UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI DIN TIMISOARA

FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOL

REFERAT LA DISCIPLINA
SERVICII IN AGROTURISM

STUDENT: DIACONU VALENTIN

GRUPA 642, AN IV, IMAPA

TIMISOARA
2010

1
UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI DIN TIMISOARA
FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOL

TEMA REFERATULUI:
TENDINTE IN DEZVOLTAREA TURISMULUI
INTERNATIONAL

STUDENT: DIACONU VALENTIN

GRUPA 642, AN IV, IMAPA

TIMISOARA
2010

2
 CUPRINS

Introducere 4

Cap.1. Organizarea turismului international 6

1.1. Structuri comerciale în lumea turismului internaţional 6

1.2. Organizarea şi conducerea turismului la nivel internaţional 6

1.3. Importanţa economică a turismului 7

1.4. Locul turismului internaţional în circuitul economic mondial 9

1.5. Piaţa turistică internaţională 10

1.6. Forme moderne de turism practicate la nivel internaţional 10

Cap. 2. Destinaţii de top în turism 13

Cap. 3. Caracteristici ale dezvoltării turismului în ţările Uniunii Europene 14

BIBLIOGRAFIE 15

Introducere

3
 Evolutia, atât a turismului, cât si a turismului international se caracterizeaza, la nivel
mondial, printr-o tendinta de crestere datorita influentei factorilor economici, demografici,
politici, sociali. Turismul international are, în aceasta situatie, cea mai importanta crestere
datorita dorintei oamenilor de a vizita alte tari, de a cunoaste alte civilizatii, obiceiuri dar si
datorita progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite calatorii
mai rapide si mai confortabile pe distante din ce în ce mai lungi.
Evolutia turismului international se poate aprecia prin actiunea a doi indicatori:
sosirile/plecarile de turisti si încasarile/cheltuielile din turismul international.
Din informatiile prezente se poate observa o crestere accentuata a turismului
international în anii '60 si '70, urmata de o încetinire a ritmului de crestere.
Indicatorul „încasari" prezinta o crestere mult mai accentuata, care se datoreaza si
fenomenului inflationist, pe lânga ceilalti factori de influenta (cresterea numarului de sosiri, a
duratei sejurului, a cheltuielilor ocazionate de activitatea turistica, a distantei de deplasare).
Previziunile WTO se refera la o încetinire a ritmului de crestere atât a sosirilor, cât si a
încasarilor. Sunt luate în considerare ritmuri medii anuale de crestere situate în jur de 4%
(echivalentul unei dublari la un interval de 18 ani) pentru ambii indicatori de masurare a
circulatiei turistice internationale.
WTO considera ca în anul 2020 numarul de sosiri din turismul international va ajunge la
1,56 mld. Din acest numar, 1,2 mld vor reprezenta calatoriile în tarile învecinate (regionale) si
0.4 mld vor fi calatorii pe distante lungi (inter-regionale).
Se poate observa cresterea sustinuta a zonei Asia-Pacific care, în perioada 2010-2020 îsi
va dubla numarul de sosiri internationale si va devansa în ceea ce priveste cota de piata
continentul american. Cea mai mare rata de crestere anuala o are zona Orientului Apropiat,
aceasta dublându-si numarul de sosiri internationale în acelasi interval.
Repartizarea sosirilor internationale pe regiuni geografice confirma pozitia de lider a
Europei (717 milioane), urmata de Asia de Est si Pacific (397 milioane) si de continentul
american (282 milioane). Urmeaza Africa, Orientul Apropiat si sudul Asiei.
Calatoriile pe distante lungi vor avea o tendinta de crestere mai accentuata (5.4%/an)
decât calatoriile pe distante scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a calatoriilor pe
distante scurte în anul 1995, se va ajunge în 2020 ca acestea sa detina aproape 76% din piata
turismului international.
In privinta încasarilor din turismul international se apreciaza atingerea sumei de 2000 mld
USD în anul 2020. Astfel se apreciaza ca se vor cheltui ~ 5 mld USD în fiecare zi în întreaga
lume.
Pâna în anul 2020, numarul turistilor, la nivel mondial, va ajunge la 1,6 miliarde, mai
mult decât dublu fata de evidentele existente la nivelul anului 2005, aproximativ 700 milioane.
Vicepresedintele Comisiei Europene, Gunter Verheugen, responsabil de politicile întreprinderilor
si industriei, a declarat: „Sectorul european al turismului se afla în plina expansiune. Politica
noastra vizeaza, în principal, ameliorarea si competitivitatea sectorului european al turismului,
precum si crearea a noi locuri de munca, sustinând dezvoltarea durabila a sectorului", în turism
lucreaza circa sapte milioane de persoane în doua milioane de unitati turistice - hoteluri,
restaurante, baruri, agentii de turism. Contributia la Produsul Intern Brut în UE este de 5%. Din
sectoarele conexe, cum ar fi transportul, alte sectoare dezvoltate pe orizontala, contributia la PIB
ajunge pâna la 11%, si mai mult de 20 de milioane de locuri de munca. La Forumul european de
turism, gazduit de Malta, au fost abordate teme, cum ar fi: dezvoltarea în domeniul turismului,
ameliorarea reglementarilor cu un mai mare accent pe directiva „servicii", legatura dintre

