rn restul acestei
ultime împărŃiri
• Numărul în baza 2 va fi de forma drn , rn -1, …,
343
r1
•Fie numărul 15 din baza 10, corespunzător unei
coloane din tabelul general al funcŃiilor de adevăr
bivalente:
(1) 15/2 = 7,1; (2) 7/2 = 3, 1; (3) 3/2 = 1, 1
• Drept urmare, operatorului propoziŃional reprezen-
tat de numărul 15 din baza 10, îi corespunde în baza
2 succesiunea de cifre: 1 1 1 1
•Dacă această succesiune de 1 corespunde valorilor
de adevăr prin care este definit un operator
propoziŃional, atunci corespunde şi operaŃiei mentale
redată de acest operator
• Ca atare, această operaŃie mentală poate fi
modelată fizic, sub formă de reŃea de contacte
electrice (aşa cum am procedat cu &, V şi ~)
Obs. Ordinea coloanelor din tabel poate fi însă 344
modificată pentru a corespunde acestei modelări
 Tabel al funcŃiilor de adevăr bivalente
pq 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
11 0 0 0 0 1 0 0 0 1 1 1 0 1 1 1 1
10 0 0 0 1 0 1 1 0 1 0 0 1 0 1 1 1
01 0 0 1 0 0 1 0 1 0 1 0 1 1 0 1 1
00 0 1 0 0 0 0 1 1 0 0 1 1 1 1 0 1
•Fiecărui operator propoziŃional din acest tabel îi
corespunde, după cum s-a arătat, o formulă care
poate fi redată cu ajutorul conjuncŃiei şi negaŃiei,
astfel:
(1) din definiŃia operatorului se aleg combinaŃiile de
valori de adevăr pentru care el ia valoarea 0
(2) aceste combinaŃii sunt redate prin conjuncŃii
negate ai căror termeni sunt redaŃi cu ajutorul
afirmaŃiei şi al negaŃiei: pentru p = 1 se scrie p, iar
pentru p = 0 se scrie ~p
(3) conjuncŃia formulelor care corespund acestor 345
combinaŃii este logic-echivalentă cu formula iniŃială
 ⊃ ), căruia acum îi corespunde a
•Se ştie, condiŃionalul (⊃
treia coloană de la stânga spre dreapta, poate fi definit
prin conjuncŃie (&) şi negaŃie (~), cu ajutorul formulei
(p ⊃ q) =df ~(p & ~q)
care spune că un condiŃional de forma “dacă p, atunci q”
nu este adevărat în situaŃia p=1 şi q=0
• Pentru redarea condiŃionalului prin disjuncŃie (V) şi
negaŃie (~), recurgem la un artificiu simplu:
- schimbăm conjuncŃia cu rol de definitor din formula de
mai sus cu disjuncŃia, iar ce era acolo negat devine aici
afirmat şi invers, ce era acolo afirmat devine aici negat;
astfel, obŃinem formula
(p ⊃ q) =df (~p V q)
care arată că un condiŃional este adevărat în cel puŃin
346
una din situaŃiile: p=0, sau q=1
• Gândirea critică deosebeşte între două feluri de
raŃionare:
(i)Monotonică – specifică raŃionării deductive for-
male, în special celei proprii calculului algebric
(ii)Non-monotonică – specifică raŃionării umane în
general, adică aşa-numitei “raŃionări fireşti”,
indiferent dacă raŃionatorul dispune sau nu de
competenŃe de logică şi dacă el raŃionează
deductiv sau inductiv, dacă el este sau nu savant
• Gândirea critică nu neglijează diferenŃa dintre
deducŃie validă sau nevalidă, dintre deducŃie şi
inducŃie
- ea Ńine seama de faptul că uneori nevaliditatea
este rezultat al absenŃei competenŃelor de logică,
dar adesea este efect al altor cauze (lipsa de in-347
formaŃii, neatenŃie, interese, afecŃiuni psihice etc.)
