Analizatorul olfactiv

Nasul

La om mirosul este uneori considerat ca un simt minor, în timp ce la animale

el este foarte important. Este totusi extrem se fin. Mirosul actioneaza efectuând o
analiza chimica a aerului ambiant si în particular a emanatiilor care se degaja din
alimente. El completeaza astfel simtul gustului prin stimulari precise ale
neuroreceptorilor.
Perceperea unui miros se face în mai multe etape. Aerul plin de diversele sale
mirosuri patrunde în nari si în cavitatile nazale. Moleculele emise de substantele
odorizante, odata ajunse în nas, vor atinge un tesut denumit membrana olfatica.
Aceasta membrana, acoperita de un mucus dens, se afla deasupra cavitatii nazale.
Ea este compusa din numerosi cili microscopici care împiedica intrarea prafului si a
microbilor din aer. Cili iau, de asemenea, parte activa la aprecierea mirosurilor.
Receptori olfactivi situati pe terminatiile lor au sarcina de a transmite mirosurile la
creier. Nasul contine aproape 20 de milioane de receptori sensibili la aproape 30 de
mirosuri primare (camfor, mosc, floral, mentolat, eterat, îmtepator, putrid...).
Celelalte substante odorizante sunt derivati ai acestora.
Atunci când un miros ne gâdila cilii, receptorii reactioneaza trimitând
impulsuri nervoase creierului. Fiecare tip de celula receptoare este sensibila la
dimensiunile unei anumite molecule; datorita acestui fapt, ea se specializeaza într-
un tip de miros. De aceea, atunci când un miros ajunge pe mucoasa nazala, molecula
odorizanta se fixeaza direct pe receptorul corespondent, declansând formarea unui
influx nervos.
Toate influxurile ajung în final la bulbul olfactiv, o extensie a cortexului, situata
imediat deasupra foselor nazale. Datorita unor structuri denumite glomeruli, aflate
în bulbi, influxurile nervoase ajung la creier într-un mod ordonat.
Cu ajutorul nervului olfactiv, mesajul odorizant este astfel condus la creier,
care îl interpreteaza. Mii de mirosuri diferite pot fi astfel identificate.
Simtul mirosului si cel al gustului se completeaza; functionarea este independenta,
dar ele interfereaza. În timpul unei mese, mirosul alimentelor excita narile si
accentueaza deci deseori în sinergie, iar creierul nostru le asociaza automat efectele.

Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la

proprietatile chimice ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata
de organism.

1). Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv, contituit din celule
receptoare si din celule de sustinere incluse in mucoasa olfactiva.
-mucoasa olfactiva are o suprafata de 2-3 cm² si este dispusa in regiunea
superioara a foselor nazale. Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi.
Dendritele acestora prezinta butoni olfactivi de la care pleaca 6-8 cili olfactivi
receptori, care depasesc celulele de sustinere si patrund in mucusul secretat de
celulele glandulare ale mucoasei olfactive.

2). Segmantul de conducere

-axionii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii, strabat in
manunchiuri lama ciuruita a etmoidului si patrund in cutia craniana, formand
nervii olfactivi cu traseu pana la bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale,
care reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii acestora se despart: o parte trec
in bulbul contralateral, iar cealalta parte formeaza tracturile olfactive, care se
proiecteaza in cortex.

3). Segmentul central este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de protectie

primara a aferentelor olfactive.