4
competitivitate si pregatirea profesionala. Comisia Europeana a lansat prima editie a forumului
în anul 2002.
Referitor la piata europeana din care face parte si România, WTO identifica urmatoarele
tendinte macroeconomice care se vor manifesta în viitorul apropiat:
• Se previzioneaza ca sosirile internationale de turisti sa atinga 1,56 miliarde în 2020 cu o
crestere medie anuala de 4,1%. Se estimeaza ca vor creste calatoriile pe distante lungi (de la 18%
la 24% în 2020) în detrimentul calatoriilor inter-regionale.
• Pâna în 2020 Europa Centrala si de Est va atrage mai multi turisti decât tarile din
Europa de Vest.
• Sosirile internationale de turisti în Europa vor ajunge la 717 milioane în 2020, cu o
crestere anuala de 3%, sub media mondiala de 4,1% fapt care va diminua cota de piata a Europei.
• Franta va ramâne cea mai importanta tara receptoare de turisti din Europa (pâna în 2020
se va ajunge la aproape 106 milioane de turisti internationali).
• Cele 10 tari balcanice vor ajunge sa primeasca în 2020 pâna la 79 milioane turisti, 92%
dintre ei fiind atrasi de Grecia, Bulgaria, România si Croatia. Acest lucru se datoreaza unei
cresteri anuale de 4,6% în perioada 1995-2020.
• Pâna în 2020, 346 milioane de turisti vor vizita zona Mediteranei (reprezentând 22% din
totalul mondial al sosirilor).
Pe lânga aceste previziuni de natura pur economica sunt necesare si anumite previziuni
de natura social-psihologica pentru a putea întelege nevoile / dorintele noilor turisti si a veni în
întâmpinarea lor cu produse si servicii care sa satisfaca întocmai asteptarile acestora. OMT
identifica tendintele care se vor manifesta, în acest sens, pe piata europeana:
• Turismul este promovat de catre guverne mai mult pentru profiturile economice
obtinute decât pentru beneficiile sociale si îmbunatatirea calitatii vietii.
• Cresterea concurentei între destinatiile de vacanta si alte forme de petrecere a timpului
liber.
• Cresterea importantei Internetului ca mijloc de promovare si vânzare.
• Parcurile de distractii tematice vor deveni din ce în ce mai populare prin oferirea unei
game largi de atractii si facilitati într-o zona relativ compacta.
• Introducerea monedei unice EURO are ca principal rezultat cresterea numarului de
calatorii intraregionale.
• Cresterea rapida a numarului de „low cost airlines" va avea ca efect cresterea
calatoriilor intraregionale.
• Consolidarea tour-operatorilor europeni va continua prin „înghitirea" operatorilor de
dimensiuni medii lasând marii operatori si micii operatori specializati sa deserveasca piata.
• In societatile vestice se manifesta o tendinta de crestere a numarului persoanelor în
vârsta, a ratei divorturilor, a familiilor monoparentale si a casatoriilor la vârste mai înaintate si a
respectului fata de natura.
• Cultura reprezinta o componenta a calatoriei la peste 60% dintre turistii europeni.
Aceste previziuni, atât cele de natura economica, cât si cele psiho - sociologice sunt
necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzatoare evolutiei si cerintelor pietei.