 RaŃionarea monotonică
•Să presupunem un argument deductiv clasic în
care:
- dintr-o clasă de premise P este derivată valid o
concluzie q
- dacă premisele din P sunt adevărate, concluzia
q este cu necesitate adevărată
- fie acum o clasă de premise S, mai cuprinzătoa-
re, din care face parte şi clasa P
- concluzia q rezulta valid şi din S, iar în cazul
raŃionării monotonice adevărul ei se va conserva
•Ca atare, în cazul raŃionării monotonice un
argument deductiv nu poate fi transformat din
valid în nevalid şi nici invers, din nevalid în valid
348
 RaŃionarea non-monotonică
- este cunoscută şi sub denumiri ca “raŃionare
firească”, “normală”, “provizorie” “amendabilă”
etc. (în limba engleză, “default reasoning”)
- ca tip de raŃionare, este opusă celei monotonice,
proprie raŃionării deductive valide întâlnită,
printre altele, în raŃionarea matematică
Exemplu: dacă acceptăm premisele:
Tom este câine
Câinii percep ultrasunete
se obŃine firesc (normal etc.) concluzia:
Tom percepe ultrasunete
349
•În acest exemplu:
-premisa “Câinii percep ultrasunete” este gândită în
sensul: “în mod normal, câinii percep ultrasunete”
- în mod firesc, raŃionăm astfel: “Dacă x este câine,
atunci putem considera că x percepe ultrasunete”
- în condiŃiile date, concluzia “Tom percepe ultrasu-
nete” pare de-a dreptul firească, pare adevărată
• Din perspectiva gândirii critice însă:
- în lipsa unor informaŃii suplimentare, concluzia
este totuşi provizorie
- se pune deci întrebarea: nu cumva astfel de
informaŃii suplimentare ar putea modifica concluzia
iniŃială şi nu cumva ar putea ele să ne conducă
chiar la infirmarea concluziei iniŃiale? 350
De exemplu, să presupunem că ulterior am afla că
“Tom” este numele unui câine surd din naştere:
- am renunŃa automat la concluzia “Tom percepe
ultrasunete”
• Să presupunem acum că dispunem de informaŃia
că “x este mamifer” care este cert adevărată, şi
pe care o legăm de alta ştiută şi ea ca adevărată,
şi anume “mamiferele nu zboară”
• Aceste două informaŃii ne permit un argument de
forma:
“x este mamifer, dar mamiferele nu zboară,
pentru că această particularitate este specifică
doar păsărilor; prin urmare, x nu zboară”
• Se pune întrebarea: concluzia “x nu zboară” este
sigur adevărată? 351
• Evident, dacă litera x din textul acestui argument
ar indica un liliac matur, atunci concluzia lui ar fi
falsă, dar dacă litera x ar indica un pui de liliac,
această concluzie ar fi adevărată
• Din aceste exemple reiese că non-monotonicita-
tea este o trăsătură principală a raŃionării naive,
însă nu doar ei
• Este întâlnită curent în raŃionarea obişnuită, dar
şi în deciziile politice, economice, juridice şi chiar
în cele proprii psihologilor, întrucât adesea nu
dispunem informaŃii suficiente pentru fundamen-
tarea concluziilor noastre:
−indiferent dacă raŃionăm deductiv sau inductiv
−indiferent dacă raŃionatorul este savant sau o
persoană obişnuită, lipsită de o educaŃie specială352
• În deducŃie, chiar dacă raŃionează valid, raŃionato-
rul poate neglija, voit sau nu, situaŃii (informaŃii)
care pot afecta adevărul concluziei
- dacă raŃionatorul este corect şi apar informaŃii
care o infirmă, el renunŃă la concluzia iniŃială
• În inducŃie, probabilitatea relaŃiei de conchidere îl
obligă pe raŃionator să ajungă la concluzii
provizorii, chiar dacă el a plecat de la premise
sigur adevărate
- aici, adăugarea unor premise suplimentare, ar pu-
tea schimba forŃa argumentului inductiv, care poa-
te deveni mai puternic sau mai slab, dar el nu va
produce o concluzie absolut certă
• În ambele cazuri, indiferent dacă s-a procedat
inductiv sau deductiv, concluzia argumentului 353
rămâne dubitabilă, iar raŃionarea retractabilă
•Prin urmare, din perspectiva logicii formale, care
este monotonică, ambele exemple de
argumente sunt inferenŃe deductive valide:
- primul (referitor la câinele Tom) este un Barbara,
iar al doilea (despre mamiferul x) este un
Celarent, ambele fiind silogisme de figura întâi,
adică raŃionamente din cele mai sigure
- în ambele cazuri însă, informaŃiile suplimentare
ne-au obligat să retractăm sau să admitem con-
cluzia inițială,
ț deşi am presupus de fiecare dată
că premisele din care a fost derivată sunt
adevărate
•Rezultă că am de fapt raŃionat non-monotonic cu
scheme de inferenŃă formal valide 354
• Prin urmare, am fost obligaŃi, iar aceasta indife-
rent dacă suntem oameni obişnuiŃi sau savanŃi, să
Ńinem seama de două condiŃii indispensabile
raŃionării:
(a) validitatea formală a schemelor de inferenŃă,
condiŃie specifică logicii formale, care este
raŃionare monotonică
(b) relevanŃa materială (ca informaŃii redate) a
propoziŃiilor implicate în raŃionare, aspect specific
raŃionării non-monotonice
• În consecinŃă, indiferent dacă vorbim de activitate
obişnuită sau sistematică:
- RaŃionăm, în acelaşi timp, formal precis şi
adecvat material
• Tocmai de aceea, gândirea critică este deopotri- 355
vă importantă şi extrem de utilă
 VII. RAłIONAREA INDUCTIVĂ

1. Specificul argumentelor inductive

ca tip de raŃionare non-monotonică
2. Probabilitatea relaŃiei de conchidere
3. Locul inducŃiei în raŃionarea umană şi
