biblioteca rao

Diderot

NEPOTUL LUI RAMEAU

Satir\
(Scris\ `n 1762; rev\zut\ `n 1773; publicat\ `n 1823)

Traducere din limba francez\ [i note

GELLU NAUM
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
DIDEROT, DENIS
Nepotul lui Rameau / Diderot; trad.: Gellu Naum
Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004
ISBN 973-576-699-X
I. Naum, Gellu (trad.)
821.133.1-31=135.I Vertumnis, quotquot sunt, natus iniquis1.
Hora]iu, lib. II, sat. VII, v. 14

RAO International Publishing Company

Grupul Editorial RAO
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, România

DIDEROT
Le Neveu de Rameau
Traducere din Diderot, Oeuvres romanesques, Ed. Garnier Frères,
Paris, 1959

Coperta colec]iei
CORNELIU ALEXANDRESCU

Ilustra]ia copertei
LOUIS MICHAEL VAN LOO, Denis Diderot

© RAO International Publishing Company, 2005

pentru prezenta versiune `n limba român\

Tiparul executat de
R.A. „Monitorul Oficial“
Bucure[ti, România

2005
1 „N\scut sub semnul neprielnicilor zei Vertumni, c`]i vor fi fiind“ (lat.)
ISBN 973-576-699-X
 Fie vreme bun\, fie vreme rea, spre orele cinci seara am obi-
ceiul s\ m\ plimb la Palais-Royal1. Cel care e v\zut mereu sin-
gur, st`nd g`nditor pe banca lui d’Argenson2, s`nt eu. Vorbesc cu
mine `nsumi despre politic\, despre dragoste, despre arta literar\
sau despre filozofie; `i dau fr`u liber min]ii, `n toat\ nest\vilirea
ei; o las `n voie s\ urm\reasc\ primul g`nd, cuminte sau z\natic,
care-mi trece prin cap, a[a cum `i vedem f\c`nd pe tinerii no[tri
dezm\]a]i care urm\resc prin aleea Foy vreo curtezan\ cu aer u[u-
ratic, cu fa]a sur`z\toare, cu ochii vii, cu nasul `n v`nt, p\r\sind-o
apoi ca s\ urm\reasc\ alta, leg`ndu-se de toate [i ner\m`n`nd cu
nici una. G`ndurile s`nt feti[canele mele desfr`nate.
Dac\ vremea e rece sau din cale-afar\ de ploioas\, m\ ad\-
postesc la cafeneaua „Regen]ei“. Acolo `mi place s\ m\ uit cum

