Curs Fizica¼

Cârtoaje Crisitina, Emil Petrescu

31 decembrie 2007
2
Cuprins

1 Ecuaţiile Maxwell 7
1.1 Legea ‡uxului electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Legea ‡uxului magnetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3 Legea inducţiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . 8
1.4 Legea circuitului magnetic. Curent de deplasare . . . . . 9
1.5 Legile de material . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.5.1 Leg¼ atura dintre P~ şi E
~ . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.5.2 Leg¼ atura dintre H şi M ~ . . . . . . . . . . . . . . 13
1.6 Leg¼ ~ . . . . . . . . . . . . . .
atura dintre ~j şi E . . . . . 13

2 Unde electromagnetice 15
2.1 Ecuaţia undelor electromagnetice plane . . . . . . . . . . 17
2.2 Producerea undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . 23
2.3 Energia undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 25
2.4 Presiunea şi impulsul radiaţiei . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.5 Spectrul undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 29
2.6 Împr¼aştierea undelor electromagnetice . . . . . . . . . . . 31

3 Polarizarea luminii 33
3.1 Polarizarea luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.1.1 Lumina polarizat¼ a şi liniar polarizat¼
a . . . . . . . 33
3.1.2 Lumin¼ a eliptic polarizat¼ a (circular polarizat¼
a) . . 34
3.1.3 Modalit¼ aţi de obţinere a luminii polarizate . . . . 36

4 Re‡exia şi refracţia luminii 45

4.0.4 Re‡exia şi refracţia undelor electromagnetice în cazul
incidenţei normale . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

3
4

5 Interferenţa luminii 49
5.1 Dispozitivul Young . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
5.1.1 Distribuţia intensit¼ aţii luminoase a franjeolor de
interferenţ¼
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
5.2 Alte dispozitive interferenţiale . . . . . . . . . . . . . . . 56
5.3 Interferenţa pe straturi subţiri . . . . . . . . . . . . . . . 58
5.3.1 Diferenţa de drum în cazul unei lame cu feţe plan
paralele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5.4 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

6 Difracţia luminii 67
6.1 Clasi…carea fenomenelor de difracţie . . . . . . . . . . . . 70
6.1.1 Difracţie Fresnel. Teoria zonelor Fresnel. . . . . . 70
6.1.2 Difracţie Fraunho¤er . . . . . . . . . . . . . . . . 73
6.1.3 Rezoluţia unei fante dreptunghiulare şi a unei aper-
turi circulare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
6.2 Reţeaua de difracţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.3 Dispersia unghiular¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
6.4 Puterea de rezoluţie spectral¼ a . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.5 Hologra…a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

7 Fundamentele mecanicii cuantice 89

7.1 Radiaţia termic¼a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.1.1 M¼ arimi fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.2 Corp negru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
7.3 Legile clasivce ale radiaţiei termice . . . . . . . . . . . . 91
7.3.1 Legea lui Kircho¤ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
7.3.2 Legea lui Wien . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
7.3.3 Legea lui Rayleigh . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
7.4 Teoria lui Planck . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
7.5 Efectul fotoelectric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
7.5.1 Interpretarea clasic¼ a a efectului. . . . . . . . . . . 99
7.6 Teoria lui Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
7.7 Efect Compton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
7.8 Ipoteza de Broglie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
7.9 Experimentul Davison şi Germer . . . . . . . . . . . . . 107
7.10 Spectre Atomice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
7.11 Modelul atomic Bohr şi cuanti…carea . . . . . . . . . . . 111
 5

7.11.1 Diagrama nivelelor de energie . . . . . . . . . . . 113

7.12 Atomul de hidrogen . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7.12.1 Energia de leg¼
atur¼
a şi energia de ionizare . . . . . 116
7.12.2 Cuanti…carea momentului cinetic . . . . . . . . . 116

8 Ecuaţia Schrödinger principiul st¼ arii 119

8.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
8.1.1 Analiza din punct de vedere ondulatoriu a interfer-
enţei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
8.1.2 Analiza corpuscular¼ a a interferenţei . . . . . . . . 119
8.2 Funcţia de und¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
8.3 Cuanti…carea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
8.4 Rezolvarea problemelor din mecanica cuantic¼ a . . . . . . 125
8.5 Aplicaţii ale ecuaţiei Schrödinger . . . . . . . . . . . . . 126
8.5.1 Particula în groapa de potenţial cu pereţi in…niţi 126
8.5.2 Groapa de potenţial de în¼ alţime …nit¼
a . . . . . . . 130
8.5.3 Efectul tunel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 134
8.5.4 Oscilatorul armonic liniar . . . . . . . . . . . . . 138

9 Elemente de …zic¼ a atomic¼ a 143

9.1 Teoria cuantic¼
a a atomilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
9.1.1 Ecuaţia Scr½odinger în coordonate sferice . . . . . 143
9.2 Teoria cuantic¼
a a atomului de hidrogen . . . . . . . . . . 146
9.3 Spinul electronului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
9.4 Experimentul Stern-Gerlach . . . . . . . . . . . . . . . . 153
9.5 Efectul spin-orbit¼
a şi structura …n¼
a . . . . . . . . . . . . 156
9.6 Atomul cu mai mulţi electroni . . . . . . . . . . . . . . . 158
9.6.1 Sisteme de particule identice . . . . . . . . . . . . 158
9.7 Aproximaţia particulelor independente . . . . . . . . . . 160

10 Fizica nuclear¼ a 163

10.1 Structura nucleului. Introducere. . . . . . . . . . . . . . 163
10.1.1 Nomenclatur¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
10.2 Raza nuclear¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
10.3 Masa nuclear¼ a şi energia de leg¼
atur¼
a . . . . . . . . . . . 165
10.4 Forţe nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
10.4.1 Energia potenţial¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
10.5 Modelul p¼ aturilor nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
6

10.5.1 Nuclee cu Z mic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

10.5.2 Cazul nucleelor grele . . . . . . . . . . . . . . . . 173
10.6 Radiaţiile şi radioactivitatea . . . . . . . . . . . . . . . . 173
10.7 Legea dezintegr¼ arii radioactive . . . . . . . . . . . . . . . 174
10.7.1 Datarea radioactiv¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . 176
10.8 Mecanisme de dezintegrare . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
10.8.1 Dezintegrarea alfa . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
10.8.2 Dezintegrarea beta . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
10.8.3 Dezintegrarea gama . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
Capitolul 1

Ecuaţiile Maxwell

Ecuaţiile Maxwell reprezint¼ a formularea matematic¼

a a principalelor
postulate ale electrodinamicii clasice. Ele sunt un sistem complet de
ecuaţii în sensul c¼
a determin¼
a univoc câmpul electromagnetic. Ele sunt
valabile în anumite situaţii, şi anume atunci când corpurile materiale
sunt imobile iar constantele de material " , , nu depind de timp sau
de intensitatea câmpurilor. Se face abstracţie de prezenţa unor mate-
riale ce prezint¼a momente magnetice dipolare permanente. Nu se ia în
considerare dependenţa constantelor de material de temperatur¼ a. Aceste
ecuaţii se exprim¼a sub forma unor legi generale precum şi a unor legi de
material.

1.1 Legea ‡uxului electric

Este legea care ilustreaz¼ a leg¼
atura dintre câmpul electric şi sursele
sale. Sub form¼a diferenţial¼
a ea este dat¼
a de relaţia:

~ =
rD l (1.1)
unde l este densitatea de sarcini libere. Sub form¼
a integral¼
a aceast¼
a lege
se scrie:
ZZ ZZZ
~ ~
DdS = l dv (1.2)
S V

unde S este suprafaţa ce m¼

argineşte volumul V .
~ ~
În vid D = "0 E: Rezult¼a:

7
8

ZZ ZZZ
~ S
Ed ~= 1 dV (1.3)
S "0 V
şi

~ =
rE (1.4)
"0

1.2 Legea ‡uxului magnetic

Forma diferenţial¼
a a acestei legi este :

~ =0
rB (1.5)
iar forma integral¼
a este:
ZZ
~ S
Bd ~=0 (1.6)
S
unde S este o suprafaţ¼ a închis¼
a. Ecuaţiile de mai sus sunt o consecinţ¼aa
faptului c¼
a liniile de câmp sunt închise. Legea arat¼ a inexistenţa sarcinilor
magnetice libere.

1.3 Legea inducţiei electromagnetice

Sub form¼
a diferenţial¼
a aceast¼
a lege se scrie:

~
@B
r ~ =
E (1.7)
@t
iar forma integral¼
a este
I ZZ
~ ~l = d ~ S~
Ed Bd (1.8)
C dt S

Curba închis¼ a C m¼ argineşte suprafaţa S care nu este o suprafaţ¼ a

închis¼
a.
Aceast¼a lege arat¼a c¼
a un câmp magnetic variabil în timp produce
un câmp electric. Sub form¼ a integral¼
a legea con…rm¼a observaţiile exper-
imentale: tensiunea electromotoare indus¼a într-un circuit este egal¼a cu
viteza de variaţie a ‡uxului magnetic prin suprafaţa circuitului.
 9

Figura 1.1: Curbe a c¼

aror lungime tinde la zero

1.4 Legea circuitului magnetic. Curent de

deplasare
Legea stabileşte c¼
a câmpul magnetic poate … produs de curenţi elec-
trici şi de câmpuri electrice variabile în timp. Pentru curenţi staţionari
aceast¼ a lege este:
I ZZ
~ ~
Hdl = ~
~jdS (1.9)
C S

r ~ = ~j
H (1.10)
Maxwell a fost primul care a sesizat unele di…cult¼ aţi ridicate de ecuaţi-
ile de mai sus. S¼ a aplic¼
am aceast¼ a lege succesiv pentru curbele C1 , C2 ,
... a c¼
aror lungime tinde la zero (Fig. 1.1).
Atunci suprafeţele S1 , S2 ,... m¼ arginite de curbele C1 , C2 , ... tind
c¼atre o suprafaţa închis¼
a şi …nit¼
a iar:
I
lim Hd ~ ~l = 0 (1.11)
C
Rezult¼
a c¼
a prin suprafaţ¼
a închis¼
a S:
ZZ
~=0
~jdS (1.12)
S
Integrala de suprafaţ¼ a din relaţia reprezint¼
a curentul total ce iese din
suprafaţa S: Egalitatea arat¼ a c¼
a printr-o suprafaţ¼
a închis¼a curentul net
este nul. Aceast¼ a situaţie este valabil¼
a doar în cazul curenţilor staţionari.
Exist¼a şi cazuri când acest lucru nu se petrece.
S¼
a consider¼ am de exemplu înc¼ arcarea unui condensator (Fig. 1.2).
Fie o suprafaţ¼ a S închis¼ a care înconjoar¼ a una din arm¼ aturi. Viteza
cu care creşte sarcina pe aceast¼ a arm¼ atur¼
a este:
10

Figura 1.2: Înc¼

arcarea unui condensator

dq
= i (t) (1.13)
dt
Atunci:
ZZ
~=
~jdS dq
6= 0 (1.14)
S dt
Deoarece curentul iese prin suprafaţ¼ a ~j …ind
a, integrala este negativ¼
îndreptat înspre interiorul suprafeţei iar dS~ = ~ndS spre exterior. Cum
ZZ
q= ~ S
Dd ~ (1.15)
S

rezult¼
a:
ZZ
dq d ~ S~
= Dd (1.16)
dt dt S

Atunci:
ZZ ZZ
~+ d
~jdS ~ S
Dd ~=0 (1.17)
S dt S

Termenul al doilea din relaţia 1.17 are dimensiune de curent şi poart¼ a
numele de curent de deplasare.
Ecuaţia de mai sus este legea de consevare a sarcinii. O formulare
mai general¼ a a legii circuitului magnetic se obţine dac¼
a în relaţia 1.9 se
RR RR d RR
înlocuieşte S ~jdS~ cu ~+
~jdS ~ S.
Dd ~ Se obţine:
S
dt S
 11

I ZZ ZZ
~ ~l =
Hd ~+ d
~jdS ~ S
Dd ~ (1.18)
C S dt S

sau scriind relaţia în form¼

a diferenţial¼
a:

r ~ = ~j + @ D
H ~ (1.19)
@t
Aceste ultime dou¼ a relaţii arat¼
a c¼
a un câmp magnetic poate … generat
de un curent electric şi de un câmp electric variabil în timp.
Dac¼ a se consider¼
a situaţia din vid B~ = 0H ~ şi D
~ = "0 E
~ ecuaţia 1.10
devine:

~ = ~+ @ ~
r B 0j 0 "0 E (1.20)
@t
iar ecuaţia 1.18 devine:
I ZZ ZZ
~ ~l = ~+
~jdS d ~ S~
Bd 0 0 "0 Ed (1.21)
C S dt S

1.5 Legile de material

Experimental se constat¼ a existenţa unor relaţii între P~ şi E
~ ,H
~ şi M
~
~ Ele sunt determinate de starea mediului.
şi între ~j şi E.

