(fOlECîiA POVESTIRI

ŞTIINTIFKO-aNTASTICE"!
MiHNEA MOISESCU

[OPlVIi
iimiiiiE
VIOREL BURLACU

alo, poliţia?
arestaţi raza
albastră!
* ** *
 UI o _3

a •• oX o

=: i<£
u t: g • c
« o £: o *>
eeuo.0.0

MIHNEA MOISESCU

Născuf în anul 1930, urmează

liceul în oraşul RJmnicu-Sârat,
apoi Institutul de teatru. Este
actor al Teatrului „Constantin
Nottara" din Bucureşti.
Debutul editorial are loc în
1961, cînd publică volumul pen-
tru copii „Aripioară de argint".
Urmează apoi cărţile pentru ti­
neret : „Penifa are virful ascu­
ţit" (versuri satirice), „Nemai­
pomenitele aventuri ale lui Fă-
nel", „Intr-o seară de primţi-
vară' şi volumele pentru mo,-
Coleciia „POVESTIRI turi : „Tărie", „Încercarea", „Ei
ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE" iubeau viafa".
Colaborează la reviste, la
edifafă de revista
radio şi televiziune.
In ultimul timp î/ atrage toi
mai mult literatura de antici­

• lehnica paţie. Publică, în anul 1966, vo­

lumul
tantastice
de povestiri
„Copiii
şliintifico-
stelelor". Are
Anul XIII în pregătire un roman de an­
15 septembrie 1967 ticipaţie.
 MIHIMEA MOISESCU

COPLEŞTIOAREA AMIilRE
Întins in fotoliul a cărui jormă se mula după cea a trupului
său, Sav îşi privea jix miinile. De cînd se afla în Sanatoriul Cos­
mic Carpatin deveniseră centrul atenţiei sale. Le privea cu senti­
mentul că are In faţă nişte obiecte ciudate, nemaivăzute, cu care
— ştiind că vor face parte integrantă din viaţa lui — trebuia ne­
apărat să se familiarizeze. Sentimentul acesta izvora din gindiil
că pielea care ii acoperea braţele şi cea mai mare parte a corpului
era sintetică. Altfel, după ce se trezise din somnul artificial pre­
lungit patruzeci şi opt de ore de la operaţie nu avusese nici o sen­
zaţie specială. Nici ca aspect pielea sintetică nu se deosebea de cea
naturală. Totuşi numai faptul că ştia ce i se întimplase în timpul
operaţiei ii crea senzaţia stranie şi teribil de neplăcută că trupul său
se contopise cu o fiinţă străină. Medicul care îl îngrijea in mod spe­
cial îi spusese, cu vădită satisfacţie, că pînă atunci nici un om nu
suferise o atît de masivă înlocuire a pielii naturale cu cea sin-
•tetică.
— Sînt deci un om sintetic !
— Să nu exagerăm ! replicase medicul, rizînd. Ca să meriţi o
atît de interesantă titulatură ştiinţifică ar trebui să ai sintetică
nu numai pielea, ci şi jumătate, cel puţin, din muşchi, oase şi or­
ganele interne. Abia atunci ai putea să te mîndreşti, într-adevăr,
cu titlul de „07n sintetic".
— Mulţumesc, prefer să rămîn modest, mormăise Sav.
Acum, întins în fotoliul de un alb mat, odihnitor, îşi privea fix
palmele. Dar îşi dădu deodată seama că face asta numai dintr-o
obişnuinţă devenită, după operaţie, tiranică. De fapt, pielea sinte­
tică ajunsese să-i fie atît de familiară încît nu-i mai provoca sen-
taţiile dinainte. Se simţi parcă eliberat, îşi simţi eliberate roiurile
de gînduri, pînă atunci înrobite de unul sin'gur, atolstăpînitor. „Azi
e Ziua Preamăririi Omului!" — îşi zise şi parcă pentru prima oară
de la accident simţi că trăieşte din nou într-un timp bine delimi­
tat. Într-adevăr, era sărbătoare. Ziua Cinstirii Omului, cînd, în
memoria marilor conducători, savanţi, artişti, se organizau nenur
mărate manifestaţii publice. Îşi aminti multe a-^emenea zile, mat
ales. din anii tinereţii. Pe atunci, la fel cu majoritatea semenilor săi,
îfi îndrepta gîndul spre un Om din milenara istorie a umanităţii,
spre un Om pe care îl admira în mod deosebit. „Astăzi către cine
să-mi îndrept gîndul ? la să-mi reamintesc favoriţii din tinereţe >.".
Uar, in locul unui nume, ni nieiiioiie i se contura o imagine cu
aspect de stampă foarte veche, o imagine zărită cine ?tie cînd, re-
prezentînd un om pe rug. „Giordano Bruno ! De ce mi-am amintit
tocmai de el ? Nu ştiu ca in tinereţe să fi făcut parte dintre aleşii
" t e i " . La un moment dat imaginea se a7nmă parcă; flăcările înce­
pură să dănţuiască in jurul omului pe care trebuiau să-i mistuie şi
Sav aim brusc cutremurătoarea senzaţie că el era cel de pe rug.
Ca şi cînd s-ar fi agăţat de o salvare, ocliii căutară cu febrilitate
palmele şi acum prezenţa pielii .lintetice il linişti in oarecare
măsxirâ-
„Mă mai obsedează Occidentul" — işi zise. Vru să şteargă din
minte imaginea cu aspect de stampă cu care se contopise parcă,
pentru citeva clipe, pînă la durere, dar nu reuşi. Deodată flăcările
din închipuire căpătară proporţii gigantice, şi Giordano Bruno
apăru dintre ele îmbrăcat in cel mai perfecţionat costum de pro­
tecţie. Stupid de care fusese legat se transformă intr-o cosmonavă.
Străvechiul om de ştiinţă trecea prin peripeţiile prin care trecuse
el, Sav, în timpul salvării unei nare astrale atrase tot mai mult
spre infernul de foc al unei stele. .\stronauţii, blocaţi in interior,
in imposibilitate de a se salva cu microrachetele, lansaseră sem­
nale de alarmă, care fuseseră recepţionate de o cosmostaţie de
salvare. In ajutorul lor venise Sav şi, in timp ce executa operaţiile
exterioare de deblocare a trapei, se legase de 7iavă, aşa cum era
legat acum Giordano Bruno.
„O să te arzi, bătrine, ca şi mine ! O să te arzi cu tot costumul
tău ultraperfecţionai ! Măcar de-ai avea norocul pe care l-am avut
eu ; să termini ce trebuie terminat. Pe urmă poate or să te aducă
aici. Au destulă piele sintetică .şi pe cuvînt că e mai frumoasă decit
cea naturală".
Giordano Bruno şi flăcările care îl imbăiau pieriră brusc. Pen­
tru o clipă lui Sav ii păru rău. Pe urmă işi zise însă indirjit ;
„Gata ! Nu trebuie să mă mai gîndesc la toate astea ! Mai bine fii
atent la nervi, Sav, băiete... Pare-se că s-au cam pîrlit..."
Ca să-şi scliimbe definitiv direcţia gîndurîlor, apăsă butonul de
pe speteaza fotoliului şi in încăpere se închegară fulgerător ima­
ginile unei emisiuni televideo. Erau peisaje dintr-o planetă recent
descoperită. Filmul se termină curînd şi crainicul (de data asta un
om, nu crainicul-robot) anunţă ;
— Peste şaizeci de secunde e „Ora luminii depline". (Aşa de­
numise Un poet ora 12 din Ziua Cinstirii Omului şi denumirea se
oficializase.)
In ritmul bătăilor unui metronom, staţia începu să transmită
primele note din „Imnul Pămintenilor". Imagini reprezentînd oa­
meni celebri se succedau, printr-un ingenios montaj, în aşa fel încit
aveai senzaţia că un chip se naşte din altul.
„Eroism... O noţiune cu sensul evoluat de-a lungul vremii
aproape pînă în esenţă — , se trezi Sav gîndind. Intr-o formă pri­
mară, noţiunea aceasta era strîns legată de forţa fizică, de capaci­
tatea unora de a-şi îngenunchea semenii, de cruzimea lor. Apoi...
Cred că abia în epoca socialismului noţiunea de eroism a căpătat
valenţe noi, profund umane, atunci cînd a apărut atît de omenescul
titlu de «Erou al muncîiy\ E mult mai greu să găseşti in tine forţa
de a lupta cu îndoielile, cu nereuşitele inlr-o cercetare ştiinţifică.i
care durează ani .fi ani decit s â - f i rişti viaţa citeva ore coborind
in craterul unui vulcan gata să erupă... Cu toate că şi riscarea con­
ştientă a vieţii pentru scopuri fundamentale, nobile este, obiectiv
vorbind, un act de eroism, acordind poate noţiuni, în acest caz, ceva
mai mult din vechile ei sensuri. Interesant e că această formă de
eroism, care include riscul vieţii, a atras în mod deosebit tineretul
şi-l atrage încă... De fapt... e explicabil ; spectaculosul a fermecat
totdeauna tinereţea... Dar după ani..."
Monologul acesta interior, prin care, poate în mod inconştient,
voia să se pregătească pentru „Ora luminii depline", fu întrerupt
brusc. Din imaginea tele ţişniră razele orbitoare ale unui puternic
soare de vară. După citeva secunde, izvorînd parcă din lumina so­
lară, se închegă chipul brăzdat de riduri al unui bătrin, pe care
scinteiau insă nişte ochi de o fascinantă vioiciune. Era preşedintele
„Comitetului pentru decernarea titlului de Erou al Umanităţii Te­
restre", un savant celebru.
— Vă salut, păminteni! E „Ora luminii depline". Ca in flecare
an, comitetul pe care il prezidez a acordat titlul de erou după nu­
meroase consultări cu oameni ce locuiesc pe Terra sau pe alte pla­
nete, pe staţii inter galactice sau nave cosmice pornite în lungi
călătorii. Titlul a fost conferit...
Rosti intîi numele unui savant care, după cercetări de peste
douăzeci .şi cinci de ani, reuşise să afle noi taine ale antimateriei şi
să le sintetizeze in legi pînă atunci necunoscute. Şi unui poet i
Se acordase titlul, unui poet care, în pragul bătrîneţii, se îmbarcase
pe o navă inlergalactică cu dorinţa de a cînia cit mai veridic faptele
noilor Columbi cosmici.
La un moment dat, preşedintele i.şi întrerupse insă expunerea
atît de curgătoare şi, după o scurtă pauză, rosti cu glasul parcă
puţin schimbat:
— Peste două luni se împlinesc patruzeci de ani de la înfiin­
ţarea primei cosmostaţii de salvare. Ar fi inutil să amintesc citi
oameni datoresc viaţa „salvatorilor-cosmici" (şi eu mă )mmăr prin­
tre datornici), ar fi inutil pentru că toate acestea sînt binecu­
noscute...
Sav asculta CM O extremă atenţie şi fiecare cuvint ii mărea ne­
liniştea, invecinînd-o cu teama.
— Comitetul nostru a fost in unanimitate de acord să decerneze
titlul de erou celor trei oameni care au format personalul primei
staţii cosmice de salvare. Doi dintre. ei, Ree Ia şi Venin Raad, au
pierit în timp ce-şi făceau datoria. Li se decernează titlul „post-
mortem". Pe cel de-al treilea pionier-salvator ne bucurăm însă că-l
avem în mijlocul nostru, la fel de neobosit ca acum patruzeci de
ani. Este Sav Aţiu, care, pe lingă nenumăratele misiuni de sal­
vare, a dus şi o susţinută activitate pentru dezlegarea tainelor a.şa-
ziselor „Zone mute şi oarbe" din Cosmos. Meritele sale ştiinţifice...
Sav nu mai înţelese nimic din restul cuvintelor, nici nu le mai
auzi măcar. I se anesteziaseră parcă toate simţurile. Buzele i se
mişcau, dar nu reuşeau să scoată nici un sunet. In schimb, în creier
i se rostogoleau, tăvălug, citeva cuvinte ! „Asta nu se poate ! Asta
nu se poate .'" Peste cinci minute, reporterul care veni să-i ceară
un interviu se trezi în faţa unui om derutat, speriat chiar. Tolu.fi
nu şovăi să pună una dintre clasicele întrebări — „clasice" prin.-
vechime ! — ale ziariştilor :
— Cum ai primit vestea că ţi s-a decernat titlul ?
Sav işi fixă ochii asupra lui atit de absent incit reporterul ou»
senzaţia că iwbeşte urmi orb şi surd. Dar cum medicii il încre­
dinţaseră că pacientul se simte perfect, repetă întrebarea cu un
ton mai insistent. De data asta, Sav tresări, faţa i se crispa şi
vintele i se rnpscră de pe buze cu vădite eforturi.
— Eu... In cazai meu... liiscul pe care il implică o meserie cum
e a noastră nu înseamnă eroism... De asta trelmie să refuz...
— Să refuzi titlul ? ! ingină reporterul Imimăcit.
— Sînt obligat, înţelegi ?f C>-l>li-gat !... Te rog să tran.';miţi asta
oamenilor...
Vestea stirrii senzaţie. Era pentru priina oară cînd cineva re-,
fuza inalla distincţie. Se anunţase că Sav va da o explicaţie în
cadrul unei emisiuni tele care trebuia să aibă hjc la ora douăzeci
şi unu. Şi in seara Zilei Cinstirii Omului milioane de pămînteni
zăriră chipul unui bărl>at trecut de mijlocul vieţii, nn ol>raz parcă
cioplit, pe care il insufleţeau doar tainice umbre .şi lumini, aşa cum
poate fi aparent insufleţil chipul unei statui printr-un savant joc
al luminii proiectoarelor. Priiindu-l, ai fi fost tentat să spui că ai
în faţă un om deplin stăpin pe sine, dacă ochii pierduţi parcă in
adincul orbitelor n-ar fi trădat o nesiguranţă născută din gînduri
cliinuitoare. Totuşi vocea lui Sav, dorind parcă să contrazică ochii,.
sună cit se poate de calm :
— Vă sint dator o explicaţie, începu el. Adică... nu atît o ex­
plicaţie cit o mărturisire. E o datorie foarte veche pe care n-am
avut pînă aciim curajul s-o plătesc. Astăzi cinstea pe care mi-aţi
acordat-o a marcat însă scadenţa definitivă... Voi încerca să fiu
cit mai concis şi mai ales cit mai obiectiv... Voi încerca... De mult,
cu aproape treizeci de ani în urmă, am iubit o fată, rosti apoi cu
aceeaşi voce prea calmă -şi uniformă ca să nu trezească bănuiqla
că era doar ma.u-a siib care căuta să ascundă o mare emoţie. Era o
fată frumoasă, în accepţia cea mai deplină a cuvîntului. Vă gîndiţi
poate că spunînd aceasta calc de la bun început promisiunea de «
fi obiectiv. Atunci ar trebui insă să fie suspectaţi de lipsă de obiec"
tivitate toţi cei care o zăreau, bărbaţi sau femei, pentru că nu cred
ca vretinul să nu se fi simţit aproape şocat de neobişnuita şi stro"
nia frumuseţe a Lianei. Am cunoscut-0...
Mulţi dintre cei care vizionau emisiunea de televiziune avură
senzaţia că vorbele lui Sav se transformă în imagini puternic evo­
catoare ale unor locuri, oameni şi întîmplări vechi de aproape trei­
zeci de anL Nu, nu le venea de loc greu ascultătorilor să-ţi irt-
chipuie...

