NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA CONDUCTELOR DE APĂ DIN TUBURI DIN

AZBOCIMENT

Indicativ: I-8-78
Înlocuieşte I-8-67
Cuprins
1. GENERALITĂŢI
1.1. Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea şi executarea conductelor de apă din tuburi de azbociment clasa 12 şi 20, cu presiuni
hidraulice de regim până la 6 daN/cm2 (6 kgf/cm2), respectiv până la 10 daN/cm2 (10 kgf/cm2) amplasate în exteriorul clădirilor.
1.2. La proiectarea şi executarea conductelor şi reţelelor de apă din tuburi din azbociment se va ţine seama şi de prevederile standardelor din anexa
5.
[top]

2. CONDIŢIILE DE FOLOSIRE A TUBURILOR

2.1. Tuburile din azbociment pot fi utilizate la toate conductele exterioare de apă potabilă, industrială, de incendiu, pentru irigaţii, la canalizări
(conducte de refulare), pentru presiuni hidraulice de serviciu până la 10 daN/cm2 (10 kgf/cm2).
În cazul pământurilor sensibile la umezire, tuburile din azbociment vor fi utilizate în condiţiile prevăzute de "Normativul privind proiectarea şi
executarea construcţiilor fundate pe terenuri slabe" - indicativ P. 7-77.
2.2. Nu se vor utiliza tuburile din azbociment în următoarele cazuri:
a) în terenuri alunecătoare;
b) în terenuri cu pante peste 25%;
c) pe străzi cu trafic permanent greu, echivalent cu un convoi A 30, în cazurile în care amplasarea conductelor în afara părţii carosabile nu este
posibilă;
d) la traversări de râuri, căi ferate şi linii de tramvai;
e) acolo unde traseul conductei este paralel şi la o distanţă mai mică de 5 m de axul căii ferate sau la 3 m de axul liniei de tramvai;
f) la conductele care lucrează cu presiuni negative;
g) la conductele de distribuţie din cadrul reţelelor de alimentare cu apă din mediul urban, când lungimea cumulată a pieselor metalice de legătură ce
ar trebui intercalate pe conductă ar ajunge la 30% din lungimea acesteia;
h) în terenuri de umplutură.
2.3. În următoarele cazuri utilizarea tuburilor din azbociment, este admisă numai cu luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie:
a) în cazul în care apa subterană sau solul depăşesc limitele de agresivitate stabilite conform STAS 3349-74;
b) în cazul în care apa transportată este agresivă;
c) la racordarea la reţelele publice a clădirilor fundate în terenuri sensibile la umezire;
[top]

3. MATERIALE
3.1. Pentru lucrările menţionate la pct. 2.1 şi 2.3 se vor utiliza tuburi şi mufe din azbociment pentru conductele sub presiune, conform STAS 7345/1
şi 2-75 precum şi mufe cu flanşe din fontă (numite şi cuplaje Gibault) conform STAS 6783-77.
3.2. Tuburile din azbociment se realizează în conformitate cu prevederile standardelor şi normelor interne de fabricaţie. Dimensiunile tuburilor sunt
date în anexele 1, 2 şi 3.
Piese de îmbinare
3.3. Mufele din azbociment au două canale în care se introduc două inele de cauciuc cu ajutorul cărora se realizează îmbinarea, conform fig. 1.
Caracteristicile şi dimensiunile sunt date în NII 704-70, 884-71 şi 235-68.
Mufele cu flanşe din fontă (cuplaje Gibault) se compun dintr-o mufă bitronconică şi două flanşe din fontă care se strâng cu şuruburi, conform fig. 2.
Caracteristicile dimensionale ale mufelor sunt date în STAS 6783-77.
Mufele cu flanşe din fontă se folosesc la îmbinarea tuburilor din azbociment cu piese de legătură metalice şi la îmbinarea între ele a tuburilor din
azbociment, în cazurile de remedieri, când îmbinările nu se pot realiza cu mufe din azbociment.
Inelele de cauciuc vor îndeplini condiţiile generale din STAS 6907-74.
3.4. Cu mufele cu flanşe din fontă şi cele din azbociment se pot realiza îmbinări elastice ce permit devieri a direcţiei tuburilor până la 6o.
3.5. Piesele de legătură din fontă necesare conductelor din tuburi de azbociment, se execută din fontă calitatea Fc 15, conform STAS 568-75.
Pentru îmbinarea tuburilor din azbociment cu cele din fontă de presiune şi cu armăturile, pentru trecerea de la un diametru nominal la altul, pentru
realizarea de ramificaţii, schimbări de direcţie şi branşamente la clădiri se folosesc piese speciale standardizate (anexa 4).
3.6. Se pot utiliza şi piese de legătură pentru conductele de presiune din fontă, conform STAS 1673-75 precum şi piese de legătură confecţionate
prin sudură din tablă de oţel. Porţiunile de la capetele pieselor din tablă de oţel trebuie să aibă diametrul exterior egal cu cel al porţiunii strunjite a
tubului de azbociment, pe o lungime de 100 mm.
[top]