în cercetarea psihologică
4. Analogia în logică, în psihologie şi în
gândirea naivă
5. Alte forme de argumentare inductivă în
raŃionarea ştiinŃifică şi în cea obişnuită
6. ParticularităŃile inducŃiei ştiinŃifice
356
 Argumentele inductive
• Concluzia extrapolează, amplifică în raport cu
premisele, spune ceva mai mult decât acestea,
fără a fi neapărat mai generală decât premisele
• În argumentul inductiv:
La primele cinci aruncări ale zarului am
obŃinut un număr impar, aşa că voi obŃine
un număr impar şi la a şasea aruncare
concluzia extrapolează, dar nu este mai gene-
rală decât premisele din care a fost derivată
357
•În următorul argument inductiv:
Aristotel, Th. Hobbes, J. Locke, D. Hume, J. Mill,
J. St. Mill, Al. Bain, Ed. Husserl, M. Heidegger,
J. P. Sartre au avansat idei semnificative cu
conŃinut psihologic
Aristotel, Th. Hobbes, J. Locke, D. Hume, J. Mill,
J. St. Mill, Al. Bain, Ed. Husserl, M. Heidegger,
J. P. Sartre sunt filosofi
ToŃi filosofii au avansat idei semnificative cu
conŃinut psihologic
- concluzia este mai generală decât premisele din
care a fost obŃinută: premisele relatează despre
unii filosofi, iar concluzia despre toŃi filosofii. 358
• În primul argument inductiv, adevărul sau falsi-
tatea concluziei se stabileşte în urma celei de a
şasea aruncări a zarului, deci experimental
• În al doilea exemplu, concluzia este falsă, dar
falsitatea ei nu reiese din premisele date, ci
teoretic, adică cu ajutorul argumentelor bazate
pe contra-exemple:
(1) mai întâi, se arată că anumiŃi filosofi n-au
avansat idei cu conŃinut psihologic: Ludwig
Wittgenstein (1889-1951) sau Bertrand Russell
(1872-1970)
(2) apoi, pe baza acestor contra-exemple, se do-
vedeşte falsitatea concluziei iniŃiale 359
 ParticularităŃile argumentelor inductive
(1) RelaŃia de conchidere proprie lor este în mod
esenŃial probabilă
- relaŃia dintre premisele şi concluzia unui argu-
ment inductiv nu poate fi necesară ca în cazul
argumentelor deductive
(2) Premisele unui argument inductiv:
- nu oferă sub nici un aspect un temei suficient
concluziei sale
(3) Concluzia argumentului inductiv:
- va fi totdeauna probabilă (adică, doar posibil
adevărată sau falsă)
- chiar dacă ea a fost obŃinută doar din premise
care neîndoielnic au fost adevărate 360
(4) Valoarea de adevăr a concluziei se stabileşte
cu ajutorul altor mijloace
- decât valoarea de adevăr a premiselor (datorită
probabilităŃii relaŃiei de conchidere):
(5) Concluzia unui argument inductiv:
- trebuie gândită ca o ipoteză, ca o variantă posi-
bilă ce urmează a fi verificată ulterior obŃinerii ei
•Precizări suplimentare:
- aici, prin “ipoteză” se înŃelege teorie, adică o
încercare de a explica ceva (atitudini, comporta-
mente etc.)
• De exemplu:
- marile orientări din psihologia actuală (biologică,
comportamentală, cognitivistă, psihanalitică, 361
fenomenologică) sunt ipoteze concurente
 Probabilitatea relaŃiei de conchidere:
•este subiectivă, dacă îşi are sursa în convinge-
rile sau prejudecăŃile celui care produce argu-
mentul, mai ales în gândirea comună
•este obiectivă, dacă se sprijină pe probe (do-
vezi) experimentale sau teoretice, cu precădere
în cunoaşterea ştiinŃifică
•Pe măsura descoperirii de noi probe favorabile
concluziei:
- argumentul inductiv se consolidează, devine
mai puternic
- creşte probabilitatea obiectivă a relaŃiei de con-
chidere specifică lui
- scade probabilitatea subiectivă proprie relaŃiei362
de conchidere din acel argument inductiv
În general, în activitatea noastră teoretică:
• Nu gândim uneori exclusiv deductiv, iar alteori
exclusiv inductiv
• Indiferent de disciplină, progresul cunoaşterii este
posibil doar prin cooperarea dintre raŃionarea
deductivă şi cea inductivă
• Cele două feluri de raŃionare interferează, se
completează şi se sprijină reciproc
• Unii psihologi presupun că în situaŃiile obişnuite
oamenii folosesc şi evaluează mai ales argumente
inductive, dar nu le pot evita total pe cele deductive
• În fond, indiferent dacă raŃionăm deductiv sau
inductiv:
- în ştiinŃă sau în viaŃa obişnuită nu putem fi totdea-
una siguri ca premisele redau singurele informaŃii 363
importante pentru concluzie
•Aceasta nu înseamnă că în mod obişnuit oamenii
disting între a raŃiona deductiv sau inductiv
•În gândirea obişnuită şi chiar în ştiinŃă, raŃionarea
este predominant non-monotonică:
- distincŃia dintre raŃionare deductivă şi raŃionare
inductivă este nerelevantă
•Această distincŃie este caracteristică logicii tradi-
Ńionale şi celei clasice, care nu diferenŃiau între
raŃionare monotonică şi raŃionare non-monotonică
- raŃionarea monotonică este specifică raŃionării
matematice şi disciplinelor care se bazează pe
raŃionarea matematică
- o dovadă ar fi şi faptul că multe manuale de logi-
că clasică nu includ nici un fel de referiri la
raŃionarea inductivă 364
 Analogia
- Argument inductiv de maximă simplitate, extrem
de uşor de folosit şi frecvent utilizat în cunoaşte-
rea comună şi în cea ştiinŃifică
- Se bazează pe o comparaŃie – operaŃie mentală
extrem de simplă şi de accesibilă – între două
sau mai multe obiecte (fenomene, situaŃii etc.)
