313

STANISLAW LEM

sf

COLECŢIA «POVESTIRI ŞTIINŢIFICO-FANTASTICEx

 313
STAiJSLAW LEM

Ulii
^ ic ic

MIHâi GEORGESCU
Z 3 U
Z w «=
•< _ IU

Z
<
ac u
2|
> îi
•. a o a
e o

2•^
î ii REZUMATUL
CAPITOLELOR PRECEDENTE:

o «
a H ii SolarU este o planetă oceanică atlulă
sub influenţa a Uol sori, şi datorită It-Kl-
lor mecanicii ccrcijli orbita solariscaiiă
o o
ar fi trebuit să (ic instabiiă, iar exis­
tenta vieţii pe planetă — Imposibilă.
I'ămiutenii au constatat insă că orbita
iul Solaris este stabilă, ceea ce atrăgea
concluzia că o forţă inteligentă deter-
mln.ise această incălearc a leiţilor astro­
fizicii. După decenii de '/aUarnire efor­
turi din partea soiarisliclenilor tereştri
de a intra in contact cu presupusul
„ocean glnditor", explorarea acestuia
s-a redus, deasupra lui nemaiexislînd
decît o staţie cu trei cercetători ; Giba-
rian, connucătorul ci, ciberneticlanul
Snaut şi fizicianul Sartorius.
Pe staţia Solaris este trimis şi pslholo--
gul Kris Kelvin. Spre uimirea şl groaza
Ini, Kelvin îşi dă seama că printre ei
se află „oaspeţi" trimişi pesemne de
ocean. In ce-l priveşte, el este vizitat de
Harey. Singura explicaţie e că oceanul,
folosind „firide" tăinuite ale memoriei
celor patru pămîntcni, a plăsmuit acele
corpuri F (cum le numesc ei în mod
Coleclia „POVESTIRI conspirativ) şi le-a introdus pe staţie In
ŞTIINŢIF(CO.FANTASTICE" bcopul sondării astrunauţilor. >.

editată de revista

Anul Xlil - 1 decembrie 1967

STANISLAW
LEM

LAR
(Urmare din numărul trecut)

— Ascunzişuri ? I.ucrurile începeau să itiă intereseze.

— Da, procese izolate, încliise în sine, inliibate, capsulate ca
nişte focare de infecţie ale memoriei. Oceanul ie-a considerat drept
un model, un plan de construcţie al creierului nostru... ştii cît de
asemănătoare sînt structurile asimetrice c r o m o z o m i a l e cu cele a l e
legăturilor nucleidlce ale cerebrozidelor care constituie substratul
proceselor memoiiei... Plasma genetică este în definitiv o plasmă d e
m e m o r a r e . Iată de ce oceanul a detaşat din creierul nostru tocmai
aceste structuri, le-a descifrat, iar apoi... ştii doar ce-a fost apoi.
De ce a făcut însă toate astea ? N u , în nici un caz ca să ne distrugă.
b a c ă ar fi intenţionat-o, i-ar fi fost mai uşor. De altminteri, dispu-
nînd de o nelimitată libertate tehnologică, putea să facă orice, de
pildă să realizeze p r o p r i i l e noastre copii.
— V a să zică de ac^-ea te-ai speriat în aşa hal cînd m-ai văzut
p r i m a oară !
— Da... a recunoscut Snaut şi a adăugat : D e allfel poate a şi
fâcut-o. De unde ştii că sînt înti--adevăr bâtrînul Şobolan de
treabă, v e n i t aici acum doi ani... A - n c e p u t să rîdă încetişor, d e
parcă uimirea mea i-ar fi dat nu ştiu ce teribilă satisfacţie, dar a
contenit brusc. Nu, nu, a murmurat, şi aşa e prea destul... P o a t e
că există multe deosebiri, dar nu cunosc decît una : noi putem
fi ucişi.
— Ei însă nu ?
— N u te sfătuiesc să-ncerci. Este un spectacol îngrozitor.
— Chiar cu nimic nu merge ?
— N u ştiu. î n orice caz nu recurgînd la otravă, la cuţit sau la
ştreang...
— Dar un aruncător atomic ?
— Ai încerca ?
— N u . Totuşi dacă ştim că nu-i v o r b a de oameni...
— I n t r - u n anumit sens, sînt. D i n punct de v e d e r e subiectiv
aceşti „ o a s p e ţ i " sînt oameni. N u m a i că nu-şi dau de loc seama
de... originea lor. A i observat, probabil... 3
 — l>sigi.ir. Atunci ce se-nlîmplă cu ei ?
— Se regenerează de-a dreptul sub ochii' noştri, într-un ritm
extraordinar, într-un ritm imposibil. Şi din nou încep să se
comporte... ^
— Cum ?
— A i d o m a reprezentărilor noastre despre ei... acele înregistrări
ale memoriei prin care...
— Aşa e, am confirmat. N u observasem că unguentul d e pe
obrajii arşi îmi picura pe mîini. O a r e G i b a r i a n ştia...? m - a m p o ­
menit întrebînd. Ochii lui Snaut mă scrutau. O a r e ştia ceea ce
cunoaştem noi ?
— Ua. Aproape sigur.
— Ce te face să crezi asta ? Ţi-a spus ?
— N u . A m găsit însă la dînsul o carie...
— „ M i c u l A p o c r i f " ? ! am strigat, sărind de pe lor.
— Da. Dar de unde ştii tu despre asta ? s-a alarmat bruso
Snaut, aţintindu-şi p r i v i i e a pe faţa mea.
Am făcut cu capul un semn de negaţie.
— Fii liniştit ! a m spus. V e z i că sînt ars şi nu mă regenerez
de loc ? î n cabină era o scri.soare adresată mie.
— Ce spui ? ! O scrisoare ? Ce conţinea ?
— P r e a puţin. De fapt era o notiţă, nu o scrisoare. R e f e r i r i
bibliografice la ane.xa anuarului solarislic şi Ia „Apocrif"... Ce este
el de fapt ?
— E-o poveste veclie. Posibil să aibă v r e o legătură cu toate
astea. Ţine-1 !
Snaut a scos din buzunar şi mi-a înmînat un volumaş subţire,
îmbrăcat în piele şi ros pe la colţuri.
— Dar Sartorius..,? am întrebat, v î r î n d în buzunar cartea.
— Ce-i cu el ? î n t r - o astfel de situaţie fiecare face ce... poate.
Sartorius încearcă să fie normal, ceea ce la dînsul înseamnă i
oficial.
— Ei, nu mai zi !
— Chiar aşa. N e - a m a f l a ' o dală î m p i e u n ă într-o anumită
situaţie... nu contea/ă amănuntele... e suficient să-ţi spun că ne-au
rămas pentru opt inşi 500 k i l o g r a m e de oxigen. K î n d pe r î n d , am
părăsit îndeletnicirile cotidiene. Spre sfîrşit, umblam cu toţii
nebârbieriţi... el singurul se bărbierea, îşi cuiăţa încălţămintea.
Iată ce fel de om este. Fireşte, orice ar face d e ' acUm încolo ar
fi ipocrizie, teatru sau crimă.
— Crimă ?
— Să nu zicem crini;'). ' I ' r e b u i e să invoMităin pentru .-icest caz
un nou cuvînt, de piltlă, „divorţ reactiv". Sună mai b i n e ?
— Ai un umor grozav, am spus.
— Ai prefera să plîng ? P r o p u n e ceva.
— Ah, lasă-mă-n pace !
— Crede-mă : V o r b e s c .serios. Ţi-am împărtăşit cam tot ce
cunosc. A i v r e u n plan ?
— Ştii că eşti bine ! N - a m habar nici măcar ce voi face cînd..j
va reapărea... T r e b u i e să a p a i ă ? ,
— Mai curînd, da.
— D e fapt, pe unde pătrund aici de v r e m e ce staţia este î n ­
chisă ermetic. P o a t e chiurasa... ,
 Snaut a dat din cap în semn că nu.
— CJiiurasa e sigură. N u - m i pot imagina cum vin.,., dar cel
mai adesea p r i m i m „ o a s p e ţ i " după ce ne deşteptăm şi, în defi­
nitiv, din cînd în cînd lot trebuie să mai d o r m i m .
— Să căutăm un mod de a-i imobiliza...
— E eficace doar pentru scuitâ vreme.
S-a sculat. M - a m ridicat şi eu în picioare,
— Ascultă, Snaut.,. T u doreşti lichidarea staţiei, numai că vrei
ca iniţiativa să fie a mea...
A făcut un gest cu capul.
— Nu-i chiar aşa de simplu. Fireşte că oricînd putem fugi, fie
chiar pe sateloid, iar de acolo să lansăm un S.O.S. De bună seamă,
ne v o r socoti nebuni. V a urma un sanatoriu pe P ă m î n t pînă în
m o m e n t u l în care v o m fi nevoiţi să retractăm totul. Doar survin
cazuri de isterie colectivă în asemenea baze izolate... Şi poate
că nici ri-ai' fi cel mai rău deznodămînt... U n parc, linişte, camere
albe, plimbări în tovărăşia infirmierelor...
V o r b e a pe tonul cel mai serios, slînd cu m î i n i l e în buzunare,
cu p r i v i r i l e pierdute într-un colţ al camerei. Soarele roşu dis­
păruse deja la orizont, iar v a l u r i l e zimţuite se contopeau cu un
pustiu ultramarin. Cerul ardea. Deasupra acestui peisaj bicolor,
negrăit de sumbru, pluteau nori tiviţi în violet.
— A ş a d a r v r e i s-o ştergi ? Sau nu, încă nu ?
A zîmbit.
— N e d o m o l i t cuceritor sideral... n-ai gustat încă din toate.
A l t m i n t e r i n-ai insista. N i c i nu e v o r b a de faptul dacă aş dori sau
nu, ci doar dacă este pcsibil ceva...
— Ce să fie posibil ?
*— T o c m a i asta n-o ştiu.
— P r i n u r m a r e r ă m î n e m aici ? Crezi că se va găsi un mijloc ?
M-a p r i v i t îndelung. Faţa-i brăzdată de zbîrcituri era trasă,
iar pielea i se cojea.
•— Cine ştie, poate merită, a spus, în sfîrşit. Altfel nu vom
afla nimic! despre el şi poate că nici despre noi...
S-a întors, şi-a adunat hîrtiile şi a ieşit. A m vrut să-1 opresc,
dar, deschizînci gura, n-am rostit nici un cuvînt. N u era nimio
de făcut ţ nu-mi rămînea decît să aştept. M - a m apropiat de fe-.
reastră, căutînd din ochi oceanul negru-sîngeriu... M i - a trecut
p r i n minte că m-aş putea închide într-o rachetă a staţiei, dar
nu m - a m gîndit la asta în mod serios j prea era naivă i d e e a :
m a i d e v r e m e sau mai l î r z i u tot ar fi trebuit să ies. M - a m aşezat
lîngă fereastră şi ain scos volum.aşul pe care mi-1 dăduse Snaut.
V ă p ă i l e crepusculului ce umpluseră întreaga încăpere mi-au î m ­
purpurat paginile. Era o culegere întocmită- de un o a r e c a i e Otto
R a v i n z e r , licenţiat în filozofie, şi cuprindea articole şi lucrări de
o v a l o a r e problematică. O r i c e ştiinţă a fost întotdeauna î n t o v ă ­
răşită de o pseudonştiiiiţă, ciudată d e f o r m a r e a unor m i n ţ i sui-
generis i astronomia îşi găseşte o i m a g i n e strîmbă în astrologie,
c h i m i a a dat cîndva alchimia. Este de înţeles că naşterea sola-
risticii a fost însoţită de o adevărată e x p l o z i e a unor bizare p r o ­
duse intelectuale 5 antologia lui R a v i n z e r era plină de o asemenea
hrană spirituală, deşi — trebuie să adaug în m o d loial — autorul
antologiei îşi e x p r i m a în introducere r e z e r v a faţă de conţinutul
cărţii. I n schimb, ol consideră pe bună dreptate că o astfel de
culegere poate constitui un preţios document al timpului a l î t
pentru istorici, cît şi pentru psihologii ştiinţei.
R a p o r l u l - B c r t o n (alcătuit din c î l e v a p ă r ţ i ) ocupă în carte un
loc însemnat. P r i m a parte este o copie foarte laconică a jurnalu­
lui său d e bord.
începînd de la ora 14 pînă la 17,20, timpul local al expediţiei,
propoziţiunile sînt succinte şi negative.
„ A l t i t u d i n i de 1000, 1 200 sau 800 de metri. N u se observă
