You are on page 1of 4

CURS BIMS Semestrul 2 1

METODE ŞI TEHNICI DE CONTROL ŞI ASIGURARE A CALITĂŢII


Introducere
Sistemele de producţie implementate în cadrul industriei îşi desfăşoară activitatea în
condiţiile respectării unor cerinţe continuu actualizate privind calitatea produselor, pe care
le realizează. Aceste cerinţe se referă la necesitatea respectării şi îmbunătăţirii continue a
următoarelor aspecte:
> caracteristicile produselor;
> fiabilitatea şi / sau siguranţa în funcţionarea produselor;
> protecţia împotriva răspunderilor juridice pentru neconcordanţa între produse şi
condiţiile de utilizare.
Pentru ingineria sistemelor de producţie, metodele şi tehnicile de control şi asigurare a
calităţii prezintă interes deosebit prin efectele economice deosebite, în sensul reducerii
costurilor.
În sensul cel mai actual asigurarea şi controlul calităţii semnifică dezvoltarea şi realizarea
specificaţiilor necesare pentru a produce în condiţii economice şi în măsura adecvată
calitatea, interschimbabilitatea, eficienţa şi durata de viaţă care să asigure unui produs
piaţa de desfacere actuală şi de perspectivă.
În cea mai largă accepţiune se consideră că există două faţete ale calităţii :
1) crearea calităţii.
2) măsurarea calităţii.

Funcţiile şi scopurile controlului calităţii


- Satisfacerea clientului, consumatorului prin comportarea produsului, acesta satisface
specificaţiile, caracteristicile nominale precise sau cerute.
- Asigurarea că procesul de producţie se poate derula în succesiunea programată (de la o
operaţie la alta) fără aglomerarea procesului sau rebuturi.
- Oferirea unor învăţăminte prin recunoaşterea greşelilor.
- Compararea nivelului de calitate obţinut cu nivelul dorit ca bază pentru controlul
procesului de producţie, cu detectarea tendinţelor şi stabilirea unor proceduri de ajustare,
reglare a acestuia.
- Determinarea calităţii optimale obtenibile cu un proces existent şi furnizarea unor
indicaţii folositoare în procesul de proiectare, la specificarea prescripţiilor sau
elaborareadocumentaţiei de execuţie.
- Reducerea deşeurilor şi rebuturilor la nivelul cel mai economic.
- Facilitarea unei proceduri de asigurare că nu se vor plăti operatorii pentru produsele
rebutate din vina lor.
- Determinarea operatorilor în concentrarea atenţiei asupra muncii lor conştientizându-i cu
permanenţa procesului de control care identifică originea greşelilor (factorul psihologic al
calităţii).
- Permiterea revizuirii cantităţii cerute, astfel încât cantitatea de calitate corespunzătoare
să poată fi realizată în profida existenţei unui procent de rebut inevitabil.
Exemplu: Un sistem de producţie realizează 1000 unităţi dintr-un produs prin 3 procese
de prelucrare:
1. procesul 1 are 3% defecte, deci după primul proces avem 97 % produse bune;
2. procesul 2 are 10% defecte, deci după al doilea proces avem (0,97 x 0,9)x100 =
87,3% produse bune;
3. procesul 3 are 2% defecte, deci după al treilea proces avem (0,97 x 0,9x 0,98) x100
= 85% produse bune.
De aceea, ştiind că în final avem nevoie practic deo cantitate de 1000 bucăţi produse
bune vom demara procesul cu X bucăţi astfel încât să fie realizată condiţia:
0,97 x 0,9 x 0,98 x X = 1000
De unde :

1
2 CURS BIMS Semestrul 2
X = 1170 produse.
- Evaluarea metodelor de control (inspecţie) existente şi proiectarea unor proceduir mai
bune şi mai eficiente.