4. TRANSPORTUL, MANIPULAREA ŞI DEPOZITAREA MATERIALELOR

Transportul
4.1. Tuburile din azbociment şi mufele de îmbinare se vor transporta în condiţiile prevăzute în STAS 7345/1-75.
Transportul se face cu mijloace obişnuite (vagoane de cale ferată, autocamioane etc.) în următoarele condiţii:
- tuburile se vor aşeza orizontal şi vor fi bine fixate şi împănate pe marginea mijloacelor de transport, pentru a nu se ciocni în timpul transportului;
- pe suprafaţa de aşezare a mijloacelor de transport, ca şi între straturile succesive de tuburi, se va pune paie sau talaj.
4.2. Mufele se vor transporta aşezate vertical, între rânduri punându-se paie sau talaj, şi se vor imobiliza cu şipci sau scânduri prinse de peretele
vehiculului.
4.3. Piesele şi mufele de legătură din fontă se vor transporta separat de tuburile din azbociment, punându-se de asemenea separat mufele de
flanşe, iar şuruburile ambalându-se în lăzi sau pachete.
4.4. Inelele de cauciuc vor fi transportate în lăzi sau containere.
Manipularea
4.5. La încărcare şi depozitare, precum şi în timpul punerii în operă, manipularea trebuie făcută cu îngrijire, având în vedere că tuburile sunt casante.
Este interzisă lovirea şi aruncarea, de la orice înălţime, a tuburilor şi mufelor.
4.6. Tuburile trebuie încărcate şi descărcate cu dispozitive de ridicat. Tuburile pot fi prinse cu o frânghie cu 2 ochiuri, cu o centură cauciucată sau cu
o traversă cu cârlige.
Cârligele vor fi protejate cu bandă de cauciuc.
Nu se vor folosi lanţuri la manipularea tuburilor.
Până la Dn = 150 mm tuburile pot fi descărcate şi manual.
4.7. Mufele şi piesele de legătură vor fi descărcate cu atenţie şi în nici un caz aruncate din vehicule, ele putând suferi deteriorări ce se observă abia
la proba de presiune.
Depozitarea
4.8. În timpul depozitării, tuburile trebuie să fie aşezate după diametru, pe o platformă dreaptă, pe o înălţime maximă de 4 m, în stive consolidate pe
întreaga înălţime sau maximum 2 m, în stive în care numai rândul de jos este consolidat.
Mufele se aşează în poziţie verticală.
Lângă fiecare stivă se va pune câte o tăbliţă care indică diametrul nominal al tuburilor din stiva respectivă.
Între stive se lasă loc pentru încărcare şi descărcare şi, acolo unde este cazul, pentru trecerea vehiculelor.
4.9. Tuburile din depozitele şantierelor se pot ţine iarna descoperite, însă în locuri unde nu se adună apa din ploi sau din topirea zăpezilor, care ar
putea pătrunde şi îngheţa în interiorul tuburilor.
Trebuie să aibă grijă ca în timpul depozitării să nu pătrundă în tuburi gunoi, pământ sau zăpadă.
4.10. Nu se admite curăţirea cu ranga a gheţii, a pământului îngheţat sau a pământului aderat de tuburi, deoarece în acest fel tuburile se pot
deteriora. Curăţirea se face numai cu perii moi şi apoi cu pânză de sac.
4.11. Depozitarea mufelor cu flanşe (cuplaje Gibault) se va face în încăperi închise sau sub şoproane.
Dacă mufele se primesc de la fabrică cu şuruburile şi piuliţele montate, pentru a se evita ruginirea acestora, trebuie depozitate în încăperi închise,
aparate de umezeală.
4.12. Piesele de legătură pot fi depozitate în loc descoperit.
Piesele de legătură, mufele şi flanşele se vor aşeza în stive, pe diametre nominale.
4.13. Inelele de cauciuc se vor depozita numai în încăperi închise, unde se poate menţine o temperatură de peste +5oC şi se va evita contactul lor
cu substanţe ce dizolvă cauciucul, cum ar fi produsele petroliere şi unii solvenţi ca benzina, benzenul, sulfura de carbon etc.
Se recomandă păstrarea inelelor de cauciuc în saci de polietilenă.
4.14. Se interzice depozitarea în aceleaşi stive a pieselor cu defecte împreună cu piesele bune.
[top]

5. CONTROLUL CALITĂŢII MATERIALELOR

5.1. Toate materialele, inclusiv inelele de cauciuc, trebuie verificate înainte de a fi montate.
Pe şantier se vor verifica abaterile limită cu privire la diametrele exterioare ale capetelor strunjite şi diametrele interioare ale mufelor, conform STAS
7345/1-75, după cum urmează:
La diametrele exterioare ale capetelor strunjite:
de la Dn 80 la Dn 250 mm inclusiv ± 0,6 mm
de la Dn 300 la Dn 450 mm inclusiv ± 0,8 mm
de la Dn 500 la Dn 700 mm inclusiv ±1,0 mm
de la Dn 800 la Dn 900 mm inclusiv ±1,4 mm
La diametrele interioare ale mufelor ±0,6 mm
5.2. Tuburile şi mufele din azbociment vor mai respecta şi următoarele condiţii:
a) să nu prezinte fisuri şi să aibă o suprafaţă interioară regulată şi netedă;
b) curbarea pe generatoare a suprafeţei exterioare strunjite a tuburilor în direcţie longitudinală (abateri de la rectilinitate), exprimată în mm, nu
trebuie să depăşească următoarele valori:
de la Dn 80 la Dn 150 mm inclusiv 6,5 l
de la Dn 175 la Dn 400 mm inclusiv 5,5 l
peste Dn 6400 4,0 l
în care l - reprezintă lungimea nominală a tubului, exprimată în metri;
c) suprafaţa capetelor strunjite a tuburilor şi suprafaţa interioară a mufelor trebuie să nu prezinte găuri, zgârieturi ori ştirbituri.
d) capetele tuburilor trebuie să fie retezate perpendicular pe axă şi să nu aibă bavuri sau părţi rupte.
[top]