Cap. 1. Organizarea turismului international

1.1. Structuri comerciale în lumea turismului internaţional

5
 Acestea grupează pe plan internaţional organismele profesionale, sociale şi ştiinţifice
constituite în diferitele state. Aceste organizaţii au drept scop favorizarea schimburilor, a
întâlnirilor între profesioniştii diferitelor naţionalităţi, a elaborării informaţiilor şi studiilor care
să stea la baza unor decizii pe care le adoptă autorităţile publice. Totodată scopul acestor
organizaţii este de a reprezenta diferitele profesii în cadrul organizaţiilor internaţionale
guvernamentale. În acelaşi timp, ele sunt structuri globale unde se iau decizii privind
armonizarea intereselor, împărţirea pieţelor, regulile de conduită uniforme, etc. care să
corespundă politicii marilor companii internaţionale turistice globale, membrilor lor.
Principalele organizaţii din această categorie sunt:
1. Asociaţia Mondială a Agenţiilor de Voiaj (WATA);
2. Asociaţia Transportului Aerian Internaţional (IATA);
3. Asociaţia Internaţională a Hotelierilor (IHA);
4. Societatea Americană a Agenţilor de Turism (ASTA);
5. Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj (FUAAV);
6. Consiliul Internaţional al Agenţiilor de Voiaj (ICTA);
7. Asociaţia Internaţională a Circuitelor Turistice (ISTA); etc.
toate cu caracter transnaţional, statutele lor fiind respectate de toţi membrii de multe ori înaintea
legilor locale.

1.2. Organizarea şi conducerea turismului la nivel internaţional

Organizaţia Mondială a Turismului este singura “tribună mondială” pe probleme de

politică turistică reprezentând o sursă practică de cunoştinţe specializate. Ea numără 138 de ţări
şi teritorii şi peste 350 de membri afiliaţi reprezentaţi de administraţii locale, asociaţii turistice şi
întreprinderi ale sectorului privat, mai ales de companii aeriene, grupuri hoteliere şi agenţii de
voiaj.
Studierea şi cunoaşterea: organizaţiilor internaţionale de turism, organizaţiilor
guvernamentale şi a celor neguvernamentale, tratarea pe larg a Organizaţiei Mondială a
Turismului, analiza tipologiei organismelor centrale/naţionale de conducere a activităţii turistice,
organismele naţionale de conducere a turismului în principalele ţări turistice ale lumii şi în
România, formele de integrare în turismul internaţional, concentrarea activităţii turistice, gruparea
activităţii turistice.
Prin turism, O.M.T.-ul urmăreşte stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de
muncă, încurajează protecţia mediului şi a patrimoniului destinaţiilor şi ajută la favorizarea păcii
şi înţelegerii între toate naţiunile lumii.
Acest organism este convins că puterile publice joacă un rol esenţial în turism şi ajută
ţările lumii la maximizarea efectelor pozitive ale turismului – crearea de noi locuri de muncă,
punerea în practică a unei noi infrastructuri, procurarea de valută, etc. – reducând la minim
efectele negative asupra mediului şi societăţii.
Turismul este ramura de activitate care înregistrează cel mai mare nivel de creştere din
lume, şi nimic nu-i anunţă încetinirea în secolul 21.

1.3. Importanţa economică a turismului

La sfârşitul acestui secol şi mileniu industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe

plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate şi, în acelaşi timp, cel mai important
6
 generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic turismul se constituie şi ca o
sursă principală de redresare a economiilor naţionale a acelor ţări care dispun de importante
resurse turistice şi le exploatează corespunzător. Acţiunea sa se manifestă pe o multitudine de
planuri, de la stimularea dezvoltării economice la perfecţionarea structurii sociale, de la
valorificarea superioară a resurselor laîmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.
Privit în corelaţie cu ansamblul economiei naţionale, turismul acţionează ca un element
dinamizator al sistemului global. Desfăşurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri
şi servicii, cerere care antrenează o creştere în sfera producţiei acestora.Cererea turistică
determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-
materiale a acestui sector, şi indirect, în stimularea producţiei ramurilor participante la :
construirea şi echiparea spaţiilor de cazare şi alimentaţie, modernizarea reţelei de drumuri,
realizarea de mijloace de transport, de instalaţii deagrement etc.
În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului,
rezultă din următoarele aspecte:
1. Resursele turistice fiind practic inepuizabile, turismul reprezintă unul din sectoarele
economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung;
2. Exploatarea şi valorificarea complexă a resurselor turistice însoţite de o promovare
eficientă pe piaţa externă, poate constitui o sursă de sporire a încasărilor valutare ale statului,
contribuind astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe;
3. Turismul reprezintă o piaţă sigură a forţei de muncă şi de redistribuire a celei
disponibilizate din alte sectoare economice puternic restructurate;
4. Turismul, prin efectul său multiplicator acţionează ca un element dinamizant al
sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri şi servicii care antrenează o
creştere în sfera producţiei acestora, contribuind în acest mod, la diversificarea structurii
sectoarelor economiei naţionale;
a) Infrastructura de transport:
- reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri naţionale care să faciliteze circulaţia şi
accesul spre zonele de interes turistic;
- relansare şi dezvoltarea aeroporturilor şi a porturilor;
- modernizarea transportului pe căile ferate;
- dezvoltarea sistemelor de transport combinat ;
- programe de dezvoltare a flotei maritime şi fluviale, cu implicaţii în diversificarea
ofertei de servicii turistice şi valorificarea unor elemente ale potenţialului turistic al tarii aflate
într-un stadiu redus sau chiar inexistent de valorificare (cursul intern al Dunării,Delta, programe
turistice pe Marea Neagră s.a.).
b)Telecomunicaţiile - modificãrile la nivelul economiei digitale sunt esenţiale pentru ca
întreprinderile sã devinã şi sã se menţinã competitive.
Turismul şi cãlãtoriile, privite ca o industrie intensiv tehnologicã, pot ajuta România sã
obţinã şi sã aplice sistemele tehnologice ale informaţiilor şi telecomunicaţiile la un nivel
competitiv. O parte din ce în ce mai mare a operaţiilor turismului şi cãlãtoriilor - precum şi toate
operaţiile virtuale de vânzãri şi distribuţie - comunicã prin sistemele de telecomunicaţii. E-
marketing - pe o piaţã globalã competitivã şi din ce în ce mai dezvoltatã din ziua de astãzi, existã
o mare nevoie pentru un puternic branding naţional de conducere care sã optimizeze resursele, sã
concentreze într-un nucleu interesele - sectorul public şi privat, naţional, regional şi local - şi sã
capteze atenţia turiştilor. Aceasta va necesita un interes aparte pentru o abordare coordonatã

7
asupra marketing-ului şi distribuţiei prin internet în scopul de a optimiza viziunea asupra
României.
Desigur, dezvoltarea unei asemenea facilitãţi trebuie sã meargã în paralel cu dezvoltarea
internetului şi a telecomunicaţiilor la nivelul întregii tari. Recomandarea Onsiliului Mondial al
Turismului şi Călătoriilor (WTTC) este ca Guvernul României sã urmeze, în continuare, politica
unei pieţe deschise a telecomunicaţiilor, care va genera costuri mici şi servicii de o mai bunã
calitate pentru turişti şi companiile de turism.
c) Organizarea şi finanţarea activităţilor de comunicaţie - în multe cazuri o destinaţie se
compune din numeroşi ofertanţi diferiţi. Punerea în fapt a cooperărilor între aceştia şi/sau a
alianţelor strategice sunt un mijloc puternic de a face faţă concurenţei marilor întreprinderi
turistice cu sucursale sau activităţi în toata lumea. Sectorul public trebuie să furnizeze cadrul
organizatoric care să permită crearea şi buna funcţionare a unui organism pentru comercializarea
unei destinaţii în ansamblul său. Sarcina principală a acestuia este aceea de a comercializa
regiunea sau ţara ca o destinaţie turistică şi de a-i ameliora global imaginea.
5. Dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu contribuie la creşterea
economică şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor apărute între diverse zone, constituind şi o
sursă importantă de sporire a veniturilor populaţiei.
Politica de dezvoltare regională urmăreşte în principal :
►diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltării
echilibrate şi pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare întârziată);
►preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre;
►îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene şi de acces la
instrumentele financiare de asistenţă pentru ţările membre (fonduri structurale şi de coeziune);
►corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperării
interregionale, interne şi internaţionale, care contribuie la dezvoltarea economică şi care este în
conformitate cu prevederile legale şi cu acordurile internaţionale încheiate de România.
6. Turismul reprezintă un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale, prin extinderea ariei
ofertei specifice şi crearea de locuri de muncă în mediu rural altele decât cele tradiţionale,
ameliorând condiţiile de viaţă şi sporind veniturile populaţiei locale;
7. Diversificarea industriei locale prin susţinerea înfiinţării de IMM-uri
8. Dezvoltarea industriilor nepoluante conexe turismului şi de bunuri de consum
(artizanat, mobilă, marochinărie etc.);
9. În condiţiile respectării şi promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul
constituie un mijloc de protejare, conservare şi valorificare al potenţialului cultural, istoric,
folcloric şi arhitectural al ţărilor;
10. Prin adoptarea unei strategii de dezvoltare turistică durabilă şi impunerea unor măsuri
de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei umane (apă, aer, floră, faună,
ecosisteme, etc.), turismul are în acelaşi timp şi o vocaţie ecologică;
11. Pe plan social turismul se manifestă ca un mijloc activ de educare şi ridicare a
nivelului de instruire şi civilizaţie a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber
alpopulaţiei.
• Învăţământ şi cercetare
Absenţa mecanismelor moderne şi competitive de creare a factorilor de producţie este
adesea una din slăbiciunile cele mai determinante ale unei destinaţii. Prin urmare,punerea în
funcţiune a mecanismelor de creare a factorilor - educaţie şi cercetare, programe de investiţii în
aceste domenii - este instrumentul cel mai important în obţinerea de avantaje

