Doamna T

- personaj secundar de roman modern de analiza psihologica,

- subiectiv si realist -

- personaj realist-modern -

- tipul feminitatii -

"Patul lui Procust", de Camil Petrescu

- roman subiectiv de analiza psihologica -

Al doilea roman al lui Camil Petrescu (1894-1957), "Patul lui Procust", apare in
1933, la numai trei ani dupa,"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" si
constituie, pentru literatura romana, un eveniment deosebit, cu totul novator,
consolidand astfel romanul romanesc modern. Perspectiva narativa este reprezentata
de naratiunea la persoana I si de prezenta marcilor naratorului care definesc
subiectivismul romanului.

Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui,
fundamenteaza principiul sincronismului, altfel spus, contribuie la sincronizarea
literaturii romane cu literatura europeana (europenizarea literaturii romane), prin
aducerea unor noi principii estetice ca autenticitatea, substantialitatea, relativismul si
prin crearea personajului intelectual lucid si analitic, in opozitie evidenta cu ideile
samanatoriste ale vremii, care promovau "o duzina de eroi plangareti". Camil
Petrescu opineaza ca literatura trebuie sa ilustreze "probleme de constiinta", pentru
care este neaparata nevoie de un mediu social, in cadrul caruia acestea sa se poata
manifesta.

Camil Petrescu propune o creatie literal autentica, bazata pe experienta traita a

autorului si reflectata in propria constiinta: "Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce
aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu... Aceasta-i singura
realitate pe care o pot povesti...[...]Din mine insumi, eu nu pot iesi... Orice as face
eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot
vorbi onest decat la persoana intai...".

Doamna T. este numele enigmatic pe care Camil Petrescu il da eroinei Maria T.

Manescu, cititorul facand cunostinta cu acest detaliu din notele de subsol ale
autorului, care explica initiala cu care este semnata prima scrisoare, dintre cele
patru, ce compun inceputul romanului: "Acest T. nu este o initiala cum s-ar parea,
caci a devenit un adevarat nume, si nu stiu daca n-ar fi trebuit sa fie scris Te". O alta
mentionare a numelui intreg al eroinei este amintita in trecere de Fred Vasilescu,
atunci cand isi scrie testamentul si, mai accentuat, in scrisoarea de adio pe care
George Demetru Ladima i-o adreseaza femeii inainte de sinucidere.

Doamna T reprezinta tipul de feminitate moderna, mai intai pentru ca se distinge

printr-un farmec aparte, prin misterul fascinant pe care-l emana, apoi pentru ca ea
intruchipeaza, pentru prima oara intr-o viziune romanesca, un spirit feminin
intelectualizat si, totodata, femeia independenta din punct de vedere material, ea
fiind proprietara unui magazin de mobila stil.

Prima secventa narativa din roman este reprezentata de cele trei scrisori ale
eroinei, numerotate cu cifre romane. Autorul o rugase pe doamna T. sa primeasca un
rol intr-o piesa a lui, "sa apara pe scena", deoarece ea ar fi putut sa exprime
convingator "cum se gandeste, cum se iubeste, cum se sufera", sentimente pe care
nu le poti invata "in orele de curs", asa cum procedeaza actorii profesionisti si nici
"atesta prin certificat de absolvire". Refuzul doamnei T. reliefeaza, indirect, discretia
si distinctia acesteia: "-N-am nimic in mine de aratat, pe scena, lumii". Dupa discutii
prelungite, din care reiese ideea ca numai scriitorul este acela care are capacitatea
de a exprima, cu sinceritate, "ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a
intamplat in viata, lui si celor pe care i-a cunoscut", ea ii trimite trei scrisori in care-si
dezvaluie sentimentele, conceptiile despre iubire, despre relatiile cu oamenii, despre
viata, in general. Tot in notele de subsol autorul ii face, in mod direct, „ portret fizic
detaliat: "Nu înaltă si insulator de slaba, palida si cu un par bogat de culoarea
castanei [...] era poate prea personala ca sa fie frumoasa in sensul obicinuit al
cuvantului. Avea orbitele putin neregulate, usor apropiate, pronuntate, cu ochii
albastri ca platina, lucind, frematand de viata, care, cand se fixau asupra unui obiect
il crepau parca. Barbia feminina, delicata, dar prelungirea ei, intinsa frumos pana sub
ureche, cam aparenta, caci era lipsita de orice grasime. Gura, foarte mobila, vie ca o
floare plina. Gatul lung, robust, cu tendoane lamurite la orice intoarcere a capului
[...] un soi de frumusete, incerta, am spune «pe muche de cutit»".