6. PROIECTARE
6.1. La proiectarea conductelor din tuburi de azbociment se vor respecta toate prescripţiile de proiectare prevăzute în STAS 4163-79 şi STAS 6819-
73 cu privire la amplasament, traseu, profil longitudinal, armături, aparate de măsură, traversări, construcţii-anexă etc.
Calculul hidraulic
6.2. Pentru efectuarea calculelor hidraulice ca determinarea diametrelor necesare, pierderi de sarcină în lungul conductelor, viteze, debite
transportate etc. se pot folosi diagrame, nomograme sau alte relaţii de calcul din literatura de specialitate.
Pentru calculul aducţiunilor se poate folosi formula recomandată în STAS 6819-73 iar pentru calculul conductelor din cadrul reţelelor de distribuţie se
vor folosi metodologia recomandată în STAS 4163-73.
Elemente de proiectare
6.3. În general, operaţiile de trasarea conductelor sunt similare cu cele pentru conductele metalice. Se vor respecta prevederile din STAS 4163-79,
STAS 6819-73 şi STAS 8591-75.
6.4. Curbele conductelor se realizează cu piese speciale din fontă. Curbele sub 20o se pot realiza şi prin devieri succesive, de câte cca 3o, a
tuburilor.
6.5. Lăţimea şanţului va fi stabilită astfel încât să permită posibilitatea de manevrare a dispozitivului cu care se face montarea tuburilor. Astfel între
suprafeţele interioare ale săpăturii sau sprijinirilor şanţului, trebuie să rămână o distanţă de:
- Dn + 0,60 m, pentru tuburi cu diametrul nominal până la 300 mm inclusiv;
- Dn + 0,80 m, pentru tuburi peste 300 mm diametru nominal.
6.6. Adâncimea de îngropare se fixează în funcţie de adâncimea de îngheţ şi de caracteristicile de resiztenţă ale tuburilor, condiţionate de solicitările
statice şi dinamice, pentru fiecare caz în parte.
În dreptul mufelor trebuie să se facă gropi ca în fig. 3.
6.7. Fundul şanţurilor se nivelează astfel încât tuburile să se reazeme continuu pe teren. În terenurile unde nu se poate realiza un fund plan al
şanţului, se recomandă aşternerea unui strat de nisip de 5-10 cm, care să formeze patul de aşezare al conductei.
La conductele montate sub partea carosabilă a şoselelor sau a străzilor din interiorul oraşelor, aşezarea conductelor se va face în mod obligatoriu pe
un strat de nisip de 5-10 cm.
Proiectantul este obligat să stabilească prin proiect cel mai indicat tip de reazem şi să dea detaliile necesare pentru realizarea acestuia.
6.8. În terenuri tasabile conductele se vor poza conform prescripţiilor din "Normativul privind proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe
pământuri slabe" indicativ P.7-77.
6.9. La schimbările de direcţie ale conductelor cu unghiuri mai mari de 15o, fie în plan, fie pe profilul în lung, conductele se vor fixa în blocuri
(masive) de ancoraj, care vor fi dimensionate şi prevăzute în proiect pentru fiecare caz în parte.
6.10. Îmbinarea tuburilor cu piese de legătură şi armături se face în modul următor:
a) Îmbinarea tuburilor cu piesele de legătură din fontă menţionate la pct. 3.3 se poate face cu mufe din azbociment sau mufe cu flanşe.
b) Trecerea de la tuburile din azbociment la tuburile din fontă de presiune sau la ţevile de oţel se face cu ajutorul pieselor de legătură indicate la
punctul 3.5.
c) Montarea armăturilor pe conductele de azbociment se face prin intermediul tuburilor de legătură, a tuburilor cu mufe sau a tuburilor cu flanşe.
6.11. Protecţia împotriva coroziunii se realizează în modul următor:
a) Izolarea contra coroziunii a îmbinărilor cu mufe cu flanşe montate în pământ, se va face prin izolarea îmbinării cu două straturi de pânză de iută şi
trei straturi de bitum sau prin vopsirea lor, după montare, cu un strat de asfalt-lac. Se pot folosi şi alte metode, care vor fi prevăzute în proiect.
b) La îmbinarea tuburilor din azbociment cu piese de oţel conform pct. 3.6. protejarea părţilor metalice la exterior contra coroziunii se va face după
montarea mufei din azbociment, sau a mufei cu flanşe, prin completarea izolaţiei, în acelaşi mod cum s-a indicat pentru mufele cu flanşe.
c) În cazul în care apa sau mediul înconjurător conţin substanţe agresive peste limitele prevăzute în STAS 3349-74 pentru conductele din
azbociment, proiectantul va prevedea măsurile necesare de protecţie.
[top]