1.5.1 atura dintre P~ şi E

Leg¼ ~
În general densitatea de polarizare P~ este o sum¼
a format¼
a din doi
termeni:

P~ = P~p + P~t (1.22)

Termenul P~p este polarizarea permanent¼ a şi este independent¼ a de ex-
istenţa câmpului electric (se poate obţine o polarizare permanent¼ a ten-
sionând pe o anumit¼ a direcţie un cristal piezoelectric).
~
Termenul Pt poart¼a numele de polarizare temporal¼ a şi este determinat
de acţiunea câmpului electric.

P~t = P~t E
~ (1.23)
12

Astfel în mediile anizotrope dar liniare:

e e e
Px = " 0 xx Ex + xy Ey + xz Ez
e e e
Py = " 0 yx Ex + yy Ey + yz Ez (1.24)
e e e
Pz = " 0 zx Ex + zy Ey + zz Ez

M¼arimile eij unde i ; j = x ; y ; z sunt componentele unui tensor

simetric, denumit tensorul susceptibilit¼ aţii electrice. Exist¼
a un anumit
sistem de referinţ¼
a în care tensorul respectiv are diferite de zero doar
componentele pe diagonal¼ a. Relaţile 1.24 se pot scrie condensat:

P~t = "0 ~
eE (1.25)

Într-un mediu omogen şi izotrop m¼

arimea tensorial¼
a e devine un
scalar e :

P~ = "o ~
eE (1.26)

În cazul în care nu exist¼a polarizare permanent¼ a pentru mediile ani-

zotrope liniare, inducţia câmpului electric se scrie c¼
a:

~ = "0 E
D ~ + P~ = "0 E
~ + "0 ~
eE = "0 1 + e ~ = "0 "E
E ~ (1.27)

unde

"=1+ e (1.28)
este tensorul permitivit¼aţii relative a mediului respectiv.
În cazul mediilor izotrope f¼ ar¼a polarizare permanent¼a

~ = "0 E
D ~ + P~ = "0 (1 + ~ = "0 "E
e) E
~ (1.29)
iar permitivitatea relativ¼
a este un scalar:

"=1+ e (1.30)
 13

1.5.2 Leg¼ ~
atura dintre H şi M
Densitatea de magnetizare a unui material este dat¼
a de suma a doi
termeni:

~ =M
M ~p +M
~t (1.31)
unde M ~ p este magnetizarea permanent¼ a, independent¼ a de câmpul mag-
~
netic şi Mt magnetizarea temporal¼ a, dependent¼ a de câmpul magnetic.
Corpurile feromagnetice prezint¼ a magnetizare permanent¼ a. Magneti-
zarea temporal¼ a se întâlneşte la toate corpurile şi în general are o valoare
foarte mic¼a:

~t = M
M ~t H
~ (1.32)

În mediile anizotrope liniare f¼

ar¼
a magnetizare permanent¼
a

~ =M
M ~t = ~
mH (1.33)
unde m este tensorul permeabilit¼ aţii magnetice. În cazul mediilor izotrope
liniare tensorul degenereaz¼
a într-un scalar:

~ =
M ~
mH

În cazul mediilor anizotrope f¼

ar¼
a magnetizare permanent¼
a inducţia
câmpului magnetic este:

~ =
B 0
~ +M
H ~ = 0 1+ m ~ =
H 0
~
H (1.34)

unde este tensorul permeabilit¼ aţii relative.

În mediile izotrope liniare cei doi tensori devin scalari:

~ =
B 0
~ +M
H ~ = 0 (1 + m) H
~ = 0
~
H (1.35)

1.6 Leg¼ ~
atura dintre ~j şi E
În mediile anizotrope şi liniare leg¼ ~ este dat¼
atura dintre vectorii ~j şi E a
de legea lui Ohm a c¼ arei form¼ a general¼a este:
14

~j = ~ +E
E ~i (1.36)

unde este tensorul conductivit¼ atii, iar E~ i este intensitatea câmpurilor

electrice de origine neelectrostatic¼
a (produse datorit¼ a neomogenit¼aţilor
de material sau de temperatur¼ a). E~ i se numeşte câmp electric imprimat.
Capitolul 2

Unde electromagnetice

Existenţa undelor electromagnetice a fost pus¼

a în evidenţ¼ a prima dat¼ a
de c¼
atre Rudolf Hertz (1857-1894) în anul 1887. El a g¼ asit c¼a viteza
de propagare a undelor electromagnetice este aceeaşi cu viteza luminii.
Hertz a ar¼
atat printr-o serie de experimente polarizarea undelor electro-
magnetice precum şi existenţa fenomenelor de interferenţ¼
a şi de difracţie.
A devenit astfel clar c¼
a undele elctromagnetice sunt similare undelor lu-
minoase, de care difer¼a prin lungimea de und¼a.
Aparatul utilizat de Hertz este prezentat în Fig.2.1
Transmiţ¼ atorul utilizat de Hertz pentru producerea undelor electro-
magnetice era format din dou¼ a sfere identice a‡ate în aer la o distanţ¼ a
mic¼a una de alta cuplate la o bobin¼ a de inductie. Bobina de inducţie are
rolul de a forma pulsuri scurte de tensiune care fac ca una din sfere s¼ a …e
înc¼
arcat¼ a pozitiv iar cealalt¼a negativ. Între cele dou¼ a sfere se genereaz¼ a
o scânteie dac¼ a intensitatea câmpului electric dintre cele dou¼ a sfere de-
6
p¼
aşeşte valoarea de str¼ apungere a aerului (E = 3 10 V/m). Acest
lucru se petrece deoarece în câmpuri electrice electronii liberi acceleraţi
cap¼at¼a su…cient¼a energie pentru a ioniza moleculele pe care le ciocnesc.
Aceast¼ a ionizare furnizeaz¼a mai mulţi electroni care la rândul lor pro-
duc noi ioniz¼ ari. Astfel aerul dintre cele dou¼ a sfere este ionizat şi devine
un bun conductor. Desc¼ arcarea electronilor devine un fenomen oscilator
cu frecvenţ¼a înalt¼
a. Din punct de vedere circuitistic transmiţ¼ atorul este
echivalent cu un circuit LC serie în care inducţia este datorat¼ a bobinei iar
capacitatea este datorat¼ a electrozilor sferici. Deoarece L şi C au valori
mici, frecvenţa de oscilaţie a circuitului

15
16

Figura 2.1: Schema aparatului utilizat de Hertz pentru producerea şi de-
tectarea undelor electromagnetice

1 1
= p (2.1)
2 LC
a fost de ordinul 100 Hz.
Hertz a detectat cu ajutorul unei spire undele electromagnetice. Prin
ajustarea formei receptorului se obţine o scânteie între electrozii acestuia
atunci când frecvenţa proprie de oscilaţie a receptorului devine egal¼ a cu
cea a transmiţ¼ atorului.
În plus, aşa cum am menţionat Hertz a realizat o serie de experienţe
prin care au fost puse în evidenţ¼ a fenomenele caracteristice luminii (re-
‡exie, difracţie, interferenţ¼
a, polarizare). Cel mai conving¼ ator experi-
ment a fost acela în care a fost m¼ asurat¼a viteza de propagare a acestor
unde. Prin re‡exia undelor electromagnetice pe o plac¼ a metalic¼a, Hertz
a obţinut unde staţionare. El a m¼ asurat distanţa dintre noduri calculând
astfel lungimea de und¼ a. Utilizând relaţia c = v, Hertz a g¼ asit c¼
a
8
c = 3 10 m/s.
Spre deosebire de undele mecanice, undele electromagnetice nu au
nevoie de un suport material pentru a se propaga. Obţinerea ecuaţi-
ilor de propagare se face pornind de la ecuaţiile Maxwell care scrise în
spaţiul vid, unde nu exist¼ a sarcini electrice şi curenţi datoraţi deplas¼
arii
sarcinilor. În plus
 17

~ =
B 0H
~ (2.2)
şi

~ = "0 E
D ~ (2.3)
Atunci ecuaţiile Maxwell în vid scrise sub form¼
a integral¼
a iau forma:
I
~ ~ =0
Ed (2.4)

unde este o suprafaţ¼

a închis¼
a.
I
~ ~ =0
Bd (2.5)

I ZZ
~ ~l = d ~ ~
Ed Bd (2.6)
dt
C

În relaţia de mai sus C este o curb¼ a închis¼

a pe care se sprijin¼
a
suprafaţ¼
a care în acest caz nu mai este o suprafaţ¼
a închis¼
a.
I ZZ
~ ~l = d ~ ~
Bd 0 "0 Ed (2.7)
dt
C

2.1 Ecuaţia undelor electromagnetice plane

Consider¼
am c¼a unda electromagnetic¼ a se propag¼a pe direcţia Ox. Mai
mult vom presupune c¼ a intensitatea câmpului electric este orientat¼ a de-
a lungul axei Oy iar inducţia câmpului magnetic în direcţia a axei Oz.
Aceast¼
a presupunere are ca suport rezultatele experimentale obţinute de
Hertz asupra undelor electromagnetice. O astfel de und¼ a poart¼a numele
de und¼a plan¼
a liniar polarizat¼
a Fig. 2.2.
Consider¼
am un contur dreptunghiular de latur¼ a l şi lungime dx în
I I
planul xOy şi vom evalua m¼ arimile Ed ~ ~l şi Bd
~ ~ care intervin în
C
ecuaţia 2.6.
18

Figura 2.2: Und¼

a electromagnetic¼
a ce se propag¼
a în sensul axei Ox cu viteza
c. Câmpul electric are sensul axei Oy iar cel magnetic are direcţia lui Oz.
Aceste câmpuri depind doar de x şi t.

Figura 2.3: Contur dreptunghiular pe care se aplic¼ a legea inducţiei electro-

magnetice. Conturl se consider¼
a parcurs în sens trigonometric
 19

Atunci
I
~ ~l = E(x + dx; t)l
Ed E(x; t)l (2.8)
C

Am considerat sensul de parcurs al conturului ca …ind cel trigono-

~ ~l = 0 deoarece E
metric. Pe laturile de lungime dx avem Ed ~ şi d~l sunt
perpendiculare.
Cum

@E
E(x + dx; t) = E(x; t) + dx (2.9)
@x t=ct

atunci
I
~ ~l = @E
Ed ldx (2.10)
@x t=ct
C

Cea de-a doua integral¼

a
ZZ
~ ~ = Bldx
Bd (2.11)

şi
ZZ
d ~ ~ = @B ldx
Bd (2.12)
dt @t

Ecuaţia 2.6 devine

@E @B
= (2.13)
@x @t
În mod similar pornim de la ecuaţia 2.7. În acest caz evalu¼ am în
jurul unui contur dreptunghiular situat în planul zOx integrala curbiline
I
~ ~l:
Bd
C

Atunci
20

Figura 2.4: Contur dreptunghiular pe care se aplic¼

a legea lui Ampére. Con-
turul este parcus în sens trigonometric.