1 Palais-Royal, ca [i Champs-Elysées, ca [i Cours (la Reine), despre care va fi

vorba mai departe `n text, erau, pe timpul acela, locurile de plimbare preferate
ale celor avu]i [i ale desfr`na]ilor epocii.
2 Banca lui d’Argenson era a[ezat\ `n fa]a palatului familiei d’Argenson, ai
c\rei membri au ocupat slujbe importante `n timpul monarhiei franceze. Unul
dintre ei, René-Louis (1694-1757), a fost economist, precursor al liberalismului
burghez [i ministru de Externe sub Ludovic al XV-lea.
8 DIDEROT
se joac\ [ah. Nic\ieri `n lume [ahul nu se joac\ mai bine dec`t
la cafeneaua „Regen]ei“; La Rey1 se `ntrec chibzuitul Légal,
subtilul Philidor [i vigurosul Mayot; se pot vedea mut\rile cele
mai uimitoare [i se pot auzi cuvintele cele mai neghioabe; c\ci,
dac\ po]i fi totodat\ [i om inteligent, [i mare juc\tor de [ah, a[a
cum este Légal, po]i de asemenea s\ fii un mare [ahist [i, `n ace-
la[i timp, un neghiob ca Foubert [i Mayot2.
Eram acolo, `ntr-o dup\-amiaz\, privind cu nesa], abia vor-
bind [i ascult`nd c`t puteam mai pu]in, c`nd s-a apropiat de mine
unul dintre cele mai ciudate personaje din ]ara aceasta, `n care
Dumnezeu a l\sat destule. Omul despre care vorbesc e un ames-
tec de trufie [i de josnicie, de bun-sim] [i de sminteal\; pesemne
c\ no]iunile de cinstit [i necinstit `i s`nt `nv\lm\[ite `n cap `ntr-un
mod cu totul neobi[nuit, fiindc\ omul acesta nu se f\le[te deloc
atunci c`nd arat\ `nsu[irile bune pe care i le-a h\r\zit natura [i
nici nu se ru[ineaz\ c`nd le d\ la iveal\ pe cele rele. Altminteri,
e `nzestrat cu o s\n\tate de fier, cu o imagina]ie deosebit de `n-
fl\c\rat\ [i cu ni[te pl\m`ni neobi[nuit de zdraveni. Dac\ `l `nt`l-
ne[ti vreodat\ [i nu te ]intuie[te locului ciud\]enia lui, atunci tre-
buie sau s\-]i v`ri degetele `n urechi, sau s-o iei la goan\.
Doamne, ce mai pl\m`ni grozavi are! {i cu nimic pe lume nu se
aseam\n\ mai pu]in omul acesta dec`t cu propria fiin]\. Uneori e
slab [i jig\rit, ca un bolnav `nainte de a-[i da sufletul; atunci i
s-ar putea num\ra din]ii prin pielea str\vezie a obrazului, s-ar
putea crede c\ n-a m`ncat de cine [tie c`nd sau c-a ie[it de la
1 Patronul faimoasei cafenele a „Regen]ei“, fondat\ `n 1718, frecventat\ [i
de Diderot, unde, p`n\ aproape `n zilele noastre, s-au `nt`lnit amatorii de
[ah din `ntreaga lume.
2 Dintre [ahi[tii enumera]i mai sus, cel mai cunoscut e compozitorul Philidor.
NEPOTUL LUI RAMEAU 9
Trappe1. ~n luna urm\toare e gras [i dolofan, de parc\ nu s-ar mai
fi clintit de la masa vreunui financiar sau ar fi fost `nchis `n vreo
m`n\stire de-a bernardinilor2. Ast\zi, `mbr\cat `n rufe soioase, cu
pantalonii sf`[ia]i, acoperit de zdren]e, aproape descul], p\[e[te cu
fruntea `n p\m`nt, ferindu-se, `nc`t te sim]i `ndemnat s\-l chemi [i
s\-i dai ceva de poman\. Iar a doua zi, pudrat, `nc\l]at, frizat, `m-
br\cat pe cinste, merge cu fruntea sus, te prive[te direct `n fa]\, `n-
c`t aproape c\ l-ai putea lua drept un domn. Tr\ie[te de la o zi la
alta, e trist sau vesel, dup\ `mprejur\ri. Diminea]a, c`nd se treze[te,
prima lui grij\ este unde va pr`nzi; dup\ pr`nz, se g`nde[te unde va
cina. {i noaptea `i aduce griji; fie c\ ajunge pe jos `n podul unde lo-
cuie[te, dac\ nu cumva gazda, plictisit\ s\ tot a[tepte plata chiriei,
nu i-a `ncuiat u[a `n nas; fie c\ se abate pe la vreo cr`[m\ de la mar-
ginea ora[ului, unde a[teapt\ zorile `ntre un codru de p`ine [i o sta-
can\ de bere. C`nd n-are gologani `n buzunare, cum i se `nt`mpl\
c`teodat\, `[i g\se[te sc\parea fie la vreun birjar care-i e prieten,
fie la vizitiul vreunui monsenior, care `i d\ voie s\ se culce pe
paie, l`ng\ cai. Iar diminea]a, o parte din saltea i se mai g\se[te
`nc\ prins\ `n p\r. Dac\ e vreme frumoas\, umbl\ toat\ noaptea,
de colo-colo, prin promenada de la Cours sau prin Champs-Ely-
sées. O dat\ cu zorile el reapare `n ora[, `mbr\cat din ajun pentru
a doua zi [i, uneori, de-a doua zi pentru `ntreaga s\pt\m`n\.
Asemenea originali mie nu-mi plac; al]ii [i-i fac cuno[tin]e
apropiate, ba chiar prieteni. Eu stau de vorb\ cu ei la un an o
1 M`n\stire din Normandia meridional\ (departamentul Orne), fondat\ `n se-
colul al XII-lea de c\tre Sire de Rotrou. Diderot `i folose[te aici numele ca
simbol al locului unde oamenii s`nt supu[i la posturi aspre.
2 C\lug\ri catolici. Diderot se refer\ la traiul `mbel[ugat [i lipsit de griji pe
care ace[tia `l duceau `n m`n\stirile apar]in`nd ordinului lor.
10 DIDEROT
dat\, c`nd `i `nt`lnesc, pentru c\ firea lor se deosebe[te de a ce-
lorlal]i oameni [i pentru c\ ei rup monotonia plictisitoare pe
care au adus-o educa]ia, convenien]ele sociale [i regulile noas-
tre de bun\-cuviin]\. Dac\ vreunul dintre ei se ive[te `ntr-un
grup, e ca o pic\tur\ de drojdie care dospe[te [i red\ fiec\ruia o
p\rticic\ din individualitatea sa fireasc\. ~l vezi zg`l]`ind, tulbu-
r`nd, f\c`ndu-te s\ aprobi sau s\ dezaprobi, sco]`nd la iveal\
adev\rul, ar\t`ndu-i pe oamenii de treab\, demasc`nd lichelele;
[i abia atunci omul cu judecata s\n\toas\ care-l ascult\ `[i
deslu[e[te lumea.
Pe cel despre care vorbesc `l cuno[team de mult. Venea ade-
seori `ntr-o cas\ unde era primit pentru talentul s\u. Gazdele
aveau o singur\ fat\; omul nostru jura `n fa]a tat\lui [i a mamei
c\ se va `nsura cu fiica lor. Ei ridicau din umeri, `i r`deau `n nas
[i-l f\ceau nebun; [i am tr\it clipa `n care spusele lui se `ndepli-
nir\. Mie avea obiceiul s\-mi cear\ cu `mprumut c`]iva gologani,
pe care i-i d\deam. Se strecurase, nu [tiu cum, prin c`teva case
cinstite, unde era primit la mas\ cu condi]ia s\ nu vorbeasc\ de-
c`t atunci c`nd i se d\ voie. El t\cea [i m`nca, furios; era o minu-
n\]ie `ntreag\ s\-l vezi a[a, silit la t\cere. Dac\ `l rodea pofta s\
calce `n]elegerea [i dac\ deschidea gura, to]i cei din jurul lui stri-
gau: „Rameau!“ Atunci ochii `i sticleau de furie [i re`ncepea s\
m\n`nce cu [i mai mult\ turbare.
Era]i curio[i s\ [ti]i numele acestui om [i vi l-am spus:
este nepotul vestitului muzician 1 care ne-a sc\pat de c`ntarea
1 Jean Philippe Rameau (1683-1764) – muzician francez, autor al unor lucr\ri de
teorie a muzicii (printre care Tratatul de armonie redus\ la principiile ei naturale
[i Noul sistem de muzic\ teoretic\), a numeroase balete [i opere, printre care Cas-
tor [i Pollux, Indiile galante etc., al unor buc\]i pentru clavecin, viol\, flaut.
NEPOTUL LUI RAMEAU 11
plan\1 a lui Lulli2, psalmodiat\ `ntruna, de peste un secol; e ne-
potul vestitului autor al at`tor viziuni de ne`n]eles [i adev\ruri
apocaliptice referitoare la teoria muzicii, din care nici el [i nici
altcineva pe lume n-a priceput niciodat\ nimic; e nepotul muzi-
cianului de la care ne-au r\mas c`teva opere, cu armonie `n ele,
c`teva fr`nturi de c`nturi, idei dezl`nate, zgomote n\prasnice, zbo-
ruri, triumfuri, l\nci, glorii, [oapte, victorii peste victorii, arii ce
vor d\inui `n vecii vecilor; e nepotul aceluia care, dup\ ce l-a `n-
morm`ntat pe Lulli florentinul, va fi `ngropat la r`ndul s\u de
virtuozii italieni; e nepotul muzicianului care, presim]ind lucrul
acesta, devenise posomor`t, trist, ar]\gos, fiindc\ nimeni nu poate
fi mai nec\jit – nici chiar o femeie frumoas\ care se treze[te cu o
bubuli]\ pe nas – dec`t un autor amenin]at s\ tr\iasc\ dup\ ce i
s-a uitat numele, ca de pild\ Marivaux [i Crébillon-fiul3.
EL se apropie de mine. „Ah, ah! iat\-te [i pe dumneata,
domnule filozof; ce cau]i pe aici, `n ceata asta de tr`ntori? Oare
`]i pierzi [i dumneata vremea `mping`nd lemnele4?“ (Fiindc\
a[a se spune, `n batjocur\, jocului de [ah sau de dame.)
1 C`nt liturgic (cantus choralis, cantus planis) al bisericii catolice, dat`nd de la
`nceputurile cre[tinismului, cunoscut [i sub numele de c`ntare gregorian\, c\ci
elementele sale au fost rev\zute [i clasate pe vremea papei Grigore (anul 600).
2 Jean-Baptiste Lulli (1633-1687) – muzician, fondatorul operei clasice fran-
ceze. S-a n\scut la Floren]a.
3 Pierre Carlet Marivaux (1688-1763) – autor a peste treizeci de comedii [i al
unor romane `n care critic\ prejudec\]ile aristocra]iei franceze, f\r\ a ajunge `ns\
la ascu]imea satirei. C`t despre Crébillon-fiul, Diderot se refer\ la romancierul
francez Claude Crébillon (1707-1777), autor al Sofalei, al R\t\cirilor dragostei
[i al altor lucr\ri frivole [i licen]ioase. ~[i spunea „fiul“ spre a se deosebi de tat\l
s\u, poetul tragic Prosper Crébillon (1674-1762).
4 Diderot juca el `nsu[i [ah, destul de slab `ns\, fiind `ntotdeauna `nvins de
Rousseau, a c\rui superioritate `n acest domeniu o recuno[tea bucuros.
12 DIDEROT
EU: Nici g`nd, dar c`nd n-am altceva mai bun de f\cut, `mi
place s\ m\ distrez o clip\, uit`ndu-m\ la cei care le `mping bine.
EL: ~n cazul \sta, te distrezi rar; `n afar\ de Légal [i de
Philidor, ceilal]i habar n-au de joc.
EU: Nici m\car domnul de Bissy1 nu se pricepe?
EL: Domnul de Bissy, ca juc\tor de [ah, e ceea ce domni-
[oara Clairon2 este ca actri]\: am`ndoi [tiu din jocurile astea nu-
mai at`t c`t se poate `nv\]a.
EU: Greu `]i poate intra cineva `n voie, [i, dup\ c`te v\d, nu-]i
plac dec`t oamenii care s`nt mai presus de semenii lor.
EL: A[a e, c`nd este vorba de [ah, de joc de dame, de poe-
zie, oratorie, muzic\ [i alte asemenea nerozii. La ce-i bun\ me-
diocritatea `n lucrurile pe care ]i le-am `n[irat?
EU: La nimica toat\, adev\rat. Numai c\ e nevoie s\ se
ocupe cu ele o mul]ime de oameni, ca s\ se poat\ ivi un ge-
niu. El e unul, `n mijlocul mul]imii. Dar s\ l\s\m asta. Nu
te-am mai v\zut de-o ve[nicie. Nu m\ g`ndesc la dumneata,
c`nd nu te v\d, dar `mi face totdeauna pl\cere s\ te `nt`lnesc.
Ce-ai mai f\cut?
EL: Ceea ce faci [i dumneata, [i eu, [i al]ii, adic\ bine, r\u
[i nimic. {i-apoi mi-a fost foame [i-am m`ncat c`nd am avut pri-
lejul; dup\ ce-am m`ncat, mi s-a f\cut sete [i-am b\ut c`teodat\.
~ntre timp, `mi cre[tea barba [i, dup\ ce a crescut, am ras-o.
EU: R\u ai f\cut; barba e singurul lucru care `]i lipse[te, ca
s\ fii un `n]elept.
1 E vorba de Claude de Thyard de Bissy (1721-1810) – autor al Istoriei sufle-
tului (1752), atribuit\ de c\tre Formay lui Diderot.
2 Domni[oara Clairon (1723-1803) – cunoscut\ actri]\, cea mai bun\ in-
terpret\ a pieselor lui Voltaire [i prieten\ a enciclopedi[tilor.
NEPOTUL LUI RAMEAU 13
EL: Ce spui! Am fruntea lat\ [i zb`rcit\, privirea `nfl\c\rat\,
nasul coc`rjat, obrajii l\t\re]i, spr`ncenele negre [i dese, gura
bine croit\, buzele r\sfr`nte [i fa]a p\trat\. Dac\ b\rbia asta c`t
toate zilele mi-ar fi acoperit\ de-o barb\ lung\, [tii c\ a[ ar\ta
frumos turnat `n bronz sau cioplit `n marmur\?
EU: L`ng\ vreun Cezar, Marc-Aureliu, Socrate.
EL: Nu. M-a[ sim]i mai bine `ntre Diogene [i Frineea1. S`nt
necuviincios ca Diogene [i m\ duc bucuros la celelalte2.
EU: Cu s\n\tatea cum o mai duci?
EL: De obicei, o duc bine; ast\zi `ns\ nu prea m\ simt `n
apele mele.
EU: Cum se poate! Ai un p`ntece de Silen3 [i un obraz...
EL: Un obraz pe care l-ai putea lua drept potrivnicul lui.
Dup\ c`te se pare, am\r\ciunea care-l usuc\ pe unchi `l `ngra[\
pe scumpul s\u nepot.
EU: Fiindc\ veni vorba de unchi, `l mai vezi c`teodat\?
EL: Da, trec`nd pe strad\.
EU: {i nu te-ajut\ cu nimic?
EL: Dac\ face cuiva vreun bine, apoi fii sigur c\-l face f\r\
s-o [tie. E un filozof, `n felul lui; nu se g`nde[te dec`t la el, de
restul universului `i pas\ c`t de-un cui de papuc. Fiic\-sa [i ne-
vast\-sa n-au dec`t s\ moar\ c`nd or pofti; numai clopotele pa-
rohiei care se vor trage pentru ele s\ sune [i de-aici `nainte a
1 Ca [i Laïs, Frineea a fost o faimoas\ curtezan\ greac\, tip al trufiei [i
al l\comiei.
2 Pentru a explica acest „celelalte“, unele edi]ii franceze i-au ad\ugat-o pe
Laïs l`ng\ Frineea. „Celelalte“ e un exemplu de felul `n care Diderot acord\ nu
cuvintele, ci ideile, Frineea reprezent`nd curtezanele `n general.
3 Personaj mitologic care l-ar fi crescut pe Bacchus, zeul vinului.
14 DIDEROT
dou\sprezecea [i a [aptesprezecea 1, [i totul va fi `n regul\.
Asta e spre fericirea lui, dar e totodat\ [i ceea ce `mi place mai
mult la oamenii de geniu. Nu s`nt buni dec`t pentru un singur
lucru, [i at`ta tot; habar n-au ce `nseamn\ s\ fie cet\]eni, ta]i,
mame, fra]i, rude, prieteni. Fie vorba `ntre noi, e bine s\ le se-
meni din toate punctele de vedere, numai c\ nu e de dorit s\
fie prea mul]i ca ei pe lume. De oameni e nevoie, dar de oa-
meni geniali nu-i nevoie deloc; nu, pe legea mea, nu-i nici o
nevoie. Ei schimb\ fa]a p\m`ntului; iar `n cel mai mic lucru[or
prostia e at`t de obi[nuit\ [i at`t de `nr\d\cinat\, `nc`t n-o po]i
schimba f\r\ t\mb\l\u. O parte din ce-au imaginat oamenii de
geniu se `nf\ptuie[te, iar restul r\m`ne a[a cum a fost; de aci,
dou\ scripturi, ceva ca un ve[m`nt pestri] de arlechin. Adev\-
rata `n]elepciune pentru lini[tea sa [i a celorlal]i era `n]elep-
ciunea c\lug\rului lui Rabelais 2. S\-]i faci datoria a[a [i a[a,
s\ nu spui dec`t vorbe bune despre p\rintele stare] [i s\ la[i lu-
mea s\-[i fac\ de cap. {i totul merge, fiindc\ gloata se declar\
mul]umit\. Dac\ a[ cunoa[te istoria, ]i-a[ ar\ta c\ r\ul pe p\-
m`nt s-a tras totdeauna de la vreun geniu; dar habar n-am de
istorie, fiindc\ nu [tiu nimic. S\ m\ ia naiba dac\ am `nv\]at
vreodat\ ceva [i dac\ m\ simt mai prost din pricina asta! ~ntr-o
zi, m\ g\seam la masa unui ministru al regelui Fran]ei, un om
foc de de[tept; ei bine, ministrul ne-a ar\tat limpede c\, a[a
cum unu [i cu unu fac doi, nimic nu le folose[te popoarelor
mai mult dec`t minciuna [i nimic nu le e mai v\t\m\tor dec`t
1E
vorba de anumite sisteme, pentru a crea un fel de armonie din sunetele mai
multor clopote.
2 Diderot se refer\ aici la personajul numit Jean des Entommeures (Pantagru-
el, cartea I, capitolele XXXIX [i XL).
NEPOTUL LUI RAMEAU 15
adev\rul. Nu prea mi-aduc bine aminte cum ne-a dovedit-o,
dar se `n]elegea, f\r\ putin]\ de `ndoial\, c\ oamenii de geniu
s`nt netrebnici [i c\, dac\ un copil ar avea pe frunte, de la na[-
tere, semnul acestui periculos dar al naturii, ar trebui s\ fie su-
grumat sau zv`rlit la c`ini.
EU: {i, totu[i, cei care du[m\nesc `ntr-at`t geniul pretind cu
to]ii c\-l au ei `n[i[i.
EL: Nici vorb\ c\ a[a `[i spun `n sinea lor, dar nu cred defel
c\ `ndr\znesc s-o m\rturiseasc\.
EU: Asta, din modestie. A[adar, nutre[ti o ur\ cumplit\ `m-
potriva geniului?
EL: {i n-o s\ mi se domoleasc\ niciodat\.
EU: Dar, dup\ c`te `mi amintesc, pe vremuri sufereai groaz-
nic la g`ndul c\ nu e[ti dec`t un muritor de r`nd. N-ai s\ fii ni-
ciodat\ fericit, dac\ te m`hne[te la fel de mult un lucru [i
opusul s\u; va trebui s\ te hot\r\[ti pentru unul din dou\ [i s\
r\m`i legat de el. Recunosc`nd, o dat\ cu dumneata, c\ oamenii
de geniu s`nt `ndeob[te ciuda]i sau, cum spune proverbul, c\
unde e un car de minte, acolo e [i un gr\unte de nebunie,
lumea o s\ cread\ mai departe tot a[a; vor fi dispre]uite veacu-
rile care nu vor da na[tere nici unui geniu. Ei vor face cinste
popoarelor `n s`nul c\rora au tr\it; mai cur`nd sau mai t`rziu, li
se `nal]\ statui [i s`nt privi]i ca binef\c\tori ai neamului ome-
nesc. Nu-i fie cu sup\rare m\re]ului ministru pe care l-ai po-
menit, dar cred c\, dac\ minciuna poate folosi o clip\, `n cele
din urm\ ea devine neap\rat v\t\m\toare; iar adev\rul, dimpo-
triv\, devine neap\rat folositor p`n\ la urm\, cu toate c\ se
poate `nt`mpla s\ vat\me la un moment dat. Dup\ toate astea,
m-a[ sim]i `ndemnat s\ `nchei spun`nd c\ omul de geniu, care
spulber\ o eroare general\ sau care se face cheza[ul unui `nalt
16 DIDEROT
adev\r, e totdeauna o fiin]\ demn\ de cel mai ad`nc respect din
partea noastr\. Se poate `nt`mpla ca fiin]a aceasta s\ fie victima
prejudec\]ilor [i a legilor; dar exist\ dou\ feluri de legi: unele
de o dreptate [i de o generalitate des\v`r[it\, iar altele ciudate,
consfin]ite numai datorit\ unei orbiri sau unei necesit\]i de mo-
ment. Acestea din urm\ nu-l acoper\ pe vinovatul care le calc\
dec`t cu o ocar\ trec\toare, ocar\ ce se `ntoarce, cu timpul, asu-
pra judec\torilor [i asupra popoarelor, ca s\ r\m`n\ acolo, pen-
tru totdeauna. Dintre Socrate [i magistratul care l-a condamnat
s\ bea cucut\, care e ast\zi dezonorat?
EL: {i cu ce s-a ales Socrate? De condamnat, tot l-au con-
damnat; de ucis, tot l-au ucis; [i tot a fost socotit un cet\]ean
r\zvr\tit. Dispre]uind o lege nedreapt\, nu i-a `ndemnat oare pe
nebuni s\ dispre]uiasc\ legile drepte? {i n-a fost tot un ins cu-
tez\tor [i ciudat? Mai adineauri era c`t pe-aci s\ pui o vorb\
bun\ pentru oamenii de geniu.
EU: Ascult\-m\, omule drag\! O societate n-ar trebui s\
aib\ deloc legi rele [i, dac\ n-ar avea dec`t legi bune, nu s-ar
g\si nicic`nd `n situa]ia de a-l persecuta pe un geniu. Doar nu
]i-am spus c\ geniul e legat trup [i suflet cu r\utatea, nici r\u-
tatea cu geniul. Mai cur`nd are s\ fie r\u un om m\rginit dec`t
unul inteligent. {i dac\ un geniu ar fi `ndeob[te neprietenos,
anevoie de mul]umit, ]epos, nesuferit, dac\ ar fi chiar r\u la
suflet, ce-ai spune la urma urmei?
EL: C\ e bun de `necat.
EU: ~nceti[or, omule drag\! {tii, n-am s\-]i iau ca pild\ un-
chiul. El e un om aspru [i grosolan; lipsit de omenie, e avar, e
tat\ r\u, so] r\u, unchi r\u; dar nu e dovedit c\ e geniu, c\ arta
lui a atins cine [tie ce culmi [i c\ peste zece ani se va mai
vorbi `nc\ despre lucr\rile lui. Dar Racine? El, f\r\ `ndoial\ c\
NEPOTUL LUI RAMEAU 17
avea geniu [i nu trecea deloc drept un om prea cumsecade.
Dar Voltaire?...
EL: Nu m\ `nghesui cu `ntreb\rile, c\ci [tiu s\-mi duc g`n-
durile p`n\ la cap\t.
EU: Care din dou\ ]i-ar fi pl\cut mai mult: s\ fi fost un om
de treab\, cu g`ndul numai [i numai la tejghea, ca Briasson1,
ori la metru, ca Barbier, turn`ndu-i nevestei `n fiecare an c`te
un copil legitim, fiind so] bun, tat\ bun, unchi bun, vecin bun,
negustor cinstit, dar nimic mai mult; sau s\ fi fost m`r[av,
tr\d\tor, ambi]ios, pizma[, r\u, dar s\ fi scris Andromaca, Bri-
tanicus, Ifigenia, Fedra, Atalia?
EL: Pentru el, pe legea mea dac\ n-ar fi fost mai bine s\ se
asemene cu primul dintre cei doi!
EU: Vorbele dumitale au `n ele mai mult adev\r dec`t crezi.
EL: Oh! cum s`nte]i voi, filozofii! Dac\ spunem [i noi o
vorb\ mai ca lumea, atunci o facem din `nt`mplare, ca nebu-
nii sau ca inspira]ii. Numai voi v\ pricepe]i; da, domnule
filozof, afl\ c\ m\ pricep [i eu; [i m\ pricep la fel de bine ca
[i dumneata.
EU: Nu te sup\ra; dar, ia ascult\, de ce-ai zis „pentru el“?
EL: Fiindc\ toate minun\]iile astea pe care le-a f\cut nu i-au
adus nici m\car dou\zeci de mii de franci, iar dac\ ar fi fost un
bun negustor de m\t\suri pe strada Saint-Denis sau Saint-Hon-
oré, sau m\car un bun b\can cu toptanul, un spi]er cu mu[terii
mul]i, ar fi str`ns o avere uria[\; [i, str`ng`nd-o, n-ar mai fi exis-
tat nici un soi de pl\cere de care s\ n-aib\ parte; [i ar fi dat din
c`nd `n c`nd c`te o b\ncu]\ vreunui biet bufon ca mine, fiindc\,
1 Briasson – librar parizian, asociat la Enciclopedie, mort `n 1775. C`t despre
Barbier, unii cred c\ ar fi fost un negustor de m\t\suri din Paris.
18 DIDEROT
la nevoie, i-a[ fi f\cut rost de vreo feti[can\, s\-i mai `ndulceasc\
plictisul ve[nicului trai al\turi de nevast\; am fi f\cut ni[te che-
furi stra[nice la el acas\, am fi jucat din gros, am fi b\ut vinuri
grozave, lichioruri grozave, cafele grozave, ne-am fi plimbat la
]ar\; vezi bine c\ m\ pricep; r`zi?... dar las\-m\ s\-]i spun: ar fi
fost mai bine pentru cei din jurul lui.
EU: Nu te contrazic. Numai s\ nu-[i fi folosit `n vreun fel
ru[inos bog\]ia dob`ndit\ prin nego] legal; s\-i fi dat afar\ din
cas\ pe to]i juc\torii, pe to]i parazi]ii, pe to]i in[ii \[tia serbezi,
care nu fac dec`t s\ aprobe, pe to]i tr`ntorii, pe to]i pezevenghii
nefolositori; [i s\-i fi pus pe b\ie]ii din pr\v\lie s\-l ciom\-
geasc\ zdrav\n pe binevoitorul care, prin anumite schimb\ri,
mai alung\ so]ilor sila de traiul zilnic l`ng\ so]iile lor.
EL: S\-l ciom\geasc\, domnule, s\-l ciom\geasc\? Nimeni nu
mai e ciom\git a[a, cu una, cu dou\, `ntr-un ora[ civilizat. Iar
meseria `mpotriva c\reia te ridici e cinstit\; se `ndeletnicesc mul]i
oameni cu ea, ba unii dintre ei au chiar titluri. {i, la urma urmei,
pe ce naiba ai vrea dumneata s\ fie cheltui]i banii, dac\ nu pe
mese bune, prieteni veseli, vinuri stra[nice, femei frumoase, pl\-
ceri de toate soiurile, distrac]ii de toate felurile? A[ prefera s\ fiu
cer[etor dec`t s\ st\p`nesc ditamai averea [i s\ m\ lipsesc de toate
bucuriile astea. Dar s\ ne `ntoarcem la Racine! Cred c\ el n-a fost
bun dec`t pentru cei cu care n-a avut a face [i pentru timpurile
c`nd n-a mai tr\it.
EU: A[a e; dar cump\ne[te r\ul [i binele. Peste o mie de ani,
Racine va face s\ curg\ lacrimi; va fi admirat de oameni pe `ntre-
gul p\m`nt; va inspira omenia, mila, duio[ia. Cei care vor tr\i
atunci se vor `ntreba cine a fost, `n ce ]ar\ s-a n\scut [i vor invi-
dia Fran]a. A f\cut s\ sufere c`teva fiin]e care au pierit, c\rora noi
nu le mai d\m aproape nici o importan]\; n-avem de ce s\ ne
NEPOTUL LUI RAMEAU 19
temem acum nici de viciile, nici de p\catele lui. F\r\ `ndoial\ c\
ar fi fost mai bine dac\ natura i-ar fi h\r\zit virtu]ile unui om
cumsecade, `mpreun\ cu talentele unui mare om. El e asemenea
unui arbore care a silit s\ se usuce al]i c`]iva arbori planta]i `n
preajma lui [i a `n\bu[it plantele ce `i cre[teau la picioare, dar
[i-a `n\l]at cre[tetul p`n\ `n nori, [i-a `ntins ramurile p`n\ `n zare
[i a d\ruit umbr\ celor care au venit, vin [i vor mai veni s\ se
odihneasc\ `n jurul trunchiului s\u m\re]; [i le-a dat pe toate cu
un gust minunat, care se `mprosp\teaz\ f\r\ `ncetare. Ar fi bine ca
Voltaire s\ mai aib\ [i ging\[ia lui Duclos1 [i nevinov\]ia abatelui
Trublet2, s\ fie drept ca abatele d’Olivet3, dar, fiindc\ asta nu e cu
putin]\, s\ privim lucrurile din unghiul care ne poate ar\ta ceea ce
au ele cu adev\rat interesant; s\ uit\m o clip\ locul unde ne afl\m
`n timp [i `n spa]iu, [i s\ privim spre secolele viitoare, spre ]inutu-
rile cele mai dep\rtate, spre popoarele care se vor na[te. S\ ne g`n-
dim la binele speciei omene[ti; dac\ noi nu s`ntem prea darnici,
m\car s\-i iert\m naturii c\ a fost mai `n]eleapt\ dec`t noi. Dac\
1 Charles-Pinot Duclos (1704-1772) – scriitor [i istoric francez, autor de ro-
mane [i nuvele.
2 Literat francez mediocru (1697-1770); dup\ dou\zeci [i cinci de ani de a[-
teptare, a fost ales, prin `nalte protec]ii, membru al Academiei. E acela[i
Trublet despre care se vorbe[te `n Prefa]a anex\ a C\lug\ri]ei. ~ntre el [i
Diderot domnea o antipatie st\ruitoare. Trublet s-a opus la intrarea lui Di-
derot `n Academie. Tot acest pasaj trebuie `n]eles ca o ironie la adresa lui
Duclos, Trublet [i d’Olivet.
3 Abatele d’Olivet (1682-1768) – crescut de iezui]i, devine apoi academi-
cian. A tradus `n limba francez\ lucr\rile lui Cicero. ~n ceea ce prive[te acti-
vitatea `n domeniul gramaticii, Goethe `l apreciaz\ pe d’Olivet ca „du[man
al re`nnoirii limbii, purist [i rigorist“, ar\t`nd c\, de multe ori, f\r\ s\ se pri-
ceap\, corecta lucr\rile poe]ilor, din care pricin\ era du[m\nit de ace[tia.
20 DIDEROT
arunci cu ap\ rece `n capul lui Greuze1, poate c\ o dat\ cu vani-
tatea `i vei stinge [i talentul. Dac\ ai s\-l faci pe Voltaire mai pu-
]in sim]itor fa]\ de critic\, n-o s\ mai poat\ p\trunde `n sufletul
Meropei2, n-o s\ te mai mi[te.
EL: Dar dac\ natura a fost tot at`t de puternic\, pe c`t s-a ar\tat
de `n]eleapt\, de ce nu i-a f\cut la fel de buni, pe c`t s`nt de mari?
EU: Oare nu-]i dai seama c\ printr-o asemenea judecat\ r\s-
torni ordinea general\, nu-]i dai seama c\, dac\ totul `n lume ar
fi fost c`t se poate mai bun, n-ar mai fi existat nici un fel de:
„C`t se poate mai bun“?!
EL: Ai dreptate; principalul e ca dumneata [i cu mine s\ fim,
[i s\ fim dumneata [i cu mine; altminteri, mearg\ totul cum o
putea. Cea mai bun\ ordine a lucrurilor, dup\ p\rerea mea, e
aceea `n care trebuie s\ fiu [i eu, [i duc\-se naibii cea mai per-
fect\ dintre lumi, dac\ nu s`nt [i eu `n ea. ~mi place mai mult s\
fiu, chiar dac\ nu s`nt dec`t un neobr\zat care contrazice `ntruna,
dec`t s\ nu fiu deloc.
EU: Nu exist\ om care s\ nu g`ndeasc\ a[a cum g`nde[ti
dumneata [i s\ nu condamne ordinea existent\, ned`ndu-[i
seama c\ renun]\ la propria existen]\.
EL: E-adev\rat.
EU: S\ lu\m deci lucrurile a[a cum s`nt. S\ vedem c`t ne
cost\ [i c`t ne aduc, [i s\ l\s\m deoparte tot ce nu cunoa[tem `n-
deajuns pentru a putea l\uda sau def\ima [i care poate c\ nu e
1 Jean-Baptiste Greuze (1725-1807) – pictor francez. Tablourile sale s`nt, mai
cu seam\, portrete sau scene de familie. Arta lui e, `n mare parte, `ndreptat\ `m-
potriva picturii rafinate [i lipsite de idei a reprezentan]ilor aristocra]iei. A fost
prieten cu Diderot, c\ruia i-a f\cut portretul.
2 Eroina piesei cu acela[i nume, scris\ de Voltaire [i reprezentat\ pentru prima
oar\ la 20 februarie 1743.
NEPOTUL LUI RAMEAU 21
nici bine, nici r\u, dac\ e trebuitor, dup\ cum `[i `nchipuie at`]ia
oameni cumsecade.
EL: Nu prea `n]eleg mare lucru din tot ce mi-ai `n[irat. S-ar p\-
rea c\ e filozofie; `]i atrag aten]ia c\ `n lucruri de-astea nu m\ ames-
tec. Tot ce [tiu e c\ a[ vrea s\ fiu un altul, cu riscul chiar de-a fi un
om de geniu, un om `nsemnat; da, trebuie s\ recunosc, mi-o spune
ceva din\untrul meu. N-am putut niciodat\ s\ ascult cum e l\udat
cineva, f\r\ ca lauda s\ nu m\ fac\ s\ turbez. S`nt invidios. Ascult
cu pl\cere c`nd aud povestindu-se vreun lucru `njositor din via]a
personal\ a celor cu faim\; asta m\ apropie de ei; a[a `mi rabd mai
u[or mediocritatea. Atunci `mi spun: sigur, tu n-ai fost niciodat\ `n
stare s\ scrii Mahomet, dar nici Elogiul lui Maupeou1. Am fost, a[a-
dar, [i mai s`nt, `nc\, nec\jit din pricina mediocrit\]ii mele. Da, da,
s`nt mediocru [i nec\jit. N-am ascultat niciodat\ c`nt`ndu-se uver-
tura Indiile galante2, n-am ascultat niciodat\ c`nt`ndu-se Ad`ncile
abisuri din Tenara; Noapte, ve[nic\ noapte, f\r\ s\-mi spun cu du-
rere `n suflet: iat\ ceea ce tu nu vei putea face niciodat\. Eram deci
gelos pe unchiul meu [i, dac\ i s-ar fi g\sit la moarte c`teva buc\]i
frumoase pentru clavecin, r\t\cite prin portofoliu, n-a[ fi stat la `n-
doial\ `ntre a r\m`ne eu [i a fi el.
EU: Dac\ numai asta te m`hne[te, nu merit\ s\-]i ba]i capul
pentru at`ta lucru.
EL: Nu-i nimic, o s\-mi treac\!
1 Mahomet [i Elogiul lui Maupeou – dou\ lucr\ri ale lui Voltaire, `n care scrii-
torul se situeaz\ pe pozi]ii cu totul diferite, ceea ce relev\ [i Rameau-nepotul.
Tragedia Mahomet biciuie[te fanatismul religios; Maupeou, pe care Voltaire
l-a elogiat, a fost prim-ministru al Fran]ei, cunoscut ca zbir.
2 Balet eroic `n trei acte [i un prolog, cu muzic\ de Rameau-unchiul, repre-
zentat pentru prima dat\ `n 1735.
22 DIDEROT
Apoi `ncepu s\ c`nte din nou uvertura Indiile galante [i aria
Ad`ncile abisuri, [i ad\ug\:
„Ceva-ul acela din\untrul meu `mi spune: Rameau, c`t de
mult ai fi vrut s\ compui tu buc\]ile astea dou\; [i, dac\ le-ai fi
compus tu, ai mai fi f\cut `nc\ dou\; [i, c`nd ai fi avut mai
multe, te-ar fi jucat [i te-ar fi c`ntat pretutindeni. C`nd ai fi mers,
ai fi ]inut fruntea sus, con[tiin]a ta ]i-ar fi dovedit ]ie `nsu]i pro-
priul merit, ceilal]i te-ar fi ar\tat cu degetul [i-ar fi spus: El e cel
care a compus frumoasele gavote ([i c`nta gavotele).“ Apoi, cu
aerul unui om ad`nc mi[cat, al c\rui suflet se scald\ `n bucurii [i
ai c\rui ochi s`nt, din pricina aceasta, umezi, ad\uga, frec`ndu-[i
m`inile: „Ai fi avut o cas\ bun\ ([i-i m\sura `ntinderea cu bra-
]ele), un pat bun ([i se tol\nea acolo, alene), vinuri bune (din care
gusta, plesc\indu-[i limba de cerul gurii), o tr\sur\ bun\ ([i ridica
piciorul ca s\ se urce `n ea), femei frumoase (pe care le [i lua de
dup\ g`t, privindu-le voluptuos); o sut\ de pu[lamale ar fi venit s\
m\ t\m`ieze `n toate zilele ([i i se p\rea c\-i [i vede `n jurul lui; `i
vedea pe Palissot1, pe Poincinet2, pe Fréron tat\l [i fiul3, pe La
1 Charles de Montenoy Palissot (1730-1814) – scriitor francez, caracterizat de
Goethe drept „mediocritate, cu oarecare talent, dar grozav de preten]ios“; s-a f\cut
cunoscut mai cu seam\ prin atacurile sale `nver[unate [i dezgust\toare `mpotriva
lui Rousseau, a lui Diderot [i a prietenilor lor. Lupta lui `mpotriva enciclopedi[tilor
era sus]inut\ de cercurile conduc\toare ale Fran]ei monarhiste [i catolice.
2
Antoine-Alexandre-Henri Poincinet (1735-1769) – publicist francez din gru-
pul lui Palissot, Fréron etc., potrivnic enciclopedi[tilor. ~ntreaga via]\ a servit
confra]ilor s\i drept ]int\ a ironiilor.
3 Fréron-tat\l (1719-1776) – publicist francez. Du[man `nver[unat al g`ndirii `nain-
tate, `i atac\ pe Voltaire [i pe enciclopedi[ti, sprijinit fiind de cercurile reac]ionare.
Ambi]ios din fire, se `nconjoar\ de mediocrit\]i, spre a domina asupra lor. P`n\ la
urm\ `ns\ nu face dec`t s\ se compromit\. ~n demascarea lui Fréron, Voltaire a jucat
un rol activ. Fiul s\u, cunoscut sub numele de Fréron-fiul, i-a urmat pilda.
NEPOTUL LUI RAMEAU 23
Porte1; `i auzea, se umfla `n pene, `i aproba, le z`mbea, `i dispre-
]uia, nu-i lua `n seam\, `i alunga, `i rechema, apoi vorbea mai de-
parte); [i a[a, ]i s-ar spune diminea]a c\ e[ti un om mare; ai citi `n
Istoria celor trei secole2 c\ e[ti un om mare; seara ai fi convins c\
e[ti un om mare, [i marele om, Rameau-nepotul, ar adormi `n mur-
murul dulce al laudelor, care i-ar suna `n urechi `n timpul somnului
chiar; ar p\rea mul]umit; pieptul i s-ar umfla, i s-ar ridica [i i s-ar
cobor` `n tihn\; ar sfor\i ca un mare om...“
{i, vorbind astfel, Rameau se a[eza bini[or pe o banc\, `n-
chidea ochii [i imita somnul fericit pe care [i-l `nchipuia. Iar
dup\ ce gusta c`teva clipe din dulcea]a odihnei acesteia, se tre-
zea, `ntindea bra]ele, c\sca, `[i freca pleoapele [i-[i c\uta din
nou `n preajm\ serbezii lingu[itori.
EU: A[adar, crezi c\ omul fericit are un somn al lui?
EL: Cum s\ nu cred? Eu, bietul p\c\tos, c`nd ajung seara `n pod
[i c`nd m\ v`r `n a[ternutul meu de zdren]e, m\ zgribulesc sub p\-
tur\, cu pieptul ap\sat [i cu respira]ia `ngreunat\; atunci, abia dac\ se
aude un fel de sc`ncet u[or, pe c`t\ vreme un financiar sfor\ie de du-
duie toat\ casa, ba chiar toat\ strada. Dar ceea ce m\ m`hne[te ast\zi
nu e faptul c\ sfor\i [i dorm `ntr-un mod meschin, ca un nefericit.
EU: Totu[i, e [i acest lucru destul de trist.
EL: Ceea ce mi s-a `nt`mplat e [i mai trist `nc\.
EU: Dar ce ]i s-a `nt`mplat?
EL: Totdeauna ai ]inut ni]elu[ la mine, fiindc\ s`nt un b\iat
bun, pe care `n fond `l dispre]uie[ti, dar care te distreaz\...
1 Abatele de La Porte (1713-1779) – publicist francez.
2 E vorba de Trei secole ale literaturii franceze, lucrare a abatelui Sabatier
de Castres, `n colaborare, dup\ unii, cu Palissot [i cu abatele Martin, ap\-
rut\ `n anul 1772.
24 DIDEROT
EU: Nimic mai adev\rat.
EL: De aceea, am s\-]i povestesc.
~nainte de a `ncepe, el ofteaz\ ad`nc, `[i duce am`ndou\ pal-
mele la frunte, apoi se lini[te[te [i-mi spune:
„{tii c\ s`nt un nepriceput, un prost, un nebun, un neobr\zat,
un lene[, ceea ce noi, burgunzii, numim o haimana patentat\, un
potlogar, un m`nc\u...“
EU: Ce mai panegiric!
EL: E `n `ntregime adev\rat; trebuie s\ recuno[ti, cu voia
dumitale, c\ nu-i nici un cuv`nt de prisos `n el. Nu m\ cunoa[te
nimeni mai bine dec`t m\ cunosc eu; [i `nc\ nu spun tot.
EU: N-am s\ te contrazic deloc, fiindc\ nu vreau s\ te sup\r.
EL: Ei bine, `mi duceam zilele pe l`ng\ ni[te oameni care
m\ pl\ceau tocmai fiindc\ s`nt `nzestrat din bel[ug cu toate a-
ceste `nsu[iri.
EU: Ciudat lucru; crezusem p`n\ acum c\ oamenii `[i as-
cund `nsu[irile astea fa]\ de ei `n[i[i sau [i le iart\, [i c\ le dis-
pre]uiesc atunci c`nd le v\d la al]ii.
EL: S\ [i le ascund\? Oare pot s-o fac\? Nici nu te `ndoi c\
Palissot, c`nd e singur [i se g`nde[te la sine, `[i spune cu totul
alte lucruri; fii sigur c\, atunci c`nd se g\se[te `ntre patru ochi
cu vreun coleg de-al lui, `[i m\rturisesc deschis c\ nu
s`nt am`ndoi dec`t ni[te lichele nemaipomenite. {i nici pome-
neal\ s\-[i dispre]uiasc\ `nsu[irile, atunci c`nd le v\d la al]ii!
Oamenii despre care vreau s\-]i vorbesc [tiau s\ c`nt\reasc\
mai bine lucrurile, [i firii mele `i mergea de minune pe l`ng\
ei; m\ ]ineau ca `n vat\; m\ s\rb\toreau, nu se puteau lipsi o
clip\ de mine f\r\ s\ le par\ r\u; eram micu]ul lor Rameau,
nebunul lor Rameau, neobr\zatul, nepriceputul, lene[ul, m`n-
c\ul, bufonul, n\t`ngul. {i nu exista unul printre epitetele
NEPOTUL LUI RAMEAU 25
acestea care s\ nu-mi fi adus un z`mbet, o m`ng`iere, o b\taie
pe um\r, o palm\, o lovitur\ de picior; la mas\, oricare dintre
ele `mi aducea o buc\]ic\ bun\, care mi se arunca `n farfurie;
iar dup\-mas\, `mi aduceau o libertate pe care mi-o luam sin-
gur [i n-avea nici o importan]\, fiindc\ eu, unul, s`nt un om
f\r\ importan]\. Se face din mine, cu mine, `n fa]a mea, tot ce
vrei, f\r\ s\ m\ simt jignit. {i ce de mai d\rule]e `mi picau!
Dar, javr\ p\c\toas\, cum m\ [tii, am pierdut totul! Am pier-
dut totul, fiindc\ am avut judecata s\n\toas\ o dat\, o singur\
dat\ `n via]\. Ah! Dac\ mi se mai `nt`mpl\ vreodat\!
EU: Dar despre ce e vorba?
EL: Despre o prostie de neasemuit, de ne`n]eles [i de neiertat.
EU: Care mai e [i prostia asta?
EL: Rameau! Rameau! Pentru asta te angajaser\? E o neghio-
bie s\ ai un pic de bun-gust, un pic de inteligen]\, un pic de jude-
cat\; Rameau, prietene, asta te va `nv\]a minte s\ r\m`i cum te-a
f\cut Dumnezeu [i cum te doreau protectorii t\i. A[a, te-au luat
de umeri, te-au condus la u[\ [i ]i-au spus: „Sec\tur\, [terge-o [i
s\ nu mai apari pe-aici; ia uita]i-v\ la el, mi se pare c\ vrea s\ aib\
bun-sim] [i judecat\! {terge-o! ~nsu[iri de-astea avem [i noi.“ Ai
plecat, mu[c`ndu-]i degetele; blestemata de limb\ ar fi trebuit s\
]i-o mu[ti mai `nt`i. Fiindc\ nu te-ai g`ndit la asta, iat\-te `n drum,
f\r\ un gologan [i ne[tiind cum s-o sco]i la cap\t. }i se d\dea s\
m\n`nci dup\ pofta inimii, ce mai! {i acum vei fi silit s\ m\n`nci
resturile care se v`nd prin hale; aveai o locuin]\, [i acum ai fi fe-
ricit dac\ ]i s-ar da iar podul t\u; dormeai bine, [i acum te a[-