7. MONTAREA CONDUCTELOR
7.1. Conductele din tuburi din azbociment nu se montează în perioade cu temperaturi sub +5oC, cu excepţia remedierii avariilor.
Coborârea în şanţuri a tuburilor
7.2. Tuburile cu diametrul nominal până la 150 mm inclusiv se coboară manual, cu ajutorul frânghiilor.
Tuburile cu diametrul nominal de la 200 la 900 mm se coboară cu ajutorul macaralelor sau automacaralelor.
Se vor lua măsuri de asigurare (chingi sau alte dispozitive) care să prevină desprinderea şi căderea tuburilor la coborârea acestora în şanţ.
În cazul tranşeelor cu sprijiniri, tuburile cu diametru mic se pot introduce înclinat printre şpraiţuri; tuburile cu diametrul mare (Dn 300 mm) se
lansează în tranşee fie prin scoaterea succesivă a şpraiţurilor, fie prin lansarea într-un singur loc a tuburilor şi împingerea sau tragerea lor pe
orizontală (pe fundul tranşeii) cu ajutorul unor cărucioare.
Se menţionează că fiecare şpraiţ se va îndepărta numai când acesta este înlocuit de altele care să preia împingerea pământului.
7.3. Coborârea tuburilor se va face cu deosebită grijă, pentru ca ele să nu se deterioreze. Este interzisă punerea în operă a tuburilor deteriorate.
7.4. Tuburile coborâte pe fundul şanţurilor se centrează cu exactitate, patul de pozare fiind verificat înainte de punerea în operă a tuburilor, cu
ajutorul riglelor de nivel şi a crucilor de vizare. Se interzice introducerea sub tuburi a unor bucăţi de scânduri, pietre, bulgări de pământ etc., pentru
aducerea lor la nivel.
Tuburile cu diametrul nominal până la 200 mm inclusiv se centrează cu mâna. Pentru centrarea tuburilor cu diametrul nominal mai mare de 200 mm
se pot întrebuinţa pârghii de lemn cu lanţuri de frânghie.
7.5. După centrare, poziţia tubului aşezat se verifică cu sfoara şi teurile de vizare (cruci), după care tubul este deplasat în direcţia axei lui, cu cca. 60
cm faţă de ultimul tub al conductei, în vederea introducerii piesei de îmbinare şi realizării îmbinării.
Aliniamentul conductei se asigură cu ajutorul firului cu plumb, care se plimbă pe o sârmă bine întinsă între riglele de vizare. Panta conductei se
asigură cu ajutorul teurilor de vizare (cruci) care se aşează pe fiecare tub montat. Verificarea nivelului se face prin vizarea între două rigle succesive.
Se admit următoarele abateri:
- la aliniamente: abateri maxime de 3 cm în stânga sau dreapta axului;
- la pante; abateri maxime de ± 3 cm.
Executarea îmbinărilor cu mufe din azbociment
7.6. Operaţiile principale necesare îmbinării a două tuburi din azbociment sunt următoarele:
- montarea mufei pe tub;
- montarea tubului în mufă;.
Dacă după executarea conductei se constată că unul din tuburi nu este bine montat sau s-a spart, fie în timpul încercării la presiune, fie în timpul
exploatării, se procedează la demontarea tubului defect şi la intercalarea unui tub nou în conductă.
7.7. Îmbinarea tuburilor cu diametrul nominal până la 200 mm inclusiv se face cu ajutorul a două răngi, iar a tuburilor peste 200 mm, cu ajutorul unui
dispozitiv pentru executarea îmbinărilor cu mufe din azbociment. Pentru a uşura tragerea mufei pe tub, se va unge cu săpun sodic sau potasic, care
să nu atace cauciucul inelului. Se interzice ungerea cu vaselină sau cu substanţe grase, care atacă cauciucul sintetic.
Executarea îmbinării tuburilor cu ajutorul răngilor
7.8. Montarea mufei pe tub cu ajutorul răngilor se face conform fig. 4. Se introduce cu mâna mufa (1), având în interior un inel de cauciuc (2), pe
ultimul tub (3) al conductei. Se bat vertical în pământ cu un baros cele două răngi (4), lângă mufă. Se apleacă răngile pentru a se aşeza piesa de
lemn (5) având secţiunea de circa 40 x 80 mm şi lungimea corespunzătoare. Se presează mufa cu ajutorul răngilor în sensul indicat pe figură, până
când se simte că inelul de cauciuc a ajuns la pragul tubului situat la 70 mm de la capăt. Dacă în timpul exercitării presiunii mufa nu-şi menţine
coaxialitatea cu tubul, se slăbeşte acţionarea asupra răngilor şi se aşează piesa de lemn în mod corespunzător.
7.9. Montarea mufei se consideră corectă dacă aceasta este coaxială cu tubul şi inelul de cauciuc nu a ieşit din canalul său din mufă.
7.10. Dacă montarea mufei nu este corectă, atunci aceasta se demontează de pe tub, aşezându-se răngile şi cele 2 piese de lemn după cum se
arată în fig. 5. Prin acţionarea asupra răngilor se obţine demontarea mufei.
7.11. Montarea tubului în mufă se face conform fig. 6. Se introduce inelul de cauciuc (1) în canalul din mufa (2) şi se apropie tubul (3) de mufă. Se
bat răngile (4) în pământ, se aşează piesa de lemn (5) în mod similar ca la pct. 7.8 şi se acţionează asupra răngilor până când se simte că pragul
tubului a ajuns la inelul de cauciuc.
Condiţiile unei montări corecte a tubului sunt identice ca la pct. 7.9.
7.12. În cazul unei montări incorecte a tubului este necesară demontarea lui din mufă. Această operaţie se execută astfel: se demontează mufa
împreună cu tubul montat incorect de pe tubul anterior, se scoate inelul din mufă şi apoi, sprijinind tubul montat incorect de tubul anterior, se
demontează mufa de pe tubul montat incorect, conform pct. 7.10. Se montează apoi din nou mufa pe tubul anterior, conform pct. 7.8 şi se continuă
restul operaţiilor de montare.
7.13. După executarea conductei, la încercarea de presiune, se poate constata o deplasare a unui tub sau a unei mufe sau chiar o spargere de tub
sau mufă. Refacerea conductei se face astfel:
a) Pentru asigurarea posibilităţii de demontare, dacă tuburile şi mufele nu s-au deteriorat, se sparge o mufă sau în cazuri speciale un tub;
b) Se îndepărtează tubul şi se scot mufele de pe cele două capete ale conductei. Tubul scos se înlocuieşte cu un tub special, la capetele căruia se
montează în prealabil, complet trase pe toată lungimea lor, cele două mufe împreună cu inelele de cauciuc respective (4 buc), introduse în ambele
canale. Se montează mufele de pe tubul special pe tuburile conductei, conform pct. 7.8.
Executarea îmbinării tuburilor cu ajutorul dispozitivelor pentru montarea tuburilor din azbociment
7.14. Dispozitivul pentru executarea îmbinărilor la tuburile din azbociment se compune dintr-un set de piese care se utilizează la operaţiile: montarea
mufei pe tub, montarea tubului în mufă şi demontarea mufei de pe tub.
7.15. Ordinea operaţiilor de montare a îmbinării cu ajutorul dispozitivului diferă faţă de cea cu ajutorul răngilor. La îmbinarea cu dispozitivul se
montează mai întâi separat mufa la capătul opus tubului care urmează să fie montat pe conductă şi apoi se introduce capătul fără mufă al tubului în
mufa ultimului tub de pe conductă.
Montarea mufei pe tub se face conform fig. 7. Se introduce mufa (1) având la interior un inel de cauciuc (2) pe tubul (3) care urmează să fie montat
la conductă. Se aşează plăcile de ghidare (4) şi (5) la plăcile cu traversele (6) şi (7). Apoi cu ajutorul traversei cu şurub (8) se întind cablurile (9) prin
intermediul ecliselor de legătură (10). Înşurubând şurubul (11) mufa este silită să alunece pe tub până când inelul de cauciuc ajunge la pragul
tubului.
Condiţiile de montare corectă sunt cele indicate la pct. 7.9.
7.16. Dacă montarea mufei nu este corectă, atunci aceasta se demontează de pe tub conform fig. 8. Se aşează cele două semiinele (1) pe tub,
sprijinite de mufă şi se introduce în mufă, sprijinindu-se de capătul tubului, distanţierul de lemn (2), prins de placa cu traversă (3). Apoi cu ajutorul
traversei cu şurub (4) se trage de semiinelele (1) prin intermediul bridelor cu eclisă (5). Înşurubând şurubul (6) mufa este trasă de pe tub.
7.17. Montarea tubului în mufa conductei se face conform fig. 9. Piesele utilizate la această operaţie sunt aceleaşi ca la pct. 7.16. afară de bridele cu
eclisă care se înlocuiesc cu eclisele de legătură (1), cablurile (2) şi bridele (3).
Semiinelele se pun de data aceasta pe ultimul tub al conductei, sprijinite de mufa respectivă.
7.18. În cazul unei montări incorecte a tubului, stabilită conform pct. 7.9., demontarea lui din mufă se face cu ajutorul dispozitivului special
reprezentat în fig. 10.
Se trage tubul (1) de mufa (2), creând un rost între tubul (1) şi cel anterior. Se introduc semiinelele (3) pe tub, sprijinindu-se pe mufa (4) iar în tub se
introduce tija (5), după ce s-au strâns bacurile din capătul ei cu ajutorul cablului de acţionare (6). Bacurile au ghiare, care trebuie să pătrundă în
rostul creat la eliberarea cablului de acţionare. În celălalt capăt al tijei se trece traversa (7). Prin înşurubarea şurubului (8) - traversa (7) sprijină cu
capetele sale pe bridele cu şurub dreapta - stânga (9) iar tija (5) este trasă. Aceasta are ca efect scoaterea tubului (1) din mufa (4). Pentru a
împiedica flambarea bridelor şurub dreapta-stânga, ele se protejează cu bucşele de ghidare (10) prevăzute cu lanţ cu role.
7.19. - În cazul necesităţii demontării sau montării unui tub sau a unei mufe în mijlocul unei conducte, se utilizează bridele cu şurub dreapta-stânga
arătate la pct. 7.18, care se scurtează sau se lungesc corespunzător, precum şi două perechi de semiinele.
Lucrările pentru aceste operaţii sunt cele arătate la pct. 7.13. cu utilizarea corespunzătoare a dispozitivului.
Executarea îmbinării tuburilor cu mufe cu flanşe din fontă
7.20. Îmbinarea cu mufe de legătură cu flanşe a tuburilor din azbociment cu piese metalice se va face în exteriorul căminelor.
7.21. Îmbinarea tuburilor din azbociment cu mufe cu flanşe din fontă (cuplaje Gibault) se face după aceleaşi metode ca la îmbinările cu flanşe
obişnuite. Tuburile se aşează cu interspaţiu de 5 mm între ele. Mai întâi se verifică tuburile, flanşele, mufa propriu-zisă, inelele de cauciuc şi
şuruburile şi apoi se marchează îmbinarea pe capetele tuburilor, luându-se distanţe egale cu jumătate din lungimea mufei de cauciuc. Afară de
aceste semne, pe fiecare capăt de tub se mai marchează şi jumătatea lungimii întregii îmbinări, considerate de la mijloc, adică distanţa egală cu
jumătate din lungimea mufei, plus grosimea inelului de cauciuc şi a flanşei. La aceste semne vor trebui să se aşeze marginile flanşelor, după
strângerea şuruburilor.
Pe capătul tubului se trec succesiv: flanşa, inelul de cauciuc şi mufa. Pe tubul următor se trec flanşa şi inelul de cauciuc. În timpul cât tuburile se
centrează, mufa, inelul de cauciuc şi flanşa se retrag dincolo de îmbinare.
Urmează apoi centrarea tubului, atât în plan cât şi în profil, după care tubul se fixează. După aceea se fixează mufa în aşa fel încât să cuprindă
exact capetele tuburilor, ceea ce se verifică prin mutarea inelelor de cauciuc pe locul marcat, după care flanşele se apropie prin înşurubarea
piuliţelor.
Piuliţele se înşurubează cu două chei dintr-o dată, astfel încât şuruburile să se strângă uniform fără a se înclina. Piuliţele trebuie înşurubate până la
refuz. În cazul montării mufelor în pământ, se vor lua măsurile corespunzătoare pentru protejarea îmbinării contra coroziunii.
[top]