I
~ ~l = B(x; t)l
Bd B(x + dx; t)l (2.14)
C

I
~ ~l = @B
Bd l dx (2.15)
@x
C

Fluxul câmpului electric prin suprafaţa dreptunghiular¼

a considerat¼
a
este:
ZZ
~ ~ = Eldx
Ed (2.16)

Atunci ecuaţia 2.7 devine:

@B @E
= 0 "0 (2.17)
@x @t
Derivând ecuaţia 2.13 în raport cu x se obţine:

@2E @ @B @ @B
= = (2.18)
@x2 @x @t @t @x
@B
Înlocuind în aceast¼
a ecuaţie expresia lui @x
din ecuaţia 2.17 se obţine:

@2E @2E
= 0 "0 (2.19)
@x2 @t2
 21

În mod analog se obţine o ecuaţie similar¼

a pentru inducţia câmpului
magnetic:

@2B @2B
= "
0 0 (2.20)
@x2 @t2
Ecuaţiile 2.19 şi 2.20 au aceeaşi form¼a ca şi ecuaţia undelor. Aşadar
viteza de propagare a undelor electromagnetice este:
1
c= p (2.21)
"0 0

Considerând 0 = 4 10 7 N/A2 şi "0 = 8; 8549 10 12 F/m, se g¼aseşte

c = 2; 99792 108 m/s.
Cele mai simple soluţii pentru ecuaţiile 2.19 şi 2.20 sunt:

E = Em cos(!t kx) (2.22)

şi

B = Bm cos(!t kx) (2.23)

unde Em şi Bm reprezint¼ a valorile maxime ale intensit¼
aţii câmpului elec-
tric şi inducţiei câmpului magnetic.
În ecuaţiile de mai sus ! este pulsaţia este legat¼
a de frecvenţa prin
relaţia ! = 2 iar k este num¼ arul de und¼
a sau modulul vectorului de
und¼a:
2
k= (2.24)
este lungimea de und¼ a. Lungimea de und¼a reprezint¼
a distanţa pe care
se propag¼a unda electromagnetic¼a în timpul unei perioade.
c
= cT = (2.25)
Atunci:
!
=c (2.26)
k
Din ecuaţiile 2.22 şi 2.23 rezult¼a
@E
= kEm sin(!t kx) (2.27)
@x
22

@B
= !Bm sin(!t kx) (2.28)
@t
Din 2.13 rezult¼
a:

kEm = !Bm (2.29)

şi

Em !
= =c (2.30)
Bm k
Mai mult

E
=c (2.31)
B
~ şi H.
Putem rescrie relaţia de mai sus în termenii E ~ Cum c = p 1
"0 0
şi B = 0 H rezult¼a
r
E 0
= (2.32)
H "0
Consideraţii asem¼an¼
atoare se pot face atunci când unda electromag-
netic¼a se propag¼ a printr-un mediu material omogen şi izotrop caracter-
izat de permitivitatea relativ¼ a "r şi permeabilitatea magnetic¼a relativ¼
a
r . Atunci în expresia vitezei undelor electromagnetice vom înlocui pe
"0 cu " = "r "0 (permitivitatea absolut¼ a a mediului) şi pe 0 cu = r 0 :
Astfel într-un mediu material omogen şi izotrop
1 1 c
v=p =p p =p (2.33)
" "r r "0 0 "r r
p
M¼arimea n = "r r poart¼ a numele de indice de refracţie al mediului.
p
Cum în cazul mediilor care nu sunt feromagnetice r = 1 atunci n = "r :
În acest caz relaţia 2.33 se scrie:
r
E
= (2.34)
H "
E 1
= p =v (2.35)
B "
 23

Figura 2.5: Reprezentarea schematic¼

a a unei unde plane

În cazul general (al unei unde elctromagnetice plane care se propag¼ a

într-o direcţie caracterizat¼
a de vectorul de propagare ~u (u = 1)) relaţia
dintre E~ şi H
~ este:
r
~ =
E ~u ~
H (2.36)
"
Mai mult, în cazul unei astfel de unde se de…neşte vectorul de und¼
a:

~k = k~u = 2 ~u (2.37)

~ ~u şi H
E; ~ sau (B)
~ formeaz¼ a un triedru drept. O reprezentare a unei
unde plane este dat¼
a în Fig.2.5

2.2 Producerea undelor electromagnetice

Sarcinile în repaus şi curenţii staţionari nu pot produce unde elec-
tromagnetice. Dac¼ a într-un conductor curentul variaz¼ a atunci se poate
produce o und¼ a electromagnetic¼a. Mecanismul fundamental responsabil
pentru producerea undelor electromagnetice este acceleraţia sarcinilor
electrice.
Cel mai simplu mecanism de producere a undelor electromagnetice
este oscilaţia unui dipol. Dac¼a ! este pulsaţia acestei mişc¼
ari, momentul
de dipol are expresia:
p = p0 cos !t (2.38)
24

Figura 2.6: Producerea undelor de o antena semiunda

unde p0 = qd iar d este distanţa maxim¼ a dintre centrele celor dou¼ a sarcini.
S¼
a consider¼ am în continuare producerea undelor electromagnetice într-
o anten¼ a =2: În acest caz dou¼ a bare (…ecare de lungime =4) sunt conec-
tate la o surs¼ a de tensiune alternativ¼ a (oscilator LC). Lungimea …ec¼ arei
bare este =4 unde este lungimea de und¼ a a radiaţiei electromagnet-
ice când oscilatorul oscileaz¼ a cu frecvenţa : În …gur¼ a este prezentat¼ a
situaţia în care curentul în …ecare bar¼ a este îndreptat în sus.
Oscilatorul forţeaz¼ a sarcinile s¼
a se accelereze când într-o parte când
în cealalt¼a. Figura Fig. 2.7 arat¼ a con…guraţia câmpurilor electrice şi
magnetice la un anumit moment de timp când curentul este îndreptat în
sus. Deoarece câmpul electric creat de sarcin¼ a oscileaz¼a în mod continuu
între cele dou¼ a bare antena poate … aproximat¼ a cu un dipol oscilant.
Liniile de câmp magnetic formeaz¼ a cercuri concentrice în jurul antenei în
plane perpendiculare pe aceasta.
Direcţiile lui E~ şi B
~ sunt perpendiculare iar câmpul magnetic este nul
pe toat¼ a axa antenei.
În cele dou¼ a puncte în care este desenat B ~ este ar¼ atat şi vectorul
Poynting S ~ îndreptat înspre exteriorul antenei. Acest lucru indic¼ a faptul
c¼
a antena emite energie în orice moment de timp. Dac¼ a se ia în calcul
faptul c¼ ~ ~
a E şi B sunt defazate cu =2 în apropierea antenei ar rezulta
c¼
a S~ = 0 şi c¼ a nu ar avea loc o curgere de energie. Acest lucru este
incorect. La distanţe mari de dipol existenţa radiaţiei electromagnetice
 25

Figura 2.7: Dependenţa unghiular¼

a a intensit¼
aţii radiaţiei produse de un dipol
electric oscilant.

se datoreaz¼ a caracterului variabil al câmpului electric care genereaz¼

a un
câmp magnetic variabil care la rândul lui d¼ a naştere unui câmp electric
variabil şi aşa mai departe. Se demonsteaz¼ a c¼
a la distanţe mari de dipol
avem

1 1
E şi B
r r
a I = hSi r12 :
astfel c¼
Distribuţia intensit¼
aţii undelor electromagnetice produse de antena
semiund¼ a este prezentat¼ a în Fig. 2.7
Se observ¼a c¼
a intensitatea şi puterea radiaţiei sunt maxime pe un plan
perpendicular pe anten¼ a care trece prin mijlocul acesteia. De-a lungul
antenei intensitatea undei este nul¼ a.
Calculele care pot … efectuate pornind de la ecuaţiile Maxwell arat¼ a
c¼
a:

sin
I=
r2
unde este unghiul m¼ asurat de la axa antenei.
Undele electromagnetice induc un curent în antena receptoare. R¼ aspun-
sul este maxim când antena este paralel¼
a cu câmpul electric în acel punct.

2.3 Energia undelor electromagnetice

O proprietate extrem de important¼ a a undelor electromagnetice este
aceea c¼a ele transport¼a energie şi impuls. Pentru a caracteriza ener-
gia dintr-o regiune a spaţiului unde exist¼
a o und¼
a electromagnetic¼
a vom
considera densitatea de energie a componentei electrice a câmpului şi pe
26

cea a componentei magnetice a câmpului. Astfel densitatea de energie a

câmpului electric este:
1
wE = "0 E 2 (2.39)
2
şi în cazul câmpului magnetic:
1
wM = B2 (2.40)
2 0

Menţion¼ am c¼
a cele dou¼
a expresii sunt considerate pentru câmpul mag-
netic în vid.
Densitatea total¼ a de energie este:
1 1 2
w = wE + wM = "0 E 2 + B (2.41)
2 2 0
Dac¼ ~ şi B
a se ţine cont de relaţia dintre E ~ din ecuaţia 2.13 rezult¼
a

E p
B= = "0 0E (2.42)
c
Atunci:
1 1
wM = B 2 = "0 E 2 = wE (2.43)
2 0 2
Astfel energia undei electromagnetice este împ¼
arţit¼
a în mod egal între
componenta electric¼a şi cea magnetic¼
a.
Rezult¼a:
1
w = "0 E 2 = B2 (2.44)
0

Dar E~ şi B
~ sunt m¼arimi care variaz¼
a extrem de rapid în timp şi din
acest motiv este mai indicat s¼
a se lucreze cu media temporal¼a:

hwi = "0 E 2 (2.45)

ZT 2
1 2 Em
E2 = 2
Em cos t kx dt = (2.46)
T T 2
0
 27

Figura 2.8: Propagarea energiei

Astfel
2
Em
hwi = "0 (2.47)
2
Dac¼a consider¼ am un cilindru cu arie S şi lungime c t Fig.2.8 a c¼ arui
ax¼a este în direcţia de propagare a undei atunci baza din dreapta este
str¼
ab¼atut¼
a în intervalul t de energia care se g¼ aseşte în cilindru la mo-
mentul de timp t.

W = hwi Sc t; t t (2.48)
De…nim intensitatea undei I ca …ind energia ce str¼abate unitatea de
arie perpendicular¼
a pe direcţia de propagare în unitatea de timp.

W
I= = c hwi (2.49)
S t

I = hcwi = c"0 E 2 = c"0 E 2 (2.50)

c"0 2
I = c"0 E 2 = E (2.51)
2 m
Dar

1
c= p (2.52)
"0 0
r
"0
I= E2 (2.53)
0

Într-un mediu material:

28

r
1 "0 2
I= Em (2.54)
2 0

Pornind de la aceast¼a expresie putem introduce un vector S ~ numit

vectorul Poyting care este legat de curgerea de energie a câmpului electric
printr-o suprafaţ¼
a:

~ ~
~=E
S
B
(2.55)
0
sau

~=E
S ~ ~
H (2.56)
Ultima de…niţie o vom considera ca cea mai general¼
a. Obţinem:

BE ~
= S (2.57)
0

Astfel intensitatea undei I este egal¼

a cu media temporal¼
a a vectorului
Poynting.Cum
BE E2 hE 2 i E2
= = = m (2.58)
0 c 0 c 0 2c 0
Se obţine
2
BE Em
I = hSi = = (2.59)
0 2c 0

Astfel media în timp a modulului vectorului Poynting reprezint¼

a en-
ergia care trece prin unitatea de suprafaţ¼
a în unitatea de timp.

