I.

Proiectarea, organizarea si desfasurarea activitatii didactice la informatica in concordanta cu

curriculum national
A. Componentele cirriculumulu scolar: plan-cadru, programa scolara, manuale scolare
1. Curriculum national – reprezinta totalitatea programelor scolare si cuprinde un curriculum nucleu si
un curriculum la decizia scolii si reglementeaza elaborarea tuturor nivelurilor sistemului curicular dupa
urmatoarele principii: descongestionarea si flexibilitatea programului scolar; cresterea eficientei
invatamantului prin folosirea tuturor resurselor materiale si umane stimuland motivatia elevilor pentru
invatare; compatibilizarea invatamantului romanesc cu cel din Europa de vest. El este concretizat si
detaliat in documentele curriculare: planuri de invatamant, programele scolare, manuale si alte
materiale curriculare.
2. plan-cadru – reprezinta documentul regulator esential care jaloneaza resursele de tip ale procesului
de predare-invatare. El stabileste proportia activitatilor teoretice si aplicative si in functie de acestea
grupele si disciplinele care sa fie studiate pentru a asigura, atat cultura generala,cat si pregatirea
profesionala intr-un domeniu.
3. arii curriculare – este o componenta a planului-cadru de invatamant, care cuprinde discipline cu
obiective comune. Ariile curriculare sunt in numar de 7: limba si comunicare; matematica si stiinte; om
si societate; arte; sport; tehnologii; consiliere si orientare.
4. trunchi comun – reprezinta curriculum-ul nucleu si cuprinde un minim de ore la disciplinele
obligatorii din planurile de invatamant, asigurand egalizarea sanselor pentru elevi, in contextul
invatamantului public, pentru evaluarea externa la nivel national, pe baza unor standarde curriculare de
performanta, stabilite pe plan national.
5. disciplinele – ele pot fi de baza sau optionale. Prin disciplinele deinformatica se formeaza o serie de
competente profesionale, obiectivul principal vizat fiind calificarea elevilor pentru desfasurarea unei
activitati sociale. Disciplinele optionale sunt alese in functie de oportunitatile locale.
6.modulul – este un ansamblu ce poate fi parcurs independent, oferind elevilor cunostinte si abilitati
precise.
7. programa scolara – sunt documente oficiale care redau sintetic continuturile invatamantului, pe ani
scolari sau pe cicluri de invatamant.
9. manualele scolare – dezvolta sistematic structura tematica prevazuta in programele scolare,
reprezentand un instrument de lucru atat pentru profesor cat si pentru elev, ele cuprind elementele
fundamentale ale unei stiinte, ale unei arte sau ale unei indeletniciri practice.
Manualele şcolare, purtătoare ale valenţelor formative prin deosebitul lor conţinut metodic şi didactic,
reprezintă o limită impusă de programa şcolară din punct de vedere al conţinutului informativ. În
informatică, mai mult decât în alte domenii, manualul este supus perisabilităţii conţinuturilor prin
frecvenţa cu care disciplina este receptivă la noutăţile domeniului. Metoda lucruluii cu manualul este
un aspect al studiului individual şi se introduce ca metodă, treptat sub directa îndrumare şi
supraveghere a profesorului.
B. Proiectarea activitatii didactice: planificarea calendaristica, proiectarea unitatii de invatare, proiecte
de lectie.
1. planificarea calendaristica – este un document administrativ care asociaza elemente ale programei
( obiective de referinta si continuturi, respectiv competente specifice si continuturi) cu alocarea de timp
considerata optima de catre profesor pe parcursul unui an scolar.
Ex: scoala/ disciplina/ profesor/ clasa /nr. de ore pe saptamana/ anul/ unitati de invatare, obiective de
referinta(competente specifice), continuturi, nr. de ore alocate, saptamana, observatii.
2. proiectarea unitatii deinvatare este ca si a lectiei incepe prin parcurgerea schemei urmatoare, care
precizeaza elementele procesului didactic intr-o succesiune logica, in vederea atingerii obiectivelor de
referinta/competente specifice. Elementele procesului sunt aceleasi, oricare ar fi unitatea de invatare
vizata.
Ex: In ce scop voi face?-identificarea obiectivelor/competentelor;
 Ce voi face?-selectarea continuturilor;
Cu ce voi face/-analiza resurselor;
Cum voi face/-determinarea activitatilor de invatare;
Cat s-a realizat?-stabilirea instrumentelor de evaluare.