- RelaŃia de conchidere specifică analogiei este
extrem de fragilă (are o probabilitate foarte
redusă)
- La nivelul premiselor se urmăreşte descoperirea
de asemănări între elementele comparate
- Dacă se identifică o particularitate la doar unul
365
din ele, se conchide că ea aparŃine şi celuilalt
• Se ştie că maladia Alzheimer se caracterizează prin
pierderi de memorie, incapacitate de orientare
spaŃio-temporală, anomalii de limbaj etc.
• S-a constatat că excesul amiloidei β în creierul oa-
menilor şi al animalelor conduce la formaŃiuni
proteice excedentare în zonele neuronale
responsabile de aceste activităŃi şi provoacă, pe
această cale, afecŃiunile menŃionate
• S-a descoperit că administrarea unui medicament
(“Gleenvec”) la animale de experienŃă (cobai, şoa-
reci etc.) conduce inevitabil la reducerea excesului
de amiloidă β din creierul lor cu aproximativ 50%
• S-a presupus că acest medicament ar putea fi
folosit pentru tratarea maladiei Alzheimer la om
Conform: Scientific American, Septembrie 2003 366
• În gândirea comună se recurge frecvent la
raŃionamente inductive prin analogie:
Deşi noaptea trecută toŃi componenŃii echi-
pei noastre au petrecut până spre diminea-
Ńă sărbătorind onomastica unui coechipier,
ei au jucat azi excepŃional şi echipa a câșști-
gat clar meciul. Prin urmare, chiar în cazul
în care ei vor petrece şi în noaptea premer-
gătoare meciului de duminica viitoare, echi-
pa va câştiga şi acest meci fără probleme.
• Din acest exemplu reiese şi mai clar fragilitatea
raŃionamentului prin analogie 367
Schema de argumentare specifică raŃionării prin
analogie:
A (P1,…,Pn)
B (P1, …, Pn)
B (Pn+1)
A (Pn+1)
•În această schemă:
- A şi B reprezintă elementele (obiectele, feno-
menele, situaŃiile) care sunt comparate
- A (Pi ) – unde 1≤ i ≤ n+1 – se citeşte “A se
bucură de proprietatea Pi”
368
• Se pare că raŃionarea prin analogie este cea
mai răspândită formă de raŃionare umană:
- este o modalitate curentă de obŃinere de conclu-
zii pe baza comparării între atitudini sau
comportamente ce par asemănătoare
- este legată calitatea gândirii umane de a opera
asocieri între proprietăŃi, aspecte etc. similare
- vorbind despre memorie şi amintire, Aristotel,
fondator al asociaŃionismului psihologic,
remarca:
“Dacă două obiecte sunt asemănătoare, gândul
despre unul din ele va declanşa automat gândul
despre celălalt. Dacă ne gândim la unul dintre
gemeni, este dificil să nu ne gândim şi la celălalt”
369
 Analogia în cercetarea psihologică:
1. Testul Rorschach:
• Subiectul primeşte 10 planşe cu forme
complexe, asemănătoare petelor de
cerneală, unele colorate, altele nu
• Se cere subiectului să arate cu ce seamănă
fiecare pată
• Pentru a satisface cerinŃa, subiectul este
obligat să raŃioneze prin analogie, punându-
şi în joc imaginaŃia, aptitudinile,
competenŃele etc.
370
2. Folosirea de mijloace speciale de testare:
•Sugerarea unor situaŃii sau comportamente,
stări subiective sau chiar “trăiri afective”
•Folosirea simulatoarelor, inclusiv pentru
formarea unor deprinderi, de exemplu a
“simulatorului auto” în laboratoarele de
psihologia transporturilor
•La acestea ar putea fi adăugate o mulŃime de
alte exemple, dar esenŃial este că în toate
cazurile de acest fel este implicată, direct sau
indirect, raŃionarea prin analogie
371
 3. Psihologii tratează analogia fie ca model
(ilustrare, exemplu etc.), fie ca raŃionament
inductiv, la nivelul cunoaşterii individuale
•Fie doi cunoscuŃi – A şi B – unde B îi solicită lui
A informaŃii despre clădirea în care acesta
lucrează
• A îi spune că lucrează într-o clădire imensă în
formă de stea de mare
• B conchide (prin analogie) că edificiul în care
lucrează A este alcătuit dintr-un corp central din
care se desprind radial alte cinci clădiri
• Ce premise a folosit B pentru obŃinerea acestei
concluzii?