2.4 Presiunea şi impulsul radiaţiei

În 1619 Johannes Kepler a considerat c¼ a presiunea luminii este cea
care acţionând asupra cozii cometelor face ca acestea s¼
a se îndep¼arteze de
Soare. Acest argument a fost în favoarea teoriei corpusculare. Când unda
este absorbit¼ a este absorbit şi impulsul corespunz¼ator şi pe suprafaţa
respectiv¼a se exercit¼
a o presiune. Presupunem c¼ a unda electromagnetic¼ a
 29

trimite normal pe o suprafaţ¼

a energia W în intervalul de timp t:Maxwell
a ar¼
atat c¼
a dac¼
a aceast¼a energie este absorbit¼a complet pe suprafaţ¼
a ea
va transmite un impuls egal cu:
W
p= (2.60)
c
Presiunea P este de…nit¼
a ca forţa pe unitatea de suprafaţ¼
a:
F 1 dp
P = = (2.61)
A A dt
1 d W 1 dW
P = = (2.62)
A dt c Ac dt
Dar
1 dW
=S (2.63)
A dt
Astfel presiunea radiaţiei este:
S
P = (2.64)
c
Dac¼a suprafaţa este re‡ect¼
ator perfect şi incidenţa este normal¼
a atunci
impulsul transmis suprafeţei este de dou¼ a ori mai mare decât în cazul în
care unda este absorbit¼ a pe suprafaţ¼
a.
Atunci
2W
p= (2.65)
c
iar presiunea exercitat¼
a pe suprafaţ¼
a este:
2S
P = (2.66)
c

2.5 Spectrul undelor electromagnetice

Undele radio (104 m 0; 3 m) sunt rezultatul acceler¼ arii sarcinii
prin …re conductoare (antene). De exemplu un curent alternativ cu
frecvenţa de 50 Hz care trece prin liniile de transmisie a energiei elec-
trice genereaz¼
a o und¼
a electromagnetic¼a cu = 6 103 km. Teoretic nu
30

exist¼a limit¼ a pentru aceste unde. Frecvenţele cele mai mici ale acestei
benzi sunt utilizate în emisiile radio şi TV.
Microunde (0; 3 m 10 4 m). Sunt generate de dispozitive electron-
ice. Au frecvenţele cuprinse între 109 Hz şi 3 1011 Hz. Radiaţiile capabile
s¼
a penetreze atmosfera P¼ amântului au lungimile de und¼ a cuprinse între
30 cm şi 1 cm. Sunt foarte importante în comunicaţiile cu vehiculele ex-
traterestre. Ele sunt utilizate în cazul sistemelor radar şi pentru studiul
propriet¼ aţilor atomilor şi moleculelor.
Radiaţiile infraroşii (10 3 m 7 10 7 m). Aceste unde sunt emise
de moleculele a‡ate la temperatura camerei şi sunt uşor absorbite de cele
mai multe obiecte. Ca orice creatur¼ a cu sânge cald şi omul emite radiaţii
infraroşii cu frecvenţele cuprinse între 3000 nm şi 10000 nm. Undele
infraroşii au aplicaţii în terapie, fotogra…i în infraroşu.
Lumina reprezint¼ a cele mai familiare unde electromagnetice şi acea
parte din spectrul undelor electromagnetice care poate … detectat¼ a de
ochiul uman. Lungimile de und¼ a corespund diferitelor culori ( = 7
10 7 m pentru roşu, pân¼ a la = 4 10 7 m pentru violet). Sensibilitatea
ochiului uman depinde de lungimea de und¼ a, având un maxim pentru
= 5; 5 10 7 m care corespunde culorii verzi.
Radiaţiile ultraviolete ( = 4 10 7 m - = 6 10 10 m). Cea
mai important¼ a surs¼
a de unde ultraviolete este Soarele. Loţiunile de plaj¼ a
sunt absorbante pentru ultraviolete şi transparente pentru lumin¼ a. Cea
mai mare parte a radiaţiei ultraviolete este absorbit¼ a în stratul de ozon1 .
Radiaţia X ( = 10 8 m:::: = 10 12 m). O metod¼ a practic¼ a de
obţinere a radiaţiilor X este aceea de a accelera electronii şi de a-i ori-
enta c¼ atre ţintele realizate din diferite materiale. Razele X sunt utilizate
în medicin¼ a şi în studiul cristalelor deoarece lungimile de und¼ a sunt com-
parabile cu distanţele dintre atomi.
Radiaţia este emis¼ a de nuclee radioactive (60 Co, 137 Cs) şi în diverse
reacţii nucleare2 .

1
Stratul superior al atmosferei este numit stratosfer¼ a. P¼ atura de ozon trans-
form¼a radiaţia ultraviolet¼a cu energie mare în radiaţie infraroşie cu energie joas¼ a
care înc¼alzeşte atmosfera.
2
Radiaţiile au lungimi de und¼ a cuprinse între 10 10 şi 10 14 m sau chiar şi mai
mici. Aceste radiaţii sunt puternic penterante în ţesuturile vii în care produc leziuni
importante. Singura protecţie faţ¼a de acest tip de radiaţii sunt ecranele de plumb sau
uraniu s¼ar¼acit (neradioactiv)
 31

2.6 Împr¼
aştierea undelor electromagnetice
Un fascicul de lumin¼ a care trece prin aer este practic invizibil la o
observare f¼ acut¼ a din lateral. Dac¼ a în aerul prin care trece fasciculul
se introduc mici particule (de exemplu fum de ţigar¼ a) fasciculul devine
vizibil şi din lateral datorit¼a împr¼aştierii (difuziei) luminii.
Din punct de vedere al electrodinamicii clasice împr¼ aştierea undelor
electromagnetice const¼ a în faptul c¼ a în procesul de propagare undele
pun în mişcare de oscilaţie electronii atomilor substanţei prin care se
propag¼ a lumina. Se demonstreaz¼ a c¼a undele secundare sunt coerente.
Ele vor interfera şi vor determina modul în care lumina se propag¼ a în
mediul respectiv. Dac¼ a mediul este omogen unda rezultat¼ a se propag¼a
pe direcţia undei incidente. Din acest motiv fenomenul are loc în medii
neomogene.
Exist¼ a mai multe tipuri de împr¼ aştiere a luminii:
a) împr¼ aştiere pe particule mici (diametrul particulelor din mediu este
mai mic decât o zecime din lungimea de und¼ a a radiaţiei). O astfel de
difuzie se numeşte difuzie Rayleigh.
În acest caz intensitatea radiaţiei împr¼ aştiate este:

1 1 + cos2
I I0 (2.67)
r2
unde I0 este intensitatea radiaţiei incidente este lungimea de und¼ aa
radiaţiei r este distanţa pân¼
a la particula împr¼aştietoare iar este unghiul
sub care priveşte observatorul m¼ asurat faţ¼
a de direcţia iniţial¼
a.
b) împr¼ aştierea luminii pe particule mari (diametrul particulei este
mai mare decât lungimea de und¼ a)
I0
I 2 (2.68)

c) difuzia molecular¼ a se produce în medii optice pure ce prezint¼a ‡uc-

tuaţii ale densit¼
aţii concentraţiei sau orient¼
arii moleculare. În acest caz
intensitatea undelor împr¼ aştiate este:
T I0
I 4

unde T este temperatura. Intensitatea undei difuzate este proproţional¼

a
cu temperatura mediului deoarece cu cât temperatura este mai mare cu
32

atât cresc şi ‡uctuaţiile de densitate. Pornind de la aceste consideraţii

se explic¼ a de ce în timpul zilelor senine cerul este albastru iar la r¼ as¼
arit
şi la apus pare roşu. Lungimea de und¼ a pentru radiaţia roşie este de
aproape 1,6 ori mai mare decât cea pentru radiaţia albastr¼ a. Astfel
lumina albastr¼ a este împr¼ aştiat¼
a de 6 ori mai puternic decât lumina roşie
şi în timpul zilei cerul pare albastru. Împr¼ aştierea are loc în principal pe
particule foarte …ne care se a‡a¼ în atmosfer¼ a. La r¼ as¼
arit şi la apus lumina
care vine spre ochi este îmbog¼ aţit¼
a în radiaţie roşie deoarece radiaţia
albastr¼ a a fost împr¼aştiat¼
a mult mai mult decât cea roşie.
Capitolul 3

Polarizarea luminii

3.1 Polarizarea luminii

3.1.1 Lumina polarizat¼
a şi liniar polarizat¼
a
În cazul unei unde transversale vibraţia este perpendicular¼ a pe di-
recţia de propagare a undei. De exemplu dac¼ a direcţia de propagare
a axei este Ox, E ~ este perpendicular pe aceasta adic¼ a în planul yOz
. Dac¼ a direcţia de vibraţie r¼
amâne paralel¼a cu o anumit¼ a direcţie din
spaţiu spunem c¼ a lumina este liniar polarizat¼
a. (Fig. 3.1.1)
Ecuaţia undei polarizate reprezentate în Fig. 3.1.1 este

~ = E~ey cos(!t
E kx) (3.1)
~ este paralel se numeşte direcţie de po-
Direcţia cu care vectorul E
larizare. Adesea o und¼ a polarizat¼
a este descris¼
a cu ajutorul planului de
~
polarizare. Acest plan este determinat de E şi de direcţia de propagare
~k. Un fascicul de lumin¼ a const¼a dintr-un mare num¼ ar de unde emise
de atomii sursei de lumin¼ a. Fiecare atom produce o und¼ a care este car-

33
34

Figura 3.1: Lumina nepolarizata

Figura 3.2: Lumin¼

a parţial polarizat¼
a

acterizat¼a de o anumit¼ a orientare pentru intensitatea câmpului electric.

Dac¼a direcţia de propagare a acestor unde este Ox toate direcţiile de vi-
braţie vor … în planul yOz. Unda electromagnetic¼ a rezultant¼a reprezint¼ a
o suprapunere de unde cu diferite direcţii de oscilaţie. O astfel de und¼ a
este o und¼ a nepolarizat¼ a (Fig. 3.1).
Dac¼ a undele oscileaz¼ a dup¼
a toate direcţiile dar dac¼a exist¼
a o direcţie
preferenţial¼
a dup¼ ~
a care E are o amplitudine maxim¼ a, lumina se numeşte
lumin¼ a parţial polarizat¼
a (Fig. 3.2).

3.1.2 Lumin¼
a eliptic polarizat¼
a (circular polarizat¼
a)
O alt¼a situaţie este aceea a luminii polarizate eliptic. O astfel de
situaţie se obţine prin compunerea a dou¼ a unde armonice plane care au
aceeaşi frecvenţ¼
a, se propag¼a pe aceeaşi direcţie şi oscileaz¼
a pe direcţii
perpendiculare.
Fie dou¼ a unde

~ 1 = E01~ey cos(!t
E kx) = Ey~ey (3.2)
 35

~ 2 = E02~ez cos(!t
E kx ) = Ez~ez (3.3)
Atunci:
Ey
E01
= cos(!t kx)
Ez
E02
= cos(!t kx )
sau
Ey
= cos(!t kx) cos + sin(!t kz) sin
E02 p
= cos(!t kx) cos + 1 cos2 (!t kz) sin
Obţinem astfel:
r
2
Ey Ey Ey
E02
= E01
cos + 1 E01
sin
r
2
Ez Ey Ey
E02 E01
cos = 1 E01
sin

Ridicând la patrat şi adunnd cele dou¼

a relaţii:

Ey2 Ez2 2Ey Ez

2
+ 2
cos = sin 2 (3.4)
E01 E02 E01 E02
Aceasta este ecuaţia unei elipse. S¼
a consider¼
am câteva cazuri partic-
ulare
a) = 2
Atunci:

Ey2 Ez2
2
+ 2 =1 (3.5)
E01 E02
Aceasta este o elips¼ ~ având
a cu axele Oy şi Oz, rotaţia vectorului E
loc în sens trigonometric. Din punct de vedere …zic aceasta înseamn¼ a c¼
a
rotaţia are loc în sens trigonometric pe m¼ asur¼
a ce unda se propaga 3.3.
b) = 2 şi E01 = E02 = E0

Ey2 + Ez2 = E02 (3.6)

Unda este polarizat¼

a circular.
c) = 0 sau
36

Figura 3.3: Unde polarizate eliptic si liniar

Figura 3.4: Reţeaua de sârme paralele acţioneaz¼

a ca un polarizor pentru undele
electromagnetice.