teapt\ paiele, `ntre vizitiul domnului de Soubise1 [i prietenul
1 Grajdurile domnului de Soubise serveau ca ad\post c`torva scriitori [i arti[ti
afla]i `n mizerie.
26 DIDEROT
Robbé1; `n locul somnului dulce [i tihnit pe care-l aveai, de-acum
`nainte ai s\ ascul]i cu o ureche nechezatul [i trop\itul cailor, iar
cu cealalt\ zgomotul de o mie de ori mai nesuferit al versurilor
seci, aspre [i barbare. Nefericitule, nechibzuit [i apucat de-un mi-
lion de draci!
EU: {i nu v\ pute]i, oare, `mp\ca? Gre[eala pe care ai f\-
cut-o e chiar at`t de grav\? Dac\ a[ fi `n locul dumitale, m-a[
duce la oamenii aceia; le e[ti mai trebuitor dec`t crezi.
EL: Oh! s`nt sigur c\ acum, c`nd nu-i mai fac s\ r`d\, se
plictisesc c`ine[te.
EU: A[adar, m-a[ duce s\-i caut; nu le-a[ da r\gaz s\ m\
uite [i s\ se `ntoarc\ spre vreo distrac]ie mai cuviincioas\;
fiindc\ nu se [tie ce se poate `nt`mpla!
EL: De a[a ceva nu m\ tem; n-o s\ se `nt`mple niciodat\.
EU: Oric`t ai fi de ne`ntrecut, un altul te-ar putea `nlocui.
EL: Cu greu.
EU: S\ zicem; m-a[ duce totu[i, cu mutra asta dezn\d\j-
duit\, cu ochii r\t\ci]i, cu gulerul descheiat, cu p\rul v`lvoi, `n
starea tragic\ `n care te g\se[ti. M-a[ arunca la picioarele divi-
nit\]ii. Mi-a[ lipi fa]a de ]\r`n\ [i, f\r\ s\ m\ ridic, i-a[ spune
cu voce stins\ [i suspin\toare: „Iart\-m\, doamn\! Iart\-m\!
S`nt un nemernic [i un mi[el. A fost o clip\ nenorocit\, fiindc\
[ti]i foarte bine c\ nu s`nt f\cut s\ am o judecat\ s\n\toas\, [i
v\ f\g\duiesc c\ nu voi avea niciodat\, c`t voi tr\i.“
Nostim e c\, pe c`nd `i ]ineam discursul acesta, el `i executa
pantomima. C\zuse `n genunchi; `[i lipise obrazul de ]\r`n\,
1 Robbé de Beauveset (n\scut `n Vendôme, `n 1725) – poet submediocru, care
a `ncercat, f\r\ succes, aproape toate genurile literare.
NEPOTUL LUI RAMEAU 27
p\rea c\ ]ine `n palme v`rful unui pantof, pl`ngea, suspina [i
spunea: „Da, micu]a mea regin\, da, f\g\duiesc, n-o s\ am c`t
voi tr\i, c`t voi tr\i...“ Apoi, ridic`ndu-se `n picioare, ad\ug\ pe
un ton serios [i chibzuit:
EL: Da, ai dreptate! Cred c\ a[a ar fi cel mai bine. Ea e
bun\; domnul Vieillard 1 spune c\ e at`t de bun\! {i eu `i cu-
nosc, oarecum, bun\tatea; totu[i, s\ te umile[ti `n fa]a unei
maimu]e, s\ ceri `ndurare la picioarele unei mici paia]e, pe
care o urm\resc f\r\ r\gaz fluier\turile spectatorilor! Eu,
Rameau, fiul domnului Rameau, spi]erul din Dijon, care-i un
om cumsecade [i nu [i-a `ndoit niciodat\ genunchii `naintea
nim\nui! Eu, Rameau, nepotul celui numit marele Rameau,
care pot fi v\zut plimb`ndu-m\ ]eap\n [i cu bra]ele ridicate
prin Palais-Royal, de c`nd domnul Carmontelle 2 l-a desenat
`ncovoiat [i cu m`inile v`r`te sub pulpanele surtucului! Eu,
care am compus buc\]i pentru clavecin, nec`ntate de nimeni,
singurele buc\]i care vor trece poate `n posteritate [i vor fi
c`ntate; eu! eu... `n sf`r[it!... S\ m\ duc! Dar iat\, domnule,
`mi e cu neputin]\ ([i pun`ndu-[i m`na dreapt\ pe piept, ad\-
ug\): Simt, aici, ceva care se `mpotrive[te [i-mi spune: Ra-
meau, n-ai s\ faci una ca asta. Trebuie s\ existe o oarecare
demnitate, legat\ de natura omului, pe care nimic n-o poate
`n\bu[i. Demnitatea asta se treze[te ca din senin, da, iac-a[a;
fiindc\ s`nt zile `n care nu mi-ar p\sa deloc dac\ a[ fi c`t de
1 Vieillard sau Vielard – fiul „directorului apelor“ din Passy, amant al ac-
tri]ei Hus.
2 Louis-Carrogis Carmontelle (1717-1806) – pictor, gravor [i scriitor francez;
a f\cut portretul lui Rameau-unchiul, care se poate vedea [i ast\zi la Cabinetul
de stampe din Paris.
28 DIDEROT
josnic vrei; `n zilele acelea, a[ fi `n stare, pentru o para, s\ o
pup `n c... pe micu]a Hus1.
EU: Ehei! prietene, dar ea e alb\, e dr\gu]\, dulce, dolo-
fan\, [i la un asemenea act de umilin]\ s-ar putea `njosi c`teo-
dat\ chiar [i unul mai n\zuros dec`t dumneata.
EL: S\ ne `n]elegem; exist\ pupatul `n c... la propriu [i pupa-
tul `n c... la figurat. ~ntreab\-l pe gr\sunul de Bergier care o pup\
`n c... pe doamna de La Marck2, [i la propriu, [i la figurat; [i, la
ea, pe cinstea mea c\ mi-ar displ\cea [i propriul, [i figuratul.
EU: Dac\ nu-]i place calea pe care ]i-o ar\t, atunci ai cura-
jul s\ fii cer[etor!
EL: E nespus de greu s\ fii cer[etor, c`nd exist\ at`]ia ne-
ghiobi `nst\ri]i, pe socoteala c\rora se poate tr\i. {i apoi, sila
de tine `nsu]i este de nesuferit.
EU: Oare dumneata cuno[ti sim]\m`ntul acesta?
EL: Dac\ `l cunosc! De c`te ori mi-am spus: Cum, Rameau,
s`nt zece mii de mese bune `n Paris, cu c`te cincisprezece sau do-
u\zeci de tac`muri fiecare, [i printre toate aceste tac`muri nu e nici
unul pentru tine! Exist\ pungi pline, din care curge aur `n dreapta
[i-n st`nga, [i ]ie nu-]i pic\ un gologan! At`]ia de[tep]i m\run]i [i
f\r\ talent, f\r\ merite; at`]ia tipi lipsi]i de farmec; at`]ia intrigan]i
josnici s`nt `mbr\ca]i ca lumea, [i tu s\ umbli gol! {i tu s\ fii at`t
1
Adélaïde-Louise-Pauline Hus – n\scut\ la Rennes `n 1734 – a jucat la Co-
media Francez\ `ntre anii 1753-1780 [i a murit `n 1805. Era `ntre]inuta lui
Bertin, despre care se vorbe[te `n text.
2 La Marck (ducesa de) – una dintre doamnele care s-au str\duit cel mai
mult s\ asigure reprezentarea piesei lui Palissot, Filozofii. Se `n]elege
lesne de ce Diderot `i pomene[te numele `n atare condi]ii... C`t despre Ber-
gier, se presupune c\ ar fi vorba de teologul [i academicianul Nicolas L.
Bergier (1718-1790), du[man al ilumini[tilor.
NEPOTUL LUI RAMEAU 29
de neghiob? Oare nu [tii s\ lingu[e[ti, ca oricare altul? N-ai putea
s\ min]i, s\ juri, s\-]i calci jur\mintele, s\ f\g\duie[ti, s\-]i ]ii sau
nu cuv`ntul, ca oricare altul? Oare tu n-ai putea s\ stai `n patru
labe, ca oricare altul? N-ai putea s\ `nlesne[ti aventurile amoroase
ale doamnei [i s\ duci bile]ele dulci domnului, ca oricare altul?
N-ai putea s\-l `ncurajezi pe tinerelul acela s\-i vorbeasc\ domni-
[oarei [i s-o convingi pe domni[oar\ s\-l asculte, ca oricare altul?
Oare n-ai putea tu s-o faci s\ `n]eleag\ pe fiica vreunuia dintre
burghezii no[tri c\ e prost `mbr\cat\, s\-i ar\]i c\ ni[te cercei fru-
mo[i, un pic de ro[u, c`teva dantele sau o rochie à la polonaise i-ar
veni de minune? N-ai putea tu s-o convingi c\ picioru[ele ei nu
s`nt f\cute s\ umble pe jos? C\ exist\ un t`n\r domn, frumos [i bo-
gat, cu ve[m`ntul g\tit `n fireturi de aur, cu o tr\sur\ superb\, cu
[ase lachei tot unu’ [i unu’? N-ai putea tu s\-i spui c\ t`n\rul acela
a v\zut-o trec`nd, c\ a g\sit-o `nc`nt\toare [i c\ de atunci nu mai
bea, nu mai m\n`nc\, nu mai doarme [i-are s\ moar\?
– Dar ce-o s\ zic\ t\ticu’?
– Ei, ei, t\ticu’! La `nceput, o s\ se supere ni]el.
– {i m\mica, ea, care-mi spune `ntruna s\ fiu fat\ cuminte
[i m\ `nva]\ c\ nu exist\ nimic de pre] pe lumea asta, `n afar\
de cinste!
– Vorbe `nvechite, care n-au nici o noim\.
– {i duhovnicul meu?
– N-o s\-l mai vezi sau, dac\ tot o s\-]i mai vin\ chef s\ te
duci s\-i poveste[ti distrac]iile dumitale, o s\ te coste c`teva
livre de zah\r [i de cafea.
– Nici nu [tii c`t e de ne`ng\duitor; odat\ n-a vrut s\-mi
ierte p\catele, fiindc\ am c`ntat Vino `n chilia mea.
– Asta din pricin\ c\ nu i-ai dat nimic; dar c`nd ai s\ apari
`n dantele...
30 DIDEROT
– Vas\zic\, voi avea dantele?
– Nici vorb\, tot felul de dantele... [i cu cercei de diamante...
– Vas\zic\, voi avea cercei frumo[i, cu diamante?
– Sigur.
– La fel cu ai marchizei care vine uneori s\-[i cumpere m\-
nu[i din dugheana noastr\?
– ~ntocmai... C`nd vei ap\rea `ntr-o tr\sur\ frumoas\, cu cai
suri-rota]i, cu doi lachei grozavi, cu un negru mic [i cu alerg\to-
rul dinainte; c`nd vei ap\rea fardat\, cu benghiuri, cu tren\ lung\.
– La bal?
– La bal, la Oper\, la teatru... (Inima `i tresalt\ de pe acum,
de bucurie... Tu te joci cu o h`rtiu]\, pe care o ]ii `ntre degete.)
– Ce ai acolo?
– Nimic.
– Ba mi se pare c\ ai ceva.
– Am un bilet.
– Pentru cine?
– Pentru dumneata, dac\ ai fi c`t de c`t curioas\.
– Curioas\? S`nt foarte curioas\, haide... (Ea cite[te.) O `n-
t`lnire! E cu neputin]\.
– Poate c`nd te duci la biseric\...
– Mama merge totdeauna cu mine; dar dac\ ar veni el aici
mai de diminea]\, eu m\ trezesc prima [i s`nt la tejghea `nain-
tea celorlal]i...
El vine [i place; iar `ntr-o bun\ zi, pe `nserat, micu]a dispare,
[i mie mi se num\r\ cei dou\ mii de scuzi care mi se cuvin... P\i
cum! Adic\ s\ ai asemenea talente [i s\ n-ai o bucat\ de p`ine?
Nu ]i-e ru[ine, nenorocitule? ~mi aminteam o serie de sec\turi
care nu-mi ajungeau nici p`n\ la c\lc`ie m\car [i erau totu[i tic-
si]i de bani. Eu purtam un surtuc de l`n\ grosolan\, `n timp ce ei
NEPOTUL LUI RAMEAU 31
se `nveleau `n catifele; se sprijineau `n bastoane cu m\ciulie de
aur [i cu ciocul `ncovrigat, aveau Aristotelul [i Platonul1 la de-
get. {i cine erau, m\ rog? Ni[te l\utari p\c\to[i; iar ast\zi s`nt
boieri mari. Atunci sim]eam cum prind curaj, `mi sim]eam su-
fletul `n\l]at, mintea ascu]it\ [i capabil\ de orice; dar, dup\ c`te
se pare, st\rile astea nu dureaz\ cine [tie c`t [i p`n\ `n clipa de
fa]\ n-am izbutit s\ m\ c\p\tuiesc. Orice s-ar spune, iat\ despre
ce discut adeseori, de unul singur; `mi po]i parafraza vorbele
dup\ cum ai chef, numai s\ pricepi, p`n\ la urm\, c\ [i eu cunosc
sila de mine `nsumi sau zbuciumul acesta al con[tiin]ei care se
na[te din z\d\rnicia darurilor pe care ni le-a `mp\r]it cerul; e cel
mai cumplit dintre toate. Aproape c\ ar fi mai bine ca omul s\
nu se fi n\scut.
~l ascultam [i, pe m\sur\ ce juca scena pezevenghiului [i a
tinerei fete seduse, `mi sim]eam sufletul fr\m`ntat de dou\ im-
bolduri potrivnice: nu [tiam dac\ o s\ izbucnesc `n r`s sau dac\
o s\ m\ las prad\ m`niei care m\ cuprindea. Sufeream; de zeci
de ori un hohot de r`s mi-a st\vilit m`nia; de zeci de ori m`nia,
st`rnit\ `n fundul inimii mele, s-a sf`r[it printr-un hohot de r`s.
M\ uimise at`ta agerime a min]ii [i at`ta josnicie, m\ uimiser\
ideile, r`nd pe r`nd juste [i false, perversitatea at`t de deplin\ a
sentimentelor, m`r[\via des\v`r[it\ [i sinceritatea at`t de neo-
bi[nuit\. El `mi observ\ fr\m`ntarea [i m\ `ntreb\: „Ce ai?“
EU: Nimic.
EL: Pari tulburat.
EU: Chiar s`nt.
EL: La urma urmei, ce m\ sf\tuie[ti s\ fac?
1 E vorba de inele, pe ale c\ror pietre erau gravate figurile acestor filozofi antici.
32 DIDEROT
EU: S\ schimbi vorba. Ah, nefericitule! C`t de josnic te-ai
n\scut sau ai ajuns!
EL: Nu te contrazic; totu[i, n-a[ vrea ca starea mea s\ te mi[-
te prea mult; dac\ mi-am deschis inima `n fa]a dumitale, n-am
f\cut-o cu g`ndul s\ te m`hnesc. Am pus ceva bani deoparte, c`t
am stat la oamenii aceia; g`nde[te-te numai c\ n-aveam nevoie
de nimic, dar absolut de nimic; [i mi se d\deau at`tea pentru mi-
cile mele pl\ceri!
~ncepu din nou s\-[i loveasc\ fruntea cu unul din pumni;
s\-[i mu[te buzele, s\-[i dea peste cap ochii r\t\ci]i, ad\ug`nd:
„De-acum s-a ispr\vit; am pus ceva deoparte; timpul s-a scurs
[i ce aveam a sporit `nc\ pe-at`ta.“
EU: Vrei s\ spui c\ s-a pierdut?
EL: Nu, nu, a sporit. Te `mbog\]e[ti cu fiecare clip\; o zi mai
pu]in din via]\ sau un ban mai mult e acela[i lucru; principalul e
s\ te duci `n tihn\, `n fiecare sear\, la privat\: O, stercus pretio-
sum!1 Iat\ marele rezultat al vie]ii, oricine ai fi! ~n ultima clip\,
to]i s`nt la fel de boga]i; [i Samuel Bernard2, care, dup\ nume-
roase furturi, jafuri [i falimente, las\ `n urma lui dou\zeci [i
[apte de milioane aur, ca [i Rameau, `n urma c\ruia nu va r\-
m`ne nimic. Rameau, c\ruia mila public\ `i va face rost de giul-
giu, ca s\-l `nf\[oare. Mortul n-aude dang\tele clopotelor.
Degeaba r\gu[esc o sut\ de preo]i c`nt`nd pentru el, degeaba
merge `nainte [i `n urma lui un [ir de oameni cu f\clii aprinse;
sufletul lui nu p\[e[te l`ng\ maestrul de ceremonie. A putrezi
1
„O, excrement pre]ios!“ (lat.)
2
Samuel Bernard – bancher al regilor Ludovic al XIV-lea [i Ludovic al XV-lea;
a murit `n 1739, l\s`nd `n urma lui o avere evaluat\ la treizeci [i trei de milioane
de franci.
NEPOTUL LUI RAMEAU 33
sub marmur\ ori a putrezi sub ]\r`n\ `nseamn\ tot a putrezi, [i
nimic altceva. La ce-]i folose[te dac\ ai `n jurul co[ciugului copii
ro[ii, copii alba[tri1 sau dac\ n-ai pe nimeni? {i apoi, ia uit\-te la
`ncheietura asta a m`inii: era ]eap\n\ ca naiba; toate cele zece de-
gete p\reau ni[te be]e `nfipte `ntr-o palm\ de lemn, iar tendoa-
nele ei erau asemenea unor coarde vechi, f\cute din ma]e mai
uscate, mai ]epoase, mai neml\dioase dec`t cele pe care le folo-
se[te strungarul la roat\; dar mi ]i le-am chinuit at`ta, mi ]i le-am
fr\m`ntat at`ta, [i at`ta le-am fr`nt... Tu nu vrei s\ te clinte[ti, dar
eu, mii de draci!, eu spun c\ te voi clinti [i a[a va fi...
{i, spun`nd acestea, `[i apucase cu m`na dreapt\ degetele [i
`ncheietura m`inii st`ngi [i le r\sucea `n sus, `n jos; v`rfurile de-
getelor `i atingeau bra]ul, `ncheieturile trosneau; m\ temeam ca
oasele s\ nu sar\ de la locul lor.
EU: Bag\ de seam\, i-am spus, ai s\ te schilode[ti!
EL: N-ai grij\, s`nt obi[nuite; de zece ani le-am tot schim-
bat forma; `n ciuda lor, tic\loasele au fost nevoite s\ se de-
prind\, s\ `nve]e s\ se a[eze pe clape [i s\ zburde pe coarde;
a[a c\ acum merge, da, merge...
Spun`nd acestea, el ia pozi]ia unui violonist, c`nt\ `nceti[or din
gur\ un allegro de Locatelli2, cu m`na dreapt\ imit\ mi[carea ar-
cu[ului, `n timp ce m`na st`ng\ [i degetele par a i se plimba de-a
lungul g`tului viorii; dac\ scoate un ton fals, se opre[te [i `ntinde
1 Copii ro[ii – orfani parizieni de la azilul `nfiin]at de Francisc I `n 1536 [i pur-
t`nd costume ro[ii; copii alba[tri – orfani de la azilul Sfintei Treimi din Paris. {i
unii, [i al]ii erau folosi]i `n cortegiile funerare, ca purt\tori de f\clii sau cori[ti.
2 Pietro Locatelli (1639-1764) – violonist [i compozitor italian, unul dintre
primii reprezentan]i ai muzicii instrumentale dramatice, av`nd caracter progra-
matic. A locuit mult\ vreme la Paris.
34 DIDEROT
sau sl\be[te coarda; o ciupe[te apoi cu unghia, ca s\ vad\ dac\ a
acordat-o exact: reia bucata de unde se oprise. Bate m\sura cu pi-
ciorul, d\ din cap, din m`ini, din picioare, `[i mi[c\ palmele, se
zv`rcole[te tot, a[a cum i-am v\zut f\c`nd uneori, la concertele re-
ligioase, pe Ferrari, pe Chiabran1 ori pe vreun alt virtuoz cuprins
de acelea[i convulsii, `nf\]i[`ndu-mi imaginea aceleia[i cazne [i
cauz`ndu-mi aproape acelea[i suferin]e; c\ci nu e oare groaznic s\
vezi durere cumplit\ la cel care vrea s\-]i `nf\]i[eze pl\cerea? L\-
sa]i s\ cad\ o cortin\ `ntre omul acesta [i mine, ca s\ nu-l mai v\d,
dac\ e vorba s\-mi arate un nefericit pus la cazne. C`nd, printre
zv`rcoliri [i strig\te, ajungea la un tenuto, una dintre acele p\r]i ar-
monioase `n care arcu[ul se mi[c\ `nceti[or, pe mai multe coarde
deodat\, chipul lui p\rea cuprins de extaz, vocea i se `ndulcea, se
asculta singur, beat de `nc`ntare; s`nt sigur c\ acordurile r\sunau [i
`n urechile lui, [i `n ale mele; apoi, repun`ndu-[i instrumentul sub
bra]ul st`ng, cu aceea[i m`n\ `n care `l ]inea, [i l\s`nd s\-i alunece
`n jos m`na dreapt\ cu arcu[ul, m\ `ntreb\: „Ei bine, ce-ai de zis?“
EU: Minunat!
EL: Mi se pare c\ merge, sun\ aproape ca [i celelalte...
{i se l\s\ `ndat\ pe vine, ca un muzician care s-ar a[eza
la clavecin.
EU: Te rog s\ te cru]i [i s\ m\ cru]i...
EL: Nu, nu, acum c\ am pus m`na pe dumneata, ai s\ m\
ascul]i. N-am nevoie de laude aduse f\r\ s\ [tii pentru ce. Dup\
asta, ai s\ m\ lauzi cu [i mai mult\ convingere, [i poate c\ am
s\ cap\t vreun elev.
EU: Cunosc at`t de pu]in\ lume, `nc`t te ostene[ti de poman\.
1 Ferrari Dominic (violonist) sau Louis (violonist), ca [i violonistul piemontez
Chiabran, au concertat pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.
NEPOTUL LUI RAMEAU 35
EL: Nu m\ ostenesc niciodat\.
C`nd am v\zut c\ `ncerc zadarnic s\-l cru], c\ci sonata la vi-
oar\ f\cuse s\-i curg\ n\du[elile, m-am hot\r`t s\-l las s\ c`nte;
iat\-l st`nd la clavecin, cu picioarele `ndoite, cu capul ridicat
spre tavan, unde s-ar fi spus c\ vedea o partitur\; iat\-l c`nt`nd,
improviz`nd, execut`nd o bucat\ de Alberti1 sau de Galuppi2,
nu mai [tiu de care anume din am`ndoi. Vocea `i zbura ca
v`ntul, iar degetele `i fluturau pe clape, c`nd l\s`nd discantul3
ca s\ ia notele joase, c`nd p\r\sind acompaniamentul ca s\ re-
vin\ la discant. Pe chip i se iveau pasiunile, una dup\ alta; pu-
team deosebi dragostea, m`nia, pl\cerea, durerea; se sim]eau
nuan]ele de piano [i forte, [i s`nt sigur c\ totu[i cineva mai is-
cusit dec`t mine ar fi putut recunoa[te bucata pe care o c`nta
dup\ ritm, dup\ stil, dup\ expresia fe]ei lui [i dup\ cele c`teva
fr`nturi de c`ntec, ce `i sc\pau uneori. Dar lucrul cel mai ciudat
era c\ el dibuia din c`nd `n c`nd, `ncepea de la cap\t, ca [i cum
ar fi gre[it, [i se nec\jea c\ nu mai [tie bucata pe dinafar\.
„~n sf`r[it, `mi spuse el, ridic`ndu-se [i [terg`ndu-[i pic\turile
de sudoare care-i [iroiau de-a lungul obrajilor, `]i dai seama c\
[tim [i noi s\ plas\m un triton, o chint\ superflu\, [i c\ `nl\n]ui-
rea dominantelor ne este foarte cunoscut\. Pasajele enarmonice4,
1 Giuseppe Matteo Alberti (n\scut `n 1685) – compozitor italian.
2
Baldasare Galuppi (1706-1785) – compozitor vene]ian. E socotit `ntemeietor
al operei-bufe.
3 Discantul `nseamn\: a) partea superioar\ a unei partituri vocale sau instru-
mentale; b) cea mai ridicat\ categorie de voci (de pild\, sopranul, `ntr-un
cor) sau de instrumente.
4 Triton (de la latinescul tritonus – trei tonuri) – denumire dat\ unui interval ab-
solut interzis `n muzica veche. De asemenea, „chinta superflu\“, „`nl\n]uirea
dominantelor“, „pasajele enarmonice“ s`nt termeni tehnici folosi]i `n muzic\.
36 DIDEROT
despre care scumpul meu unchi a f\cut at`ta v`lv\, nu s`nt cine
[tie ce mare lucru, [i ne descurc\m [i noi `n ele.“
EU: }i-ai dat prea mult\ osteneal\, ca s\-mi ar\]i c\ e[ti
foarte priceput. Eu te-a[ fi crezut pe cuv`nt.
EL: Foarte priceput? A, nu! C`nd e vorba de meseria mea,
pot spune c\ m\ pricep oarecum, [i asta e mai mult dec`t tre-
buie, ori poate crezi c\ `n ]ara noastr\ e[ti dator s\ [i [tii ceea
ce `i `nve]i pe al]ii?
EU: Nu mai mult dec`t s\ [tii ceea ce se `nva]\.
EL: Asta e adev\rat, pe to]i dracii! Ba `nc\ foarte adev\rat!
Ia spune, domnule filozof, spune cu m`na pe con[tiin]\, cinstit!
Pe vremuri nu erai at`t de procopsit ca acum, nu-i a[a?
EU: Nici ast\zi nu s`nt prea procopsit.
EL: Dar nu mai umbli prin Luxembourg1, vara... ~]i mai
aduci aminte?
EU: S\ l\s\m asta; sigur c\ mi-aduc aminte.
EL: ~n redingot\ cenu[ie, de plu[...
EU: Da, da.
EL: F\cut\ ferfeni]\ `ntr-o parte, cu dantelele de la m`neci
sf`[iate [i cu ciorapi de l`n\ negri, c`rpi]i pe dos cu a]\ alb\.
EU: Bine, bine, fie cum spui!
EL: Ce f\ceai pe-atunci `n Aleea Suspinelor?
EU: Mergeam destul de plouat.
EL: {i c`nd plecai de-acolo, b\teai trotuarele.
EU: Nu zic ba.
EL: D\deai lec]ii de matematic\.
EU: F\r\ s\ m\ pricep deloc; la asta voiai s\ ajungi, nu-i a[a?
1 1
Pe atunci existau `n gr\dina Luxembourg, din Paris, dou\ alei de platani, nu-
mite Aleea Suspinelor [i Aleea Filozofilor.
NEPOTUL LUI RAMEAU 37
EL: Exact.
EU: ~nv\]am eu `nsumi, `nv\]`ndu-i pe al]ii, [i unora le-a
prins bine.
EL: Tot ce se poate; numai c\, vezi, cu muzica nu e tot a[a
cum e cu algebra sau cu geometria. Acum, c`nd e[ti cineva...
EU: Nu s`nt chiar cineva.
EL: C`nd ai bani la ciorap...
EU: Nu prea am.
EL: ~i pui fetei dumitale profesori.
EU: ~nc\ nu-i pun; las educa]ia `n grija maic\-sii, fiindc\
trebuie s\ ai lini[te `n cas\.
EL: Lini[te `n cas\? Mii de draci! N-ai lini[te dec`t atunci
c`nd e[ti slug\ sau st\p`n, [i e bine s\ fii st\p`n... Am avut [i
eu o nevast\... Dumnezeu s\-i odihneasc\ sufletul; dar c`nd `i
venea c`teodat\ chef s\ deschid\ pliscul, m\ r\]oiam la ea, `n-
cepeam s\ tun [i s\ fulger, [i spuneam ca Dumnezeu: „S\ se
fac\ lumin\“, [i lumin\ se f\cea. ~n felul \sta, timp de patru ani
n-am avut nici o ceart\. C`]i ani are fata dumitale?
EU: Asta n-are a face.
EL: C`]i ani are fata dumitale?
EU: La naiba! S\ l\s\m `n pace copilul [i v`rsta lui, [i s\ ne
`ntoarcem la profesorii pe care-i va avea.
EL: Doamne! N-am v\zut de c`nd s`nt lighioane mai `nc\-
p\]`nate dec`t filozofii. Dac\ v-a[ ruga frumos, domnule filo-
zof, nu s-ar putea s\-mi spune]i cam ce v`rst\ poate avea fiica
domniei voastre?1
EU: S\ zicem c\ are opt ani.
Marie-Angélique Diderot, devenit\ mai apoi doamna de Vandeul, se n\scuse
pe la sf`r[itul anului 1753, a[adar, prin 1762 avea ceva mai mult de opt ani.
38 DIDEROT
EL: Opt ani! De patru ani trebuia s\-i pui degetele pe clape.
EU: S\ zicem c\ n-am vrut s\-i `ncarc programul cu un stu-
diu care-i cere at`ta vreme [i-i folose[te foarte pu]in.
EL: {i cam ce-ai s-o `nve]i, dac\ nu te superi?
EU: Dac\ am s\ pot, am s-o `nv\] s\ judece drept; e un lu-
cru pe care `l [tiu pu]ini b\rba]i [i `nc\ [i mai pu]ine femei.
EL: Eh! las-o s\ judece c`t de aiurea o vrea, numai s\ fie
frumoas\, vesel\ [i cochet\.
EU: Fiindc\ natura a fost vitreg\ cu ea, d`ndu-i un trup pl\-
p`nd [i un suflet sensibil [i pun`nd-o `n fa]a acelora[i necazuri
ale vie]ii, ca [i cum ar fi avut un trup zdrav\n [i o inim\ de
piatr\, am s-o `nv\], dac-am s\ pot, s\ le fac\ fa]\ cu curaj.
EL: Eh! las-o s\ pl`ng\, s\ sufere, s\ fac\ mofturi, s\ se
enerveze, ca to]i ceilal]i, numai s\ fie frumoas\, vesel\ [i co-
chet\. {i cum adic\? N-o `nve]i nici dansul?
EU: O `nv\] doar at`t c`t `i trebuie ca s\ [tie s\ fac\ o reve-
ren]\, s\ aib\ o ]inut\ cuviincioas\, s\ [tie s\ se prezinte `n
lume [i s\ mearg\ frumos.
EL: {i n-o `nve]i nici c`ntul?
EU: At`ta doar c`t `i trebuie ca s\ pronun]e bine.
EL: {i nici muzica?
EU: Dac\ a[ g\si un profesor de armonie bun, i-a[ `n-
credin]a-o bucuros dou\ ore pe zi, timp de un an sau doi, nu
mai mult.
EL: {i ce pui `n locul obiectelor de baz\ pe care le su-
primi?...
EU: Pun gramatic\, mitologie, istorie, geografie, pu]in de-
sen [i mult\ moral\.
EL: Ce u[or mi-ar fi s\-]i dovedesc c`t de nefolositoare s`nt
toate cuno[tin]ele astea `ntr-o lume ca a noastr\; [i nu numai
NEPOTUL LUI RAMEAU 39
nefolositoare; periculoase chiar! Dar, deocamdat\, m\ mul-
]umesc cu o `ntrebare: nu cumva o s\ aib\ nevoie de-un pro-
fesor, doi?
EU: F\r\ `ndoial\!
EL: Aha! iat\-ne din nou aici! {i speri c\ profesorii \[tia
au s\ cunoasc\ gramatica, mitologia, istoria, geografia [i mo-
rala, din care `i vor da lec]ii? Mofturi, maestre drag\, mofturi;
dac\ ei ar [ti din toate astea at`ta c`t s\-i `nve]e pe al]ii, n-ar da
lec]ii deloc.
EU: De ce nu?
EL: Pentru c\ ar fi trebuit s\-[i petreac\ toat\ via]a stu-
diindu-le. Trebuie s\ p\trunzi ad`nc `n art\ sau `n [tiin]\, ca s\
[tii bine primele no]iuni. Lucr\rile clasice nu pot fi `nlocuite ca
lumea dec`t de cei care au `nc\run]it tr\g`nd la jug; numai cu-
nosc`nd mijlocul [i sf`r[itul po]i s\ limpeze[ti negurile `ncepu-
tului; `ntreab\-l pe prietenul dumitale D’Alembert, corifeul
[tiin]elor matematice, dac\ s-ar pricepe s\ predea primele no-
]iuni. Unchiul meu abia dup\ treizeci sau patruzeci de ani de
exerci]iu a `ntrez\rit primele lic\riri ale teoriei muzicii.
EU: O, nebunule, c\ci e[ti nebun de legat, strigai eu, cum se
face c\ `n capul t\u scr`ntit se g\sesc idei at`t de juste, `nv\lm\-
[ite cu at`tea ]icneli?
EL: Naiba [tie cum! Vin a[a, la `nt`mplare, [i r\m`n acolo.
Oricum, atunci c`nd nu [tii tot, nu [tii nimic a[a cum trebuie; ha-
bar n-ai unde duce un lucru, de unde vine altul, unde trebuie puse
am`ndou\; care trebuie s\ aib\ prec\dere, care e mai bine s\ ur-
meze. Se poate oare preda bine f\r\ metod\? Iar metoda cum ia
na[tere? Iat\, filozofule, pe mine, unul, m\ bate g`ndul c\ fizica
va fi totdeauna o biat\ [tiin]\, o pic\tur\ luat\ cu v`rful unui ac
dintr-un ocean uria[, un gr\unte desprins din crestele muntoase
40 DIDEROT
ale Alpilor! {i cauzele fenomenelor? ~ntr-adev\r, ar fi mai bine s\
nu le cunoa[tem deloc dec`t s\ le cunoa[tem at`t de pu]in [i de
prost; [i tocmai la ideile astea ajunsesem, c`nd am `nceput s\ dau
lec]ii de acompaniament. La ce te g`nde[ti?
EU: M\ g`ndesc c\ tot ce mi-ai spus pare adev\r la prima
vedere, dar e lipsit de tr\inicie; s\ l\s\m asta `ns\; [i spui c\ ai
dat lec]ii de acompaniament [i de compozi]ie?
EL: Da.
EU: {i nu cuno[teai deloc, nici una, nici alta?
EL: Nu, pe cinstea mea; ba `nc\ `n privin]a asta, al]ii st\teau
[i mai r\u dec`t mine: cei care `[i `nchipuiau c\ [tiu ceva. Eu,
cel pu]in, nu stricam nici mintea [i nici m`inile copiilor. C`nd
treceau de la mine la un profesor bun, nu erau nevoi]i s\ se
dezbare de nimic, fiindc\ nu-i `nv\]asem nimic [i cu asta le
economiseam [i timpul, [i banii.
EU: Dar cum f\ceai?
EL: A[a cum fac to]i. Soseam [i m\ tr`nteam pe un scaun.
„Ce vreme p\c\toas\! C`t e de obositor s\ umbli!“ Apoi flec\-
ream despre ultimele nout\]i: Doamna Lemierre 1 trebuia s\
joace un rol de vestal\ `ntr-o oper\ nou\; dar e `ns\rcinat\
pentru a doua oar\; nu [tiu cine o va `nlocui. Domni[oara
Arnould2 l-a p\r\sit pe micul ei conte; se spune c\ e `n vorb\
cu Bertin3. Cu toate astea, micu]ul conte a g\sit por]elanul
domnului de Montamy4. La ultimul concert dat de amatori, era
1 Faimoas\ c`nt\rea]\ din acele timpuri.
2 1
Madeleine-Sophie Arnould (1740-1802) – celebr\ c`nt\rea]\ de oper\.
3 Bertin d’Antilly – demnitar din acea vreme.
4 Arclais de Montamy (mort `n 1765), de ale c\rui cercet\ri asupra culorilor
pentru pictura pe por]elan Diderot s-a interesat `ndeaproape. Contele de
Lauraguais a publicat [i el, `n 1766, o lucrare privind por]elanurile.
NEPOTUL LUI RAMEAU 41
o italianc\ despre care pot spune c\ avea o voce de `nger. E ci-
neva Preville \sta, trebuie s\-l vede]i `n Mercur galant1; scena
cu ghicitoarea e de nepre]uit; biata Dumesnil2 nu mai [tie nici
ce face, nici ce spune... „Hai, domni[oar\, lua]i-v\ cartea!“
{i pe c`nd domni[oara, care nu se gr\be[te deloc, `[i caut\
cartea pe care nu [tie unde a pus-o, o mai cheam\ [i pe servitoare
[i o ceart\, iar eu vorbesc mai departe: „La Clairon3 e cu adev\rat
de ne`n]eles. Se vorbe[te despre un m\riti[ cum nu se poate mai
caraghios: acela al domni[oarei... cum o cheam\?... feti[cana
aceea pe care... o `ntre]inea, c\reia i-a f\cut vreo doi-trei copii;
aceea care fusese `ntre]inut\ de at`]ia al]ii.“
– Vai, Rameau, vorbe[ti prostii! E cu neputin]\!
– Nu vorbesc deloc prostii; se spune chiar c\ s-a [i m\ritat.
Se aude c-ar fi murit Voltaire; cu at`t mai bine.
– De ce „cu at`t mai bine“?
– Fiindc\ iar o s\ ne fac\ vreo n\zb`tie; de obicei, moare cu
dou\ s\pt\m`ni `nainte de a le face...
Ce s\-]i mai spun? D\deam drumul c`torva lucruri mai deo-
cheate aduse de prin casele pe unde fusesem, pentru c\ noi to]i
s`ntem mari r\sp`nditori de [tiri. F\ceam pe nebunul, ei m\ as-
cultau, r`deau [i strigau: „Vai, c`t e de `nc`nt\tor!“ ~n r\stimp,
cartea domni[oarei fusese g\sit\ sub un jil], unde o t`r`se, o
morfolise [i o sf`[iase vreun dog tinerel sau vreo pisicu]\.
Domni[oara se a[eza la clavecin [i, mai `nt`i, f\cea ea singur\
Mercur galant sau Comedia f\r\ titlu de Bourdault, de[i scris\ `n secolul
al XVII-lea (1683), a fost reluat\ `n 1753. Actorul Preville (Pierre-Louis-
Dubus, 1721-1799) juca `n ea cinci roluri diferite.
2 E vorba de actri]a Dumesnil Marie-Françoise-Marchant (1714-1803).
3 Faimoas\ actri]\ din acele timpuri.
42 DIDEROT
zgomot, apoi m\ apropiam [i eu de ea, dup\ ce-i f\ceam
maic\-sii un semn de aprobare.
Mama: Merge bini[or; n-ar fi nevoie dec`t s\ vrea; dar nu
vrea; `i place mai mult s\-[i piard\ vremea p\l\vr\gind,
dichisindu-se, alerg`nd sau f\c`nd mai [tiu eu ce. Dumneata
nici n-apuci bine s\ pleci, c\ ea [i `nchide cartea, ca s\ n-o mai
deschid\ dec`t atunci c`nd vii din nou; [i n-o dojene[ti deloc.
Fiindc\ totu[i trebuia s\ facem ceva, `i luam m`inile domni-
[oarei [i i le a[ezam altfel; m\ sup\ram, strigam: „Sol, sol, sol,
e un sol, domni[oar\!“
Mama: Nu mai ai ureche deloc, domni[oar\? Eu, care nu
s`nt la clavecin [i nici nu-]i v\d cartea, tot simt c\ trebuie un
sol. Tare `]i mai nec\je[ti profesorul; nu pricep cum poate fi
at`t de r\bd\tor; nu re]ii nimic din ce-]i spune, nu faci m\car
un pas `nainte...
Atunci eu param pu]in loviturile [i, cl\tin`nd din cap, spu-
neam: „Ierta]i-m\, doamn\, ierta]i-m\; ar putea merge mult mai
bine dac\ domni[oara ar vrea, dac\ ar studia pu]in, dar [i a[a
merge bini[or.“
Mama: Dac-a[ fi `n locul dumitale, a[ ]ine-o un an la
aceea[i bucat\.
– O, n-ave]i nici o grij\; n-o s\ treac\ mai departe p`n\ c`nd
n-o s\ c`nte bucata asta f\r\ nici o greutate; [i n-o s\ dureze at`t
de mult c`t crede]i!
– Domnule Rameau, o m\gule[ti! E[ti prea bun! Ce-ai spus
acum e singurul lucru pe care-l va re]ine din lec]ie [i mi-l va
repeta ori de c`te ori va avea prilejul...
Ora trecea, [col\ri]a `mi d\dea b\nu]ii cu o mi[care gra-
]ioas\ a m`inii [i cu o reveren]\ pe care o `nv\]ase de la pro-
fesorul de dans; iar eu `i puneam `n buzunar, `n timp ce
NEPOTUL LUI RAMEAU 43
mama spunea: „Foarte bine, domni[oar\; dac\ Javillier 1 ar fi
pe-aici, te-ar aplauda...“ Mai flec\ream apoi o clip\, dup\
cum se cuvine; apoi disp\ream, [i iat\ ceea ce se numea o
lec]ie de acompaniament.
EU: {i ast\zi e oare altfel?
EL: La naiba! Cred [i eu c\ e altfel; sosesc; s`nt grav; m\
gr\besc s\-mi scot man[onul, deschid clavecinul, `ncerc cla-
pele. S`nt mereu gr\bit; dac\ s`nt l\sat s\ a[tept c`t de pu]in,
]ip de parc\ mi-ar fura banii; peste o or\ trebuie s\ fiu la cu-
tare, peste dou\ ore la doamna duces\ cutare; s`nt a[teptat la
mas\ de o frumoas\ marchiz\, iar la plecarea de-acolo tre-
buie s\ merg la un concert, la domnul baron de Bagge 2 , `n
strada Neuve-des-Petits-Champs.
EU: {i `n tot acest timp nu e[ti a[teptat nic\ieri. Nu-i a[a?
EL: A[a e.
EU: Atunci, ce rost au vicle[ugurile astea murdare?
EL: Murdare? De ce m\ rog? S`nt lucruri obi[nuite `n mese-
ria mea; nu m\ `njosesc deloc f\c`nd ceea ce face toat\ lumea.
Nu le-am inventat eu [i ar fi ciudat [i st`ngaci din partea mea
dac\ nu m-a[ conforma lor. Nici vorb\, [tiu c\, dac\ o s\ le su-
pui unor principii generale, ale nu [tiu c\rei morale, pe care to]i
o au pe buze, dar nimeni n-o pune `n practic\, o s\ sco]i c\ albul
e negru [i negrul e alb; dar, domnule filozof, exist\ o con[tiin]\
general\, a[a cum exist\ o gramatic\ general\, [i apoi mai s`nt
1 Jacques-Letarig Javillier – faimos dansator al Operei, maestru de dans la
curtea regelui Fran]ei.
2 Dup\ cum arat\ Goethe, baronul de Bagge a fost un aristocrat german sau bra-
banson, mare amator de muzic\ [i organizator al multor concerte bune `n locuin]a
sa din Paris.
44 DIDEROT
[i excep]ii `n fiecare limb\, pe care voi, savan]ii, le numi]i...
asta... cum le numi]i?
EU: Idiotisme.
EL: Exact. Ei bine, fiecare meserie are excep]iile ei de la
con[tiin]a general\, excep]ii pe care le-a[ numi bucuros idio-
tisme ale meseriei.
EU: ~n]eleg, Fontenelle vorbe[te bine, scrie bine, cu toate
c\ `n stilul lui mi[un\ idiotismele fran]uze[ti.
EL: {i regele, ministrul, financiarul, magistratul, militarul,
scriitorul, avocatul, procurorul, bancherul, meseria[ul, profeso-
rul de c`nt, profesorul de dans s`nt oameni foarte cumsecade,
cu toate c\ purtarea lor se dep\rteaz\ `n multe privin]e de con-
[tiin]a general\ [i e plin\ de idiotisme morale. Cu c`t or`ndui-
rea e mai veche, cu at`t s`nt mai multe idiotisme `n ea; cu c`t
vremurile s`nt mai nefericite, cu at`t se `nmul]esc idiotismele.
C`t pre]uie[te omul, at`t pre]uie[te meseria [i reciproc; p`n\ la
urm\, c`t pre]uie[te meseria, at`t pre]uie[te [i omul. A[adar, tre-
buie s\ te str\duie[ti pe c`t po]i s\-]i faci pre]uit\ meseria.
EU: Ce pricep eu din toate frazele astea `ncurcate e faptul
c\ pu]ine meserii s`nt f\cute cinstit sau c\ exist\ pu]ini oameni
cinsti]i `n meseriile lor.
EL: Bun! S\ zicem c\ nu exist\ deloc; `n schimb, `ns\,
exist\ pu]ini potlogari care s\ lucreze `n afara meseriei lor; [i
totul ar merge bini[or, dac\ n-ar mai exista [i vreo c`]iva oa-
meni a[a-numi]i s`rguincio[i, punctuali, `ndeplinindu-[i cu
stricte]e datoria, riguro[i sau, ceea ce e cam totuna, nesco-
]`ndu-[i nasul din meseria lor, f\c`nd-o de diminea]\ p`n\
seara [i nef\c`nd nimic altceva. |[tia s`nt singurii care se
umplu de bani [i s`nt stima]i.
EU: }in`nd seama cu stricte]e de idiotisme.
NEPOTUL LUI RAMEAU 45
EL: A[a e; v\d c\ m-ai `n]eles. Ei bine, un idiotism comun
tuturor oamenilor, fiindc\ exist\ lucruri comune tuturor ]\-
rilor, tuturor timpurilor, dup\ cum exist\ [i neghiobii co-
mune; un idiotism comun, a[adar, este acela de a avea c`t mai
mul]i clien]i; iar o neghiobie comun\ este s\ crezi c\ e mai is-
cusit cine are mai mult. Iat\ dou\ excep]ii de la con[tiin]a ge-
neral\, `n fa]a c\rora trebuie s\ te pleci. Ele n-au nimic `n
sine, s`nt a[a, ca un fel de credit, dar au pre] din pricina opi-
niei celorlal]i. S-a spus c\ faima bun\ face mai mult dec`t
punga plin\; [i, cu toate astea, cine are faim\ bun\ n-are de-
loc punga plin\, ba chiar v\d c\ `n zilele noastre cine are
punga plin\ are [i faim\. Pe c`t po]i, e bine s\ ai [i punga
plin\, [i faim\; iat\ care-mi e scopul c`nd m\ fac pre]uit prin
ceea ce dumneata nume[ti vicle[uguri murdare. Predau lec]ii
[i le predau bine: iat\ regula general\; las s\ se cread\ c\ am
de dat mai multe lec]ii dec`t `ncap `ntr-o zi: iat\ idiotismul!
EU: {i spui c\ predai bine lec]iile?
EL: Da, nu prea r\u, bini[or. Basul fundamental1 al scum-
pului meu unchi a simplificat destul lucrurile. Pe vremuri fu-
ram banul elevului meu, da, i-l furam, nici vorb\; ast\zi `l
c`[tig, cel pu]in tot a[a cum `l c`[tig\ [i ceilal]i.
EU: {i n-aveai remu[c\ri c`nd furai?
EL: Oh! N-aveam remu[c\ri! Se spune c\ atunci c`nd un ho]
`l fur\ pe altul, diavolul r`de. P\rin]ii erau plini de bani c`[tiga]i
numai Dumnezeu [tie cum; erau curteni, financiari, mari negus-
tori, bancheri, oameni de afaceri; eu, `mpreun\ cu mul]i al]ii, pe
care `i foloseau ca [i pe mine, `i ajutam s\ dea banii `napoi. ~n
natur\, toate speciile se m\n`nc\ una pe alta; `n societate, toate
1 Numele unui element din sistemul armonic al lui Rameau.
46 DIDEROT
st\rile se sf`[ie una pe alta. Ne facem dreptate unii altora, f\r\
ca legea s\ se amestece. Pe vremuri actri]a Deschamps, iar