8
 concurenţiale durabile. Utilizarea şi noua valorificare a capitalului uman abundent poate a
fi o strategie pentru trecerea de la concurenta preturilor la concurenta calităţii.
12. Promovarea exporturilor, condiţionată de întărirea capacităţii industriei româneşti de
a exporta pe pieţele internaţionale.

1.4. Locul turismului internaţional în circuitul economic mondial

Turismul internaţional este unul dintre cei mai activi promotori ai relaţiilor economice,
culturale şi politice dintre ţări. Circulaţia turistică internaţională se înscrie în sfera circuitului
economic şi cultural de valori, ca parte a comerţului internaţional cu servicii.
Analiza şi studierea structurii comerţului mondial, identificarea turismului internaţional în
calitate de componentă a comerţului internaţional precum şi analiza statistico-economică a
industriei călătoriilor şi turismului (dinamici şi structuri).

Comerţul mondial cuprinde două fluxuri:

1. Fluxul (comerţul) cu bunuri vizibile (tangibile) reprezintă ansamblul tranzacţiilor
economice internaţionale ce au ca obiect un bun material.
2. Fluxul (comerţul) cu bunuri invizibile (intangibile) reprezintă ansamblul tranzacţiilor
economice internaţionale ce nu au ca obiect un bun material. El este alcătuit dintr-o multitudine
de valori care reprezintă efectul activităţilor desfăşurate prin intermediul unei game largi de
ramuri economice.
Comerţul cu invizibile are trei caracteristici importante: are un caracter bidirecţional;
influenţează în sens pozitiv stabilitatea soldului balanţei de plăţi, comerciale, turistice,
conducând la echilibrarea lor; turismul internaţional, în calitate de componentă a acestui flux,
conduce la diversificarea comerţului mondial deoarece, prin turism, sunt consumate bunuri şi
servicii diferite de cele ce fac obiectul comerţului mondial tradiţional.
Turismul internaţional reprezintă o componentă importantă a comerţului mondial atât ca
volum de activitate cât şi din punct de vedere calitativ.
Turismul internaţional, respectiv circulaţia turistică internaţională este apreciată
prin intermediul a trei indicatori: circulaţia turistică mondială globală, încasările din turismul
internaţional, sosirile de turişti la nivel internaţional.
Industria călătoriilor şi turismului generează 11% din PIB-ul global, angajează 200
milioane de persoane şi transportă, anual, aproximativ 700 milioane de călători, previziunile
sugerând faptul că această cifră se va dubla în anul 2020.
Pe ansamblu, se observă o tendinţă de creştere a influenţei turismului asupra tuturor
elementelor componente ale economiei ceea ce determină o evoluţie pozitivă pe termen lung a
acestui fenomen.

1.5. Piaţa turistică internaţională

Piaţa turistică reprezintă locul de întâlnire dintre oferta turistică materializată în produse
turistice şi cererea turistică materializată în dorinţe, nevoi, aspiraţii ale potenţialilor consumatori
de turism.