3. lectia este forma fundamentala de organizare a procesului de invatamant

1. lectie de comunicare/ insusire de noi cunostinte, structura:
-moment organizatoric
-pregatire pentru tema noua
-anuntarea subiectului si a obiectivelor lectiei
-transmiterea noilor cunostinte
-fixarea cunostintelor (lectia prelegere, introductiva, dezbatere, vizita)
2. lectia de formare de priceperi si deprinderi, structura:
-etapa orgasnizatorica
-anuntarea scopului si obiectivelor lectiei
-actualizarea/prezentarea unor cunostinte teoretice
-explicarea si demonstrarea modelului actiunii
-exersarea propriu-zisa
-evaluarea rezultatelor ( lectia in atelier, in laboratorul de informatica,de rezolvare de probleme)
3. lectia de fixare si sistematizare (recapitulare), structura:
-enuntarea obiectivelor lectiei
-recapitularea propriu-zisa
-aprecierea rezultatelor
4. lectia de verificare si apreciere a rezultatelor scolare, structura:
-anuntarea obiectivelor
-evaluarea propriu-zisa, realizata prin metode/tehnici diferite (lectia de evaluare orala, prin probe
scrise, prin lucrari practice, cu jutorul computerului)
5. lectia mixta urmareste realizarea, in masura aproximativ egala, a mai multor scopuri sau sarcini
didactice:
comunicare, sistematizare, fixare, verificare, structura:
-moment organizatoric
-verificarea cunostintelor anterioare
-pregatirea pentru tema noua
-anuntarea subiectului si a obiectivelor lectie
-transmiterea noilor cunostinte
-fixarea cunostintelor
Intrebarile ce voi face?, cu ce voi face?, cumvoi face?, cumvoi sti daca am realizat ceea ce mi-am
propus? Sunt expresia celor patru etape fundamentale in proiectarea lectiei
Ca sa identificam corect obiectivele operationale ale lectiei utilizam doua tehnici sau modele de
operationalizare:
1 Tehnica pedagogului american R.F.MAGER, care stabileste 3 parametri:
-descrierea comportamentului final al elevului ce se cere
-determinarea conditiilor in care se va realiza comportamentul ce se ofera
-precizarea criteriului performantei acceptabile- criteriul reusitei ce se accepta
2. Tehnica pedagogului belgian G. de Landsheere, care stabileste 5 parametri:
-cine va produce comportamentul dorit
-ce comportament obsevabil va dovedi ca obiectivul este atins
-care va fi produsul acestui comportament (performanta)
-in ce conditii trebuie sa aiba loc comportamentul
-pe temeiul caror criterii ajungem la concluzia ca produsul e satisfacator
C. Elaborarea obiectivelor operationale
In procesul de predare-invatare-evaluare a oricarei discipline de informatica se urmareste ca elevii sa-si
insuseasca un sistem de cunostinte, sa-si formeze deprideri, priceperi si atitudini corespunzator
continutului de idei al disciplinei.
-obiectivele curriculare generale (cadru) –sunt obiective cu grad ridicat de generalitate si complexitate
si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu
-obiectivele curriculare specifice (de referinta)-ele specifica rezultatele asteptate ale invatarii si se
urmaresc pe parcursul unui an de studiu
-competente generale-ele urmaresc achizitiile finale ale elevului obtinute in urma studierii disciplinei
dupa parcurgerea mai multor ani de studiu
-competente specifice-ele se formeaza pe durata unui an de studiu fiind derivate din competentele
generale.
Obiectivele operationale sunt acele obiective care descriu cat mai corect posibil CEVA STI si CE VA
FI capabil elevul la sfarsitul unei activitati de instruirew. Indiferent de procedura utilizata un obiectiv
didactic pentru a fi operational trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-sa indice capacitatea pe care urmeaza sa si-o formeze elevul in activitatea respectiva
-sa precizeze actiunea concreta prin care elevul v-a proba ca si-a format capacitatea
-sa stabileasca conditiile in care acest comportament urmeaza sa se manifeste
-sa indice nivelul de performanta acceptabil
D. Proiectarea si aplicarea CDS la informatica
CDS vizeaza formarea competentelor specifice nevoilor pietei fortei de munca
-optional de aprofundare- este acel tip de CDS derivat dintr-o disciplina studiata in trunchiul comun,
care urmareste aprofundarea obiectivelor/competentelor din curriculum-u nucleu prin noi unitati de
continut
-optionalul de extindere- este acel tip de CDS derivat dintr0o disciplina studiata in trunchiul comun,
care urmareste extinderea obictivelor-cadru/componentelor generale din cirriculum-ul nucleu prin noi
obiective de referinta/competente specifice si noi continuturi
-optional ca disciplina noua- introduce noi obiecte de studiu, in afara acelora prevazute in trunchiul
comun la un anumit profil si specializare, sau teme noi, care nu se regasesc in programele nationale.
E. Abordarea intra-, inter- si transdisciplinara a continuturilor la lectiile de informatica
Interdisciplinaritatea asigura un anumit grad de integrare intre diferite domenii de cunoastere si permite
schimburi de ordin conceptual si metodologic, precum si utilizarea unui limbaj comun si se refera la
transferul metodelor dintr-o disciplina intr-alta. Se pot distinge trei grade de interdisciplinaritate:
aplicativ, epistemologic, generator de noi discipline. Colaborare dintre stiinte.
Transdisciplinaritatea vizeaza integrarea selectiva a mai multor discipline de invatamant, intr-o
disciplina noua, de sinteza (cibernetica), permitand predarea integrala a informatiilor si priveste ceea
ce se afla in acelasi timp si intre discipline si inautru diverselor discipline. Din confruntarea intre
discipline, a fenomenelor si proceselor complexe, transdisciplinaritatea face sa apara noi puncte de
intersectie intre discipline. Finalitatea ei este intelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind
unitatea cunoasterii.
Preocuparea pentru o singura disciplina a fost inlocuita cu realizarea unei realitati complexe a carei
clarificare necesita comportarea unui intreg evantai de dimensiuni si perspective ale cunoasterii.
Intradisciplinaritatea, interdisciplinaritatea si transdisciplinaritatea sunt sagetile ale unuia si aceluiasi
arc cel al cunoasterii.
• opţionalele la nivel de disciplină precum şi cele integrate sunt elaborate conform metodologiei,
având: argument, obiective de referinţă/competenţe, listă de conţinuturi, planificări calendaristice,
forme de evaluare, bibliografie şi sugestii metodologice;