acum actri]a Guimard `l r\zbun\ pe prin] `n dauna financiarului,
iar modista, giuvaiergiul, tapi]erul, lenjereasa, escrocul, came-
rista, buc\tarul, curelarul `l r\zbun\ pe financiar `n dauna ac-
tri]ei Deschamps. ~n v`rtejul acesta, doar n\t`ngul sau tr`ndavul
poate fi jignit f\r\ s\ fi sup\rat pe nimeni, [i e foarte bine a[a.
De unde se poate vedea c\ excep]iile de la con[tiin]a general\
sau, dup\ cum le-am numit, idiotismele morale, despre care se
face at`ta zarv\ sub denumirea de potlog\rii, nu s`nt nimic, [i c\
la urma urmei nu-i nevoie dec`t s\ [tii s\ vezi cum trebuie.
EU: ~n privin]a asta, e[ti de admirat.
EL: {i-apoi, nu uita mizeria: vocea con[tiin]ei [i a onoarei
nu prea se aude c`nd `]i chior\ie ma]ele. E de ajuns s\-]i spun
c\, dac\ m\ voi `mbog\]i vreodat\, voi fi silit s\ dau `napoi
ce-am luat [i c\ s`nt hot\r`t s-o fac `n toate felurile posibile:
prin mese, joc, vin, femei.
EU: M\ tem doar c\ n-ai s\ te `mbog\]e[ti niciodat\.
EL: A[a b\nuiesc [i eu.
EU: {i dac\ s-ar `nt`mpla totu[i, ce-ai face?
EL: A[ face ca to]i golanii `mbog\]i]i; a[ fi cea mai neru[i-
nat\ lichea care s-a n\scut vreodat\. Abia atunci mi-a[ aduce
aminte de c`te m-au f\cut s\ suf\r [i le-a[ `ntoarce cu v`rf [i `n-
desat toate tic\lo[iile. ~mi place s\ poruncesc [i a[ porunci. ~mi
place s\ fiu l\udat [i a[ fi l\udat. A[ lua pe socoteala mea toat\
trupa villemorian\1 [i i-a[ spune, a[a cum mi s-a spus [i mie:
„Hai, sec\turilor, distra]i-m\!“ [i m-ar distra; „s\-mi fie b`rfi]i
oamenii cumsecade“, [i-ar fi b`rfi]i, dac\ ar mai exista; [i apoi
1 Rameau se refer\ la fermierul-general Villemorien.
NEPOTUL LUI RAMEAU 47
am avea feti[cane [i ne-am tutui c`nd am fi be]i; ne-am `mb\ta,
ne-am spune n\zdr\v\nii, am avea tot felul de toane [i de vicii, [i
ar fi c`t se poate de pl\cut. Am dovedi c\ Voltaire n-are pic de ge-
niu, c\ Buffon1, ve[nic scrobit [i plin de ifose, nu-i dec`t un retor
cu stil umflat; c\ Montesquieu nu-i dec`t un scriitor abil; l-am
surghiuni pe d’Alembert `n matematicile lui. I-am `nv\]a minte
pe to]i catona[ii2 de teapa dumitale, care ne dispre]uiesc din invi-
die, c\rora modestia le serve[te drept mantie a orgoliului, iar
cump\tarea – drept lege a s\r\ciei. {i muzica? Abia atunci am
face muzic\.
EU: Dup\ demna `ntrebuin]are pe care ai da-o averii dumi-
tale, v\d ce p\cat e c\ nu e[ti dec`t un calic. Ai tr\i `ntr-un mod
cu totul onorabil pentru specia omeneasc\, folositor pentru
concet\]enii dumitale [i glorios pentru dumneata `nsu]i.
EL: Mi se pare c\ m\ cam iei peste picior. Domnule filo-
zof, nu [tii cu cine ai de-a face; nu-]i dai seama c\ `n clipa de
fa]\ s`nt reprezentantul celor mai de seam\ oameni din ora[ [i
de la Curte. Fie c\ bog\ta[ii no[tri de toate soiurile [i-au spus
`n sinea lor ceea ce ]i-am m\rturisit eu, fie c\ nu [i-au spus,
adev\rul e c\, dac\ a[ fi `n locul lor, a[ duce o via]\ leit\ cu
aceea pe care o duc ei. R\u a]i mai ajuns voi, \[tia, care v\
`nchipui]i c\ fericirea e aceea[i pentru to]i! Ciudat\ n\lucire!
Fericirea voastr\ presupune o oarecare `nclinare romantic\,
pe care noi n-o avem, un suflet deosebit, un gust aparte. Ciu-
d\]enia asta o `mpodobi]i cu numele de virtute [i `i spune]i
1 Georges Buffon (1707-1788) – naturalist francez, unul din precursorii evolu-
]ionismului `n biologie. Autor al Istoriei naturale a animalelor `n 36 de volume.
2 ~n sensul de personaje jalnice. Denumirea este ironic\, format\ de la numele
faimosului orator, om politic [i scriitor roman Marcus Porcius Cato.
48 DIDEROT
filozofie; dar te `ntreb: oare virtutea [i filozofia s`nt f\cute
pentru toat\ lumea? Le are [i le p\streaz\ cine poate. ~nchi-
puie-]i universul `n]elept [i filozof; recunoa[te c\ ar fi al naibii
de trist. A[a c\, tr\iasc\ filozofia, tr\iasc\ `n]elepciunea lui
Solomon: s\ bei vinuri bune, s\ te `mbuibi cu m`nc\ruri alese,
s\ te t\v\le[ti peste femei frumoase, s\-]i odihne[ti oasele pe
paturi moi; `n afar\ de asta, restul nu-i dec`t de[ert\ciune.
EU: Cum! Dar s\-]i aperi patria?...
EL: De[ert\ciune! Patria nu exist\: de la un cap\t la altul al
lumii, nu v\d dec`t tirani [i robi.
EU: Dar s\-]i sluje[ti prietenii?...
EL: De[ert\ciune! Are cineva prieteni? {i dac\ ar avea, tre-
buie neap\rat s\ faci din ei ni[te nerecunosc\tori? Uit\-te bine `n
jurul t\u [i-ai s\ vezi c\ la asta duc aproape `ntotdeauna servi-
ciile f\cute prietenilor. Recuno[tin]a e un jug [i orice jug e f\cut
ca s\ fie scuturat.
EU: Dar s\ ai o func]ie `n societate [i s\-]i `ndepline[ti
`ndatoririle?...
EL: De[ert\ciune! Ce conteaz\ dac\ ai sau n-ai o fun-
c]ie? Totul e s\ fii bogat, fiindc\ o func]ie n-o iei dec`t pen-
tru a te `mbog\]i. S\-]i `ndepline[ti `ndatoririle; [i la ce
ajungi? La gelozie, la nelini[te, la persecu]ie. Oare `nde-
plinindu-]i datoriile devii cineva? S\ lingu[e[ti, pe to]i dra-
cii! S\ lingu[e[ti, s\ te ]ii dup\ granguri; s\ le studiezi
gusturile, s\ le satisfaci toanele, s\ le slug\re[ti viciile, s\ le
aprobi nedrept\]ile: iat\ secretul!
EU: Dar s\ veghezi la educa]ia copiilor t\i?
EL: De[ert\ciune! Asta e treaba `nv\]\torului.
EU: Dar dac\ `nv\]\torul e p\truns de principiile dumitale
[i nu-[i vede de treab\, cine o p\]e[te?
NEPOTUL LUI RAMEAU 49
EL: Pe legea mea c\ n-o s-o p\]esc eu; poate c\, `ntr-o bun\
zi, o s-o p\]easc\ so]ul fiicei mele sau so]ia fiului meu.
EU: Dar dac\ [i unul, [i cel\lalt se arunc\ `n bra]ele desfr`-
ului [i ale viciilor?
EL: Asta-i ceva obi[nuit pentru ei.
EU: {i dac\-[i pierd onoarea?
EL: Orice ai face, c`nd e[ti bogat nu-]i po]i pierde onoarea.
EU: Dar dac\ se ruineaz\?
EL: Cu at`t mai r\u pentru ei.
EU: M\ g`ndesc c\, dac\ `]i cru]i osteneala de-a veghea asu-
pra purt\rii so]iei, copiilor [i servitorilor, ar fi destul de lesne
s\ nu-]i mai pese nici de afacerile dumitale.
EL: Iart\-m\, dar uneori e greu s\ dai de bani, a[a c\ `n pri-
vin]a afacerilor e mai cuminte s\ fii prev\z\tor.
EU: Iar de so]ie o s\ ai pu]in\ grij\?
EL: Ba n-o s\ am deloc, dac\ nu te superi. Cred c\ metoda
cea mai bun\ pe care o po]i avea fa]\ de scumpa jum\tate este
s-o la[i s\ fac\ ce vrea. Dup\ p\rerea dumitale, n-ar fi foarte
pl\cut\ societatea, dac\ fiecare [i-ar vedea de treaba lui?
EU: De ce nu? Niciodat\ seara nu mi se pare mai fru-
moas\ dec`t atunci c`nd s`nt mul]umit de felul cum mi-am pe-
trecut diminea]a.
EL: {i mie la fel.
EU: Doar tr`nd\via `n care s`nt cufunda]i `i face pe cei sus-
pu[i s\ fie at`t de n\zuro[i c`nd e vorba de distrac]ii.
EL: S\ nu crezi asta; se fr\m`nt\ [i ei destul.
EU: Nu se odihnesc niciodat\, fiindc\ nu se ostenesc niciodat\.
EL: S\ nu crezi una ca asta; s`nt fr`n]i de oboseal\ totdeauna.
EU: Pentru ei, pl\cerea nu-i niciodat\ o nevoie, ci o afacere.
EL: Cu at`t mai bine; nevoia `nseamn\ b\taie de cap.
50 DIDEROT
EU: Cei sus-pu[i nu cru]\ nimic. Sufletul le este toropit de
plictiseal\. ~n mijlocul bel[ugului lor cople[itor, cel care le-ar
r\pi via]a le-ar face un bine; [i asta pentru c\ nu [tiu s\-i cear\
fericirii dec`t partea care se toce[te cel mai repede. S\ nu-]i `n-
chipui cumva c\ eu dispre]uiesc pl\cerile sim]urilor; am un cer
al gurii c\ruia `i place grozav o m`ncare fin\ sau un vin desf\-
t\tor; am inim\ [i ochi, [i-mi place s\ privesc o femeie fru-
moas\, `mi place s\-i simt `n palm\ t\ria [i rotunjimea s`nului,
s\-mi ap\s gura pe buzele ei, s\-i sorb voluptatea din priviri,
s\-mi dau sufletul `n bra]ele ei. C`teodat\, nu-mi displace deloc
s\ trag un chef cu prietenii mei, ba chiar unul mai zgomotos; dar
n-am s\-]i ascund c\-mi face infinit mai mult\ pl\cere s\-i ajut
pe neferici]i, s\ termin o treab\ spinoas\, s\ dau un sfat salvator
[i s\ citesc o carte frumoas\, s\ m\ plimb cu un b\rbat sau cu o
femeie care-mi s`nt dragi, s\-mi petrec c`teva ore pline de `nv\-
]\minte l`ng\ copiii mei, s\ scriu o pagin\ bun\, s\-mi `ndepli-
nesc `ndatoririle slujbei, s\-i spun iubitei mele c`teva cuvinte
duioase [i dulci, care s-o fac\ s\ m\ cuprind\ `n bra]e. Cunosc o
fapt\ pe care mi-ar fi pl\cut s-o fi s\v`r[it eu, chiar dac\ ar fi tre-
buit s\ dau `n schimb tot ce am; Mahomet e o oper\ m\rea]\, dar
mi-ar fi pl\cut [i mai mult s\ reabilitez amintirea familiei Calas1.
Unul dintre cunoscu]ii mei pribegise `n Cartagina; era mezi-
nul familiei, `ntr-o ]ar\ `n care exist\ obiceiul ca `ntreaga
avere s\ treac\ `n m`inile celui mai mare dintre fra]i. Acolo
1 Diderot se refer\ la Jean Calas din Toulouse, care, `nvinov\]it de fanatici c\
[i-ar fi ucis fiul, a fost omor`t (tras) pe roat\, strig`ndu-[i nevinov\]ia. Ceea ce
urmeaz\ i s-a `nt`mplat `ns\ sco]ianului Hoope, pe care Diderot l-a cunoscut
prin anul 1759, `n casa baronului d’Holbach, dup\ cum reiese din scrisorile
c\tre domni[oara Volland.
NEPOTUL LUI RAMEAU 51
afl\ c\ fratele s\u mai mare, un copil r\sf\]at, dup\ ce-[i jefuise
cu u[urin]\ tat\l [i mama de tot ce aveau, `i alungase din castelul
lor. Bie]ii b\tr`ni abia-[i t`rau zilele `n s\r\cie, `ntr-un or\[el din
provincie. Ce face atunci mezinul, pentru p\rin]ii care se purta-
ser\ cu el at`t de aspru, `nc`t `l siliser\ s\-[i `ncerce norocul de-
parte? Le trimite ajutoare, se gr\be[te s\-[i pun\ la punct
treburile, se `ntoarce bogat, `[i readuce tat\l [i mama `n vechea
lor locuin]\, `[i m\rit\ surorile. Ah! drag\ Rameau, el socotea cli-
pele acelea drept cele mai fericite din via]a lui; `mi vorbea despre
ele cu lacrimi `n ochi; [i eu, povestindu-]i, simt cum mi se tulbur\
sufletul de bucurie [i cum pl\cerea `mi `neac\ glasul.
EL: E[ti o fiin]\ cu totul ciudat\.
EU: {i dumneata e[ti o fiin]\ vrednic\ de pl`ns, dac\ nu
po]i pricepe c\ unii `[i `nfrunt\ soarta [i c\ e cu neputin]\ s\
fii nefericit, c`nd ai s\v`r[it fapte de felul celei pe care ]i-am
povestit-o.
EL: Iat\ un soi de fericire netulburat\ cu care mi-ar fi greu
s\ m\ deprind, fiindc\ arareori o `nt`lne[ti. A[adar, dup\ soco-
teala dumitale, ar trebui s\ fim oameni cumsecade?
EU: Nici vorb\, dac\ vrei s\ fii fericit.
EL: {i, cu toate astea, v\d nenum\ra]i oameni cumsecade
care nu s`nt deloc ferici]i [i nenum\ra]i oameni ferici]i care nu
s`nt deloc cumsecade.
EU: }i se pare.
EL: {i oare nu m\ `ntreb unde o s\ m\n`nc disear\ numai
pentru c\ am avut o clip\ judecata s\n\toas\ [i pentru c\ am
fost sincer?
EU: O, nu! ci fiindc\ n-ai fost mereu a[a, fiindc\ n-ai sim]it
din vreme c\, mai `nt`i de toate, trebuie s\-]i cau]i mijloacele
de trai nelegate de slug\rnicie.
52 DIDEROT
EL: Legate sau nelegate, ale mele s`nt m\car cele mai comode.
EU: {i cele mai nesigure [i mai pu]in cinstite.
EL: Dar se potrivesc cel mai bine firii mele de tr`ntor, de
neghiob [i de sec\tur\.
EU: Nu te contrazic.
EL: {i fiindc\ pot s\-mi c`[tig fericirea prin vicii `nn\s-
cute, dob`ndite f\r\ munc\, p\strate f\r\ sfor]\ri, potrivite cu
moravurile na]iei mele, pe placul celor care m\ ocrotesc [i
mai asem\n\toare cu micile lor nevoi personale dec`t virtu]ile
care i-ar stingheri acuz`ndu-i de diminea]\ p`n\ seara, ar fi
ciudat s\ `ncep s\ m\ fr\m`nt ca un suflet blestemat, s\ m\
schimonosesc [i s\ m\ fac altul dec`t s`nt. Ar fi ciudat s\ pl\-
m\desc o fire care-mi e str\in\; ar fi ciudat s\-mi caut `nsu-
[iri – hai s\ zicem demne de toat\ stima, ca s\ nu mai lungim
vorba –, `nsu[iri a c\ror dob`ndire [i punere `n practic\ m-ar
costa mult de tot [i nu m-ar duce la nimic, ba poate chiar la
mai r\u dec`t nimic, f\c`ndu-i de batjocur\ pe bog\ta[ii pe
l`ng\ care cer[etorii de teapa mea `ncearc\ s\ tr\iasc\. Virtu-
tea e l\udat\, dar `n schimb e ur`t\ [i fugi de ea, fiindc\ te
`nghea]\ cu r\ceala ei, iar `n lumea asta e bine s\ tr\ie[ti mai
la c\ldur\. {i-apoi a[ deveni moroc\nos; de ce-]i `nchipui
oare c\ vezi, adeseori, cum cei cucernici s`nt aspri, sup\r\-
cio[i [i neprieteno[i!? Fiindc\ [i-au luat `n spinare o sarcin\
care nu li se potrive[te; ei sufer\ [i, c`nd suferi, `i faci [i pe
al]ii s\ sufere; un asemenea lucru nu-mi convine nici mie,
nici ocrotitorilor mei; trebuie s\ fiu vesel, s\ [tiu s\ m\ plec,
s\ fiu glume], bufon, caraghios. Virtutea se cere respectat\,
iar respectul e st`njenitor; virtutea se cere admirat\ [i nu e
prea distractiv s\ tot admiri. Eu am de-a face cu oameni care
se plictisesc [i trebuie s\-i fac s\ r`d\. Iar pentru c\ numai
NEPOTUL LUI RAMEAU 53
caraghiosul [i nebunul `i fac pe oameni s\ r`d\, trebuie s\ fiu
caraghios [i nebun, [i dac\ natura nu m-ar fi f\cut a[a, cel
mai simplu lucru ar fi s\ par c\ s`nt. Din fericire, nu-i nevoie
s\ m\ prefac; exist\ [i a[a destui pref\cu]i, de toate soiurile,
chiar dac\ nu-i mai punem la socoteal\ pe cei care se prefac
fa]\ de ei `n[i[i. Cavalerul \sta de La Morlière 1 , care-[i pune
p\l\ria pe spr`ncean\, umbl\ cu nasul `n v`nt, se uit\ peste
um\r la trec\tori, `[i b\l\ng\ne ditamai spada la [old [i are
totdeauna o `njur\tur\ la `ndem`n\ pentru cel f\r\ spad\, ca-
valerul de La Morlière, care pare c\ sfideaz\ pe oricine, ce
face el de fapt? Tot ce poate ca s\ se conving\ pe sine `nsu[i
c\ e `ndr\zne], dar e un la[. D\-i un bob`rnac peste nas, [i-l
va primi cu bl`nde]e. Vrei s\-l faci s\-[i moaie glasul? Strig\
la el, arat\-i bastonul [i d\-i un picior `ntre buci. Mir`ndu-se
singur de la[itatea lui, o s\ te `ntrebe cine ]i-a spus c\ e la[,
de unde [tiai? El `nsu[i, cu o clip\ mai `nainte, habar n-avea
de asta; o `ndelung\ [i obi[nuit\ maimu]\real\ a curajului `l
f\cuse s\ se cread\ brav; f\cuse at`tea str`mb\turi, `nc`t `nce-
puse [i el s\ le cread\.
Dar femeia asta, care-[i chinuie[te trupul prin posturi, vizi-
teaz\ `nchisorile, ia parte la toate adun\rile de binefacere, merge
cu ochii `n jos [i n-ar `ndr\zni s\ priveasc\ nici un b\rbat `n fa]\,
femeia asta care se fere[te mereu s\ nu-i ademeneasc\ cineva
sim]urile? Oare tot ce face `i `mpiedic\ inima s\ ard\, suspi-
nele s\-i umfle pieptul, s`ngele s\ i se aprind\, dorin]ele s-o
fr\m`nte [i `nchipuirea s\-i aminteasc\, noaptea [i ziua, scenele
1 Charles-Jacques-Louis-Auguste Rochette, La Morlière (1701-1785) – scrii-
tor francez, autor al lucr\rii Angola, destul de pre]uit\ la vremea ei. La Mor-
lière a fost `ns\ un mare intrigant `n lumea teatrelor [i un faimos desfr`nat.
54 DIDEROT
din Portarul {artrezilor1 sau pozi]iile Aretinului2? Ce se pe-
trece cu ea atunci? Ce g`nde[te camerista c`nd se treze[te [i d\
fuga numai `n c\ma[\, ca s\-[i ajute st\p`na care se pr\p\-
de[te? Justino, du-te [i te culc\ din nou; st\p`na, `n delirul ei,
nu te cheam\ pe tine.
Iar prietenul Rameau, dac\ s-ar apuca `ntr-o bun\ zi s\ arate
dispre] pentru bog\]ie, pentru femei, pentru traiul bun, pentru
tr`nd\vie; dac\ s-ar apuca s\ fac\ pe virtuosul, ce-ar fi atunci?
Un ipocrit. Rameau trebuie s\ fie ceea ce este, adic\ un t`lhar
fericit printre t`lharii boga]i, [i nu un fanfaron al virtu]ii ori un
virtuos silit s\-[i ron]\ie coaja de p`ine singur sau printre calici.
{i-apoi, ca s\-]i vorbesc deschis, nu m\ `mpac defel cu ferici-
rea dumitale netulburat\, nici cu aceea a c`torva vis\tori de
teapa dumitale.
EU: V\d, dragul meu, c\ nici n-o cuno[ti [i nici nu pari f\-
cut s-o `n]elegi.
EL: Pe naiba! Cu-at`t mai bine; poate c\ m-ar face s\ cr\p
de foame, de plictiseal\ [i de remu[care.
EU: Dup\ toate astea, singurul sfat pe care ]i-l pot da este
s\ te `ntorci c`t mai grabnic `n casa din care ai fost alungat,
fiindc\ n-ai [tiut s\ te por]i cu destul\ dib\cie.
EL: {i s\ fac ceea ce dumneata nu dezaprobi la propriu, iar
mie `mi cam face sc`rb\ la figurat.
1 Lucrare literar\ pornografic\, ap\rut\ pe la 1744, atribuit\ lui J.Ch. Ger-
vaise de Latouche.
2 Pietro Aretino (1491-1566) – umanist italian din epoca Rena[terii, scriitor,
autor de tragedii [i comedii, vestit prin satirele sale necru]\toare `mpotriva pa-
pilor [i a monarhilor, pentru care a fost supranumit „biciul regilor“. Adeseori,
`ns\, [i-a folosit talentul pentru a-i [antaja pe bog\ta[i. Diderot se refer\ aici la
o lucrare imoral\ a lui Aretino.
NEPOTUL LUI RAMEAU 55
EU: Asta e p\rerea mea.
EL: F\r\ nici o leg\tur\ cu metafora care-mi displace `n
clipa de fa]\, dar nu-mi va displ\cea deloc alt\ dat\.
EU: Ce mai ciud\]enie!
EL: Nu-i nimic ciudat `n asta; vreau cu adev\rat s\ fiu m`r-
[av, dar f\r\ s\ m\ sileasc\ nimeni. Vreau s\-mi `njosesc dem-
nitatea... R`zi?
EU: Da, demnitatea dumitale m\ face s\ r`d.
EL: Fiecare o are pe a lui. Eu a[ vrea s-o uit pe a mea, dar
de bun\voie, [i nu la porunca altuia. Oare trebuie s\ mi se
spun\: t`r\[te-te, [i eu s\ fiu silit s\ m\ t`r\sc? T`r`tul e mersul
viermelui [i al meu; [i unul, [i altul ne `ndeletnicim cu el c`nd
s`ntem l\sa]i `n pace, dar ne ridic\m atunci c`nd s`ntem c\lca]i
pe coad\; am fost c\lcat pe coad\ [i m\ voi ridica... {i apoi,
habar n-ai ce sat f\r\ c`ini e acolo! ~nchipuie-]i un personaj
melancolic [i posac, ros de nevricale, cu halatul `nf\[urat de
dou\ ori `n jurul trupului, un personaj c\ruia `i e sil\ de el `n-
su[i [i de toate; pe care abia `l po]i face s\ z`mbeasc\,
sp\rg`ndu-]i ]easta [i mintea `n o sut\ de chipuri; un personaj
care se uit\ cu r\ceal\ at`t la schimonoselile hazlii ale obrazu-
lui meu, c`t [i la cele [i mai hazlii `nc\, ale min]ii mele. C\ci,
fie vorba `ntre noi, Mo[ Cr\ciunul despre care vorbesc, bene-
dictinul \sta josnic, at`t de renumit pentru maimu]\relile lui,
cu toate succesele pe care le are la Curte, f\r\ s\ m\ laud nici
pe mine, nici pe el, nu-i dec`t o paia]\ de lemn `n compara]ie
cu mine. Degeaba m\ fr\m`nt ca s\ ating m\re]ia nebunilor,
nimic nu m\ ajut\. O s\ r`d\? N-o s\ r`d\? Iat\ ce s`nt for]at s\
m\ `ntreb `n mijlocul str`mb\turilor [i po]i s\-]i dai seama `n ce
m\sur\ nelini[tea asta d\uneaz\ talentului meu. Ipohondrul, cu
]easta `nfundat\ `ntr-o scuf\ de noapte care `i acoper\ ochii, pare
56 DIDEROT
un idol neclintit. Parc\ i s-ar fi legat un fir de b\rbie [i-apoi firul
ar fi fost cobor`t p`n\ sub jil]. A[tep]i s\ se trag\ de fir [i nu se
trage sau, dac\ se `nt`mpl\ s\ i se ca[te f\lcile idolului, atunci el
nu face dec`t s\ rosteasc\ vreo vorb\ care s\ te m`hneasc\ p`n\
`n fundul inimii, o vorb\ care s\-]i arate c\ nici nu te-a luat m\-
car `n seam\ [i c\ te-ai maimu]\rit de poman\. Odat\ rostit\
vorba asta (drept r\spuns la vreo `ntrebare pe care i-ai pus-o cu
patru zile mai `nainte), resortul mastoidian se destinde [i f\l-
cile se `nchid.
Spun`nd acestea, `ncepu s\-[i imite omul. Se a[ezase pe un
scaun; ]inea capul ]eap\n, avea p\l\ria tras\ pe ochi [i pleoa-
pele pe jum\tate `nchise; bra]ele `i at`rnau `n jos; `[i mi[ca f\l-
cile asemenea unui automat, zic`nd: „Da, da, ave]i dreptate,
domni[oar\, e nevoie de fine]e.“
|sta hot\r\[te, \sta hot\r\[te mereu [i f\r\ putin]\ de apel,
seara, diminea]a, la sp\lat, la mas\, la cafenea, la joc, la teatru,
la cin\, `n pat, [i, Dumnezeu s\ m\ ierte, cred c\ p`n\ [i `n bra-
]ele amantei. Hot\r`rile luate `n bra]ele amantei nu le-am auzit,
dar de celelalte s`nt s\tul p`n\ `n g`t... Trist, `ntunecat [i ne`n-
duplecat ca destinul, a[a e patronul nostru.
~n fa]a lui st\ o mironosi]\ care-[i d\ aere. Te-ai putea hot\r`
s\-i spui c\ e dr\gu]\, fiindc\ mai este `nc\, de[i are ici-colo, pe
obraz, c`teva pl\gi [i nu mai are mult p`n\ s\ ajung\ la propor-
]iile doamnei de Bouvillon 1. ~mi plac c\rnurile, c`nd s`nt fru-
moase; dar ce-i prea mult nu-i bun, iar mi[carea e at`t de
esen]ial\ materiei! Item 2, e mai rea, mai `ng`mfat\ [i mai
1 Personaj gras [i `ndesat din Romanul comic al lui Scarron.
2 „~n plus, `ntre altele“ (lat.)
NEPOTUL LUI RAMEAU 57
proast\ dec`t o g`sc\. Item, face pe de[teapta. Item, trebuie s-o
convingi c\ o crezi grozav de de[teapt\. Item, habar n-are de
nimic, dar d\ [i ea decizii. Item, trebuie s\ aplauzi deciziile [i
cu m`inile, [i cu picioarele, s\ sari `n sus de bucurie, s\ te
`nfiori de admira]ie: „Vai, ce frumos, ce delicat, ce bine a]i vor-
bit! Cu c`t\ sensibilitate [i fine]e! Ce p\rere original\! De unde
iau femeile toate astea? F\r\ s\ le fi `nv\]at cineva, numai a[a,
din instinct [i din inteligen]a lor `nn\scut\! Asta-i minune cu-
rat\. {i apoi s\ ni se mai spun\ c\ experien]a, studiul, g`ndi-
rea, educa]ia s`nt bune la ceva!...“ {i alte multe asemenea
prostii [i pl`nsete de bucurie; s\ te plocone[ti de zeci de ori pe
zi, cu un genunchi `ndoit, cu piciorul cel\lalt tras `napoi, cu
bra]ele `ntinse spre zei]\, c\ut`ndu-i dorin]a `n ochi, cu privi-
rea a]intit\ la buzele ei, a[tept`ndu-i porunca [i pornind ca o
s\geat\. Cine s-ar putea supune unui asemenea rol, dac\ nu
nefericitul care g\se[te acolo, de dou\ sau de trei ori pe s\pt\-
m`n\, cu ce s\-[i potoleasc\ necazurile ma]elor! Ce s\ mai
spun de al]ii, ca Palissot, Fréron, Poinsine]ii, Baculard 1, care
au cu ce s\-[i ]in\ zilele [i a c\ror josnicie nu poate fi scuzat\
prin chior\iturile unui stomac bolnav?
EU: Nu te-a[ fi crezut niciodat\ at`t de pre]ios.
EL: Nici nu s`nt. La `nceput, m\ uitam cum fac ceilal]i, f\ceam
[i eu la fel ca ei, ba poate ceva mai bine chiar, pentru c\ s`nt mai
neru[inat din fire, mai bun m\sc\rici, mai fl\m`nd [i am pl\m`ni
mai zdraveni. Se pare c\ s`nt urma[ direct al vestitului Stentor2.
1 Baculard d’Arnaud sau Darnaud-Baculard (1718-1805) – scriitor submedio-
cru, prieten cu Poincinet.
2 Osta[ grec, erou al r\zboiului troian, dotat cu o voce grozav de puternic\. La
aceast\ ultim\ `nsu[ire se refer\ aici Rameau.
58 DIDEROT
{i, ca s\-mi arate ce bojoci grozavi are, `ncepu s\ tu[easc\
at`t de puternic, `nc`t zb`rn`iau geamurile cafenelei, din care
pricin\ juc\torii de [ah `[i uitar\ pentru o clip\ de jocul lor.
EU: {i la ce folose[te un asemenea talent?
EL: Nu ghice[ti?
EU: Nu; s`nt cam m\rginit.
EL: ~nchipuie-]i c\ a `nceput sfada [i c\ nu s`nt `nc\ sigur
de victorie; atunci m\ ridic [i spun cu un glas r\sun\tor: „A[a
e, cum zice domni[oara... asta `nseamn\ s\ judeci! Nici unul
din cei care fac pe de[tep]ii `n saloanele noastre n-ar putea-o
egala. Ceea ce spune e genial.“ Dar nu trebuie s\ aprobi `ntot-
deauna `n acela[i fel; ar fi monoton, ar suna fals, ar deveni in-
sipid. Ca s\ scapi de asemenea lucru e nevoie de chibzuial\ [i
de inventivitate; trebuie s\ [tii s\-]i preg\te[ti [i s\ plasezi la
timp tonurile majore [i definitive, s\ prinzi prilejul [i momen-
tul potrivit. C`nd, de pild\, sentimentele s`nt `mp\r]ite, c`nd
discu]ia a ajuns la punctul culminant, c`nd nu se mai `n]eleg [i
vorbesc to]i o dat\, trebuie s\ te a[ezi undeva, deoparte, `n
col]ul camerei cel mai dep\rtat de c`mpul de lupt\, s\-]i preg\-
te[ti explozia printr-o t\cere `ndelungat\ [i s\ pici `n mijlocul
conversa]iilor pe nea[teptate, ca o bomb\ Comminges1; `n arta
asta s`nt ne`ntrecut. Dar s`nt [i mai uimitor `n contrara ei: am
tonule]ele mele pe care le `ntov\r\[esc cu z`mbete [i cu nenu-
m\rate mutre aprobatoare; atunci aprob cu nasul, cu gura, cu
fruntea, cu ochii; am o u[urin]\ de-a m\ ploconi, un fel al meu
de a-mi muia spinarea, de-a ridica sau de-a cobor` din umeri, un
fel de a-mi `ntinde degetele, de a-mi `nclina capul, de-a `nchide
ochii [i de-a r\m`ne uluit, ca [i cum a[ asculta cobor`ndu-se din
1 Bomb\ de asediu, numit\ astfel dup\ numele inventatorului ei, de Comminges.
NEPOTUL LUI RAMEAU 59
ceruri o voce `ngereasc\ [i divin\; asta m\gule[te. Nu [tiu dac\
`]i dai seama de puterea unei asemenea atitudini; n-am in-
ventat-o eu, dar nu m\ `ntrece nimeni `n executarea ei. Ia pri-
ve[te, prive[te!
EU: E, `ntr-adev\r, nemaipomenit\.
EL: Crezi c\ exist\ o minte de femeie, c`t de c`t `nfumurat\,
care s\-i reziste?
EU: Nu; s`nt nevoit s\ recunosc c\ ai dus foarte departe ta-
lentul de-a face pe nebunul [i de-a te `njosi.
EL: N-au dec`t s\ fac\ orice, to]i, oric`]i or fi, [i n-au s\ m\
`ntreac\ niciodat\; Palissot, de pild\, cel mai tare dintre ei, n-o
s\ fie niciodat\ dec`t un `nv\]\cel pe l`ng\ mine. Dar dac\ la `n-
ceput rolul \sta te distreaz\ [i dac\ sim]i o oarecare pl\cere s\-]i
r`zi `n sinea ta de neghiobia celor pe care `i ame]e[ti, p`n\ la
urm\, el nu mai face nici dou\ parale: [i-apoi, dup\ ce-l joci de
c`teva ori, e[ti silit s\ te repe]i; fiindc\ inteligen]a [i arta au [i
ele limitele lor; numai Dumnezeu [i c`teva rare genii `[i l\rgesc
orizontul, pe m\sur\ ce merg mai departe. Poate c\ unul dintre
\[tia e Bouret1: face ni[te ispr\vi care `mi dau p`n\ [i mie, da,
mie `nsumi, idei grozave. C\]elu[ul, cartea marii fericiri, f\cliile
de pe drumul Versailles-ului s`nt fapte care m\ cople[esc [i m\
umilesc; atunci c`nd le auzi, nu-]i mai vine s\ te-apuci de nimic.
EU: Nu `n]eleg despre ce c\]elu[ vorbe[ti.
EL: Pe ce lume tr\ie[ti? Chiar, serios, nu [tii cum a f\cut
omul \sta nemaipomenit ca s\-[i deprind\ c\]elu[ul s\ nu
mai ]in\ la el [i s\ se gudure la ministrul Justi]iei, c\ruia `i pl\-
cea javra?
1 Financiar bogat, cu mare trecere la Curtea Fran]ei. La moartea lui Ludovic
al XV-lea, a dat faliment [i dup\ aceea, ajuns `n neagr\ mizerie, s-a sinucis.
60 DIDEROT
EU: M\rturisesc c\ nu [tiu.
EL: Cu at`t mai bine. E unul din cele mai frumoase lucruri
care se pot imagina; a uimit toat\ Europa [i n-a existat m\car un
curtean s\ nu-l pizmuiasc\. Dumneata, care ai o minte ager\,
cum ai fi f\cut? }ine seama de faptul c\ ciud\]enia ve[m`ntului
ministerial speria c\]elu[ul [i c\ javra `l iubea pe Bouret; mai
]ine seama c\ acesta n-avea dec`t opt zile la `ndem`n\ ca s\ `nl\-
ture piedicile. Trebuie s\ cuno[ti toate datele problemei; doar a[a
ai s\ `n]elegi cum trebuie meritul dezleg\rii ei. Hai, spune!
EU: Ce s\ spun? M\rturisesc c\, `n astfel de `mprejur\ri,
cele mai u[oare piedici m\ stingheresc.
EL: Atunci ascult\ ([i spun`ndu-mi asta m\ b\tu u[urel pe
um\r, fiindc\ e prietenos de felul lui), ascult\ [i admir\!
Bouret `[i face o masc\ asem\n\toare cu obrazul ministrului;
`mprumut\, cu ajutorul unui valet, uria[a lui rob\; `[i pune
masca pe fa]\; `mbrac\ roba. ~[i cheam\ c`inele, `l m`ng`ie, `i
d\ un covrig; apoi, schimb`ndu-[i pe nea[teptate g\teala, nu
mai e ministrul Justi]iei, ci Bouret care `[i cheam\ c`inele [i-l
biciuie[te. ~n mai pu]in de dou\ sau trei exerci]ii de felul \sta,
f\cute de diminea]\ p`n\ seara, c`inele se deprinde s\ fug\ de
Bouret fermierul-general [i s\ alerge dup\ Bouret – ministrul
de Justi]ie. Dar s`nt prea bun; dumneata e[ti un profan care n-ar
merita s\ cunoasc\ minunile `nf\ptuite sub ochii lui.
EU: Totu[i, te rog s\-mi vorbe[ti [i despre carte, [i despre f\clii1.
1 ~n timpul unei vizite pe domeniile lui Bouret, regele Fran]ei primi un in-
folio, intitulat Adev\rata fericire. Deschiz`ndu-l, v\zu scris pe fiecare fil\:
„Regele a venit la Bouret“. C`t despre isprava cu f\cliile, se spunea c\ `n tim-
pul unei c\l\torii a regelui, pentru a-l lingu[i, Bouret `i a[ez\ `n cale, din dou\-
zeci `n dou\zeci de pa[i, c`te un om purt`nd o tor]\ aprins\.
NEPOTUL LUI RAMEAU 61
EL: Nu, nu. ~ntreab\-l pe mutu’! Poate-o s\-]i spun\ el; [i
folose[te `mprejurarea care ne-a adus fa]\-n fa]\, ca s\ afli lu-
cruri ne[tiute de nimeni pe lume.
EU: Adev\rat.
EL: S\ `mprumu]i roba [i peruca ministrului – de peruc\ ui-
tasem s\-]i spun – s\ `mprumu]i roba [i peruca ministrului Jus-
ti]iei! S\-]i faci o masc\ dup\ chipul [i asem\narea lui! Masca
asta, mai ales, m\ `nnebune[te. Iat\ pentru ce se bucur\ Bouret
de cel mai `nalt respect; iat\ pentru ce are milioane! S`nt unii,
decora]i cu crucea Sf`ntului Ludovic, care n-au nici cu ce s\-[i
cumpere p`ine; a[a c\ la ce bun s\ alergi dup\ cruci [i s\ te
spete[ti, c`nd po]i duce un trai tihnit, r\spl\tit totdeauna cum se
cuvine? Asta se cheam\ a lucra `n stil mare. C`nd `i iei drept
model pe oameni de felul acesta, te sim]i descurajat; ]i se face
mil\ de tine `nsu]i [i te plictise[ti. Masca! Masca! Mi-a[ fi dat
un deget, numai s\-mi fi tr\snit mie prin cap ceva asem\n\tor.
EU: Dar dumneata, cu `nfl\c\rarea pentru minun\]iile astea [i
cu fertilitatea genial\ pe care o ai, oare n-ai inventat nimic?
EL: Ba s\ m\ ier]i; ia, de pild\, felul de a admira, despre care
]i-am vorbit [i `n care dai o anumit\ pozi]ie spin\rii, `l socotesc
inven]ia mea, de[i poate fi contestat de unii invidio[i. S`nt con-
vins c\ a fost folosit [i mai `nainte; dar cine [i-a dat seama c`t e
de bun ca s\-]i po]i r`de pe ascuns de vreun neobr\zat pe care te
prefaci c\-l admiri? Am apoi peste o sut\ de metode ca s\ izbu-
te[ti s\ seduci o fat\, sub nasul maic\-sii, f\r\ ca b\tr`na s\ bage
m\car de seam\, ba chiar f\c`nd-o complice. De-abia `mi `nce-
pusem cariera, c`nd m-au [i dezgustat toate metodele vulgare,
folosite pentru strecurarea bile]elelor dulci; acum am zece mij-
loace ca s\ fac s\-mi fie smulse, [i, printre mijloacele astea, `n-
dr\znesc s\ m\ laud c\ s`nt unele noi. Am talent mai ales c`nd e
62 DIDEROT
vorba s\-l `ncurajez pe vreun b\rbat sfios; i-am dus la izb`nd\ pe
unii care erau [i neghiobi, [i slu]i. Dac\ toate astea ar fi scrise,
cred c\ mi s-ar recunoa[te oleac\ de geniu.
EU: }i-ar face o cinste neobi[nuit\.
EL: Cred [i eu.
EU: ~n locul dumitale, le-a[ a[terne pe h`rtie. Ar fi p\cat
s\ se piard\.
EL: A[a e, dar habar n-ai ce pu]in caz fac eu de metod\ [i de
`nv\]\minte luate de-a gata. Cine simte nevoia de a le avea scrise
n-o s\ ajung\ niciodat\ departe; geniile citesc pu]in, fac multe [i
se formeaz\ de la sine. Uit\-te la Cezar, la Turenne1, la Vauban2,
la marchiza de Tencin3, la fratele ei, cardinalul4, [i la secretarul
acestuia, abatele Trublet. {i Bouret? Cine i-a dat lec]ii lui Bouret?
Nimeni; pe oamenii \[tia mari `i formeaz\ natura. Crezi c\ ai s\
g\se[ti scris\ undeva povestea c`inelui [i a m\[tii?
EU: Dar c`nd n-ai ce face, c`nd chinurile p`ntecelui gol sau
osteneala p`ntecelui `nc\rcat `]i alung\ somnul...
EL: Am s\ m\ mai g`ndesc. E mai bine s\ scrii lucruri mari
dec`t s\ faci nimicuri. Atunci ]i se `nal]\ sufletul, imagina]ia ]i se
1 Henri de la Tour d’Auvergne Turenne (1611-1675) – mare[al al Fran]ei.
2 Sebastien le Prestre de Vauban (1633-1707) – inginer [i economist fran-
cez; a deschis c\i noi `n arta militar\ a timpului s\u, `n special `n ceea ce
prive[te construirea fort\re]elor. ~n anul 1703, a primit titlul de mare[al,
dar, critic`nd sistemul de impozite al Fran]ei, a c\zut `n dizgra]ie, iar lucr\-
rile economice i-au fost arse [i distruse.
3 Claudine-Alexandrine Guerin, marchiz\ de Tencin (1681-1749). Salonul ei a
fost frecventat de numero[i scriitori din secolul al XVIII-lea, printre care
Fontenelle [i Marivaux. Dup\ cum se vede, Diderot `i adreseaz\ cuvinte de laud\.
4 Cardinalul Pierre Guerin de Tencin (1679-1758) – a fost ministru, mai ales
datorit\ influen]ei surorii sale, dup\ c`te se spunea. La retragerea din via]a po-
litic\, se pare c\ [i-a pierdut min]ile.
NEPOTUL LUI RAMEAU 63
`nc\lze[te, ]i se `nfl\c\reaz\ [i cre[te; nu ]i se `ngusteaz\ peste m\-
sur\, a[a cum se `nt`mpl\ c`nd e vorba s\ te miri `n fa]a micu]ei
Hus de aplauzele pe care un public t`mpit se `nc\p\]`neaz\ s\ le ri-
sipeasc\ pentru sclifosita de Dangeville1, care joac\ f\r\ pic de
gust, se mi[c\ pe scen\ aproape `ncovoiat\, ba mai are `nc\ [i pre-
f\c\toria de-a se uita `n ochii celui cu care vorbe[te, juc`nd cu
sub`n]elesuri [i lu`ndu-[i propriile schimonoseli drept fine]e, iar
trop\iala drept gra]ie; sau despre afectata de Clairon, care e mai
uscat\, mai scrobit\, mai artificial\ [i mai b\]oas\ dec`t `]i po]i `n-
chipui. Iar imbecilii de spectatori bat din palme p`n\ nu mai pot,
f\r\ s\-[i dea seama c\ dumneata, micu]\ Hus, e[ti un m\nunchi
de gra]ii (e adev\rat c\ m\nunchiul se cam `ngroa[\, dar ce-are a
face?), c\ ai cea mai frumoas\ piele, cei mai frumo[i ochi, cea mai
frumoas\ guri]\, cam pu]in\ sim]ire, ce e drept, [i un mers nu toc-
mai sprinten, dar nici at`t de greoi pe c`t se spune. ~n schimb, c`nd
e vorba de temperament, nu-i nici una care s\ te `ntreac\.
EU: {i toate astea le spui `n batjocur\ sau ca pe ni[te adev\ruri?
EL: Nenorocirea e c\ `mpeli]atul \sta de temperament st\
pitit `n\untru [i nu vrea s\ dea la iveal\ nici o lic\rire m\car;
dar eu, cel care `]i vorbesc, [tiu, [tiu bine c\ ea are tempe-
rament. {i dac\ nu chiar temperament, atunci `n orice caz ceva
asem\n\tor. S-o vezi numai c`nd o apuc\ toanele, cum se poart\
cu vale]ii, cum le c`rpe[te pe cameriste, ce mai picioare le trage
`n p\r]ile moi pentru cea mai mic\ abatere de la respectul cuve-
nit. E un dr\cu[or, ]i-o spun eu, un dr\cu[or plin de tempera-
ment [i de demnitate... Oh, te-ai z\p\cit, nu-i a[a?
1 Numele de scen\ al familiei Botot. Claude Charles Botot (1655-1743) – actor la
Comedia Francez\, ca [i fiul, Charles Etienne Botot (1707-1787), [i fiica sa,
Marie-Anne Botot (1714-1796), despre care e vorba `n text [i care a debutat pe
scen\ la v`rsta de opt ani. A jucat un rol important `n piesa lui Palissot, Filozofii.
64 DIDEROT
EU: ~]i spun drept c\ nu-mi dau seama dac\ buna-credin]\
sau r\utatea te face s\ vorbe[ti astfel. Eu s`nt un biet naiv; fii
bun [i las\-]i arta deoparte, vorbe[te-mi mai de-a dreptul!
EL: Cam a[a `i vorbim noi micu]ei Hus despre Dangeville [i
despre Clairon, amestec`nd pe ici, pe colo, c`teva cuvinte care
te-ar face s\ b\nuie[ti adev\rul. Admit s\ m\ iei drept o sec\-
tur\, `ns\ nu drept un prost, [i numai un prost sau un nebun din
dragoste ar putea s\ spun\ cu seriozitate asemenea obr\znicii.
EU: Dar cum te po]i hot\r` s\ le spui?
EL: Asta nu se face dintr-o dat\, ci `ncetul cu `ncetul.
Ingenii largitor venter1.
EU: Cumplit\ trebuie s\ fie foamea care te `mbolde[te!
EL: Se prea poate; totu[i, oric`t de tari ]i s-ar p\rea cuvin-
tele, crede-m\ c\ oamenii c\rora li se adreseaz\ s`nt mai obi[-
nui]i s\ le asculte dec`t s`ntem noi s\ le d\m drumul.
EU: {i mai exist\ pe-acolo vreunul care s\ `ndr\zneasc\ s\
fie de aceea[i p\rere cu dumneata?
EL: Ce vrei s\ spui c`nd vorbe[ti de vreunul? Asta e doar
p\rerea [i limbajul tuturor.
EU: Acela dintre voi care nu e o mare sec\tur\ trebuie s\
fie un mare dobitoc.
EL: Dobitoci printre noi? ~]i jur c\ nu g\se[ti dec`t unul sin-
gur, [i anume gazda care ne pr\znuie[te ca s\ fie dus\ de nas.
EU: Dar cum se poate l\sa dus\ de nas `n mod at`t de gro-
solan? La urma urmei, superioritatea talentelor lui Dangeville
[i Clairon nu mai poate fi pus\ la `ndoial\.
EL: Minciuna care m\gule[te se `nghite dintr-o sorbitur\,
iar adev\rul care am\r\[te se bea pic\tur\ cu pic\tur\. {i apoi
p\rem at`t de convin[i, at`t de sinceri!