9
 Studierea şi cunoaşterea definiţiilor, caracteristicilor şi componentelor pieţei turistice
internaţionale; cererea turistică internaţională; oferta turistică la nivel internaţional.
Piaţa turistică poate fi definită ca „totalitatea tranzacţiilor (actelor de vânzare-
cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relaţiile pe
care le generează şi spaţiul geografic şi chiar timpul în care se desfăşoară”.
Piaţa turistică este o componentă a pieţei în general şi a pieţei serviciilor, în particular, ceea
ce îi imprimă o serie de caracteristici, atât generale cât şi particulare care decurg din specificul
acestui domeniu de activitate.
Astfel, caracteristicile pieţei turistice sunt complexitatea, opacitatea, dinamismul,
sensibilitatea, mobilitatea, sezonalitatea.
Piaţa turistică este alcătuită din cele două componente majore, respectiv oferta turistică şi
cererea turistică.
Oferta turistică reprezintă cea mai importantă componentă a pieţei turistice deoarece
resursele turistice reprezintă „materia primă” a turismului, fără de care deplasarea potenţialilor
turişti n-ar mai avea motivaţie.
Oferta turistică este definită ca reprezentând „ansamblul elementelor de atracţie care
motivează călătoria şi cele destinate să asigure valorificarea primelor”.
În sinteză, oferta turistică este constituită din:
1. potenţialul turistic (atracţii naturale şi antropice), situat într-un anumit spaţiu
geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare şi capacitate,
având rol determinant în dezvoltarea turismului;
2. baza materială specifică – de cazare, de alimentaţie, agrement etc. – şi infrastructura
generală, componenta ce permite exploatarea potenţialului;
3. forţa de muncă, numărul structura, nivelul de pregătire, determinând valoarea
producţiei;
4. serviciile; pe de o parte forma sub care se exteriorizează, cel mai adesea, produsele
turistice o reprezintă serviciile şi, pe de altă parte, factorii de producţie ai turismului
(capital, resurse, forţă de muncă) sunt incluşi în sfera terţiarului.
Aceste elemente componente imprimă ofertei turistice şi o serie de caracteristici după
cum urmează: complexitate şi eterogenitate; creşterea diversificată.; rigiditatea în timp şi spaţiu;
inadaptabilitatea relativă.
Oferta turistică reprezintă, aşadar, totalitatea elementelor care pot fi puse în valoare, într-o
unitate de timp, într-un anumit spaţiu geografic.
1.6. Forme moderne de turism practicate la nivel internaţional
Există în prezent numeroase forme particulare de turism individualizat pe centre de
interes ca natura şi fauna, siturile istorice, activităţile economice şi profesionale, culturale etc.. Se
constată o intensificare a turismului care inspiră dorinţele vizitatorilor de a cunoaşte zonele în
care au trăit strămoşii lor. Ecoturismul, turismul cultural şi cel de aventură cunosc, de asemenea,
o dezvoltare rapidă. Turismul de pelerinaj, cel religios, constituie dintotdeauna forme de turism
ce nu pot fi neglijate. Un număr crescând de persoane este în căutare de destinaţii, zone şi
produse turistice inedite. De aceea, ocaziile de dezvoltare a unor noi zone sau dezvoltarea celor
existente abundă.
Turismul de afaceri include persoanele care-şi deplasează consumul pentru o perioadă
de timp, în general scurtă, din ţara lor de reşedinţă spre o alta, opţiunea pentru locul de

10
destinaţie neaparţinându-le, iar acoperirea cheltuielilor de consum făcându-se din veniturile
unor firme ai căror angajaţi sunt.
Pentru a se evita riscul consumatorului de turism de afaceri de a nu putea obţine o
prestaţie turistică, există practica încheierii unor convenţii-cadru între firmele care plătesc
cheltuielile făcute de angajaţii lor în străinătate şi diferiţi prestatori cu care se află în relaţii
stabile şi frecvente. S-a constituit în acest sens chiar o reţea de relaţii specializate ce presupune
plăţi de tip abonament la care se adaugă prestaţia suplimentară plătită în plus.