II. Strategii didactice utilizate in procesul de predare-invatare-evaluare la informatica

II. 1. Metode didactice specifice disciplinei informatica:
Cu ajutorul acestor metode elevii dobandesc competenta tehnologica, care presupune ca ei sa fie
capabili sa foloseasca aplicatiile de baza ale calculatorului, sa scrie, sa proceseze datele, sa intocmeasca
grafice, sa deseneze, sa foloseasca internetul si posta electronica.
Sarcinile didactice se realizează cu ajutorul metodelor, tehnicilor şi procedeelor didactice. Folosirea
judicioasă a metodelor are o deosebită importanţă pentru reuşita activităţii de la catedră; pe de altă
parte, conţinuturile fiecărei discipline şi obiectivele pe care şi le propune să le îndeplinească, pretind
metode adecvate.
În procesul instructiv educativ, metodele didactice îndeplinesc anumite funcţii, care vizează deopotrivă
cunoaşterea (asimilarea cunoştinţelor, gândirea), instruirea (formarea priceperilor, deprinderilor,
abilităţilor), cât şi formarea trăsăturilor personalităţii.
1. Observatia : de scurtă durată şi de lungă durată , este o metodă prin care elevii percep direct
, activ şi sistematic obiectele şi fenomenele din realitatea înconjurătoare , descriu şi explică datele
sesizate . Materialul didactic necesar investigaţiilor trebuie să fie reprezentat de materialul natural
ori de material conservat sau ilustrativ .
Eficienţa acestei metode este determinată de respectarea următoarelor condiţii :precizarea
cu exactitate a scopului urmărit ; stabilirea criteriilor de observaţie ; stabilirea unei succesiuni
logice a etapelor pe baza unui plan de acţiune ; stabilirea materialului pentru efectuarea
observaţiei, folosirea unor procedee care mobilizează gândirea ( analiza , comparaţia, analogia ,
sinteza ) ; elaborarea unor fişe pe care să fie înscrise sarcinile de lucru şi în aceleşi timp să
consemneze rezultatele obţinute ; prezentarea , în formă orală sau scrisă , a rezultatelor obţinute ;
stabilirea formelor de activitate (frontală , grup , individuală) ; desfăşurarea întregii activităţi sub
îndrumarea permanentă a învăţătorului .
2. Demonstratia este metoda prin care se prezintă elevilor , în mod nemijlocit sau mijlocit ( prin
substituire ) , obiectele şi fenomenele realităţii obiective cu scopul de a asigura activităţii de
învăţare o bază perceptivă ( concret senzorială ) .
Este ometoda intuitiva si reprezinta prezentarea sistematica si organizata a unor obiecte, procese, sau
prelucrarea unor fenomene, experiente in fata elevilor, cu scopul de a usura intelegerea si executarea
corecta a unor activitati.
- demonstrarea cu ajutorul obiectelor tehnice
- demonstrarea cu ajutorul planselor
- demonstrarea cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale moderne
- demonstrarea cu ajutorul desenului didactic
- demonstrarea actiunilor de executat in situatia in care se urmareste formarea de deprinderi
Metoda demonstraţiei poate îmbrăca forme variate :
a) Demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio – vizuale : diafilme,
diapozitive , emisiuni tv şi radio instructiv-educative .
b) Demonstraţia prin simulare ( imitarea ) unor procese , fenomene, evenimente .
Cerinţele didactice ale folosirii metodei demonstraţiei :
- selectarea şi organizarea materialului reprezentativ , pentru fiecare capitol sau lecţie , în raport de
obiectivele – cadru şi de referinţă , din programă ;
- materialul didactic confecţionat să fie bine executat , iar prin culori vii şi linii îngroşate să fie
subliniate elementele esenţiale de observat ;
- situarea materialului într – un loc vizibil de către toţi elevii ;
- prezentarea generală a materialului şi a scopului acestuia , pentru crearea motivaţiei ;
- explicarea şi analiza prin întrebări a materialului , dirijând observarea de către elevi a
elementelor esenţiale ;
- perceperea materialului cu ajutorul mai multor analizatori : vizual , auditiv , tactil ;
- sinteza observării materialului , marcând elementele esenţiale .
Prin demonstraţie se înţelege prezentarea sistematică şi organizată a unor obiecte, procese, etc. sau
producerea unor experienţe, fenomene în faţa elevilor, cu scopul de a uşura înţelegerea şi executarea
corectă a unor activităţi. În demonstraţie un rol deosebit îl joacă intuiţia.