8. ÎNCERCAREA LA PRESIUNEA HIDRAULICĂ A CONDUCTELOR

8.1. Încercarea la presiunea hidraulică a conductelor din azbociment are ca scop verificarea etanşeităţii îmbinărilor, a rezistenţei conductei şi
armăturilor.

8.2. Încercările de presiune ce se efectuează la probarea conductelor se împart în două categorii:

- parţiale (pe tronsoane);

- generale.
Tronsoanele pentru proba parţială vor avea lungimi până la 500 m. În cazuri speciale (conductele pentru irigaţii) se admite încercarea pe tronsoane
mai mari, în funcţie de condiţiile impuse de proiect.

8.3. Înainte de verificarea la presiune a conductelor se va face verificarea lucrărilor executate, conform STAS 4163-79 şi STAS 6819-73.

8.4. Înainte de începerea încercărilor, conductele se acoperă cu un strat de pământ de minimum 1,00 peste generatoarea superioară, lăsându-se
libere punctele de îmbinare. Umplutura de pământ se realizează în condiţiile arătate la pct. 9.2.

În cazul în care există pericolul inundării şanţului conductei cu apă provenită din precipitaţii sau din pânza freatică, se va umple conducta cu apă şi
se vor lua măsuri de lestare.

8.5. În vederea efectuării probei de presiune, capetele tronsonului se închid cu capace speciale din fontă sau oţel cu flanşe oarbe sudate, prevăzute
cu racorduri şi conducte de admisie pentru apă, ventile pentru evacuarea aerului, robinete pentru închiderea şi deschiderea circuitelor de alimentare
cu apă sau aer şi cu manometre a căror gradaţii vor fi de 1 N/cm, (0,1 kfg/cm).

8.6. Realizarea încercărilor pe tronsoane şi a încercării generale a conductelor trebuie consemnate într-un proces-verbal semnat de executant şi de
beneficiarul lucrărilor.

Încercarea conductelor pe tronsoane

8.7. Umplerea cu apă a conductelor din azbociment se va face cu cel puţin 24 ore înainte de probă.

8.8. La umplerea cu apă se va asigura evacuarea completă a aerului din conductă. Aceasta se realizează printr-o viteză de umplere de cca.
0,05 m/s.

Se recomandă ca la umplerea conductelor debitele (q) să nu depăşească valorile din tabelul 1.

Tabel 1

Dn (mm) q (1/s) Dn (mm) q (1/s)

 80 0,25 400 6

100 0,4 450 8

150 0,9 500 10

200 1,5 600 14

250 2,5 700 19

300 3,5 800 25

350 5,0 900 32

8.9 Conducta se consideră umplută în bune condiţiuni, atunci când prin ventilele de aerisire iese apă fără bule de aer. După ce conducta s-a umplut
în acest mod, se închid ventilele de aerisire şi cele de la racordul de umplere şi se lasă astfel timp de 1-3 ore, după care se deschid din nou ventilele
de aerisire, în vederea îndepărtării aerului degajat între timp din apă.

8.10. După umplerea cu apă a conductelor, se procedează la ridicarea lentă a presiunii până la presiunea de regim (orientativ cu 5 m H2O/min).

În tot acest timp se ţine conducta sub observaţie, pentru depistarea eventualelor scăpări de apă sau deplasări ale tuburilor.

8.11. Tronsonul de probă se menţine sub presiunea de regim de timp de 25 ore, pentru ca să se realizeze absorbţia apei de către peretele
conductei.

8.12. Presiunea de încercare a conductelor din tuburi din azbociment este următoarea:

a) pentru reţelele exterioare de distribuţie 2 x P regim în cazul în care presiunile de serviciu sunt mai mici decât 60 m H2O şi 1,5 P regim în cazul în
care presiunile de serviciu sunt egale sau mai mari de 60 m H2O;

b) pentru aducţiuni, conform STAS 6819-73;

c) pentru sisteme de irigaţii, conform P.D. 11-1971.

8.13. Presiunea de încercare se realizează cu o pompă de mână, cu piston, pomparea oprindu-se în momentul atingerii valorii prescrise pentru
presiunea de încercare.

8.14. Încercarea se consideră reuşită, dacă după trecerea unei ore de la atingerea presiunii de încercare, presiunea în tronsonul încercat nu a
scăzut cu mai mult de 10% din presiunea de încercare şi nu au apărut pierderi vizibile de apă.

În cazul în care aceste condiţii nu au fost îndeplinite, se revizuieşte tronsonul supus încercării şi se repetă încercarea până la obţinerea unui rezultat
corespunzător.

8.15. După efectuarea încercării tronsonului, se reduce presiunea în conductă şi apoi se acoperă îmbinările cu minumum 30 cm pământ, în modul
arătat la pct. 9.2.

Încercarea generală a conductelor

8.16. Încercarea generală a conductelor se face conform STAS 4163-79, STAS 6819-73 şi P.D. 11-1971 privind efectuarea încercărilor de presiune
la conducte în sistemele de irigaţii şi desecări.

8.17. La reţelele care se dau în funcţiune etapizat, proba generală se execută pe etape de dare în funcţiune.

[top]

9. ASTUPAREA ŞANŢURILOR

9.1. Astuparea definitivă a şanţurilor se face numai după îndeplinirea condiţiilor de etanşeitate, verificate prin încercarea la presiune a conductelor.

9.2. La umplerea şanţurilor cu pământ se vor respecta următoarele condiţii:

a) În jurul conductei şi pe o înălţime de minimum 1,00 m deasupra generatoarei superioare a acesteia umplutura se va executa manual, compactată
în straturi de maximum 15 cm, pământul având umiditatea optimă de compactare. Umplutura din această zonă nu va conţine pietre sau fragmente
de stâncă mai mari de 20 mm, şi se va executa concomitent de o parte şi de alta a conductei, astfel încât aceasta să nu fie solicitată disimetric în
sens transversal.

b) Umpluturile executate manual până la înălţimea de 1,00 m deasupra generatoarei superioare a conductei se vor compacta până la obţinerea unei
greutăţi volumetrice egală cu cel puţin 90% din greutatea volumetrică maximă la umiditatea optimă. Restul umpluturilor se vor compacta în
conformitate cu prevederile proiectului.