nimic. Oceanitl pustiu (Asemenea notaţii apăreau de mai multe ori).
L a 16,40 : se ridică o ceaţă roşie.' V i z i b i l i t a t e a 700 de metri.
Oceanul pustiu.
L a 17,00 : ceaţa so îndesps.c, linişte, vizibilitatea 400 m, cu
ferestre. Cobor la 200.
L a 17.20 : mă aflu în ceaţă. .Altitudinea 200 m. Vizibilitatea
20—40 m. Linişte. U r c la 400.
L a 17,45 : altitudinea 500. Ceaţa se întinde pînă la orizont. Ceala
este spartă de nişte cratere în formă de pîlnie prin care se stră­
vede .suprafaţa oceanului. I n aceste pîlnii se întîmplă ceva. î n c e r c
să pătrund într-una dintre ele.
L a 17,52 ; v ă d un fel de v î r t e j care aruncă o spumă galbenă.
Sînt înconjurat de peretele de ceaţă. A l t i t u d i n e a 100, cobor la 20."
Cu aceasta se încheie notele aflate în jurnahil de bord. Conti­
nuarea a.şa-numitului raport constituie un extras din istoria bolii
lui Berton sau, mai e x a c t v o r b i n d , textul declaraţiei dictate de
astronaut şi întrerupte de întrebările m e m b r i l o r coiuisiei.
„Berton: C î n d am coborît la 30 metri, menţinerea î n ă l ţ i m i i a
d e v e n i t dificilă, fiindcă în acel spaţiu conic, lipsit de ceaţă, d o m ­
neau v î n t u r i puternice. A trebuit ,să trec la comanda manuală şi
de aceea un anumit t i m p — poate 10 sau 15 minute — n-am p r i v i t
în afara cabinei ; ca urmare, am reintrat din greşeală în ceaţă. A i n
fost mînat spre ea de o rafală puternică. N u era o ceaţă obişnuită.
mai curînd o suspensie, pare-se coloidală, căci mi-a acoperit par­
brizul. Curăţirea hii mi-a dat destulă bătaie de cap : suspensia era
foarte lipicioasă. î n t r e t i m p , turaţiile elicei mi s-au redus cu mai
bine de 30»/o din cauza rezistenţei pe care o provoca aşa-zisa
ceaţă ; astfel am începiit să pierd din înălţime. Intrucît m ă aflam
foarte jos şi-mi era teamă că voi capota, am apăsat cu putere
ambreiajul. Maşina îşi pă.stra altitudinea, dar nu urca. M a i a v e a m
patru proiectile-rachetă de accelerare. N u le-am folosit, g î n d i n -
du-mă să l e păstrez pentru eventualitatea că situaţia se va î n r ă u ­
tăţi. L a rotaţia m a x i m ă a motorului a apărut o v i b r a ţ i e intensă ;
mi-am dat seama cu elicea se împotmoleşte în ciudata emulsie ,
indicatorul de solicitare continua să se menţină la zero. Soarele a
rămas nevăzut din clipa in care pătrunsesem în ceaţă, dar în d i ­
recţia lui aceasta iriza roşu. Mă roteam mereu în nădejdea că pînă
la urmă voi reuşi să ies într-un luminiş, ceea ce î n t r - a d e v ă r am
izbutit după vreo jumătate de oră. A m pătruns într-un spaţiu liber,
ca un circ, cu un diametru de cîteva sute de metri. M a r g i n i l e lui
erau tivite de ceaţa care clocotea intens de parcă ar fi fost agitată
de puternici curenţi de convecţie. De aceea, mă străduiam să
rămîri pe cît posibil în mijlocul « f e r e s t r e i » , unde atmosfera era
calmă. A m constatat atunci o modificare i v a l u r i l e se potoliseră
a p i o a p c cu ţolul, iar slraUil superficial al llchiduUii din care este
compus oceanul s-a mai l i m p e z i i ; pe alocuri era încă adumbrit,
dar petele au dispărut treptat, şi în curînd a devenit alît d e clar
încît puteam v e d e a la o adîncime de cîţiva metri. A m observat
cum se strîngea acolo un fel de zgură galbenă, care uica în j e r b e
subţiri verticale, iar cînd ajungea la suprafaţă se făcea lucioasă
ca sticla, începea să bolborosească, să spumege, iar apoi se întărea,
d e v e n i n d asemănătoare cu un foarte dens sirop de zahăr. Această
zgură lichidă se aduna în noduri groase, se înălţa deasupra oceanu­
lui, crea p r o e m i n e n ţ e asemănătoare conopidei şi lua treptat diferite
f o r m e . A m fost împins către peretele de ceaţă. M i - a u trebuit, aşa­
dar, cîteva minute ca să mă î m p o t r i v e s c d e r i v e i , accelerînd rota­
ţiile elicei şi m a n e v r î n d profundorul, iar cînd a m reuşit din nou să
privesc în afară a m zărit sub avion ceva ce aducea cu o grădină.
Da, o grădină. V e d e a m copacii pitici şi gardurile vii Şi chiar aleile
iluzorii. T o a t e erau alcătuite din acea substanţă care se şi întărise
ca un ghips galben ; cam aşa arăta. Suprafaţa îi strălucea intens.
A m coborît cît mi-a fost cu putinţă ca să observ amănunţit totul.
întrebare ; Copacii şi alte plante pe care le-ai observat aveau
frunze ?
Răspunsul lui Herton ; Nu. V i z i u n e a mea avea doar forma g e n e ­
rală a unei grădini, era ca un m o d e l al ei. Da ! M o d e l . A ş a arăta.
U n model, dar cred că de m ă r i m e naturală. După cîteva clipe a
început să crape şi să se frîngă, iar prin fisurile negre ca smoala
a erupt o m î z g ă densă care se închega treptat. T o t u l a dat în
clocot, s-a acoperit de spumă şi nimic n-am mai văzut în afara
ei. M - a m pomenit împresurat de ceaţa năpădită de pretutindeni.
A m mărit Heci turaţia şi a m urcat la 300 de metri.
întrebare : Eşti pe deplin sigur că ceea ce ai văzut amintea o
g i ă d i n ă şi nu altceva ?
Răspunsul lui Berton: Da. Deoarece a m sesizat d i v e r s e a m ă ­
nunte ; îmi amintesc, de pildă, că într-un loc stăteau înşirate nişte
obiecte ciudate. M a i tîrziu mi-a trecut prin cap că ar fi putut să
fie o stupină.
întrebare : Nu-i aşa că abia mai tîrziu ţi-a trecut prin cap şi nu
chiar în acea clipă ?
Răspunsul lui Berton : N u . T o a t e aceste obiecte erau ca din
ghips şi am remarcat şi alte lucruri.
întrebare : C e lucruri ?
Răspunsul lui Berton: N u pot preciza, deoarece n-am avut
timpul să le privesc cu atenţie. M i s-a părut că în vecinătatea
unor boschete se aflau c î t e v a unelte, aidoma unor mici maşini de
grădinărit. Dar nu sînt sigur de asta ! I n schimb, de celălalt
amănunt — da.
întrebare : N u te-ai gîndit că poate fi o halucinaţie ?
Răspunsul lui Berton: N u . M ă g î n d e a m la o fata morgana, dar
nu la o halucinaţie, fiindcă m ă simţeam bine şi fiindcă niciodată
nu mai văzusem în v i a ţ a mea ceva asemănător. Cînd a m urcat
la 300 de metri, ceaţa de sub m i n e era destrămată din loc în loc,
iar golurile ei aduceau cu acelea ale « s c h w e i z e r u l u i » - ; prin unele
întrezăream oceanul ondulînd, iar în altele clocotea ceva. A m cobo­
rît într-un asemenea spaţiu, iar la 40 de metri a m văzut că sub
iMvelnl oceanului, la o adincinie foarte mică, există un melcrei,
ca zidul unei m a r i c l ă d u i ; strălucea intens printre talazuri şl avea
o scrie de deschideri ce aduceau a ferestre, ba chiar m i s a părut
că în dreptul unora se mişcă ceva. D e acest ultim amănunt nu sînC
prea si.gur. P e r e t e l e a început să se ridice încet şi să se desprindă
din valuri. D e pe el se scurgea în cascade zgura lichidă şi nişte
mucilagii cu o structură fibroasă. Deodată zidul s-a despicat în
două şi s-a surpat atît de repede în adîna încît mi-a dispărut
aproape instantaneu de sub ochi. A m urcat din nou şi zburam
acum deasupra cetii, atingînd-o cu trenul de a l e r i z a j . S-a i v i t un
alt crater pustiu. Era poate de cîteva ori mai m a r e decît p r i m u l .
î n c ă de departe a m observat un corp ce plutea j fiind deschis
la culoare, aproape alb, m-a făcut să cred că este scafandrul lui
Fechner, mai ales că forma lui amintea de un om. A m cotit brusa
aparatul, temîndu-mă că aş putea depăşi acel loc, iar apoi nu v o i
mai fi in stare să-1 reperez ; trunchiul acela se ridica uşor şi părea
că pluteşte sau că stă în valuri, cufundat pînă la înălţimea brîuluU
A m accelerat şi m-am lăsat atit de .ios încît am simţit că atcrizorul
se izbeşte de ceva moale,,, bănuiesc că de creasta unui val. O m u l
acela, da, era un om, n-avea p<' ' 1 afiindi-u.., şi totuşi se mişca,
întrebare : I-ai văzut faţa ?
Răspunsul lui Berton : Da.
întrebare : C i n e era ?
Răspunsul lui Berton : Un copil.
întrebare : Ce copil ? L-ai mai văzut vreodată ?
Răspunsul lui Berton : Nu, nicicKlată, în orice caz, nu-mi a m i n *
tesc. De altfel, de îndată ce m-am at^roptat — ne mai despărţeau
cîteva zeci de metri — mi-am dat seama că se întiniplă cu el un
lucru nefiresc.
întrebare : Ce vrei să spui ?
RăspiLîisul lui Berton : Am să vă răspund îndată. Mai întîi n-atn
sesizat ce este, pe urmă însă m - a m lămurit că era u m i l prea mare ;
uriaş ar fi prea puţin spus ; avea aproape patru metri. î m i aduo
perfect de bine aminte că în momentul în care am lovit cu trenul
de aterizaj valul, faţa acelui copil venea puţin mai sus de a unea ;
deşi şedeam în cabină, tot trebuia sa mă aflu la v r e o trei m e t r i
deasupra oceanului,
întrebare: Dacă era atît de mare, de uiule ai dedus că este
un copil ? ^
Răspunsul lui Berton : Fiindcă era un co()il foarte mic.
întrebare: Berton, nu consideri că răspunsul tău este n e l o g i c ?
Răspunsul lui Berton : Nu, cituşi de puţin. Fiindcă îi v ă z u s e m
chipul. De altfel, proporţiile corpului erau de copil. M i se părea
că este aproape.,, un sugar. Ba nu. exagerez. A v e a poate doi sau
trei ani. P ă r u l îi era negru, iar ochii albaştii, imenşi. Şi era gol
goluţ, ca un nou-născut. Era ud sau mai curînd lunecos, căci pielea
îi strălucea. Această privelişte m-a impresionat din cale afară. N u
mai credeam în nici o fata morgana ; prea amănunţit v ă z u s e m
totul. ,Se înălţa şi cobora odată cu valul, dar avea şi o mişcare
proprie. Era de-a dreptul dezgustător 1
întrebare ; D a r de ce ? C e făcea ?
Răspunsul lui Berton ; Aducea, cum sâ .spun... cu un e x p o n a t
de nmzeu, cu o păpuşă, dar cu o păpuşă v i e ; tot închidea şi des-*
' e h i d e a gura şi făcea diverse gesturi ce-ţi p i o d u r e a u repulsie. Ua»,
fiindcă nu erau mişcările lui ? '
Întrebare : C u m adică ?
Răspunsul lui Berton : Nu m-am apropiat de el la mai mult d e
cîţiva metri... mai exact poate pînă la douâ/eci. Dar v - a m spus
cît de uriaş era ; graţie acestui fapt i-am v ă z u l cu toată c l a r i l a l e a »