Uriaşul amfiteatru al Palatului Tinereţii. De pe cele două

estrade ridicate faţă in faţă pe coloane spiralate de sticlă, din
interiorul cărora se revărsa lumina în două nuanţe diferite, una tin-
zînd spre portocaliu, cealaltă spre mov, se înfruntaseră, timp de
aproape trei ore, două concepţii despre dragoste. Discuţiile fuseseră
animate, la ele participaseră, in afara referenţilor principali, foarte
mulţi dintre tinerii spectatori, precum şi oameni mai virstnici, in­
vitaţi de onoare sau simpli musafiri ai Palatului Tinereţii. Tot­
deauna erau animate „adunările discuţiilor libere", in care se dez­
băteau cele mai diverse probleme ştiinţifice sau filozofice.
Sav rătnăsese un consecvent participant al acestor adunări şi
după terminarea studenţiei şi chiar acum, cînd împlinise treizeci şi
doi de ani. Uneori nu putea fi de acord cu părerile tinerilor par­
ticipanţi la discuţii, i se păreau prea demonstrativ avangardiste,
mai ales cînd era vorba despre concepţii cu privire la filozofia
vieţii cotidiene. Totuşi nu luase niciodată cuvintul. Se socotea, mai
mult chiar decit îl socoteau ceilalţi, un om retras, timid. In ultima
vreme i se năzărise chiar că la cei treizeci şi doi de ani pe care îi
avea începuse să nu-i mai poată înţelege, aşa cum ar fi trebuit, pe
tinerii de optsprezece sau douăzeci de ani. „Altă generaţie, alte
idei... Poate că unele dintre ideile mele li s-ar părea învechite celor
mai mulţi dintre ei... De aceea war avea sens sa mi le expun..." Sav
era un taciturn, însetat insă să asculte discuţii furtunoase, un om
„închis", dar dornic de a se afla în mijlocul multor oameni, mai
ales tineri. Socotea că face parte dintre cei pentru care „viaţa in­
timă" n-are nici o importanţă, dintre cei care sacrifică absolut
totul pentru ştiinţă — fizica, în cazul săM —, căreia i se dedicase.
Cunoştea mulţi sai'anţi cu o uriaşă pasiune pentru ştiinţă, dar
despre viaţa lor particulară ştia foarte puţine lucruri sau chiar
nimic şi nici nu încercase să afle, pentru că ii plăcea să şi-i închi­
puie drept nişte „savanţi absoluţi", fără „preocupări parazitare",
cum ar fi, de pildă, dragostea. Şi el işi impunea să se socotească
tipul „savantului absolut", pentru care dragostea nu poate însemna
decît o „activitate deconcentrantă". Succesele pe care le obţinuse în
ştiinţă îl îndreptăţeau să aspire la titlul de „savant", cit despre
adjectivul „absolut," in înţelesul pe care i-l acorda el, gîndea că
o să şi-l poată adăuga fără prea mari eforturi, datorită felului său
„firesc" de a fi. Cînd aflase că subiectul disctiţiilor din ziua aceea
este „Dragostea, un sentiment etern" voise să nu mai intre în Pala­
tul Tinereţii. Pe urmă se răzgîndise însă, spunîruîu-şi: „La urma
urmei, am nevoie de o destindere după atitea ore de muncă şi e
ştiut că o comedie te poate destinde mai bine ca orice.'" In spatele
acestei ironii se ascundea, de fapt, curiozitatea de a afla cum se
poate discuta în public despre un sentiment atît de intim.
Cele două tabere ale vorbitorilor n-au avut de data aceasta
nici o divergenţă „de fond". Părerile diferite se refereau mai ales
la „felul de exprimare a dragostei", la „mijloacele de a păstra
prospeţimea acestui sentiment", la „problema lucidităţii % dra­
goste", dar de negat, sau de minimalizat importanţa dra­
gostei, nici gînd ! E drept că părerile care se exprimau — uneori
„noutăţi" de mii de ani cunoscute, debitate însă cu tonul marilor
descoperiri — ar fi putut să pară, în oarecare măsură, chiar ridicole
dacă pasiunea, sinceritatea vădită a celor care luau cuvintul n-ar
fi anulat o asemenea impresie. Faptul că nu numai tinerii, ci şi
cîţiva oameni mai vîrstnici care participaseră la discuţii nu se
sfiiseră să dea exemple din propria lor experienţă în dragoste
născuse pentru Sav o întrebare : „Sînt făţarnici sau uşuratici de
pol iJorbi cu atila dezinvoltura : ori xcntiiiieidclc lor sint, in-
tr-adevăr, atit de puternice incit suportă să fie mărturisite în gura
mare ? .'" întrebarea il mai tulbura cînd, după terminarea adunării,
ieşi din amfiteatru printre idtimii. In uriaşiil hol circular, tinerii,
adunaţi in grtipuri, continuau discuţiile din amfiteatru la un mod
mai intim. Sav se apropie de un grut>, atras tocmai de glasul ri­
dicat şi teatral al unui tînur uscăţiv, cu ochi mongoloizi şi păr lung,
cînepiu, ce dădea impresia că ar fi o perucă rudimentar confec­
ţionată. Mişcările lui repezi, frinte, erau într-un total dezacord cu
expresia ochilor sau, mai precis spus, cu lipsa lor de e.rpresie. Pă­
reau nişte ochi de sticlă, însufleţiţi doar de lumina exterioară.
Alături de el, o fată şi un băiat, amindoi de vreo şaptesprezece ani,
îl ascidtau cu admiraţie demonstrativă, fnarte contra.':!antă fată de
zimbetele evident ironice ale celorlalţi din grup.
— ...şi va ajunge omul la rohiptatea pur spirituală a dragostei,
cînd plăcerile cărnii vor fi socotite înjositoare. Acea dragoste, căpă-
tind sensuri .sublime, vn fi cii adevărat pe deplin „umană".
Sav inţele.'<e că usciilirnt era un reprc-.eulivil al curentului
„dragostei pur spirituale", unul dintre curentele ultraavangardiste
cu şanse nule de supravieţuire.
— De c e n-ai luat astăzi cuvintul în adunare. Mnon, il întrebă
cineva pe predicator. Se desliătea doar problema fundamentală a
„filozofiei" tale.
— Oarnenii, in marea lor majoritate, s'nit. conştient sati in­
conştient, trit)utari conservatorisntulni, nu pririie.tc cu uşurinţă
ideile prea înaintate. Ideile înălţătoare, îndrăzneţe se transmit
mai uşor. mai convingător, direct de la om la om, decît prin dis-•
cursuri puIHice.
— Ba te temi că ideile tale sînt uşor de combătut, te temi să
nu dei'ii ridicol in mod public. Oamenii vor să aibă copii, Moon,
copiii lor, nn fabricaţi sau semifatiricaţi de ştiinţă, chiar dacă ştiinţa
ar ajunge la această performantă.
— Concepţie depăşită, „mărunt famili.'ită". Omul viitorului tre­
buie să se ridice...
Contimiind să vorbească repede, cu o uşurinţa care trăda mai
curînd o lecţie învăţată papagaliceşte decît talent oratoric, Moon
arunca priviri tot mai dese spre Sav.
„Işi inchipuie poate că a găsit în mine uti viitor adept, pen­
tru că nu mă vede zîminnd ironic — se enervă Sav. Cap pătrat!
Tot ce susţine nu-s decit aberaţii, nişte prostii evident anti­
ştiinţifice.
— M-am întrebat adesea dacă ar fi posibil ca un bărbat de pe
planeta noastră să se îndrăgostească de o femeie diutr-o altă lume,
continuă patetic uscăţivid predicator al „dragostei pur spirituale".
Am ajuns la convingerea că s-ar putea, chiar dacă femeia aceea
ar avea o altfel de constituţie fizică decît a pămîntenelor. Sînt con­
vins că, deşi în imposibilitate de a se „iubi" trupeşte, animalic, cei
doi ar ajunge la o dragoste de mari profunzimi, de fapt la dra­
gostea esenţială, purificată de dorinţe înjositoare, atiugînd pragul
sublimului prin...

8 —'. :
 — Deocamdată făd că tot după o fată de pe bătrina noastră
Terra iţi lunecă ochii, Moon, il apostrofă un băiat din grup, ară-
tind cu capul in direcţia lui Sav.
Intorcindu-se,. Sav înţelese că toate priinrile „predicatorului",
care crezuse că .ie îndreptau spre el, o căutaseră pe fata ce stătea
la nn pas in spate.
— Se pare, stimate Moon, că nu eşti de loc atît de imun în
faţa „ispitelor fizice", cum încercai să ne convingi. Ce e drept, in
cazul acesta e şi o „ispită" tare greu de învins, spuse un alt băiat,
privind-o fascinat pe tinăra de Ungă Sav, aşa cum o priveau, de alt­
fel toţi ceilalţi din grup.
Vădit jenată, fata se depărta repede.
— Ţi s-a părut poate că zăreşti un înger coborit din al zecilea
cer. Moon, siMise cineva, cu care ai putea pune in practică înălţă-
toarea teorie a „dragostei pur spirituale".
Toţi tinerii din grup începură să ridă, pînă -şi cei doi „adepţi"
ai lui Moon. Numai Sav nu rîse, pentru că, de fapt, nici nu auzise
ironia. Toată atenţia lui zburase brusc spre fata care se depărtase.
Se trezi pornind pe urmele ei, fără să-şi dea bine seama ce face.
O ajunse pe platforma de aterizare şi urcară in acelaşi aerobuz. Din
scurta privire pe care fata i-o aruncă işi dădu seama că îl recu­
noscuse. Speriat parcă, se depărta de ea cit mai mult, ajungind pînă
Ungă u.şa de coborîre. Era hotărît să nu mai întoarcă nici o clipă
capul. Dar hotărirea i se zdruncină curînd. Avea senzaţia că pri­
virea fetei ii arde ceafa. Nemaiputind să se stăpînească, se întoarse
şi-i întîlni, într-adevăr, privirea. „Ce frumoasă e .'" Gîndul acesta,
care abia acum se închega pe de-a-ntregul, ii crea senzaţia că-l pln-
deşte un pericol necunoscut, ascuns poate în ochii aceia prelungi,
umbriţi, cu sclipiri ameţitor de schimbătoare. „Cobor la prima
staţie .'" — îşi propuse. Nu coborî însă nici la prima şi nici la ur­
mătoarele. Dar capul nu şi-l mai întoarse. încremeni în apropierea
u.şii, fără să ştie ce urmăreşte. N-ar fi putut aprecia nici cu aproxi­
maţie de cit timp zburau cînd atizi din spate, în imediata lui apro­
piere, o voce bine timbrată, intrebînd :
— Te rog să-mi spui ce părere ai avut ?
înainte de a-şi întoarce privirea. Sar ştia că fata din Palatul
Tinereţii îi pusese întrebarea.
— La ce... la ce te referi ? reuşi să îngînc.
— La discursul lui Moon...
Aerobuzul ateriza înainte ca Sav să poată răspunde şi fata
coborî fără să-şi ia rămas bun. Asta îi permise să presupună ca
aştepta s-o urmeze. Coborî şi păşiră alături pe o cărăruie asfaltată.
Era o noapte invadată de lumina Lunii. Mirosea a pămînt umed,
a fin, un miros care il ameţea puţin pe citadinul Sav, pe fizicianul
care îşi petrecea nenumărate ore în laborator.
De o parte şi de alta a cărăruii îşi întindea Isrg aripile, cîmpia.
In faţă, la vreo două sute de metri, sclipeau, nu prea puternic,
lumini. • «
 „E un cătun solar... îţi zise Sav. Mulţi socotesc o fericire că lo­
cuiesc in aceste microoraşe zvirlite parcă la intimplare pe cimpie,
pe dealuri sau pe cine ştie ce povirniş de munte. Şi poate că o u
dreptate...
Se gîndea la toate acestea cu un scop precis; ca să nu mai
simtă jena care începuse să-l stăpînească. Nu ştia ce să spună, aşr
tepta ca fata să reia discuţia, dar ea tăcea. După o vreme îndrăzni
s-o privească aproape pe furiş. Ridicată spre Lună, faţa fetei părea
o ireal de frumoasă mască de argint. Sav avu din nou sentimentul
că ar trebui să fugă, ca să scaj)e de un pericol necunoscut, şi poale
că ar fi făcut-o chiar dacă fata n-ar fi rostit :
— Acolo, pe Lună, se află cineva care îmi e foarte, foarte
drag...
„Acum o să-mi spună că e vorba de bărbatul pe care-l iubeşte.
Cochetează sau poate că vrea să mă umilească şi să mă pedep­
sească în felul acesta pentru că am venit după ea... Dar, la urma
vrmei, nu eu i-am vorbit primul! Poate că vrea să se joace, aşa
cum se joacă pisica după ce o p n n s şoarecele. Numai că eu nu sini
şoarece şi..."
Nu apucă să-şi termine gîndul, c6 o auzi continuind:
— Tata... lucrează la uzina lunară III de prelucrare a tiraniu-
lui... E un om straşnic tata. Crede-mă !
Sav simţi o mare uşurare şi se trezi rizind.
— De ce rlzi ? 11 întrebă ea, surprinsă.
Risul se frinse brusc.
— Aşa... Fără nici un motiv precis... E caraghios... lartă-mă...
— Pentru ce să te iert ? Nu mi se pare nimic caraghios. Îmi
plac oamenii care rîd cu uşurinţă... poate tocmai pentru că nu fac
parte dintre ei.
„Şi eu cu atît mai puţin.'" gîndi Sav, dar nu fu în stare să-^i
rostească tare gîndul, deşi ar fi vrut.
— Nu mi-ai răspuns însă la întrebare ; ce părere ai despre
teoriile lui Moon ?
— Prostii!
— Mda... Aşa le socotesc şi eu... sau, în orice caz, exagerări
duse pînă la limitele absurdului. Totuşi, întrebarea aceea pe care
zicea că şi-a pus-o... Oare ar fi in stare un bărbat de pe planeta
noastră să se îndrăgostească de o femeie a altei lumi, dacă ar şti că
dragostea lui nu s-ar putea niciodată împlini... trupeşte ?
— E o întrebare fără sens 1 Deocamdată legătura cu alte fiinţe
raţionale a rămas de domeniul fantasticului. Deci întrebarea e pur
ţi simplu absurdă şi orice răspuns am încerca să dăm ar fi la fel
de lipsit de sens.
— Permite-mi să te contrazic. Ar putea să aibă totuşi un sens
dacă ne-ar ajuta să micşorăm cit de cit uriaşul semn de întrebare
care a fost şi a rămas dragostea.
— E un semn de întrebare pe care nu l-am folosit niciodată
tn ortografia vieţii mele.
— Poate că l-ai transformat intr-umd de exclamare.