372
 Sensurile termenului analogie:
• În logică şi în ştiinŃă în general, analogie = un
anumit fel de raŃionament inductiv
• În lingvistică, analogie = modificarea
înŃelesului unui cuvânt sub influenŃa uneia din
celelalte forme ale sale sau a altui cuvânt
•În limbajul obişnuit, prin “analogie” se înŃelege:
- asemănare parŃială între situaŃii, idei etc.,
- ilustrare menită să clarifice ceva
- pildă (exemplu mobilizator) cu menirea de a
îndemna spre un comportament sau o anume
atitudine
373
•În aplicaŃiile legate de formarea unor deprinderi,
de oferirea unor lămuriri sau exemple clarificatoa-
re, cuvântul “analogie” indică:
-diferite modele fizice sau ideale (machete pentru
clădiri sau destinate amenajării cursurilor de apă
ori a mediului ambiant etc.)
-diferite amenajări sau aparate prin care sunt
simulate situaŃii imposibil de reprodus aidoma,
cum ar fi fenomenele cosmice (planetariile)
- diferite aparate sau instrumente folosite pentru a
educa sau verifica anumite deprinderi (simula-
toare de conducere auto sau de trafic din labora-
toarele de psihologia transporturilor etc.)
- creaŃii literare speciale care au rol educativ, de
374
exemplu, fabulele
• Asemenea modele sau machete:
- sunt folosite pentru a scoate în evidenŃă ceva
- facilitează înŃelegerea unor aspecte dificil de
surprins
- permit cercetarea a ceva care nu poate fi
investigat direct, chiar în forma în care de fapt
există
- alteori sunt simple pilde, ilustrări sau exemple
menite să îndemne spre un anume comporta-
ment sau spre o schimbare de atitudine
• Deşi nu sunt argumente inductive prin analogie:
- sunt legate de acest tip de argument inductiv
- se bazează, la rândul lor, pe o comparare cu
375
ceva deja cunoscut
•Următorul text:
Membrii unei familii sunt întocmai degetelor de
la mână. De la cel mai mic şi până la cel mai
mare, fiecare deget are rolul şi importanŃa sa,
fără de care funcŃiile mâinii nu pot fi înfăptuite
- redă o ilustrare, o pildă, un “exemplu educativ”,
dar el nu redă un raŃionament prin analogie
- acest “exemplu” este menit să-i mobilizeze pe
membrii unei familii oarecare pentru a contribui,
fiecare după puterile sale, la ceea ce are de făcut
familia, sugerând totodată unitatea familiei
- pentru aceasta, pilda se bazează pe o compara-
Ńie între palma unei mâini şi familie 376
 Regulile analogiei
(1) Numărul obiectelor comparate trebuie să fie
cât mai mare.
•De exemplu, studiem un singur subiect provenit
dintr-o anumită zonă etnoculturală şi constatăm
că este irascibil şi încăpăŃânat
•Dacă pe această bază conchidem că toŃi locuito-
rii din acea zonă sau că majoritatea lor au exact
aceleaşi trăsături, relaŃia de conchidere este
extrem de fragilă, iar concluzia nu are şanse să
fie acceptată
•Dacă studiem însă aproape 50% din persoanele
provenite din acea zonă şi constatăm că ele pre-
zintă invariabil aceleaşi trăsături, creşte sensibil
probabilitatea relaŃiei de conchidere, ca şi şansa
concluziei de a se dovedi adevărată 377
(2) Numărul asemănărilor dintre obiectele
comparate trebuie să fie cât mai mare.
•De exemplu, persoanele studiate sub aspect
temperamental se aseamănă prin:
-Zona etnoculturală de provenienŃă
- Tipul de mediu familial în care s-au format
- Nivelul şi calitatea educaŃiei primite
- Felul şi natura experienŃelor de viaŃă trăite
- TradiŃiile şi obiceiurile specifice acelui areal
- Rolul deosebit al tradiŃiilor în formarea
personalităŃii locuitorilor
- Confesiunea religioasă şi nivelul de aderenŃă la
aceasta 378
(3) Numărul deosebirilor trebuie să fie cât mai
mic, iar cele existente să aibă o pondere cât mai
slabă pentru ceea ce ne preocupă.
• Persoanele studiate şi provenite din zona
menŃionată diferă prin trăsături precum:
- Statură
- Dimensiune în jurul taliei
- Culori preferate
- Culoare naturală a părului sau a ochilor
- Stare civilă
- Numărul copiilor ş.a. de acelaşi tip
379
(4) Asemănările existente sunt relevante, iar dife-
renŃele au importanŃă neglijabilă pentru concluzie.
•Medicul se întreabă: “Îl pot vindeca pe B cu medi-
camentele cu care s-a vindecat pe A?”