2
Ey Ez
=0 (3.7)
E01 E02
E02
Ez = Ey (3.8)
E01
Und¼
a este una liniar polarizat¼
a

3.1.3 Modalit¼
aţi de obţinere a luminii polarizate
Polarizare prin absorbţie selectiv¼
a
În sens larg termenul de dicroism se refer¼
a la absorbţia selectiv¼
a a
uneia din componentele vectorului E ~ din fasciculul de lumin¼a incident.
S¼
a consider¼am o und¼a electromagnetic¼
a nepolarizat¼a incident¼a pe o
reţea din …re metalice (Fig.3.4)

Câmpul electric al unei unde electromagnetice poate … descompus în

dou¼a componenete ortogonale una de-a lungul …relor şi cealalt¼a perpen-
dicular¼
a pe …re. Componenta dup¼ a direcţia …relor (paralel¼
a cu axa Oz)
 37

Figura 3.5: Comportarea unei unde luminoase care trece printr-un cristal de
turmalin¼
a

va determina mişcarea electronilor din sârm¼ a de-a lungul acestora adic¼ a

va ap¼ area un curent în reţeaua de …re. Energia câmpului electromagnetic
datorat¼ a acestei componente va … transferat¼ a …relor care se vor înc¼ alzi.
În plus va ap¼ area o und¼ a electromagnetic¼ a ce se va propaga în sens opus
propag¼ arii iniţiale. Aceast¼a und¼ a care apare ca und¼ a re‡ectat¼ a tinde s¼a
anuleze unda incident¼ a. Astfel dincolo de reţea unda electromagnetic¼ a
nu mai posed¼ a component¼ a paralel¼a cu Oz.
Din contr¼ a pe direcţia Oy electronii nu sunt liberi s¼ a se deplaseze
deoarece sârmele sunt foarte subţiri. Din acest motiv componenta dup¼ a
Oy a câmpului electromagnetic nu este absorbit¼ a. Ipoteza poate … con-
…rmat¼ a cu ajutorul microundelor şi al unei reţele formate din …re conduc-
toare chiar dac¼ a pare extrem de greu o astfel de reţea a fost construit¼ a
1
de G.R. Bird ş M Parish Jr (2160 …re pe mm) .
Exist¼ a materiale care prezint¼ a proprietatea de dicroism datorit¼ a struc-
turii lor cristaline. Un astfel de material este turmalina (silicat de bariu).
Pentru o astfel de substanţ¼ a exist¼a o anumit¼ a direcţie cunoscut¼ a ca axa
optic¼a care este determinat¼ a de structura optic¼ a a substanţei (3.5). Com-
ponenta câmpului electric al undei luminoase care este perpendicular¼ a pe
axa optic¼ a este puternic absorbit¼ a. Cu cât grosimea cristalului este mai
mare cu atât absorbţia este mai puternic¼ a. Astfel o lam¼ a cu feţele paralele
cu axa optic¼ a constituie un polarizor liniar.
Totuşi utilizarea cristalelor de turmalin¼ a pentru obţinerea luminii
liniar polarizate nu este practic¼ a deoarece cristalele din aceast¼ a substanţ¼a
1
The wire grid as a near-infrared polarizer in J Opt. Soc Am 50, 886 (1960)
38

sunt mici iar procesul de absorbţie este dependent de lungimea de und¼ a.

În anul 1938 Lamb a inventat folia polarizoare de tip H care este
utilizat¼
a ca polarizor şi în zilele noastre.
Ea nu mai conţine cristale discrete ci molecule alungite care joac¼ a
rolul reţelei de …re. Pentru obţinerea acesteia se utilizeaz¼ a o folie de al-
cool polivinilic care se înc¼alzeşte şi este întins¼
a dup¼ a o anumit¼ a direcţie
pentru alinierea moleculelor. Folia este introdus¼ a într-o soluţie de iod.
Iodul impregneaz¼ a plasticul iar moleculele se plaseaz¼ a la cap¼ atul mole-
culelor de alcool polivinilic pe care le uneşte în lanţuri. Electronii de
conducţie ai iodului se pot deplasa în lungul acestor lanţuri, ei jucând
rolul electronilor de conducţie din reţeaua de …re. Componenta câmpului
electric paralel¼a cu aceste lanţuri acţioneaz¼ a puternic asupra electronilor
ea …ind puternic absorbit¼ a. În folia de tip H elementele care produc di-
croismul sunt moleculele astfel c¼ a nu apar probleme datorate împr¼ aştierii
luminii. Folia de tip H este un polarizor efectiv pentru întreg spectrul
vizibil cu o e…cienţ¼a mai mare în regiunea albastr¼ a.
Un astfel de dispozitiv pe care cade lumina natural¼ a şi din care iese
lumina polarizat¼ a se numeşte polarizor.

Legea lui Malus

În …gura 2.7 este reprezentat un fascicul de lumin¼
a nepolarizat¼a care
cade pe un polarizor. Lumina care trece prin primul polarizor cade pe
un altul numit analizor a c¼arui ax¼
a face cu axa de transmisie a primului
polarizor un unghi (3.6).
Dac¼a amplitudinea câmpului electric transmis prin primul polarizor
este E0 numai componenta E0 cos paralel¼ a cu axa celui de-al doilea
polarizor va trece prin acesta. Astfel intensitatea undei care trece prin
al doilea polarizor va …

I( ) = E02 cos2 (3.9)

Intensitatea maxim¼
a a luminii ce ajunge în …nal pe detector se obţine
când = 0: Atunci I(0) = E02 ; astfel c¼
a ecuaţia de mai sus se scrie ca

I( ) = I0 cos2 (3.10)
şi este cunoscut¼
a sub denumirea de legea lui Mallus.
 39

Figura 3.6: legea lui Malus

Polarizarea prin re‡exie

Când fasciculul de lumin¼ a nepolarizat¼ a este re‡ectat pe o suprafaţ¼ a,

lumina re‡ectat¼
a este complet polarizat¼ a sau parţial polarizat¼
a în funcţie
de unghiul de incidenţ¼a. Dac¼ a unghiul de incidenţ¼ a = 0 , lumina re-
‡ectat¼
a este nepolarizat¼a. Pentru celelalte unghiuri de incidenţ¼ a lumina
re‡ectat¼
a este parţial polarizat¼a şi pentru un anumit unghi este total
polarizat¼
a.
Presupunem c¼ a un fascicul este incident pe o suprafaţ¼a ca în Fig.
3.7. Fiecare vector poate … descompus într-o component¼ a paralel¼
a cu
suprafaţa şi alta perpendicular¼a pe prima şi pe direcţia de propagare
(a‡at¼
a în planul de incidenţ¼a).
Componenta paralel¼ a cu suprafaţa care este perpendicular¼
a pe planul
de incidenţ¼
a se re‡ect¼ a mai puternic decât cealalt¼ a component¼ a. Se
obţine o und¼a re‡ectat¼a parţial polarizat¼a. Mai mult şi lumina re‡ec-
tat¼
a este parţial polarizat¼ a. Experimental se constat¼a c¼
a la o anumit¼a
valoare a unghiului de incidenţ¼ a (numit unghi Brewster) lumina devine
total polarizat¼a tg iB = nn12 :
Polarizarea prin re‡exie este un fenomen comun. Lumina re‡ectat¼ a
pe ap¼a, sticl¼
a şi z¼
apad¼a este parţial polarizat¼
a. Dac¼
a suprafaţa este ori-
zontal¼
a, vectorul câmp electric re‡ectat are o component¼ a orizontal¼
a put-
ernic¼
a. Axele de transmisie ale lentilelor ochelarilor de soare sunt astfel
orientate încât s¼ a absoarb¼a puternic componenta orizontal¼ a a luminii.
40

Figura 3.7: Polarizarea prin re‡exie

Polarizarea prin dubl¼

a refracţie
Solidele pot … clasi…cate în funcţie de structura lor intern¼ a. Ast-
fel când atomii sunt aranjaţi într-o structur¼ a ordonat¼ a solidul este un
cristal (ex Na Cl). Solidele în care atomii sunt distribuiţi aleator poart¼ a
numele de solide amorfe. Când lumina traverseaz¼ a un solid amorf ea are
aceeaşi vitez¼ a în toate direcţiile. Aceasta înseamn¼ a c¼
a un material amorf
este caracterizat de un singur indice de refracţie. În anumit materiale
cristaline precum calcitul sau cuarţul viteza luminii nu este aceeaşi în
toate direcţiile. Astfel de materiale sunt caracterizate de doi indici de
refracţie şi se numesc birefringente.
La intrarea în calcit lumina nepolarizat¼ a se împarte în dou¼ a raze
polarizate care traverseaz¼ a cristalul cu viteze diferite (3.7). Cele dou¼ a
raze sunt polarizate pe direcţii perpendiculare. Una din raze se numeşte
ordinar¼ a şi este caracterizat¼a de indicele de referacţie no care are aceeaşi
valoare în toate direcţiile (dac¼ a plas¼
am o surs¼ a punctiform¼ a în interiorul
cristalului frontul de und¼ a este sferic).
Cea de-a doua raz¼ a este numit¼ a raz¼
a extraordinar¼a, traverseaz¼a cristalul
cu viteza dependent de direcţia de propagare, este caracterizat¼ a de in-
dicele de refracţie ne care variaza cu direcţia. Considerând din nou sursa
punctiform¼ a în interiorul cristalului datorit¼ a faptului c¼ a dup¼ a diverse
direcţii lumina se propag¼ a cu viteze diferite, frontul de und¼ a al undei
extraordinare este unul eliptic.
Din …gura de mai sus se observ¼ a c¼
a de-a lungul unei anumite direcţii
numit¼ a ax¼ a optic¼a principal¼a cele dou¼ a raze se propag¼ a cu aceeaşi vitez¼
a
şi n0 = ne : Diferenţa maxim¼ a între vitezele celor dou¼a raze este maxim¼ a
într-o direcţie perpendicular¼ a pe axa optic¼ a. Astfel pentru calcit n0 =
 41

Figura 3.8: Poloarizarea prin dubla refracţie. Raza ordinar¼a şi extraordinar¼
a
care apar dup¼
a trecerea unei raze de lumin¼ a printr-un cristal.

1; 658 pentru = 589; 3 iar ne variaz¼a între 1,658 de-a lungul axei optice
pân¼a la 1,486 perpendicular pe aceasta.

Indicii de refracţie pentru cristale care prezint¼

a dubl¼
a refracţie
n0 ne n0 =ne
calcit 1,658 1,486 1,116
cuarţ 1,544 1,553 0,994
azotat de sodiu 1,587 1,336 1,118
sulfat de sodiu 1,565 1,515 1,013
clorur¼ a de zinc 1,687 1,713 0,985

Ca o observaţie dac¼
a lumina cade dup¼ a o direcţie perpendicular¼a pe
axa optic¼
a raza de lumin¼a nu se desparte în dou¼ a deşi cele dou¼
a raze de
lumin¼
a exist¼
a. Ele se propag¼
a îns¼a cu viteze diferite.
Cel mai simplu mod de a pune în evidenţa dubla re‡exie este acela
de a pune un cristal peste o foie pe care este scris ceva. Prin cristal se
observ¼
a dou¼a imagini.

Polarizare prin împr¼

aştiere
Fenomenul de absorbţie a luminii şi reiradiere este numit împr¼ aştiere.
Împr¼aştierea luminii poate … demonstrat¼ a prin trecerea luminii printr-o
cuv¼a cu ap¼a în care sunt introduse mici cantit¼ aţi de lapte praf. Particulele
de lapte absorb lumina şi o reemit facând fasciculul luminos vizibil.
Putem înţelege polarizarea prin împr¼ aştiere dac¼ a privim moleculele ca
o anten¼a dipolar¼a care emite unde cu un maxim de intensitate pe direcţia
perpendicular¼ a pe anten¼a şi având vectorul E~ paralel cu antena. În …gur¼ a
este prezentat un fascicul de lumin¼ a nepolarizat¼ a care se propag¼ a de-a
lungul axei Oz. Câmpul electric are componente pe ambele direcţii Oy şi
42

Ox. Aceste componente aceelereaz¼ a electronii materialului împr¼

aştietor
pe cele dou¼
a direcţii. Oscilaţiile în direcţia Ox produc lumin¼ a care se
propag¼ ~
a pe direcţia Oy cu E paralel cu Ox. Oscilaţiile în direcţia Oy
produc lumin¼a care se propag¼ a pe direcţia Ox cu E ~ paralel cu Oy.

Activitatea optic¼
a
Multe din aplicaţiile luminii polarizate implic¼
a materiale care prez-
int¼
a activitate optic¼
a. Un material este optic activ dac¼a roteşte planul
de polarizare al luminii car trece prin material. Montajul utilizat este
prezentat în …gura de mai jos.