Nu este suficient ca un elev să vadă un material, el trebuie învăţat "să vadă". Elevul trebuie să vadă
exact, precis şi ordonat. Prin aceasta se realizează o parte a obiectivului principal al învăţării
informaticii şi anume formarea raţionamentului şi a gândirii algoritmice.
3. Conversaţia este una dintre cele mai active şi mai eficiente metode.
Este ometoda care valorifica dialogul in vederea realizarii obiectivelor procesului de invatare. Se
utilizeaza la verificarea cunostintelor anterioare, la transmiterea noilor cunostinte, la fixarea si
consolidarea cunostintelor.
Prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător – elevi, elevi – învăţător , elevi – elevi ,
dezvoltă atât memoria şi imagiaţia , cât mai ales gândirea. Astfel , prin efort propriu ei înţeleg
mai uşor alcătuirea unei plante, a unui animal , relaţiile dintre acestea şi mediul în care trăiesc ,
particularităţile alcătuirii lor, interdependenţele dintre organism şi mediu , a legăturilor de
cauzalitate .
Conversaţia se poate folosi în toate variantele sale : euristică ; de fixare, consolidare ; de
verificare şi apreciere .
Conversaţia euristică constă dintr – o succesiune de întrebări care urmăresc stimularea gândirii
elevilor în descoperirea notelor caracteristice şi comune unui grup de vieţuitoare . Practica
şcolară a demonstrat că forma euristică a conversaţiei contribuie în cea mai mare măsură la
realizarea obiectivelor formative ale instruirii .
Conversaţia este importantă prin faptul că ajută la formarea limbajului de specialitate, un instrument
preţios şi indispensabil pentru dezvoltarea raţionamentului, gândirii elevului.
4. Jocul didactic poate fi folosit în orice moment al lecţiei urmărindu – se fie dobândirea de
noi cunoştinţe , priceperi , deprinderi , fie fixarea şi consolidarea lor , fie verificarea şi aprecierea
nivelului de pregătire a elevilor . Învăţarea prin efort personal însoţită de satisfacţie şi bucurie
va fi temeinică şi va genera noi interese de cunoaştere .
Jocul de rol este o metoda prin care elevii au ocazia sa se transpuna in locul unei alte persoane,
intelegandu-i astfel mai bine pe cei din jur si pe ei insisi. Aceasta metoda stimuleaza empatia, trasatura
care ne permite manifestarea unei atitudini deschise fata de ceilalti, da posibilitatea aplicarii unor noi
comportamente si ofera o flexibilitate comportamentala, emotionala si cognitiva extrem de valoroasa in
existenta curenta.
5. Exerciţiul , metodă bazată pe acţiune , presupune efectuarea conştientă şi repetată a unor
operaţii sau acţiuni , mintale sau motrice , în vederea realizării unor scopuri variate . Deoarece
prin exerciţiu elevii sunt puşi într - o stare de activitate , el contribuie la dezvoltarea operaţiilor
intelectuale , deci la clarificarea şi consolidarea noţiunilor , regulilor , legilor dobândite anterior ,
asigură formarea şi dezvoltarea deprinderilor , stimulează dezvoltarea aptitudinilor şi abilităţilor
creatoare , cultivând în acelaşi timp şi unele calităţi morale ( acurateţe, perseverenţă, curiozitate
ştiinţifică) .
Tipuri de exerciţii : introductive ; de bază ; paralele ; creatoare .
- Unele lucrari practice si de laborator au ca baza exercitiile si se desfasoara dupa modelul acestora.
Metoda lucrarilor practice si de laborator consta in efectuarea de catre elevi a unor sarcini cu caracter
aplicativ: de proiectare, de executie, remediere.
Prin aceasta metoda se realizeaza:
- formarea de priceperi si deprinderi
- achizitionarea unor strategii de rezolvare a unor probleme practice
- consolidarea, aprofundarea, sistematizarea cunostintelor
Metoda lucrarilor de laborator si a lucrarilor practice asigura legatura stansa dintre teorie si practica,
dezvolta, la elevi, spiritul de observare si de cercetare.
Exerciţiile sunt acţiuni efectuate în mod conştient şi repetat de către elev cu scopul dobândirii unor
priceperi, deprinderi şi cunoştinţe noi, pentru a uşura alte activităţi şi a contribui la dezvoltarea altor
aptitudini. Însuşirea cunoştinţelor de informatică este organic legată de exersarea utilizării unor softuri
de aplicaţie, de rezolvarea unor probleme de programare, etc. Nu există lecţie în care să nu se aplice
această metodă.
Este limpede că această metodă nu contribuie numai la formarea priceperilor şi deprinderilor de lucru
cu calculatorul, ci aduce un aport substanţial la dezvoltarea unui raţionament flexibil şi operant.
Spre exemplu, elevilor li se prezintă metoda backtracking şi utilizând-o, se generează permutările,
aranjamentele, combinările, apoi li se cere să genereze toate funcţiile injective, surjective, bijective
definite
pe o mulţime cu m elemente, cu valori într-o mulţime cu n elemente.

6. Modelarea reprezintă orientarea didactică prin care gândirea elevilor este condusă la
descoperirea adevărului cu ajutorul unor modele prin antrenarea raţionamentului analogic .
Modelul este un analog simplificat , o reproducere , o construcţie materială sau mintală a
obiectelor şi fenomenelor realităţii . Modelul nu reprezintă o copie a originalului , el este
asemănător cu acesta , nu prin totalitatea însuşirilor sale , ci numai prin cele esenţiale , tipice.
Aceasta metoda consta in utilizarea modelelor ca sursa pentru dobandirea noilor cunostinte. Modelul
didactic este un sistem artificial construit prin analogie cu cel real (originar) din care retine numai
trasaturile esentiale semnificative. Modelul constituie o simplificare, o schematizare a realului.
Investigand modelul, operand cu acesta elevii dobandesc informatii despre sistemul originar.
Modelarea ca metodă pedagogică este definită ca un mod de lucru prin care gândirea elevului este
condusă la descoperirea adevărului cu ajutorul modelului, graţie raţionamentului prin analogie.
Modelarea similară constă în realizarea unui sistem de aceeaşi natură cu originalul, care să permită
evidenţierea trăsăturilor esenţiale ale originalului. Această metodă este frecvent întâlnită în informatică,
în elaborarea algoritmilor utilizând o anumită metodă clasică de elaborare.
Folosirea modelelor ideale în învăţare deschide pentru informatică o impresionantă arie de
aplicabilitate. Utilizarea informaticii în predarea altor discipline, de la artele plastice (muzică, pictură,
sculptură) la cele mai diverse domenii ale tehnicii, prin intermediul programelor de învăţare, este o
realitate evidentă
7. Problematizarea orientează şi activizează gândirea elevilor în procesul învăţării dirijate a
cunoştinţelor despre natură şi om , prin faptul că îi conduce la rezolvarea unor situaţii conflictuale
, reale sau aparente , între cunoştinţele dobândite anterior şi noile informaţii despre fenomenul
studiat . Această metodă presupune crearea , în mintea elevului , a unor contradicţii , a unor aşa
numite ,, situaţii problemă ,, care să conducă la descoperirea întregului conţinut de idei al temei .
O întrebare devine problemă numai în cazul în care trezeşte în mintea elevilor o
contradicţie neaşteptată , o tensiune , o incertitudine , o uimire , care le stimulează interesul , le
mobilizează capacităţile psihice şi îi determină o atitudine activă până la găsirea soluţiei .
Totodată soluţionarea problemei noi presupune elaborarea unui plan de acţiune în care este
implicată , în special şi într – un mod deosebit , gândirea elevilor . ,, Lupta ,, cu obstacolele şi
depăşirea lor , deci folosirea problematizării la acest obiect înseamnă ca dificultăţile conţinutului
să nu fie dezvăluite ,, de – a gata ,, ci să se prezinte elevilor doar câteva informaţii , puncte de
reper care să – i conducă la rezolvarea problemei date . Metoda solicită elevilor selectarea ,
prelucrarea , ierarhizarea cunoştinţelor dobândite anterior şi folosirea lor în condişii noi .
Metoda consta intr-o suita de procedee prin care se urmareste crearea unor situatii-problema care ofera
elevilor posibilitatea sa surprinda diferite relatii dintre motive, atitudini, comportamente. Prin specificul
sau, problematizarea presupune o angajare intelectuala, afectiva a elevilor, formandu-si un stil
individual de abordare a problemei in conditiile unei tensiuni psihice stimulatoare.
Problematizarea şi descoperirea care o însoţeşte, fac parte dintre metodele formativ-participative, care
solicită gândirea creatoare a elevului, îi pun la încercare voinţa, îi dezvoltă imaginaţia şi-i îmbogăţesc
experienţa. În lecţiile în care se aplică aceste metode profesorul alege problemele, le formulează,
dirijează învăţarea şi controlează munca depusă de elev în toate etapele activităţii. Această metodă este
caracteristică unor lecţii de aplicaţii practice de laborator, dar mai cu seamă este evidenţiată ca
procedeu în aplicarea metodelor active, de studiu individual.
8. Învăţarea prin descoperire îi pune pe elevi în situaţia de a descoperi adevărul ,
reconstituind printr – o activitate proprie , drumul elaborării cunoştinţelor : de a vedea , a analiza
şi a formula impresii despre fenomene necunoscute de ei . Învăţarea prin descoperire are o
deosebită valoare formativă prin faptul că asigură cunoaşterea căilor , metodelor şi tehnicilor de
investigare a realităţii . Folosită cu prioritate , metoda se întemeiază pe raţionamentul inductiv şi
constă în analiza , compararea ,clasificarea unor obiecte şi fapte particulare în vederea extragerii
generalului , esenţialului , necunoscut de elevi .
Prin această formă de învăţare elevii pot să formuleze independent unele elemente definitorii
ale noţiunilor şi să stabilească unele relaţii între obiectele şi fenomenele realităţii .
9. Instruirea programată funcţionează pe baza principiului comandă – control – reglare
( autoreglare ) .
Se au în vedere următoarele operaţii :
- structurarea logică a conţinutului după principiul paşilor mici şi al învăţării gradate;
- fracţionarea conţinutului în secvenţe de învăţare inteligibile şi înlănţuite logic ;
- fixarea , după fiecare secvenţă , a întrebărilor , exerciţiilor sau problemelor ce pot fi rezolvate pe
baza secvenţei informaţionale însuşite .