I. Medicul va judeca logic-corect dacă, porneşte de
la premise ca:
(1) B suferă de aceeaşi maladie de care a suferit A
(2) Rezultatele analizelor de laborator la care au
fost supuşi ambii sunt cvasi-identice şi conchide:
(3) Medicamentul cu care s-a vindecat A îl va
vindeca şi pe B
II. Medicul va judeca logic-incorect, dacă va ajun-
ge la concluzia (3), întrucât A şi B:
- merg la acelaşi frizer, locuiesc în acelaşi cartier,
soŃiile ambilor sunt blonde, folosesc aceeaşi 380
marcă de autoturism şi altele de acelaşi fel
(5) Diversitatea obiectelor (cazurilor) comparate
trebuie să fie cât mai accentuată.
•În cazul argumentului prin analogie care a con-
dus la concluzia ca “Gleenvec” ar fi un medica-
ment eficient pentru tratarea maladiei Alzheimer:
- diversitatea elementelor comparate este remar-
cabilă: deosebirea dintre oameni şi animalele de
experienŃă este evidentă
- la aceasta se adaugă, totodată, multiplicitatea
competenŃelor celor implicaŃi în cercetare (medici
curanŃi, neuropsihiatrii, psihologi, geneticieni, bio-
chimişti), ca şi faptul că se bazează pe diversita-
tea aspectelor investigate de aceştia 381
(6) Concluzia trebuie să fie cât mai modestă
prin ceea ce susŃine.
•Orice argument pretinde tacit că premisele
sale oferă justificare concluziei
•Cu cât concluzia este mai cutezătoare, cu
atât este mai dificilă susŃinerea ei
•Modestia concluziei în raport cu premisele
-este condiŃie esenŃială în evaluarea calităŃii
unei inferenŃe
-face ca povara asupra premiselor să fie mai
mică, iar argumentul să fie mai puternic
382
•Argumentul prin analogie este mai puternic,
prin diminuarea presiunii exercitată de concluzie
asupra premiselor:
- dacă concluzia este mai puŃin pretenŃioasă,
sau au fost adăugate premise suplimentare,
forŃa analogiei creşte
•Dacă însă premisele rămân aceleaşi, iar
concluzia este mai îndrăzneaŃă:
- forŃa analogiei se diminuează simŃitor
- suportul oferit de premise concluziei a devenit
mai fragil (a scăzut probabilitatea relaŃiei de
conchidere) 383
•Următorul exemplu de falsă analogie datorat, lui
David Hume (1711-1776):
Un paricid, adică fiul care şi-a ucis tatăl, este în
acelaşi raport faŃă de tatăl său precum este
stejarul cel tânăr faŃă de stejarul-părinte.
Născut din ghinda produsă de stejarul-părinte,
stejarul cel tânăr creşte, îl acoperă şi-l sufocă
pe stejarul părinte. Ucigându-şi astfel părintele,
stejarul cel tânăr nu are nici o vină. De aici
rezultă că nici paricidul nu are vreo vină pentru
că şi-a ucis tatăl
încalcă mai multe din regulile enunŃate
384
(1)Numărul asemănărilor dintre paricid şi steja-rul
cel tânăr este foarte mic, iar cele existente nu au
importanŃă pentru caracterizarea elementelor
comparate (regula 2)
(2)Numărul deosebirilor dintre elementele compa-
rate este foarte mare, iar ele au o importanŃă deo-
sebită pentru caracterizarea acestora (regula 3)
(3)În raport cu concluzia, asemănările dintre
paricid şi stejarul tânăr sunt nerelevante, în timp
ce deosebirile dintre ei au importanŃă hotărâtoare
pentru concluzie (regula 4)
(4)Concluzia este foarte pretenŃioasă (regula 6)
385
 Alte forme de argumentare inductivă
(1)InducŃia completă
a1 este B, …, an este B
a1 … an sunt toŃi A
ToŃi A sunt B
• Are o valoare logică şi de cunoaştere extrem de
reduse
• Concluzia spune lapidar ce au spus premisele cu
de amănuntul, deci nu are caracter amplificator
• RelaŃia de conchidere este necesară şi este
socotită o formă specială de deducŃie
• Este utilizabilă exclusiv în cazuri de excepŃie
(foarte rare) 386
(2)InducŃia incompletă
a1 este B, …, an este B
a1 … an sunt unii dintre A
ToŃi A sunt B
•Corespunde exemplelor iniŃiale de argument
inductiv
•Este forma cea mai răspândită de raŃionare
inductivă în ambele feluri de gândire: comună sau
ştiinŃifică
•Premisele oferă temei insuficient pentru a fi
siguri de adevărul concluziei
•Are caracter amplificator: concluzia spune ceva
care nu era spus în premise 387
 În cunoaşterea comună:
•Trecerea de la premise la concluzie se face:
-în baza simplei constatări a repetării unor
evenimente
-nu se cercetează natura repetărilor
•InducŃia incompletă din contextul cunoaşterii
comune se numeşte:
- “inducŃie prin simplă enumerare” sau “vulgară”
•RelaŃia ei de conchidere are un grad redus de