Pentru determinarea unghiului de rotaţie se roteşte analizoru pân¼ a

când intensitatea detectat¼
a devine maxim¼ a. Un material optic activ este
soluţia de zah¼
ar în ap¼
a. Dac¼ a rotirea axei de polarizare se face c¼
atre
dreapta spunem c¼ a substanţa este dextrogir¼a iar daca rotirea se face
c¼
atre stânga substanţa este levogir¼
a.

= ct d (3.11)
unde este lungimea de und¼ a a radiaţiei utilizate, este densitatea
substanţei optic active iar d este distanţa parcurs¼ a de lumin¼
a în sub-
stanţ¼
a.
 43

Moleculele asimetrice sunt cele care determin¼ a activitatea optic¼a a

unui material.De exemplu anumite proteine sunt optic active datorit¼ a
formei lor spiralalte. Alte materiale precum sticla şi plasticul devin op-
tic active sub presiune. Cristalele lichide îşi schimb¼ a activitatea prin
aplicarea unui potenţial între pl¼
acile în care se a‡a¼ cristalul.
44
Capitolul 4

Re‡exia şi refracţia luminii

În cadrul opticii geometrice care implic¼ a studiul propag¼ arii luminii se

face presupunerea c¼ a lumina traverseaz¼ a un mediu omogen de-a lungul
unor drepte (numite raze de lumin¼ a) care îşi schimb¼
a direcţia la suprafaţa
de separare dintre dou¼ a medii. Pentru a înţelege aceast¼ a aproximare
observ¼am c¼a razele unei unde sunt liniile perpendiculare pe suprafaţa de
und¼a.
La suprafaţa de separare a dou¼ a medii transparente o parte din raza
incident¼a se re‡ect¼a iar o parte se refract¼ a (Fig. 4.1). În cazul re‡exiei,
unghiul format de raza re‡ectat¼ a cu normala este egal cu unghiul format
de raza incident¼a cu normala.
În cazul refracţiei este adev¼
arat¼a relaţia:

n1 sin 1 = n2 sin 2 (4.1)

Figura 4.1: Re‡exia şi refracţia luminii

45
46

Figura 4.2: Propagarea undelor electromagnetice la suprafaţa de separare a

dou¼
a medii la incidenţ¼
a normal¼
a.

4.0.4 Re‡exia şi refracţia undelor electromagnetice

în cazul incidenţei normale
S¼a consider¼am dou¼ a medii neconductoare şi nemagnetice care sunt
caraterizate de permitivit¼ aţile relative "1 şi "2 . Aceasta înseamn¼
a c¼
a
p p
indicii de refracţie a celor dou¼ a medii sunt n1 = "1 şi n2 = "2 :
Presupunem c¼ a unda provine din mediul 1 şi cade perpendicular pe
suprafaţa de separare dintre mediile 1 şi 2 (Fig. 4.2).

(DE MODIFICAT U1)

Unda incident¼ a este caracterizat¼
a de vectorii E ~ şi H,
~ unda re‡ectat¼ a
~ ~
de vectorii E1 şi H1 iar unda refractat¼ ~ ~
a de vectorii E2 şi H2 :
Se demonstreaz¼ a c¼
a undele re‡ectat¼
a şi refractat¼a au aceeaşi frecvenţ¼
a
ca şi unda incident¼ a.
Ecuaţiile celor trei unde (incident¼a, re‡ectat¼ a şi refractat¼
a) sunt:

r r
z "1 "0 "0
E = E00 exp i! t ;H = E = n1 E (4.2)
v1 0 0
 47

r r
z "1 "0 "0
E1 = E10 exp i! t ; H1 = E = n1 E1 (4.3)
v1 0 0

r r
z "2 "0 "0
E2 = E20 exp i! t ; H2 = E2 = n2 E2 (4.4)
v1 0 0

Condiţiile la limit¼ a pentru câmpurile electrice şi magnetice pentru

z = 0 determin¼ a relaţiile între amplitudinile undelor incident¼
a, re‡ectat¼
a
şi refractat¼
a:

E00 + E10 = E20 (4.5)

H00 H10 = H20 (4.6)

Ţinând cont de relaţiile dintre intensitatea câmpului electric şi inten-
sitatea câmpului magnetic obţinem

E00 + E10 = E20 (4.7)

n1 E00 n1 E10 = n2 E20 (4.8)

Rezult¼
a c¼
a:
n1
E20 = 2 E00 (4.9)
n1 + n2
n1 n2
E10 = E00 (4.10)
n1 + n2
De…nim coe…cienţii de re‡exie r şi de transmisie t astfel:
E10 n1 n2
r= = (4.11)
E00 n1 + n2
E20 2n1
t= = (4.12)
E00 n1 + n2
Dac¼a n1 > n2 remarc¼
am E10 > 0. Aceasta înseamn¼
a c¼
a E1 > E0
oscileaz¼
a în faz¼
a.
48

Dac¼a n1 < n2 remarc¼ am E10 < 0. Aceasta înseamn¼ a c¼

a E1 > E0
oscileaz¼
a în opoziţie de faz¼
a. Aceasta este echivalent¼a cu o modi…care a
fazei undei re‡ectate egal¼ a cu sau cu o pierdere sau un câştig de =2:
Semnul lui E20 coincide totdeauna cu semnul lui E00 , aceasta sem-
ni…când c¼a întotdeauna unda transmis¼ a este în faz¼
a cu unda incident¼
a.
De…nim în continuare factorul de re‡exie şi transmisie.
Factorul de re‡exie reprezint¼
a raportul dintre ‡uxul mediu de energie
din unda re‡ectat¼ a şi ‡uxul mediu de energie din unda incident¼a:

hS1 i E2
R= = 10
2
(4.13)
hS0 i E00
Factorul de transmisie reprezint¼ a raportul dintre ‡uxul mediu de en-
ergie din unda transmis¼ a şi ‡uxul mediu de energie din unda incident¼ a.
p 2
hS2 i hE2 H2 i "2 hE2 i n2 E20
T = = =p = 2
(4.14)
hS0 i hEHi "1 hE1 i n1 E00

Atunci
2
n1 n2
R= (4.15)
n1 + n2
şi
4n1 n2
T = (4.16)
(n1 + n2 )2
Se veri…c¼
a egalitatea

R+T =1 (4.17)
Egalitatea este o consecinţ¼
a a legii conserv¼
arii energiei în sensul c¼
a în
lipsa absorbţiei enrgia incident¼
a se împarte în energia din unda re‡ectat¼ a
şi unda refractat¼a.
S¼
a estim¼
am factorul de re‡exie şi pe cel de transmisie pentru lumina
ce cade din aer pe sticl¼ a. Cum n1 = 1 şi n2 = 1; 5 se obţine R = 0; 04 şi
T = 0; 96: Astfel sticla obişnuit¼
a re‡ect¼ a numai o mic¼a parte din lumina
care cade pe ea majoritatea …ind transmis¼ a.
Capitolul 5

Interferenţa luminii

Dou¼a unde luminoase interfer¼

a dac¼
a intensitatea undei rezultate prin
suprapunerea lor nu este egal¼
a cu suma intensit¼ aţilor …ec¼
arei unde în
parte.

I 6= I1 + I2 (5.1)
Vom considera în continuare condiţiile în care poate avea loc inter-
ferenţa. Not¼
am cu E~ 1 şi E
~ 2 intensit¼
aţile câmpului electric ale celor dou¼
a
unde care vor interfera

~ =E
E ~1 + E
~2 (5.2)
Intensitatea undei rezultate este:

D E 2 D E D E D ED E
~ 2
I= E = ~1 + E
E ~2 ~ 2 ~ 2 ~1 E
= E1 + E2 + 2 E ~2 (5.3)

D! ! E
I = I1 + I2 + 2 E 1 E 2 (5.4)
D E
Termenul 2 E ~ 1E
~ 2 poart¼
a numele de termen de interferenţ¼ a.
Pentru a avea loc interferenţa este necesar ca acest termen s¼
a …e diferit
~
de zero. DPentruEaceasta E1 nu trebuie s¼ a …e perpendicular pe E ~ 2 . Din
condiţia E ~ 1E
~ 2 6= 0 rezult¼
a c¼
a:
a) ! 1 = ! 2 : Aceasta înseamn¼ a c¼a undele care interfer¼a au aceeaşi
frecvenţ¼
a.

49
50

Figura 5.1: Interferenţa a dou¼

a unde coerente

b) între cele dou¼ a unde diferenţa de faz¼a trebuie s¼a …e constant¼ a în

timp.
Undele care îndeplinesc aceste condiţii se numesc unde coerente.
În cazul a dou¼ a surse ordinare de lumin¼ a plasate una lâng¼ a alta nu se
observ¼ a nici un fenomen de interferenţ¼a deoarece undele luminoase sunt
emise independent. Undele luminoase provenite de la cele dou¼ a surse nu
p¼astreaz¼a în timp o diferenţ¼
a de faz¼
a constant¼ a. Mai mult fazele undelor
luminoase emise de o surs¼ a de lumin¼a se schimb¼ a aleatoriu la intervale de
timp de ordinul nanosecundelor. Astfel de surse se numesc necoerente.
Interferenţa a dou¼a unde monocromatice. Consider¼ am dou¼ a surse de
lumin¼ a monocromatic¼ a coerente (Fig.5.1) f¼
ar¼a s¼
a ne punem înc¼ a problema
sau modul în care se realizeaz¼ a acest lucru, S1 şi S2 care oscileaz¼ a în
acest mod:

E10 = E10 cos !t (5.5)

E20 = E20 cos !t (5.6)

În punctul P intensit¼
aţile celor dou¼
a unde care interfer¼
a sunt:
h r1 i h !r1 i
E1 = E10 cos ! t = E10 cos !t (5.7)
v v
h r1 i h !r2 i
E2 = E20 cos ! t = E20 cos !t (5.8)
v v
Compunerea celor dou¼ a unde o vom face fazorial
Rezult¼
a:

E02 = E10
2 2
+ E20 2
+ 2E10 2
E20 cos('1 '2 ) (5.9)
 51

unde defazajul dintre cele dou¼

a unde este:

! (r2 r1 ) 2 n
' = '1 '2 = = (r2 r1 ) (5.10)
v cT
2 n
'= (r2 r1 ) (5.11)

De…nim g = r2 r1 , diferenţa de drum geometric dintre cele dou¼

a
unde.

= n (r2 r1 ) (5.12)
poart¼a numele de diferenţa de drum optic. Rezult¼ a astfel relaţia dintre
diferenţa de faz¼
a a undelor care interfer¼
a şi diferenţa de drum optic.

2
'= (5.13)

a I E02 ; I1 E10
Ţinând cont c¼ 2
şi I2 2
E20 rezult¼
a c¼
a în punctul P
intensitatea undei luminoase este:
p
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos ' (5.14)
S¼
a studiem condiţiile în care intensitatea ia valori maxime şi minime.
Deoarece cos ' ia valori între 1 şi +1; I va avea valoarea maxim¼ a când

cos ' = 1 (5.15)

adic¼
a

' = 2m ; m = num¼
ar întreg (5.16)
Atunci

2
= 2m (5.17)

Rezult¼
a

=m (5.18)
Valoarea maxim¼
a este:
52

p p p 2
IM = I1 + I2 + 2 I1 I2 = I1 + I2 (5.19)
Intensitatea ia valoarea minim¼
a când

cos ' = 1 (5.20)

adic¼
a

' = (2m + 1) ; m = num¼

ar întreg (5.21)
Atunci
2
= (2m + 1) (5.22)

Rezult¼
a

= (2m + 1) (5.23)
2
Valoarea minim¼
a
p p p 2
IM = I1 + I2 2 I1 I2 = I1 I2 (5.24)

În cazul în care intensitatea celor dou¼ a unde care interfer¼

a I1 = I2 =
I0 intensitatea în punctele în care este minim¼ a devine nul¼
a.
Obţinerea undelor coerente poate … realizat¼ a în dou¼
a moduri:
a) prin divizarea frontului de und¼ a. Acest mod se realizeaz¼a cu aju-
torul dispozitivelor interferenţiale: dispozitivul Young, oglinzile Fresnel,
biprisma Fresnel, oglinda Lloyd.
b) prin divizarea amplitudinii: aceasta are loc în cazul interferenţei
pe lame subţiri.