10 , — -)
 — Nu ! pur şi simplu l-am exclus.
Fata il privi îndelung, apoi il întrebă cu voce coborită I
— Vrei să spui că n-ai fost niciodată îndrăgostit 7
— Exact.
— Se poate... Nici eii... Dar n-o să susţii că n-ai dorit... că wit
doreşti să fii!
— Şi totuşi ăsta este adevărid !
— Nu te cred ! Acum am impresia că eşti la fel de prefăcut ca
şi Moon, deşi poate nu-ţi dai seama, aşa cum probabil nu-şi dă
nici el, sau nu vrea să-şi dea seama. Eşti mult prea tinăr ca să n»
doreşti să...
— Ba nu sînt de loc „mult prea tînăr" şi, afară de asta, ntţ
chiar toţi tinerii sînt obsedaţi de „uriaşul semn de întrebare al dra­
gostei". Se găsesc semne de întrebare mult mai importante care cer
răspuns. Şi pe mine Sieste „semne" mă interesează.
Sav tjorbea cu o indirjire pe care ar fi vrut s-o socotească
fermă convingere, dar care răminea numai indirjire.
Fata îl privii îndelung, de parcă ar f.i dorit să-i ghicească gin-
durile, apoi îl întrebă cu o voce în care se topeaţi curiozitatea, ener­
varea şi poate o picătură de cochetărie :
— Atunci... de ce ai coborit după mine ?
întrebarea era aşa de directă şi de firească încît lui Sav îi /««
imposibil să răspundă imediat. Asta il enervă şi cînd vorbi, în sfîr-
şit, glasul .sună rece, duşmănos aproape :
— îmi puseseşi o întrebare... Şi pentrti că ai coborit... N-ar fi
fost politicos...
— Aşa... rosti fata, cintînd cuvintul şi căutind poate, in felul
acesta, să-şi ascundă surpriza neplăcută. Atunci... răspunsul l-ai
dat... de fapt... nici nu l-ai avut... aşa că...
— Perfect logic ! Bună seara.
Sav vru să plece, dar se răzgindi şi mai rămase citeva clipe ca
să spună rar, apăsat, răutăcios :
— Eşti foarte frumoasă, neobişnuit de fiumoasă şi în acelaşi
timp conştientă, mult prea conştientă de asta. Recunosc: pentru
moment am fost impresionat de frumuseţea ta, ca de orice lucru
neobişnuit. Dar „momentul", fie el cltiar artificial prelungit, ca
în cazul de faţă, rămîne totuşi... un moment! Bună seara.
Intorcindu-se brusc, porni spre staţie. Deodată o auzi
strigîndu-i:
— In fiecare zi cobor aici în jurul orei nouăsprezece.
Sav încremeni locului, apoi o rupse la fugă şi năvăli în aero­
buzul care tocmai ie pregătea de decolare.
Pe Liona n-a mai văzut-o apoi aproape «« an. Işi impunea să nu,
se mai gîndească la ea, dar nu reuşea. O vreme nu s-a mai dus
la Palatid Tinereţii, ca nu cumva s-o intilnească, apoi a început
să frecventeze iarăşi „adunările discuţiilor libere" chiar mai de»
decît înainte, tocmai pentru că spera s-o revadă, deşi n-ar fi recu­
noscut asta pentru nimic în lume. Ca să se „imunizeze" a încercat
şi altă metodă ; îi făcea Lionei — pe care pe atunci nici nu ştia cum
o cheamă — un portret moral foarte defavorabil! „E, desigur, o

n
inginifală, o cochetă căreia ii place să-i vadă pe toţi bărbaţii
tirindu-i-se la incioare. O ţemeiuşcă ţi atita tot, deşi neobişnuit de
frumoasă, care ar fi o adevărată pacoste pentru un om de ştiinţă.
A strigat atunci după mine numai din dorinţa de a mă vedea umi-
lindu-mă, aşteptind-o. N-o să aibă insă niciodată această satisfacţie,
işi zicea, incercind să se socotească ferm hotărit. Adevărul e însă
că dacă ar fi .ştiut in ce staţie coborîse cu Liona n-ar fi putut
să se stăpînească şi ar fi aşteptat-o. Dar cînd fuseseră împreună
în aerobuz şi după ce se despărţiseră zburase fără să ştie încotro.
Şi ca să ia la rind toate staţiile microcarticrelor şi să aştepte in
fiecare zi la orele nouăsprezece ar fi fost o adevărată nebunie. Nu
i-ar fi ajuns nici doi ani. O vreme l-a tentat totuşi şi această solu­
ţie... Trecuse aproape un an de cind o intilnise pe Liona şi îi era
cu neputinţă s-o uite. I.şi amintea chipul ei cu o claritate aproape
nefirească după atîta vreme. Şi-o amintea mai ales aşa cum arăta
pe cimp, in lumina lunii. Cîteodată se gîndea că totul nu fusese
aecit o Jarsă a imaginaţiei.

In vremea aceea se pregătea prima expediţie spre una dintre

„zonele mute şi oarbe" ale Cosmosului. Cei peste patruzeci de
membri — printre care .fi Sav — se strînseseră într-o sală a „Cămi­
nului Cosmic". !şi făcu apariţia şi eminentul profesor Ravat, condu-
cătOTid expediţiei. Vocea lui cu irlbraţii de clopot trezi ecou­
rile sălii:
— Daţi-mi voie să vă prezint pe cea mai tinără membră a
expediţiei noastre, pe Liona, specialistă in astrocomunicaţii şi
astroarheologie, cea mai bună studentă pe care am avut-o în
ultimii ani.
Intrarea Lionei stirni un murmur de admiraţie, provocat, desi­
gur, mai mult de frumuseţea decit de calităţile ei ştiinţifice pe care
Ravat le prezentase cu atita entuziasm.
Apariţia fetei avu asupra lui Sav lui efect contradictoriu ;
peste o uriaşă bucurie se suprapuse imediat senzaţia — pe care o
mai încercase in faţa ei — că îl pindeşte o mare primejdie. Şi
semaţia aceasta se întări, înăbuşindu-i parcă complet bucuria, cînd
o auzi pe vecina sa de scaun, Aran, medicul expediţiei, spunind :
— Superbă fată ! Un exemplar care ar reprezenta în mod stră­
lucit umanitatea terestră in faţa oricărei alte umanităţi.
— Să nu uităm că noţiunea de „frumos" e foarte aproximativă
în cazul unor umanităţi despărţite de mulţi ani-lumină, replică Sav
cu o indirjire care o uimi pe Aran. Apoi vocea de stentor a profe­
sorului Ravat concentra atenţiile spre o singură direcţie :
— lată-ne adunaţi pe toţi cei care timp de citeva luni ne vom
vedea zilnic, vom purta zilnic discuţii paşnice sau furtunoase, în
contradictoriu, pentru că sper din toată inima că vor exista şi ase­
menea discuţii. Celor veseli şi simpatici le cer să rămină veseli şi
simpatici, celor mai „închişi" şi, eventual, mai puţin simpatici, nu le

12 —
<•('(• să-şi schimbe firea, ci doar să nv devină antipatici. Cred că e j
itva dintre condiţiile... ]
A b i a acuma il zări Liona pe Sav. Buzele ei bine conttirate, pc-i
care sîngele le colora cu dărnicie, schiţară un zîmbet de plăcută sur- ;
priză. Dar Sav nu apucă să-î vadă zimbetul, deoarece, de îndată ;
ce sesizase că privirea fetei se va opri asupra lui, îşi fixase ochii \
pe stiloul policolor pe care il juca in palmă. Şi aşa rămase pînă /« j
sfirşitul adunării, cînd auzi alături vocea pe care n-o putea uita de l
aproape un an : !
— Imi pare bine că ne-am intilnit din nou. [
Ţîşnind in picioare, de parcă ar fi fost gata să o ia la fugă, {
Sav ingină : \
— Şi mie. _ l
Liona il privi lung .şi zimbetul i se topi. ]
— Nu se prea vede. Probabil că eşti incă supărat.
— De ce-aş fi ?
— Pentru că atunci cînd ai susţinut că nu te preocupă de loc
problema dragostei am spws că eşti un prefăcut. Acum cred îi/.'^'-i .
— Afu prea mă interesează ce crezi în privinţa aceasta. Dacăl
ţii neapărat să discutăm, putem găsi un subiect mai interesant...)

Milioanele de oameni care urmăreau în faţa ecranelor de tele- j

viziune destăinuirea lui Sav se văzură nevoiţi să facă un efort ca să 'j
audă o frază rostită in şoaptă, ca un gînd ajuns pe buze fără voie | j
— De fapt, chiar în clipa cînd o jigneam mi-am dat pe depliri l
seama cit sint de îndrăgostit... Apoi vocea lui Sav crescu, căpătîni i
iarăşi tonul acela neutru cu care povestise pînă atunci: Liona mi-a '
întors spatele. Era firesc... Eu am hotărît iarăşi să-mi înăbiLş cit ;
mai curînd dragostea care nu putea să fie — aşa mă incăpăţînam j
să susţin — decit o piedică în calea aspiraţiilor mele „majore",'
Timp de trei luni abia dacă am schimbat cu Liona citeva cuvinte.'
Atitudinea mea faţă. de ea, aproape făţiş duşmănoasă, nu putea să '•
rămînă neobservată. Nimeni nu m-a întrebat însă care era motitml |
comportării mele, nimeni nu mi-a făcut o aluzie măcar... Adică.., ]
într-un anumit fel... }

— M-am gîndit că ar fi probabil foarte util să cercetăm simul­

tan centura de perturbaţii audiovideo din jurul stelei J 14. De asio
cineva trebuie să treacă de acest brîu şi să se instaleze pe umil
dintre sateliţii ale căror orbite sint în bună parte apropiate şi
aproximativ paralele cu marginile centurii de perturbaţii.
Toate acestea i le spunea lui Sav, profesorul Ravat, după
aproape trei luni de la plecarea expediţiei de pe Terra. De două

13
săptămini se ajlau in imediata vecinătate a centurii de perturbaiii,
pătrunseseră de citeva ori ţi în interiorul ei, făcuseră minuţioase
cercetări, dar ajunseseră la o singură concluzie: tainele pe care
votau să le dezlege erau mult mai de nepătruns decît îşi închi-
puiseră.
— M-am gîndit să jac propunerea ca tu să pleci spre J. 14.
. — V ă mulţumesc... vă mulţumesc mult, ingină Sav, copleşit de
neaşteptata bucurie. ;
— tn caziil acesta n-au ce căuta mulţumirile. Te-am ales
numai din considerente ştiinţifice. Cînd e vorba de interesele ex­
pediţiei nu mi-e îngăduit să judec prin prisma simpatiilor sau an­
tipatiilor. Şi, că să fiu sincer, deşi lucrăm alături de şase ani, n-aş
şti în care categorie să te trec; printre oamenii simpatici? Ar fi
oare adevărat ? Printre cei antipatici ? N-ar fi oare exagerat ?...
Dar nu despre asta e vorba acum... Aşadar, eşti de acord să pleci ?
— Desigur!
— Perfect. Iţi este insă strict necesar un ajutor. Voi propune ca
Liona să te însoţească.
~ Liona ? ! Nu !
Sav scăpă exclamaţia aproape ca pe un strigăt.
Profesorul nu păru de loc surprins. 11 fixă insă cu o privire
care îi crea lui Sav neplăcuta senzaţie că i se citesc chiar şi cele
mai ascunse gînduri. Ravat rosti apoi rar t
— Liona mi-a fost studentă şi pot susţine fără şovăială că e
Un specialist de prim ordin in astrocomunicaţii. Afară de asta se
pare că cei trei sateliţi ai lui J 14 sînt rămăşiţele unei planete pe
care nu e exclus să fi existat viaţă în forme evoluate. Liona este
şi singurul astroarheolog al expediţiei, lată motivele pentru care
o propun. Dar dacă ai, într-adevăr, argumente serioase împotriva
acestei propuneri te rog insistent să ni le aduci la cunoştinţă in
adunarea unde se va lua hotărirea definitivă.
In adunare Sav nu se opuse insă in nici un fel ca Liona să-l
însoţească, deşi ar fi făcut-o bucuros. Dar ii era imposibil să com­
bată argumentele ştiinţifice pe baza cărora Ravat făcuse pro­
punerea...
Înainte ca microracheta care trebuia să-i' poarte pe unul din­
tre sateliţii lui J 14 să-şi ia zborul profesorul Ravat îi şopti lui
Sav : „Vreau să-ţi amintesc un lucru binecunoscut: de noi înşine
este extrem de greu să fugim şi în majoritatea cazurilor e şi ab­
surd". Sav. nu replică nimic, de altfel nici n-ar fi avut ce. Înţelese
că profesorul îşi dăduse seama că în spatele indiferenţei sale de­
monstrativ afişate faţă de Liona se afla dragostea pe care voia s-o
tăinuiască. Faptul că adevărul era cunoscut şi de altcineva îl îndirji
şi hotărî — pentru a cita oară ?! — să se poarte cu Liona cit mai
distant posibţl, reducind relaţiile lor numai la cele strict necesare
misiunii ştiinţifice primite. Era o hotărîre pe care îi plăcea s-o soc6-
tească de nezdruncinat...

(SFIRŞITUL IN NUMĂRUL VIITOR)