Aspectele calităţii
Unele aspecte ale calităţii pot fi solicitate şi specificate în concordanţă cu standardele sau
normele existente pentru proiectare şi producţie. Alte aspecte sunt mai greu de exprimat.
De aceea încă de la proiectare apare necesar :
1. Să se proiecteze simplu şi concret, iar atributele specificate să permită măsurarea prin
tehnici de măsurare simple şi rapide.
2. Să se precizeze care sunt limitele calităţii, respectiv când un produs este bun şi când
trebuie considerat rebut. Acest lucru presupune stabilirea domeniului de valori a unui
parametru în care acesta este acceptat, respectiv stabilirea abaterilor şi toleranţelor.
Există şi multe caracteristici calitative mai dificil de definit şi precizat prin intermediul
abaterilro sau toleranţelor cum ar fi : gradul de curăţire, de albire, grad de fineţe,
netezime, gust, miros, etc. Pentru asemenea caracteristici trebuie găsite şi precizate
metode de apreciere şi de măsurare indirectă. De exemplu pentru sticlele goale de apă
minerală la care intereseză cît de curate sunt se poate stabili gradul de curăţire prin
măsurarea transparenţei (cantitatea de lumină care poate trece prin peretele curat de
sticlă).

Stadiiile controlului de calitate


Stadiile de control ale calităţii unor produse nu au un scop distinct ci sunt implicate de o
mulţime de factori dependenţi de procesul de producţie. În continuare se prezintă stadiile
generale ale controlului de calitate, stadii care se apreciază că se regăsesc cu cea mai
largă răspândire şi frecvenţă.

1. Controlul de recepţie pentru materialele şi produsele semifinite achiziţionate


Acest stadiu este menit să să asigure că materialele sau componentele achiziţionate au
parametrii necesari pentru utilizare în procesul productiv propriu.
Se realizează de obicei în două puncte separate : la furnizor şi la vânzător.

2. Controlul la furnizor - producător


Înainte ca materialele sau componentele să aibe acceptul de livrare către beneficiari ele
sunt supuse uneia din următoarele trei proceduri de control :
• Control integral, complet sau control 100 % (procedură plicticoasă, cu durată lungă ,
costisitoare dar foarte sigură).
• Controlul prin sondaj este o procedură concepută pentru stabilirea raţională (cost
acceptabil) a abaterilor de la calitate. Constă în prelevarea aleatorie a unor cantităţi de
produse care sunt supuse procedurii de control integral.
• Controlul mixt care este în fapt o combinaţie între primele două metode. De exemplu se
aplică în mod curent controlul prin sondaj dar în momentuldepăşirii unui anumit procent
de respingere se trece în mod obligatoriu la controlul integral.

3. Controlul la sediul vânzătorului


Separat de controlul propriu al producătorului, vînzătorul poate verifica procesele şi
condiţiile de operare ale producătorului (ca de exemplu temperaturi, presiune în timpul
prelucrării) pentru a se asigura că acestea sunt în conformitate cu tehnologia stabilită. Pe
de altă parte controlul la sediul vânzătorului care nu înlocuieşte nicidecum controlul la
producător.
Acest tip de control poate fi folosit în următoarele scopuri :
• Autorizarea recepţiei şi plata achiziţiei către producător sau refuzul acceptării pentru
vânzare cu consecinţele sale ( eturnare la producător pentru eventuala reluare în
proces, acţiuni pe cale legală, şa).
• Evaluarea măsurii existenţei coincidenţei între calitatea prescrisă şi cea existentă.
2
CURS BIMS Semestrul 2 3
• Evaluarea încrederii în respectarea cerinţelor de calitate de către producător.
• Studierea unor proceduri alternative de control de calitate.

4. Controlul echipamentelor de lucru


Are rolul de a certifica faptul că echipamentele de producţie sunt în măsură să asigure
calitatea fabricaţiei. Se face periodic iar rezultatele se înscriu într-o fişă de urmărire a
performanţelor utilajului.

5. Controlul seriei zero (lotului de început)


Se realizează pentru un număr de repere la demararea fabricaţiei unui produs cu scopul
de a verifica dacă procesul este reglat, pus la punct pentru fabricaţie.