5.1 Dispozitivul Young

Dispozivul Young este prezentat în …gura Fig.5.2. El const¼ a dintr-
un ecran în care sunt practicate dou¼ a fante F1 şi F2 şi pe care cade o
und¼a luminoas¼a plan¼a. Aceasta se obţine cu ajutorul unei lentile conver-
gente în focarul c¼
areia se pune o surs¼
a punctiform¼a. Conform principiului
Huygens …ecare dintre cele dou¼ a fante devine surs¼ a de unde secundare,
 53

Figura 5.2: Dispozitivul Young

care provin din acelaşi front de und¼

a primar. Undele astfel obţinute se
suprapun şi interfer¼
a pe un ecran a‡at la distanţa D de planul fantelor.
În cazul dispozitivului Young distanţa dintre fante 2l este de or-
dinul zecilor de mm, D de ordinul decimetrilor iar x cel mult de ordinul
milimetrilor.
În F1 F10 P avem

r12 = D2 + (x l)2 (5.25)

Iar în F2 F20 P avem

r22 = D2 + (x + l)2 (5.26)

Din sc¼
aderea celor dou¼
a relaţii obţinem:

r12 r22 = 4xl (5.27)

4xl 2xl
(r2 r1 ) (r2 + r1 ) = = (5.28)
2D D
Dac¼ a dispozitivul Young se a‡a¼ în aer sau în vid, diferenţa de drum
optic coincide cu diferenţa de drum geometric (r2 r1 ) : Având în vedere
ordinele de m¼arime ale lui x şi 2l se poate consider¼
a c¼a r2 + r1 = 2D:
Astfel:

2xl
0 = (5.29)
D
Pentru a determina poziţiile maximelor pe ecran punem condiţia ca:
54

0 =m (5.30)

2xl
=m (5.31)
D
şi

D
xm = m (5.32)
2l
Pentru determinarea punctelor în care intensitatea este minim¼
a punem
condiţia

0 = (2m + 1) =2 (5.33)

D
xm = (2m + 1) (5.34)
4l
De…nim interfranja ca …ind distanţa dintre dou¼
a maxime consecutive

D
i = xm+1 xm = (5.35)
2l

5.1.1 Distribuţia intensit¼

aţii luminoase a franjeolor
de interferenţ¼
a.
În cazul dispozitivului Young diferenţa de drum optic este

2xl
= (5.36)
D
astfel c¼
a defazajul dintre cele dou¼
a unde se poate scrie:

2 4 xl
'= = (5.37)
D
Atunci
p 4 xl
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos (5.38)
D
Dac¼a intensit¼
aţile celor dou¼a surse sunt egale I1 = I2 = I0 atunci
obţinem
 55

Figura 5.3: Intensitatea luminoas¼

a în cazul unui dipozitiv Young

4 xl 4 xl
I = 2I0 + 2I0 cos = 2I0 1 + cos (5.39)
D D

cos 2 = 2 cos2 1 (5.40)

2

1 + cos 2 = 2 cos2 (5.41)

2
Atunci

2 xl
I = 4I0 cos2 (5.42)
D
D
Deoarece interfranja este i = 2l
relaţia 5.42 se scrie

x
I = IM cos2 (5.43)
i
unde IM = 4I0
Reprezentarea gra…c¼a a intesitat¼
aţii este dat¼
a în Fig. 5.3. Imag-
inea de pe ecran este aceea a unor benzi luminoase (în culoarea luminii
monocromatice care cade pe dispozitiv) între care sunt intercalate benzi
întunecate mai înguste decât cele luminoase.
56

Figura 5.4: Oglinzile Fresnel

5.2 Alte dispozitive interferenţiale

În cazul dispozitivului Young s-au creat dou¼ a surse de lumin¼ a coer-
ente reale prin divizarea frontului de und¼ a. În urm¼ atoarele dispozitive
interferenţiale se creaz¼
a tot dou¼ a surse de lumin¼ a coerente îns¼ a cel puţin
una dintre ele este virtual¼ a.
a) Oglinzile Fresnel
Dispozitivul ne permite s¼ a folosim drept surse coerente de lumin¼ a cele
dou¼ a imagini ale aceleiaşi surse reale de lumin¼ a obţinute în dou¼ a oglinzi
plane. Schema dispozitivului este prezentat¼ a în Fig.5.4.
Unghiul dintre cele dou¼ a oglinzi este foarte apropiat de 180 iar sursa
S este aşezat¼ a pe bisectoarea unghiului O1 OO2 la distanţa r de locul
de contact al oglinzilor. Imaginile sursei S în cele dou¼ a oglinzi sunt S1
şi S2 şi sunt surse coerente. Imaginea de interferenţ¼ a se observ¼ a pe un
ecran paralel cu muchia comun¼ a a celor dou¼a oglinzi şi perpendicular pe
bisectoarea unghiului O\ 1 OO2 :
Deoarece S1 este simetricul lui S faţ¼ a de OO1 iar S1 este simetricul
lui S faţ¼ a de OO2 atunci triunghiurile S1 OS şi S2 OS sunt isoscele şi
SO = S1 O = S2 O, adic¼ a punctele S1 , S2 şi S se a‡a¼ pe un cerc de raz¼ a
r:
În plus S\ \ \
2 OS1 = 2S1 SS2 = 2 ; S1 SS2 = deoarece SS1 ?OO1 şi
SS2 ?OO2 :
În triunghiul S2 OS1 isoscel
 57

Figura 5.5: Oglina Lloyd

S1 S2 = 2r sin ' 2r (5.44)

Distanţa de la planul surselor la ecran este:

D0 = Dr cos =D+r (5.45)

Întrucât sursele S1 şi S2 pot … considerate ca …ind cele dou¼
a surse ale
dispozitivului Young putem înlocui în expresia interfranjei distanţa 2l cu
S1 S2 şi D cu D0 astfel obţinem pentru interfranj¼a expresia:

(D + r)
i= (5.46)
2r
b) Oglinda Lloyd
În cazul acestui dispozitiv (Fig. 5.5)trebuie s¼a ţinem cont c¼
a la re‡exia
pe oglind¼a poate avea loc o pierdere de =2 când re‡exia are loc pe un
mediu cu indice de refracţie mai mare decât acela din care provine lumina.
Într-un punct de pe ecran ajunge direct o parte a frontului de und¼ a
datorat sursei iar o alt¼ a parte a provine prin re‡exia pe oglinda (adic¼ a
lumina provenit¼ a de la sursa virtual¼a S2 care este imaginea sursei S1 ).
Astfel sursele S1 şi S2 sunt corerente la fel ca cele din dispozitivul Young
iar distanţa dintre ele este 2h unde h este distanţa de la oglind¼ a la sursa
real¼
a.Se obţine interfranja:
D
i= (5.47)
2h
c) Biprisma Fresnel
Biprisima are la vârf un unghi foarte apropiat de 180o ; astfel c¼
a unghi-
urile de la capete sunt foarte mici (Fig.5.6). În cazul în care este foarte
58

Figura 5.6: Biprisma Fresnel

mic unghiul de deviaţie este:

= (n + 1) (5.48)

Se poate demonstra c¼
a distanţa dintre surse este:

S1 S2 = 2ptg ' 2p = 2p(n 1) (5.49)

5.3 Interferenţa pe straturi subţiri

Fie o und¼a luminoas¼ a cu amplitudinea egal¼ a cu unitatea care cade
pe o lam¼a cu feţele plan paralele sub un unghi de incidenţ¼ a foarte mic
în raport cu normala (Fig.5.7). Indicele de refracţie al mediului pe care
cade lumina este n0 iar indicele de refracţie al mediului din care vine
lumina este n:
Coe…cienţii de re‡exie şi transmisie pe faţa 1 sunt:
n n0
r1 = (5.50)
n0 + n
2n
t1 = (5.51)
n0 + n
Pentru faţa 2 aceşti coe…cienţi sunt:
 59

Figura 5.7: Amplitudinile undelor "re‡ectate" şi transmise

n0 n
r2 = (5.52)
n0 + n
2n0
t2 = (5.53)
n0 + n
Se observ¼a c¼a r2 = r1 fapt ce duce la concluzia c¼ a la una din
suprafeţele de separare una din undele re‡ectate îşi modi…c¼ a faza cu
=2:Din acest motiv în locul lui r1 şi r2 vom utiliza r = jr1 j = jr2 j :
Pentru sticla a‡at¼
a în aer n0 = 1 şi n = 1; 5: Atunci pentru undele ce
revin în primul mediu (undele re‡ectate) avem

r = 0; 2
t1 t2 r = 0; 192
t1 t2 r3 = 0; 0076
t1 t2 r5 = 0; 0003
Iar pentru undele transmise avem

r = 0; 96
t1 t2 r = 0; 038
t1 t2 r3 = 0; 005
t1 t2 r5 = 0; 00006
60

Rezult¼ a c¼
a în cazul luminii transmise ne putem limita la studiul inter-
ferenţei primelor dou¼ a unde re‡ectate. Franjele de interferenţ¼
a obţinute
prin interferenţa undelor re‡ectate sunt contrastante În cazul interfer-
enţei undelor prin transmisie deoarece amplitudinea undelor transmise
difer¼
a mult una de alta, frnajele sunt foarte puţin contrastante..
Pentru sticl¼ a argintat¼
a r = 0; 95 şi t1 t2 = 0; 01:
Atunci amplitudinile undelor re‡ectate sunt:

r = 0; 95
t1 t2 r = 0; 0095
t1 t2 r3 = 0; 0086
t1 t2 r5 = 0; 0077

Amplitudinile undelor transmise sunt:

r = 0; 01
t1 t2 r = 0; 0095
t1 t2 r3 = 0; 0081
t1 t2 r5 = 0; 0073

În aceast¼a situaţie amplitudinile undelor transmise sunt aproximativ

egale şi franjele obţinute prin interferenţa acestora sunt cele mai con-
trastante. Franjele datorate undelor re‡ectate sunt puţin contrastante.

5.3.1 Diferenţa de drum în cazul unei lame cu feţe

plan paralele
Culorile baloanelor de s¼apun, ale peliculelor de de ulei de pe suprafaţa
apei sau ale altor pelicule subţiri sunt rezultatul interferenţei luminii.
S¼a consider¼
am cazul unei lame subţiri pentru care se poate considera
c¼
a la interferenţ¼
a (prin re‡exie) contribuie doar dou¼ a unde (Fig. 5.8).
Acesta este cazul unui coe…cient de refracţie mic şi al unui coe…cient de
re‡exie mare.
Pentru razele (1) şi (2), diferenţa de drum optic este

= n (AB + BC) (AD =2) (5.54)

 61

Figura 5.8: Diferenţa de drum dintre undele re‡ectate care interfer¼

a.

2l
=n AC sin i + (5.55)
cos r 2

2ne
= 2etg r(n sin r) + (5.56)
cos r 2

1 sin2 r
= 2en + (5.57)
cos r cos r 2

= 2en cos r + (5.58)

2
La incidenţ¼
a normal¼
a i ! 0; r ! 0 şi

= 2en + =2 (5.59)

Diferenţa de drum dintre razele transmise se calculeaz¼

a în mod analog
cu precizarea c¼
a în acest caz nu avem o pierdere de =2 la re‡exie.