probabilitate obiectivă
•Adesea, promovarea concluziei Ńine de simple
impresii sau chiar de prejudecăŃi:
-se soldează deseori cu erori de raŃionare
-probabilitatea relaŃiei de conchidere este prin
excelenŃă subiectivă 388
 Exemple de inducŃie vulgară în cunoaşterea
comună:
Toate lebedele sunt albe, pentru că toate
lebedele văzute până acum au fost albe

Orice incendiu poate fi stins cu apă, deoarece,

până acum orice incendiu a fost stins cu apă
•După cum reiese şi din aceste exemple,
inducŃia vulgară:
-se bazează pe simple constatări, pe simpla
repetare a unor fenomene
-nu ia în considerare fondul repetărilor, posibi-
lele relaŃii cauzale dintre acestea 389
 Principalele erori inductive:
(1)Se confundă simpla succesiune cu o relaŃie
cauzală (post hoc, ergo propter hoc):
• A este urmat de B; necritic se spune că A este
cauza lui B
• De exemplu:
- scăderea consistenŃei asfaltului (A) este urmată
la anumite persoane de disconfort termic (B)
• Alteori, există o succesiune de la A = numărul
cuiburilor de barză dintr-o anumită localitate la
B = numărul noilor născuŃi din acea localitate
• Este însă evident că în ambele cazuri A nu este
cauza lui B 390
 (2) Generalizarea pripită:
• Pe baza unor simple constatări accidentale sau
a celor auzite, concluzia inductivă este consi-
derată ca fiind sigur adevărată:
- neglijând faptul că cele relatate de premise nu
sunt suficiente pentru a susŃine ceea ce
pretinde concluzia
- fără a recurge la nici un fel de verificare a rela-
Ńiei de conchidere sau a spuselor concluziei
• Cazurile de inducŃie vulgară referitoare la
culoarea lebedelor şi la stingerea incendiilor cu
apă sau exemplul iniŃial privitor la aruncarea
391
zarului sunt exemple de generalizare pripită
•Cu prudenŃa recomandată de gândirea critică,
inducŃia prin simplă enumerare:
- este folosită şi în cercetarea ştiinŃifică
- după verificare atentă, cercetarea poate prelua
concluzii obŃinute prin experienŃa cotidiană
“Zahărul se dizolvă în apă”, “Oamenii sunt
muritori”, “Prin încălzire metalele se dilată”
- asemenea concluzii au fost obŃinute iniŃial în
cunoaşterea comună
- au fost preluate de ştiinŃă care le-a oferit un
suport suplimentar mai solid
- le-a verificat cu ajutorul instrumentelor specifice
metodologiei fiecărei discipline 392
 Termeni specifici cercetării inductive
(1) Clasa indivizilor asupra cărora se face cerce-
tarea: populaŃie-Ńintă sau grup-Ńintă
(2) Membri individuali supuşi investigaŃiei (prin
experimente, interviuri, chestionare etc.):
membri-eşantion sau, simplu, eşantioane
(3) Proprietatea asupra căreia ne concentrăm se
numeşte: proprietate-relevantă sau proprietate
în cauză
Obs. În general, folosirea acestor termeni este
proprie:
- oricărui tip de cercetare ştiinŃifică concretă
393
- inclusiv investigaŃiilor psihologice
InducŃia ştiinŃifică:
1. Presupune evaluarea sistematică şi cât
mai exactă a “repetărilor” constatate
2. Foloseşte metode şi instrumente specifi-
ce cât mai exacte, deopotrivă, pentru
culegerea datelor relatate de premise şi
pentru verificarea acestora şi a celor
exprimate de concluzie
3. Recurge la metodele inductive de cerce-
tare a legăturilor cauzale

394
4. Este imparŃială, adică nu favorizează nici
unul din punctele de vedere aflate în
competiŃie pentru a explica “faptele” stu-
diate
5. Este obiectivă, ceea ce înseamnă posibili-
tatea repetării observaŃiilor şi experimen-
telor cu obŃinerea aceloraşi rezultate atât
pentru concluzie, cât şi pentru premise
6. Presupune o diferenŃiere clară între două
feluri de factori implicaŃi în producerea
fenomenelor studiate, între cauze şi condiŃii

395
Folosirea oricărei metode de cercetare:
•Presupune construirea unui plan (proiect) de
cercetare, care include precizări privind:
a. scopurile urmărite prin valorificarea metodei
b. cum se face alegerea subiectului sau a subie-
cŃilor supuşi investigaŃiei
c. ce implică cercetarea: indivizi sau grupuri de
indivizi
d. în cazul grupurilor, numărul de persoane din
fiecare grup şi abordarea lor: diferit sau la fel
e. ce anume variază de la un subiect la altul şi ce
396
rămâne constant indiferent de subiect
e. specificarea instrumentelor folosite în
cercetare (tipuri de materiale, aparate, teste,
chestionare etc.)