14 : i
VIOREL BURLACII

alo, poliţia?
arestaţi
raza albastră!
REZUMATUL CAPITOLELOR. PRECEDKNTB
Fizicianul Richard Stone, celebrul descoperitor al elementului ««mtt
stonit, e pe cale să sintetizeze uraniul cu ajutorul prestigioasei lui raze
albastre omega. La experienţa decisiva urmează să ia parte şi sir LIoya
Stephenson, preşedintele concernului „Mondial Uranium". Acesta msa
este capturat de nişte necunoscuţi ; unul dintre ei, folosindu-se de cartea
de vizită a financiarului, pătrunde în laboratorul savantului pe care *n-
cearcă să-l răpească ; o scurtă luptă ; dereglarea razei albastre provoacă
e explozie : un trup zboară pe fereastră, altul rămine neînsufleţit
pe podea.
Poliţia primeşte un mesa.1 ciudat din partea Camelyei Stone, fiica
savantului : „Alo, poliţia ? Arestaţi raza albastră !" ^
La locul atentatului sosesc comisarul Wim, detectivul Green şi ser­
gentul Max.
Autorul din umbră al tuturor maşinaţiilor urzite împotriva Iui Stons
este Elvis Rowen, patronul firmei „National Uranium" ; se pare însă c »
tinărul ziarist George Verban a dat de un tir. Dar Rowen nu rămina
inactiv...
Mergind fiecare pe altă pistă, poliţiştii şi ziaristul fac cunoştinţă ca
necontenitele surprize ale vilei Stone.
Vedeta rapidă, pe bordul căreia Rowen se îndreaptă spre o insulA
misterioasă, pescuieşte trupul narcotizat al Iul Stephenson.
La comisariat se prezintă Camely Stone alarmată de răpirea tatălui
ei ; ea neagă Insă faptul că ar fi cerut telefonic ajutorul poliţiei. Intra
timp la vilă, altă Camely Stone isi recunoaşte în cadavrul din laborator
tatăl, dar dispare în momentul în care Green îşi dă seama că mortul na
este doctorul Ricliard Stone.
După o serie de aventuri uimitoare petrecute In vilă, eroii noştri se
angajează într-o multiplă şi teribilă goană aeriano-navalo-terestră. pe
urma celor două Camely Stone şi a bandei de criminali. Toate pistele duo
la o insulă artificială din largul Oceanului Atlantic. Dar nu aici se gaseşMi
dezlegarea tenebroasei enigme legate de raza albastră.
(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)
20 post-mortem cotriisar şef. Maî
' găseşte totuşi v r e m e pentru o
.tîn
a lSăic,m
15 l iW
p
ţ iani m
dc î ncse
ăd tcaooptnu
ăssl iadseer ărc ăl as v
p
t oaanrsfnaăt- sp
Wu
cuu
iptm
reutrsănudileosrcuh
cp
gaiăldtecaeoicu
altip
nesem
ml eăş.tlo-îsrnD
i toaî rcrzh
sitieri .,îpnrSgeşe-i
săvîrşise oare o m i n i m e ? Nu.
P o l i ţ i s t u l îşi d ă s e a m a c ă , a p â -
sînd clapa galbenă, transfor­
mase submersibilul într-o navă
a e r i a n ă , c a r e , s m u l g î n d u - s e din
valuri, săgeta a c u m bezna, in-
f r u n t î n d î n a l t u l . Ş o c u l se d a t o ­
rase, desigur, nepriceperii lui
W i m de a controla aparatul. Ar
f i t r e b u i t , p e s e m n e , să p r e g ă ­
t e a s c ă î n t r - u n fel ambarcaţia
pentru această manevră. Nu
m a i a r e î n s ă r ă b d a r e să c a u t e
în m u l ţ i m e a sa d e cunoştinţe
vreun principiu de fi^ică a d e c ­
v a t s i t u a ţ i e i şi r e d r e s e a z ă m i ­
cul r e a c t o r , r e d u c î n d u - i vite/.a
s u p e r s o n i c ă , p e n t r u a se p u t e a
orienta. Unde dispăruse oare
f a t a u r m ă r i t ă de el ? C e r u l î n ­
c e p e să s e l u m i n e z e . Soarele
îşi p r e g ă t e ş t e r ă s ă r i t u l , i n c e n ­
d i i n d v a l u r i l e d e la o r i z o n t .
S p r e n o r d se z ă r e ş t e p a t a m i ­
nusculă a unei insule. W i m m a ­
nevrează cu t e a m ă comenzile,
a ş t e p t î n d u - s e la c i n e ş t i e c e
n o u ă s u r p r i z ă . N o r o c u l î n s ă îi
surîde iar ; W i m reuşeşte să
c o n e c t e z e t e l e o b i e c t i v u l şi p e e -
cranul de bord vede insula de
p a r c ă s - a r a f l a în a p r o p i e r e . U n
f u r n i c a r d e o a m e n i se a g i t ă d e
colo-colo. P o a t e că aici a descins
şi i n t r u s a , g î n d e ş t e b r a v u l c o m i ­
s a r şi din ilou f a c e un plnn d e
b ă t a i e a m ă n u n ţ i t . P ă ţ a n i i l e de
p î n ă a t u n c i îl f a c totuşi p r u d e n t
şi p e n t r u p r i m a o a r ă îşi s p u n e c ă
e m a i c u m i n t e să n u a c ţ i o n e z e
d e u n u l s i n g u r şi să a ş t e p t e e s ­
c a d r i l a c a r e d e c o l a s e în u r m a
lui.
W i m apropie mai mult imagi­
nea insulei : e o mică frîntură
de pămînt inundată de o vege­
taţie luxuriantă ; undeva, în
m i j l o c , e un l u m i n i ş , /^colo, î n
j u r u l unui avion, o duzină de
inşi forfotesc. E v o r b a poate
chiar de aparatiil cu care
se făcuse nevăzută falsa fiică a
lui S t o n e şi-i j u c a s e renghiul cu
16
c e a s u l . D a r n i c i u r m ă de f a t ă . O
fi a s c u n s ă în v r e o c a s ă . „ N i c i o
c l ă d i i ' e nu s e v e d e î n s ă n i c ă i e r i "
— îşi n o t e a z ă c o n ş t i i n c i o s p o l i ­
ţ i s t u l în n e l i p s i t u l s ă u c a r n e t şi,
t o c m a i c î n d v o i a să a d a u g e „ n i ­
mic demn de s e m n a l a t " , î n c r e ­
m e n e ş t e cu c r e i o n u l în m î n ă . S e
f r e a c ă la o c h i , b u i m ă c i t . I m a g i ­
n e a e totuşi c l a r ă . Nu e o iluzie
o p t i c ă : o c l ă d i r e iese din p ă ­
m î n t . D a ! D a ! Ş i nu o c l ă d i r e
o a r e c a r e , ci î n s ă ş i v i l a S t o n e ,
e d i f i c i u l p e c a r e el îl c ă u t a s e ,
scormonind zadarnic pietrişul, a-
c o l o , p e c o n t i n e n t . C a s a pe c a r e
o l u a s e c u a s a l t . T o t u l i se p a r e
o v i z i u n e de c o ş m a r . E, b i n e î n ­
ţ e l e s , d e n e c r e z u t c a o c l ă d i r e să
d i s p a r ă î n t r - u n loc şi să r ă s a r ă
u n d e v a p e o i n s u l ă la a t î t e a s u l e
de k i l o m e t r i d e p ă r t a r e , şi totuşi...
C o m i s a r u l î n c e a r c ă să l i m p e ­
z e a s c ă c e v a din a c e a s t ă n o u ă e -
n i g m ă , d a r un u r u i t greoi îi dă
de ştire că escadrila e aproape.
într-adevăr, dinspre sud, un
grup de patru b i m o t o a r e zboară
cu iuţeală spre el.
W i m c e r c e t e a z ă din n o u u s c a ­
t u l . F o r f o t a b a n d i ţ i l o r se t r a n s ­
f o r m ă în p a n i c ă : d e s i g u r c ă v ă ­
zuseră avioanele. Deci nu mai
p o a t e fi v o r b a do e l e m e n t u l s u r ­
p r i z ă . C o m i s a r u l ia l e g ă t u r a r a ­
dio c u c o m a n d a n t u l e s c a d r i l e i .
T o t o d a t ă o b s e r v ă c a p e un f a p t
d i v e r s c ă d e a s u p r a i n s u l e i se a ş ­
terne o ceaţă albăstruie, care a-
coperă uscatul. Wiiu accelerează
şi p o r n e ş t e în p i c a j , d a r „ z i d u l "
de c e a ţ ă îl r ă s t o a r n ă , n ă u c i n -
d u - 1 . S p a i m a p u n e din n o u s t ă -
pînire pe temerarul comisar.
N u - i în s t a r e să p r i c e a p ă c e f e l
d e c e a ţ ă e a s t a şi c u m d e a r e
a s e m e n e a î n s u ş i r i pe c î t d e n e ­
a ş t e p t a t e , pe a t î t d e n e e x p l i c a ­
bile. V e c h i l e poveşti cu spiriduşi
r e î n c e p să-i f r ă m î n t e i m a g i n a ţ i a .
D a r şi a c u m î n d î r j i r e a Iui e m a i
puternică decît tentaţia spre su­
pranatural. Wim se năpusteşte
din n o u s p r e i n s u l ă . Ke/.ultatul
e acelaşi : aparatul parcă se
î m p o t m o l e ş t e si e r e s p i n s . D e s ­
c u r a j a t de repetatul insucces,
c o m i s a r u l ia î n ă l ţ i m e , iese î n a i n ­
t e a e s c a d r i l e i , so p u n e în f r u n ­
t e a ci şi, f r ă m î n t î n d u - ş i c r e i e r u l
în c ă u t a r e a unei soluţii, î n c o n ­
j u r ă m i s t e r i o a s a c u p o l ă de c e a ţ ă
vioi'ie. D a r iată că f u m u l a c e l a
v i o l a c e u î n c e p e să se d e s t r a m e .
t r e p t a l si în c u r î n d n u mai r ă ­
m î n e d e c î t un a b u r p a l i d şi
t r a n s p a r e n t . „K m o m e n t u l .să a -
t a c ă n i " — işi s p u n e W i m . ,,A-
cum, cînd blestemata cupolă a
dispărut". Comunică celorlalte a-
vioane hotărirea luată. P r e g ă -
t i n d u - s e să d e a s e m n a l u l î n c e ­
perii o f e n s i v e i , W i m c a u t ă l o c u l
c e l m a i p r i e l n i c d e pe s u p r a f a ţ a
u s c a t u l u i u n d e să-şi d e s c a r c e î n ­
c ă r c ă t u r a d e foc, d a r s i m t e c ă - l
apucă apoplexia : insula dispă­
ruse aproape complet. Un singur
p e t i c de p ă m î i i l , l u m i n i ş u l , r ă -
mă.se.se deasu|)ra v a l u r i l o r . A -
c o l o , g r u p u l de o a n . e n i se c ă ţ ă -
r a s e pe t r u p u l a v i o n u l u i . P r e a
î n c e r c a t u l c o m i s a r e s t e la c a p ă ­
tul r ă b d ă r i i . î n c e p e să f o r m u ­
l e z e t e x t u l d e m i s i e i pe c a r e e
d e c i s s-o d e p u n ă c h i a r în ziua
a c e e a p ^ m a s a p r e f e c t u l u i de
p o l i ţ i e . Işi ş t e r g e f r u n t e a î m b r o - ţistului întîlniseră umerii fizi­
b o n a t ă de s u d o a r e . D e o d a t ă , din
valuri ţîşneşte corpul aerodina­
m i c al unei n a v e c i u d a t e , c a r e
goneşte ca o nălucă printre cele
patru bimotoare. Şi iată că
o m u l do a c ţ i u n e d i n W i m î n ­
vinge. Uitînd de hotărirea luată,
c o m i s a r u l n u m a i p r e g e t ă şi se
p u n e pe u r m a f u g a r u l u i , o r d o -
nînd escadrilei să-l secondeze cu
toată viteza. Ambalîndu-şi la
m a x i m u m motoarele, cele cinci
a v i o a n e r e u ş e s c .să s e ţ i n ă la o
d i s t a n ţ ă c o n s t a n t ă de n a v a u r ­
m ă r i t ă , în c a r e b i e t u l p o l i ţ i s t a - e x p l i c a l t ă d a t ă . Ş i a c u m să
v u s e s e o f r a c ţ i u n e de s e c u n d ă
impresia că văzuse chipul ser­
gentului M a x .
U n d e v a , în u r m ă . din l o c u l în
c a r e i n s u l a d i s p ă r u s e c o m p l e t în
valuri, o explozie formidabilă
a z v î r l e în a e r un t o r e n t d e s t î n c i ,
şi o c i u p e r c ă a r g i n t i e c r e ş t e din
a p ă , f ă c î n d p a r c ă să se c u t r e -
mui-e b o l t a l i m p e d e şi c a l m ă a
cci'iilni.
30
In clipa în care bancheta pe
c a r e ş e d e a u se t r ă s e s e b r u s c , un
puţ a d i n e şi t e r m i n a t d e s i g u r în
f u n d u l m ă r i i se că.scase s u b IVIa.x
şi c e l c e se p r e t i n d e a a fi d o c ­
torul Stone. Căderea vertigi­
n o a s ă a c e l o r două t r u p u r i n u - i
l a s ă s e r g e n t u l u i nici o î n d o i a l ă
asupra rezultatului acestei pră-
v ă l i r i t r a g i c e . Şi totuşi, i a t ă c ă
m i r a c o l u l se p r o d u c e . T ă l p i l e lui
M a x î n t i l n e s c un o b s t a c o l c a r e
f i ' î n e a z ă din c e în c e m a i m u l t
v i t e z a cu c a r e se p r ă b u ş e ş t e , d e
p a i c ă s - a r fi d e g r a v i f i a t . C e l e
c e u r m e a z ă i se p a r d e - a d r e p t u l
f a n t a s t i c e : c ă d e r e a se o p r e ş t e
l e n t şi c e l e d o u ă c o r p u r i se a -
ş a z ă u ş o r p e o l e s p e d e d e \nar-
m u r ă , s e r g e n t u l îşi dă s e a m a c ă
ceea ce frînase căderea era
trupul celuilalt. Picioarele poli­
cian ului.
- Ce se-ntîmplâ ? Am plu­
tit ? işi î n t r e a b ă el s a l v a t o r u l .
C u m aţi r e u ş i t să a t e n u a ţ i v i ­
teza cu c a r e ne rostogoleam ?
A m a l u n e c a t c a un fulg pe u -
m e r i i d u m n e a v o a s t r ă şi a c u m n e
g ă s i m a i c i z d r a v e n i şi n e v ă t ă ­
maţi...
— Am redus forţa gravitaţio­
n a l ă , r ă s p u n d e c e l ă l a l t cu un s u -
rîs e n i g m a t i c p e b u z e . C u m a m
făcut-o nu mă întreba. O să-ţi
mergem. Am avut noroc că a m
nimerit tocmai aici. E c a m e r a -
depozit prin c a r e a m adus pe
17
18
insulă aparatajul. Pe aproaj» U n z g o m o t p u t e r n i c îi f a c e
există o bandă rulantă care ne să-şi întoarcă ochii spre cer. D e ­
va scoate la suprafaţă. asupra insuiei, patru avioane b i ­
Şi, într-adevăr, nu peste mul­ m o t o a r e p a r g a t a să c o b o a r e .
t ă v r e m e , s e r g e n t u l şi î n s o ţ i t o ­ — L e - a u venit întăriri, şop­
r u l său se află pe coasta stîn- teşte Stone.
c o a s ă a i n s u l e i . L a c i t e v a zeci — S ă p i c c ă n i în t i m p c e ei
«ie irietri, p l u t i n d l î n g ă ţ ă r m , se aterizează, spune sergentul.
vede silueta argintie a hidro-
avionului cu care zburase Max. — Nu mai au energie, con­
C e i doi se î n d r e a p t ă în g r a b ă s t a t ă r ă u t ă c i o s Ston^e. L i s-a
spre aparat. t e r m i n a t rezerva de c o m b u s t i ­
b i l n u c l e a r . Au c o n s u m a t - o t o a ­
— Dar e avionul meu ! e x ­
t ă azi n o a p t e , D e o d a t ă , g l a s u l îi
c l a m ă uimit de d a t a asta fizi­ devine sumbru : Priveşte a-
cianul. C u m a a j u n s aici ? c e s t e c a d r a n e pe c a r e s e z b a t