a) explicaţia cu scopul înţelegerii unor noţiuni date prin definiţie:

- introducerea noţiunii de algoritm, caracteristici, reprezentare;
- introducerea tipurilor de date şi a operaţiilor cu acestea în
diferite limbaje de programare;
- prezentarea unor comenzi, funcţii şi proceduri standard;
- introducerea noţiunii de alocare dinamică, structuri de date
alocate dinamic (liste, stive, cozi, arbori, etc.)
b) explicaţia cu scopul înţelegerii unor raţionamente sau metode de memorare sau de prelucrare:
- metode de reprezentare a unor structuri de date,
- prezentarea unor algoritmi clasici,
- prezentarea unor programe utilitare, softuri de aplicaţie, etc.
Este cunoscut fatul că, pentru prezentarea editoarelor (de texte şi grafice) sau a altor softuri pe care
programa şcolară le prevede, inclusiv pentru prezentarea comenzilor sistemelor de operare se poate
recurge la diferite "procedee" de predare, pe care le vom enumera:
a) expunerea (la tablă) cu desenarea meniurilor şi prezentarea funcţiilor fiecărei opţiuni, urmând ca
elevul în cadrul lecţiilor de aplicaţii practice de laborator să exerseze fiecare funcţie în parte, individual
sau în grupuri mici de lucru,
b) prezentarea (demonstrarea) meniurilor şi funcţiilor fiecărei opţiuni simultan cu exersarea acestor
funcţii în momentul prezentării lor, în cadrul orelor de aplicaţii practice de laborator,
c) prezentarea meniurilor şi funcţiilor fiecărei opţiuni simultan cu demonstrarea practică în momentul
prezentării lor de către profesor, sarcina elevului fiind numai aceea de a urmări şi reţine modul de
executare a operaţiilor prezentate de profesor, urmând ca elevul să aplice cunoştinţele dobândite în
cadrul orelor de laborator, în aplicaţii ample care necesită utilizarea în mod repetat şi în situaţii diferite
a funcţiilor fiecărei opţiuni din meniul discutat.

În rezolvarea unei probleme de informatică (de programare) este necesar să se ţină seama de
următoarele etape:
- analiza iniţială a problemei
- rezolvarea propriu-zisă a problemei
- verificarea soluţiei sau soluţiilor obţinute
Aceste etape cuprind în esenţă:
- însuşirea enunţului,
- discutarea problemei şi stabilirea algoritmului de rezolvare,
- rezolvarea propriu-zisă,
- verificarea soluţiilor.

II.2 Forme de organizare a activitatii didactice:

1. Exista 3 moduri de organizare a activitatii didactice, fiecare integrand activitati specifice:
- frontal- lectii de diferite tipuri, activitatea de laborator, vizita la expozitii cu caracter tehnic etc.
- pe grupe- consultatii, intalniri cu specialisti in diferite domenii, concursuri, etc.
- individual- munca independenta si studiul individual, lectura suplimentara, pregatirea pentru
examen.
Activitatile frontale, pe grupe si individuale au ca scop comun obtinerea de catre elevi a performantelor
necesare pentru integrarea socio-profesionala, culturala si comportamentala. Ele se desfasoara pe baza
unei structuri si organizari metodice, a unor strategii, metode si mijloace de invatamant, stabilite in
functie de obiectivele educationale urmarite.