9.3. La şanţurile sprijinite se vor îndepărta cu grijă susţinerile, începând de jos, pe măsură ce progresează umplerea şanţului.

9.4. După efectuarea probelor, se vor reface pavajele, zonele verzi etc.

[top]

10. REPARAREA CONDUCTELOR PE TIMP FRIGUROS

10.1. În cazuri excepţionale de avariere a conductelor, pe timp friguros, se vor aplica măsurile ce urmează:

a) Capetele tuburilor se curăţă de pământ şi de zăpadă cu o perie moale sau cu o bucată de pânză şi se şterg bine cu cârpa.

Cu mufele din azbociment se procedează la fel, înainte de a le trece pe tuburi.

b) Inelele de cauciuc se vor aduce de la depozit la locul de punere în lucru în cutii izolate, pentru a fi ferite de frig, şi montate imediat.

c) Protecţia şanţului împotriva zăpezii se va face cu parazăpezi executate din panouri. În cazul temperaturilor excesiv de scăzute este necesar a se
izola termic spaţiul de lucru, prin măsuri corespunzătoare (cort, baracă etc.)

d) Se interzice aşezarea conductelor pe patul îngheţat al şanţurilor. Pentru a împiedica îngheţarea fundului şanţului, acesta se acoperă imediat după
săpare la cotă, cu paie sau rogojini.
c) Stratul de nisip ce se aşterne pe fundul şanţului va fi uscat, pentru ca să nu îngheţe în timpul operaţiei de montare a conductei.

Primul strat de umplutură, conform pct. 8.4 se realizează cu pământ dezgheţat.

f) Îmbinările care, conform pct. 8.4. au rămas neacoperite cu pământ până la încercarea la presiune pe tronsoane sau pe întreaga conductă, vor fi
protejate contra îngheţului.

g) Demontarea la temperaturi sub +5oC a inelelor de cauciuc la îmbinările montate, se face prin încălzirea lentă a porţiunilor de mufă din dreptul
inelelor, cu o cârpă înmuiată în apă caldă. Inelele astfel încălzite îşi recapătă elasticitatea şi se scot uşor de pe tub.

10.2. Pe timpul friguros, sub 0oC, nu se face proba de presiune hidraulică.

[top]

11. DAREA ÎN FOLOSINŢĂ A CONDUCTELOR

11.1. Înainte de darea în folosinţă, conductele se vor spăla, lăsând apa să curgă până la obţinerea unei ape limpezi, iar în cazul conductelor de apă
potabilă se va face şi dezinfectarea acestora.

11.2. Pentru dezinfectare se va folosi o soluţie de apă cu clor având concentraţia de 20-30 mg/l, ce va fi menţinută timp de minimum 24 ore în
conductă.

După evacuarea soluţiei de clor din conductă se va face o nouă spălare, până ce apa va îndeplini condiţiile de potabilitate din punct de vedere
bacteriologic.

11.3. Înainte de darea în folosinţă a conductelor ce transportă apa potabilă se va obţine şi avizul organelor sanitare teritoriale.

[top]
 12. PROTECŢIA MUNCII

12.1. La executarea conductelor de apă din tuburi de azbociment, se vor respecta prevederile din "Norme republicane de protecţie a muncii",
aprobate prin ordinul comun al Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii, cu nr. 34 din 20 februarie 1975 şi respectiv nr. 60 din 20 februarie 1975.

12.2. Pentru lucrările de montare şi de verificare la presiune a conductelor, se va face, pe şantier, o instruire specială a tuturor muncitorilor care
efectuează operaţiunile respective.

[top]

ANEXA 1

N.I.I. 235-68

DIAMETRUL DIAMETRELE GROSIMEA LUNGIMEA LUNGIMEA MASA

NOMINAL EXTERIOARE PERETELUI PĂRŢII TUBULUI APROXIMATIVĂ
INTERIOR ALE CORESPUNZĂTOR STRUNJITE mm
mm CAPETELOR DIAMETR. d2 mm mm
 STRUNJITE
mm
D d1 d2 d3 s a1 b1 c1 L M în kg.
3000 +5
80 86 98 100 9 8 70 200 18
-20
100 107 120 122 10 12 70 200 -“- 23
+0,0
125 134 147 149 11 12 70 200 -“- 33
150 163 176 178 13 -0,8 15 70 200 -“- 47
200 218 232 234 16 15 70 200 -“- 75
250 274 288 290 19 15 70 200 -“- 113
300 332 345 348 23 15 70 200 -“- 160

[top]

ANEXA 2
 N.I.I. 704-70

MASA
DIAMETRELE APROXIMAT.
DIAMETR. LUNGIMEA
EXTERIOARE GROS LUNG.
NOMINAL PĂRŢII TUB
ALE CAPETELOR TUB. TUB.
INTERIOR STRUNJITE CU TUB
STRUNJITE
MUFĂ
d d1 d2 d3 s d1 b1 c1 L M în kg
A– DIMENSIUNILE TUBURILOR DE CLASA 12 (în mm)
100 110 118 120 9 15 55 95 5000 8,2 7,7
125 135 143 145 9 15 55 95 5000 10,0 9,4
150 160 168 170 9 15 55 95 5000 11,7 11,0
200 213 222 224 11 19 70 110 5000 18,8 11,6
250 267 276 278 13 19 70 118 5000 27,3 25,7
300 321 330 332 15 19 70 110 5000 37,3 35,0
350 372 384 386 17 22 70 110 5000 48,5 45,7
 400 426 438 440 19 22 77 120 5000 61,9 58,0
450 480 492 494 21 22 77 120 5000 76,5 71,7
500 534 546 548 23 22 77 120 5000 92,7 87,0
600 642 654 656 27 22 77 120 5000 128,3 121,0
B. – DIMENSIUNILE TUBURILOR DE CLASA 20 (în mm)
100 112 120 122 10 15 55 95 5000 8,8 8,3
125 138 147 149 11 15 55 95 5000 12,0 11,4
150 165 174 176 12 15 55 95 5000 15,6 14,7
200 219 228 230 14 19 70 110 5000 23,6 22,1
250 275 284 286 17 19 70 110 5000 35,4 33,4
300 331 340 342 20 19 70 110 5000 49,4 46,7
350 386 398 400 24 22 70 110 5000 68,4 64,7
400 444 455 458 28 22 77 120 5000 91,4 86,0
450 500 512 514 31 22 77 120 5000 112,9 106,5
500 566 568 570 34 22 77 120 5000 137,1 129,0
600 668 680 682 40 22 77 120 5000 192,4 181,5