— E u a m venit cu el. Am acele. S e apropie o explozie a-
urmărit reactorul care v-a sal­ t o m i c ă !.. R e p e d e , r e p e d e , să ne
vat. s a l v ă m ! n.ai adaUgă S t o n e şi
— S ă î n c e r c ă m să a j u n g e m la a p a s ă . pe manşă.
a p a r a t f ă r ă să f i m v ă z u ţ i d e C u un şoc v i o l e n t , aparatul
ticăloşii c a r e ne cred morţi, ţîşneşte printre cele patru bi­
propune omul în halat al­ m o t o a r e , c a r e , n u se ş t i e din c e
bastru. motive, renunţaseră la ateri­
S t î n c i l e şi t u f i ş u r i l e printre z a r e , şi se î n s c r i e pe d i r e c ţ i a
« a r e s î n t n e v o i ţ i să t r e a c ă l e n o r d . I n u r m ă , din i n i m a i n s u ­
îngreunează destul de mult îna­ lei, s e î n a l ţ ă u m b r a cenu.şie a
i n t a r e a . S t o n e , c a r e p a f e să c u ­ unei c i u p e r c i u r i a ş e .
noască la perfecţie locul, m e r g e — Mi-au distrus insula. Aici
î n a i n t e . C î n d şi c î n d se a j u t ă m i - a m început cercetările cînd
unul pe altul p e n t r u a trece a v e a m 2.') d e a n i . A m c o n s t r u i ­
peste vreo stîncă sau pentru a t-o piatră cu piatră, încăpere
descurca ramurile încîlcite ale cu încăpere, instalaţie c u i n s t a -
vreunui desiş. laţie...
Enormii bolovani r ă m î n în •— V i l a e r a a s e m ă n ă t o a r e cu
u r m ă , şi s i n g u r u l o b s t a c o l c a r e aceea de pe continent, nu ?
l e m a i Stă în c a l e îl c o n s t i t u i e — M d a , n u p r e a am i m a a i n a -
t u f i ş u r i l e şi p o m i i . E v a d a r e a l e ţ i e . S a u p o a t e a m v r u t să riti
e favorizată de întunericul care f i e nici o d e o s e b i r e , să m ă s i m t
mai dăinuie. p e s t e tot l a fel...
— Ce facem acum, domnule — Cine a stâpînit-o iiiuă a-
Stone ? întreabă îngrijorat ser­ «um ?
gentul după ce se v ă d instalaţi
în a v i o n . N u n e p u t e m l u a z b o ­ — E l v i s R o w e n . De fapt a
r u l . N e î m p i e d i c ă c e a ţ a n.sta a l ­ •fost f ă c u t ă c u b a n i i tui. L a t n -
bastră. m i n a r e a fatltiltăţil e r a m s â r a r ;
de aceea m-a ispitit p r o p u n e r e a
—• V o m d u c e a v i o n u l în a l t ă
lui. M - a f i n a n ţ a t fără să aibă
parte.;. Şi, zicînd acestea, S t o n e altă pretenţie decît să-mi valo­
porneşte foarte încet motorul. r i f i c e des<>oj>oririlo..., d a r îţi p o ­
Ascultător, aparatul se în­
v e s t e s c a l t o d a t ă . V ă d c ă sîn-
dreaptă plutind spre nordul
tem urmăriţi.
i n s u l e i şi, d u p ă t r e i m i n u t e , i a -
tă-j ajunşi într-un m i c golf. M a x p r i v e ş t e î n a p o i şi v e d e
c ă , î n t r - a d e v ă r , c e 19
le cinci avioa-
n e , deşi se ţ i n e a u l a o o a r e c a r i celor cîţiva poliţişti năuciţi m a ­
d i s t a n ţ ă , z b u r a u pe u r m e l e lor. ş i n a e r u p e s p r e ş o s e a , l'ăcînd
— S ă nu ne lăsăm, spune s e r ­ un o c o l b r u s c s p r e s t i n g ă . Ş i ,
gentul. înainte ca vreunul să poată
s c h i ţ a vreuTi g e s t , v e d e n i a d i s ­
— V o i î n c e r c a totul c a să n u
p a r e p e a s f a l t . C î n d îşi r e v i n în
c ă d e m în m î i n i l e lor. D e a l t f e l
f i r e e p r e a t î r z i u . Nici z g o m o ­
n u m a i a v e m m u l t p î n ă la a c ­
tul m o t o r u l u i n u se m a i d i s t i n ­
t u a l a m e a i n s u l ă , la n o i l e m e l e
ge. M a ş i n a e d e p a r t e , s t r ă b ă -
laboratoare...
tînd ca o nălucă noaptea, spre
Viteza cu care gonesc este nord.
vertiginoasă. Totuşi Max are
Verban priveşte părul ară-
t i m p să r e f l e c t e z e ia c e l e s p u s e
n . i u d i n f a ţ a lui şi s e g î n d e ş t e
d e î n s o ţ i t o r u l s ă u . Deşi în s i n e
la cealaltă Camel.y S t o n e , p e
povestea acestuia era emoţio­
c a r e în s i n e a s a î n c e p u s e s-o În­
n a n t ă , r e l a t a r e a ei a v e a p a r c ă
d r ă g e a s c ă . A c u m î l m a c i n ă un
ceva artificial. O îndoială pune
r e g r e t al c ă r u i izvor n i c i e l iiu-l
din n o u s t ă p î n i r e p e mintea
î n ţ e l e g e . V e d e î n t r - u n r.olţ d e
sergentului...
o g l i n d ă f a ţ a , o c h i i n e g r i ai f e ­
31 tei. Z i a r i s t u l îşi m u t ă p r i v i r e a
pe bezna de afară, parcă de
t e a m ă să n u - ş i d i v u l g e g î n d u -
In răstimpul cît durează m a ­ rile. Vocea însoţitoarei lui îl
n e v r a de scufundare a vilei, trezeşte din reverie ;
V e r b a n o urmează ca o umbră
— Ascultă melodia din difu­
pe noua Camely Stone, poves-
zor !
tindu-i c u l u x de amănunte
t o a t e î n t î m p l ă r i le l a c a r e l u a s e Verban aude slab acorduri
parte împreună cu detectivul din b o l e r o u l lui R a v e l .
Green. — î n s e a m n ă că trebuie să
S e p a r e totuşi că aerul de sin­ u r m ă m mereu nordul. Posturile
ceritate cu c a r e vorbeşte r e p o r ­ noastre sînt acordate pe această
terul o convinge pe fată, deoa­ melodie. P e şosea nu ne mai
rece aceasta renunţă să-l mai putem continua drumul, fiindcă
ameninţe cu ciudatul revolver. f a c e un ocol d e c î t e v a m i l e şi
I n c e l e din u r m ă a j u n g î n ­ am pierde un timp preţios.
L e a g ă - ţ i c e n t u r a şi n u t e s p e r i a .
tr-o încăpere asemănătoare
unui g a r a j . C u r î n d m a ş i n a p a r e c ă se r e ­
— V o m lua automobilul, spu­ p e d e în b a l u s t r a d a ş o s e l e i c a r e
c o t e ş t e p r i m e j d i o s . A c c i d e n t u l îi
ne autoritar fata, scoţînd husa
p a r e lui V e r b a n d e n e î n l ă t u r a t .
care acoperă capota, şi vom
Nu se î n t î m p l ă însă n i m i c . L a
pleca pe urmele tatei.
a p ă s a r e a unei clape, vehiculul
Vehiculul are o construcţie p o r n e ş t e lin în z b o r p l a n a t d e a ­
s p e c i a l ă . S c a u n e l e .sînt d i s p u ­ s u p r a o g o a r e l o r c a r e se g h i c e s c
se î n s ă u n u l în s p a t e l e c e l u i l a l t , î n ş i r a t e pe v a l e a de j o s . D u p ă
roţile — apropiate. E o maşină c î t e v a m i n u t e , s u b ei s e v e d e
îngustă aerodinamică. lucind oglinda liniştită a apei.
Fata stinge lumina. După Z i a r i s t u l , la î n c e p u t m i r a t , îşi
cîteva secunde, afară, acolo dă seama că asistă la încă una
unde susură fîntîna arteziană d i n t r e f a n t e z i i l e f i z i c i a n u l u i şi
c r e a t ă în l o c u l v i l e i , o t r a p ă n u se mai m i r ă c î n d î n s o ţ i t c a -
se cască oblic, iar prin faţa r e a lui îi s p u n e c ă m a ş i n a se
20
poate transloiina îiitr-o navă Ş i , vii'înd r a p i d , p o i n e s c cu o
c a p a b i l ă să î n f r u n t e furtunile iuţeală într-adevăr fantastică
m ă r i i . M e l o d i a din d i f u z o r s e spre nord, lăsînd pe apă o fîşie
a c c e n t u e a z ă uşor. D u p ă c e b o ­ albicioasă de spumă.
l e r o u l c o n t e n e ş t e , se a u d a c o r ­
d u r i l e u n u i p r e l u d i u d e Lis.'t,
î n m i n t e a z i a r i s t u l u i se şi î n ­ 32
c h e a g ă contururile unui repor­
t a j f o r m i d a b i l pe c a r e u r m e a z ă Elicopterul urmărit de Green
s ă - l s c r i e şi în c a r e o t î n ă r ă
coteşte brusc, abandonînd pe
b l o n d ă a v e a .să j o a c e un rol de
n e a ş t e p t a t e m i c a i n s u l ă , şi se
seamă. Deodată melodia se
î n s c r i e pe d i r e c ţ i a n o r d . A r u n -
p i e r d e , a m e s t c c î n d u - s e cu a l t e
c î n d u - ş i o piivii-e în j o s , d e t e c ­
cîntece. La orizont licăresc cî­
t i v u l îşi p o a t e da seama cu
teva lumini. Puţin speriată, fata
uşurinţă că a c o l o se întîrr.plă
s c u f u n d ă în a p ă a p a r a t u l , c a r e
l u c r u r i c e l puţin c i u d a t e . O c u ­
se d o v e d e ş t e a a v e a şi c a l i t ă ţ i l e
polă de c e a ţ ă viorie care î n v ă ­
unui veritabil s u b m a r i n .
luie uscatul îngreunează vizibi­
— V o m a j u n g e la i n s u l ă pe l i t a t e a . D a r un a v i o n c e se z b ă ­
sub mare, spune ea. După anu­ t e a c a un flutui'e p r i n s î n t r - u n
m i t e s e m n a l e , a f l u c ă a c o l o nu p a h a r îi dă lui G r e e n d e g î n d i t .
v o m fi b i n e p r i m i ţ i . F r e b u i e să Işi p r o p u n e s ă .se î n a p o i e z e
ne s t r e c u r a u , fără să fim vă/uţi. neapărat, dar numai după ce
F, o i n s u l ă care a aparţinut va vedea ce intenţii a r e fata
c î n d v a tatei... din e l i c o p t e r , c a r e l u a s e un a -
S î n t la cîţiva kilometri de us­ v a n s c o n s i d e r a b i l . G r e e n îşi m ă -
cat, cînd o bubuitură Zf;uuaie i'eşte şi e l v i t e z a . C u r î n d , v e d e
ambarcaţiunea. Peste ir s u l ă din n o u s i l u e t a f e t e i a p l e c a t ă
creştea înspăimîntător o ciu- pe manşă. Odată cu ivirea ti­
perxă uriaşă de culoare argin­ m i d ă a z o r i l o r , în d e p ă r t a r e se
tie.. conturează o bucată de pămînt.
E o altă insulă, de data asta mai
— C e s-a î n t r m p l a t ? î n t r e a b ă
mică. Apropiindu-se mai mult,
e l rii,i;rozit.
Gi-een o b s e r v ă un a d e v ă r a t a e ­
— I n s u l a a fost a r u n c a t ă în r o d r o m in m i n i a t u r ă , c u t o a t e
aer, îngăimă ea, prinsă de p a ­ s e m n a l e l e i n t e r n a ţ i o n a l e de ate-
nică. T a t a era acolo. C c s-o rizar-e p u s e l a p u n c t .
f i - n t î m p l a t c u el ? Ş i c e f a c e m
Elicopterul urmărit coboară
noi ? S ă m e r g e m m a i t l e j j a r t o
uşor. G r e e n h o t ă r ă ş t e să f a c ă
s p r e n o r d sau... ?
acelaşi lucru. Socoteşte că e mai
In c l i p a a c e e a un t u r b o p i o - p r u d e n t s ă d e s c i n d ă în a l t l o c .
p u l s o r ţ î ş n e ş t e din a p ă , r n d r e p - U n g l a s p u t e r n i c se a u d e în.să
tîndu-se spre nord. F a t a scoate î n d i f u z o r , făeîndu-1 s ă t r e s a r ă :
un ţ i p ă t v e s e l :
— Avionul la p i s t ă , culoarul
— A scăpat şi acum zboară verde..., nu depăşiţi culoarul
dincolo. verde !
— Dincolo ? Unde dincolo ? „ H a i t ! îşi s p u n e î n c i u d a t d e ­
— La nord... Să mergem t e c t i v u l . A m fost r e p e r a t . D a r
d u p ă el .., m a ş i n a n o a s t r ă a r e fuga nu m ă poate a j u t a , pentru
o viteză superioară avionului c ă n - a ş m a i ai;ia n i m i c " . D a c ă
său. V o m a j u n g e desigur înain­ însă fusese prins într-o cursă ?
t e a lui. I n c r e z î n d u - s e în s t e a u a lui n o ­
rocoasă, G r e e n aterizează docil.
21
urmînd i n d i c a ţ i i l e pe c a r e l e Sa mergem jos ! S a u nu de
primeşte prin radio. Constată aceea aţi venit după m i n e ? D e
astfel, nu fără uimire, că avio­ altfel, nici n-aveaţi ce face. A-
nul său e al 15-lea c a r e ateri­ vionul d u m n e a v o a s t r ă e r a pro-.
z e a z ă pe i n s u l ă . g r a m a t pe direcţia p e c a r e o
Din f a ţ a unui m i c peron, o si­ urma elicopterul meu.
l u e t ă s o l i t a r ă îi f a c e s e m n c u Spusele fetei par verosimile,
mina. Detectivul porneşte uimit d a r g l a s u l ei s u n ă n e c o n v i n g ă ­
î n t r - a c o l o . R e n u n ţ a s e de m u l t să t o r , f a l s . H o t ă r ă ş t e t o t u ş i .s-o
s e m a i m i r e de c e v a , t o t u ş i f i e ­ î n s o ţ e a s c ă . M e r g î n d în s f i a t e l e
c a r e c l i p ă îi p r e g ă t e a noi s u r ­ ei pe c a l d a r î m u l pistei de a t e r i ­
prize. Silueta e r a a Camelyei z a r e , m i n t e a d e t e c t i v u l u i începe-
Stone, care-l întîmpină candidă: să l u c r e z e c u f e b r i l i t a t e . A d u n ă
— Ce spaimă a m tras, d o m n u ­ c u i u ţ e a l ă din m e m o r i e zeci d e
le Green, declară ea cu a p a ­ e l e m e n t e şi, c h i a r î n c l i p a c î n d
rentă sinceritate. Credeam că a j u n g la un covor mobil ce rula
v-au doborît. Detectivul nu mai spre adîncimi necunoscute, d e ­
ştie efectiv ce să creadă. Cînd tectivul se poate felicita : dez­
v-am văzut prăvălindu-vă, u r ­ legase o parte a enigmei — fata
mează ea cu aceeaşi degajare, ce se n u m e a C a m e l y Stone n u
v - a m si v ă z u t în m î i n i l e b a n d i ­ este fiica fizicianului Uichard
ţilor. Stone... . .
C a să c î ş t i g e t i m p , G r e e n s e C e i doi p a r c u r g î m p r e u n ă c u ­
hotărăşte să-i răsi)undă cu o l o a r e l e r u l a n t e , i n t r ă şi ies din
întrebare : numeroase ascensoare. înaintea
lor se desclţidc o uşă masivă.
— D a r dumneata..., dumneata
Intr-o cameră circulară, plină
de ce-ai fugit a ş a deodată ?
cu fotolii, sînt adunaţi a p r o a p e
— Ah, eu ? răspunde şăgal­ douăzeci de oameni. Prin f u m u l
nic fata. F u s e s e m urgent c h e - d e s d e ţ i g a r ă pe c a r e v e n t i l a - '
ir.ată aici. T r e b u i a să plec c u toarele nu reuşesc să-I a l u n g e