Ochii îi străluceau şi ar fi dat impresia unui copil viu dacă n-ar fi

fost acele mişcări parcă m m u i l e de altcineva... parcă altcineva
le-ar fi exeisat...
întrebare : Caută să e x p l i c i mai amănunţit ce înseamnă aceasta.
Răspunsul lui Berton : N u ştiu dacă voi reuşi. Era o impresie...
N u ştiu cum aş putea preciza..., dar mişcările lui mi se păreau ne­
naturale.
Întrebare I V r e i să afiriui, să zicem, că mîinile i se mişcau î n ­
tr-un fel în care nu se pot mişca m î i n i l e unui o m din cauza limi­
telor de m o b i l i t a t e a încheieturilor ?
Răspunsul lui Berton : Nu. N u asta. Ci numai că acele mişcări
n-aveau nici un rost. î n genere, orice mişcare semnifică ceva, ser­
v e ş t e la ceva...
 întrebare : Aşa c r e z i ? JMişiările unui sugar nu trebuie sâ î n ­
semne neapărat ceva.
Răspunsul lui Berton : Ştiu asta. Dar mişcările sugarului sînt
dezordonate, necoordonate, vagi. Acelea însă... ali, ştiu ! acelea
erau metodice. Se desfăşurau pe rînd, în grupuri şi în serii. C a şi
c u m cineva ar fi v r u t să cerceteze ce poate face un copil cu m î i n i l e
lui, ce poate face cu torsul şi cu gura. Cel mai bizar îi era însă
fala. P o a t e din cauză că faţa este cea mai expresivă, iar faţa lui
era... nu, nu ştiu să redau în cuvinte cele văzute. Era v i e , într-a-
dovăr de o m şi totuşi nu era omenească. In ce priveşte trăsăturile
şi ochii, era cît se poate de fidelă, chiar şi tenul, şi restul, nu însă
expresia, mimica.
Întrebare : Se crispa ? Ştii cum arată figura unui o m în m o -
ţhientele unei crize de epilepsie ?
Răspunsul lui Berton : Da. A m văzut... înţeleg. Era cu totul
altceva. Epilepsia se manifestă prin convulsii, p e cînd mişcările lui
e r a u fluente şi continue, armonioase sau, ca să zic aşa, melodice.
N u găseso un alt termen. Faţa, iată că revin la ea..., o faţă nu
p o a t e arăta astfel încît o jumătate să fie veselă, iar cealaltă tristă,
o parte a ei să fie ameninţătoare sau înfricoşată, iar cealaltă — v i c ­
torioasă ori ceva în genul acesta ; cu copilul însă lucrurile stăteau
iastfel. I n plus, atît gesturile, cît şi jocul mimicii lui se desfăşurau
cu o repeziciune extraordinară. A m rămas acolo un interval foarte
scurt, v r e o zece secunde, poate nici chiar atît...
Întrebare t Şi susţii că ai reuşit să v e z i totul într-un răstiitip atît
de scurt ? D e altfel de unde ştii cît a durat ? A i verificat pe ceas ?
Răspunsul lui Berton: N u . N - a m verificat, dar zbor de 16 ani.
I n profesiunea m e a trebuie să pot aprecia timpul cu o precizie de
secundă, ba chiar de fracţiuni de secundă... D o a r e vorba de
r e f l e x e ; sînt însuşiri absolut necesare, m a i ales la descindere. Un
pilot care nu este capabil, indiferent de î m p r e j u r ă r i , să sesizeze
dacă un f e n o m e n durează cinci secunde sau zece nu v a face nici­
odată prea multe parale. L a fel stau lucrurile şi cu capacitatea
observaţiei. O m u l învaţă ani de zile să surprindă lotul într-un
i^imp cît mai s c u r t
Întrebare : Şi asta-i tot ce-ai văzut ?
Răspunsul lui Berton: Nu. De celelalte amănunte însă nu-mi
niai aduc aminte cu aceeaşi precizie. Bănuiesc că impresiile erau
prea numeroase. A v e a m creierul parcă blocat. Ceaţa începuse să
se îndesească şi trebuia să urc din nou ; zic « t r e b u i a » , dar nu ţin
m i n t e cînd am făcut-o. Pentru p r i m a oară în viaţă aproape că a m
capotat. M î i n i l e îmi tremurau atît de tare încit nu mai puteam ţine
ca lumea comenzile. Cred că a m început să strig, chemam Baza,
deşi ştiam că nu stabilisem legătura.
întrebare : Al încercat să te întorci ?
Răspunsul lui Berton: N u , deoarece cînd a m ajuns în sfîrşit l a
altitudinea corespunzătoare m - a m gîndit că într-unui, dintre goluri
10
a
neputinţă.
totuşi
vaomitreia
ţenii, coborît
găsi
mi-am
aşa
oară
poate
gTca
îrndeasupra,
espus,
db
să
eu
pe
aipătrund
m
e Fechner.
n-ar
să
atunci.
adaug,
mfi-în
a exclus
mDcîte
îem
convins
lucru
iv cratere
r dau
esă
m e de
dau
seama
ce
căvaltfel
ose
nu
işi reuşi.
îde
n
că
v otcunoscut,
îim
Fechner.
asta
reuşi.
Dar
p l ă sună
cînd
atîtea
î mcDiăaeabsurd,
m
era
m
ciudă­
aceea
iieşit
cu
se
fdruso rău ji am vomitai in cailiiijiâ. Nu mai cuiioştpam o ase>»
S f n i e a s t a r e ; niciodată n-avusesem senzaţia de ereaţă.
tnlrebare : Kra cumva simpt(jmul unei intoxicaţii, Berton ?
Răsptmsul bd Berton: Posibil, nu ştiu. D a r ceea ce am văzut a
treia oară n-a fost o scornire a mea şi nici o consecinţă a into­
xicaţiei.
întrebare : C u m poţi şti asta ?
Răspunsul lui Berton: N u ora o halucinaţie... halucinaţia este
doar creată do propriul creier.
întrebare : K adevărat.
Răspunsul hii Berton: lată de ce n-a fost o inchipuire ; n i c i ­
odată nu v o i crede una ca asta.
întrebare : M a i bine .spune ce a fost...
Răspunsul lui Berton: In pretilabil trebuie să aflu cum v a fi
considerat ceea ce a m spus pînă acum.
întrebare : C e însemnătate are ?
Răspunsul lui Berton : Pentru mine, esenţială. A m relatat că a m
fost martorul unor fenomene extraoi-dinare. Dacă comisia va a d ­
mite că spusele m e l e .sînt v e r o s i m i l e măcar în p r o p o r ţ i e d e unu la
sută, astfel încît să fio iniţiate în acest sens cercetări ale oceanului,
atunci v o i spune totul. Dacă însă connsia v a conchide că tot ce-am
afirmat reprezintă numai nişte halucinaţii, nu v o i mai spune n i m i c ,
întrebare : D e ce ?
Răspunsul lui Berton : Deoarece fondul halucinaţiilor mele, o r i -
cît do profanatoare ar fi ele, e doar o chestiune a mea personală.
In schimb, fondul e x p e r i e n ţ e l o r mele pe Solaris a p a i ţ i n e tuturora.
întrebare : V a să zică refuzi să mai răspunzi cît timp o r g a n e l e
competente ale expediţiei nu vor lua hotărîrea c o r e s p u n z ă t o a r e ?
Căci înţelegi, pi-obabil, comisia n-aie competenţa să ia o hotărîre
imediată. ^
Răspunsul lui Berton: A.şa este."
Astfel se termina p r i m u l proces-verbal. M a i exista şi un frag^
nient din al doilea, încheiat cu 11 zile mai tîrziu.
„Preşedintele: ...luînd în consideraţie toate acestea, comisia,
alcătuită din trei tnedici, trei biologi, un fizician, un inginer m e ­
canic şi adjunctul conducătorului e x p e d i ţ i e i , a ajuns la concluzia
că î n t î m p l ă r i l e relatate de Berton constituie conţinutul unui c o m ­
plex halucinatoriu, e v o l u î n d sub influenţa intoxicaţiei cauzate d e
atmosfera planetei ; halucinaţiile lui Berton .s-au manifestat cu
fenomene d e ameţeală însoţite de excitarea zonelor asociative a l e
scoarţei cerebrale. Aşadar, în realitate, acestor e v e n i m e n t e nu le-a
corespuns nimic sau aproape nimic.
Berton: Iertaţi-mă. Ce înseamnă -«nimic sau aproape n i m i c » ?
( e este acel « a p r o a p e n i m i c » ? Cît este el de m a r e ?
Preşedintele : încă n-am sfîrşit. S-a încheiat un proces-verbal
aparte pentru votul separat al doctorului în fizică A r c h i b a l d M e s -
senger, care a declarat că, după opinia sa, e v e n i m e n t e l e prezentate
de Berton puteau să se fi întîmplat realmente şi că merită o cercei
tare atentă. Asta-i totul. M
Berton: R e p e t întrebarea pe care a m pus-o. ^
Preşedintele! P r o b l e m a este simplă, Berton. « A p r o a p e n i m i c *
înseanmă că anumite fenomene reale ţi-ar fi putut declanşa halu^
11
 clnaţiile. C W a r oinul cel mai n o r m a l poate în timpul unei nopţi
vijelioase să ia un copac drept o siluetă umană, cu atît mai mult
se poate înşela p e o planetă străină un observator a cărui m i n t e
ISO găseşte sub influenţa unei otrăvi. T o a t e astea nu-ţi aduc nici un
jprejudiciu, Berton. C e hotărîre iei în c o n s e c i n ţ ă ?
BerLoni A ş vrea, în primul rî.nd, să aflu care sînt urmările
• voiului separat al doctorului Messenger ?
Preşedintele i Practic, nici una. Ceea ce înseamnă că nu vor
jf i iniţiate cercelări...
Berton t D a r discuţia noastră este notată în procesul-verbal ?
Preşedintele : Da.
, Berton i Dacă aşa stau lucrurile aş spune atunci că, după c o n -
Vingei-ea mea, nu mie mi-a adus comisia un prejudiciu — eu nu
contez aici —, ci spiritului acestei expediţii. C o n f o r m celor declarate
p r i m a oară, nu v o i mai răspunde la alte întrebări.
Preşedintele : Asta-i tot ce ai de spus ?
Berton ; Da. Dar aş v r e a să mă-ntîlnesc cu doctorul Messenger.
^Este posibil ?
Preşedintele : Fireşte."
1-
A s t f e l se încheie şi al doilea proces-verbal. In subsolul paginii
era inserată cu litere mărunte o notă în care se arăta că doctorul
Messenger a avut a doua zi o discuite intimă de v r e o trei ore cu
Berton, după care s-a adresat Consiliului expediţiei, cerîndu-i din
nou să iniţieze cercetările cerute de pilot. El afirma că în favoarea
acestora pledează datele suplimentare pe care 1 le-a împărtăşit
Berton, dar pe c a i e le v a putea face publice abia după ce C o n ­
siliul va lua o decizie pozitivă. Consiliul, reprezentat de Shanna-
han, T i m o l i s şi T r a h i e r , a dat însă o rezoluţie negativă, după
kCare chestiunea a fost cla.sată.
I Cartea mai conţinea fotografia paginii unei scrisori găsite în
documentele postume ale lui Messenger. Era probabil o ciornă ;
Ravinzer n-a reuşit să constate dacă acea scrisoare fusese expe­
diată, nici dacă ea a avut v r e o consecinţă.
„...prostia lui piramidală", începea textul. „De teamă pentru
autoritatea sa, consiliul, v o r b i n d mai concret : Sliannahan şi Ti­
m o l i s (fiindcă opinia lui T r a h i e r nu este luată în seamă), mi-a
respins cererea. M ă adresez acum direct institutului, dar înţeleg
că nu e decît un protest neoperant. Deoarece m i - a m dat cuvîntul,
nu-ţi pot împărtăşi cele spuse de Berton.
H o t ă r î r e a consiliului a fost influenţată în mod e v i d e n t de faptul
că autorul revelatoarelor declaraţii era un o m fără nici un fel de
grad ştiinţific, deşi nu puţini sint cercetătorii care l-ar putea
invidia pe acest pilot pentru luciditatea minţii lui şi pentru ta­
12observator. T e rog să-mi transmiţi cu p r i m a
lentul său de poştă
următoarele date :
1) biografia lui Fechner cu indicarea copilăriei lui :
2) tot ce ştii despre familia şi p r o b l e m e l e lui f a m i l i a l e ; se
ştii,
soarelui
pare3)
Adupă
ş că
topografia
dori
aroşu
unlăsat
să-ţi
t iam p
apărut
orfan
localităţii
mai
de laun
spun
oplecarea
pată,
copil
în cecare
care
mic
cred
lui ;aFechner
prin
despre
crescut
radiaţia
şi
toate
Fechner.
Carucci,
eiastea.
corpusculară
în Pcentrul
recum
 a făcut imposibilă legătura raciio ; potri'.it datelor sateloiduluf,
perturbaţia s-a manifestat în special în emislera sudică, adică
acolo unde se afla Baza noastră. Fechner şi Carucci s-au înde-
părlat cel mai mult de Bază, in comparaţie cu toate celelalte
giupe de cercetare.
Jn plus, în tot decursul şederii pe planetă, n-am mai observat
o ceaţă atît de densă şi atît de persistentă în condiţiile unui calm
deplin cum a fost ceaţa din ziua catasli-ofei.
Consider că ceea ce a văzut Berton făcea parte din «operaţia
o m u l » , înlieprin.să de monstrul gelatinos. Sursa reală a tuturor
formaţiilor observate de Berton era Fechner, creierul său supus
unei analize psihice, pentru noi ininteligibile ; pesemne, oceanul
a reprodus e x p e r i m e n t a l , a reconstituit unele urme ale memoriei
(probabil cele mai persistente).
Ştiu că asta sună cam fantastic, ştiu că pot greşi. T e rog, p r i n
urmare, să mă a.juţi ; mă aflu în prezent pe A l a r i c şi acolo îţi v o i
aştepta răspunsul.
A l tău A."
De-abia mai puteam citi, alît de mult se însera.se, cartea din
mîna mea devenise fumuiie, ca amurgul ; în cele din urmă, l i l e -
i-ele mi s-au şters din fata o d i i l o r ; partea neimprinială a paginii
dovedea că am ajuns la capătul acestei istorii pe care, în lumina
propriilor mele experienţe, o consideram ca fiind foarte verosi­
milă. M-am întors spre fereastră. M a i pîlpîia în ea un v i o l e t p r o ­
fund : dt^asupra orizontului mai sirăluceau cîţiva nori, asemănă­
tori tăciunilor ce se sting. Oceanul era invizibil : se cufundase în
noapte. A u z e a m foşnetul slab al fîşiilor de hîrtie puse deasupra
ventilatoarelor. A e r u l , mirosind uşor a ozon, era cald şi nemişcat.
O linişte absolută umplea întreaga staţie. M - a m gîndit că hotă­
rîrea noastră de a rămîne n-avea în ea nimic eroic. Perioada
aventurilor planetare, a expediţiilor îndrăzneţe, a dispariţiilor
cumplite — cum a fost aceea a lui Fechner, prima jertfă a ocea­
nului — se sfîrşise de mult. A p r o a p e că nici nu mă mai inlere.sa
cine este „oaspetele" lui Snaut sau acela al lui Sartorius. N u va
trece multă v r e m e , mi-am spus. si v o m înceta să ne ruşinăm de
noi şi să ne izolăm. Dacă nu v o m putea scăpa de „oaspeţi", ne
v o m obişnui şi v o m începe să convieţuim cu ei, iar dacă Atitonil
lor le va modifica regulile de joc. ne v o m adapta celor noi, deşi
un anumit timp ne v o m zbate, ne v o m î m p o t r i v i , sau poate că
unul sau altul dintre noi chiar se va sinucide, dar şi această
nouă stare va ajunge pînă la sfîrşit la un echilibru, încăperea
era învăluită de un întuneric tot mai asemănător celui terestru,-
Numai contururile lavaboului şi ale oglinzii se mai străvedeau
albind, Sculîiulu-mă, a m găsit pe pipăite pachetul cu Vată de pe
policioară, mi-am spălat cu un tampon umezit faţa şi m-am
culcat în pat, întinzîndu-mă pe spate. Undeva, deasupra mea,
aidoma
,solarisean
în
cuprins
nicăieri, fîlfîirii
13 adîncul
şită
cum unui
cuO fluture
amăventilatorului.
de
atîrna
speriase
şideşertului
beznă.
aproape
deasupra-mi,
ocă
N
lucoare
de
seară
uam de
dincolo
mai vnoapte,
zîmbit.
proiectîndu-se
înainte
abia
e dde
e aN ug-ese
bănuită,
m imauzea
întinderea
ma
nici .mai
peM asuflarea
fereastra.
strecurată
perete
i -era
pustie
m teamă.
adus
sau nedeslu­
aTotul
parcă
spaţiului
departe,
aminte
N u -era
m
dei
!uai era leamă de nimic. Mi-ain dus braţui la înălţimea ochilor.
Cadranul ceasului era luminat do cununa fo.sEorescentă a cifrelor.
I>upă o oră trebuia să răsară soarele albastru. M ă bucuram de
întunericul în care eram .scufundat, respiram adînc, golit şi e l i ­
berat de orice gînduri.
L a un moment dat, mişcîndu-mă, am. simţit lîngă şold carcasa
magnetofonului. A h , da, Gibarian, glasul său înregistrat pe b o ­
bine... N - a v e a m cîtuşi de puţin intenţia să-i mai resuscit trecutul,
ascultîndu-l, de altfel singurul lucru pe care l-aş mai fi putut
face pentru el.
A m scos din buzunar magnetofonul ca să-1 ascund sub pat.
Atunci ara auzit un foşnet şi scîrţîitul slab al uşii care se des­
chidea.
— Kris...? a m distins un glas stins, aproape de şoaptă. Eşti
aici, K r i s ? Ce întuneric e !
— Nu-i nimic, a m spus. Nu-ţi fie teamă. V i n o aici !