Inteligenta, rasata si cu o profunda cultura, ea isi pune pe picioare o afacere

proprie, deschizand un magazin cochet si discret de mobila stil, in care piesele rare,
de valoare autentica ii satisfac nevoia de frumos, de sensibilitate pentru arta
adevarata, fata de care are o atractie si o pasiune de critic de arta.

Camil Petrescu creeaza un model de feminitate, de delicatete si sensibilitate,

calitatile spirituale si intelectuale ale doamnei T. constituind un adevarat si inalt
omagiu al ideii de femeie ideala: "extrem de emotiva, alternand o sprinteneala
nervoasa, cu lungi taceri melancolice [...] De o tulburatoare feminitate uneori, avea
ades o voce scazuta, seaca, dar alteori cu mangaieri de violoncel [...] o voce cu
inflexiuni sexuale, care dau unui barbat ameteli calde si reci".

Relativismul, principiul estetic romanesc pe care Camil Petrescu l-a introdus in

proza moderna, se reflecta si in construirea doamnei T, a "carei personalitate se
rasfrange diferit in opinia celorlalte personaje. Unul dintre prietenii lui Fred, mirat de
fascinatia pe care doamna T. o exercita asupra tanarului monden, cu succese
legendare la femei -"N-oi fi pus gand rau uratei aceleia care sta de vorba cu Ladima?
Sefule, te stiam om de gust"- starneste in tanarul indragostit contradictiile
personajului hipersensibil, inclinat spre analize amanuntite, care-i provoaca in
constiinta perceptii profunde ale unei feminitati tulburatoare, careia "nu-i placea nicio
perversiiine, nicio «rafinerie» asa-zisa de femeie moderna [...] ma magulea gandul
de a sti ca e frumoasa numai cu mine si mai ales numai prin mine". Pentru Fred este
femeia unica, iubirea vietii lui, sentimentele fiind la aceleasi inalte cote si din partea
doamnei T. Dragostea lor este devoranta, ii duce pe amandoi la o uitare totala de
sine, barbatul intrebandu-se uneori daca mai sunt "in toate mintile". Iubirea lor
tainica, ascunsa de privirile lumii "atat de rea... neintelegatoare", pastrand cu
strasnicie trairea intensa numai pentru ei, contureaza femeia enigmatica, care atrage
prin eternul mister feminin. Pentru P.. doamna T. este fascinanta, farmecul ei
supunandu-l total pe bietul ratat, care o iubea necontenit de cincisprezece ani si
caruia, convins ca este iubita "de toti barbatii", i se pare imposibil ca cineva sa
ramana insensibil la frumusetea distinsa, delicata si eleganta a femeii.

Doamna T. emana sensibilitate si mister, este inzestrata cu o spiritualitate

superioara, inclinata spre meditatie, ca urmare a preocuparilor ei pentru arta si
literatura, avand "acea permanenta tensiune intelectuala", fiind adesea "absenta si
ganditoare, inregistrand interior si lin cele mai mici nuante ale clipei".

George Calinescu afirma ca nu exista in viata reala decat femei ca Emilia,"femeia de

toate zilele" ce se poate caracteriza, pe cand "Doamna T. este fantoma romanului,
aspiratiunea lui Fred, obscura si enigmatica, tocmai prin aceasta, si daca autorul n-a
stiut sa-i dea tonuri de ulei, este pentru ca n-a putut s-o scoata din mediul ei
aerian".