riscul de a p ă r e a nepoliticoasă. e s t e g r e u să d i s t i n g i m a r e l u c r u
— Şi nu puteai s ă n e spui ? şi G r e e n r ă m î n e d e r u t a t în p r a ­
Ne-ai lăsat aşa... gul uşii, în t i m p c e f a t a i n t r ă
— î n t r - a d e v ă r , a r t r e b u i să c u paşi f e r m i în î n c ă p e r e . Un
vă cer scuze. P e ziarist unde b ă r b a t r o b u s t , în h a l a t a l b a s t r u ,
l-aţi lăsat, domnule G r e e n ? s e r i d i c ă şi, v e n i n d s p r e e a , o
ia de mînă, rostind spre stupe­
— Lasă-1, domni.şoară, în
facţia detectivului, care tocmai
pace pe ziarist. N-avea grija lui.
s e p r e g ă t e a să î n t r e b e : „ C i n e
Spune-mi mai bine ce cauţi
esti d u m n e a t a , d o m n i ş o a r ă S t o ­
aici d u m n e a t a ? Ş i mai ales c e
ne ?"
e aici ?
— lat-o, domnilor, pe f i i c a
— Aici ? Ce să fie, insula
m e a , Camel.y S t o n e . . . O recu •
tatei.
noaşteţi ?
— A cui ?
ProCitînd d e r u m o a r e a d e a d ­
— A fizicianului Stone, tatăl m i r a ţ i e a a s i s t e n ţ e i , G r e e n se
meu. r e t r a g e u ş o r |)e c u l o a r . N o u a s i ­
— Şi dînsul unde e ? o isco­ tuaţie pare să-i răstoarne e ş a f o ­
deşte sever detectivul, necre- d a j u l p r e s u f ) u n e r i l o r lui Dacă
z î n d o i o t ă din t o t c e - i s p u s e s e pînă acum o suspectase pe fată
tînăra din f a ţ a lui. ca fiind o impostoare, cuvintele
— î n c ă n22
u ştiu... C r e d c ă e b ă r b a t u l u i în h a l a t a l b a s t r u au
aici de v r e m e ce m - a c h e m a t .
r i d i c a t e n i g m a cel p u ţ i n l a c u b : A r u n c î n d u - s e la pieptul unuia
1 . ' d a c ă S t o n e ş i - a r e c u n o s c u t în d i n t r e p a s a g e r i i d e s c i n ş i — un
tînăra suspectă fiica, aceasta nu b ă r b a t în h a l a t a l b a s t r u —, f a t a
p o a t e fi o i m p o s t o a r e , d a r e x i s ­ strigă emoţionată :
t ă şi... 2. f a t a n u e s t e C a m e l y
— T a t ă ! C e b i n e c ă ai v e n i t !
S t o n e şi d e c i c e l c a r e o r e c o ­
Mi-a fost tare frică pentru
m a n d a s e îi e c o m p l i c e , p e n t r u
tine...
c ă 3. c u m p o a t e fi p r e z e n t aici
d o c t o r u l R i c h a r d .Stone, r ă p i t l a — Uite-1 pe fizicianul Ri­
sute de mile de această insulă, c h a r d S t o n e , ş o p t e ş t e r a d i o s /.ia-
ristul.
ţ i totuşi, în c a z u l l u i 4., c h i a r
î n t r - a d e v ă r , o m u l c a r e ir.în-
d a c ă presupusul „captiv" a sosit
gîie p l e t e l e b l o n d e a l e l e t e i e s t e
înaintea m e a aici, î n s e a m n ă că
şi el... d o c t o r u l S t o n e . O u n d ă
şi V e r b a n f a c e p a r t e din b a n d ă ,
d e s p e r a n ţ ă îl a n i m ă p e d e t e c ­
W i m e un d o b i t o c , i a r e u t r e b u i e
tiv.
să m ă apuc de creşterea viţeilor
de rasă... — Spune-mi, domnule Ver­
ban, nu-i aşa c ă fraţii Stone
Zgomotul unui avion care ate­
s e a m ă n ă - n t r e ei ?
r i z e a z ă îl s m u l g e pe d e t e c t i v din
tentaculele enigmelor. Urmînd — Green ! răsună strigătul
drumul făcut cu misterioasa vesel al celuilalt p a s a g e r in
blondă, Green a j u n g e sus, la c a r e d e t e c t i v u l îşi recunoaşte
micul aerodrom incendiat de r ă ­ stupefiat subalternul. Sergentul
săritul soarelui. M a x m e r g e a ţ a n ţ o ş pe p i s t a b e ­
t o n a t ă , î m b r ă c a t în c e a m a i a u ­
Avionul aterizează. Din el co­
t e n t i c ă şi s u p e r b ă c ă m a ş ă d e
boară George Verban.
noapte tiroleză.
, — O să cresc viţei ! suspină
detectivul, văzînd că din ace­
33
laşi a p a r a t ciudat descinde a-
c u m din n o u . . . C a m e l y S t o n e . R e p e z i n d u - s e s p r e c e i doi p a ­
Aceeaşi care-l condusese adi­ sageri care descinseseră din
neauri în subterană. Sau era turbopropulsor, fata cu plete
alta ? Desigur că alta. O să-nne- aurii se aruncase în braţele
b u n e s c ! îşi spuse G r e e n năucit b ă r b a t u l u i î m b r ă c a t în h a l a t a l ­
şi a l e a r g ă s p r e c e i doi. bastru, îndepărtîndu-se discret,
c e l ă l a l t c ă l ă t o r s e a p r o p i e do
— Uite-o pe adevărata Ca­ G r e e n c u rniin-le î n t i n s e .
mely Stone, dragă G r e e n ! ii
strigă vesel V e r b a n , făcîndu-i — M a x , ce-i cu tine, dragul
cu ochiul. m e u ? pufneşte în rîs detectivul,
rccunoscîndu-şi colegul. Te-ai
întrebîndu-se dacă nu e cazul c o s t u m a t în s t a f i e p e n t r u v r e u n
să folosească perechea de c ă t u ­ carnaval ?
şe d i n b u z u n a r , G r e e n a u d e un
alt a p a r a t c a r e se opreşte pe — Mi-a luat cea mai bună că­
pista de aterizare i e un turbo- m a ş ă d e n o a p t e , d e c l a r ă pe un
propulsor, i a r din e l coboară ton de reproş g l u m e ţ omul c a r e
doi b ă r b a ţ i . F a t a se r e p e d e s p r e se apropie la braţul tinerei
avion. blonde.
— O să c r e s c şi g î ş t e . . . , m î r î i e — Dumnealui e fizicianul
d e t e c t i v u l î n m o m e n t u l în c a r e Stone, spune sergentul, privin-
se întoarce spre noii-veniţi. du-1 pe d e t e c t i v cu o c ă u t ă t u r ă
semnificativă. Iar dînsul, dom-
— C e spui ? î n t r e a b ă ziaris­
tul, t u l b u r a t de s c e n a la c a r e 23
asistau.
nule doctof, e şeful meu, cele­ pingîndu-l pe V e r b a n în v e s ­
brul Silvyan Green... tiar fără prea multe menaja­
Cei doi b ă r b a ţ i îşi d a u m î n a . mente.
— Iată, intervine şi fata, T r e c î n d printr-un şir de î n c ă ­
domnul acesta simpatic este zia­ p e r i în c a r e p o l i ţ i ş t i i şi g a z e t a ­
ristul George V e r b a n . rul recunosc uimiţi locuri abia
p ă r ă s i t e , c e i c i n c i a j u n g în m a ­
— Să coborîm, domnilor. Sîn-
r e a s a l ă u n d e se g ă s e s c a d u n a ţ i
t e m a ş t e p t a ţ i , r o s t e ş t e o m u l în
oaspeţii.
halat albastru.
Cele două perechi S t o n e sînt
— S ă - i a d u c e m pe ei sus. Î m i
a c u m f a ţ ă în f a ţ ă .
îngădui, tată ? V r e a u să-i arăt
lui G e o r g e . . . , adică domnului C u un ţ i p ă t , u n a d i n t r e f e t e
V e r b a n , cum funcţionează in­ a l u n e c ă şi se p r ă b u ş e ş t e pe p a r ­
s t a l a ţ i i l e i n s u l e i , şi, z î m b i n d ş ă ­ chet. Imediat, unul dintre doc­
g a l n i c , f a t a îl ia d e m î n ă pe torii S t o n e s e r e p e d e şi-i r ă s u ­
z i a r i s t şi a l e a r g ă s p r e un g r u p ceşte violent mîna dreaptă. In
de pomi. Aici răsuceşte cu uşu­ a c e e a ş i c l i p ă , Vei-ban îşi s c o a t e
r i n ţ ă t r u n c h i u l u n u i c o p a c se revolverul, dar, fulgerător,
c u l a r şi, în f a ţ a m i c i i asistenţe G r e e n îi p u n e c ă t u ş e l e . I n t ă ­
u l u i t e , în d r e a p t a pistei d e d e ­ c e r e a c a r e se l a s ă , z g o m o t u l a r ­
c o l a r e se i v e ş t e din p ă m î n t î n - mei căzute răsună lugubru.
tîi o tera.să, a p o i î n c e t , i n c e t , o
c l ă d i r e cu d o u ă e t a j e . P o l i ţ i ş t i i 34
şi z i a r i s t u l r e c i m o s c v i l a S t o n e
r ă m a s ă u n d e v a pe c o n t i n e n t , l a Ajuns deasupra insulei pe
c î t e v a sute de kilometri. care aterizase turbopropulsorul,
— V o m i n t r a noi doi întîi, W i m cercetează cu prudenţă us­
spune amfitrionul, luînd fata c a t u l . Du[jă s i l u e t e l e a p a r a t e l o r
de braţ. Ne iertaţi, dar sînt u- înşiruite jos, comisarul deduce
nele dificultăţi de acţionare a e x i s t e n ţ a unui n u m ă r destul de
uşilor care v-ar stingheri pe m a r e d e i n a m i c i şi-şi dă s e a m a
dumneavoastră, cei neiniţiaţi. că singur nu poate face nimic.
Urmaţi-ne ! Pînă acum W i m avusese de-a
C e i t r e i r ă m a ş i în u r m ă s c h i m ­ f a c e c u fel d e fel d e r ă u f ă c ă ­
b a r ă în g r a b ă c î t e v a i m p r e s i i . tori, dar de f i e c a r e dată proce­
dase c u aceleaşi metode care-i
— Asta nu-i Stone ! şopteşte
aduseseră rezultatele scontate.
Max.
De data asta. bandiţii par a dis­
— I a r eu c a r e a v e a m î n d o i e l i p u n e de a r m e m o d e r n e , cu totul
asupra celui dinăuntru, replică i e ş i t e din c o m u n . D o a r cînd
Green : văzînd figurile contra­ v e d e z b u r î n d u - i a l ă t u r i bi m o ­
r i a t e a l e .sergentului şi z i a r i s t u ­ t o a r e l e p o l i ţ i e i se h o t ă r ă ş t e W i m
lui, a d a u g ă : Ţ i n e ţ i - v ă t a r e ! I n s ă r e d u c ă a l t i t u d i n e a . Işi p r o ­
v i l ă n e m a i a ş t e a p t ă un R i c h a r d p u n e să p r o c e d e z e c u d i b ă c i e .
Stone. Pe urmă, întorcîndu-se A r e la î n d e m î n ă 40 de p o l i ţ i ş t i .
spre Verban, continuă cu un ,Ios nu pare să existe un
z î m b e t p e r f i d : B a c h i a r şi... v e ­ număr mai m a r e de bandiţi.
chiul dumitale a m o r de astă S t ă t u i n d u - s e prin radio cu c o ­
n o a p t e ! fata care ne-a lăsat m a n d a n t u l e.scadrilei, c o m i s a r u l
m a s c ă pe acoperiş... d e c i d e să a t e r i z e z e şi s ă î n c e r c e
— Ai arestat-o ? o pătrundere prin forţă, avînd
— C r e d c ă ori voi a r e s t a î n ­
t r e a g a b a n d24
ă , ori m ă voi f a c e
cowboy, încheie dur Green, îm-
d e ( l a i l e a lor si e l e m e n t u l s u r ­
p r i z ă . T e l e v i z o r u l d e b o r d îi î n ­
g ă d u i e lui W i m să e x a m i n e / e
amănunţit i n s u l a . Nici o p r i ­
m e j d i e , nici o g u r ă de f o c uu
se z ă r e ş t e n i c ă i e r i . N i m i c uu
t r ă d e a z ă c ă a r fi fost o b s e r v a ţ i .
W i m h o t ă r ă ş t e să d e s c i n d ă în
p a r t e a d e n o r d a u s c a t u l u i , la
cUeva sute de metri de aeropor­
tul m i n i a t u r a l al insulei si apoi
să n ă x â l e a s c ă a s u p r a t l u s m a n u -
lui, lovindu-1 pe n e a ş t e i J t a t e .
h i t ă î n s ă c ă in m o m e n t u l în
care primesc ordinul de cobo­
rîre, cele patru păsări de oţel
a l e poliţiei î n ţ e p e n e s c p u r şi
s i m p l u in v ă z d u h . I J o a r a p a r a ­
tul c(;ir.isarului c o n t i n u ă să ş c r -
puiască înnebunit printre ele
W i m n u p r i c e p e c e se p u t u s e
intirnpla. Kscatlrila pare acum
f o r m a t ă din n i ş t e f l u t u r i pe
c a r e un c o p i l îi i m o b i l i z a s e cu
un a c pe o p l a n ş ă d e i n s e c t a r .
Dar comisarul p o a t e fi u n e o r i
un p e r f e c t o r g a n i z a t o r şi un o m
cu s î n g e r e c e , a ş a c ă dă un o r ­
din şi i m e d i a t 40 de c i u p e r c i
albe înfrumuseţează ca nişte
flori p r i m ă v ă r a t i c e această di­
m i n e a ţ ă î n s o r i t ă de t o a m n ă .
W i m a t e r i z e a z ă în i n i m a p ă ­
d u r i c i i şi. c u a u t o m a t u l s t r î n s
în p u m n i , se r e p e d e s p r e l u m i ­
n i ş u l u n d e se g r u p a s e r ă p o l i ţ i ş ­
tii. Ii î m p a r t e la r e p e z e a l ă în
p a t r u g r u p e şi p o r n e s c in p a s
alergător spre aeroport. Peste
c i n c i m i n u t e se s t r î n g pe locul
unde era micul aerodrom. î n ­
c e r c ă r i l e lui W i m î n s ă nu s - a u
t e r m i n a t . T o c m a i la v e n i r e a p o ­
l i ţ i ş t i l o r , se r i d i c ă din p ă m î n t o
clădire. Comisarul r ă m î n e în­
c r e m e n i t . .Este vila care-l u r m ă ­
r e ş t e şi c a r e d e s i g u r c ă - l va u r ­
m ă r i d e - a c u m î n a i n t e în t o a t e
v i s e l e lui r e a l e : v i l a f i z i c i a n u ­
lui S t o n e . L o c u l pistei d e a t e r i ­
z a r e l-a l u a t l a c u l c a r e , însă,
aici nici n u f i e r b e şi n i c i nu
miroase a lavandă...
D e d a t a a s t a nu-i v a mai s c ă ­
pa n i m e n i din cei d i n ă i m t r u , .se
î n f u r i e c o m i s a r u l şi, u i t î n d d e
o r i c e p r u d e n ţ ă , o c o l e ş t e în f r u n ­
tea poliţiştilor clădirea.
A j u n g în f a ţ a v i l e i . U ş a d e l a
i n t r a r e se î n c h i d e în u r m a unei
.'^iluete în c a r e W i m a r p u t e a
j u r a c ă l-a r e c u n o s c u t pe Clreen.
Poliţiştii năvălesc pe scară.
spre m i r a r e a lor, uşa principală
n u le o p u n e nici o r e z i s t e n ţ ă .
V i t e j i i b ă i e ţ i ai lui W i m t r e c
prin v e s t i a r , păti'und într-un
hol, apf)i î n t r - o c a m e r ă i m e n s ă ,
ovală.
Wiir. se n ă p u s t e ş t e î n ă u n t r u
( a o l ' i i r t n i i â . d o r n i c să lini|)e-
/cască o d a t ă p e n t r u l o i t l e a u n a
misterele acestei fantomatice
vile. î n a i n t e a lui se a f l ă o g r ă ­
m a d ă de o a m e n i . „ A m p r i n s î n -
ti-eaga b a n d ă !" îşi s p u n e t r i u m -
l'ăloi- c o m i s a r u l şi i ' ă c n e ş t e ca
ieşit din m i n ţ i :
— Sus mîinile ! Toată lumea
cu f a ţ a la p e r e t e .
Un h o h o t f o r m i d a b i l de rîs îl