CONSFĂTUIREA
s t ă t e a m culcat cu ochii în sus, cu fruntea ei pe umăr, fără să
mă gîndesc la nimic. Noaptea ce umplea încăperea s-a populat.
A u z e a m paşi. P e r e ţ i i se făceau nevăzuţi. C e v a se înălţa deasu­
pra mea, tot mai sus, tot mai sus, fără limită. Învăluit, pătruns,
fără să fi fost atins, a m rămas nemişcat în beznă, l i simţeam cu
acuitate transparenţa de parcă ar fi devenit un alt văzduh. F o a r t e
departe se auzeau bătăile inimii. M i ^ m concentrat întreaga aten­
ţie, rămăşiţele de putere, în aşteptarea agoniei ; nu venea. D e v e ­
neam doar mai mic, iar cerul invizibil, zările i n v i z i b i l e , spaţiul
amorf, lipsit de nori, de stele, dilatîndu-se, luînd dimensiuni
e n o r m e , făceau din mine centrul lor. î n c e r c a m să mă tîrăsc pe
ceea ce e r a m culcat, dar sub mine nu se mai afla nimic şi î n ­
tunericul nu-mi mai ascundea nimic. M i - a m strîns pumnii şi m i - a m ,
acoperit cu ei faţa. N - o mai aveam. Degetele-mi trecuseră prins
ea, a m v r u t să strig, să urlu...
C a m e r a devenise sur-albăstrie. Aparatura, rafturile, colţurile
pereţilor păreau conturate prin întretăierea unor pete mari, mate,;
fără culoare. I n spatele ferestrei se întrevedea un alb luminos,;
opalescent. T r u p u l îmi era leoarcă de transpiraţie. A m p r i v i t î n t r - o ;
parte, H a r e y se uita la mine. '
— Ţ i - a amorţit umărul ?
— C e spui ?
Şi-a ridicat capul. Ochii îi erau de aceeaşi culoare ca şi încă­
perea, cenuşii, luminoşi între genele negre. A m simţit căldura
şoaptei ei, înainte d e a î n ţ e l e g e cuvintele.
— N u . Şi totuşi...
I - a m pus mîna pe braţ. A t i n g e r e a mă furnica. A m îmbrăţişat-o
uşurel şi cu cealaltă mînă.
— A i avut un v i s urît.
— V i s ? Da, a m visat. D a r tu n-ai dormit ?
— N u ştiu. P o a t e că nu. N u mi-e somn. Dar dormi mai d e ­
parte ! D e ce14
mă priveşti aşa ?
 A m închis ochii. .Simţeam bătaia măruntă şi ritmică a inimii
ei, acolo unde bătea mai lent inima mea. Un manechin, m - a m
gîndit. Dar nu mă mira nimic, nici cliiar propria-mi indiferenţă.
T e a m a şi disperarea rămăseseră în urma mea. E r a m absent, o, atît
de ab.sent n-am mai fost niciodată. I - a m atins cu buzele gîtul,
apoi a m coborît spre mica adîncitură netedă ca lăuntrul unei
scoici, ce se naşte între umăr şi gît. .Şi acolo îi • zvîcnea pulsul.
)VI-am înălţat într-un cot. Nicăieri nu zăream vreun semn al
zorilor ; o dungă de un albastru electric incendia orizontul, cea
dintîi rază a izbucnit în cameră, ca o salvă ; totul a prins a
scînteia de irizări, curcubeele s-au fi-înt în oglindă, pe clanţe, pe
ţ e v i l e nichelate ; lumina izbea orice suprafaţă întîlnită, de parcă
ar fi vrut să dezlănţuie, să arunce în aer strimta încăpere. N u
mai era chip să priveşti, m - a m întors. P u p i l e l e lui H a r e y se
îngustaseră. Irisurile ei cenuşii .s-au înălţat spre faţa mea.
— S-o fi făcut ziuă ? m-a într-ebat cu glas vătuit.
.Starea ei aducea pe jumătate a somn, pe jumătate a veglie.
— Iubito, aşa este aici întotdeauna.
— D a r noi ?
— Ce-i cu noi ?
— IVIult t i m p v o m mai .sta aici ?
î m i v e n e a să rid, dar vuietul vag ce mi-a ieşi) din piept nu
mai semăna cu rîsul.
— Cred că încă destul. N u vrei ?
P l e o a p e l e - i erau neclintite ; mă p r i v e a cu atenţie. O a r e clipea ?
N u e r a m sigur. A tras pledul, şi pe umărul ei am distins micul
semn, triunghiular, cu o nuanţă trandafirie.
— D e ce te uiţi aşa la m i n e ?
— Fiindcă eşti frumoasă.
A z î m b i t ; dar nu er-a decît o amabilitate, mulţnni.irca pentru
complimentul primit. ».
— A ş a să f i e ? P r i v i r e a ta însă parcă... par'cfl...
— P a r c ă ce ?
— Parcă ar scormoni...
— C e tot scorneşti !
— Nu. A m impresia că te-ntrebi c e se-ntîmplă cu mine sau ce
ţi-am tăimrit...
— Da de unde !
— Dacă negi atît de hotărît, atunci e sigur. Dar fie cum vrei.
îndărătul g e a m u r i l o r s-au aprins văpăi albastre, livide. A c o p e r i n -
du-mi cu mîna ochii, m i - a m căutat ochelarii. Se aflau pe masă.
l-am luat, apoi, îngenvinchind pe pat lîngă H a r e y , i-am pus la
oclii şi i-am obser-vat Imaginea în oglindă. Aştepta ceva. Cînd
m - a m culcat din nou alături de ea mi-a zîmbit.
— Dar mie ?
Am înţeles bru.sc.
— Ochelari ?
M - a m sculat şi am început să cotrobaie.sc prin sertare, pc
15
măsuţa de sub fereastră. A m găsit două perechi, dar a m b e l e erau
de un f o r m a t prea mare ; i l e - a m întins. I-a încercat şi pe unii
şi pe ceilalţi ; îi cădeau pe vîrful nasului.
 Jaluzelele au coborît cu un scrîşnet prelung. T i m p de o clipă,
înăuntrul staţiei, care aidoma unei broaşte ţestoase s-a ascuns în
carapacea ei, a domnit întunericul. I-am scos pe dibuite ochelarii
şi, î m p r e u n ă cu ai mei, i-am pus la picioarele patului.
— C e v o m face ? a întrebat.
— C e e a ce se face noaptea : v o m d o r m i .
— Kris!
— Ce-i ?
— Să nu-ţi fac un nou bandaj ?
— N u , nu-i n e v o i e . Nu-i nevoie... dragă.
Rostind acest u l t i m cuvînt, eu însumi nu m i - a m dat seama
dacă mă prefac, şi deodată în întuneric i-am cuprins orbeşte spa­
tele ei subţiratic şi, simţindu-i tremurul, am crezut în ea. D e
altfel, nu ştiu cum să spun... a m avut brusc impresia că eu sînt
cel ce minte şi nu H a r e y , căci ea rămînea fidelă sieşi. P e urmă
a m mai aţipit de cîteva ori, dar mereu mă trezea din somnolenţă
un spasm, după care inima îmi bătea să se spargă, pentru ca
apoi, treptat, să mi se liniştească. Istovit de moarte, o stringeam pe
H a r e y lîngă trupul meu. Ea-mi atingea obrazul, fruntea, cerce-
tînd îngrijorată dacă n-am cumva febră. A c e a s t a era Harey. A l t a
mai adevărată nici nu putea exista.
După acest gînd, ceva s-a schimbat în mine. A m încetat să
mai lupt. A p r o a p e că m-am prăvălit în somn.
M - a m trezit la o m î n g î i e r e delicată. Fruntea îmi era cuprinsă
de o răcoare plăcută. Stăteam culcat cu faţa acov)erită de c e v a
umed şi moale, care deodată s-a ridicat uşor. A m văzut-o pe H a r e y
aplecată asupra-mi. Cu ambele mîini storcea un bandaj, ale cărui
picături se prelingeau într-o tăviţă de porţelan. A l ă t u r i se afla
o sticlă cu un liclîid î m p o t r i v a arsurilor. M i - a zîmbit.
— D a r ştii să dormi... mi-a spus aplicînd pe cealaltă faţă
bandajul. T e doare ?
— Nu.
A m căutat să-mi mişc pielea frunţii. î n t r - a d e v ă r , arsurile nu
mă mai supărau. Şezînd pe marginea patului, H a r e y îşi puse.se
pe umeri un halat de baie bărbătesc, alb, cu dungi portocalii ;
părul negru i se revărsase peste guler, îşi suflecase m î n e c i l e mai
sus de coate, ca să n-o deranjeze. Simţeam o f o a m e de-a dreptul
chinuitoare. D e aproape douăzeci de ore nu pusesem nimic în
gură. V ă z î n d că H a r e y a terminat cu îngrijirea feţei mele, m - a m
.sculat. Ochii mi-au căzut deodată pe două rochii albe, cu totul
identice, cu nasturi roşii — pe cea dintîi o dezbrăcase H a r e y cu
ajutorul meu ; pe cea de-a doua, în care venise ieri, şi-o scosese
singură, lârgindu~i cu foarfecă decolteul. Spunea că, probabil, i
se bloca.se fermoarul.
Aceste două rochii identice m i se păreau lucrul cel mai teribil
din cîte trăisem pînă atunci. Harey punea în ordine dulăpiorul
cu medicamente. M - a m întors pe furiş cu spatele spre dînsa şi
m i - a m muşcat pînă la sînge pumnul. P r i v i n d mereu la c e l e două
rochii sau mai curînd la una şi aceeaşi, în două e x e m p l a r e , a m
început să mă retrag spre uşă. A p a curgea încontinuu din robinet,
clipocind, a m deschis încet uşa, m - a m furiaş pe coridor şi a m î n ­
chis-o în urmă, tiptil. A u z e a m şiroitUl slab al apei şi zăngănitul