Perspectiva învăţării asistate de calculator este certă. Ea oferă posibilitatea prezentării programului,
verificării rezultatelor şi corectării erorilor, modificând programul după cunoştinţele şi conduita
elevului.
Programul nu numai că transmite un mesaj informaţional, dar el poate mijloci formarea şi consolidarea
unor metode de lucru, de învăţare. Se poate afirma că învăţarea programată nu numai că învaţă elevul,
ci îl
învaţă elevul cum să înveţe. Prin aplicarea acestei metode de învăţare nu se întrevede diminuarea
rolului profesorului; dimpotrivă sarcinile lui se amplifică prin faptul că va trebui să elaboreze programe
şi să le adapteze la cerinţele procesului educativ. Oricât de complete ar fi programele de învăţare
programată, profesorul rămâne cea mai perfecţionată maşină de învăţat. Valenţe speciale ale metodei
învăţării programate sunt oferite de softurile moderne de învăţare asistată de calculator
IV. Integrarea mijloacelor de invatamant in procesul de predare-invatare-evaluare la informatica
1. organizarea activitatii in laborator
Laboratorul reprezinta mediul de instruire, cadrul in care elevii vor desfasura activitati complexe care
vizeaza:
-simularea unor fenomene fizice, chimice
-demonstrarea cunostintelor teoretice
-aplicarea cunostintelor teoretice in rezolvarea unor probleme practice
-exersarea unor priceperi si deprinderi practice
-realizarea practica a unor produse
Laboratorul scolar reprezinta mediul in care sub coordonarea si supravegherea profesorului, elevii vor
provoca si experimenta fenomene pentru a le observa diferitele lor manifestari si vor desfasura
activitati de cercetare stiintifica. Dotat cu mobilier specific si aparatura de experimentare, in laboratorul
de specialitate se vor desfasura cu precadere lectii de formare de priceperi si deprinderi, in care elevii
sunt antrenati sa experimenteze, sa modeleze, sa utilizeze aparatura delaborator. Activitatea se va
desfasura in special pe grupe. Dotare: filme didactice, video proiector, acte normative, material
bibliografic de specialitate, fise de lucru pentru elevi, foi de platforma, indrumar de laborator, planse,
machete, panouri, panopli, aparate demontate, subansambluri componente de aparate, seturi de scule,
echipamente tehnice audiovizuale, truse electronisti, aparate de masura, standuri pentru lucrari
aplicative. Laboratorul trebuie astfel organizat incat sa dispuna de o sala de lucru si o incapere anexa.
2. alegerea manualului, a produselor soft (sistem de operare, medii de programare) si a auxiliarelor
didactice necesare
Mijloacele de invatamant reprezinta un ansamblu de obiecte, dispozitive, aparate care contribuie la
atingerea obiectivelor operationale. Orice mijloc de invatamant dispune de un potential pedagogic care
este actualizat prin strategii variate integrate in activitatea didactica ducand astfel la realizarea unor
functii pedagogice diverse, cum ar fi:
-sensibilizare-motivare pentru tema
-prezentare de informatii noi
-confirmarea informatiilor
-sintetizarea informatiilor
-prezentarea unei situatii problema
-prezentarea unui caz destudiat
-vizualizarea unor experiente demonstrative
-realizarea conexiunii inverse
-evaluarea-autoevaluarea
Tipuri de mijloace de invatare si caracteristicile lor
1. mijloace informative-demonstrative (contribuie la transmiterea informatiilor
-aparate de masura, calculatorul (sunt preluate din realitate, ofera o demonstratie pe viu)
-machete (sunt confectionate special in scopuri didactice)
-planse (sunt reprezentate intr-un singur plan si au grade diferite de schematizare)
2. mijloace de exersare si formare (contribuie la formarea priceperilor si deprinderilor)
-sisteme de calcul (sunt in dotarea laboratoarelor, permit efectuarea unor exercitii necesare formarii
priceperilor si deplinderilortehnice)
-pise de construit sistemul de calcul (permit formarea reprezentarilor spatiale si a abilitatilor tehnice)
3. mijloace de rationalizare a timpului la lectie (se utilizeaza in scopul eficientizarii timpului in cadrul
lectiilor)
-copiatoare
-fise de lucru
4. mijloace de evaluare a rezultatelor invatarii (ajuta la evaluare)
-teste standardizate (se utilizeaza pentru ferificarea cunostintelor)
5. mijloace moderne audio-video
-filme didactice ( au o mare putere de sugestie, starnind interesul si curiozitatea elevilor
-calculatorul (permite vizualizarea unor procese desfasurate in timp)

Valorificarea retelei inernet ca resursa educationala

Aparitia Internet-ului a reprezentat unul dintre pasii cei mai semnificativi in dezvoltarea calculatoarelor
si a comunicatiilor.
Un ansamblu de retele de calculatoare interconectate care impreuna cu miile de calculatoare
individuale si milioanele de utilizatori, constituie comunitatea INTERNET care are la dispozitie un
mediu informational si de calcul cu foarte multe servicii informatice si resurse.
Pentru institutiile de invatamant, Internetul are un rol deosebit in activitatea educationala si de
perfectionare profesionala
Internetul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi, componente fizice si sisteme de
operare Putem spune ca Internetul este si un mediu informational si de calcul cu foarte bogate servicii
si resurse, biblioteci, baze de date, dar in acelasi timp reprezinta si o imensa comunitate de persoane din
toate domeniile vietii economico - sociale, gata sa raspunda la solicitari, sa asculte parerea altora si sa
partajeze informatiile.
-Sursa inepuizabila de informatii din cele mai diverse domenii
-Posibilitati deosebite pentru educatie, invatamant si perfectionare profesionala

Din punct de vedere arhitectural, reteaua Internet (Fig. 2) este constituita dintr-o mare varietate de
sisteme de calcul : PC-uri, mainframe-uri, supercalculatoare, retele de calculatoare LAN, MAN, sau
WAN.