1 „P`ntecele d\ruitor de talent“ (lat.)
NEPOTUL LUI RAMEAU 65
EU: Trebuie totu[i s\ fi gre[it vreodat\ fa]\ de principiile artei
\steia [i s\ fi sc\pat, din neb\gare de seam\, vreunul din adev\ru-
rile amare care jignesc; fiindc\, `n ciuda rolului tic\los, m`r[av, jos-
nic, groaznic, pe care-l joci, cred c\, de fapt, ai un suflet sim]itor.
EL: Da’ de unde! S\ m\ ia naiba dac\, de fapt, [tiu cum
s`nt! Mai totdeauna drumul g`ndurilor mele e neted ca-n palm\;
la mine, cum s-ar zice, ce e-n gu[\, [i-n c\pu[\. Nu spun nicio-
dat\ neadev\ruri, c`nd am c`t de c`t interes s\ fiu sincer, [i nu
s`nt niciodat\ sincer, c`nd am c`t de c`t interes s\ mint. Spun lu-
crurile a[a cum `mi vin; dac\ s`nt mintos, cu at`t mai bine; dac\
torn la obr\znicii, nu se ]ine seama. Vorbesc f\r\ pic de fereal\.
Nu m-am g`ndit `n via]a mea, nici `nainte de-a vorbi, nici c`nd
vorbesc, nici dup\ ce-am vorbit; a[a c\ nu jignesc pe nimeni.
EU: {i totu[i, ]i s-a `nt`mplat s\-i jigne[ti pe oamenii de
treab\ care te `ntre]ineau [i-]i ar\tau at`ta bun\voin]\.
EL: Ce s\-i faci? A fost o nenorocire, un ceas r\u, cum vine
c`teodat\ `n via]\. Fericire f\r\ sf`r[it nu exist\; prea o duceam
bine [i nu putea s\ mai dureze mult. Dup\ cum [tii, tagma noas-
tr\ este cea mai numeroas\ [i mai bine aleas\. E o [coal\ de
omenie, re`nnoirea ospitalit\]ii antice; `i culegem pe to]i poe]ii
care cad; pe Palissot l-am luat dup\ ce a scris Zara1, pe Bret
dup\ Fal[ii m\rinimo[i2; `i adun\m pe to]i muzican]ii r\u fama]i,
pe to]i autorii care nu mai s`nt citi]i, pe toate actri]ele fluierate,
1 E vorba de Zara (1751), tragedie pe care, de[i publicul a primit-o cu bun\vo-
in]\, Palissot a retras-o dup\ a treia reprezenta]ie, pretinz`nd, mai t`rziu, c\ ac-
torii au jucat alt\ pies\ dec`t aceea pe care le-o d\duse.
2 Orfelina sau Fal[ii m\rinimo[i – comedie scris\ `n 1752 de c\tre Antoine Bret
(1717-1792), autor mediocru [i editor la fel de mediocru al operelor lui Molière.
Fal[ii m\rinimo[i a fost retras\ dup\ cinci reprezenta]ii, „pentru a fi corectat\“, [i
n-a mai fost reluat\.
66 DIDEROT
pe to]i actorii huidui]i, o ceat\ `ntreag\ de bie]i mofluzi, de para-
zi]i neghiobi, `n fruntea c\rora am cinstea s\ m\ aflu eu, ca [ef
viteaz al unei armate nu prea cutez\toare. C`nd vin pentru prima
oar\, eu `i `ndemn s\ m\n`nce, eu cer de b\ut pentru ei, at`t de
ne`nsemna]i s`nt! Se g\sesc printre ei c`]iva tineri zdren]\ro[i
care nu [tiu cu ce s\ `nceap\, dar au `nf\]i[are pl\cut\; restul nu
s`nt dec`t ni[te tic\lo[i, buni doar s\-l lingu[easc\ pe patron [i
s\-l adoarm\, ca s\ culeag\ de la patroan\ ce-a mai r\mas `n
urma lui. P\rem veseli; dar de fapt s`ntem cu to]ii am\r`]i [i gro-
zav de fl\m`nzi. Nici lupii nu s`nt mai h\mesi]i, nici tigrii nu s`nt
mai cumpli]i dec`t noi. ~nghi]im ca lupii la vreme de iarn\, c`nd
troienele acoper\ zile de-a r`ndul p\m`ntul; sf`[iem, ca tigrii, tot
ce [i-a f\cut un drum `n via]\. C`teodat\ ga[ca lui Bertin se
adun\ cu a lui Monsauge1 [i cu a lui Villemorien, [i atunci e
mare t\mb\l\u `n menajerie. Nu s-au mai pomenit nicic`nd at`tea
jivine triste, ar]\goase, v\t\m\toare [i `nt\r`tate, str`nse laolalt\.
{i n-ai s-auzi altceva dec`t numele lui Buffon, al lui Duclos, al
lui Montesquieu, al lui Rousseau, Voltaire, D’ Alembert sau Di-
derot, [i numai Dumnezeu [tie de ce epitete s`nt `nso]ite. Nu-i re-
cunoa[tem nim\nui inteligen]a, dac\ nu-i tot at`t de neghiob ca
noi. Acolo am conceput planul comediei Filozofilor; scena cu
cel care bate toba `n sat am f\cut-o eu, inspir`ndu-m\ din Teolo-
gia pe m`na femeilor2. N-ai fost cru]at de ea nici dumneata [i
nici nimeni altul.
1 D. Ph. Thiroux de Monsauge, care `n unele copii ale manuscrisului lui
Diderot e numit Mesenge, a fost ginerele lui Bouret, ca [i Villemorien, [i afa-
cerist, amator de muzic\ [i spectacole, ca [i socrul [i cumnatul s\u.
2 Femeia doctor sau Teologia pe m`na femeilor, comedie `n cinci acte de p\-
rintele Bougeant, `ndreptat\ `mpotriva janseni[tilor, nu pare s\ fi fost repre-
zentat\, dar a fost tip\rit\ `n 1731.
NEPOTUL LUI RAMEAU 67
EU: Cu at`t mai bine! Poate mi s-a f\cut mai mult\ cinste
dec`t merit. M-a[ sim]i `njosit dac\ b`rfitorii at`tor oameni pri-
cepu]i [i cinsti]i s-ar g`ndi s\ m\ vorbeasc\ de bine.
EL: S`ntem mul]i [i fiecare trebuie s\-[i dea obolul; dup\
sacrificarea vitelor mari, le jertfim [i pe celelalte.
EU: Scump v\ mai cost\ p`inea, dac\ pentru a o dob`ndi
oc\r`]i [tiin]a [i virtutea!
EL: }i-am mai spus c\ s`ntem oameni de nimic; `njur\m pe
toat\ lumea [i nu m`hnim pe nimeni. C`teodat\ `i avem printre
noi pe greoiul abate d’Olivet, pe abatele Le Blanc1 cel gras sau
pe ipocritul Batteux2. Abatele Le Blanc e r\ut\cios numai `na-
inte de mas\. Cum [i-a luat cafeaua, se [i tr`nte[te `ntr-un fo-
toliu, cu picioarele sprijinite de policioara vetrei, [i adoarme ca
un papagal b\tr`n pe-o vergea. Dac\ zarva se `nte]e[te peste
m\sur\, abatele casc\, se `ntinde, se freac\ la ochi [i spune:
– Ei, ce s-a-nt`mplat, ce s-a-nt`mplat?
– Discut\m dac\ Piron3 are mai mult spirit dec`t Voltaire.
– S\ fim l\muri]i: spirit a]i spus? Nu cumva vorbi]i de-
spre gust? Fiindc\, `n ce prive[te gustul, Piron al vostru e agea-
miu de tot.
– Adic\, habar n-are?
– N-are...
{i iat\-ne v`r`]i `ntr-o discu]ie despre gust. Atunci patronul
face semn cu m`na s\ i se dea cuv`ntul, fiindc\ el se crede tare,
1 Abatele Le Blanc (1707-1781) – caracterizat de Goethe drept „o mediocri-
tate ajuns\ la situa]ie `nalt\ [i onoruri prin favoarea celor mari“. Anecdota po-
vestit\ de Diderot arat\ tocmai rela]iile acestea dintre Le Blanc [i Academie.
2 Abatele Charles Batteux (1713-1780) – scriitor, prieten al abatelui d’Olivet
[i du[man `nver[unat al lui Voltaire.
3 Alexis Piron (1689-1773) – scriitor francez mediocru.
68 DIDEROT
mai ales c`nd e vorba de gust. „Gustul, spune el... gustul e
ceva...“ Pe legea mea c\ nu [tiu ce `ndrug\ despre gust [i
nici el nu [tie!
C`teodat\ vine printre noi amicul Robbé [i ne desfat\ cu po-
vestirile lui cinice, cu minunile convulsionarilor1 pe care le-a
v\zut el `nsu[i, cu vreo c`teva c`nturi din poemul s\u, a c\rui
tem\ o cunoa[te cum nu se poate mai bine2. Nu pot s\-i suf\r
versurile, dar `mi place s\-l ascult; c`nd recit\, ai zice c\-i apu-
cat. ~n jurul lui to]i strig\: „|sta, da, poet!...“ Fie vorba `ntre
noi `ns\, poezia lui nu-i dec`t un talme[-balme[ alc\tuit din
toate soiurile de zgomote nedeslu[ite, e `nc`lceala s\lbatic\ a
limbii locuitorilor turnului Babel.
Mai vine c`teodat\ pe-acolo [i un nerod cu o `nf\]i[are
[tears\ [i n\t`ng\, dar de[tept ca un diavol [i viclean ca o mai-
mu]\ b\tr`n\. E una din mutrele care parc\-]i cer batjocura [i bo-
b`rnacele, una din mutrele l\sate de Dumnezeu spre `ndreptarea
celor care judec\ dup\ `nf\]i[are [i c\rora oglinda ar fi trebuit s\
le arate c\ e tot at`t de u[or s\ fii de[tept [i s\ pari neghiob, pe c`t
e de u[or s\ fii neghiob [i s\ te ascunzi sub o `nf\]i[are istea]\.
{tii c\ e destul de obi[nuit\ la[itatea de a jertfi un naiv pentru a-i
distra pe ceilal]i; fa]\ de omul nostru, la[itatea aceasta se comite
`ntotdeauna. E o curs\ pe care o `ntindem nou-veni]ilor [i
aproape nici unul nu scap\ f\r\ s\ cad\ `n ea...
M\ uimea c`teodat\ juste]ea observa]iilor nebunului de Ra-
meau asupra oamenilor [i a caracterelor, [i i-am m\rturisit-o.
1 Mistici religio[i care, `n timpul rug\ciunilor, ajung `ntr-o stare asem\n\-
toare cu epilepsia.
2 Povestirile lui Robbé, ap\rute `n dou\ voluma[e, nu s`nt numai cinice, ci
de-a dreptul pornografice. C`t despre „tema“ poemului, ea era sifilisul, boala
de care suferea poetul.
NEPOTUL LUI RAMEAU 69
EL: {tii, `mi r\spunse, [i de la pu[lamale te alegi cu ceva, [i
chiar desfr`narea te poate `nv\]a destule; `]i pierzi nevinov\]ia, dar
o dat\ cu ea scapi [i de prejudec\]i; printre tic\lo[i, unde viciul se
arat\ f\r\ masc\, `nve]i s\-l cuno[ti; [i apoi, am [i citit pu]in.
EU: Ce-ai citit?
EL: Am citit, citesc [i recitesc `ntruna c\r]ile lui Teofrast,
La Bruyère [i Molière.
EU: S`nt c\r]i cum nu se poate mai bune.
EL: Ba chiar mai bune dec`t s-ar crede; dar cine [tie oare s\
le citeasc\?
EU: Toat\ lumea; fiecare dup\ mintea lui.
EL: Eu cred c\ aproape nimeni nu [tie s\ le citeasc\. Ai pu-
tea s\-mi spui ce se caut\ `n ele?
EU: Distrac]ie [i `nv\]\minte.
EL: Dar ce fel de `nv\]\minte? Asta e principalul.
EU: Cunoa[terea `ndatoririlor, dragostea pentru virtute, ura
fa]\ de viciu.
EL: Eu culeg din ele tot ce trebuie f\cut [i tot ce nu trebuie
spus. A[a, de pild\, c`nd citesc Avarul `mi spun: Fii avar dac\
vrei, dar fere[te-te s\ vorbe[ti ca avarul! C`nd citesc Tartuffe,
`mi spun: Fii ipocrit dac\ ai chef, dar nu vorbi ca ipocritul!
P\streaz\ viciile care `]i s`nt folositoare, dar las\ la o parte [i
tonul, [i aparen]ele care te-ar face ridicol! Ca s\ te p\ze[ti de
tonul [i de aparen]ele astea, trebuie s\ le cuno[ti; iar sus-po-
meni]ii autori le-au zugr\vit cum nu se poate mai bine. Eu s`nt
eu [i r\m`n ceea ce s`nt, dar fac [i spun ceea ce trebuie. Nu-i
dispre]uiesc deloc pe morali[ti: ai multe de c`[tigat de la ei,
mai ales de la cei care au pus morala `n ac]iune. Viciul nu-l
vat\m\ pe om dec`t din c`nd `n c`nd; manifest\rile viciului
`ns\ te lovesc la orice pas. Poate c\ e mult mai bine s\ fii
70 DIDEROT
obraznic dec`t s\ ai `nf\]i[area unui obraznic; obraznicul din
fire nu insult\ dec`t din c`nd `n c`nd, cel cu `nf\]i[are de
obraznic insult\ f\r\ r\gaz. {i s\ nu-]i `nchipui c\ s`nt singurul
cititor de soiul \sta; n-am alt merit dec`t c\, proced`nd cu sis-
tem, judec`nd limpede, v\z`nd lucrurile cum trebuie, am f\cut
ceea ce aproape to]i ceilal]i fac din instinct. Din pricina asta,
pe ei lecturile nu-i ajut\ s\ fie mai buni dec`t mine [i, `n ciuda
lor, r\m`n ridicoli; pe c`t\ vreme eu nu s`nt a[a dec`t dac\
vreau, [i atunci le-o iau cu mult `nainte. Aceea[i art\ care, `n
unele ocazii, m\ `nva]\ s\ m\ feresc de ridicol, m\ `nva]\ de
asemenea ca `n altele s\-l utilizez c`t mai bine. Atunci `mi
aduc aminte de tot ce-au spus al]ii, de tot ce-am citit [i adaug
tot ce iese din str\fundul meu, care, pentru asemenea lucruri, e
de o rodnicie uimitoare.
EU: Bine-ai f\cut c\ mi-ai dezv\luit tainele astea; altfel, a[
fi crezut c\ te contrazici.
EL: Nu m\ contrazic deloc: pentru o singur\ dat\ c`nd
trebuie s\ evi]i ridicolul, ai o sut\ de prilejuri `n care trebuie
s\ cau]i cu tot dinadinsul s\ fii ridicol. Nu exist\ alt rol de
jucat pe l`ng\ cei mari dec`t rolul de nebun. Nebunul titular
al regelui a existat vreme `ndelungat\, dar niciodat\ regii n-au
avut vreun `n]elept titular. Eu, unul, s`nt nebunul lui Bertin
[i al multor altora, poate chiar [i al dumitale `n clipa de fa]\;
sau poate c\ dumneata e[ti nebunul meu: `n]eleptul n-are ne-
voie de nebun; a[adar, cel care are un nebun nu e `n]elept; [i,
dac\ nu e `n]elept `nseamn\ c\ e nebun; [i poate fi, chiar
dac\ e rege, nebunul nebunului s\u. De altfel, adu-]i aminte
c\ atunci c`nd e vorba de ceva at`t de schimb\tor cum s`nt
moravurile, nu exist\ nimic absolut, nimic esen]ial, nimic
adev\rat sau fals pe deplin, `n afar\ de faptul c\ trebuie s\ fii
NEPOTUL LUI RAMEAU 71
cum `]i cere interesul, s\ fii bun sau r\u, `n]elept sau nebun,
cu bun-sim] sau ridicol, cinstit sau vicios. Dac\, din `nt`m-
plare, virtutea ar duce la bog\]ie, atunci ori a[ fi fost virtuos,
ori a[ fi simulat virtutea, ca oricare altul; oamenii m-au vrut
ridicol [i ridicol m-au f\cut; iar vicios s`nt din n\scare [i din
bun\voin]a naturii. Spun vicios doar ca s\ vorbesc pe limba
voastr\, fiindc\, de-am sta s\ ne l\murim, s-ar putea `nt`mpla
ca voi s\ `n]elege]i prin viciu tocmai ceea ce eu numesc vir-
tute, iar prin virtute tocmai ceea ce eu numesc viciu.
{i-i mai avem printre noi pe autorii de la Opera Comic\,
pe actorii [i pe actri]ele lor, [i cel mai adesea pe antrepre-
norii lor, Corbie, Moette 1 , to]i oameni pricepu]i [i deosebit
de merituo[i.
Ei, dar uitam s\-]i pomenesc de marii critici ai literaturii: cei
de la l’Avant-Coureur, les Petites-Affiches, l’Année littéraire,
l’Observateur littéraire, le Censeur hebdomadaire2, toat\ ga[ca ce-
lor care scriu fi]uici.
EU: L’Année littéraire [i l’Observateur littéraire? Asta nu-i
cu putin]\; doar nu se pot suferi unul pe altul.
EL: Adev\rat; dar calicii se `mpac\ `n fa]a blidului. Bleste-
matul de Observateur littéraire, lua-l-ar naiba cu fi]uicile lui cu
tot! C`inele \sta, puiul \sta de pop\3 zg`rcit, `mpu]it [i c\m\tar,
1 E vorba at`t de Corbie (sau Corby), mort pe la 1815, care a editat Teatrul
Bulevardier (3 vol., 1756) [i a fost antreprenor al Operei Comice, c`t [i de
asociatul s\u, Moette (Jean-Pierre), mort pe la 1806. Dup\ numele lor, Di-
derot a l\sat un spa]iu liber `n manuscris, urm`nd pesemne s\ adauge numele
unui asociat al acestora.
2 Publica]ii ale timpului, la care scriau numai du[manii enciclopedi[tilor.
3 E vorba de abatele Joseph de La Porte (1718-1779), redactor al Observato-
rului literar. La Porte fusese colaboratorul lui Fréron [i se certase apoi cu aces-
ta; de aceea nu se puteau suferi unul pe altul.
72 DIDEROT
e cauza nenorocirii mele. Ieri ne-a ie[it pentru prima oar\ `n
cale: a sosit la ora care ne scoate pe to]i din b`rlogurile noastre,
la ora mesei, [i la ora asta, dac\ e vremea ur`t\, fericit acela
dintre noi care are `n buzunar dou\zeci [i patru de gologani, ca
s\-[i pl\teasc\ o tr\sur\! Cutare [i-a b\tut joc de confratele lui,
care sosise diminea]a stropit de noroi p`n\-n g`t [i muiat p`n\ la
oase, iar seara s-a `ntors el `nsu[i acas\, `n acela[i hal. Ba a fost
unul, nu mai [tiu cine, care acum c`teva luni s-a certat stra[nic
cu savoiardul care ni se pro]\pise `n u[\; era vorba de datorii:
creditorul ]inea mor]i[ ca datornicul s\-i pl\teasc\, iar acesta
din urm\ nu era `n fonduri [i nici nu putea s\ se urce la noi f\r\
s\ treac\ prin m`inile celuilalt.
Se aduce m`ncarea [i i se d\ abatelui locul de cinste `n
capul mesei. Intru; `l z\resc.
– Cum, p\rinte, prezidezi? `l `ntreb eu... Asta-i foarte
bine pentru ast\zi, dar m`ine, dac\ nu-i cu sup\rare, ai s\ te
cobori cu un tac`m mai `ncoace, poim`ine cu `nc\ unul [i tot
a[a, merg`nd din tac`m `n tac`m, c`nd la dreapta, c`nd la
st`nga, din locul pe care l-am ocupat eu, la r`ndul meu, `nain-
tea dumitale; Fréron, la r`ndul lui, dup\ mine; Dorat, la r`n-
dul lui, dup\ Fréron; Palissot, la r`ndul lui, dup\ Dorat, [i o
s\ `nlemne[ti l`ng\ mine, biet am\r`t care siedo sempre come
un maestoso cazzo fra duoi coglioni 1 .
Abatele, care e b\iat bun [i [tie de glum\, `ncepe s\ r`d\;
domni[oara, p\truns\ de adev\rul observa]iei mele [i de jus-
te]ea compara]iei, `ncepe [i ea s\ r`d\; to]i cei care stau la
dreapta [i la st`nga abatelui, ca [i cei pe care `i deplasase cu un
loc, `ncep s\ r`d\. R`de toat\ lumea, numai patronul se sup\r\
1 Expresie pornografic\, pe care n-o vom traduce (ital.)
NEPOTUL LUI RAMEAU 73
[i `ncepe s\-mi spun\ ni[te cuvinte care, dac\ am fi fost numai
noi doi, n-ar fi avut nici o importan]\...
– Rameau, e[ti un neru[inat.
– O [tiu prea bine, doar pentru asta s`nt primit aici.
– E[ti o sec\tur\.
– Ca oricare altul.
– E[ti un golan.
– Dac\ n-a[ fi golan, m-a[ mai g\si oare aici?
– Am s\ te dau afar\.
– Dup\ mas\ plec eu singur.
– Chiar te-a[ sf\tui s-o faci.
Am luat masa [i n-am l\sat s\-mi scape nici un dumicat.
Dup\ ce am m`ncat bine, am b\ut din plin, fiindc\, la urma ur-
mei, tot un drac ar fi fost; jup`n-burt\ e un personaj c\ruia i-am
f\cut `ntotdeauna pe plac: m-am `mp\cat cu g`ndul c\ trebuie
s\ plec [i tocmai m\ preg\team s-o fac; `mi d\dusem cuv`ntul
`n fa]a at`tor oameni [i trebuia s\ mi-l ]in! Am pierdut o gr\-
mad\ de timp cotrob\ind prin cas\, c\ut`ndu-mi bastonul [i p\-
l\ria acolo unde nu erau [i a[tept`nd dintr-o clip\ `n alta ca
patronul s\ dea drumul unui nou val de insulte, s\ intervin\ ci-
neva, [i, p`n\ la urm\, tot sup\r`ndu-ne mereu, s\ sf`r[im prin a
ne `mp\ca. M\ suceam [i m\ `nv`rteam, fiindc\ `n sinea mea
nu-i purtam deloc pic\; dar patronul, el, mai `ntunecat [i mai
crunt dec`t Apollo al lui Homer c`nd `[i zv`rlea s\ge]ile asupra
armiei grece[ti [i cu boneta mai tras\ peste urechi dec`t de obi-
cei, se plimba `n lung [i-n lat, cu b\rbia `n pumn. Domni[oara
se apropie de mine:
– Dar ce lucru neobi[nuit am f\cut, domni[oar\? Am fost
ast\zi mai altfel dec`t mi-e felul?
– Vreau s\ pleci.
74 DIDEROT
– Voi pleca... Dar nu eu l-am ofensat pe patron.
– Iart\-m\; domnul abate e invitat [i...
– Patronul a dovedit c\ nu [tie ce i se cuvine c`nd l-a invitat
pe abate, c`nd m-a primit `n cas\ pe mine [i, o dat\ cu mine, pe
at`]ia al]i golani de teapa mea...
– Haide, micu]ul meu Rameau, trebuie s\-i ceri iertare dom-
nului abate!
– Pu]in `mi pas\ de iertarea lui!
– Haide, haide, a[a au s\ se potoleasc\ toate...
S`nt luat de m`n\, tras spre jil]ul abatelui; `i `ntind bra]ele [i
m\ uit la el cu oarecare admira]ie, c\ci s-a mai pomenit s\-i
cear\ vreodat\ cineva iertare abatelui?
– Abate, `i spun, abate, toate astea s`nt caraghioase, nu-i a[a?
{i-apoi `ncep s\ r`d, iar abatele r`de [i el. A[adar, abatele
m\ iertase; dar mai trebuia s\-i vorbesc patronului [i ce-aveam
s\-i spun era cu totul alt\ chestie. Nu prea mi-aduc aminte cum
mi-am ticluit scuzele:
– Domnule, uit\-te la nebunul de mine...
– M\ am\r\[te de prea mult\ vreme; nu vreau s\ mai aud de el.
– E sup\rat...
– Da, s`nt foarte sup\rat.
– Asta n-o s\ se mai `nt`mple.
– Cea mai mare pu[lama...
Nu [tiu dac\ se g\sea `ntr-una din zilele de proast\ dispo-
zi]ie, `n care domni[oara se teme s\ se apropie de el [i nu `n-
dr\zne[te s\-i vorbeasc\ dec`t cu m\nu[i, nu [tiu dac\ a `n]eles
gre[it ce i-am spus sau dac\ eu i-am vorbit anapoda, dar [tiu c\
dup\ asta a fost [i mai r\u ca `nainte. Ce naiba! Oare nu m\ cu-
noa[te deloc? Oare nu [tie c\ s`nt ca un copil [i c\ uneori `mi
dau drumul la gur\, f\r\ s\ m\ g`ndesc? {i apoi, Dumnezeu s\
NEPOTUL LUI RAMEAU 75
m\ ierte, cred c\ mi se cuvine [i mie o clip\ de r\gaz. {i o pa-
ia]\ f\cut\ din o]el s-ar toci, dac\ ai juca-o a[a, de diminea]\
p`n\ seara [i de seara p`n\-n zori. S`nt silit s\-i `nveselesc, alt-
fel nici nu se poate, dar trebuie s\ m\ mai distrez [i eu c`teo-
dat\. {i `n toat\ harababura aceea mi-a tr\snit prin minte un g`nd
nenorocit, un g`nd care m-a umplut de trufie, insufl`ndu-mi m`n-
drie [i obr\znicie; mi-a tr\snit prin minte c\ nu se pot lipsi de
mine, c\ le eram un om neap\rat trebuincios.
EU: Da, [i eu cred c\ le e[ti foarte folositor, dar ei `]i s`nt [i
mai folositori dumitale. Doar nu po]i g\si c`nd vrei o cas\ at`t
de primitoare; pe c`nd ei, pentru un nebun care le lipse[te, vor
g\si o sut\ `n loc.
EL: O sut\ de nebuni ca mine?! Domnule filozof, a[a ceva
nu se prea g\se[te pe toate drumurile. Nebuni obi[nui]i, da,
po]i g\si. Dar oamenii s`nt mai greu de mul]umit c`nd e vorba
de nerozii dec`t atunci c`nd e vorba de talent sau de virtute. Eu
s`nt o raritate `n felul meu, da, o adev\rat\ raritate. Acum, c`nd
nu m\ mai au, ce crezi c\ fac? Se plictisesc c`ine[te. Eu s`nt un
izvor nesecat de obr\znicii. ~n fiecare clip\ aveam c`te-o glum\
care-i f\cea s\ r`d\ cu lacrimi; eram pentru ei un ospiciu `ntreg.
EU: Iar dumneata aveai mas\, pat, hain\, vest\ [i n\dragi,
pantofi [i gologani `n fiecare lun\.
EL: Asta e partea frumoas\, e beneficiul; dar despre `ndatori-
rile mele nu sufli o vorb\. Mai `nt`i, dac\ se zvonea c\ s-a scris o
pies\ nou\, oricum ar fi fost vremea, trebuia s\ plec s\ scotocesc
toate podurile caselor din Paris, p`n\ d\deam peste autor; trebuia
s\ fac rost de textul lucr\rii [i s\-i dau s\ `n]eleag\, cu dib\cie,
c\ exist\ un rol pe care l-ar juca grozav de bine una din cuno[-
tin]ele mele.
– {i care, m\ rog?
76 DIDEROT
– Care? Mai [i `ntrebi! O persoan\ plin\ de gra]ii, de dr\g\-
l\[enii, de fine]e.
– Vrei s\ vorbe[ti de doamna Dangeville? Nu cumva o
cuno[ti?
– Ba o cunosc pu]in, dar nu despre ea e vorba.
– Atunci despre cine?
~i [opteam numele.
– Ea?!
– Da, ea, repetam eu oarecum ru[inat, fiindc\ mi se mai `n-
t`mpl\ s\ m\ ru[inez uneori. {i-ar fi trebuit s\ vezi cum i se
lungea fa]a poetului c`nd auzea numele sau cum `mi pufnea `n
nas c`teodat\. Cu toate astea, cu sau f\r\ voia lui, trebuia s\-l
poftesc la mas\; iar el, tem`ndu-se s\ nu intre prea tare `n hor\,
d\dea `napoi [i-mi tot mul]umea. {i s\ fi v\zut ce p\]eam c`nd
nu-mi reu[eau negocierile; m\ f\ceau b\d\ran, neghiob, ]\r\-
noi; nu eram bun de nimic; nu pre]uiam nici c`t paharul cu ap\
care mi se d\dea de b\ut. Dar cel mai r\u era c`nd ea juca [i
c`nd trebuia s\ merg plin de curaj `n mijlocul huiduielilor unui
public care, orice s-ar spune, judec\ bine; s\ fac s\ se aud\
aplauzele mele izolate, s\ atrag privirile asupra mea, s\ abat c`-
teodat\ fluier\turile adresate actri]ei [i s\ aud [u[otindu-se `n
jurul meu: „E vreunul din vale]ii deghiza]i ai amantului ei. O
s\ tac\ odat\ derbedeul \sta?...“ De obicei, nu se [tie ce te
poate `mpinge la asemenea ispr\vi; se crede c\ o faci din
prostie, pe c`t\ vreme tu ai un motiv care scuz\ totul.
EU: P`n\ la `nc\lcarea legilor civile.
EL: Totu[i, `n cele din urm\, m\ recuno[teau [i atunci se
spunea: „Oh! E Rameau...“ Nu-mi mai r\m`nea altceva de f\cut
dec`t s\ arunc c`teva cuvinte ironice, ca s\-mi salvez de ridicol
aplauzele singuratice, care erau interpretate de-a-ndoaselea.
NEPOTUL LUI RAMEAU 77
Recunoa[te c\ trebuie s\ te `mping\ un interes puternic, ca s\
po]i `nfrunta astfel `ntregul public, [i c\ fiecare din corvoadele
astea merita mai mult dec`t un b\nu].
EU: De ce nu-]i luai ajutoare?
EL: Ba `mi luam, dar [i atunci aveam parte de c`te ceva. ~na-
inte de a merge la locul de tortur\, eram silit s\-mi `ncarc memo-
ria cu pasaje str\lucite la care trebuia s\ dau tonul aplauzelor.
Dac\ se `nt`mpla s\ le uit [i s\ m\ `n[el, tremuram c`nd m\ du-
ceam apoi la ei; nici nu-]i `nchipui ce t\r\boi ie[ea. {i unde mai
pui c\ tot acolo mai aveam de `ngrijit [i o hait\ de c`ini; e adev\-
rat c\ eu singur `mi luasem, proste[te, sarcina asta; eram, de ase-
menea, [eful aprovizion\rii pisicilor. M\ sim]eam prea fericit
dac\ Micou m\ binecuv`nta cu o zg`rietur\ care `mi sf`[ia man-
[eta sau m`na. Criquette sufer\ de colici; eu trebuie s\-i frec
p`ntecele. Pe vremuri, domni[oara avea nevricale, acum are
nervi. Nici nu mai vorbesc despre alte indispozi]ii u[oare, pen-
tru care nu se sfia deloc fa]\ de mine. Asta hai, treac\-mearg\;
nu i-am cerut niciodat\ s\ se ab]in\; am citit nu mai [tiu unde c\
un prin], supranumit Cel Mare, st\tea uneori sprijinit de sp\tarul
jil]ului cu fundul g\urit `n care amanta lui `[i f\cea nevoile. Fa]\
de-ai casei po]i doar s\ faci ce vrei [i cine era pe-atunci mai de-al
casei dec`t mine? Am propov\duit `ntotdeauna c\ oamenii trebuie
s\ tr\iasc\ laolalt\ [i s\ fac\ tot ce le place; d\deam eu `nsumi
pilda [i nimeni nu m\ ]inea de r\u; n-aveam dec`t s\-mi dau fr`u
liber. }i l-am schi]at pe patron. Domni[oara `ncepe s\ se cam `n-
gra[e, [i s\ te ]ii c`te au mai scornit pe seama ei!
EU: {i dumneata ai f\cut parte dintre cei care-au scornit?
EL: De ce nu?
EU: Fiindc\ e cel pu]in necuviincios s\-]i batjocore[ti
binef\c\torii.
78 DIDEROT
EL: Dar nu-i [i mai r\u `nc\ s\-l `njose[ti pe cel ocrotit de
tine, `n numele milei pe care i-o ar\]i?
EU: Dac\ cel ocrotit n-ar fi el `nsu[i josnic, atunci ocrotito-
rul n-ar mai avea putin]a s\-l `njoseasc\.
EL: Dar [i dac\ oamenii n-ar fi ridicoli prin ei `n[i[i, nu s-ar
r`de pe seama lor. Ce vin\ am eu dac\ se `nh\iteaz\ cu to]i ne-
mernicii [i s`nt tr\da]i sau oc\r`]i? C`nd te hot\r\[ti s\ ai de-a
face cu oameni de teapa noastr\ [i c`nd ai mintea s\n\toas\,
trebuie s\ te a[tep]i la nu [tiu c`te m`r[\vii. C`nd ne ia cineva,
nu [tie oare cum s`ntem, nu ne cunoa[te sufletele interesate,
josnice [i perfide? Dac\ ne cunoa[te, atunci nu-i r\u deloc. Se
sub`n]elege c\ `ntre noi exist\ un pact, dup\ care ni se va face
bine, [i c\, mai devreme sau mai t`rziu, noi vom r\spl\ti prin
r\u binele f\cut. Un asemenea pact nu exist\ oare `ntre om [i
maimu]a sau papagalul s\u? Brun 1 ]ip\ c`t `l ]ine gura c\
Palissot, care `i e comesean [i prieten, a f\cut cuplete `mpo-
triva lui. Palissot a fost nevoit s\ scrie cuplete, [i Brun n-are
dreptate. Poincinet ]ip\ c`t poate c\ Palissot a pus pe seama lui
cupletele f\cute `mpotriva lui Brun. Palissot a fost nevoit s\
pun\ pe seama lui Poincinet cupletele f\cute `mpotriva lui
Brun, iar Poincinet n-are dreptate. Micul abate Rey ]ip\ c`t `l
]ine gura c\ prietenul s\u, Palissot, i-a suflat amanta cu care el
`i f\cuse cuno[tin]\; trebuia sau s\ nu-i prezinte amantei un in-
divid de teapa lui Palissot, sau s\ se a[tepte s-o piard\; Palis-
sot [i-a f\cut datoria, iar micul abate Rey n-are dreptate.
Librarul David ]ip\ c`t poate c\ asociatul s\u, Palissot, s-a cul-
cat sau a vrut s\ se culce cu nevast\-sa; nevasta librarului
David ]ip\ [i ea c`t poate c\ Palissot a dat s\ `n]eleag\ cui a
1 Publicist din acea vreme.
NEPOTUL LUI RAMEAU 79
vrut [i cui n-a vrut c\ s-a culcat cu ea; dac\ Palissot s-a culcat
sau nu cu nevasta librarului nu-i deloc u[or de [tiut sigur,
fiindc\ femeia a trebuit s\ nege adev\rul, iar Palissot a putut
l\sa s\ se cread\ [i ce n-a fost. Oricum ar fi, `ns\, Palissot n-a
f\cut dec`t s\-[i joace rolul, iar David [i nevast\-sa n-au drep-
tate. Helvétius1 ]ip\ c`t `l ]ine gura c\ Palissot `l `nf\]i[eaz\ pe
scen\ ca pe un om necinstit, tocmai pe el, c\ruia `i mai dato-
reaz\ `nc\ ni[te bani `mprumuta]i ca s\-[i `ngrijeasc\ s\n\tatea
v\t\mat\, s\ se hr\neasc\ [i s\ se `mbrace. La ce ar fi putut s\
se a[tepte din partea unui om m`njit cu tot felul de infamii, din
partea unui om care [i-a f\cut prietenul s\-[i lepede religia,
numai ca s\ petreac\ el 2? La ce-ar fi putut s\ se a[tepte din
partea unui om care `[i `nsu[e[te bunurile asocia]ilor s\i, nu
crede `n nimic pe lume, alearg\ dup\ noroc per fas et nefas 3,
`[i num\r\ zilele dup\ tic\lo[iile s\v`r[ite, ba `nc\ se mai [i `n-
f\]i[eaz\ el `nsu[i pe scen\ drept unul dintre cei mai periculo[i
punga[i, neru[inare cum n-a mai existat alta `n trecut [i nici nu
va mai exista `n viitor4?! Nu. A[adar, nu Palissot, ci Helvétius
n-are dreptate. Dac\ `l duci pe un t`n\r provincial la menajeria
din Versailles [i dac\ lui, din prostie, `i d\ prin minte s\-[i v`re
m`na printre gratii `n cu[ca tigrului sau a panterei, dac\ t`n\rul
`[i las\ m`na `n gura fiarei s`ngeroase, cine e de vin\? Toate
1 Pasajul se refer\ la faptul c\ Palissot l-a `nf\]i[at pe Helvétius, `n Filozofii, `n-
cerc`nd s\-l denigreze, ca [i pe ceilal]i enciclopedi[ti, de altfel.
2 Se povestea cum Palissot l-a `n[elat pe Poincinet, f\g\duindu-i c\, dac\ va
trece la protestantism, va deveni profesorul unui prin] protestant. ~n privin]a lui
Poincinet, [i alte documente ale timpului arat\ cum adeseori a c\zut victim\
farselor sinistre f\cute de Fréron-tat\l [i al]ii.
3 „Prin mijloace `ng\duite [i ne`ng\duite“ (lat.)
4 Se refer\ la lucrarea lui Pallisot, Omul primejdios, comedie `n trei acte, `n versuri.
80 DIDEROT
astea s`nt cuprinse `n pactul despre care-]i vorbeam; n-are de-
c`t s-o p\]easc\ cine nu le cunoa[te sau le uit\. C`]i oameni pe
care `i `nvinuim de r\utate n-a[ putea dezvinov\]i prin pactul
acesta universal [i consfin]it, acuzatorii trebuind, de fapt, s\-[i
recunoasc\ propria neghiobie! Da, contes\ dolofan\, dum-
neata e[ti vinovat\ c`nd `]i aduni `n cas\ ceea ce oamenii de
rangul dumitale numesc fiin]e ordinare, dumneata e[ti de vin\
c`nd fiin]ele astea ordinare `]i fac m`r[\vii, te `mping [i pe
dumneata s\ le faci [i-]i atrag ura oamenilor de treab\. Oame-
nii de treab\ fac ce li se cade s\ fac\, fiin]ele ordinare fac [i
ele ce li se cade lor s\ fac\, iar dumneata gre[e[ti primindu-i
`n cas\. Dac\ Bertinhus 1 tr\ia `n pace, lini[tit, `mpreun\ cu
amanta lui, dac\, fiind oameni de treab\, [i-ar fi f\cut prieteni
de treab\, dac\ ar fi chemat `n jurul lor oameni talenta]i [i cu-
noscu]i prin virtutea lor, dac\ [i-ar fi rezervat numai pentru o
m`n\ de oameni lumina]i [i ale[i orele de distrac]ie `n care s-ar
fi smuls din pl\cerea de-a fi am`ndoi, de-a [i-o spune unul al-
tuia `n lini[tea singur\t\]ii, crezi c\ s-ar mai fi scornit vreun
lucru bun sau r\u pe seama lor? Ce-au p\]it? Ce meritau [i ni-
mic altceva; [i-au primit pedeapsa pentru nesocotin]a lor; noi
s`ntem cei pe care soarta i-a h\r\zit din vecii vecilor s\-i pe-
depseasc\ pe Bertin-ii zilelor noastre, iar nepo]ii care ne vor
sem\na s`nt h\r\zi]i s\-i pedepseasc\ pe Monsauge-ii [i
Bertin-ii viitorului. Dar pe c`t\ vreme noi execut\m decre-
tele juste ale sor]ii asupra neghiobiei, voi, care ne zugr\vi]i
a[a cum s`ntem, executa]i dreptele ei decrete asupra noastr\.
Ce-ai g`ndi oare despre noi, dac\ am pretinde, `n ciuda tutu-
ror moravurilor noastre ru[inoase, s\ ne bucur\m de respectul
1 Numele e format din Bertin + Hus.
NEPOTUL LUI RAMEAU 81
oamenilor? Ai g`ndi c\ s`ntem ]icni]i, nu-i a[a? {i cei care
se a[teapt\ la purt\ri cinstite din partea unor oameni vicio[i
din n\scare, m`r[avi [i josnici din fire, s`nt ei oare `n]elep]i?
Toate `[i au o r\splat\ pe lumea asta. Exist\ doi procurori-
generali: unul e la `ndem`na voastr\ [i pedepse[te delictele
`mpotriva societ\]ii; cel\lalt e natura. Ea cunoa[te toate vi-
ciile care scap\ legilor. Desfr`neaz\-te cu femeile [i te vei
`mboln\vi de dropic\; ]ine-te de chefuri [i-ai s\-]i strici bo-
jocii; deschide-]i u[a pentru sec\turi, tr\ie[te cu ele [i vei fi
tr\dat, batjocorit, dispre]uit. Nimic mai simplu dec`t s\ te
supui f\r\ c`rtire drept\]ii acestor judec\]i [i s\-]i spui `n si-
nea ta: a[a mi se cade; nimic mai simplu dec`t s\ te scuturi
pu]in [i s\ te `ndrep]i sau s\ r\m`i cum e[ti, dar `n condi]iile
mai sus pomenite.
EU: Ai dreptate.
EL: Altminteri, s\ [tii c\ din toate b`rfelile astea nici una nu
e inventat\ de mine; eu nu fac dec`t s\ le r\sp`ndesc. Cic\
acum vreo c`teva zile, pe la orele cinci diminea]a, s-a iscat o
zarv\ nemaipomenit\; `n toat\ casa zb`rn`iau soneriile [i se au-
zeau strig\tele `ntrerupte [i nedeslu[ite ale unui om care se `n\-
bu[ea: „Ajutor... s\ri]i... m\ `n\bu[... mor...“ Strig\tele acestea
ie[eau din apartamentul patronului. Oamenii se reped [i-i dau
ajutor. Burduh\nosul acela, cu min]ile r\t\cite, aproape le[inat
[i f\r\ s\ mai vad\ nimic, cum se `nt`mpl\ `n asemenea clipe, `i
d\dea zor `nainte, se ridica `n m`ini [i l\sa s\-i cad\ peste p\r-
]ile moi, c`t putea mai de sus, o greutate de dou\ sau de
trei sute de livre, animat de toat\ iu]eala pe care o d\ furia pl\-
cerii. Abia au putut s\-l scoat\ de sub ea. Ce pl\cere o fi
put`nd s\ g\seasc\ un cioc\na[ c`nd se v`r\ sub o nicoval\
c`t toate zilele?
82 DIDEROT
EU: Mare [trengar mai e[ti! Dar s\ vorbim despre alt-
ceva. De c`nd tot flec\rim `mpreun\, `mi st\ pe limb\
o `ntrebare.
EL: De ce nu i-ai dat drumul at`ta vreme?
EU: Fiindc\ m\ tem s\ nu fie indiscret\.
EL: Dup\ cele ce ]i-am dest\inuit, nu [tiu ce tain\ a[ mai
putea avea fa]\ de dumneata.
EU: B\nuie[ti cum te judec eu?
EL: Nici vorb\: `n ochii dumitale s`nt o fiin]\ pe de-a-n-
tregul m`r[av\ [i cu totul de dispre]uit; la fel m\ v\d [i eu
uneori, dar nu prea des; de cele mai multe ori m\ felicit, `n
loc s\ m\ dojenesc pentru viciile mele; dumneata, cu dispre]ul
pe care `l ai, e[ti mai statornic!
EU: A[a e; dar de ce `mi ar\]i toat\ m`r[\via dumitale?
EL: Mai `nt`i, pentru c\ o cuno[ti, `n bun\ m\sur\; [i apoi,
fiindc\ vedeam c\ am mai mult de c`[tigat dec`t de pierdut,
dac\ `]i m\rturisesc restul.
EU: {i cum asta, m\ rog?
EL: Dac\ are vreo importan]\ s\ fii m\re] `n vreun dome-
niu oarecare, apoi `n r\u e neap\rat\ nevoie de m\re]ie.
Peste un punga[ oarecare scuip, dar pentru un mare criminal
nu se poate s\ n-ai un fel de respect: curajul lui te uime[te,
cruzimea lui te `nfioar\. ~n orice lucru trebuie s\ pre]uim
unitatea caracterului.
EU: Numai c\ dumneata n-ai `nc\ aceast\ unitate a ca-
racterului, vrednic\ de stim\; te v\d din c`nd `n c`nd [ov\ind
`n fa]a propriilor principii; [i apoi nu prea e sigur dac\ r\u-
tatea o ai de la natur\ sau ]i-ai c\p\tat-o prin studiu, [i nici
dac\ datorit\ studiului ai ajuns at`t de departe c`t poate s\
ajung\ un om.
NEPOTUL LUI RAMEAU 83
EL: Asta a[a e; dar am f\cut tot ce-am putut. N-am avut
oare modestia s\ recunosc c\ exist\ fiin]e mai perfecte dec`t
mine? Nu ]i-am vorbit cu cea mai ad`nc\ admira]ie despre
Bouret? Pentru mine, Bouret e omul cel mai de seam\ din
`ntreaga lume.
EU: {i `ndat\ dup\ Bouret vii dumneata, nu?
EL: Da’ de unde!
EU: Atunci, Palissot?
EL: Da, Palissot, dar nu singur.
EU: Cine mai e, oare, demn s\-[i `mpart\ cu el al doilea
rang?
EL: Renegatul din Avignon.
EU: N-am auzit `nc\ vorbindu-se despre renegatul din Avi-
gnon, dar trebuie s\ fie un om grozav.
EL: A[a [i este.
EU: Istoria marilor personaje m-a interesat `ntotdeauna.
EL: Cred [i eu. Cel despre care e vorba tr\ia la unul dintre
bunii [i cinsti]ii urma[i ai lui Avraam, f\g\dui]i tat\lui credin-
cio[ilor `n num\r egal cu num\rul stelelor.
EU: La un evreu?
EL: Da, la un evreu. Dob`ndise mai `nt`i mila, apoi bun\-
voin]a [i, `n cele din urm\, `ncrederea cea mai deplin\ a
evreului; fiindc\ a[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna: ne bizuim at`ta
pe binefacerile noastre, `nc`t rareori ne mai ascundem tainele
fa]\ de cei pe care i-am cople[it cu bun\t\]i; [i atunci cum s\
nu existe ingra]i, c`nd chiar noi `i `ndemn\m pe oameni s\ fie
a[a, nepedepsi]i? Iat\ o cugetare adev\rat\, pe care evreul
nostru nu s-a priceput s-o fac\. El `i m\rturisi, a[adar, rene-
gatului c\ nu-[i simte cugetul curat, c`nd gust\ carne de
porc. Ai s\ vezi c`te foloase a [tiut s\ trag\ din m\rturisirea
84 DIDEROT
asta o minte istea]\. Se mai scurseser\ c`teva luni, `n timpul
c\rora renegatul nostru `[i spori dovezile de fidelitate; c`nd
crezu c\ evreul e cu totul mi[cat, robit, convins pe de-a-n-
tregul – prin silin]a pe care [i-o d\dea el – c\ n-are alt pri-
eten mai bun `n toate triburile lui Israel... Admir\, te rog,
grija deosebit\ a renegatului! Nu se gr\be[te deloc; las\ para
s\ se coac\ bine, `nainte de a scutura creanga; prea mult zel