16 .
unor sticle. Deodată toate aceste zgomote au contenit. P e coridor
ardeau tuburile de sub tavan, o pată difuză de lumină cădea pe
suprafaţa uşii, înaintea căreia aşteptam cu dinţii încleştaţi. Ţ i ­
n e a m strîns clanţa, deşi nu mă crezusem în stare s-o ţin. O zmuci-
tură puternică aproape că mi-a smuls-o din mîini, dar uşa nu s-a
deschis, doar s-a zguduit şi a prins să pîrîie îngrozitor. î n m ă r ­
murit, a m dat drumul clanţei şi m-am tras îndărăt. Cu uşa aceea
se petrecea ceva de necrezut. P l a c a ei de plastic se curbase ca şi
cum ar fi fost presată dinspre partea mea în adîncul camerei.
L a c u l 1 se desprindea în solzi mărunţi, dezgolind oţelul canatului,
care se îndoia tot mai mult. Deodată am înţeles : în loc să î m p i n g ă
uşa, care se deschidea spre coridor, H a r e y încerca s-o deschidă,
t r ă g î n d - o spre ea. R e f l e x u l luminii s-a arcuit pe plasticul alb ca
într-o oglindă concavă, s-a auzit un scrîşnet intens, şi placa
m o n o l i t , solicitată la limită, a crăpat. In acelaşi t i m p clanţa, ruptă
din montură, a căzut înăuntrul camerei fn orificiu au apărut i m e ­
diat două mîini însîngerate, care, lă.sînd dîre roşii pe plastic, tră­
geau mai departe. Uşa s-a frînt în două, atîrnînd oblic în bala­
m a l e , şi o fiinţă aproape stacojie, cu o figură cadaverică, mi s-a
aruncat la piept, înnecîndu-se de plîns.
Dacă n-aş fi fost paralizat de această privelişte, desigur că
aş fi încercat s-o iau la goană. Harey respira convulsiv, l o v i n -
du-şi fruntea de umărul meu, iar părul îi flutura zbuciumat, în
clipa în care am cuprins-o, am simţit că-mi lunecă din braţe. A m
readus-o în cabină, strecurîndu-mă pe lîngă aripa frîntă a uşii şi
a m întins-o pe pat. U n g h i i l e îi erau rupte şi sîngerînde. Cînd şi-a
răsucit mîna, i-am văzut podul palmei sfîşiat pînă la carne, I-atn
cercetat faţa : ochii larg deschişi, li[)siţi de orice expresie, a v e a u
p r i v i r i ce treceau dincolo de mine.
— Harey !
M i - a răspuns cu un murmur nearticulat,
M i - a m apropiat degetul de ochiul ei. Pleoapa i s-a închis, M-am
dus la dulăpiorul cu medicamente. Deodată patul a fîşîit, M - a m
întors. H a r e y se ridicase şi-şi p r i v e a îngrozită mîinile însîngerate.
— K r i s , a gemut, eu,„ eu,„ ce mi s-a-ntîmplat ?
— T e - a i rănit cînd ai forţat u.şa, a m răspuns sec.
S i m ţ e a m ceva pe buze, mai cu seamă la cea de jos ; parcă-mi
u m b l a u pe ea nişte furnici ; a m strîns-o cu dinţii,
H a r e y a privit o clipă frînturile de plastic zimţuite ce atîrnau
de canat, apoi s-a uitat întrebător la mine. Bărbia a început să-i
tremure. V e d e a m efortul cu care încerca să-şi stăpînească spaima.
A m tăiat fîşii de bandaj, am scos din dulăpior dezinfectan­
t e l e şi a m r e v e n i t lingă pat. L u c r u r i l e din mîini mi-au alunecat
brusc p e jos. Borcuiiaşul de sticlă cu m e m b r a n ă gelatinoasă s-a
spart, dar nu m - a m a p l e c a t ; nu mai era necesar.
I - a m ridicat mîna. U n chenar subţire de sînge închegat îi mai
î m p r e j m u i a unghiile, dar semnele traumatismului dispăruseră ;
p o d u l p a l m e i era acoperit de o p i e l e tînără, trandafirie, mai des­
chisă la culoare decît cea învecinată. De altfel cicatricea d e v e n e a
î n m o d v i z i b i l tot mai palidă.
M - a m aşezat l î n g ă ea, mîngîindu-i obrajii şi străduindu-mă să
zîmbesc, ceea ce însă nu sînt sigur că mi-a reuşit.
— D e ce ai făcut asta, H a r e y î
: . 17- ,
 — N I . Asta., e u ? J
A arătat cu ochii spre uşâ. ,|
— Da. N u ţi-aduci aminte ? j
— N u . Adică a m observat că nu eşti aici, m-ani speriat în-j
grozitor şi... i
- Şi ce ? I
— A m început să te caut, m - a m gîndit că poate eşti în baie...]
A b i a acum a m ol:)servat câ dulaiJul era c o m p l e t dat la o parte, ?
iar draperia din faţa intrării în baie era smulsă. 1
— Dar pe urmă ?
— Am alergat spre usă. 1
- Şi?
— N u mai ţin minte. S-a-ntîmplat ceva ? î
— Ce s-a-ntîmplat ? 1
— N u ştiu. î
— Dar ce-ţi aminteşti ? Ce s-a-ntîmplat după a i e e a ?
— Şedeam pe pat. i
— Dar că te-am adus aici nu-ţi aduci aminte ? J
Şovăia. Colţurile gurii i s-au lăsat în jos, faţa îi era încordată. |
— Parcă... P o a t e . . Eu în.sămi nu mai ştiu. i
Şi-a coborît picioarele pe duşumea şi s-a cvdcat, S-a apropiaţi
de uşa spartă. s
— Kris! • ţ
A m cuprins-o de umeri pe la spate. T r e m u r a . Deodată s-a în-j
tors spre m i n e şi mi-a căutat privii'ea. •
— K r i s ! a şoptit. K r i s ! i
— Linişteşte-te.
— Kris... n-am cumva epilepsie ?
— Epilepsie... o, D o a m n e ! î m i v e n e a să rîd. Da' de unde,
dragă. E pur şi simplu uşa, ştii, aici sînt... h m ! asemenea uşi.
A m părăsit camera în momentul în care chiurasa e x t e r i o a r ă ,
a descoperit cu un scrîşnet [jrelung fereastra, iar discul solar s-a \
văzut coborînd spre ocean. î

M-am îndreptat spre chicineta-bucătărie aflată la capătul l

celălalt al coridorului. T r e b ă l u i a m împreună cu H a r e y , cotrobăind •
prin dulapuri şi frigidere. Curînd m i - a m dat seama că nu se prea <
pricepea la gătit şi că altceva decît să deschidă cutiile d e c o n s e r v e j
nu ştia, adică e x a c t ca şi mine. A m înghiţit conţinutul a două ase--]
menea cutii şi a m băut mai multe căni de cafea. Şi H a r e y a mîncat, 1
dar aşa cum o fac uneori copiii care nu v o r să-i supere pe ceii:]
vîrstnici, poate nu chiar în silă, dar mecanic şi indiferent. j
N e - a m îndreptat apoi spre o mică sală pentru intervenţii clii- ;
rurgicale aflată lîngă cabina-radio. A v e a m un anumit plan. Insta- •
lînd-o pe H a r e y într-un fotoliu-pat şi scoţînd din sterilizator o se- |

18 necesare i-am spus că vreau s-o e x a m i n e z pentt-u 1

ringă şi ăccle
o r i c e eventualitate. L u a m aproajje orbeşte lucrurile de care a v e a m I
nevoie, atît de bine fuseserăm antrenaţi în copia de pe P ă m î n t a j
staţiei. I-am luat lui H a r e y din deget o picătură de sînge pe care ]
a m întins-o pe lamelă, am uscal-o în exhausior şi am metalizat-o l
cu
Ia
Aşezată
mioni dee aargint
Realitatea
ulţimpe perneleîn fotoliului
aparatelorv i dcem
activităţii avan.sat.
eînţesau
l e desfăcut,
aveasăliţa
asupră-mi
Hde
a r eoperaţii.
y se
un uita i ş t i t o r .i.!
efect cul i natenţie;]
 Liniştea a f-oi iiiireruptă semnalul de a|.i.'l al teiefoiiuiui |
interior. A m ridicat receptorul. j
— K e l v i n . am spus. N u - m i luam ochii de pe Harey. care de ?
la o v r e m e de\ciiise apatică, parcă epuizată de î n t î m p l ă r i l e ulti- i
melor ore. ;
— Eşti în sala de operaţii ? în sfîrşit ! s-a auzit glasul lui .Snaut
ca într-un oftat <ic uşurare. A ş t e p t a m cu receptorul .strîns lipit de ]
ureclie. A i un ..iiuisuCir", nu ? -
— Da. j
— Şi eşti ocupat ? 1
— Da. I
— V r e o analiză, hm ? 1
— Dar ce ? A i vrea să joci o partidă de şah ? |
— M a i las-o. K e l v i n . Sartorius vrea să te vadă, adică v r e a să |
ne vadă. \
— Asta-i o noutate, a m replicat surprins. Dar ce-i cu... m - a m ;
întrerupt şi a m a d ă u g a t : Ce, este s i n g u r ? j
— N u . M - a m e x p r i m a t greşit, v r e a să discute cu noi. N e v o m |
lega prin v i d e o f o n , dar v o m acoperi ecranele. |
— Da ? ! Atunci de ce nu mi-a telefonat el însuşi ? î i e ruşine ? ;i
— Oarecum, a mormăit nedesluşit Snaut, Aşadar, cum r ă m î n e ? |
— Să stabilim deci cînd ? Să zicem, după o oră. B i n e ? 1
— Bine. |
Doar faţa i-am văzut-o cercetindu-mă curios pe ecran, pentru,<
l a după o clipă să şi fie perturbată de brumul uşor al c u r e n t u - j
lui electric. ^
î n sfîrşit m-a întrebat după o oarecare şovăire : ;
— C u m îţi m e r g e ? l
— Destul de bine. D a r ţie ?
— M a i puţin bine, cred. N-aş putea c u m v a să te... ? :
— V r e i să mă v i z i t e z i , am ghicit. A m aruncat peste umăr 0 5
p r i v i r e către Harey. îşi culcase capul pe pernă şi stătea aşa, întinsă, \
picior peste picior, z v î r l i n d cu un gest plictisit bila argintie, c a r e .
atîrna la capătul lanţului f i x a t de speteaza fotoliului.
— Lasă aia, a u z i ? L a s - o ! mi-a p a r v e n i t glasul ridicat al lui
Snaut. I - a m văzut pe ecran profilul. A l t c e v a n-am mai reuşit să
aud, căci acoperise cu mîna microfonul, dar îi v e d e a m buzele care
i se mişcau. N u , nu pot veni, a încheiat precipitat. P o a t e mai tîrziu. *
Aşadar, peste o oră. Ecranul s-a stins. A m atîrnat receptorul.
— Cine era ? m-a întrebat cu inditerenţă Harey. i
— Unul, Snaut... cibernetician. Nu-1 cunoşti.
— M u l t o să mai dureze asta ? ;
— D e ce ? T e plictiseşti ? am întrebat-o. ' 1
A m introdus p r i m u l preparat din serie în caseta microscopu­
lui neutrinic şi a m apăsat pe rînd butoanele colorate ale sistemului j
de conectare. C î m p u r i l e de forţă au început să zumzăie surd. '
— A i c i nu există prea multe distracţii, iar dacă modesta mea ;
societate nu-ţi este suficientă, nu-ţi v a fi de loc plăcut, a m spus,;l
prelungind anume pauzele dintre c u v i n t e ; în acelaşi t i m p , a m f
potrivit ocularul microscopului şi m i - a m afundat ochii în alveola^
rnoale de gumă. H a r e y mi-a răspuns ceva, dar n-o mai ascultam. J
V e d e a m de sus, într-un racourci abrupt, un uriaş pustiu inun-i
dat de o strălucire argintie. Peisajul era înţesat de mici b o l o v a n i i
^ 19
o v a l i şi nete/.i, pe alocuri crăpaţi şi erodaţi, parcă învăluiţi de un
abur. l'ăra să-nii ridic ochii de pe ocular, am mărit puterea de
rezoluţie a microscopului. In t i m p ce pătrundeam şi mai adînc în
cîmpul vizual ce pîlpîia argintiu, mişcăm cu mîna stingă r e g l o r u l
mesei ; în momentul în care o hematie izolată, ca o piatră singu­
ratică, s-a aflat la încrucişarea celor patru fire negre, a m sporit
gradul de mărire. A m avut impresia că obiectivul cade în picaj
peste eritrocitul ca un disc concav, care şi luase forma unui circ
de crater stîncos, cu umbre negre şi ascuţite pe adînciturile m a r ­
ginii inelare. Această creastă, dinţată de depunerile cristalizate
ale ionilor de argint, mi-a fugit dincolo de hotarele obiectivului.
.S-au ivit contururile difuze, parcă topite sau p r i v i t e printr-o apă
opalizantă, ale încolăcitelor lanţuri de proteine ; v i z î n d una dintre
v e r i g i l e lanţului, am continuat să apăs încet pîrgliia de m ă r i r e ,
aşteptînd să apară dintr-un moment în altul limita acestei călă­
torii în profunzime. U m b r a turtită a unei molecule ce umplea î n ­
tregul ocular s-a conturat tot mai clar.
N u s-a-ntîmplat însă nimic din ceea ce prevăzusem. A r fi t r e ­
buit să văd atomii pulsînd în norul lor electronic, dar nu-i z ă ­
r e a m nicăieri. P^cranul strălucea într-un argintiu imaculat. A m î m ­
pins pîrghia pînă la capăt. Zumzetul s-a intensificat ameninţător,
dar nici acum n-am văzut nimic. Un senmal strident ce ,se repeta
într-una mă înştiinţa că aparatul este suprasolicitat. M - a m mai
uitat o dată în vidul argintiu şi am deconectat microsco[)ul.
M - a m întors spre Harey. T o c m a i atunci îşi intredeschidea
gura într-un căscat pe care 1-a preschimbat abii î i u i - u n zîmbet.
— Cum stau lucrurile ? m-a întrebat.
— Foarte bine, am răspuns. Cred că... ni(i nu poate fi
mai bine.
Mă uitam la ea şi din nou am simţit acea furnicătură la buza
inferioară. C e se-ntîmpla la urma urmei cu acest trup, aparent
atît de fragil şi delicat, dar de fapt indestructibil ? Cum de se
putea ca, la limitele adinciirilor lui, să nu fie alcătuit din n i m i c ?
A m lovit cu pumnul în corpul cilindric al microscopului. P o a t e se
defectase ceva.,. P o a t e că nu focalizau cîmpurile,., Uar nu.., ştiam
că aparatura funcţiona perfect. A m coborît de-a lungul tuturor ni­
v e l e l o r : celule, conglomerate proteice, molecule. T o a t e arătau e x a c t
la fel ca m i i l e de preparate pe care l e examina.sem. Ultimul pas
în jos însă ducea spre nicăieri.
A m luat sînge clin vena ei şi l-am turnat într-un mic cilindru
gradat. L - a m împărţit în cîteva eprubete al căror conţinut m - a m
apucat să-1 analizez. Această treabă mi-a luat mai multă v r e m e
decît credeam, deoarece îmi cam pierdusem obişiuiiuţa. R e a c ţ i i l e
erau normale. Toate, D a r dacă.,.
A m picurat puţin acid pe.ste mărgeaua roşie ; ea a început să
fumege, şi-a pierdut culoarea, s-a acoperit de o spumă murdară.
Descompunere, denaturare. Mai departe, mai departe ! A m luat o
pipetă, ( i n d m-am întors spre eprubeta cu picătura de sînge, p i ­
peta a fost cît pe-aci să-mi scape din mînă. Sub spuma murdară
de pe fundul epriibetei reîncepea să crească un strat de un roşu i n ­
tens, .Sîngele, ars de acid, se regenera ! Dar era un nonsens I O i m ­
posibilitate !
— K r i s ! a m auzit ca de la o mare di.stanţă. T e l e f o n u l , K r i s l