Functionarea retelei Internet se realizeaza prin intermediul unor noduri (server -; calculator) care ofera
cu ajutorul unor protocoale exploatarea eficienta a resurselor mediului Internet, noduri ce se numesc
furnizori de servicii Internet (ISP -; Internet Service Provider).

Simularea este o:
-metoda moderna
-metoda bazata pe actiune fictiva
Tipuri de metode desimulare
-metoda jocurilor
-invatare pe simulatoare
Metode de stimulare se bazeaza pe simularea (imitarea) unor activitati reale, urmarindu-se in principal
formarea de comportamente specifice (profesionale)
O parte din metodele de stimulare se bazeaza pe utilizarea unor sisteme tehnice (simulatoare)
Metoda simularii utilizeaza situatii artificiale, de laborator, dar similare celor reale, cu aparatura
(simulatoare) identice celor reale, cu singura deosebire ca se exerseaza fara o functionare reala, dar cu
posibile situatii reale, copiate din experienta directa. Specializari care implica riscuri mari in exploatare
si complexe de competente la nivel ridicat, de performanta exerseaza pe simulatoare, pentru a proteja
aparatura foarte costisitoare si viitorul profesionist, ferandu-l de accidente posibile.
Calculatorul lectiile cu ajutorul calculatorului sunt lectii introductive, in care elevul este pus sa se
informeze, sa cerceteze, sa experimenteze si sa descopere singur lucruri noi. In centrul intregului
proces de predare-invatare-evaluare se afla elevul, asupra caruia se concentreaza intreaga activitate.
Lectiile asistate de calculator sunt lectii in care predomina metodele euristice, invatarea prin
descoperire, problematizarea, conversatia euristica, simularea unor obiecte si fenomene.
Lectiile asistate decalculator sunt lectiile de formare de priceperi si deprinderi (munca independenta),
lectii de recapitulare, sistematizare si consolidare a cunostintelor si deprinderilor si lectii de verificare a
cunostintelor si notare.
Se utilizeaza pentru prelucrarea datelor experimentale.
(rezultatele se analizeaza si se elaboreaza concluzii)
Lectia cu ajutorul calculatorului ii tine pe elevi activi implicati in procesul de invatare, in care
profesorul are rolul de a ghida, usura si supraveghea invatarea.
Permite evaluarea si autoevaluarea rapida a cunostintelor.
Instruirea asistata decalculator IAC este o metoda de rationalizare a invatarii si predarii.
Calculatorul este un mijloc modern audio-video, care indeplineste toate functiile mijloacelor de
invatamant si poate fi inclus in fiecare categorie de mijloace de invatamant. El poate fi folosit in :
-predarea-invatarea informaticii (elevii invata sa creeze programe)
-predarea-invatarea celorlalte discipline scolare, folosind programe educationale specifice, care
usureaza intelegerea unor fenomene greu accesibile
-evaluarea si autoevaluarea rapida a cunostintelor.
In lectiile la care se foloseste calculatorul elevii sunt implicati in procesul de invatare si colaboreaza in
scopul rezolvarii problemelor impuse.

IV. evaluarea randamentului scolar in concordanta cu obiectivele curriculare la informatica

1. evaluarea, componenta fundamentala a procesului de invatamant
Evaluarea are rol de a masura si aprecia in functie de obiective, eficienta procesului de predare-
invatare, raportata la indeplinirea functiilor ei, la cerintele economice si culturale ale societatii
contemporane.

Strategia didactica cuprinde: metode/procedee de invatamant, mijloace de invatamant, forme de

organizare a activitatii elevilor.

2. Obiectivele si functiile evaluarii scolare

Obiectivele
-evaluarea obiectivelor cirriculare si a strategiilor educationale utilizate in scopul rezolvarii acestora
-evaluarea activitatii de predare-invatare, a strategiilor didactice si a metodelor de invataman
-evaluarea nivelului structurilor psihice ale elevilor
-evaluarea performantelor profesionale
-evaluarea intregului sistem de invatamant
-informarea elevilor, a parintilor si a societatii cu privire la rezultatele obtinute si asupra cauzelor
nerealizarii obiectivelor curriculare propuse
Functii
-de constatare si explicare a rezultatelor
-de diagnosticare prin analiza factorilor
-de predictie, prin anticiparea rezultatelor si a strategei de realizare
-de apreciere calitativa si cantitativa
-de ierarhizare a elevilor
-de informare
-de perfectionare si inovare

3. Strategii de evaluare a randamentului scolar

Tipuri de evaluare
-evaluarea initiala- se realizeaza la inceputul unei perioade de instruire si ofera date pentru proiectarea
activitatii didactice (diagnoza si prognoza)
-evaluare continua (de progres/formativa/cumulativa)- se realizeaza pe percursul predarii disciplinei si
sunt inregistrate progresele obtinute de elevi, prin verificari cat mai frecvente, in care sunt cuprinsi toti
elevii clasei (conexiune inversa si formativa)
-evaluare finala (sumativa)- este o evaluare complexa si se realizeaza la sfarsitul unei perioade de
instruire de ierarhizare si selectie (de certificare)

4. Instrumente clasice si moderne (alternative ) de evaluare

Clasice
1. probe orale (chestionar/examinare orala)- este frecventfolosita de profesori si are avantajul ca
favorizeaza dialogul, elevul avand posibilitatea sa-si justifice raspunsul, sa participe la confruntarea de
idei si opinii in cadrul clasei
2. probe scrise – sunt preferate de multi elevi si profesori pentru ca:
-asigura un grad mai mare de obiectivitate la notare
-ofera elevilor mai emotivi, sau care gandesc mai lent, posibilitatea de a prezenta toate cunostintele
-asigura evaluarea unui numar maimare de elevi intr-un timp scurt
-intrebarile au acelasi grad de dificultate pentru toti elevii si verifica acelasi continut
-favorizeaza realizarea compararii rezultatelor
3. probe practice se folosesc pentru a evalua capacitatea elevilor de a aplica anumite cunostinte
teoretice in rezolvarea unor probleme practice, gradul de stapanire a unor priceperi si deprinderi