ar fi putut s\-i duc\ de r`p\ planul. De obicei, m\re]ia ca-
racterului rezult\ din cump\nirea fireasc\ a mai multor `nsu-
[iri potrivnice.
EU: Ei, las\ cuget\rile [i spune-mi mai departe povestea!
EL: Nu se poate, fiindc\ exist\ zile c`nd s`nt nevoit s\
cuget. E o boal\ care trebuie l\sat\ s\-[i urmeze cursul.
Unde ajunsesem?
EU: La prietenia statornicit\ de-a binelea `ntre evreu
[i renegat.
EL: Atunci para se copsese... Dar dumneata nu m\ ascul]i
deloc; la ce te g`nde[ti?
EU: M\ g`ndeam la c`t de inegal `]i este tonul: c`nd sus,
c`nd jos.
EL: Oare tonul omului vicios poate fi mereu acela[i?
A[adar, `ntr-o sear\ renegatul vine la prietenul s\u. P\rea `n-
sp\im`ntat, abia vorbea, avea fa]a pal\ ca moartea [i tremura
din toate `ncheieturile.
– Ce ]i s-a `nt`mplat? `l `ntreb\ evreul.
– S`ntem pierdu]i.
– Pierdu]i? Cum se poate?
– ~]i spun c\ s`ntem pierdu]i, f\r\ putin]\ de sc\pare.
– Vorbe[te l\murit.
– O clip\, s\-mi mai treac\ spaima.
NEPOTUL LUI RAMEAU 85
– Hai, vino-]i `n fire, `i spuse evreul, `n loc s\-i fi zis: „Mare
punga[ mai e[ti; habar n-am ce veste mi-aduci, dar e[ti un mare
punga[ [i te prefaci c\ e[ti `ngrozit.“
EU: De ce-ar fi trebuit s\-i vorbeasc\ a[a?
EL: Fiindc\ renegatul se pref\cea [i `ntrecuse m\sura;
pentru mine e limpede, [i nu m\ mai tot `ntrerupe. „S`ntem
pierdu]i... pierdu]i... f\r\ putin]\ de sc\pare!“ Oare nu
sim]i pref\c\toria acestui „pierdu]i“ care se repet\?... „Un
tr\d\tor ne-a denun]at sfintei Inchizi]ii, pe dumneata ca
evreu, iar pe mine ca renegat, ca renegat tic\los...“ Iat\
cum tr\d\torul nu se sfie[te s\ utilizeze cuvintele cele mai
cumplite. ~]i trebuie mult mai mult curaj dec`t crezi ca s\-]i
po]i spune pe nume; nici n-ai idee c`t te cost\ s\ ajungi
p`n\ acolo!
EU: Sigur c\ n-am idee! {i renegatul acela nemernic?
EL: E pref\cut, dar are o pref\c\torie foarte dibace.
Evreul se sperie, `[i smulge barba, se t\v\le[te pe jos, `i [i
vede pe zbiri la u[\, se [i vede g\tit cu san benito 1 , `[i vede
autodafé-ul 2 preg\tit.
– Prietene, dragul [i singurul meu prieten, ce-i de f\cut?
– Ce-i de f\cut? S\ ie[im `n lume, s\ ne prefacem c\
s`ntem cum nu se poate mai lini[ti]i, s\ ne purt\m ca [i cum
nu s-ar fi `nt`mplat nimic. Cercetarea Inchizi]iei e tainic\, dar
`nceat\; trebuie s\ folosim r\gazul pe care ni-l d\ [i s\ vin-
dem tot. Am s\ `nchiriez eu sau am s\ pun pe altcineva s\ ne
`nchirieze o corabie, da, am s\ pun pe altcineva, e mai bine
1 Bluz\ de culoare galben\, `n care inchizitorii `i `nve[m`ntau pe cei os`ndi]i s\
fie ar[i pe rug.
2 Arderea pe rug, poruncit\ de Inchizi]ie.
86 DIDEROT
a[a; o s\ ducem pe corabie toat\ averea dumitale, fiindc\ mai
ales cu averea dumitale au ei ce au; [i-o s\ plec\m am`ndoi,
s\ c\ut\m sub alt cer libertatea de a-L sluji pe Dumnezeu [i
de-a urma `n lini[te legea lui Avraam [i a cugetului nostru. ~n
`mprejur\rile primejdioase prin care trecem, cel mai de seam\
lucru e s\ nu ne d\m de gol.
Zis [i f\cut. Pl\tesc ei corabia [i urc\ pe ea merinde [i
marinari; averea evreului e dus\ pe bord; a doua zi, `n zori,
vor ridica p`nzele, vor putea pr`nzi veseli [i vor putea dormi
f\r\ grij\; m`ine vor sc\pa de prigonitori. ~n timpul nop]ii,
renegatul se scoal\, jefuie[te portofoliul, punga [i giuvaie-
rurile evreului, se urc\ pe bord, [i p-aci ]i-e drumul... Dar
crezi c\ asta e totul? A[! N-ai ghicit. C`nd mi s-a povestit
mie `nt`mplarea, eu am ghicit ceea ce dumitale nu ]i-am
spus, ca s\-]i `ncerc agerimea min]ii. Bine ai f\cut c\ ai r\-
mas om cumsecade, c\ci n-ai fi fost `n stare dec`t de g\in\rii
m\runte. Nu-i vorb\, p`n\ aici nici renegatul n-a fost dec`t
un biet punga[, c\ruia nimeni n-ar fi dorit s\-i semene. M\-
re]ia r\ut\]ii lui st\ `n faptul c\ l-a denun]at el `nsu[i pe bu-
nul s\u prieten israelit, care fu `nh\]at chiar a doua zi de
sf`nta Inchizi]ie, iar peste vreo c`teva zile fu ars pe un ru-
gule] de mai mare dragul. {i astfel renegatul st\p`ni `n tihn\
averea urma[ului blestemat al celor care L-au sacrificat
pe M`ntuitorul.
EU: Nu [tiu ce m\ `ngroze[te mai mult: m`r[\via renegatu-
lui dumitale sau tonul cu care poveste[ti asemenea fapt?
EL: P\i tocmai asta `mi spuneam [i eu: cruzimea ac]iu-
nii te face s\ treci dincolo de dispre], iat\ de ce am fost
sincer. Am vrut s\-]i dai seama c`t de ne`ntrecut s`nt `n arta
mea, s\-]i smulg m\rturisirea c\ s`nt cel pu]in original `n
NEPOTUL LUI RAMEAU 87
josnicie, s\ iau loc `n mintea dumitale printre marile sec\turi
[i apoi s\-mi strig: Vivat Mascarillus, furbum imperator 1 !
Haide, fii vesel, domnule filozof, ]ine-mi isonul: Vivat Mas-
carillus, furbum imperator!
{i, spun`nd aceasta, `ncepu s\ c`nte o fug\ `ntru totul
ciudat\; melodia era c`nd grav\ [i plin\ de m\re]ie, c`nd
u[oar\ [i zburdalnic\; uneori, Rameau imita partea basului,
alteori, imita vocile de sus; `mi f\cea semn cu bra]ele,
indic`ndu-mi prin alungirea g`tului p\r]ile de tenuto, [i `[i
c`nta, `[i compunea lui `nsu[i un c`nt triumfal din care se
v\dea c\ e mult mai priceput `n muzica bun\ dec`t `n bu-
nele moravuri.
Nu mai [tiam dac\ trebuie s\ r\m`n locului sau s\ fug,
dac\ trebuie s\ r`d sau s\ m\ `nfurii; st\team acolo cu g`n-
dul de-a abate discu]ia spre vreun subiect `n stare s\ alunge
groaza care-mi umpluse sufletul. Abia mai puteam `ndura
prezen]a unui om care cerceta o fapt\ oribil\, o tic\lo[ie `n-
grozitoare, a[a cum un cunosc\tor `n ale picturii sau poeziei
ar examina frumuse]ile unei lucr\ri de art\, sau a[a cum un
moralist, ori un istoric ar da la iveal\ [i ar deslu[i `mpreju-
r\rile `n care s-a petrecut o fapt\ eroic\. M\ posomor`sem,
f\r\ s\ vreau; el observ\ [i-mi spuse:
EL: Ce ai? Nu cumva ]i-e r\u?
EU: Nu m\ simt tocmai bine; dar o s\-mi treac\.
EL: Ai aerul `ngrijorat al unui om b`ntuit de idei negre.
EU: A[a e...
1 Fraz\ folosit\ de Molière (L’Etourdi, II, 8) [i `nsemn`nd: „Tr\iasc\ Masca-
rillus, `mp\ratul [mecherilor!“
88 DIDEROT
Dup\ ce am t\cut am`ndoi c`teva clipe, `n care timp el s-a
plimbat fluier`nd [i c`nt`nd, m-am g`ndit s\ aduc din nou
vorba despre talentul lui. De aceea, l-am `ntrebat:
EU: {i acum ce faci?
EL: Nimic.
EU: Asta e foarte obositor.
EL: Eram [i a[a destul de prost, dar m-am mai dus s\ ascult
muzica lui Duni1 [i a celorlal]i autori tineri de pe la noi, [i ea
m-a dat gata.
EU: Vas\zic\, nu e[ti `mpotriva genului acestuia de
muzic\?
EL: F\r\ `ndoial\ c\ nu.
EU: {i g\se[ti frumuse]e `n noile c`nturi?
EL: Mai e vorb\! Pe cinstea mea, po]i s\ fii sigur c\ g\sesc!
Ce frumos se declam\! C`t adev\r [i c`t\ expresie au!
EU: Orice art\ de imita]ie `[i are modelul `n natur\. Care e
modelul muzicianului, atunci c`nd compune un c`nt?
EL: De ce n-am lua lucrurile ceva mai de sus? Ce este
melodia?
EU: Ca s\-]i spun drept, `ntrebarea asta m\ dep\[e[te.
A[a s`ntem to]i: ]inem minte numai cuvintele pe care credem
c\ le `n]elegem, din pricin\ c\ le `ntrebuin]\m adesea [i le
folosim exact; iar `n cap n-avem dec`t no]iuni nedeslu[ite. S\
1 `n lucr\rile despre care-]i vorbesc, exist\ `n ele o nesf`r[it\ varie-
Egidio Romoaldo Duni (1709-1775) – compozitor italian, a scris opere cu
subiecte istorice [i mitologice, printre care Neron, Artaxerse etc. ~ncep`nd de
pe la 1733, tr\ie[te la Paris, av`nd un rol foarte important `n afirmarea [i dez-
voltarea operei comice franceze. ~n operele lui apar ca eroi pozitivi oameni din
popor (]\rani, meseria[i etc.) [i se dezvolt\ elemente de dramatism cu caracter
realist. S-a bucurat de pre]uirea multor litera]i, printre care [i Diderot.
NEPOTUL LUI RAMEAU 89
nu-]i `nchipui c\ atunci c`nd pronun] cuv`ntul c`nt eu am o
no]iune mai clar\ dec`t ai dumneata sau majoritatea semeni-
lor dumitale c`nd spun: faim\, def\imare, onoare, viciu, vir-
tute, modestie, cuviin]\, ru[ine, ridicol.
EL: C`ntul e o imitare, prin sunete, a unei sc\ri inventate de
art\ sau inspirate de natur\, cum vrei s-o iei; sau o imitare, fie
prin voce, fie prin instrument, a zgomotelor fizice [i a accentelor
pasiunii. Vezi c\, schimb`nd ceea ce se poate schimba `n\untrul
ei, defini]ia se va potrivi `ntocmai picturii, oratoriei, sculpturii [i
poeziei. Acum s\ ne `ntoarcem la `ntrebarea dumitale: care este
modelul muzicianului sau al c`ntului? E declama]ia, dac\ avem
de-a face cu un model viu [i `nzestrat cu g`ndire; e zgomotul,
dac\ avem de-a face cu un model ne`nsufle]it. Trebuie s\ privim
declama]ia ca pe o linie, iar c`ntul ca pe o alt\ linie, care ar [erpui
peste cea dint`i. Cu c`t declama]ia aceasta, tip al c`ntului, va fi
mai puternic\ [i mai real\, cu at`t c`ntul care i se potrive[te o va
`nt`lni `n mai multe puncte, cu at`t va fi mai adev\rat [i mai fru-
mos; iat\ ce au sim]it foarte bine tinerii no[tri muzicieni. C`nd
auzi: S`nt un biet om1, ]i se pare c\ recuno[ti pl`ngerea unui avar;
dac\ avarul nu c`nt\, f\r\ `ndoial\ c\ pe tonurile acestea vorbe[te
el p\m`ntului, c`nd `i `ncredin]eaz\ aurul s\u [i-i spune: O, p\-
m`nt, prime[te-mi comoara2! Iar feti]a care simte c\-i bate inima
[i se ro[e[te, feti]a care se tulbur\ [i-l roag\ pe monsenior s-o lase
s\ plece, oare s-ar exprima ea altfel? Exist\ tot felul de caractere
tate a declama]iei; asta e ceva m\re], ]i-o spun eu! Hai, ascult\
1Arie c`ntat\ de avarul Sordide din Insula nebunilor (1760), comedie `n dou\
acte, cu muzic\ de Duni.
2 Idem.
90 DIDEROT
bucata `n care t`n\rul, sim]indu-[i moartea apropiat\, strig\:
Sufletu-mi piere! Ascult\ melodia, ascult\ muzica [i ai s\-mi spui
dup\ aceea dac\ vocea unui muribund se deosebe[te de `ntors\tu-
rile c`ntului; vei vedea dac\ linia melodiei nu coincide `n `ntre-
gime cu linia declama]iei. Nu-]i spun nimic despre m\sur\, oare e
[i ea una dintre condi]iile c`ntului, `]i vorbesc numai despre ex-
presie, [i nimic nu-i mai limpede dec`t urm\toarele cuvinte citite
de mine, undeva: Musices seminarium accentus, accentul este r\-
sadni]a melodiei. D\-]i acum seama c`t e de greu [i ce `nsemn\-
tate are s\ [tii s\ faci cum trebuie recitativul1. Nu exist\ arie
frumoas\ din care s\ nu se poat\ face un recitativ frumos [i nu
exist\ recitativ frumos din care un om iscusit s\ nu poat\ face o
arie frumoas\. Nu vreau s\ spun neap\rat c\ un om care recit\
bine va [i c`nta bine; dar m-a[ mira dac\ unul care c`nt\ bine nu
va [ti s\ recite `n acela[i fel. {i te rog s\ crezi tot ce ]i-am spus,
fiindc\ e adev\rul curat.
EU: Mi-ar pl\cea grozav s\ te cred, dar vezi c\ m\ `mpie-
dic\ ceva.
EL: Ce te `mpiedic\?
EU: Iat\: dac\ muzica asta e sublim\, atunci muzica divinu-
lui Lulli, a lui Campra2, a lui Destouches3, a lui Mouret4 [i
1 Un mod de a c`nta.
2 André Campra (1660-1744) – compozitor francez. Dintre lucr\rile lui cit\m:
Europa galant\, Carnavalul din Vene]ia, Muzele, Tancred, Telemac etc.
3 André Destouches (1672-1749) – dup\ o c\l\torie ca misionar, `n Siam, de-
vine muschetar, apoi, `n 1696, p\r\se[te armata. Campra introduce `n opera sa
Europa galant\ c`teva arii de Destouches [i-l ajut\ pe acesta s\ scrie Issé, oper\
foarte apreciat\ la vremea ei. Destouches a compus [i alte opere, printre care ci-
t\m: Carnavalul [i nebunia (1704), Telemac (1714), Semiramida (1718) etc.
4 Jean-Joseph Mouret (1682-1738) – a scris opere, balete etc., `ntr-un stil care, ca
form\, se dep\rta de stilul tradi]ional al lui Lulli.
NEPOTUL LUI RAMEAU 91
chiar, `ntre noi fie vorba, muzica scumpului dumitale unchi `n-
seamn\ c\ e cam searb\d\.
EL (apropiindu-se de urechea mea, `mi r\spunse): N-a[
vrea s\ m\ aud\ nimeni, fiindc\ s`nt pe-aici o mul]ime de oa-
meni care m\ cunosc; dar chiar c\ e searb\d\. {i asta o spun
`ncet, nu fiindc\ m-a[ sinchisi de scumpul meu unchi. Scump,
vorba vine. E nesim]itor ca un pietroi [i nu mi-ar da un pahar
cu ap\, m\car de m-ar vedea sco]`nd limba de-un cot; dar de-
geaba a compus el: Hon, bon, bin, bin, tu, tu, tu, turlututu, `n
septim\, `n octav\, cu un t\r\boi dr\cesc; cei care `ncep s\ se
priceap\ [i nu mai iau deloc t\r\boiul drept muzic\ nu se vor
`mp\ca niciodat\ cu asta. Ar trebui ca printr-o ordonan]\ po-
li]ieneasc\ s\ se interzic\ tuturor, oric`t de sus-pu[i sau de
umili ar fi, s\ mai c`nte Stabat-ul lui Pergolese 1 . Iat\ un Sta-
bat care ar trebui ars de m`na c\l\ului. Pe legea mea, ne-au
dat destule picioare `n spate bufonii \[tia cu a lor Slujnic\
st\p`n\ sau cu Tracallo. Pe vremuri, un Tancred, un Issé, o
Europ\ galant\, Indiile, Castor, Talentele lirice 2 se jucau c`te
patru-cinci luni; era greu de prev\zut c`t vor ]ine reprezenta-
]iile Armidei 3; acum toate cad, unele peste altele, ca un castel
1 E vorba de Stabat mater, poem religios, scris `n ritm de c`ntare plan\ [i
analogic imnului, care se c`nt\ `n bisericile catolice `n vinerea Pa[tilor. Com-
pozitorul italian Giovanni Battista Pergolese (1710-1736), a scris, `n afara mu-
zicii de oper\, important\ pentru `nceputurile operei comice franceze, [i un
Stabat mater renumit. La serva padrona („Slujnica st\p`n\“, 1731), intermezzo
`n dou\ acte de Pergolese, reprezentat\ la Paris `n 1746 [i `n 1752, a jucat un
mare rol `n „cearta muzical\“ `n care ilumini[tii, [i `n special Diderot, au fost
de partea muzicii italiene.
2 Oper\ [i balet de Rameau, ca [i Indiile galante – balet `n trei acte.
3 Armida – oper\ de Lulli, `n cinci acte [i un prolog (1686).
92 DIDEROT
din c\r]i de joc. Din pricina asta Rebel [i Francoeur 1 s`nt foc
[i par\. ~i auzi spun`nd c\ totul e pierdut, c\ s`nt ruina]i [i c\,
de li s-o mai `ng\dui mult\ vreme s\ c`nte p`rli]ilor \stora,
buni de b`lci, se duce dracului muzica na]ional\, iar Acade-
miei regale din fund\tur\2 nu-i r\m`ne dec`t s\-[i trag\ obloa-
nele. ~n spusele lor e un pic de adev\r. B\tr`nele peruci care
vin acolo de vreo treizeci-patruzeci de ani, `n fiecare vineri,
`n loc s\ se distreze ca alt\dat\, se plictisesc [i casc\ f\r\ s\
prea [tie de ce, se tot `ntreab\ [i nu prea [tiu s\-[i r\spund\.
De ce nu m\ `ntreab\ pe mine? Prezicerea lui Duni se va `m-
plini, [i, a[a cum merg lucrurile, s\ mor dac\ peste patru sau
cinci ani, socotind de la Pictorul `ndr\gostit de modelul s\u, o
s\ se mai aud\ vreun miorl\it m\car `n faimoasa fund\tur\.
S\rmanii de ei! {i-au l\sat balt\ simfoniile proprii, ca s\ c`nte
simfonii italiene. Au crezut c\-[i vor deprinde urechile cu ele,
f\r\ s\-[i schimbe c`t de c`t muzica vocal\, ca [i cum simfo-
nia (neuit`nd o oarecare destr\b\lare inspirat\ de m\rimea in-
strumentelor [i de mobilitatea degetelor) n-ar fi pentru c`nt
ceea ce c`ntul este pentru declama]ia real\; ca [i cum vioara
n-ar fi maimu]a c`nt\re]ului, care la r`ndul lui va deveni mai-
mu]a viorii, `ntr-o bun\ zi, c`nd dificilul va `nlocui frumosul.
Cel care l-a c`ntat primul pe Locatelli a fost apostolul muzicii
noi. S-o spun\ altora; au crezut c\ ne vor obi[nui cu imitarea
accentelor pasiunii sau a fenomenelor naturii prin c`nt, voce [i
instrument, fiindc\ asta e toat\ desf\[urarea [i obiectul muzicii,
[i c\ noi ne vom p\stra mai departe gustul pentru zboruri,
1 Ambii au fost directori ai Operei.
2 zica de Mouret (1742).
P`n\ la incendiul din 6 aprilie 1763, Opera se afla `ntr-o fund\tur\, la
Palais-Royal.
NEPOTUL LUI RAMEAU 93
l\nci, glorii, triumfuri, victorii? Vezi, Ioane, dac\ vin! 1 {i-au
`nchipuit c\ vor pl`nge sau c\ vor r`de la scena de tragedie
sau de comedie muzical\, c\ vor putea asculta sunetele m`-
niei, ale geloziei, pl`ngerile adev\rate ale iubirii, ironiile, glu-
mele teatrului italian sau fran]uzesc [i c\, `n acela[i timp, vor
r\m`ne admiratori ai Rogondei 2 sau ai Plateei 3 . Mofturi,
toate, nici vorb\! S\ simt\ la tot pasul cu c`t\ u[urin]\, cu c`t\
ml\diere [i dulcea]\ se potrivesc armonia, prozodia, elipsele
[i inversiunile limbii italiene cu arta, cu mi[carea, cu expre-
sia, cu `ntors\turile c`ntului [i cu valoarea m\surat\ a sune-
telor [i s\ n-aib\ habar c`t de aspr\, `n\bu[it\, greoaie,
ap\s\toare, d\sc\leasc\ [i monoton\ e propria limb\! Ei, da,
da; [i-au v`r`t `n cap c\, dup\ ce-[i vor amesteca lacrimile cu
pl`nsetele unei mame dezn\d\jduite de moartea fiului ei, dup\
ce se vor cutremura ascult`nd cum un tiran porunce[te s\ se
s\v`r[easc\ o crim\, dup\ toate astea nu se vor plictisi de pro-
priile feerii, de mitologia lor searb\d\, de micile lor madri-
galuri dulcege, care dovedesc `n acela[i timp [i prostul gust al
poetului, [i mizeria artei ce li se potrive[te. Bie]i naivi! Ceea
ce `[i `nchipuie ei nu exist\ [i nici nu poate exista; adev\rul,
bunul, frumosul au drepturile lor, care pot fi t\g\duite, dar `n
cele din urm\ sf`r[esc prin a fi admirate; ceea ce e lipsit de
ele poate fi admirat un timp, dar p`n\ la urm\ te face s\ ca[ti.
C\sca]i deci, domnilor, c\sca]i `n voie, nu v\ sfii]i! Domnia
naturii [i a trinit\]ii mele, ve[nic nebiruit\ de por]ile iadului:
1 Refrenul unui c`ntec vechi, de La Motte.
2 Iubirile Rogondei – comedie liric\ `n trei acte, cuvinte de Destouches, mu-
3 Plateea sau Junona geloas\ – balet buf de Rameau, reprezentat pentru prima
oar\ `n 1749.
94 DIDEROT
adev\rul-tat\, z\mislind bunul care `i este fiu, din care pur-
cede frumosul ca un fel de duh sf`nt; domnia naturii [i a trini-
t\]ii acesteia se statornice[te `ncetul cu `ncetul. Zeul str\in se
a[az\ smerit pe altar, l`ng\ idolul ]\rii; `ncet-`ncet, el prinde
puteri; `ntr-o bun\ zi `[i `mpinge camaradul cu cotul, [i, buf,
iat\ idolul pr\bu[it! Tot a[a se zice c\ au s\dit iezui]ii cre[ti-
nismul `n China [i `n Indii; [i degeaba `i auzi pe janseni[ti
spun`nd: cea mai bun\ metod\ politic\ pare a fi aceea care
merge spre scop, f\r\ zgomot, f\r\ v\rsare de s`nge, f\r\ mar-
tiri, f\r\ s\ clinteasc\ un fir de p\r m\car.
EU: Ai judecat cum trebuie aproape tot ce mi-ai spus.
EL: Am judecat? Cu at`t mai bine. S\ m\ ia naiba dac\ am
f\cut-o cu dinadinsul! Mi-a venit a[a, pe neg`ndite. Fac la fel
cum au f\cut muzican]ii din fund\tur\, c`nd s-a ivit unchiul
meu: dac\ am nimerit-o, s\ fiu s\n\tos! Un ucenic de c\rbunar
o s\ vorbeasc\ totdeauna despre meseria lui mai cu pricepere
dec`t toat\ Academia [i dec`t to]i Duhamelii1 din lume.
Apoi `ncepu s\ se plimbe pe nea[teptate, morm\ind `n g`tlej
c`teva din ariile Insulei Nebunilor, din Pictorul `ndr\gostit de
modelul s\u, din Potcovarul, din Pricina[a, `ncepu s\-[i `nal]e
m`inile [i ochii spre cer, strig`nd din c`nd `n c`nd: „{i se mai
`ntreab\ unii dac\ muzica asta e frumoas\! Pe to]i dracii! Auzi
vorb\: dac\ e frumoas\! Cum poate cineva s\ aib\ dou\ urechi
[i s\ mai pun\ o asemenea `ntrebare?“ ~ncepu s\ se `nfl\c\reze
1 Duhamel du Monceau (1709-1782) – botanist, membru al Academiei de
{tiin]e, autor a numeroase manuale, printre care [i Meseria c\rbunarului
(1760), colaborator al Enciclopediei. A l\sat un num\r imens de lucr\ri din-
tre cele mai variate domenii.
NEPOTUL LUI RAMEAU 95
[i s\ c`nte `nceti[or, s\-[i ridice glasul pe m\sur\ ce se `nfl\c\ra
mai tare, s\ fac\ tot felul de gesturi, s\-[i schimonoseasc\
obrazul [i trupul; [i mi-am zis: „Aha, iat\-l cum `[i pierde min-
]ile, iat\ cum se preg\te[te o nou\ scen\!“
~ntr-adev\r, `[i d\du drumul vocii: S`nt un biet nefericit...
Monseniore, monseniore, las\-m\ s\ plec... O, p\m`nt, pri-
me[te-mi aurul, p\streaz\-mi bine comoara, sufletul meu, su-
fletul meu, via]a mea! O, p\m`nt!... Iat\-l, micul meu prieten,
iat\-l, micul meu prieten 1 ! Aspettare e non venire!... A Zer-
bina penserete... Sempre in contrasti con te si sta2... ~ngr\m\-
dea [i amesteca laolalt\ treizeci de opere italiene, franceze,
tragice, comice, de toate felurile. C`nd cobora p`n\ `n infern, cu
o voce de bas-prim, c`nd `mi sp\rgea urechile, ]ip`nd p`n\ nu
mai putea [i `ncerc`nd s\ ia un falset; imita mersul, ]inuta,
gesturile diferitelor personaje pe care le interpreta; era, r`nd pe
r`nd, furios, potolit, trufa[, r`njit. C`nd imita o fat\ care pl`ngea,
[i f\cea asta cu toat\ gra]ia afectat\, c`nd devenea preot, rege,
tiran, amenin]a, poruncea, se m`nia, era sclav, se supunea, se
potolea, dezn\d\jduia, jelea, r`dea; p\str`nd totdeauna tonul,
m\sura, sensul cuvintelor [i caracterul ariei.
{ahi[tii `[i l\sar\ jocurile [i se str`nser\ `n jurul lui; trec\-
torii, atra[i de zarv\, se `ngr\m\deau la ferestrele cafenelei.
R`deau to]i, de se cutremurau pere]ii. El nu-[i d\dea seama de
nimic [i c`nta mai departe, cuprins de un delir, de un av`nt at`t
de nebunesc, `nc`t m\ temeam c\ n-o s\-[i mai vin\ `n fire, c\
ar trebui zv`rlit `ntr-un cupeu [i dus de-a dreptul la ospiciu,
1 Arie din Insula nebunilor de Duni.
2 „S\ a[tep]i [i s\ nu vin\... Te vei g`ndi la Zerbina... E[ti totdeauna `n deza-
cord cu tine...“ (ital.) – arie din La serva padrona de Pergolese.
96 DIDEROT
a[a, c`nt`nd o fr`ntur\ din Lamenta]iile lui Jomelli1. Repeta cu
precizie, cu un realism [i cu o c\ldur\ de necrezut, cele mai
frumoase p\r]i ale fiec\rei buc\]i; frumosul recitativ obligat 2,
`n care profetul depl`ngea jalea Ierusalimului, `l stropi cu un
torent de lacrimi care muie ochii ascult\torilor. Punea `n el de
toate: delicate]ea c`ntului, for]a expresiei, durerea. Insista mai
ales asupra p\r]ilor `n care compozitorul dovedise `ndeosebi o
mare m\iestrie. Iar dac\ p\r\sea partea vocii, o f\cea numai ca
s\ redea partea instrumental\, pe care, la r`ndul ei, o p\r\sea
pe nea[teptate, ca s\ revin\ la voce, `nl\n]uindu-le una de alta
`n a[a fel `nc`t s\ p\streze leg\tura [i unitatea `ntregului;
pun`nd st\p`nire pe sufletele noastre [i ]in`ndu-le `n starea cea
mai ciudat\ pe care am sim]it-o vreodat\. ~i admiram felul `n
care c`nta? Da, f\r\ `ndoial\! M\ cuprinsese mila? Da, m\ cu-
prinsese. Dar `n sim]\mintele acestea se amesteca o umbr\ de
ridicol care le denatura.
S`nt sigur c\ a]i fi izbucnit `n hohote de r`s v\z`ndu-l [i as-
cult`ndu-l cum imita feluritele instrumente: cu obrajii rotunji]i
[i umfla]i, [i cu un sunet r\gu[it [i mohor`t reda cornul [i fago-
tul; pentru oboi lua un ton r\sun\tor [i nazal; ca s\ imite instru-
mentele cu coarde, ale c\ror sunete c\uta s\ le redea c`t mai
bine, `[i repezea glasul cu o iu]eal\ de necrezut; fluiera ca s\
imite picola, g`ngurea ca s\ imite flautele, striga, c`nta, se zv`r-
colea ca un turbat, reprezent`nd, el singur, dansatorii, dansatoa-
rele, c`nt\re]ii, c`nt\re]ele, o orchestr\ `ntreag\, o `ntreag\
1 t`mplat?...“ Apoi ad\ug\: „Iat\ ce-ar merita s\ se cheme mu-
Nicola Jomelli (1714-1774) – compozitor din [coala napolitan\. De cel mai
mare succes s-au bucurat operele sale Armida (1770), Demafoonte (1770) [i
Ifigenia `n Taurida (1771); a scris [i un Miserere renumit.
2 Termen tehnic muzical.
NEPOTUL LUI RAMEAU 97
oper\, `mp\r]indu-se `n dou\zeci de roluri diferite, alerg`nd,
oprindu-se ca un apucat, fulger`nd cu privirea [i f\c`nd spume
la gur\.
Se f\cuse o c\ldur\ `ngrozitoare [i din pricina asta sudoa-
rea care aluneca pe cutele frun]ii [i de-a lungul obrajilor lui
Rameau se amesteca `n pudra c\zut\ de pe p\r, `i [iroia [i-i
br\zda partea de sus a ve[mintelor. Ce nu l-am v\zut f\c`nd?
Pl`ngea, r`dea, suspina, privea, fie `nduio[at, fie lini[tit, fie
m`nios. Era c`nd o femeie `nnebunit\ de durere, c`nd un nefe-
ricit cuprins de-o groaznic\ dezn\dejde; ne `nf\]i[a fie un
templu care se `nal]\, fie p\s\rile care tac `n amurg; fie apele
care murmur\ `ntr-un loc singuratic [i r\coros sau se pr\v\-
lesc `n torente din v`rfurile mun]ilor; era o vijelie, o furtun\;
era jalea celor sorti]i pieirii, `nv\lm\[it\ cu [uier\turile v`ntu-
lui, cu bubuitul tunetului. Era noaptea cu beznele ei sau um-
bra [i t\cerea, fiindc\ t\cerea `ns\[i poate fi redat\ prin
sunete. ~[i pierduse pe de-a-ntregul min]ile.
Apoi, zdrobit de oboseal\, asemenea unui om care-[i revine
dup\ un somn ad`nc sau dup\ o buim\ceal\ `ndelungat\, r\-
mase nemi[cat, `ncremenit, n\uc; privea `n jurul lui ca un om
r\t\cit, care `ncearc\ s\-[i dea seama unde se g\se[te, a[tepta
s\-[i recapete puterile [i min]ile; `[i [tergea obrajii `n ne[tire.
Asemenea celui care, trezindu-se, ar da cu ochii de mul]imea
str`ns\ `n jurul patului s\u [i n-ar mai ]ine minte deloc, n-ar mai
[ti absolut nimic din ce a f\cut, el strig\ `ndat\: „Ia asculta]i,
domnilor, ce s-a `nt`mplat? De ce r`de]i [i v\ mira]i? Ce s-a `n-
zic\ [i muzician! Totu[i, domnilor, unele arii de Lulli nu
trebuie dispre]uite. Desfid pe oricine s\ fac\ mai bine scena
din Ah! Voi a[tepta... f\r\ s\ schimbe cuvintele. Nu trebuie
98 DIDEROT
dispre]uite unele p\r]i din buc\]ile lui Campra, nici ariile pen-
tru vioar\ ale unchiului meu, gavotele lui sau intr\rile solda-
]ilor, ale preo]ilor [i ale jertfitorilor. F\clii palide, noapte mai
groaznic\ dec`t tenebrele... Zeu al Tartarului, Zeu al uit\rii1...“
Spun`nd acestea, `[i `nt\rea glasul, prelungea sunetele; vecinii
ie[eau la ferestre, iar noi ne v`ram degetele `n urechi. El ad\-
ug\: „Asta fiindc\ aici e nevoie de pl\m`ni zdraveni, de o voce
puternic\, de respira]ie; dar mai e pu]in p`n\ la Adormirea
Fecioarei, Postul [i Magii s-au dus. Habar n-au `nc\ despre ce
trebuie pus `n muzic\ [i, prin urmare, nu [tiu nici ce i se potri-
ve[te muzicianului. Poezia liric\ nu s-a n\scut `nc\; dar vor
ajunge la ea, tot ascult`ndu-l pe Pergolese, pe Saxon2, pe Ter-
radeglias3, pe Traetta4 [i pe to]i ceilal]i; vor trebui s\ ajung\ la
ea, tot citindu-l pe Metastasio5“.
EU: Cum adic\? Oare Quinault 6 , La Motte 7 , Fontenelle
n-au `n]eles nimic din toate astea?
1 Arie din Castor [i Polux de Rameau.
2 E vorba de Hans Hasse (1699-1783), supranumit de italieni Il Sassone.
3 Domenico-Michele-Barnaba Terradeglias – renumit compozitor din [coala
napolitan\; n\scut la Barcelona (1711), mort la Roma (1751); moartea pretim-
purie pare c\ a fost urmarea insuccesului operei sale Sestoris.
4 Tommaso Traetta (1727-1779) – a compus 46 de opere [i lucr\ri de muzic\
religioas\. ~n 1774, i-a luat locul lui Galuppi, devenind compozitorul cur]ii
Ecaterinei a II-a a Rusiei.
5
E vorba de poetul italian Pietro-Bonaventura Trapassi, supranumit Metasta-
sio (1698-1782), care a fost [i un libretist fecund.
6 m\rginit\... Aria e aproape `ntotdeauna perora]ia scenei. Ne
Philippe Quinault (1635-1688) – poet francez, ca [i Fontenelle [i La Motte,
a scris cea mai mare parte a versurilor pentru operele lui Lulli, Campra,
Destouches etc.
7 Houdar La Motte (1678-1731) – poet [i fabulist francez.
NEPOTUL LUI RAMEAU 99
EL: Nimic, atunci c`nd e vorba de noul stil. ~n toate poe-
mele lor `nc`nt\toare n-ai s\ g\se[ti nici m\car [ase versuri la
r`nd care s\ poat\ fi puse pe muzic\. Au fost cuget\ri inge-
nioase, madrigaluri u[oare, duioase [i delicate. Dar ca s\-]i
dai seama c\ ele nu fac doi bani pentru arta noastr\, cea mai
nest\vilit\ dintre toate artele, mai nest\vilit\ chiar dec`t arta
lui Demostene, pune s\ ]i se recite poeziile lor [i vei vedea c`t
de reci, de ne`nsufle]ite [i de monotone ]i se vor p\rea. Nu-i
nimic `n ele care s\-i poat\ sluji drept model c`ntului; mai
mult mi-ar pl\cea s\ pun pe muzic\ maximele lui la
Rochefoucauld sau cuget\rile lui Pascal. Linia care ni se po-
trive[te trebuie s\ fie dictat\ de strig\tul animalic al pasiu-
nii; sim]\mintele trebuie s\ se `mbulzeasc\ unele `n altele;
fraza trebuie s\ fie scurt\, sensul t\iat, suspendat; muzicia-
nul trebuie s\ poat\ dispune de `ntreg [i de toate p\r]ile lui,
s\ scoat\ sau s\ repete un cuv`nt, s\-i adauge un altul care
lipse[te, s\-l suceasc\ `ncoace [i `ncolo ca pe un polip, f\r\
s\-l distrug\; de-asta poezia liric\ francez\ e mult mai ane-
voioas\ dec`t a limbilor care admit inversiunea [i au `n ele
`nsele toate aceste posibilit\]i... S\lbaticule, crudule, `m-
pl`nt\-]i pumnalul `n pieptul meu; s`nt gata s\ primesc lovi-
tura mortal\; love[te, `ndr\zne[te... Ah! `mi pierd firea,
mor... Un tainic foc mi se aprinde-n sim]uri... Iubire crud\,
ce-ai cu mine?... Las\-mi bl`nda pace care-mi pl\cea at`t...
Red\-mi judecata... Pasiunile trebuie s\ fie puternice; sensi-
bilitatea muzicianului [i a poetului liric trebuie s\ fie ne-
trebuie exclam\ri, interjec]ii, opriri, `ntreruperi, afirm\ri,
nega]ii; chem\m, invoc\m, strig\m, gemem, pl`ngem, r`dem
din toat\ inima. N-avem nevoie de glume, de epigrame, de
100 DIDEROT
idei ingenioase; ele n-au nimic a face cu firea simpl\, [i s\
nu crede]i c\ jocul actorilor de teatru [i declama]ia lor ne
pot servi drept modele. Deloc! Pentru noi ar trebui s\ fie
mai energice, mai pu]in me[te[ugite, mai reale; vorbirea
simpl\, felul cum se exprim\ `n mod obi[nuit pasiunea ne
s`nt cu at`t mai necesare, cu c`t limba va fi mai monoton\ [i
mai pu]in accentuat\; strig\tul animalic al omului pasionat
le va da acest aer de adev\r.
Pe c`nd `mi vorbea astfel, mul]imea care ne `nconju-
rase p`n\ atunci se retr\sese, fie din pricin\ c\ nu `n]elegea
nimic, fie din pricin\ c\ nu d\dea aten]ie spuselor lui,
fiindc\, `n general, copilului, asemenea omului, [i omului,
asemenea copilului, `i place mai mult s\ se distreze dec`t s\
`nve]e ceva; fiecare se a[ezase la locul lui, iar noi r\m\sese-
r\m singuri `n ungherul nostru. St`nd pe o lavi]\, cu capul
sprijinit de zid, cu bra]ele at`rn`nd `n jos, cu ochii pe jum\-
tate `nchi[i, el `mi spuse:
EL: Nu [tiu ce am; c`nd am venit aici, m\ sim]eam odihnit,
bine dispus, [i acum iat\-m\ fr`nt, d\r`mat, ca [i cum a[ fi mers
zece leghe pe jos; m-a apucat a[a, dintr-o dat\.
EU: N-ai vrea s\ bei ceva?
EL: Cu pl\cere. S`nt cam r\gu[it, nu mai am putere [i m\
doare pu]in pieptul. A[a m\ apuc\ `n fiecare zi, din senin, f\r\
s\ [tiu de ce.
EU: Ce vrei s\ bei?
EL: Mi-e totuna; nu s`nt mofturos; nevoia m-a `nv\]at s\ m\
deprind cu toate.
Ni se aduc bere [i limonad\; el umple un pahar mare din
care bea de dou\ sau de trei ori la r`nd; apoi, ca [i cum i-ar fi
revenit puterile, tu[e[te tare, se scutur\ [i re`ncepe:
NEPOTUL LUI RAMEAU 101
EL: Oare dup\ p\rerea dumitale, m\rite filozof, nu e cu
totul ciudat c\ un str\in, un italian, un Duni, vine [i ne `n-
va]\ s\ ne punem `n valoare muzica [i s\ ne supunem c`ntul
la toate mi[c\rile, la toate m\surile, la toate intervalele, la
toate declam\rile, f\r\ s\ stric\m prozodia? Doar nu era cine
[tie ce mare lucru s-o facem noi singuri. Oricine i-a ascultat
pe un p`rlit cer`nd de poman\ pe drum, pe un om cuprins de
m`nie, pe o femeie geloas\ [i furioas\, pe un amant dezn\-
d\jduit, pe un lingu[itor `ndulcindu-[i glasul, t\r\g\nindu-[i
cu o voce mieroas\ silabele, `ntr-un cuv`nt, oricine a ascul-
tat glasul unei pasiuni omene[ti, oricare ar fi ea, dar capa-
bil\ prin for]\ s\ fie luat\ drept model de un muzician, ar
trebui s\ observe dou\ lucruri: mai `nt`i, c\ silabele lungi
sau scurte n-au deloc o durat\ fix\ [i nici m\car nu exist\ un
raport determinat `ntre duratele lor; c\ pasiunea dispune
aproape cum vrea ea de prozodie; c\ ea face intervalele cele
mai mari [i c\ acela care strig\ `n culmea durerii: „Ah! C`t
s`nt de nefericit!“ ridic\ silaba exclam\rii la tonul cel mai
`nalt [i mai ascu]it, [i le coboar\ pe celelalte la tonul cel mai
grav [i mai jos, lu`nd octava sau chiar un interval mai mare
[i d`nd fiec\rui sunet cantitatea care se potrive[te `ntors\-
turii melodiei, f\r\ s\ supere urechea, f\r\ ca nici silabele
lungi [i nici cele scurte s\ fi p\strat lungimea sau scurtimea
vorbirii lini[tite. S`nt departe timpurile c`nd citam ca pe
ni[te minuni ale declama]iei muzicale paranteza Armidei:
~nving\torul lui Rénaud (dac\-l poate `nvinge cineva) sau
S\ ne supunem f\r\ c`rtire din Indiile galante. ~n clipa de
fa]\, minunile astea m\ fac s\ ridic din umeri, cu mil\. Nu
[tiu unde va ajunge arta, a[a cum a pornit-o. ~n a[teptare, s\
mai bem o `nghi]itur\...
102 DIDEROT
B\u dou\-trei `nghi]ituri, f\r\ s\ [tie ce face. S-ar fi `necat,
tot a[a cum se sf`r[ise de oboseal\, f\r\ s\-[i dea seama, dac\
nu i-a[ fi luat din fa]\ sticla pe care o c\uta, cu g`ndul la cine
[tie ce. Apoi i-am spus:
EU: Cum se face c\, de[i ai un sim] at`t de fin, o sensibili-
tate at`t de mare pentru frumuse]ile artei muzicale, e[ti at`t de
orb fa]\ de frumuse]ile morale [i at`t de nesim]itor la farme-
cele virtu]ii?
EL: S-ar p\rea c\ unii au un sim] care mie `mi lipse[te,
o coard\ care nu mi-a fost dat\, o coard\ moale, pe care, ori-
c`t ai ciupi-o, vibreaz\; sau poate e de vin\ faptul c\ am tr\it
`ntotdeauna printre muzicieni buni [i oameni r\i, de la care
m-am ales cu o ureche foarte fin\, `n timp ce inima mi-a
asurzit. {i-apoi mai e [i ceva mo[tenit: s`ngele tatei [i s`ngele
unchiului meu e acela[i; s`ngele meu e acela[i cu al tatei;
molecula patern\ era dur\ [i m\rginit\, [i blestemata asta de
molecul\ prim\ [i-a asimilat tot restul.
EU: ~]i iube[ti copilul?
EL: Ce `ntrebare! S\lb\ticu]ul! S`nt nebun dup\ el.
EU: {i nu cau]i, cu toat\ seriozitatea, s\ opre[ti urm\-
rile pe care le-ar putea avea asupra lui blestemata de mole-
cul\ patern\?
EL: Cred c\ m-a[ osteni degeaba. Dac\ `i e h\r\zit s\ de-
vin\ om de treab\, osteneala mea nu i-ar d\una; dar dac\
molecula vrea s\ fac\ din el o haimana ca taic\-s\u, osteneala
pe care mi-a[ da-o ca s\-l fac om cumsecade i-ar fi foarte
d\un\toare. Dac\ educa]ia s-ar pune f\r\ `ncetare de-a curme-
zi[ul `nclin\rii moleculei, copilul s-ar sim]i ca tras de dou\
for]e potrivnice [i ar merge cu totul piezi[ pe drumul vie]ii,
a[a cum v\d c\ merg nenum\ra]i al]ii, la fel de st`ngaci [i `n
NEPOTUL LUI RAMEAU 103
bine, ca [i `n r\u. Unui asemenea om noi `i d\m cea mai cum-
plit\ porecl\ din c`te exist\: spunem c\ este un specimen, po-
recla asta `nsemn`nd [i mediocritate, [i ultimul hal de dispre],
pe care personajul `l merit\. O mare sec\tur\ e o mare sec\-
tur\, dar nu e un specimen. Va trece timp `ndelungat, copilul `[i
va pierde cei mai frumo[i ani, p`n\ s\ fie st\p`nit de molecula
patern\ [i m`nat de ea la josnicia deplin\ `n care m\ g\sesc eu;
deocamdat\, `l las `n pace, `l las s\ se dezvolte `n voie. ~l cerce-
tez: e de pe acum m`nc\cios, pi[icher, punga[, lene[, mincinos;
m\ tem c\ a[chia n-o s\ sar\ departe de trunchi.
EU: {i-o s\-l faci muzician, ca s\ nu-[i piard\ nimic din
asem\nare?
EL: Muzician! Muzician! M\ uit uneori la el, scr`[nesc din
din]i [i-i spun: dac-ai s\ `nve]i m\car o singur\ not\ `n via]a ta,
cred c-am s\-]i sucesc g`tul.
EU: {i de ce, m\ rog?
EL: Fiindc\ muzica nu te duce la nimic.
EU: Ba dimpotriv\, te duce la toate.
EL: Da, te duce atunci c`nd e[ti des\v`r[it; dar cine poate