20 •.
 — C e e ? A . da, mulţumesc.
T e l e f o n u l suna de mult, dar abia acum îl auzeam.
— K e l v i n , a m spus, ridicînd receptorul.
— Snaut. A m conectat linia, aşa că putem acum discuta toţi
trei în acelaşi timp.
— T e salut, doctore K e l v i n , s-a auzit vocea lui .Sartorius bă­
nuitoare, deşi aparent stăpînită ; v o r b e a de parcă ar ti umblat p e
o punte ce se clătina periculos.
— O m a g i i l e mele. doctore, am răspuns. V o i a m să rîd, dar nu
e r a m sigur că m o t i v e l e acestei stări de veselie îmi sint suficient
de clare ca să-i pot da curs liber. In fond, de cine a v e a m să rîd ?
Ţ i n e a m ceva în mînă... eprubeta ; am agitat-o ; sîngele din ea se
şi coagulase... Ceea ce existase acolo cu o clipă mai înainte poate
câ nu era decît o iluzie...
— A ş fi v r u t să prezint colegilor anumite chestiuni legate
deee... fantome, îl auzeam şi nu-mi venea să-1 ascult pe .Sartorius.
Î m i făcea impresia că încearcă să-mi pătrundă în conştiinţă. M ă
apăram î m p o t r i v a acestui glas p r i v i n d necontenit la eprubeta
cu sînge.
— Să le n u m i m corpuri F, a adăugat repede .Snaut.
— Perfect.
M i j l o c u l videofonului era tăiat de o linie verticală ce indica
recepţionarea simultană a două canale. î n cele două jumătăţi a l e
ecranului ar fi trebuit să se afle feţele interlocutorilor mei. Ecra­
nul era însă întunecat şi doar un chenar incandescent, ce se c o n ­
tura în jurul cadrului, stătea mărturie că aparatele funcţionează,
dar ecranele celorlalţi sînt acoperite.
— F i e c a r e dintre noi a efectuat diferite cercetări, a m perceput
din nou acea precauţie în vocea fonfăită a lui Sartorius. O clipă
de linişte. P o a t e ne v o m împărtăşi informaţiile pe care l e deţinem,
pentru ca apoi să v ă pot aduce la cunoştinţă concluziile mele... N-ai
v r e a să începi dumneata, doctore Kelvin...?
— Eu ? a m bîiguit. Deodată am o b s e r v a t că sînt p r i v i t de
H a r e y . A m pus pe masă eprubeta, dar atît de distrat încît s-a ros­
togolit pînă sub stelajele de sticlă, am tras spre m i n e cu piciorul
un trepied înalt şi m - a m aşezat pe el. U n m o m e n t am v r u t să mă
eschivez, dar, în mod surprinzător chiar şi pentru mine, ara
răspuns :
— D e acord. Un mic colocviu ? Bine ! N - a m făcut aproape n i ­
mic, dar aş avea ce spune. 'Un preparat histologic şi cîteva m i c r o -
reacţii. A m impresia că... P î n ă în clipa aceea n - a v e a m habar cura
v o i continua. Deodată, ca şi cum aş fi avut o r e v e l a ţ i e , a m urmat :
T o t u l pare normal, dar nu-i decît un camuflaj, o mască. Intr-un
a n u m i t sens ne aflăm înaintea unei supercopii • a unei r e p r o d u ­
ceri... mai p e r f e c t e decît chiar originalul. Cu alte cuvinte, dacă la
o m l i m i t a granulării, limita divizibilităţii structurale se opreşte la
atomi, aici survine un salt pînă la nivelul unor cărămizi sub-
atomice.
— Stai. stai ! Cum înţelegi asta ? a întrebat Sartorius.
Snaut tăcea. Sau poate a lui era respiraţia accelerată ce se
auzea în receptor ? H a r e y şi-a ridicat ochii spre mine. M i - a m dat
seama de starea de surescitare în care mă a f l a m : ultimele cuvinte
aproape le strigasem. C a l m î n d u - m ă puţin, m - a m aplecat şi mai
li 21 i
t a r e pe scaunul meu incomod şi mi-ram închis ochii. C u m mi-aş
putea e x p r i m a gîndul ?
— Klementul final de construcţie al organismului nostru îl
constiluie atomii. In ceea t e p r i v e ş t e corpurile V presupun că sînt
alcătuite din unităţi mai mici decît atomii obişnuiţi, cu mult
mai mici
— Din mezoni... ? a sugerat Sartorius. N u era de loc contrariat.
— Nu, nu din mezoni... Ei ar putea fi văzuţi. Puterea de r e ­
zoluţie a aparatului de aici atinge zece la puterea minus douăzeci
A n g s t r o m i , nu-i aşa ? Dar nici chiar la această limită nu se v e d e
nimic ; a.şadar, nu-i v o r b a de mezoni. Mat curînd de neutrini.
— C u m îţi poţi închipui una ca asta ? g r u p ă r i l e neutrinice sînt
doar instabile...
— N u ştiu. N u sînt fizician. P o a t e că le stabilizează un c î m p
de forţă. N u mă pricep la chestiile astea. I n orice caz, dacă este aşa
c u m spun, atunci materialul de construcţie îl constituie particule
de zece mii de ori mai mici decît atomii şi încă nu-i t o t u l ! Dacă
moleculele de proteine şi celulele ar fi făcute direct din ace.şti
niicroatomi, e l e ar trebui să f i e corespunzător de mici. Şi h e m a ­
tiile, şi fermenţii — totul, dar nu se-ntîmplă aşa. D e unde reiese
că toate aceste proteine, celule, nviclei sînt doar o mască ! Struc­
tura reală, care răspunde de... fiziologia „oaspetehii" este ascunsă
mai profund...
— Dar, Kelvin...! l-am auzit pe .Snaut aproajjp strigînd.
M - a m întrerupt speriat. A m spus „oaspetelui" ? ! Da, dar H a r e y
nu părea atentă. D e altfel, tot n-ar fi înţeles. P r i v e a pe ferea.stră,
sprijinindu-şi capul în mîini. P r o f i l u l ei delicat şi pur se contura
pe fondul z o r i l o r învăpăiaţi. Tleceptorul tăcea, auzenm doar respi­
raţiile îndepărtate.
— E c e v a în ideea asta ! a mormăit .Snaut.
— Da, nu-i exclus, a adăugat Sartorius. Există totuşi p o s i b i l i ­
tatea ca oceanul sâ nu fie alcătuit din ipoteticele particule ale lui
K e l v i n , ci din particule obişnuite.
— P o a t e e.ste totuşi capabil să le sintetizeze şi pe celelalte,
a m remarcat. M-a cuprins o apatie. Discuţia noastră nu era nici
măcar ridicolă ; era inutilă.
— A s t a ar e x p l i c a e x t r e m a lor rezistenţă, a murmurat Snaut.
.Şi ritmul de regenerare. Chiar şi energia şi-o iau de acolo din
adînc. N-au n e v o i e să mănînce ; l e ajunge să...
— Cer cuvîntul, a rostii Sartorius. Nu-1 pîiteam suferi pe acest
om. M ă c a r de-ar fi consecvent rolului pe care şi 1-a impus. V r e a u
sâ abordez p r o b l e m a m o t i v ă r i i , a continuat. Din ce cauză au a p ă ­
rut corpurile F ? în p r i m u l rînd însă trebuie să răspundem la î n ­
trebarea ; ce sînt corpurile F ? E l e nu sînt nici persoane şi nici
copii ale anumitor persoane, ci doar proiecţii materializate a ceea
ce conţine creierul nostru p r i v i t o r la persoana respectivă.
Reuşita definiţiei m-a frapat. Deşi antipatic, acest Sartorius
im era totuşi prost.
— E bine, a m adăugat. A ş a s-ar şi e x p l i c a de ce au apărut
astfel de pers... astfel de corpuri şi nu altele. A u fo.st alese cele
mai persistente u r m e ale m e m o r i e i , cele mai izolate dintre toate,
deşi, fireşte, nici una dintre e l e nu poate fi complet separată ; în
cursul „ c o p i e r i i " au fost sau puteau fi incluse şi alte reminiscenţe
22 '. .
aClute î n l î m p l ă t o r îu apropiere. D e aceea, „ v i z i t a t o r u l " ştie cîte-
odată mai multe cliiar decît ar ti putut să ştie persoana autentică
a cărei copie este...
— K e l v i n ! a replicat din nou Snaut. M-a surprins faptul câ
numai el riposta la cuvintele mele imprudente. Celălalt părea să

nu se teamă de e l e : oare indiferenţa lui Sartorius trebuia să-n-

semne că „ o a s p e t e l e " său era mai puţin inteligent decît „ o a s p e t e l e "
l u i Snaut ? O clipă mi-a fulgerat prin m i n t e imaginea unui pitic
cretin ce-l persecuta pe savantul doctor Sartorius.

(CONTINUARE IN NUMĂRUL VIITOR)

In româneşte de

A D R I A N R O G O Z şi T E O F I L R O L L .