î n t î m p i n ă . P o l i ţ i ş t i i .se oiiresc
î n m ă r m u r i ţ i de o p a r t e si d e
a l t a a ş e f u l u i lor. F;1 î n s u ş i p r i ­
veşte ca t r ă s n i t la o m u l e ţ u l
c a r e , î m b r ă c a t îit s m o k i n g . îi
v i n e în î n t î m p i n a r e cu d o u ă
c u p e p l i n e , li î n t i n d e u n a . i a r
W i m o ia n ă u c i t , cu g î n d u l ta
c i n e ştie c e s f î n t din c a l e n d a r
care săvîrşise o minune, de
vreiT.e c e î n s u ş i p r e f e c t u l p o l i ­
ţiei îl î n t î m p i n ă cu v o r b e l e :
— B u n ă ziua, c o m i s a r e W i m .
D e astăzi p r e i e i c o n d u c e r e a d i s ­
t r i c t u l u i X V . D o m n i l o r , să c i o c ­
n i m în c i n s t e a p r o a s p ă t u l u i c o ­
m i s a r .şef. M a r t i n W i m .
W i m ciocneşte cupa fără să
ştie c e f a c e . C l ă t i n î n d u - s e , î n c e ­
pe să a d u 7 m e c e în j u r u l său,
c ă u t î n d p a r c ă un c î t d e m i c i n ­
d i c i u , c a r e i-ar- p u t e a lămuri
t o a t e a c e s t e m i s t e r e . T o i u l t-ste
î n s ă de n e î n ţ e l e s . Ş i , c a o î n c e r ­
c a r e s u p r e m ă , îi 25 vede deodată
|3e G r e e n şi p e M a x diseutîni.l fi r e z i s t a t u n u i asemenea şoc...
veseli cu cele două C a m e l y S t o ­ — Oricum, aţi împins tehnica
n e ; a l ă t u r i , doi b ă r b a ţ i care roboţilor dincolo de tot ce s-a
s e a m ă n ă î n t r e ei c a d o u ă p i c ă ­ realizat pînă acum... Chiar dacă
turi de apă, se apropie de W i m imcori s-au comportat c a m arti­
ţ i , î n t i n z î n d u - ş i c u p e l e , i se a - ficial, roboţii dumneavoastră
dresează într-un glas : n e - a u dat destul de furcă.
— Doctor în fizică Stone. F e ­ — Recunosc că roboţii creaţi
licitări, domnule comisar şef !
d e m i n e n u s î n t d e s ă v î r ş i ţ i . A-
E prea mult pentru bietul s e m ă n a r e a lor cu oamenii e
W i m . Nici o rugăciune din cele totuşi atît de m a r e încît o v r e ­
pe c a r e le r o s t e ş t e în g r a b ă n u - l me v-a putut amăgi. De altfel,
mai ajută la nimic. S e năruie şi i n t e l i g e n ţ a , şi d e f e c t e l e lor
leşinat în braţele poliţiştilor s - a u r e l i e f a t în a v e n t u r i l e în
care-l scot afară. c a r e au intrat f ă r ă voia mea.
G r a ţ i e c o n f r u n ă t r i i l o r cu p e r s ­
35 picacitatea unor poliţişti ca
dumneavoastră, am înţeles cum
sâ-i î m b u n ă t ă ţ e s c pe viitor.
înăuntru veselia domneşte
încă multă v r e m e . S p r e prînz, — In ceea ce m ă priveşte, de­
a v i o a n e l e îşi i a u z b o r u l pe r î n d . c l a r ă V e r b a n , a ş fi p u t u t m u l t
P e i n s u l ă r ă m î n în b ă t a i a s o a ­ şi b i n e să f i u p ă c ă l i t d e a c e a s t ă
r e l u i c ă l d u ţ d o a r G r e e n , M a x şi s i m p a t i c ă şi a g r e a b i l ă domni­
V e r b a n , însoţiţi de cele două şoară...
perechi Stone. — De care e vorba ? întreabă
— S î n t c u r i o s să a f l u , d o m ­ într-un glas fetele.
nule Green, cît de mult v-am Ziaristul le priveşte cu a t e n ­
putut înşela perspicacitatea, ţ i e p e a m î n d o u ă şi îi întinde
spune unul dintre fizicienii mîna uneia dintre ele, rostind :
sosiţi. A m u r m ă r i t aici, pe e c r a ­ — Dumneata eşti adevărata
ne, toate peripeţiile voastre. Camely Stone.
— N-aş putea preciza mo­ — Ei vezi, spune fizicianul.
mentul, răspunde detectivul, C h i a r şi d u m n e a t a , c a n e s p e c i a -
dar a m impresia c ă încă de la list, l e p o ţ i d i s t i n g e .
început o vagă bănuială mi-a
— Da, pentru că a privit cu
î n c o l ţ i t în m i n t e , a t u n c i cînd
a m i c u l m e u M a x a fost făcut i n i m a , îl a j u t ă G r e e n p e g a z e ­
kd. de boxerul-robot. B ă n u i a l a tar, care devenise foarte timid.
mi-a fost întărită de... p r i m a — Nu fi ironic, domnule
Camely Stone. Un lucru nu Green. încă nu mi-ai cerut scu­
ştiam însă sigur. Cui aparţinea ze, d u p ă c e m i - a i p u s p e n e ­
fata-robot ? Dumneavoastră sau drept cătuşele.
unuia dintre concurenţii pe c a ­ — Ce era să fac ! Puteai pro­
re-i aveţi... î n d o i a l a asta a p e r ­ voca o nenorocire cu donquijo-
sistat multă v r e m e în m i n t e a tismul dumitale.
mea.
— M-am temut că...
— Dar despre celălalt doctor
— Te-ai temut degeaba.
Stone... ?
Domnul Stone nu voia decît
— Aici e rîndul meu, inter­ să-şi repună în funcţiune robo­
vine M a x . Mie mi-a dat de b ă ­ tul.
nuit' c î n d l - a m văzut pescuit de
— Daţi-mi, v ă rog, d o m n u l e
reactor ; un om adevărat n-ar
26 Stone, încearcă Verban să
schimbe discuţia, cîteva date
suplimentare ponlrii viitorul Tot „ni/a albastră" e (!•
m e u ref>orta.i. .1 Incă|.ierea d ă r î n u i t ă er i
— A s e a r ă , la (wa ZI, îşi îneeiK- ili- t a p t r e z e r v o r u l uiuii KH'
s a v a n t u l r e l a t a r c H , roliolul m e u couiprinial care-mi tilimeut i
avea de executiit » e x p e r i e n ţ ă instalaţiile clădirii, inlocmnl
î n l a b o r a t o r u l vilei d e (H.- c o n ­ c u r e n t u l i-lecti'ic. O s i m p l ă coin
tinent. biiuiţle a apei cu clementul d e .
— I n t e r v e n ţ i a lui l l o w w în ctH>erit d e m i n e . F a s c i c u l u l d •
v-a încurcat planurile... raze albastre, deviat atufi:
— I n t e r v e n ţ i a lui I l o w e n a î c î n d o m u l lui K o w e n m i - a al.i
semnat iieprevă/utul. l'înă la
c a t r o b o t u l , a ieşit pe fereastr;i
u r m ă însă l u c r u r i l e s-au a r a n ­
j a t şi n u în favoarea acestui a t i n g î n d a p a l a c u l u i . A c e a s t a ,i
bătrîn tîlhar... Mă simt dator î n c e p u t să c l o c o t e a s c ă , t r a n s m i
totuşi .să v ă d a u c î t e v a l ă m u ­ ţîndu-şi energia înspre rezervo­
r i r i . L a înce|)utul c a r i e r e i m e l e , r u l u m p l u t p î n ă la n i v e l u l m a ­
R o w e n m-a ajutat, dar de la o xim, ceea ce a declanşat explo­
vreme interesele noastre n-au zia. C i l p r i v e ş t e î n f l o r i r e a t e i l o i ,
mai coincis. Ultinuj mea reali­ t r e b u i e .s-o r e c u n o s c , r e p r e z i n t ă
zare, uraniul sintetic, cu a j u t o ­ c h i a r p e n t r u m i n e un f e n o m e n
rul razei a l b a s t r e o m e g a , se n o u f)e «are-1 voi s t u d i a n e î n -
pare că i-ar fi dat peste cap tîrziat. Credeam, domnilor, că
multe afaceri bănoase. Mi-a stăpînesc toate tainele acestei
c e r u t s ă r e n i m ţ la a c e s t p r o i e c t capricioase raze, d a r iată că
s a u să-i c e d e z f o r m u l a . K u î n s ă , n.-am înşelat.
de mult mă achitasem de dato­ • — Camely-robot a ciiemat
r i i l e m e l e f a ţ ă d e p a t r o n u l lui p o l i ţ i a c u o f o r n u d ă de.stul de
„National Uranium", cîştigîn- c i u d a t ă , ia c u v i n t u l G r e e n , „ A -
du-mi o deplină independenţă. r e s t a ţ i r a z a a l b a s t r ă 1" A lost
Ii dădusem înapoi insula îm­ cumva o glumă, p e c a r e noi
p r e u n ă c u r a z a o m i c r o n şi o n-am sesizat-o ?
sumă considerabilă, care acope­ — Nu, d o m n u l e G r e e n . F a t a -
r e a investiţiile f ă c u t e de el. In r o b o t s-a o r i e n t a t în f e l u l ei.
faţa refuzului meu, Rowen a Despre ijoliţie, a v e a p r o g r a m a t e
acţionat gangstereşte. A vrut să foarte puţine date, pentru că
m ă r ă p e a s c ă , să m ă ţ i n ă c a p t i v n - a m c o n s i d e r a t n e c e s a r să a i b ă
p e v e c h e a i n s u l ă şi s ă r e a l i z e z e m a i m u l t e . D e s i g u r c ă penti'u
proiectele mele cu complicita­ e a „a a r e s t a " e s i n o n i m c u „a
tea fizicianului Kivatsu, un om prinde"... Nu-i aşa, Camely ?
de ştiinţă pe cît de talentat, pe — Desigur, tată, răspunde ro­
atît de lipsit de scrupule. Dar botul cu părul auriu. Poliţia
„raza albastră omega", de fapt d o a r n u f a c e d e c î t să a r e s t e z e .
adevărata rază, cealaltă fiind S c r i e în t o a t e z i a r e l e . P r i n z î n d
doar o realizare de început, deci raza albastră, detectivii
tr.i-a f o s t l a f e l d e f i d e l ă c a şi i - a r fi p r i n s p e c e i c a r e t r e b u i a u
roboţii. arestaţi...
— Dar explozia care a năruit — C a m asta este explicaţia,
a r i p a dinspre est a vilei ? Şi, conchide fizicianul.
pe de altă parte, strania înflo­ — M ă iertaţi că vă-ntrerup,
r i r e a t e i l o r din j u r u l l a c u l u i spune Green. Ştia domnul Ste­
acum, în plină toamnă ? p h e n s o n c ă v a fi în c o m p a n i a
dublurii dumneavoastră ciber­
netice ? 27
 •— L u c r u r i l e s î n t m a i c o m p l i ­
cate, răspunde zîmbind Stone.
Prietenul meu, sir Lloyd, ştia
c â - i voi f a c e c î n d v a c u n o ş t i n ţ ă
c u u n r o b o t p e r f e c t . A p r o p o , să
n u v ă s u r p r i n d ă c î n d îl v e ţ i î n ­
tîlni pe cunoscutul nostru f i n a n ­
c i a r lipsit de nu m a i puţin c u -
noscuta-i barbă asiriană... Ain
p a r i a t c u e l c ă - i voi c o n s t r u i un
robot atît de b i n e p r o g r a m a t în­
c î t să se p o a t ă d e s c u r c a în c e l e
mai dificile situaţii. Ca o supre­
m ă p r o b ă de foc i - a m î m p r u ­
mutat automatului înfăţişarea
mea. Apoi l-am invitat pe sir
L l o y d în l a b o r a t o r u l m e u d e pe
continent. Şi astfel i-am satis­
făcut soţiei sale v e c h e a dorinţă
d e a-şi s a l v a b ă r b a t u l d e v e r v a
caricaturiştilor.
— Din păcate pentru doamna
S t e p h e n s o n , s o ţ u l ei a a v u t n o ­
roc : a fost răpit înainte să vă
cunoască dublura... aşa că-şi va
păstra barba.
— î n c ă două minute, domni­
lor, n u m a i m u l t , r î d e S t o n e .
Priviţi-l !
P e un e c r a n a p a r e un s a l o n
elegant. In faţa unei oglinzi,
L l o y d S t e p h e n s o n îşi p i a p t ă n ă
barba, fredonînd bine dispus.
— Richard, să n e t e r m i n ă m
programul ! se adresează docto­
rul S t o n e robotului Stone.
— Arr. î n ţ e l e s , R i c h a r d . E bernetică mai evoluată. Trebuie
t i m p u l . A m î n t î r z i a t c u 13 o r e ,
31 d e m i n u t e şi o p t m i i m i de
secundă.
In timp ce falsul fizician pă­
răseşte încăperea, savantul con­
tinuă i
— N - a m ştiut că narcoticul
folosit de o a m e n i i lui R o w e n
provoacă la trezire o asemenea
euforie.
Un valet-om, destul de s i m p a ­
t i c , d a r r i g i d c a un r o b o t , a p a r e
aducînd pe un cărucior cîteva
28
c a f e l e . F a t a - r o b o t se r ă s u c e ş t e
p e c ă l c î i e , se a p r o p i e d e m ă s u ţ a
cu cafea, ia o ceşcuţă, o aşază
p e o f a r f u r i o a r ă şi c u e a în
m î n ă se apropie de ziarist.
A c e s t a se ridică uluit, luînd cu
mîna tremurîndă cafeaua. Fata
îl p r i v e ş t e c u atenţie, într-un
fel destul de ciudat. S e apropie
d i n n o u d e m a s ă , ia o nouă
c e ş c u ţ ă şi o î n t i n d e a d e v ă r a t e i
f e t e a f i z i c i a n u l u i . Ş i , în c l i p a
în c a r e a c e a s t a îşi î n t i n d e m î n a ,
robotul, făcînd o mişcare stîn-
gace, varsă c e ş c u ţ ă pe r o c h i a
Camelyei Stone. Apoi se în­
t o a r c e b r u s c şi i e s e c u paşi n e ­
siguri din c a m e r ă .
In timp ce unul dintre fizi­
cieni priveşte impasibil scena,
î n o c h i i c e l u i l a l t se a p r i n d e o
licărire de îngrijorare.
După cîteva momente de tă­
cere, G r e e n r e m a r c ă surîzînd i
— A m impresia că vă dau
destulă b ă t a i e de c a p aceşti r o ­
b o ţ i , în s p e c i a l c e i p r o g r a m a ţ i
mai complex... De altfel, dom­
n u l e S t o n e , dacă a m a f l a t de ce
aţi construit o dublură a d u m ­
neavoastră, nu văd motivul
p e n t r u c a r e a fo.st n e v o i e şi d e
o a doua d o m n i ş o a r ă Carnely...
— A fost nevoie, vă asigur,
rîde încetişor savantul. De fapt
ea a fost p r i m a m e a creaţie c i ­
să î n ţ e l e g e ţ i s e n t i m e n t e l e u n u i
bătrîn tată c ă r u i a i se f ă c e a
p r e a t a r e d o r d e f i i c a lui, a t u n c i
cînd e a e r a la facultate. Din
pricina muncii eram mereu atît
d e s i n g u r şi a d e s e a m i se u r a
cu singurătatea... Pricepeţi ?
Deodată atenţia tuturora e a-
t r a s ă d e c e se p e t r e c e p e e c r a n .
I n c a m e r a în c a r e S t e p h e n s o n
îşi p a r f u m e a z ă b a r b a , îşi face
apariţia doctorul Stone, robotul.
— Hello, Richard. îmi stă
bine, nu ? întreabă vesel î i n a n -
ciatLiI, iriîngiindu-şi b a r l a . C'îiuT î n a c e l m o m e n t uşa se des­
mi-o rad ? c h i d e şi în s a l o n i n t r ă a d e v ă ­
— H e l l o . L l o y d ! Ai avut un r a t u l Piichard S t o n e .
somn bun ? — Hello Lloyd ! Ai a v u t un
— P e dracu ! Dar nu sciiimba somn bun ?
v o r b a . C î n d îmi dai r o b o t u l p r o ­ — P e dracu ! strigă impo­
mis ? zantul preşedinte al concernu-