fi sigur c\ fiul lui va fi des\v`r[it? Eu a[ putea pune r\m\[ag,
pe zece mii contra unu, c\ al meu nu va fi dec`t un nenorocit
de l\utar prost, ca mine. {tii oare c\ mai lesne s-ar putea g\si
un copil `n stare s\ conduc\ un regat, s\ fie un mare rege
dec`t un mare violonist?
EU: Mi se pare c\ talentele pl\cute, chiar dac\ s`nt mediocre,
`l duc repede pe om la bog\]ie, c`nd tr\ie[te `n mijlocul unui po-
por lipsit de moravuri, c\zut `n destr\b\lare [i `n lux.
Eu, unul, am auzit o discu]ie `ntre un fel de protector [i un
fel de protejat. Acesta din urm\ fusese `ndrumat spre protector
ca spre un om de bine, care l-ar fi putut ajuta:
104 DIDEROT
– La ce te pricepi, domnule? `l `ntreb\ protectorul.
– {tiu pu]in\ matematic\.
– N-ai dec`t s\ predai matematicile; dup\ ce-ai s\ ba]i zece
sau doisprezece ani toate noroaiele Parisului, o s\ ai un venit
de trei-patru sute de livre.
– Am studiat legile [i m\ pricep `n chestiuni de drept.
– Dac\ Puffendorf [i Grotius1 ar `nvia, ar cr\pa am`ndoi de
foame, la marginea drumului.
– Cunosc foarte bine istoria [i geografia.
– Dac\ ar exista p\rin]i dornici s\ dea o cre[tere aleas\
copiilor lor, ai sc\pa de griji; dar asemenea p\rin]i nu exist\.
– S`nt muzician destul de bun.
– Eh, de ce n-ai spus a[a de la `nceput? {i ca s\ dovedesc
ce-]i poate aduce talentul \sta, iat\: am o fiic\, vino zilnic `ntre
orele [apte jum\tate seara [i nou\; ai s\-i dai lec]ii, iar eu `]i
voi pl\ti dou\zeci [i cinci de ludovici pe an; vei lua, `mpreun\
cu noi, [i micul dejun, [i pr`nzul, [i gustarea, [i cina; restul
zilei va fi al dumitale [i `l vei folosi dup\ plac.
EL: {i ce-a devenit omul acela?
EU: Dac\ s-ar fi purtat cum trebuie, pesemne c\ s-ar fi `m-
bog\]it; e singurul lucru care te intereseaz\, nu-i a[a?
EL: Aur, aur, f\r\ `ndoial\; aurul e totul; iar restul f\r\
aur nu-i nimic. De aceea, `n loc s\-i `mbuib capul copilului
cu maxime `n]elepte, pe care va trebui s\ le uite ca s\ nu r\-
m`n\ un biet p`rlit, de c`te ori mi se-nt`mpl\ s\ am un ludo-
vic, [i asta nu mi se-nt`mpl\ prea des, m\ a[ez `n fa]a lui,
scot ludovicul din buzunar, i-l ar\t plin de admira]ie, ridic
1 Grotius (1583-1645) [i Puffendorf (1632-1694) – vesti]i jurisconsul]i din se-
colul al XVII-lea.
NEPOTUL LUI RAMEAU 105
ochii spre cer, aplec ludovicul spre b\iat [i, ca s\-l fac s\
`n]eleag\ [i mai bine `nc\ importan]a piesei sfin]ite, `i `n-
g`n, `i ar\t cu degetul toate c`te se pot dob`ndi cu bani: o
c\m\[u]\ frumoas\, o scufi]\ ca lumea, un biscuit gustos;
apoi `mi pun ludovicul `n buzunar, m\ plimb m`ndru, `mi
salt pulpanele vestei, m\ bat cu palma peste buzun\ra[e; [i
a[a `l fac s\ priceap\ c\ din ludovicul de acolo se na[te `n-
crederea pe care mi-o vede.
EU: Nici c\ s-ar putea mai bine; dar dac\ se `nt`mpl\ ca
`ntr-o bun\ zi, p\truns de valoarea ludovicului...
EL: Te `n]eleg. Atunci n-o s\ am `ncotro, va trebui s\ `nchid
ochii; nu exist\ principiu moral care s\ nu aib\ neajunsurile
lui. La urma urmei, m-a[ nec\ji un sfert de or\ [i gata.
EU: Chiar dup\ ce ]i-am ascultat p\rerile at`t de curajoase [i
de `n]elepte, r\m`n la convingerea c\ ar trebui s\-l faci muzi-
cian. Nu cunosc alt mijloc mai rapid de a-i c`[tiga pe cei mari,
de-a le sluji viciile [i de a-]i putea folosi viciile proprii.
EL: E adev\rat; dar m\ g`ndesc la un succes mai grabnic
[i mai sigur. Ah! dac\ a[ fi avut o fat\! Dar, fiindc\ nu faci
ce vrei, e[ti nevoit s\ prime[ti ce-]i vine [i s\ tragi c`t mai
multe foloase cu putin]\; pentru asta trebuie s\ nu dai, pros-
te[te, unui copil care va tr\i la Paris, o educa]ie de lacede-
monian, a[a cum fac numero[i p\rin]i, care, chiar dac\ ar
dori s\-[i nenoroceasc\ odraslele, [i tot n-ar g\si ceva mai
r\u. Dac\ educa]ia nu-i bun\, nu s`nt eu de vin\, ci moravu-
rile na]iunii mele. R\spund\ cine poate; eu vreau ca fiul meu
s\ fie fericit, adic\ s\ fie onorat, bogat [i puternic, ceea ce e
cam acela[i lucru. Cunosc `ntruc`tva c\ile cele mai u[oare
pentru a merge `ntr-acolo. {i i le voi ar\ta de timpuriu. Dac\
voi, `n]elep]ii, m\ ve]i ]ine de r\u pentru at`ta lucru, mul]imea
106 DIDEROT
[i succesele m\ vor sp\la de p\cate. Copilul va avea aur, ]i-o
spun eu, [i, dac\ va avea mult, nu-i va lipsi nimic, nici chiar
stima [i respectul dumitale.
EU: S-ar putea s\ te `n[eli.
EL: Sau o s\ se lipseasc\ de ele, ca at`]ia al]ii.
Cuvintele lui cuprindeau multe din lucrurile acelea pe
care oamenii le g`ndesc, dup\ care ei se conduc chiar, dar nu
le spun niciodat\ cu glas tare. ~ntr-adev\r, iat\ deosebirea
cea mai de seam\ dintre omul meu [i marea parte a semeni-
lor no[tri. El m\rturisea viciile proprii, vicii pe care le au [i
al]ii, f\r\ a fi defel ipocrit. Nu era nici mai mult, nici mai pu-
]in m`r[av dec`t ei, ci doar mai sincer, mai statornic [i uneori
spunea lucruri mai ad`nci, `n depravarea lui. M\ cutremuram
g`ndindu-m\ la soarta copilului cu un astfel de profesor. Nici
vorb\ c\, fiind crescut `n idei despre lume luate aidoma dup\
moravurile noastre, va trebui s\ ajung\ departe, dac\ nu va fi
cumva oprit de timpuriu din drum.
EL: Oh! nu te teme; lucrul cel mai important [i mai greu,
`n privin]a c\ruia un tat\ trebuie s\ se str\duiasc\ `ndeosebi,
nu e s\-i dea copilului n\ravuri care-l `mbog\]esc [i nici ca-
raghiosl`curi pre]uite de cei mari; asta o face toat\ lumea,
dac\ nu ca mine, din sistem, cel pu]in prin pild\ [i lec]ie. Lu-
crul cel mai important este s\-l deprinzi cu m\sura just\, s\-l
`nve]i arta de a se feri de ruin\, de dezordine [i de legi. Ar-
monia social\ are unele disonan]e pe care trebuie s\ [tii cum
s\ le m`nuie[ti, unde s\ le a[ezi, ca s\ ias\ bine. Nu exist\ ni-
mic mai plictisitor dec`t o suit\ de acorduri perfecte; e ne-
voie de ceva care s\ a]`]e, s\ desfac\ m\nunchiul [i s\
`mpr\[tie razele.
NEPOTUL LUI RAMEAU 107
EU: Foarte bine; prin compara]ia asta, m-ai readus de la
moravuri la muzica de care m\ dep\rtasem f\r\ s\ vreau; `]i
mul]umesc, fiindc\, la drept vorbind, `mi placi mai mult ca
muzician dec`t ca moralist.
EL: Totu[i, s`nt mult inferior `n muzic\ [i mult superior
`n moral\.
EU: M\ `ndoiesc; dar chiar dac\ ar fi a[a, ]ine seama c\ eu
s`nt un om corect [i c\ nu-]i `mp\rt\[esc principiile.
EL: Nu te fericesc deloc. Ah! dac\ a[ fi avut eu talentele
dumitale!
EU: S\ l\s\m `n pace talentele mele [i s\ ne `ntoarcem la
ale dumitale.
EL: Dac\ a[ fi [tiut s\ m\ exprim ca dumneata! Dar eu abia
dac\ am un biet ciripit caraghios, pe jum\tate de om bine cres-
cut [i de literat, pe jum\tate de tejghetar.
EU: Eu nu vorbesc frumos; nu m\ pricep dec`t s\ spun ade-
v\rul, [i asta, dup\ cum [tii, nu merge `ntotdeauna.
EL: Dar nu pentru a spune adev\rul, ci dimpotriv\, pentru
a min]i cum trebuie `]i r`vnesc talentul. Ah! de-a[ [ti s\ scriu,
s\ c`rp\cesc o carte, s\ torn o epistol\ cu dedica]ie, s\ ame-
]esc vreun neghiob l\ud`ndu-i meritele, s\ m\ v`r pe sub pie-
lea femeilor!
EU: Toate astea le [tii de o mie de ori mai bine dec`t mine;
n-a[ fi demn nici m\car s\-]i fiu `nv\]\cel.
EL: C`te mari `nsu[iri pierdute, c`te `nsu[iri de-al c\ror pre]
habar n-ai!
EU: Culeg tot ce sem\n.
EL: Dac\ ar fi a[a, n-ai purta o hain\ at`t de grosolan\, n-ai
purta o vest\ de etamin\ [i nici ciorapi de l`n\, n-ai purta pan-
tofi at`t de greoi [i nici peruca asta antic\.
108 DIDEROT
EU: S`nt de aceea[i p\rere cu dumneata; trebuie s\ fii
tare nepriceput c`nd nu e[ti bogat, de[i ai f\cut orice ca s\
te `mbog\]e[ti; exist\ `ns\ oameni de felul meu, care nu privesc
bog\]ia ca pe lucrul cel mai pre]ios din lume; oameni ciuda]i.
EL: Chiar foarte ciuda]i; cu o asemenea fire nu te po]i
na[te; ea se cap\t\, fiindc\ nu exist\ `n natur\.
EU: ~n natura omului?
EL: ~n a omului; tot ce tr\ie[te, [i omul `nsu[i, caut\ s\
tr\iasc\ bine pe socoteala cui va apar]ine; s`nt sigur c\, dac\
l-a[ l\sa `n pace pe s\lb\ticu]ul meu, f\r\ s\-i spun nimic, ar
dori s\ aib\ ve[minte bogate, s\ fie hr\nit cum nu se poate
mai bine, s\ fie drag b\rba]ilor [i iubit de femei [i s\-[i adune
toate bucuriile vie]ii.
EU: Dac\ micul s\lbatic ar fi l\sat de capul lui, dac\ [i-ar
p\stra toat\ t`mpenia [i dac\ ar ad\uga la pu]ina lui minte de
prunc violen]a pasiunilor unui om de treizeci de ani, atunci fii
sigur c\ i-ar suci g`tul lui taic\-s\u [i s-ar culca [i cu maic\-sa.
EL: Spusele dumitale dovedesc necesitatea unei educa]ii
bune; dar cine a contestat-o oare? {i ce `nseamn\ o educa]ie
bun\, dac\ nu aceea care duce la tot felul de pl\ceri nepri-
mejdioase [i f\r\ neajunsuri?
EU: S`ntem aproape de aceea[i p\rere; dar e mai bine s\ nu
ne explic\m.
EL: De ce?
EU: M\ tem c\ nu s`ntem de acord dec`t `n aparen]\ [i c\,
odat\ intra]i `n discu]ia despre primejdiile [i neajunsurile care
trebuie ocolite, n-o s\ ne mai `n]elegem deloc.
EL: {i ce-i dac\ o s\ fie a[a?
EU: ~]i spun c\ e mai bine s\ vorbim despre altceva; ce [tiu
eu despre toate astea [tii [i dumneata, la fel de bine; mai lesne
NEPOTUL LUI RAMEAU 109
po]i s\-mi ar\]i din muzic\ ce nu cunosc eu [i [tii dumneata.
Drag\ Rameau, hai s\ vorbim despre muzic\ [i s\-mi spui
cum se face c\, de[i ai at`ta u[urin]\ de a sim]i, de a re]ine [i
de a reda cele mai frumoase buc\]i ale marilor mae[tri, cu tot
av`ntul pe care ele ]i le insufl\, [i reu[e[ti s\-l transmi]i [i al-
tora, n-ai compus `nc\ nimic de pre]...
~n loc s\-mi r\spund\, el `ncepu s\-[i clatine capul [i, ri-
dic`nd un deget spre cer, strig\: „{i steaua! Steaua! C`nd na-
tura i-a z\mislit pe Leo 1 , Vinci, Pergolese, Duni, ea a sur`s.
{i-a luat un aer falnic [i grav, alc\tuindu-l pe scumpul unchi
Rameau, care `nc\ vreo zece ani va mai fi numit marele
Rameau [i apoi va fi uitat cu totul. Iar c`nd l-a c`rp\cit pe ne-
potul s\u, ea s-a str`mbat, [i s-a mai str`mbat o dat\ [i `nc\ o
dat\.“ {i, spun`nd acestea, `[i schimonosea obrazul `n toate
felurile: ar\ta c`nd sil\, c`nd dispre], c`nd batjocur\, p\rea c\
fr\m`nt\ `ntre degete o past\ [i c\ sur`de formelor ridicole pe
care i le d\dea; dup\ ce f\cu asta, arunc\ departe de el ciu-
data figurin\ [i spuse: „A[a m-a f\cut [i m-a azv`rlit l`ng\
alte figurine, unele cu p`ntece mari [i zb`rcite, cu g`turi
scurte, cu ochi holba]i, damblagii, altele cu g`turi str`mbe;
printre ele erau unele uscate, cu ochiul p\trunz\tor, cu nasul
c`rligat; toate au `nceput s\ plesneasc\ de r`s v\z`ndu-m\, iar
eu mi-am pus m`inile `n [olduri [i am `nceput s\ cr\p de r`s
privindu-le, fiindc\ neghiobii [i nebunii `[i r`d unii de al]ii,
se caut\ [i se atrag. Dac\ atunci c`nd am ajuns acolo n-am
g\sit gata f\cut proverbul care spune c\ banii pro[tilor s`nt
bog\]ia de[tep]ilor, `n orice caz trebuia f\cut pentru mine.
1 Leo (1694-1715) – compozitor italian din [coala napolitan\.
110 DIDEROT
Am sim]it c\ natura pusese bunul meu `n pungile figurinelor
[i am n\scocit mii de mijloace ca s\-l recap\t“.
EU: Cunosc mijloacele astea; mi-ai vorbit despre ele [i le-am
admirat foarte mult; dar printre at`tea posibilit\]i cum de nu te-a
atras s\ faci [i ceva frumos?
EL: Cam acela[i lucru l-a `ntrebat un nobil pe abatele Le
Blanc. Abatele spunea: „Marchiza de Pompadour m\ ia de
m`n\, m\ duce `n pragul Academiei [i acolo `[i retrage m`na,
iar eu cad [i-mi fr`ng am`ndou\ picioarele.“ Nobilul zice:
„Z\u, abate, trebuia s\ te ridici [i s\ spargi u[a cu capul.“ La
care abatele `i r\spunse: „Chiar asta am [i `ncercat; [i [tii cu
ce m-am ales? Cu un cucui `n frunte...“
Dup\ ce ispr\vi povestioara, omul meu `ncepu s\ se
plimbe cu capul plecat, cu un aer g`nditor [i ab\tut; suspina,
pl`ngea, se c\ina, `[i `n\l]a bra]ele [i ochii, `[i tr\gea pumni
`n cap cu at`ta putere, `nc`t m\ temeam s\ nu-[i sparg\ frun-
tea, [i ad\uga: „Cu toate astea, mi se pare c\ e ceva, aici, `n\-
untru; dar bat degeaba, zg`l]`i degeaba, nu iese nimic...“; [i
iar `ncepea s\-[i clatine capul, s\-[i loveasc\ fruntea c`t putea
de tare [i s\ spun\: „Sau nu e nimeni `n\untru, sau nu vrea
s\-mi r\spund\...“
Peste o clip\, `[i lua un aer falnic, `[i ridica fruntea, `[i pu-
nea m`na dreapt\ pe inim\, umbla de colo-colo [i spunea:
„Simt, da, simt...“
Imita un om furios, indignat, `nduio[at, poruncitor, rug\tor
[i rostea pe nea[teptate vorbele de m`nie, de ur\, de dragoste;
schi]a pasiunile cu o fine]e [i cu un realism uimitor; apoi ad\-
uga: „Asta a[a e, nu? Acum s\ ]i-o ar\t pe cealalt\; iat\ ce `n-
seamn\ s\ nimere[ti un mamo[ care [tie s\ pricinuiasc\, s\
NEPOTUL LUI RAMEAU 111
gr\beasc\ durerile [i s\ scoat\ pruncul. Singur, `mi iau pana,
vreau s\ scriu; `mi rod unghiile, `mi tocesc fruntea; bun\
seara, slug\, zeul e absent; `mi b\gasem `n cap c\ am geniu;
iar dup\ ce scriu un r`nd, v\d `n el c\ s`nt un neghiob, un ne-
ghiob, un neghiob. Dar cum ai putea s\ sim]i, s\ te `nal]i, s\
g`nde[ti, s\ zugr\ve[ti cu v`n\, atunci c`nd ai de-a face
cu oameni c\rora trebuie s\ le calci pragul ca s\ po]i m`nca?
Cum ai putea, printre cuvintele pe care le spui, pe care le
auzi, `n mijlocul at`tor tr\nc\neli: «Ast\zi bulevardul era fer-
mec\tor. A]i auzit-o pe ]\r\ncu]a aia din Savoia? Joac\ minu-
nat. Domnul cutare avea cei mai frumo[i cai vine]i-rota]i
care se pot imagina. Frumoasa doamn\ cutare a `nceput s\ se
ofileasc\; oare la patruzeci [i cinci de ani se mai poate purta
o asemenea coafur\? T`n\ra cutare e plin\ de diamante care
n-o cost\ nimic...
– Vrei s\ spui: care o cost\... scump?
– Ba deloc.
– Unde-ai v\zut-o?
– La Copilul Arlechinului pierdut [i reg\sit1.
– Scena desper\rii a fost jucat\ ca niciodat\. Paia]a din b`lci
o fi av`nd ea voce, nu zic, dar n-are pic de fine]e, nu pune pic
de suflet. Doamna cutare a n\scut doi copii o dat\; fiecare tat\
avea copilul lui...» {i crezi c\ vorbele astea, spuse, repetate [i
auzite `ntruna, `nfl\c\reaz\ [i duc la lucruri mari?“
EU: Nu; e mai bine s\ te `nchizi `n podul dumitale, s\ bei
ap\, s\ m\n`nci p`ine uscat\ [i s\ te cau]i pe tine `nsu]i.
EL: Se prea poate; numai c\ n-am curaj. {i, la urma urmei,
de ce s\-mi jertfesc fericirea pentru un succes `ndoielnic?
1 Pies\ de Goldoni, jucat\ mai `nt`i `n Italia [i apoi, `n 1761, `n Fran]a.
112 DIDEROT
{i numele pe care `l port? Rameau!... E sup\r\tor s\ te che-
me Rameau. Cu talentul e altfel dec`t cu noble]ea, care se
mo[tene[te [i a c\rei glorie cre[te trec`nd de la bunic la tat\,
de la tat\ la fiu [i de la fiu la nepot, f\r\ ca str\mo[ul s\-i
cear\ urma[ului s\u vreun merit; buturuga b\tr`n\ d\ l\stari
noi, un [ir nesf`r[it de pro[ti, dar ce-are a face? Cu talentul
`ns\ nu e acela[i lucru. Numai ca s\ ajungi la faima tat\lui,
e[ti nevoit s\ fii mai priceput dec`t el; trebuie s\ fi mo[tenit
din pl\mada lui... Eu n-am avut parte de ea, dar `ncheietura
m`inii mi s-a dezmor]it, arcu[ul merge [i-mi scot m`ncarea:
dac\ n-am parte de glorie, m\car `mi scot o bucat\ de p`ine.
EU: ~n locul dumitale, nu m-a[ mul]umi numai s-o spun, a[
pune-o la `ncercare.
EL: {i crezi c\ n-am `ncercat? N-aveam nici cincispre-
zece ani c`nd mi-am spus pentru prima oar\: Ce-i cu tine,
Rameau? Visezi; [i la ce visezi? Ce mult ai vrea s\ faci ceva
care s\ st`rneasc\ admira]ia `ntregii lumi... Ei bine, n-ai de-
c`t s\ fluieri [i s\-]i mi[ti degetele, n-ai dec`t s\-]i tai o cren-
gu]\ [i gata flautul! Mai t`rziu, am repetat cuvintele spuse
`n copil\rie, ast\zi le mai repet o dat\ [i r\m`n `n preajma sta-
tuii lui Memnon 1.
EU: Ce vrei s\ spui cu statuia lui Memnon?
EL: Mi se pare c\ nu-i greu de `n]eles. ~n jurul statuii lui
Memnon se mai g\seau nenum\rate alte statui [i soarele b\tea
1 Dup\ mitologia greac\, Memnon era regele etiopienilor [i a fost ucis de
Ahile. ~n Egipt erau numite Colo[ii lui Memnon dou\ statui ale regelui
Amenhotep al III-lea. Una din aceste statui, pe jum\tate d\r`mat\, avea `n-
su[irea ca, la r\s\ritul soarelui, s\ emit\ un sunet tremur\tor, datorit\ tre-
cerii aerului prin cr\p\turile construc]iei. De aici, mitul dup\ care Memnon,
al c\rui suflet ar tr\i `n piatr\, `[i salut\ mama, pe Eos (zorile).
NEPOTUL LUI RAMEAU 113
`n toate; dar statuia lui Memnon era singura care r\suna la
atingerea razelor lui. Voltaire e un poet; [i al doilea? Voltaire;
[i al treilea? Voltaire; [i al patrulea? Voltaire. Un muzician
e Rinaldo de Capua; [i mai e Hasse, [i mai e Pergolese, [i
Alberti, [i Tartini, [i Locatelli, [i Terradeglias, [i unchiul
meu, [i micu]ul Duni, pe care nu dai dou\ parale c`nd `l vezi,
dar a c\rui muzic\, pe legea mea, e plin\ de sentiment, de ar-
monie [i de expresie. Ceilal]i, pe l`ng\ pu]inii Memnoni pe
care ]i i-am numit, nu s`nt dec`t ni[te perechi de urechi `nfipte
la cap\tul unui ciomag; [i s`ntem at`t de pr\p\di]i, at`t de pr\-
p\di]i, `nc`t lucrul \sta e o adev\rat\ binecuv`ntare. Ah, dom-
nule filozof, mizeria e ceva groaznic! O v\d ghemuit\ pe
vine, cu gura larg c\scat\, ca s\ prind\ c`teva pic\turi din apa
`nghe]at\ care scap\ din butoiul Danaidelor 1 . Habar n-am
dac\ ea ascute mintea filozofului, dar [tiu c\ r\ce[te al naibii
capul poetului; sub un asemenea butoi nu se poate c`nta bine.
Dar e prea fericit cel care poate m\car s\ stea acolo. Am stat
[i eu, dar n-am putut rezista. Mai f\cusem o dat\ prostia asta.
Am c\l\torit `n Boemia, `n Germania, Elve]ia, Olanda, Flan-
dra, la mama dracului.
EU: Sub butoiul ciuruit?
EL: Da, sub butoiul ciuruit. Unui evreu bogat [i risipitor
`i pl\ceau muzica [i nebuniile mele. C`ntam cum d\dea
1 ~n mitologia greac\, Danaidele au fost cele cincizeci de fiice ale lui Danaos,
fiul regelui egiptean Bela. Tat\l lor, fiind persecutat de fratele s\u, Egipt, a fugit
la Argos, `mpreun\ cu fiicele sale. Acolo e ajuns de fiii lui Egipt, care `l silesc s\
le dea fetele `n c\s\torie. Danaos, `mpins de fric\, accept\, dar le cere fiicelor
s\-[i ucid\ so]ii, ceea ce ele [i fac, cu excep]ia uneia singure. Pentru crima lor,
zeii le-au pedepsit s\ umple ve[nic cu ap\ un butoi f\r\ fund. Butoiul Danaide-
lor simbolizeaz\ munca zadarnic\ [i f\r\ sf`r[it.
114 DIDEROT
Dumnezeu, f\ceam pe nebunul [i aveam de toate. Evreul de-
spre care `]i vorbesc cuno[tea opreli[tile religiei lui [i le p\zea
cu sfin]enie, uneori chiar fa]\ de prieteni [i totdeauna fa]\ de
str\ini. Odat\ a avut o p\]anie pe care trebuie s\ ]i-o poves-
tesc, fiindc\ e hazlie.
La Utrecht, tr\ia o curtezan\ `nc`nt\toare. Omul nostru
se sim]i ademenit de farmecele cre[tinei [i `l trimise pe un
mijlocitor cu o poli]\ destul de ispititoare. Dar fiin]a aceea
neobi[nuit\ `i respinse oferta. Evreul se sim]i dezn\d\jduit.
Mijlocitorul `i spuse: „De ce te m`hne[ti at`ta? Vrei s\ te culci
cu o femeie frumoas\? Nimic mai lesne; po]i s\ te culci
chiar cu una [i mai frumoas\ dec`t aceea dup\ care te ]ii; ]i-o ce-
dez, la acela[i pre], pe nevast\-mea.“ Zis [i f\cut. Mijlocito-
rul p\str\ poli]a, iar evreul meu se culc\ astfel cu nevasta
acestuia. Sosi apoi ziua de scaden]\; evreul l\s\ poli]a s\ fie
protestat\ [i o declar\ fals\. Proces. Evreul `[i zicea: „Omul
n-o s\ `ndr\zneasc\ niciodat\ s\ spun\ cu ce pre] a c\p\tat
poli]a, [i `n felul \sta eu nu voi pl\ti.“ La interogatoriu, `l `n-
treb\ pe so]:
– De la cine ai poli]a?
– De la dumneata.
– }i-am dat-o cumva pentru m\rfuri trimise?
– Nu.
– Atunci poate c\ ]i-am dat-o pentru unele servicii pe care
mi le-ai adus?
– Nu; dar nici nu-i vorba despre asta; poli]a e a mea, ai
semnat-o [i o vei pl\ti.
– N-am semnat-o eu.
– Cu alte cuvinte, s`nt un falsificator?
– Nu [tiu, dumneata ori altul, al c\rui agent e[ti.
NEPOTUL LUI RAMEAU 115
– Eu s`nt la[, dar dumneata e[ti o sec\tur\; crede-m\, nu
m\ scoate din s\rite, c\ spun tot; am s\ m\ fac de r`s, dar te
voi distruge...
Evreul nu lu\ `n seam\ amenin]area, iar mijlocitorul d\du
pe fa]\, `n [edin]a urm\toare, `ntreaga afacere. Am`ndoi au fost
aspru dojeni]i; evreul fu condamnat s\ pl\teasc\ poli]a, iar
suma ob]inut\ fu destinat\ ajutor\rii s\racilor. Atunci m-am
desp\r]it de el [i m-am `ntors aici.
Ce era de f\cut? Fiindc\ m\ vedeam silit ori s\ pier din pri-
cina mizeriei, ori s\ fac ceva. Mi-au trecut prin minte tot felul
de planuri. Uneori, m\ g`ndeam s\ pornesc razna chiar de-a
doua zi cu vreo trup\ din provincie, la fel de bun\ sau de
proast\, [i-n privin]a teatrului, [i-n privin]a orchestrei. A doua
zi `ns\ `mi tr\snea prin cap s\ pictez vreun tablou din cele ce se
aga]\ pe pr\jini la r\sp`ntii, s\ m\ a[ez sub el [i s\ strig c`t m-o
]ine gura: „Privi]i, aici e pictat ora[ul `n care s-a n\scut; privi]i-l
dincolo, lu`ndu-[i r\mas-bun de la taic\-s\u, spi]erul; iat\-l so-
sind `n capital\, c\ut`nd locuin]a unchiului s\u... Scena de aici
ni-l arat\ `ngenuncheat dinaintea unchiului care `l alung\...
Iat\-l cu un evreu... etc.“ Dup\ o zi, m\ trezeam pe deplin ho-
t\r`t s\ m\ `ntov\r\[esc cu c`nt\re]ii ambulan]i. Mi-ar fi pl\cut:
am fi mers `mpreun\ s\ concert\m sub ferestrele scumpului
unchi, care ar fi plesnit de furie. Dar mi-am ales alt\ cale...
Aici se opri [i trecu, pe r`nd, de la pozi]ia unuia care ]ine o
vioar\, str`ng`ndu-i coardele cu putere, la pozi]ia unui biet om
zdrobit de oboseal\, lipsit de puteri, abia ]in`ndu-se pe picioare,
gata s\-[i dea sufletul, dac\ nu i se azv`rle o bucat\ de p`ine; ar\t\
c`t de `ngrozitor `i era foame, `ndrept`ndu-[i un deget spre gura `n-
tredeschis\; apoi ad\ug\:
116 DIDEROT
„Gestul se `n]elege u[or. Ni se arunca bucata [i ne b\team
pentru ea trei sau patru fl\m`nzi, care ne g\seam laolalt\...
{i mai g`nde[te-te, dac\ po]i, la lucruri m\re]e, mai f\ lucruri
frumoase c`nd treci prin asemenea chin.“
EU: E greu.
EL: Din treapt\ `n treapt\, ajunsesem aici. M\ sim]eam ca
`n vat\. M-au dat afar\. De-acum `nainte va trebui s\ sc`r]`i din
nou la vioar\ [i s\ fac din nou gestul cu degetul `ndreptat spre
gura c\scat\. ~n lumea asta nimic nu-i statornic: ast\zi e[ti pe
culme, m`ine `n noroi. Ne m`n\ `mprejur\ri blestemate [i ne
m`n\ al dracului de prost.
Apoi, d`nd pe g`t `nghi]itura care mai r\m\sese pe fundul
sticlei, se adres\ vecinului s\u:
– Domnule, fie-v\ mil\ [i da]i-mi pu]in tabac! V\d c\ ave]i
o cutie frumoas\. S`nte]i cumva muzician?
– Nu.
– Cu at`t mai bine, fiindc\ muzicienii s`nt ni[te bie]i p`r-
li]i, s\ le pl`ngi de mil\, nu alta. Soarta a vrut ca [i eu s\
fiu muzician, pe c`nd la Montmartre poate, `ntr-o moar\,
exist\ un morar sau o slug\ de morar, care nu va auzi nicio-
dat\ altceva dec`t zgomotul aripilor morii [i va g\si `n ele
cele mai frumoase melodii. Rameau! La moar\, la moar\, a-
colo ]i-e locul!
EU: Cu orice s-ar `ndeletnici omul, tot de natur\ e menit.
EL: Natura face ni[te boroboa]e destul de ciudate. Eu,
unul, nu privesc de la `n\l]imea de unde pare c\ totul se scu-
fund\: [i omul care cur\]\ cu foarfecele un pom, [i omida
care roade frunzele; nu privesc de la `n\l]imea de unde nu se
v\d dec`t dou\ g`ng\nii diferite, fiecare cu munca ei. Cocoa]\-te
NEPOTUL LUI RAMEAU 117
dumneata pe epiciclul lui Mercur 1 [i de-acolo, dac\ `]i con-
vine, imit\-l pe Réaumur 2, pe el, [i `mparte clasa mu[telor `n
mu[te cus\torese, mu[te hotarnice [i mu[te secer\toare; `m-
p\r]i]i-v\ pe voi, specia omeneasc\, `n oameni t`mplari, dul-
gheri, trep\du[i, dansatori sau c`nt\re]i, treaba voastr\; eu nu
m\ amestec. S`nt `n lumea asta [i aici r\m`n. Dar dac\ e `n fi-
rea lucrurilor s\ ]i se fac\ foame, fiindc\ la foame revin me-
reu, la senza]ia asta pe care o simt totdeauna, g\sesc c\ nu e
firesc s\ n-ai totdeauna ce m`nca. A naibii economie! Unii
s\tui p`n\ `n g`t de toate bun\t\]ile, pe c`nd al]ii, cu un sto-
mac s`c`itor ca [i ei, cu o foame nestins\ [i mereu vie ca [i ei,
n-au nici ce s\ pun\ `n gur\. {i cel mai afurisit lucru e ]inuta
pe care nevoia ne sile[te s-o avem. Omul nevoia[ nu merge ca
oricare altul, ci sare, se ca]\r\, se `ncol\ce[te, se t`r\[te, `[i
duce via]a lu`nd [i execut`nd pozi]ii.
EU: Ce `n]elegi prin pozi]ii?
EL: Du-te [i-l `ntreab\ pe Noverre3. Lumea arat\ mult mai
multe dec`t poate s\ imite arta lui.
1 Referire la un pasaj din Eseurile lui Montaigne (II, 17). ~n vechea as-
tronomie, prin epiciclu se `n]elegea cercul pe care se presupunea c\-l
descrie un astru, pe c`nd centrul acestui cerc descria el `nsu[i un alt cerc
`n jurul p\m`ntului. ~n pasajul amintit, Montaigne `[i arat\ dispre]ul fa]\
de oamenii „coco]a]i pe epiciclul lui Mercur“ [i care v\d at`t de departe,
`n cer.
2 René-Antoine Ferchault de Réaumur (1683-1757) – naturalist, matemati-
cian [i fizician francez, remarcabil experimentator [i observator al fenome-
nelor, a adunat un num\r important de date [tiin]ifice, f\r\ a ajunge `ns\ la
teoretizarea lor.
3 Jean-George Noverre (1727-1810) – faimos coregraf, reformator al dan-
sului, autor al Scrisorilor despre dans [i balet, ap\rute la Lyon `n 1760.
118 DIDEROT
EU: A[adar, iat\-te „coco]at pe epiciclul lui Mercur“, ca
s\ folosesc expresia dumitale sau a lui Montaigne, iat\-te pri-
vind diferitele pantomime ale speciei umane.
EL: Nu, `]i spun c\ nu, s`nt prea greoi ca s\ m\ pot ridica
at`t de sus. Mai bine las pentru cocori s\la[ul ce]urilor; eu
calc cu picioarele pe p\m`nt. M\ uit `n jurul meu, iau pozi]i-
ile mele sau m\ distrez privind pozi]iile pe care le iau al]ii;
dup\ c`te ]i-ai putut da seama, s`nt un pantomim cum nu se
poate mai bun.
Spun`nd acestea, `ncepe s\ z`mbeasc\, s\ imite, r`nd pe
r`nd, un om care admir\, unul care se roag\, unul binevoitor;
`[i `ntinde `nainte piciorul drept, [i-l trage `napoi pe cel st`ng;
`[i `ncovoaie spinarea, ridic\ fruntea, prive[te ca [i cum s-ar
uita ]int\ `n ochii cuiva; casc\ gura [i `ntinde bra]ul spre ceva,
ascult\ o porunc\; o prime[te, porne[te ca o s\geat\, se `n-
toarce, a `ndeplinit porunca, d\ socoteal\; e atent la toate;
adun\ ce pic\; pune o pern\ sau un taburet sub picioare; ]ine
o farfurioar\; aduce un scaun; deschide o u[\; `nchide o fe-
reastr\, trage perdelele; se uit\ la st\p`n [i la st\p`n\; st\ ne-
mi[cat, cu bra]ele at`rn`ndu-i, cu picioarele ]epene; ascult\,
caut\ s\ citeasc\ pe fe]e [i adaug\: „Iat\ pantomima mea, nu
se deosebe[te aproape deloc de pantomima lingu[itorilor, a
curtezanilor, a slugilor [i a pu[lamalelor.“
Nebuniile omului \stuia, povestirile abatelui Galiani1
d\]eniile lui Rabelais mi-au dat uneori ad`nc de g`ndit. ~i asem\n
cu trei pr\v\lii de la care mi-am f\cut rost de m\[ti ridicole; iar
1 Abatele Ferdinando Galiani (1728-1787) – scriitor [i economist italian,
prieten cu Diderot.
NEPOTUL LUI RAMEAU 119
m\[tile le pun peste fe]ele personajelor celor mai grave; cu ajuto-
rul lor `l v\d pe Pantalone1 `ntr-un preot, v\d un satir `ntr-un pre-
[edinte, v\d un purcel `ntr-un chinovit, un stru] `ntr-un ministru [i
o g`sc\ `n primul s\u func]ionar.
EU: Dup\ socoteala pe care o faci, `i spusei lui Rameau,
s`nt nenum\rate pu[lamale `n lumea asta; nu cunosc nici un
om care s\ nu [tie c`]iva pa[i din dansul dumitale.
EL: Ai dreptate. ~n tot regatul nu umbl\ dec`t un singur om:
suveranul; to]i ceilal]i iau pozi]ii.
EU: Suveranul? {i despre el ar fi c`te ceva de spus: Oare
crezi c\ regele nu g\se[te, din c`nd `n c`nd, prin preajm\,
c`te un picioru[, c`te un cocule] sau c`te un n\suc care s\-l
pun\ s\ fac\ pu]in\ pantomim\? Oricine, c`nd are nevoie de
altul, se afl\ la str`mtoare [i ia o pozi]ie. Regele ia pozi]ie `n
fa]a amantei sale [i `n fa]a lui Dumnezeu; joac\ [i el pan-
tomima lui. Ministrul face pasul curtezanului, al lingu[itoru-
lui, al slugii sau al pu[lamalei, `n fa]a regelui. Ceata
ambi]io[ilor danseaz\ pantomima `ntr-o sut\ de feluri, care
de care mai josnice, `n fa]a ministrului. Preotul cel elegant
joac\ cel pu]in o dat\ pe s\pt\m`n\, `mbr\cat `n patrafir [i `n
sutan\ lung\, `n fa]a p\str\torului catastifului cu parohii va-
cante. Pe legea mea, ceea ce dumneata nume[ti pantomima
pu[lamalelor este marele dans al p\m`ntului; fiecare are mi-
cu]a lui Hus sau Bertinul s\u, `n fa]a c\ruia joac\.
[i ciu- EL: Asta m\ consoleaz\.
{i, `n timp ce-i vorbeam, el `ncepu s\ imite at`t de bine
pozi]iile persoanelor pe care le pomeneam, `nc`t `mi venea
1 Personaj comic din vechile comedii italiene.
120 DIDEROT
s\ mor de r`s. De pild\, ca s\ `nf\]i[eze un preo]el, `[i ]inea
p\l\ria sub bra] [i ceaslovul `n m`na st`ng\; cu dreapta `[i
s\lta coada sutanei; `nainta cu capul pu]in plecat spre um\r,
cu ochii `n jos, imit`ndu-l at`t de bine pe ipocrit, `nc`t mi se
p\rea c\-l v\d cu ochii mei pe autorul Combaterilor 1 `n fa]a
episcopului de Orléans. C`nd `i imita pe lingu[itori [i pe am-
bi]io[i, se culca `n ]\r`n\ [i-ai fi putut jura c\ e Bouret `n fa]a
vistiernicului Fran]ei.
EU: I-ai imitat cum nu se poate mai bine, `i spusei eu; dar
s\ [tii c\ tot exist\ un om scutit de pantomim\. E filozoful care
nu are [i nu cere nimic.
EL: {i unde tr\ie[te o asemenea creatur\? Dac\ n-are nimic, su-
fer\; dac\ nu cere nimic, n-o s\ capete nimic... [i va suferi mereu.
EU: Nu; Diogene `[i b\tea joc de nevoi.
EL: Bine, bine, dar de `mbr\cat trebuia s\ se `mbrace.
EU: Nu, el umbla `n pielea goal\.
EL: C`teodat\ era frig la Atena.
EU: Mai pu]in frig dec`t aici.
EL: De m`ncat, trebuia s\ m\n`nce.
EU: F\r\ `ndoial\.
EL: Pe cheltuiala cui?
EU: Pe cheltuiala naturii. S\lbaticul cui `i cere? P\m`n-
tului, animalelor, pe[tilor, arborilor, ierburilor, r\d\cinilor,
p`raielor.
EL: Proast\ mas\!
EU: ~n schimb, e mare.
1 EL: Mi se pare c\ ]i-am mai spus-o [i eu.
E vorba despre abatele Gabriel Gauchat, autor al Analizei [i combaterii
diferitelor scrieri moderne `mpotriva religiei, lucrare `n 19 volume, ap\rut\
`ntre anii 1753-1763.
NEPOTUL LUI RAMEAU 121
EL: Dar prost servit\.
EU: Cu toate astea, e golit\ ca s\ le umple pe-ale noastre.
EL: Dar trebuie s\ recuno[ti c\ dib\cia buc\tarilor, a
pl\cintarilor, a c`rn\]arilor, a birta[ilor, a cofetarilor mai
adaug\ [i ea ceva. Diogene al dumitale se mul]umea
cu pu]in.
EU: Te `n[eli; pe vremuri, ve[m`ntul cinicului avea acelea[i
virtu]i pe care le are ast\zi ve[m`ntul nostru c\lug\resc. Cinicii
erau carmeli]ii [i cordelierii1 Atenei.
EL: Te-ai dat de gol. Vas\zic\, [i Diogene a dansat pan-
tomima, dac\ nu `n fa]a lui Pericle, m\car `n fa]a Laïsei sau
a Frineii.
EU: Iar te `n[eli; ceilal]i pl\teau scump curtezana care cini-
cului i se d\dea din pl\cere.
EL: Dar dac\, cine [tie cum, curtezana era ocupat\, iar cini-
cul gr\bit...
EU: Reintra `n butoiul lui [i se lipsea de ea.
EL: {i m\ sf\tuie[ti s\-l imit?
EU: S\ mor dac\ n-ar fi de o mie de ori mai bine dec`t s\ te
t`r\[ti, s\ te `njose[ti [i s\ te prostituezi.
EL: Dar tot a[ avea nevoie de-un pat ca lumea, de-o
mas\ bun\, de-o hain\ c\lduroas\ iarna, de-un costum r\co-
ros vara, de odihn\, de bani [i de multe alte lucruri, pe care
`mi place mai mult s\ le datorez bun\voin]ei altora dec`t s\
le c`[tig prin munc\.
EU: Asta fiindc\ e[ti un tr`ntor, un m`nc\u, un mi[el, o
inim\ de c`rp\.
1 Ordine c\lug\re[ti catolice.
122 DIDEROT
EU: F\r\ `ndoial\ c\ pl\cerile vie]ii trebuie pre]uite, dar
nu-]i dai deloc seama cu ce sacrificiu le ob]ii. Ai jucat, joci
[i vei mai juca `nc\ josnica pantomim\.
EL: E adev\rat, `ns\ nici nu m-a costat [i nici n-o s\ m\
coste cine [tie c`t; de asta a[ face r\u dac\ mi-a[ lua cine [tie
ce alt\ `nf\]i[are, care nu numai c\ m-ar nec\ji, dar mi-ar fi
cu neputin]\ s-o p\strez: dup\ c`te-mi spui, v\d c\ biata mea
nevestic\ era [i ea un fel de filozof; avea un curaj de leoaic\:
c`teodat\, r\m`neam f\r\ o para [i f\r\ nici o buc\]ic\ de
p`ine; ne v`nduser\m aproape toate zdren]ele. Eu m\ tr`n-
team pe pat, b\t`ndu-mi capul s\ g\sesc vreun om care s\-mi
`mprumute ceva gologani, f\r\ s\-i mai dau `napoi. Ea, ve-
sel\ ca un cintezoi, se a[eza la clavecin, c`nta [i se acompa-
nia; avea un glas de privighetoare; `mi pare r\u c\ nu l-ai
auzit. C`nd aveam vreun concert, o luam cu mine; pe drum,
`i spuneam: „Hai, doamn\, f\-te admirat\, desf\[oar\-]i ta-
lentul [i farmecele, `nfl\c\reaz\, scoate din min]i...“ Ajun-
geam; [i ea c`nta, `nfl\c\ra, scotea din min]i. Vai, mititica,
am pierdut-o! {i, `n afar\ de talent, avea o guri]\ c\ de-abia
`mi intra degetul cel mic `n ea; din]ii – un [irag de perle; [i
ni[te ochi, [i ni[te picioare, [i o piele, [i ni[te obraji, [i ni[te
s`ni! Avea gambe de c\prioar\, iar coapsele [i fesele `i erau
ca de statuie. Mai cur`nd sau mai t`rziu l-ar fi dat gata cel pu-
]in pe ministrul de Finan]e. Avea un mers [i ni[te [olduri,
ah!, Doamne, ce mai [olduri!
{i iat\-l `ncep`nd s\ imite mersul nevestei sale. Mergea cu
pa[i m\run]i, cu capul ridicat, `[i flutura evantaiul, se c\znea
s\ mearg\ leg\n`ndu-[i [oldurile! F\cea treaba cea mai hazlie
[i mai ridicol\ a mondenelor noastre.
Apoi, relu`ndu-[i cuv`ntarea, ad\ug\:
NEPOTUL LUI RAMEAU 123
– O plimbam pretutindeni, la Tuileries, la Palais-Royal,
pe bulevarde. Era cu neputin]\ s-o p\strez. C`nd trecea stra-
da, f\r\ p\l\rie [i `mbr\cat\ `ntr-o h\inu]\ scurt\, de cas\, te-ai
fi oprit s-o prive[ti [i-ai fi avut chef s-o ciupe[ti u[urel, f\r\
s\ str`ngi degetele. Cei care se luau dup\ ea o priveau
cum trop\ie din picioru[e, `i m\surau din ochi [oldurile
pline, c\rora fustele sub]iri le desenau formele, [i gr\beau pa-
[ii; ea `i l\sa s-o ajung\ din urm\, apoi `ntorcea repede spre ei
doi ochi mari, negri [i str\lucitori, care `i ]intuiau; fiindc\ fa]a
medaliei nu era cu nimic mai prejos dec`t dosul. Dar, vai! Am
pierdut-o [i n\dejdile mele de bog\]ie s-au spulberat o dat\ cu
pierderea ei. Nu o luasem dec`t pentru asta, `i `mp\rt\[isem
planurile mele [i ea era prea ager\ la minte ca s\ nu priceap\
c\ s`nt sigure, [i avea prea mult\ judecat\ ca s\ nu le aprobe.
{i iat\-l suspin`nd, pl`ng`nd [i spun`ndu-mi:
– Nu, nu, voi r\m`ne `n veci nem`ng`iat. De atunci mi-am
pus, ca popii, gulera[ul [i tichia.
EU: De durere?
EL: Dac\ vrei... De fapt, ca s\-mi am blidul pe cap. Dar ia
vezi c`t e ceasul, fiindc\ trebuie s\ m\ duc la Oper\.
EU: Ce se joac\?
EL: Ceva de Dauvergne1. Are destule lucruri frumoase `n
muzic\, p\cat numai c\ le-au mai spus [i al]ii `naintea lui. Prin-
tre mor]ii \[tia s`nt totdeauna vreo c`]iva care `i m`hnesc pe cei
vii. Ce vrei? Quisque suos (non) patimur manes2. Ei, dar s-a
1 Antoine Dauvergne (1713-1797) – de patru ori director al Operei din Paris, avea
`n reprezenta]ie pe atunci Hercule murind (1761) sau Polixenia (1763).
2 P\timim cu to]ii de pe urma mor]ilor no[tri (Vergiliu, Eneida, cartea a IV-a,
v. 743) (lat.)
124 DIDEROT