23
GEORGESCU

PHOEM
ALGORITM DRAMATIC
Cîmp cenui'ui, semiohsciir, pc o pijnetă rîilacită, la mar*
^'inea universului. Âproitpe de ori/.otii, soarele artificial, palid
ii rece. Cei doi exploratori astrali l-au aprins cu veacuri in
urma. Acum e pe cale de a se stinge. Terra, planeta leagăn,
i-a uitat. Oamenii sînt la căpătui puterii.
Ol/t;/: .-l/./J/ Blestemat fie ceasul...
OMUL NEGRU : l-'iccai'c î^i poart.t propriul s.iii blestem. îl înfrînge şî
este înfrînr. Ne-;iili ii.\scut stib rodia veşnicelor ctuiări... Ascultă
mu/ie;! t,icută a sfrr.'ldr !... C'îiinil spcr.inţolor e apro.ipe, toarte
apronpe...
OMUI. Al.ll : Jr.icu mii/ic.i i.uni.i ,i sierclnr ! Şi efniul sper.iiiţelor |
N-,iucl nimic. Nu aud. INe-.tu uir.it...
OMUL NECRU : D.xeĂ viivţii no.istră sr fi fost scurţii rSmîne.im acolo,
pe Terra. La dftliin ImVg şi viaţa e kHVgă. E o lege. Renaştem diu
noi înşine, altfel n-a'm fi ajufls aici.
OMUL Al,fi : Trâim, trăim împotriva voinţei noastre. Pentru că aşa
ne-au programat cei care n<?-au uitat...
OMUL A'ECRU : Nu >tim ce s-a îrttîmplat. Nu putem şti.
OMUL ALH : Au fost oare iritrtiiciţi ? S.au po.ite s-au nlniieit singuri.
OMUL NECRU : La plecarea noastră, Terra era condusă de î n ţ e l e p ţ i ,
dar nu lipseau rtebuiiii
OMl r AII!: ]\- • I e n - , i echilibrul e fr.tgil. Totul e f.1cut din jumăt.'iţî
ile .ule\arini... I'în i şi v-V/dilluil Se clatihă... Tea*ma, teama nu fu­
sese inci i/gonit.i.
OMUL NI'.CRU : Krau prea nwiţt cei care descopereau adevărul abso­
lut. Prea mult absOiut perttru o planetă măruntă... Oamenii se pot
nimici cu propriile lor gînduri... 'l'i-aminteşti ? Unii îşi zvîrleau în
cap bucăţi de adevăr. Adevărul absolut era greu de urnit. Norocul
lor... Iii mai vesel, Nik ..
OMUL ALli . La dracu ! Nu mai sîntcm fiii Terrci. Am devenit propriii
noştri Iii. In trei mii de ani am avut timp să fim de toate. Au
dreptul să ne uite şi să-i uităm (din ce în ce mai obosit) Ce e
acolo?... Pata aceea galbenă care moare? ,
OMUL NEGRU : E soarele nostru, Nik.
OMUL ALH : Hahaha... Soarele nostru ! Soarele nostru ! X'-a"ii"teştî
noaptea aceea strălucitoare ? Candelabrul nesfîrşit care ne-a dogorit
feţele atunci ? P . M i e acela a fost soarele ! Soarele nostru cel ade­
vărat. O simplă novă t Devorîndu-se pe sine şi copiii săi : Terra,
« Lucrare eltiia 'a ..Cei.nel'il marţier.ilor",
2-4
 Marte, VLMIUS, Saturn... Poate că trebuie să-i înţelegem şi să-î
iertăm pe semenii noştri... Ambiţia, setea lor erau setea şi ambiţia
soarelui. Incandescenţa lui curgea în vinele lor. De aceea şi noi
sîntem aici... Nebuni... nebuni...
OMUL NEGRU : Nu... nu-i adevărat. Am calculat... Ţl-amlnteşti. Can­
delabrul acela imens, care ne-a orbit, o clipă, nova aceea, ti-a fost
soarele nostru. Explozia a cutremurat constelaţia Lirei. Terra ne
aşteaptă... Au să-şi amintească într-o zi...
OMUL ALH : Nu înţeleg... Şi pata aceea galbenă care moare ?
OMUL NEGRU : E soarele nostru! Micul soare artificial. Noi i-âm
dat viaţă, pentru nevoile noastre, aici. N u e soarele nostru, dar
pîlpîie, luminează, încălzeşte şi ne aminteşte de Soarele adevărat,
strălucitor şi depărtat care n-a murit. Mă auzi, N i k ?
OMUL ALB : Te aud, prietene. Sînt obosit, foarte obosit... Părinţii noş­
tri, fraţii noştri, copiii şi strănepoţii strănepoţilor noştri se odihnesc
de mult... Şi noi... noi sîntcni aici ! Ţl-aniinteşti, prietene ? Dimi­
neaţa aceea, cerul şi liniştea... acrul şi gustul amar şi verde a l
pămîntului şi noi, noi, nemuritorii care plecam. Era de o mie de
ori mai înţelept să fi murit. Să fi putut mur! ! Ne-am fi topit în
î)ulberea stelară. Cîndva am li qoborît încet... încet şi ne-am li
aşternut acolo de unde am plecat... Sînt obosit...
OMUL NEGRU : E începutul ciclului tău de regenerare, renaşti din
propria-ţi cenuşă. Nik, ial-tă'-mă, dar tu ştii că aşa trebtjie să se
intîmple o dată Ia o sută de ani... Au calculat să nu ni se în-
tîniple o dată... Unul dintre noi trebuie să fie puternic. Eu sînt
lîngă tine, fratele tău...
OMUL ALB : Phoenix... Tu ştii, prietene, cine a fost Phoenix ?
OMUL NEGRU : Pasărea aceea minunată, Nik, despre care vechii
egipteni credeau că a trăit o jumătate de mileniu şi a murit aron-
cîndu-se în foc, perttru a rt'naşte din propria-i cenuşă.
OMUL ALH : Sînt obosit, prietene. Cenuşa mea nu mai poate renaşte...
Poate că eu .sînt Phoenix, fiul lui Amyntor, regele din ArgOs, prie­
tenul lui Achilles. 1,-im înrovărăşit pe erou la Troia şi pe fiul său
Ncoptolcmus la înto.ucere şi . i n i murit pe drum f.\ră a .ajunge
să-mi revăd patria...
OMUL NECkU : Nik, tu nu poţi muri... Ştii bine. Tu eşti pasărea
Phoenix...
OMUL ALB : Uiţi... uiţi, prietene. Soarele nostru, pata aceea galbenă,
micul nostru soare pe care l-am atîrnat acolo sus, pe care K a m
purtat după noi în haos, nu tnai art putere şi pasărea Phoenix nu
mai poate arde. Ciclul meu 'de regenerare s-a încheiat. Va trebui
să rămîi singur.
OMUL NEGRU : Nu, N i k . Nu-i adevărat... nu poate fi adevărat. Tu
eşti pasărea Phoenix şi soarile, soarele nostru, micul nostru soare
nu şi-a istovit încă puterea... vino aici... Aşază-te în dreptul lui...
Simţi ? Smulge-i căldura, puterea !... Nu-i aşa, Nik, prietenul meu,
te simţi mai bine, inai puternic.
OMUL ALB : N e amăgim... Mă voi preface în pulbere stelară. Voi pre­
fira lin faţa altor planete şi poate într-o zi voi ajunge acasă... Tu
, 25 de
eşti aprinde,
va regenerare
puternic.vaTe
tuarde,
vor
vei găsi.
va
fi străluci
pasărea
Vor aduce v a da
şiPhoenix.
îţi plasmaOchiul
şi
putere
la vremea
acela
să tepalid
ciclului
întorci.
se
OMUL NEGRU : N i k , ty eşti sufletul, mintea cxpedivici noastre, con­
ducătorul ci, tu ai întocmit hărţile... Marginile universului şi în­
ceputul altor margini tu Ic-ai atins, tu le-ai gîndit. Trebuie... tre­
buie să trăieşti !
OMUL ALB: Cum, prietene ?... Cum ?... Ochiul acela galben e ne­
putincios. D e unde pot sorbi puteri ? Am trăit prea mult, am
învins timpul şi spaţitjl. D a r ci ne-au uitat... Nc-au uitat. Nimic
nu mă poate salva.
OMUL NEGRU: Nu-i adevărat ! Ochiul, ochiul acela galben nc-a dat
putere veacuri dc-a rîndul. E l a fost izvorul vital, forţa noastră
de regenerare. E palid şi neputincios pentru că inima lui a trecut
în noi, în mine...
OMUL ALB: Prietene, să nu ne amăgiin. Ne-au uitat. Soarele nostru
e rupt din soarele lor. Ştiau, dar au uitat... Sau poate au murit.
E rîndul nostru...
OMUL NEGRU: Nu-i adevărat. Simt, simt că nu poate fi adevărat.
La marginea lumii numai simţurile noastre cunosc adevărurile.
V o r veni.
OMUL ALB; Prea tîrziu, pentru că ochiul galben, soarele, jalnicul
nostru soare va muri odată cu noi.
OMUL NEGRU: Nu va muri. îi voi înapoia căldura pc care ml-a
dat-o. Va fi din nou strălucitor şi puternic. Atît de puternic încît
îţi va da viaţă. Şi ciclul tău de regenerare se va împlini pînă la
capăt.
OMUL ALB : Eu, eu sînt conducătorul expediţiei. Iţi interzic asemenea
ŞÎnduri... Nimeni nu-ţi dă acest drept. Ai înţeles ?... Sper că m-ai
înţeles.
OMUL NEGRU : Eşti conducătorul expediţiei... At întocmit hărţile,
marginile universului şi începutul altor margini. Le-ai întipărit în
mintea ei, numai acolo, pentru că numai acolo puteau fi păstrate
mii de ani. Ai oare dreptu să le distrugi distrugîndu-te ?
OMUL ALB (la capătul puterii): N u e vina noastră. E i ne-au uitat.
Ne-au uitat ca pc nişte simple unelte. N u mai au nevoie... Poate
ceea ce facem noi aici cu atîta trudă pot face ei acolo, simplu,
fără să ridice măcar ochii spre stole... Sau poate T-crra nu mai
există...
OMUL NEGRU ; N u , N i k , tu nu poţi muri. N - a î voie...
OMUL ALB : J<i\i inai am putere. Pentru că e împotriva firii să învingi
timpul şi spaţiul. E răsplata propriei noastre răzvrătiri. lată-mă şl
resemnat... E semnul Istovirii, semnul morţii... (cuprins de nelinişte)
Unde eşti ? Unde eşti tu, prietenul meu ?... Omule, întoarce-te ! Pen­
tru numele lui dumnezeu, întoarcc-tc (încearcă să se tîrască). Nu
trebuie ! N-ai dreptul... Eu sînt conducătorul... Intoarce-te I E za­
darnic. Inţelege-mă I Zadarnic ! (Ochiul galben se transformă în­
tr-un soare strălucitor. Omul alb se ridică. Fluxul vital îl cuprinde
o clipă.) Ştiam. E doar o amăgire. O simplă amăgire... N u se
va putea niciodată. Zadarnic, prietene. Ai uitat că sîntem în alte
lumi. Alte legi, alte hotare. Pentru că toate au o limită în acest
26 « —poate
. într-o
univers
preface fără zilimite.
în pulbere
ne vom (CH faţaVom
stelară.
întoarce către luminalin care
acasă...
prefira faţa moare)... N e vom
altor planete. Şi
 VLADIMIR COLIN

DIALOGURI LITEIlllIl-DMTICL
(XI)

ICONOGRAFIA ANTICIPAŢIEI (2)

— Ei bine, spune Narmar, m-ai convins data trecură de faptul
că — datorită criteriilor comerciale care cer promovarea naturalismului,
a platitudinii, a prostului gust — în Apus s-au creat condiţii defavora­
bile ilustrării lucrărilor de anticipaţie...
— E ceea ce întrueîtva mă consolează (dacă se poate spune aşa)
acum cînd mă pregătesc să-ţi înfăţişez situaţia de la noi. Şi totuşi parcă
nu-mi vine să-mi iau inima în dinţi.
— Omule, strigă înspăimîntat Narmar, vrei să-ţi mănînci inima ?
— N u , nu, e numai o vorbă, aşa... De mîncat au să nii-o mănînce
alţii I Vezi tu, e firesc ca uncie fenomene tipice să se repete în istoria
încercărilor de a comenta vizual literatura de anticipaţie. Şi la noi ma­
turizarea scriitorilor e pe punctul de a se desăvîrşi înainte de ajungerea
la maturitate a ilustratorilor, nici noi n-am putut ciuda prelungirea
„bolii copilăriei" de care suferă, incapacitatea lor dc a descoperi marele
secret al ilustrării, secretul unei autentice transpuneri vizuale : recom­
punerea substanţei operei literare cu ajutorul mijloacelor specifice şi nu
absurda strădanie de a fotocopia nişte ipotetice elemente de recuzită, ce
rămîn în chip inevitabil puerile.
— Ca de obicei, presupun că-mi vei vorbi despre cîteva cazuri
concrete.
— Mai bine nu, N a r m a r . Nefiind critic de artă, ar părea poate
nepotrivită şi prea cutezătoare încercarea mea de a stabili ierarhii de
valoare şl de-a dreptul obraznică aceea de a da note unor artişti ce se
exercită într-un domeniu care, fără a-mi fi străin, nu e totuşi cel al
practicii mele.
— Atunci ?
— Aş prefera să-ţi explic de ce situaţia poate, de ce trebuie să fie
mai bună la noi decît în Occident. Dacă un editor burghez ţine să
satisfacă gusturile înapoiate ale publicului căruia i se adresează, editorul
socialist îşi propune să săvîrşcască un act de cultură. Evident, nimeni
nu poate ignora latura comercială a difuzării tipăriturilor, dar trebuie
să contăm totodată pe recunoscuta sete de literatură a cititorului dintr-o
ţară ca a noastră, in care revoluţia a spulberat barierele artificiale ce
ţineau departe de cultură nenumăraţi cititori virtuali. Astăzi, orice librar
poate depune mărturie că o carte bună dispare din rafturi, n-aş spune
indiferent de calitatea copertei, ci în ciuda unei eventuale coperte nc-
corespunzătoare. Grafica de carte a făcut progrese incontestabile şi nu
ar fi vorba, în domeniul anticipaţiei, decît de ajungerea din urmă a
sectoarelor avansate, de renunţarea la copertele ncartistice în favoarea
. . 27 -
celor- dc calitate. Cititorul de literatur.ă şrlinţifico-faiitastică — şi ştim
cît de diverse sînt cercurile din sîiiul cărora c recrutat — nu se deose­
beşte de cititorul „în genere", citeşte în mod evident şi altfel de lite­
ratură. Pentru ce sâ-1 facem să ia cu neplăcere în mînă tocmai o carte
menită să-i deschidă perspective noi, să-i stimuleze imaginaţia ? Şi pentru
ce să depărtăm de ariticipaţie oamenii cu gustul forinat, pc care o pre-
zqptare grafică ades dubioasă îi îndeanină să presupună că li se oferă
—• într-un ambalaj de mult compromis şi compromiţător — unul dintre
produsele de sub-literatură pe care sînt obişnuifi să le evite ? Problema
a, devenit acum una a celor ce au un cuvînt de spus în sectorul edito­
rial. Atîta vreme cît concepţia asupra ilustrării literaturii de anticipaţie
nu .se va modifica, atîta vreme cît desenul nu va deveni comentariul
inspirat al textului, dincolo de tot ce poate obnubila fantezia desenato­
rului, evident, mare lucru nu se va schimba. în acest caz, soluţia edi­
turii „ D c n o e l " , aceea de a se mulţumi cu o copertă neilustrată, apare net
preferabilă. D a r pentru ce să renunţăm la aportul graficianului ? Avem
în clipa de faţă o excelentă pleiadă de artişti preocupaţi de universul
fantastic al simbolurilor, artişti ale căror căutări se apropie de căutările
anticipaţiei, chiar dacă nu se pot identifica întotdeauna cu ele. Şi poate
tocmai caracterul dc cele mai multe ori neartistic al graficii anticipaţiei
i-a depărtat pînă acum de la o problematică în care şi-ar putea recu­
noaşte propriile tentative de a descifra adevărurile ascunse şi aspiraţiile
epocii noastre. Căci, să nu ne ferim a spune lucrurilor pe nume, situaţia
nesatisfăcătoare din acest domeniu al ilustraţiei a generat vizibila des­
considerare a posibilităţilor lui din partea unor artişti remarcabili. Cum
să ne explicăm altfel faptul că Perahim, T . Nicorescu, H . Mavrodin,
Ileana Bratu, N . Săftoiu, FI. Niculin, H . Gutman sau L. Bardoczi, pen-
ttu a da numai cîteva nume, nu s-au simţit atraşi de universul antici­
paţiei sau l-au considerat cumva „de sus" şi nu s-au străduit să dea
întotdeauna măsura reală a posibilităţilor lor, atunci cînd i-au explorat
domeniul? Alături de amatorii înzestraţi, ca Duda Voivozeanu, ei ar fi
totuşi cei mai indicaţi pentru a insufla viaţă imaginilor ce ne bîntuie,
aducînd artei de anticipaţie prestigiul la care are dreptul.
— De fapt, cum ar trebui să fie un desen de anticipaţie ? '
— Ciudată întrebare, prietene. Nimeni nu intenţionează să înlo­
cuiască un şablon printr-un alt şablon, propunînd o manieră decretată
drept singura cu putinţă. Totul se reduce la o renunţare şi la o acceptare,
Işi reconsiderarea concepţiei privitoare la ilustrarea unui text. Căci „teh­
n i c a " _ ilustrării e aceeaşi, indiferent de natura acestuia. Presupunînd
scrieri dc valoare egală, nu văd pentru ce romanul cutărui scriitor con­
temporan (chiar mediocru) se poate bucura de favoarea unor ilustraţii
demne de a figura în oricare expoziţie de grafică, în vreme ce romanul
de anticipaţie al colegului său trebuie „însemnat" printr-o copertă pe
măsura celor ce apăreau în colecţia „celor 15 lei", pe care întîmplător
am pomenit-o în dialogul nostru de data trecută. E timpul să prîvîra
ilustraţia cu seriozitate, e timpul să înţelegem că ilustraţia trebuie să
sugereze mişcarea ideilor, mesajul cărţii, şi nu să aducă pe primul plan
accesoriile, recuzita care nu reprezintă decît pretextul, punctul de ple-

ai praguiut sau al pereţilor i Cind pina şi ambalajele produselor comer­

ciale — pentru a nu mai vorbi despre panourile publicitare ca şl despre
afişele ce vestesc spectacolele cinematografice sau teatrale — tind să

28
ţ i n i pasul cu nivelul generai al evoluţiei artelor (şi e vorba, în cazul
produselor comerciale, de bunuri de consum, de clemente de cea mai
foncretă realitate) — dincolo de fericite excepţii — cît timp vom
menţine platitudinea în ilustrarea unei literaturi prin excelenţă vizionara,
generatoare de simboluri, consacrată fascinantului „joc al ielelor" ?
— Prietene, iartă-niă că te întrerup, dar nu mie se cuvine să-mî
adresezi asemenea patetice întrebări. In ce ne priveşte, pe Circa problem^
a fost demult rezolvată.
— Ilustraţiile... ?
— Au fost eliminate. D e vreo două mii de an! cărţile no-tstre sîn*
imprimate pe benzi magnetice. Pe marginile benzilor au fost înregis­
trate nişte semne de natură specială, care îngăduie fiecărui ascultător
compunerea unor imagini pe măsura preferinţejor sale. D e două mii de
ani toată lumea e mulţumită.
Poate fi ironic un simplu declic ? D e două mii de ani... î n c ă douX
mii de ani ? Pentru numele Anticipaţiei, tovarăşi directori, directori-
adjuncţi, redactori-şcfi, redactori-şefi de .secţie, redactori principali, r e ­
dactori-redactori şi tehnoredactori, anticipaţi, rogu-vă, şi voi, dovediţi că
nu ne-aţi citit degeaba ! Mi-e ruşine de Narmar...