f. stabilirea etapelor de urmat pe parcursul
investigaŃiei şi a succesiunii acestora
g. indicarea modalităŃilor de înregistrare şi
stocare a rezultatelor pentru fiecare etapă a
cercetării
h. definirea metodelor de prelucrare şi
valorificare a rezultatelor finale

397
Pe această bază, inducŃia ştiinŃifică:
• Se fundamentează direct sau indirect pe
observaŃie ştiinŃifică şi pe experiment ştiinŃific
• Presupune un grad ridicat de probabilitate
obiectivă a relaŃiei de conchidere
• Recurge la instrumente speciale de prelucrare a
datelor culese pentru constituirea premiselor
• Dacă este cazul, recurge la prelucrarea
statistică a datelor implicate în premise
• Tratează obligatoriu concluzia argumentului
inductiv ca o ipoteză
• Odată obŃinută, concluzia este supusă unei
verificări riguroase
398
Cercetarea concretă presupune cel puŃin patru
etape:
(1) Observarea şi înregistrarea tuturor “faptelor”
disponibile, care sunt relevante pentru cazul
cercetat
(2) Analiza şi clasificarea faptelor înregistrate din
perspectiva felului în care sunt legate de
fenomenul studiat
(3) Derivarea inductiva a ipotezelor posibile, sub
formă de generalizări obŃinute din analizele şi
clasificările efectuate
(4) Testarea fiecărei ipoteze derivată inductiv, din
perspectiva criteriilor de confirmabilitate şi de
399
acceptabilitate pentru ipoteze
 În realizarea acestor etape
•Nu sunt implicate nici un fel de idei preconce-
pute, de păreri subiective, de prejudecăŃi privi-
toare la selectarea, înregistrarea şi clasificarea
“faptelor” pe care se bazează cercetarea
•PrezenŃa unor astfel de prejudecăŃi şi preferinŃe
subiective:
- afectează calitatea investigaŃiei şi eficienŃa
acesteia (rezultatele cercetării)
- este o sursă sigură de perturbări şi omisiuni în
investigaŃie
- pune în pericol obiectivitatea ipotezelor finale400
•În mod obligatoriu, exerciŃiile şi problemele de la
colocviu/examen presupun cunoaşterea prelegerilor şi a
temelor discutate la seminar/tutorial, valorificând totoda-
tă textele corespunzătoare capitolelor de curs.
EXEMPLE
1. ArătaŃi dacă enunŃurile formulate de A şi B pot fi
simultan adevărate sau false şi explicaŃi pe scurt
soluŃia voastră:
A: Masivul muntos cel mai întins este situat în Europa
B: Greşeşti, în Asia se află cel mai întins masiv muntos
A: Cel mai înalt vârf din Bucegi are minim 2514 m.
B: Greşeşti, cel mai înalt vârf din Bucegi are maxim
2514 m. 401
A: Psihologia face parte din clasa ştiinŃelor umaniste
B: Psihologia face parte din categoria ştiinŃelor naturii
A: Psihologia este un demers teoretic asupra conştiinŃei
B: Psihologia este un demers practic asupra conştiinŃei
2. ArătaŃi dacă următoarele două definiŃii sunt corecte iar
dacă nu sunt corecte, specificaŃi regula pe care o
încalcă:
(1) Psihologia socială studiază rolul şi locul omului în
societate
(2) Psihologia nu se ocupă cu studiul fenomenelor
naturale
(1) Psihologia este ştiinŃa care studiază psihicul uman
(2) Hipnoza este starea similară somnului provocată prin
402
sugestie sau pe alte căi
(1) În psihologie, percepŃia este capacitatea noastră
de a percepe ceva cu ajutorul simŃurilor
(2) Prin „amnezie” se înŃelege pierderea totală sau
parŃi-ală a capacităŃii de a-Ńi aminti diferite aspecte,
pe fondul oboselii intense sau a deteriorării
sistemului nervos

(1) Astenia este o afecŃiune psihică şi este caracteri-

zată de o intensă şi prelungită lipsă de energie şi
entuziasm, incapacitate de efort intelectual, oboseală
cronică imposibil de diminuat prin repaus
(2) Prin „astenic” se înŃelege o persoană care suferă
de astenie
403
3. ArătaŃi de ce tip este următorul argument şi dacă
el este valid (logic-corect) sau nu (incorect); în
cazul în care este incorect, precizaŃi:
(a) cum se explică incorectitudine lui
(b) ce consecinŃe are incorectitudinea lui pentru
adevărul concluziei
(1) Întrucât amnezia coincide cu uitarea
amănuntelor importante, reiese că cei care n-au
probleme de memorie, îşi reamintesc detaliile
semnificative
(2) Întrucât amnezia coincide cu uitarea
amănuntelor importante, reiese că cei care îşi
reamintesc detaliile semnificative n-au probleme de
404
memorie
(3) Cei care sunt convinşi că suferă de afecŃiuni
psihice trebuie să consulte un psihoterapeut, dar
oamenii de succes nu sunt convinşi că suferă de
afecŃiuni psihice. Ca atare, oamenii de succes nu
trebuie să consulte un psihoterapeut
(4) Cei care tratează eficient afecŃiunile psihice au
studiat temeinic psihopatologia, dar unii licenŃiaŃi în
psihologie nu au studiat temeinic psihopatologia.
Ca atare, unii dintre cei care tratează eficient
afecŃiunile psihice nu sunt licenŃiaŃi în psihologie

405