6. Verificarea de calitate prin auto control


Verificarea prin autocontrol reprezintă o procedură de control caracterizată prin faptul că
cel implicat este chiar către operatorul care realizează produsul în conformitate cu
specificaţiile de fabricaţie stipulate. Este cu deosebire recomandabil când există timpi de
lucru nefolosiţi. Această procedură are cel puţin câteva avantaje:
- Producţia, controlul, informarea şi ajustarea (corecţia) se pot derula într-o succesiune
rapidă, fără întârziere.
- Cu cât se realizează mai constant, cu atât se evită rebuturile.
- Operaorul devine direct răspunzător de calitate, nemaisolicitându-se autoritatea unui
controlor ca operator specializat.
- Timpul de lucru al operatorului este mai complet utilizat şi se solicită mai puţin personal
pentru control.

7. Controlul după fabricaţie


Se realizează de către controlori (inspectori), cât mai imediat momentului de finalizare
derulării unei operaţie, pentru a evita astfel propagarea unor greşeli.

8. Controlul final
Are menirea, nu atât de a realiza verificarea calităţii în sine, cât de a certifica că numai
produsele de calitate vor fi cele admise pentru a fi oferite clienţilor. Un al doilea rol
important este acela de a furniza aprecieri pe o bază largă asupra performanţelor de
calitate ale procesului.

9. Controlul după vânzare


Reprezintă un stadiu al controlului care are motivaţie mai ales pentru cazurile unui produs
care nu oferă satisfacţie calitativă utilizatorilor. Acest control poate urmări mai multe
obiective sau direcţii de acţiune.
• Câte retururi (refuzuri) de la clienţi s-au produs ?
• Cum se pot clasifica defectele ?
• Care dintre defecte se ot atribui perioadei şi condiţiilor de depozitare şi care unor
omisiuni ale controlului final ?
• Cum vor putea defectele respective să depăşească barierele de control anterioare
vânzării ?
• Câte solicitări pentru service din partea clienţilor au existat, ce tipuri de reparaţii au fost
solicitate şi care este semnificaţia lor ?
• Ce corelaţie privitoare la calitatea unui produs se pot face din studierea rapoartelor,
reclamaţiilor clienţilor ?
• Ce concluzii se pot extrage după realizarea supravegherii după vânzare ?

Sisteme de control de calitate


1. Tehnici statistice pentru aprecierea calităţii
Foarte puţine sisteme de producţie sunt capabile de a realiza produse fără abateri de
calitate, adică produse bune în proporţie de 100%. O caracteristică de control ce trebuie
3
4 CURS BIMS Semestrul 2
măsurată este o variantă aleatorie, dar a cărei distribuţie trebuie cunoscută pentru a
descrie comportarea probabilistică a caracteristicii. Pentru aceasta se apelează la
controlul statistic. Acesta constă în măsurarea şi înregistrarea sistematică a rezultatelor
măsurătorilor parametrilor supuşi procedurilor de control. Pe baza unei cantităţi
semnificative de informaţii obţinute se face prelucrarea acestora prin tehnici specifice
statisticii tehnice.

2. Controlul de calitate în proces


Rolul acestei tehnici de control a calităţii este de a indica CÂND procesul de fabricaţie a
ajuns la o stare de negarantare a calităţii. Aceasta se realizează prin selectarea unor
mostre prelevate direct din proces, respectiv prin aprecierea calităţii acestora, în felul
acesta put’ndu-se face aprecieri asupra parametrilor de stare ai procesului.

3. Stabilirea nivelului calitativ de acceptabilitate prin eşantioane (mostre)


În multe situaţii suntem interesaţi în ce măsură un lot de produse finite este acceptabil
calitativ sau nu, fără aprecieri asupra procesului de fabricaţie. Tehnica eşantioanelor
(mostrelor) de acceptabilitate are ca scop separarea loturilor de calitate acceptabilă şi
incacceptabilă pe baza rezultatelor controlului unei cantităţi de mostre prelevate aleator
din lot.

You might also like