[top]

ANEXA 3
 N.I.I. 684/71 REVIZUITĂ

GREUTATE
DIAMETRUL APROXIMAT.
NOMINAL CLASA d1 d2 d3 g d1 b1 c1 L TUB CU
Dn mm TUB
MUFĂ
kg/m
kg/m
12 213 222 224 11 17,6 18,8
200 19 71,5 100 6000
20 219 228 230 14 22,1 23,5
12 267 276 278 13 25,7 27,3
250 19 71,5 100 6000
20 275 284 286 17 33,4 35,4
12 321 330 332 15 35,0 37,3
300 19 71,5 100 6000
20 331 340 342 20 46,6 49,4
12 372 384 386 17 45,7 48,5
350 19 71,5 100 6000
20 386 398 400 24 64,7 63,4
12 426 438 440 19 58,0 61,9
400 22 77,5 110 6000
20 444 456 458 28 88,0 91,4
 12 534 546 548 23 87,0 92,7
500 22 77,5 110 6000
20 556 568 570 34 129,0 137,8
12 642 654 656 27 121,0 128,3
600 22 77,5 110 6000
20 668 680 682 40 181,5 192,4
12 752 764 76 32 161,0 169,0
700 25 77,5 120 6000
20 782 794 6796 47 241,5 255,6
12 860 872 874 36 207,0 217,6
800 25 77,5 120 6000
20 896 908 910 54 317,1 332,7
12 968 980 982 40 258,5 271,4
900 25 77,5 120 6000
20 1008 1020 1022 60 396,1 415,1

[top]

ANEXA 4

PIESE FASONATE DIN FONTĂ PENTRU ÎMBINAREA TUBURILOR DIN AZBOCIMENT

Nr. DENUMIREA FIGURA SEMNUL SIMBOL STAS

crt. PIESEI CONVENŢIONAL
1 Tub simplu Ta. 6784-
69
2 Tub cu mufă TMa 6785-
69

3 Tub cu flanşă TFa 6786-

69

4 Reducţie Rea 6956-

69

5 Reducţie cu Refa 6957-

flanşă mică 69

6 Reducţie cu Refa 6958-

flanşă mare 69

7 Ramificaţie RSa 6960-

90° 90o 69
 8 Ramificaţie RSFa 6959-
cu flanşă 77

9 Cruce Cra 6962-

70

10 Curbă 90° Ca 6963-

90o 70

11 Brăţară Ba 6961-
pentru 70
derivaţie
(colier pentru
branşament)

[top]

ANEXA 5
 LISTA DE STANDARDE

STAS 568-75 Fontă cenuşie cu grafit lamelar turnată în piese. Condiţii generale de calitate.
STAS 1343/1-77 Determinarea cantităţilor de apă pentu centrele populate.
STAS 1478-77 Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale.
STAS 1673-75 Conducte de presiune. Tuburi şi piese de legătură din fontă.
STAS 3051-68 Reţele exterioare de canalizare. Prescripţii fundamentale de proiectare.
STAS 3221-72 Convoaie de tip şi clase de încărcare.
STAS 3349-74 Betoane de ciment. Criterii pentru aprecierea agresivităţii apei.
STAS 4163-79 Reţele exterioare de distribuţie. Prescripţii fundamentale de proiectare.
STAS 6054-77 Terenuri de fundaţie. Adâncimea de îngheţ.
STAS 6783-77 Mufă cu flanşă Pn 6 şi Pn 10.
STAS 6784-69 Tub drept de legătură Dn 80 ... 600. Dimensiuni.
STAS 6785-69 Tub cu mufă Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 6786-69 Tub de legătură cu flanşă. Dimensiuni.
STAS 6819-73 Aducţiuni. Studii, proiectare şi date constructive.
STAS 6907-74 Inele de cauciuc pentru îmbinarea tuburilor de azbociment şi de beton. Condiţii tehnice de calitate.
STAS 6956-69 Reducţie simplă Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 6957-69 Reducţie cu flanşe mică Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 6958-69 Reducţie cu planşe mare Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 6958-77 Ramificaţie simplă cu flanşă Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 6960-69 Ramificaţie simplă Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 6961-70 Brăţară pentru derivaţie Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 6962-70 Cruce Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 6963-70 Curbă la 90° Pn 6 şi Pn 10. Dimensiuni.
STAS 7345/1-75 Tuburi şi mufe din azbociment pentru conducte sub presiune. Condiţii tehnice generale.
STAS 7345/2-75 Idem. Rguli şi metode de verificare.
STAS 7348-77 Clasificarea tehnică a drumurilor.
STAS 8425-76 Tuburi şi mufe din azbociment pentru conducte sub presiune Dn 80 ... Dn 900. Dimensiuni.
STAS 8591-75 Amplasarea în localităţi a reţelelor edilitare subterane executate în săpătură.
STAS 8848-72 Clasificarea tehnică a străzilor.
STAS 9312-78 Subtraversări de căi ferate şi drumuri cu conducte, în afara localităţilor. Prescripţii de proiectare.

[top]