f\cut ora cinci [i jum\tate; aud clopotul sun`nd vecerniile aba-

biblioteca rao
telui de Canaye1 [i ale mele. Adio, domnule filozof! A[a-i c\ De la clasici la contemporani, într-o formul\
grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru
s`nt mereu acela[i?
EU: Vai, din nenorocire, da!
EL: S\ m\ ]in\ nenorocirea asta numai vreo patruzeci de
biblioteca dumneavoastrã
ani; [i-o s\ r`d\ mai bine cine-o s\ r`d\ la urm\. Au ap\rut:
Madeleine Albright DOAMNA SECRETAR DE STAT
Vartan Arachelian NOAPTEA BASTARZILOR
Emily Brontë LA R|SCRUCE DE V~NTURI
Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA /
EXILUL {I ~MP|R|}IA ‹ FA}A {I
REVERSUL / NUNTA / MITUL LUI SISIF /
OMUL REVOLTAT / VARA ‹ CARNETE ‹
TEATRU
Hillary Rodham Clinton ISTORIE TR|IT|
Robin Cook RISC ASUMAT ‹ CONSPIRA}IA
Clive Cussler SAHARA ‹ AURUL INCA{ILOR
Nelson DeMille FIICA GENERALULUI ‹ PLUM ISLAND
Charles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)
F.M. Dostoievski CRIM| {I PEDEAPS| ‹ DEMONII ‹
IDIOTUL ‹ ADOLESCENTUL
Joseph Finder PUTERI EXCEP}IONALE
Colin Forbes CATACLISMUL ‹ RINOCERUL ‹
PE MUCHIE DE CU}IT
André Gide FRUCTELE P|M~NTULUI
John Grisham TESTAMENTUL ‹ FR|}IA ‹ ULTIMUL
JURAT ‹ UN ALTFEL DE CR|CIUN ‹
CAMPIONUL DIN ARKANSAS ‹
MAESTRUL ‹ MO{TENITORII
V.D. Gu[\ de Dr\gan CONDAMNAT LA ADEV|R
Hermann Hesse JOCUL CU M|RGELE DE STICL| ‹
NARCIS {I GUR|-DE-AUR ‹ LUPUL DE
STEP| ‹ SIDDHARTA / C|L|TORIA
SPRE SOARE-R|SARE ‹ KNULP.
1 Abatele de Canaye – academician, prieten cu D’Alembert [i mare amator
DEMIAN ‹ CELE MAI FRUMOASE
POVESTIRI
de teatru. A murit `n 1782, `n v`rst\ de optzeci [i opt de ani. La pasiunea lui
Ilf [i Petrov DOU|SPREZECE SCAUNE ‹ VI}ELUL
pentru teatru se refer\ Rameau c`nd vorbe[te de „vecerniile abatelui de DE AUR
Canaye“, adic\ reprezenta]iile teatrale. Franz Kafka JURNAL ‹ CASTELUL
Dean Koontz UNICUL SUPRAVIE}UITOR
Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII ‹ Nout\]i
CONVERSA}IE LA CATEDRALA
Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS ‹ MUNTELE VR|JIT
‹ POVESTIRI ‹ M|RTURISIRILE
ESCROCULUI FELIX KRULL
G. García Márquez UN VEAC DE SINGUR|TATE ‹ TOAMNA
PATRIARHULUI ‹ DOU|SPREZECE
POVESTIRI C|L|TOARE ‹ DESPRE
DRAGOSTE {I AL}I DEMONI ‹
INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE
A CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII
SALE F|R| SUFLET ‹ DRAGOSTEA ~N
VREMEA HOLEREI ‹ AVENTURA LUI
MIGUEL LITTÍN, CLANDESTIN ~N CHILE Dan Brown Frederick Forsyth
‹ A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A ‹
FORT|REA}A DIGITAL| R|ZBUN|TORUL
{TIRI DESPRE O R|PIRE ‹
GENERALUL ~N LABIRINTUL S|U
Virgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?
Ilie N\stase MR N|STASE
Farah Pahlavi MEMORII
Mario Puzo OMERTA
Ernesto Sábato ~NAINTE DE T|CERE
Antoine de Saint-Exupéry CITADELA
Jean-Paul Sartre TEATRU
John Saul PREZEN}A ‹ M~NA DREAPT|
A DIAVOLULUI
Dinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC| ‹ CIOCOII NOI
CU BODYGUARD Lynn Picknett & Clive Prince
Henryk Sienkiewicz QUO VADIS MISTERUL TEMPLIERILOR
Stendhal RO{U {I NEGRU ‹ M|N|STIREA DIN
PARMA
Alex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N
ROMÂNIA (vol. I, II, III [i IV[1]) ‹
PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO
D’AQUINO
J.R.R. Tolkien ST|P~NUL INELELOR: Fr\]ia Inelului; Cele
dou\ turnuri; ~ntoarcerea regelui ‹ HOBBITUL
SILMARILLION ‹ ROVERANDOM
L.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI ‹ SONATA
KREUTZER {I ALTE POVESTIRI
I.S. Turgheniev UN CUIB DE NOBILI
Ernesto Sábato Jean Paul Sartre
Moony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI ‹
NINA {I MISTERUL NOTEI A OPTA ESEURI (vol. 1) CUVINTELE ‹ GREA}A
 clubul c\r]ii rao
{i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI
C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje:
Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi
informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale,
oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de
transport prin po[t\. În plus:

Š pentru dou\ c\r]i se acord\ o reducere de 10%;

Š de la trei c\r]i în sus se acord\ o reducere de 15%
[i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO.

Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la

tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36
E-mail:
club@raobooks.com
office@raobooks.com

A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa:

Editura RAO
C.P. 2-124 Bucure[ti

Acum ne pute]i g\si [i pe Internet:

www.raobooks.com