— Iată-1! rosteşte celălalt, lui , , M o n d i a l u r a n i u m " şi se

î n t i n z î n d u - i un a p a r a t electric
de bărbierit.
Industriaşul îl p r i v e ş t e amu­
zat !
— Ş i crezi că... agregatul ăsta
b a n a l o s-o f a c ă p e D o r o t h y f e ­
ricită ?
— Indubitabil, Lloyd, indubi­
t a b i l ! Qu a g r e g a t u l ă s t a b a n a l
te vei rade.
— O. K , ! e x c l a m ă S t e p h e n ­
s o n . D a r n u m a i d u p ă c e - m i vei
a r ă t a a c e l r o b o t p e r f e c t , în s t a r e
să m ă f a c ă p e m i n e să n u - l p o t
d e o s e b i de u n o m v i u şi să...
r e p e d e s p r e c e l sosit. î l p r i v e ş t e
l a î n c e p u t n e î n c r e z ă t o r , a p o i îi
p i p ă i e f a ţ a , m u ş c h i i , îi d e s c h i d e
g u r a , b a c h i a r , c e e a c e din p a r ­
tea sobrului Stephenson pare o
treabă cel puţin deplasată, îl
gîdilă pe R i c h a r d Stone pînă
c î n d a c e s t a î n c e p e să h o h o t e a s c ă
î n t r - u n r î s s ă n ă t o s şi, c u m e şi
firesc, cu cel mai autentic tim­
bru omenesc,
— M ă dau b ă t u t ! Ai cîştigat,
rosteşte personajul care avea
să-şi m a i păstreze b a r b a e x a c t
39 d e s e c u n d e şi, a p r o p i i n d ; i - s e
de r o b o t u l S t o n e , îl î m b r ă ţ i ş e a z ă
călduros şi-l sărută entuziasmat
pe a m î n d o i o b r a j i i . A i c î ş t i g a t , Detectivul se află tocmai la
bătrîne. Dă-mi agregatul acela f i l a 215, î n c a r e a s a s i n u l se f ă ­
s t u p i d şi b a n a l . c e a nevăzut, c î n d soneria de la
C e i doi S t o n e s e u i t ă u n u l l a intrare ţîrîie cu putere.
a l t u l z î m b i n d u - ş i , în t i m p c e sir — P e r m i t e - m i , Gladys, să m ă
l.loyd Stephenson începe me­ d u c să d e s c h i d . P u n r ă m ă ş a g c ă
lancolic să se bărbierească, în- e m i c u ţ a Alice... Ii simţi p a r ­
fiînînd resemnat acordurile fi­ fumul, pisoi morocănos ? Cel
n a l e a l e m a r ş u l u i f u n e b r u din mai autentic Chanel, rosteşte
„ B ă r b i e r u l din S e v i l l a " * . G r e e n şi d e s c h i d e u ş a , î n c h i z î n d
c u c a n d o a r e o c h i i şi a ş t e p t î n d
un a t î t d e b i n e c u n o s c u t s ă r u t
Curînd insula r ă m î n e pustie. p e v î r f u l n a s u l u i . D a r un v a l d e
î n a c e e a ş i s e a r ă G e o r g e şi C a ­ l a v a n d ă îl i z b e ş t e . N o u l c o m i -
m e l y .se p l i m b ă p e a l e i l e din sar-.şef M a r t i n W i m p ă t r u n d e î n
j u r u l vilei S t o n e de pe conti­ a p a r t a m e n t şi s e p r ă b u ş e ş t e gî-
n e n t , n e l u î n d în s e a m ă u m b r e l e f î i n d în f o t o l i u .
p e c a r e l e a r u n c ă mald.'in-.l d e
cărămizi care fuseseră cu două­ î n timp c e poliţistul dă peste
zeci şi p a t r u d e o r e în u r m ă c a p un scotch cu sifon, detecti­
o a r i p ă a clădirii. Cine a r e ochi v u l a ş t e a p t ă r ă b d ă t o r şi r e s e m ţ
pentru tristeţe cînd versurile de nat explicaţia acestei neaştep­
dragoste sună atît de frumos tate vizite.
d a c ă s î n t r e c i t a t e d e un z i a r i s t — E.şti o b e s t i e , G r e e n , o b e s ­
unei blonde studente a Institu­ t i e f ă r ă p i c d e r e s p e c t f a ţ ă de
tului d e f i z i c ă n u c l e a r ă ? a n i i m e i şi d e c e l e a p r o a p e 100
„Fruntea albă-n părul galben, fie k i l o g r a m e p e c a r e l e d u c p e
Pe-al meu braţ incet s-o cidci, picioare. D e ce-ai scos telefonul
din p r i z ă ?
Lăsînd pradă gurii mele
— C a să p r o f i t totuşi d e v a ­
Ale tale buze dulci" **
canţă, domnule comisar.

36
— Ştii la ce etaj stai ?
— La 29, d a r n u înţeleg...
în confoitabilul său aparta­ — Ştii c ă liftul e defect, bes­
ment, S i l v y a n G r e e n scoate cu tie ?
h o t ă r î r e t e l e f o n u l d i n p r i z ă şi se — V ă j u r c ă n u . D a r c e s-a
t r î n t e ş t e s a t i s f ă c u t în f o t o l i u c u î n t î m p l a t din n o u ? V ă a m i n ­
o carte în m î n ă . Gladys, pisicul tesc că de astăzi d i m i n e a ţ ă nu
s i a m e z , îi s£U'e p e g e n u n c h i şi m a i s î n t în s u b o r d i n e a dv...
începe să toarcă destul de con­ — N-am venit aici ca şef,
ştiincios, semn neîndoielnic că dragul m e u Silvyan, ci c a p r i e ­
a simţit lipsa stăpînului său. ten. Blestematul acela de zia­
rist are un caiet cu scoarţe al­
* Deşi foarte bun prieten, uneori
bastre...
pSnă la identificare, cu autorul aces­
tui roman, traducătorul nu riscă — J u r n a l u l lui intim, n u ?
să-şi aa^ime răspunderea Sn legătură — J u r n a l , n e j u r n a l , a m auzit
cu acest presupus „marş funebru". că vrea să-l publice la ziar.
Orice reproş se va adresa deci d-lui
— Foarte b i n e ! . i«
George Verban, Stone-isle Y 52-C.
** in româneşte
30 în original (n.t.)
 — C u m f o a r t e b i n e ? Ştii c e phenson, care-l întîmpină p e tîÎT
scrie acolo ? Ştii cum scrie des- nărui detectiv.
|)re noi, p o l i ţ i a ? î ţ i dai s e a m a — Doiniuile Green, d u m n e a t a
c ă t i r a j u l îi v a f i s m u l s p u r şl apari întotdeauna acolo unda
s i m p l u din m î n ă , p e n t r u c ă l u ­ sînt enigme...
m e a asta neroadă abia aşteaptă — V ă asigur, domnule S t e ­
s ă f a c ă h a z d e i n s u c c e s e l e tioas phenson, c ă de data asta nu ^
tre. P l u s că eu sînt desen v o r b a d e nici o e n i g m ă . V ă re-v
a c o l o în f d ş t e c u l o r i c a r e . . . in f e r i ţ i p r o b a b i l la î n t i r z i e r e a lui
f i n e , v ă .ştiu prieterii, p o a t e ai George Verban.
i n i t e a să... — I n t r - a d e v ă r . . . D e c i .ştiai c ă
—- D o m n u l e comi.sar-şef, m ă Va î n t î i z i a . P o a l e ştii şi d e c e ?
inîhniţi cu propunerea dînnnea- — N u n u m a i a t î t . Ş t i u şi din
voastră, întrerupe detectivul c a u z a c u i . D a r n - a v e m n i c i uţi
p e r o r a ţ i a lui W i m . V ă a s i g u r c ă motiv de îngrijorare. V a .sosi
a ţ i u r c a t i n u t i l ' c e l e 29 d e e t a j e . c u r î n d , a d a u g ă d e t e c t i v u l şi, c e -
— D e c i r e f u z i ? se r i d i c ă W i m , r î n d u - ş i s c u z e , s e î n d r e a p t ă sj>re
îndreptîndu-.se spre ieşire. Ile- doctorul S t o n e , c a r e căuta să-şi
fuzi să n e a p e r i . . . calmeze fiica.
— S ă fiţi c o n v i n s că V e r b a n — Iată, domnule Green, ros­
e un tip d e s t u l d e o n e s t c a s ă teşte cu a m ă r ă c i u n e mireasa, că
nu publice decît strict cele în- aventura continuă.
t î m p l a t e ieri n o a p t e , a ş a c ă nu — Nu vă pierdeţi calmul,
v ă d m o t i v u l să... spune zîmbind detectivul.
— Ei bine, dacă lucrurile nu — A întîrziat aproape o ju­
s e pot a r a n j a pe c a l e a m i a b i l ă ^ m ă t a t e d e o r ă . î n s e a m n ă c ă s-a
voi şti e u să i n t r u pe a l t ă c a l e întîmplat ceva.
în p o s e s i a a c e s t u i b l e s t e m a t d e
— Aveţi dreptate, ceva s-a
c a i e t a l b a s t r u . I-l voi f u r a p u r
î n t î m p l a t . Azi n o a p t e Verban
şi s i m p l u .
s-a luptat p e n t r u raza a l b a s t r ă ;
G r e e n p u f n e ş t e în r î s . acum, probabil, se bate pentru
— „Alo, poliţia ? Furaţi c a - caietul albastru. Dar dacă
i c c t u l a l b a s t r u !" n o s t i m t i t l u d e atunci avea ca adversar necu­
articol. noscutul, acum vrăjmaşul e cu­
— T r e a b a voastră ! Voi avea noscut. E vorba de comisarul
c a i e t u l c h i a r in a c e a s t ă s e a r ă . W i m , c a r e vrea cu orice preţ să
P e s t e o o r ă d o m n u l V e r b a n se intre în posesia însemnărilor
cunună la capela San-Sebastian f ă c u t e d e ziarist... I l ş t i u î n s ă p e
cu domni.şoara S t o n e , n u ? T e George destul de expeditiv şi
s a l u t , p r i e t e n e G r e e n , şi t e a s i ­ pe c o m i s a r destul de mărginit,
g u r c ă vei r e g r e t a c ă n u ţ i - a i aşa că sînt convins că nu vom
scutit a m i c u l de un incident m a i a v e a m u l t d e a ş t e p t a t şi
c a r e - l v a f a c e să î n t î r z i e l a c u - m i r e l e îşi v a f a c e a p a r i ţ i a . . . î n
Cînd Green ajunge la capela aceeaşi clipă însă detectivul ză­
San-Sebastian e întîmpinat de o reşte în uşa capelei f a ţ a r ă v ă ­
stranie atmosferă de îngrijorare. ş i t ă a l u i W i m . S e a p r o p i e de e l .
S î n t de f a ţ ă a p r o a p e toţi cei — C e e, d o m n u l e comisar,
c a r e luaseră parte la aventura unde-i V e r b a n ?
din s e a r a p r e c e d e n t ă . S i n g u r u l — M i - a s c ă p a t ! M i - a s c ă p a t şi
o m calm este sir Lloyd Ste­ e l şi m a i m u . . . r ă b u f n e ş t e p o l i ­
ţistul, dar, dînd c u ochii de C a ­
m e l y .Stone, î n m ă 3r mf ureşte. Nu
se poate... i-am u r m ă r i t p î n ă în
p o r t . S - a u u r c a t pe vas... a u p l e ­
c a t s p r e noi'd... C u m a a p ă r u t
f a t a a s t a aici ?... M i e n u m i - e
d a t o a r e n i c i o d a t ă să înţeleg
c e v a din a f a c e r e a a s t a ?
D i n c e în c e m a i î n g r i j o r a t ,
G r e e n se a p r o p i e d e doctorul
Stone, schimbă agitaţi cîteva
c u v i n t e şi î m p r e u n ă ies d i n c a ­
p e l ă şi .se î n d r e a p t ă alergînd
spre o maşină. Aici fizicianul
a p a s ă un c o n t a c t şi p e e c r a n u l
minuscul de pe bordul a u t o m o ­
bilului apare c a b i n a unui vas.
G r e e n se f r e a c ă l a ochi u l u i t . î n
genunchi, George Verban de­
c l a m ă c u p a t o s v e r s u r i din V e r -
l a i n e lui... C a m e l y S t o n e . . . A -
c e a s t a îi m î n g î i e ş u v i ţ e l e d e p ă r
căzute pe frunte...
— D o a m n e ! strigă stupefiat cianul scoate o banală şurubel­
Ricliard Stone... cum Dumnezeu
d e n u - ş i dă s e a m a c ă e în f a ţ a
robotului... Şi c u m de a a j u n s
a c o l o f a t a a r t i f i c i a l ă ? !...
C e i doi c o b o a r ă d i n m a ş i n ă şi
se î n a p o i a z ă în c a p e l ă . M i r e a s a
I e i e s e în î n t î m p i n a r e .
— Cît e ceasul tău, tală ?
— E s t e e x a c t o r a d o u ă z e c i şi
unu, fata mea, răspunde cu
glas stins fizicianul. Trebuie
SFIRŞIT
Tiparul executat la Combinatul poligrafic „Casa
s ă - ţ i d a u o v e s t e tri.stă. G e o r g e
n u poate să v i n ă aici... T r e b u i e
să a m î n ă m c u n u n i a . . .
— Nu-i nimic, tată. Bănuiam
c ă a ş a v a fi...
— Bănuiai ?
— Da.
— De cînd ?
— Din clipa cînd George mi-a
dat acest plic pe c a r e trebuia să
ţi-1 predau acum, la ora două­
zeci şi unu... P o f t i m !
Richard Stone scoate cu în­
frigurare scrisoarea, o citeşte,
a p o i i-o î n t i n d e z î m b i n d a m a r
detectivului.
G r e e n îşi a r u n c ă o c h i i p e r î n -
d u r i l e s c r i s e d e V e r b a n şi n u se
miră de loc văzînd c u m fizi­
niţă, pe c a r e o răsuceşte furios
în urechea Camelyei Stone. O
flamă minusculă, bineînţeles
a l b a s t r ă , şi f a t a se p r ă b u ş e ş t e
pe lespedea de mozaic a c a p e ­
lei. D e u n d e v a a c o r d u r i l e p r e ­
l u n g i a l e o r g i i s u n ă de l o c l u ­
g u b r u , în t i m p c e c u un z î m b e t
de Mefistofel proaspăt r a s sir
L l o y d S t e p h e n s o n îşi mîngîie
visător bărbia.
Scînteii"
 AVINT SI ENERGIE
• • SepUmbria 1967

PREŢUL 1 LEU J41007 I