Moderne
Ofera elevilor posibilitati sporite de a demonstra nu numai ca au asimilat un ansamblu de cunostinte,
dar si ca dispun de priceperi, deprinderi, abilitati de a opera cu respectivele cunostinte.
-observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor- in activitatea pe care o desfasoara
zilnic la clasa, profesorul obtine prin intermediul acestei metode informatii relevante asupra
performantelor elevilor din perspectiva capacitatii lor de actiune si reactionare, a competentelor si
abilitatilor de care dispun
-investigatia este o metoda complementara de evaluare prin care se obtin informatii cu privire la
capacitatea elevului de a aplica in mod original, creativ, cunostintele asimilate in situatii noi si variate
-proiectul este ometoda complexa de evaluare, recomandata mai ales in cadrul evaluarii sumative si se
poate realiza individual sau in grup
-portofoliul este o metoda si un instrument de evaluare complex, integrator, flexibil pri care profesorul
urmareste progresul realizat de elev la o disciplina in plan cognitiv, atitudinal, comportamental de-a
lungul uni semestru sau an scolar
-autoevaluarea este o metoda prin care se urmareste inregistrarea imaginii elevului, care astfel nu se
mai reduce la judecatile de evaluare emise de catre profesor
Calitatile instrumentelor de evaluare
1. validitatea este data de precizia, acuratetea cu care instrumentul/testul masoara ce si-a propus
sa masoare
2. fidelitatea reprezinta acea calitate a unui test dea produce rezultate constante in urma aplicarii
sale repetate in conditii identice, aceluiasi grup de elevi
3. obiectivitatea reprezinta gradul de concordanta intre aprecierile facute de evaluatori
independenti asupra raspunsurilor pentru fiecare dintre itemii testului. Testele cu grad cel mai
ridicat de obiectivitate sun cele standardizate.
4. aplicabilitatea desemneaza calitatea testului de a fi administrat si interpretat cu usurinta

5. Modalitati de elaborare a probelor de evaluare

Itemul reprezinta cerinta formulata (sarcina de lucru, intrebarea) si raspunsul asteptat din partea celui
evaluat
1. Itemi obiectivi-testeaza cunoasterea, intelegerea si aplicarea cunostintelor dobandite
Caracteristici: evalueaza un volum mare de continut; necesita explicatii la inceput; timp scurt de
raspuns; asigura obiectivitatea notarii
-itemi cu alegere duala (caz particular/special al itemului cu alegere multipla)
Acest tip de item solicita elevului asocierea unuia sau mai multor enunturi cu una dintre alternativele:
corect-gresit, adevarat-fals, da-nu. Poate fi aplicat in predareadisciplinelor de cultura tehnica pentru
cunoasterea termenilor specifici
-itemi de tip pereche (de asociere)
Acest tip de item solicita elevul sa realizeze corespondenta intre cuvinte, simboluri conventionale,
limbaj grafic conventional, diagrame, dispuse pe coloane. Se verifica abilitatea de a reletiona
elementele, lucrurile, poate fi interdisciplinar
-itemi cu alegere multipla
Acest tip deitem cere elevului sa aleaga raspunsul corect dintr-o lista de raspunsuri posibile. Se
recomanda pentru masurarea cantitatii cunostintelor acumulate de elevi.

Orientarea profesionala in raport cu evolutia tehnologiilor si cu dinamica pietei muncii este un obiectiv
major care indica perspectivele pe care le deschide curriculum-ul la decizia scolii

2. Itemi semiobiectivi sunt aceia prin care se cere elevului sa elaboreze un raspuns in totalitatea lui sau
o completare a unei afirmatii astfel incat aceasta sa capete sens si valoare deadevar.
Caracteristici: raspunsul este limitat ca spatiu; elevii construiesc raspunsul; notarea se realizeaza cu
usurinta si este obiectiva; nu se verificacompetente complexe
-itemi cu raspuns scurt
Solicita din partea elevului completarea unei informatii print-un cuvant sau grupuri de cuvinte
(proprozitii).
Evaluarea unor capacitati de baza, cunoasterea terminiologiei, cunoasterea unor legi, reguli, metode,
tehnologii, aplicarea la nivel simplu a cunostintelor in situatii problema
-itemi de completare
Se pot completa 1-2 cuvinte,intr-un spatiu care nu trebuie sa fie la inceputul proprozitiei si se pot
completa desene lacunare, scheme incomplete. La itemii cu raspuns scurt se formuleaza o intrebare
directa, iar la cei de completare formularea este o afirmatie incompleta.
-intebari structurate
Reprezinta itemi formati din mai multe intrebari de tip obiectiv sau semiobiectiv legate intre ele printr-
un element comun.

3. Itemi subiectivi (cu raspuns deschis) testeaza obiectivele ce au in vedere originalitatea, creativitatea
si contributia personala in formularea raspunsului.
Caracteristici: usor de construit, evalueaza capacitati denivel superior, evaluarea este subiectiva si
necesita scheme de notare complexe, corectarea solicita timp.
-itemi de tip rezolvare de probleme- ii pun pe elevi intr-o situatie noua, inedita, pentru care nu au o
solutie predeterminata.
-itemi de tip eseu
Prin acest tip de item se verifica capacitatea de exprimare personala in scris precum si de a interpreta
date si a propune o aplicare practica a acestora.
Eseu structurat unde elevul furnizeaza raspunsul in functie de un set de cerinte.