Avantajele turismului de afaceri se referă la următoarele aspecte:

- completarea locurilor de cazare goale din extrasezon adică prelungirea sezonului
turistic sau atenuarea sezonalităţii specifice activităţii turistice;
- impactul ecologic negativ este foarte scăzut;
- impactul social negativ este foarte scăzut;
- beneficiază şi determină o serie de oportunităţi şi avantaje promoţionale;
- generează cele mai ridicate încasări unitare.
Din punctul de vedere al conţinutului, formele turismului de afaceri se structurează în:
- turism general de afaceri (delegaţiile),
- reuniuni/întruniri,
- târguri şi expoziţii,
- călătorii-stimulent.
Turismul de afaceri, reprezintă o formă de turism în plină ascensiune şi dinamism,
încasările pe zi-turist determinând o profitabilitate ridicată a acestui sector al industriei turistice.
Dezvoltarea turistică într-o regiune se face pornind de la utilizarea, în scopuri turistice, a
resurselor naturale şi culturale locale şi implică o participare activă a populaţiei locale în
primirea turiştilor, turismul concretizându-se în produse turistice.
Turismul rural se caracterizează printr-o pluralitate a operatorilor, o diversitate a
produselor şi un larg evantai de clientelă. Şi, din toate variantele posibile, cea care răspunde cel
mai bine nevoilor de ordin promoţional este producţia turistică a zonelor rurale sub expresia
globală de „turism verde” cu referinţă la culoarea simbolică a naturii, aşa cum albul şi bleul sunt
purtătoarele de imagini pentru munte şi mare.
Se pune în evidenţă diversitatea elementelor constitutive ale turismului în zonele rurale
dar şi pluraritatea potenţială a operatorilor turistici locali, publici şi privaţi, care, în funcţie de
statutul lor, de vocaţia lor, de motivaţiile sau obiectivele lor, se implică, individual sau în
parteneriat, în operaţii de cazare, în structurile de informare sau de animaţie, în prestarea
serviciilor locale într-o gamă cât mai variată. Deci, turismul rural, prin cele două caracteristici
specifice (diversitatea produselor şi pluralitatea operatorilor) ajută la satisfacerea nevoilor
multiple ale clientelei.
Turismul, ca activitate de recreere, reconfortare şi destindere, a apărut în momentul în
care o bună parte a locuitorilor din zonele urbane a simţit nevoia să iasă dintre zidurile oraşelor
pentru a contempla natura, la început ca o modă, apoi ca o obişnuinţă. Se poate observa faptul că
această primă definire a fenomenului turistic cuprinde, din punctul de vedere al conţinutului
său, una dintre condiţiile esenţiale necesare apariţiei turismului rural şi, anume, tendinţa
orăşenilor de întoarcere la natură.
În mod evident, turismul rural, în timp ce rămâne numai o minoritate a pieţei turistice, îşi
aduce totuşi o contribuţie majoră la dezvoltarea economiilor locale. Acest raport poate fi
exprimat nu numai în termeni financiari ci şi prin crearea de noi locuri de muncă, prin

11
desfăşurarea de activităţi concrete destinate conservării mediului, încurajarea pornirii de noi
afaceri ca şi “pomparea” unei vitalităţi atât de necesară într-o economie uneori slăbită.
Practicarea turismului ecologic, ca parte integrantă a dezvoltării turistice durabile, este
singura cale de urmat şi cea mai benefică, aptă să asigure un mediu sigur şi nealterat mai ales
pentru generaţiile viitoare. În acest context, el poate fi definit ca un proces a cărui dezvoltare se
poate realiza fără degradarea sau epuizarea resurselor care fac posibilă existenţa vieţii pe
pământ.
Se constată un interes în creştere pentru zonele naturale, o contribuţie a ecoturismului la
intensificarea avantajelor economice şi sociale pentru comunităţile gazdă, o participare activă la
protejarea resurselor naturale, la asigurarea integrităţii culturale a comunităţilor locale şi la
sensibilizarea turiştilor cu privire la conservarea patrimoniului natural şi cultural. În consecinţă,
ecoturismul joacă un rol preponderent în introducerea practicilor durabilităţii în sectorul turistic.
Un număr tot mai mare de touroperatori oferă programe care sunt specializate în
valorificarea unor elemente de metafizică sau a unui anumit tip de spiritualitate cu semnificaţie
filosofică sau idealistă, forma de turism practicată în acest caz fiind turismul de tip new-age.
Turismul de sănătate este o formă dinamică de turism care se referă la acele facilităţi
oferite turiştilor în scopul îmbunătăţirii stării lor de sănătate sau obţinerii de beneficii vizând de
starea fizică şi psihică generală. Se referă şi la o serie de servicii sau elemente naturale care să
ofere turistului o stare de bine, de reconfortare generală sau revitalizare.