Din partea redacţiei

N u vrem să polemizflm nici cu fascinat încă (Iar acest încă nu v a
ţine oare cît va exista şi pictura
V l a d l m l r Colin şi nici cu intciio-
figurativă ?) de iluzia redării reali­
cutorul său extraterestru. Socotim
tăţii. Iată d e ce, după opinia
că părerile lor, ctiiar dacă nu coin­
noastră, există în dialogul C o l i n -
cid Intru totul cu acelea ale noas­
N a r m a r un anumit exces în modul
tre, sint Interesante şi pot sluli
în care e depistat „pompierismul",
drept preludiu unei dezbateri l e ­
deşi autorul „Cetăţii morţilor" se
gate de ilustraţia şliinţilico-fantas-
fereşte să dea reţete, D r i c e verdict
tlcă, domeniu, de altfel, virgin
estetic al unui om este însă prin
pentru criticii pla.stlci. Considerăm,
natura lui învăluit în haloul unul
de asemenea, că aprecierile Iul
subiectivism, O generaţie se poate
Vladimii- Colin, om de gust, infor­
înşela asupra unui artist. V a n GogJi
mat în geografia picturii şi, desi­
a m u i l t aproape necunoscut. Zeci
gur, însufleţit de cele mai sincere
de ani au trecut de la moartea l u i
sentimente cu privire la dezvolta­
Bach pînă ce acesta a fost redes-
rea desenului anticipativ, vor sti­
coiîertt şi recunoscut drept titan al
mula pe ilustratorii noştii să-şi s p o .
muzicii. Si totuşi Shakespeare a
Tească exigenţele şi sâ descopere
fost glorios în timpul vieţii, ceea
zone originale în care atît
ce n-a Impiediefit să fie hulit d u p a
criteriile artei, cît şi dorinţele p u ­
moarte, o vreme uitat şi din nou
blicului să tle satisfăcute. E drept
ridicat la rangul do împărat al l i ­
că dezideratul nostru nu vu fi reali­
teraturii. Tn ciuda acestor stranii
zat uşor. Arta autentică, mal ales
avataruri, valorile autentice au cele
cea plastică a zilelor no.istie, con­
mai mari şanse să se cearnă c u
sacră o ruptură cu imaginea mile­
ajutorul publicului (adică prin
nară a privitorului de „frumos"
proba unei epoci) şi al timpului
(însăşi noţiunea de frumos poate
(care repiezintă, am spune, o e v i ­
fl îndelung discutată prin prisma
denţiere prin defazarea unor con­
în care ştiinţa concepe azi obiectele
cepţii).
teratologice, monstruozităţile natu­
rale sau în lumina spectrală a v i ­ Intrucît primul factor — p u b l i ­
ziunii noastre despre extraterestri cul — este imediat abordabil, le
şl mutanţi). P e de altă parte. Ilus­ adresăm pe această cale cititorilor
traţia literaturii de anticipaţie, o r l - Colecţiei rugămintea să ne c o m u ­
cît ar dori autorii ei să-1 extindă nice părerile lor in privinţa c o p e r ­
gama vibraţiilor fanta.stlce. nu telor care vor apărea de acum
29
poate Ignora gustul micilor sau -al înainte,
Sncă foarte tinerilor cititori, gust
 DE CE A-TI ALESi
ANTICIPAŢIA?]

GHEr^NADI GOR (U.R.S.S.)

De ce a m ales genul şliinţifico-fantastic ?

întrebarea nu e chiar aşa de simplă cum pare a fi şi sper că

cititorul nu-mi va reproşa câ eu caut răspunsul nu atît în bio­

grafia mea interioară cit în istoria şi specificul acestui gen prea

puţin studiat, precum şi tn istoria romanului contemporan.

Scriitorul modern vede limpede că omul nu e numai o fiinţă

preocupată de condiţiile de viaţa, ci şi una emoţional-psihologică.

Dezvăluind cu mijloace artistice esenţa umană, nu e cu putinţă

să uităm că omul este inaintc de toate o fiinţă social-etică şi în

afară de asta şi o făptură cosmică.

Acest aspect cosmic, acest element nou în înţelegerea omului

1-a simţit cu toată acuitatea scriitorul de anticipaţie Herbert

Wells, iar mai inaintc Feodor Dostoievski. In convorbirea lui Ivan

Karamazov cu diavolul, în subtextul acestei simfonii artistice cu

multe straturi şi cu multe nuanţe de sens, marele scriitor â atins

şi tema cosmică, prevăzînd parcă şi fizica relativistă, şi mecanica

cuantică, şi caracterul extrem de paradoxal al gîndirii tehnice-

ştiinţifice din zilele noastre.

Şi Thomas M a n n a privit adesea omul prin prisma filozofiei

ştiinţelor naturale moderne, deschizînd parcă în ţesătura deasă

şi plină de viaţă a romanului un ochi ba spre lumea fără fund

a Universului în evoluţie, ba spre tainele microcosmosului, ba

spre enigma antropogenezei.

Pînă şi Joyce, altminteri atît de depărtat de ştiinţele pozitive,

aproape în fiecare frază din „Ulysse" suceşte şi răsuceşte în aşa

fel lumea, obiectul analizat, incit ajunge să examineze toate as­

pectele şi nuanţele cu atenţia unui morfolog, bizară Ia un artist.

Ştiinţa a pătruns, fără ca lucrul acesta sâ-1 observe nici isto­

riografii literari, nici chiar scriitorii, în sanctuarul procesului lite­

rar, înnoind şi împrospătînd modul tradiţional de a vedea lumea

şi omul.

Literatura ştiinţifico-fantastică, în cele mai bune şi mai înalte

manifestări ale ei, a apărut din necesitatea stringentă de a înţe­

lege sub aspect artistic noul pe care I-a adus ştiinţa în lumea con­
30
temporană, ca şi din tendinţa imperioasă de a distruge discre­

p a n ţ a d i n t r e l u m e şi o m , c a fiinţă e m o ţ i o n a l ă şi p s i h o l o g i c ă . Anti­
cipaţia contemporană a apărut cu această nouă concepţie despre
o m şi p r o b l e m e l e s a l e . D a r p e n t r u a s t a e a a t r e b u i t s ă î n v i n g ă o

piedică, o dificultate peste care numai puţini scriitori au ştiut

să treacă. Logica cunoaşterii ştiinţifice se deosebeşte m u l t d e lo-
gica artei: suiilă, aidoma vic(ii. Adeseori cad v ictimă neînţele­
gerii specificului logicii artistice acei scriitori de anticipaţie care
privesc acest g e n n o u ca p e u n fel d e hibrid, ca p e u n amestec
m e c a n i c d e beletristică şi ştiinţă. A c e a s t ă n u a n ţ ă popularizatoare,
naivă şi u n e o r i primitivă, evidentă in lucrările unor autori certaţi
cu măiestria artistică, îl îndepărta uneori pe cititorul exigent,
făvînd din producţiile acestui nou gen o lectură mai ales a ado­
lescenţilor neprctenţioşi. Şi numai în vremea noastră (în deceniile
al 6-lca şi ai 7-Iea) în genul ştiinţifico-fantastic s-a produs
o revoluţie care a modificat considerabil specificul şi caracterul
genului, (ontinuind tradiţiile de un înalt nivel artistic şi autentic
intelectuale ale lui Wells, au apărut scriitori remarcabili ca Brad-
bury, fraţii .Strugaţki, Efremov, L e m şi alţii, care au înţeles că
literatura ştiinţifico-fantastică e înainte de toate artă şi au scris
romane, nuvele şi povestiri pe deplin artistice şi originale.
Dacă nu-1 punem la socoteală pe Wells, marele pionier, abia
in ultimii ani a apărut o literatură de anticipaţie principial nouă.
care nu merge în coada prozei beletristice, ca pină de curind, ci
alături de ea şi adesea chiar înainteq ci, propunîndu-şi o nouă
sarcină, aceea de a înţelege omul ca pe un stăpîn potenţial al
lumii, ca pe o încununare a evoluţiei naturii, n u ca pe u n moment
accidental din istoria Universului, ci ca pe ceva necesar şi im­
portant.
Optimismul inteligent şi complex al literaturii de anticipaţie,
concordanţa ei spirituală cu lumea interioară a omului contempo-
lan îi şi fac farmecul literar-artistic şi moral-intelectual.
A m răspuns oare la întrebarea de ce a m devenit scriitor de
anticipaţie ? A m impresia că a m răspuns. D a r pentru ca răspunsul
meu să pară convingător e necesar să ating măcar pe scurt o
temă căreia eu i-am dat multă atenţie in opera mea.
Onml secolelor X V I I I şi X I X era în toate privinţele un o m
al Pămîntului. Patosul său, respectul pe care şi-1 p u r t a se întemeiau
în considerabilă măsură p e obiectul cuceririi geografice a spaţiului
terestru. Ştiinţele preferate ale tineretului erau geografia şi etno­
logia. Şi clacă în secolul X V I I I omul cu predispoziţii romantice
visa un dialog cu un locuitor enigmatic al unui continent necxplo-
rat, azi pare posibil un <lialog intre raţiunea terestră şi raţiunea
unei alte planete.
Inţelegînd această problemă — a contactului dintre civilizaţii de
pe planete diferite —, scriitorul şi cititorul văd lumea într-un fel
nou, proaspăt şi original. Lumea se înfăţişează altfel, neobişnuită,
ca şi cînd spaţiile necuprinse ar prinde viaţă. Se pune întrebarea
dacă e chiar atit de important ca acest contact dintre civilizaţiile
de pe planete diferite să se producă, de vreme ce omenirea a trăit
sute de mii d e ani în „singurătate", fără a simţi necesitatea acestui
contact ? Da, odinioară asemenea probleme îi preocupau prea
puţin pe oameni, iar acum e l e îi t r ă m î n t ă pe mulţi. D e ce ? Pentru
că omul şi-a dat seama că el este însăşi evoluţia Universului, evo­
luţia -care a deschis ochii şi a vorbit.

31 ;
 Visul legăturilor cosmice e inrudit cu dorinţa de a accelera
procesul istoric şi ştiinţific, de a arăta ceva principial deosebit de
specificul terestru, de a vedea alte legi logice şi gnoseologice. Acest
vis al omului contemporan îşi găseşte împlinirea ipotetică în ro­
manul ştiinţifico-fantastic.

Cititorul a îndrăgit literatura de anticipaţie, văzînd în ea ex­

presia unui nou romantism : romantismul cuceririi Cosmosului, şi
a însuşi spiritului paradoxalei gîndiri ştiinţifice moderne. Dar între
istoriografia literară şi literatura de anticipaţie nu există aproape
nici un contact. Literatura ştiinţifico-fantastică nu se află de loc
pe picior de egalitate cu proza obişnuită, cu cea epică şi cu cea
psihologică. Nimeni nu-i învinuia pe Bunin sau pe Kuprin că ală­
turi de ei existau şi lucrau Potapenko sau Boborîliin ; în schimb,
scriitori de talia lui L e m şi Bradbury sînt nevoiţi adesea să răs­
pundă de existenţa producţiei meşteşugăreşti a unora dintre colegii
lor lipsiţi de exigenţă. Cauza e complexă. Beletristicii, care are o
existenţă seculară, i se iartă numaidecît caracterul banal şi ste­
reotip, pe cită vreme noul gen c tratat într-un chip mal sever.
D e la romanul ştiinţifico-fantastic se pretinde ceea ce nu se aş­
teaptă de la romanul tradiţional : i se cere să dezvăluie elementul
nou din om, legat de făgăduielile viitorului.

L i t e r a t u r a d e anticipaţie este o linie a v a n s a t ă a gîndirii artistice

c o n t e m p o r a n e . O r , scriitorul e dornic, lireşte, să stea in p r i m a linie.

i ..Tno/tlriumaj» lilwaturii" jnt. t/istiî)

LU/WOR C O N S T A N T I N MIHAI

— Cigel, deconectează imediat aparatul de aniigraniaţle!...

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic Casa Scînteii

n^psi-iaiintsiener^

o D E C E M B R I E 1967

PREŢUL 1 LEU I ^^007