Cap. 2. Destinaţii de top în turism

În 2004 primele 10 destinaţii turistice în termeni de sosiri au contabilizat împreună 363

de milioane de sosiri internaţionale de turişti sau aproape jumătate din sosirile de turişti la nivel
mondial. În ceea ce priveşte încasările situaţia este similară cu o valoare a încasărilor celor 10
destinaţii turistice de 321 de miliarde dolari.
12
 În 2004 Germania şi-a menţinut prima poziţie ca topul ţărilor care cheltuiesc cel mai mult
în turism, poziţie pe care a câştigat-o în 2003 în detrimentul SUA. Este important de menţionat
că aceste rezultate în dolari SUA, motiv pentru care au fost influenţate de cursul de schimb între
euro şi dolar, favorabil zonei euro. În consecinţă în ciuda creşterii cheltuielilor turistice ale SUA
cu 14% după trei ani de rezultate negative, SUA şi-a menţinut locul 2. Pe altă parte ca reflectare
a slăbirii dolarului, cheltuielile în turismul international ale rezidenţilor germani exprimaţi în
dolari SUA au crescut cu aproape 10%. În aceiaşi situaţie a fost şi Canada care aparent a avut o
creştere substanţială (10,8%) exprimată în USD, care exprimată în moneda naţională a fost
relativ modestă.
Estimările Organizaţiei Mondiale a Turismului prevăd că, în perspectiva anilor 2020
turismul se va caracteriza prin
• 1,56 mld. sosiri turişti internaţionali, dintre care 1,2 miliarde vor fi intra-regionale şi 0,4
miliarde vor fi interregionale;
• totalul sosirilor de turişti pe regiuni arată că, în 2020, primele 3 regiuni vor fi
Europa (717 milioane turişti), Asia de Est şi Pacific (397 milioane) şi Americile
(282 milioane), urmate de Africa, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud;
• 2.000 miliarde USD încasări;
• peste 253 milioane locuri de muncă, ceea ce reprezintă 9,0 % din totalul
locurilor de muncă;
• 10,9 % din totalul investiţiilor de capital.

Cap.3. Caracteristici ale dezvoltării turismului în ţările Uniunii Europene

Industria europeană a turismului va face faţă unei concurenţe în creştere atât din
interiorul cât şi din afara regiunii. O serie întreagă de factori concură la această
situaţie(concurenţa economică şi financiară, factorii politici, schimbările sociale şi
demografice,inovaţiile tehnologice etc.) inclusiv activităţile promoţionale ale regiunilor
concurente.
13
 În acelaşi timp, o serie de bunuri şi servicii vin în concurenţă cu turismul pentru a ocupa
timpul liber al potenţialilor turişti ceea ce creează o altă formă de presiune competitivă.
Extinderea ofertelor de petrecere a timpului liber în zonele rezidenţiale (de exemplu parcurile
tematice sau de distracţie, cluburile de sănătate, evenimentele culturale şi sportive) va duce la
scurtarea vacanţelor şi la vacanţe petrecute mai aproape de casă. Se aşteaptă ca această tendinţă
să fie marcată în timp de o creştere economică mai moderată.
De asemenea există şi alţi factori care vor marca turismul în Europa pentru următoarele
decade. Introducerea euro ca monedă comună pentru multe ţări europene va duce la creşterea
numărului de călătorii în interiorul Europei. Dereglementarea în transportul aerian a determinat
un aflux de noi linii aeriene şi care au costuri reduse, iar aceasta a dus la scăderea tarifelor pe
cursele pan-europene şi la creşterea numărului de călătorii pentru odihnă, în special pentru aşa
numitele „scurtele ieşiri”.
Industria turismului a suportat un nivel de consolidare în ultimii ani, care va continua cel
puţin şi în perioada următoare. Această activitate se aplică în principal unui număr mare de
turoperatori germani şi britanici, ţări care sunt principalele ţări emiţătoare de turişti. Totuşi
competiţia de preţ pe pieţele europene pare a fi principalul motiv care duce la această
consolidare.

Bibliografie

14
1. Cristureanu, C. – „Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional”, Editura Beck,
Bucureşti, 2006
2. Tourism 2020 Vision, Volume 4, Europe, World Tourism Organization 2000
3. Tourism 2020 Vision Volume 7: Global Forecasts and Profiles of Market Segments,
World Tourism Organization, Madrid, 2001
4. www.regielive.com

5. www.wto.org

15