= 2en cos r (5.60)

62

Figura 5.9: Stratul antire‡ex

5.4 Aplicaţii
1. Strat antire‡ex
Pentru a micşora pierderile de energie din ‡uxul incident pe suprafeţele
transparente cum ar … lentilele obiectivelor fotogra…ce, aceste suprafeţe
sunt supuse unor tratamente speci…ce.
Consider¼ am o und¼ a cu amplitudinea E0 care cade pe o suprafaţ¼ a sub
incidenţ¼
a apropiat¼ a de cea normal¼ a. Pentru a nu avea o intensitatea
mare a razelor re‡ectate este necesar ca interferenţa razelor re‡ectate s¼ a
…e una distructiv¼ a. Pentru aceasta este necesar ca amplitudinea undelor
re‡ectate (primele dou¼ a unde) s¼ a …e aproximativ egal¼a iar diferenţa de
drum optic s¼ a …e egal¼
a cu un num¼ ar impar de semilungimi de und¼ a.
Situaţia este prezentat¼
a în …gura Fig.5.9
Coe…cienţii de re‡exie şi transmisie sunt:
2n0 n0 n
t1 = n+n0
; r1 = n0 +n
2n n ns
t2 = n+ns
; r2 = n+ns

a) Pentru ca amplitudinea primelor dou¼

a unde s¼
a …e egal¼
a este necesar
ca:

r1 = r2 t1 t2 (5.61)
Cum materialul antire‡ex este unul transparent este necesar ca t1 t2 =
1 şi rezult¼
a:

r1 = r2 (5.62)
p
Se obţine n = n0 ns
 63

Dac¼a lumina vine din aer pe sticl¼ a n0 = 1 şi ns = 1; 5. Rezult¼ a

n = 1; 22: Materiale care s¼ a aib¼a indicii de refracţie atât de mici nu
exist¼
a. Materialele care au un indice de refracţie apropiat de aceast¼ a
valoare sunt ‡orura de magneziu MgF2 (n = 1:35) şi criolita AlF3 3NoF
(n = 1:36).
b) Punem condiţia ca diferenţa de drum optic între razele care inter-
fer¼
a s¼
a …e egal¼
a cu un num¼ar impar de semilungimi de und¼ a.

= 2ne (5.63)
deoarece în ambele puncte de re‡exie avem pierderi de =2:Atunci:

= 2ne = (2m + 1) (5.64)

2
unde m este un num¼
ar întreg. Astfel:

e= (2m + 1) (5.65)
4n
Din condiţia m = 0: Rezult¼
a:

e= (5.66)
4n
Aceast¼a condiţie se consider¼a pentru lumina verde la care ochiul are
sensibilitate maxim¼ a ( = 550 nm) : Obţinem pentru stratul antire‡ex
grosimea e = 0; 12 m. Deoarece pentru celelalte radiaţii interferenţa nu
este total distructiv¼a, apar re‡exe bleu sau violet. Prin aceast¼a tehnic¼a
re‡exia se poate reduce pân¼ a la 1%.
Ca observaţie la cele discutate anterior trebuie s¼
a remarc¼
am c¼a inter-
ferenţa are loc la in…nit pentru a putea observa franjele respective este
necesar¼a o lentil¼
a care s¼
a adune franjele în planul focal.

2. Franje de egal¼
a grosime
a). Pana optic¼ a
Pana optic¼ a este format¼a din dou¼a suprafeţe plane care fac între ele
un unghi mic si care delimiteaz¼ a un mediu optic cu indicele de refracţie
n (Fig. 5.10)
Fie n indicele de refracţie al penei în aer, SA raza incident¼a şi razele
coerente (1) şi (2). Acestea par a proveni dintr-un plan care trece prin
64

Figura 5.10: Pana optic¼

a

O. Acesta este planul de localizare al franjelor provenite de la razele

paralele cu SA. În cazul incidenţei normale pe faţa superioar¼ a planul
de localizare al franjelor devine foarte apropiat de aceast¼ a suprafaţ¼
a.
Spunem c¼ a franjele sunt localizate pe lam¼
a. La incidenţ¼
a normal¼a B este
foarte apropiat de A iar diferenţa de drum este:

= 2nd + (5.67)
2
unde d este grosimea penei în acel loc.
Fie dm grosimea lamei la care se obţine maximul de ordin m şi dm+1
grosimea lamei la care se obţine maximul de ordinul m + 1: Atunci:

2ndm + =m (5.68)
2

2ndm+1 + = (m + 1) (5.69)
2
Prin sc¼
aderea celor dou¼
a relaţii obţinem:

2n(dm+1 dm ) = (5.70)
Din …gura Fig.5.11 se observ¼
a c¼
a interfranja se poate scrie astfel

dm+1 dm 1
i = I1 I2 = = (5.71)
sin 2n sin
când este mic
 65

Figura 5.11: Interfranja în cazul penei optice

Figura 5.12: Inelele lui Newton

i= ' (5.72)
2 sin
b). Inelele lui Newton
În acest caz pe o suprafaţ¼ a plan¼
a se plaseaz¼a o lentil¼
a plan convex¼ a.
Pe acest sistem se trimite un fascicul de lumin¼ a paralel perpendicular pe
faţa plan¼ a a lentilei. Distanţa dintre partea concav¼a a lentilei şi suprafaţa
plan¼ a variaz¼ a de la 0 în punctul de contact pân¼ a la o valoare x în punctul
P:
Interferenţa este datorat¼ a razei (1) care se re‡ect¼ a pe faţa curb¼ a a
lentilei şi razei (2) care se re‡ect¼ a pe suprafaţa plan¼a a lentilei.
Diferenţa de drum optic între cele dou¼ a raze în cazul incidenţei nor-
male este

= 2e (5.73)
2
66

Conform …gurii Fig.5.12 în 4OO0 P dreptunghic se aplic¼

a teorema
în¼
alţimii

r2 = e (2R e) (5.74)
Dac¼
ae R rezult¼
a

r2
e= (5.75)
2R
şi diferenţa de drum optic devine:

r2
= (5.76)
R 2
Maximele se obţin când = m , unde m este un num¼
ar întreg:

r2
=m (5.77)
R 2
s
1
rm = m+ R (5.78)
2
Se observ¼ a c¼
a atunci când m creşte inelele se apropie unele de altele.
Când r ! 0; ! =2 şi în centru se obţine un disc un minim de
interferenţ¼
a.
Capitolul 6

Difracţia luminii

Difracţia unei unde înseamn¼ a ocolirea de c¼

atre aceasta a unui obstacol
şi p¼
atrunderea ei în regiunile de umbr¼ a geometric¼ a. Consider¼ am situaţia
din Fig.6.1 în care lumina produs¼ a de sursa punctiform¼ a S care trece prin
diafragma D; ajunge pe ecranulE.
În conformitate cu optica geometric¼ a lumina trebuie s¼ a ajung¼ a doar
în regiunea P1 P2 restul ecranului …ind ocupat de umbra geometric¼ a.
Regiunea luminoas¼ a P1 P2 ar trebui s¼
a aib¼a marginile nete. Se observ¼ a to-
tuşi c¼
a lumina p¼ atrunde şi în regiunile de umbr¼ a geometric¼ a la marginea
conturului umbrei formându-se franje luminoase.
Problema a fost parţial rezolvat¼ a de Huygens care a considerat c¼ a
…ecare punct al frontului de und¼ a la un moment dat devine surs¼ a secun-
dar¼ a de oscilaţie. Sursele secundare sunt surse de unde sfereice. La un
moment ulterior noul front de und¼ a este dat de înf¼
aşur¼
atoarea fronturilor
de und¼ a secundare. Ţinând cont de acest principiu se poate înţelege uşor
de ce lumina p¼ atrunde în regiunile de umbr¼ a geometric¼a (Fig.??) şi de ce
ocoleşte practic obstacolele mici (cu dimensiuni comparabile cu lungimea
de und¼ a)
Totuşi luarea în consideraţie doar a principiului Huygens nu permite
explicarea în detaliu a fenomenelor respective. Nu este elucidat¼ a dis-
tribuţia intensit¼ aţii undelor în zona de difracţie. Deoarece intensitatea
luminoas¼ a este proporţional¼ a cu p¼ atratul amplitudinii vectorului inten-
sitate câmp electric, problema se reduce la determinarea amplitudinii
undelor în zona de difracţie.
Pentru a rezolva aceast¼ a problema Fresnel a completat principiul lui
Huygens dându-i o form¼ a matematic¼ a rezultând astfel principiul Huygens-

67
68

Figura 6.1: Difracţia luminii pe o fant¼

a

Figura 6.2: Difracţia luminii pe un obstacol de dimensiuni reduse

 69

Fresnel.
Înconjur¼ am sursa S de oscilaţie cu o suprafaţ¼
a şi vom considera o per-
turbaţie care se manifest¼ a în punctul P din exteriorul acestei suprafeţe.
Perturbaţia va … o rezultant¼ a a acţiunii tuturor undelor secundare emise
de …ecare element de suprafaţa d : Deoarece oscilaţiile secundare provin
de la aceeaşi surs¼
a, ele sunt coerente. Amplitudinea perturbaţiei care
ajunge în punctul P datorat¼ a suprafeţei d este proporţional¼ a cu d şi
invers proporţional¼a cu diferenţa de drum de la P la d : Unda elemen-
tar¼
a nu este emis¼ a cu aceeaşi amplitudine dup¼ a toate direcţiile: dup¼ a
direcţia normalei P N la d va avea valoarea maxim¼ a şi va sc¼
adea la zero
dup¼a direcţia 2
: Introducerea coe…cientului exprim¼ a absenţa undelor
undelor ce s-ar propaga în sens opus.
Daca admitem c¼ a sursa S oscileaz¼a dup¼a legea

E = E0 exp ( i! 0 t) (6.1)

În punctul P oscilaţia va …:

E
exp (ikr0 ) exp ( i! 0 t) (6.2)
r0

În punctul B perturbaţia determinat¼

a de elementul de suprafaţa d
are amplitudinea
E0 ikr0 eikr
dE = f ( ) e d (6.3)
r0 r
70

Figura 6.3: Difracţia Fresnel

6.1 Clasi…carea fenomenelor de difracţie

Cele mai frecvente fenomene de difracţie se obţin cu ajutorul unui
ecran opac cu apertur¼ a de form¼a arbitrar¼a. Undele secundare care provin
din diversele p¼ arţi ale aperturii dau naştere unei imagini de difracţie care
este prins¼ a pe un ecran de observaţie. Fenomenele de difracţie se pot
clasi…ca astfel în dou¼ a mari clase:
a) Fenomene în care sursa şi ecranul de observaţie se a‡a¼ la distanţ¼ a
…nit¼a faţ¼
a de obstacolul care produce difracţia poart¼ a numele de difracţie
Fresnel. În acest caz nu se poate neglija curbura suprafeţei de und¼ aa
undelor ce ating obstacolul respectiv.
b) Fenomenele în care sursa de lumin¼ a şi ecranul pe care se ob-
serv¼a …gura de difracţie se g¼ asesc la o distanţ¼
a in…nit¼
a faţ¼
a de apertura
care provoac¼ a difracţia, poart¼a numele de difracţie Fraunho¤er. Ea este
difracţia suferit¼
a de undele plane. Pentru a obţine difracţia Fraunhof-
fer se plaseaz¼ a sursa de lumin¼ a în focarul unei lentile convergente şi se
observ¼ a imaginea de difracţie în planul focal al altei lentile convergente.

6.1.1 Difracţie Fresnel. Teoria zonelor Fresnel.

Fie o surs¼
a S care emite o und¼a sferic¼
a. Difracţia undei sferice printr-o
fant¼
a circular¼
a practicat¼
a în ecranul E are loc conform …gurii Fig.6.3
Se împarte suprafaţa frontului de und¼ a prin intersecţia frontului de
 71

und¼
a cu sfere cu centrul în P şi cu razele:

r0
r0 +
2
r0 + 2
2
::::::::
r0 + n
2
Pe suprafaţa frontului de und¼a se formeaz¼a sectoare sferice. Aceste
sectoare reprezint¼a zonele Fresnel. Unda în punctul P este determinat¼ a
de suprapunerea undelor provenite de la …ecare zon¼ a Fresnel. Datorit¼ a
modului cum sunt construite zonele Fresnel, undele provenite de la dou¼ a
zone adiacente sunt defazate cu astfel c¼ a interferenţa datorat¼a acestor
unde este una destructiv¼ a. Mai mult se demonstreaz¼ a c¼
a ariile zonelor
Fresnel sunt egale cu:

r0 R
S= (6.4)
R + r0
unde este lungimea de und¼ a a radiaţiei care sufer¼
a fenomenul de difracţie.
Atunci calculul amplitudinii intensit¼
aţii câmpului electric care ajunge în
punctul P se face astfel:

E = E1 E2 + E3 E4 + ::: (6.5)
unde Ei este amplitudinea determinat¼ a de zona fresnel i. Amplitudinile
Ei sunt cu atât mai mici cu cât i este mai mare.
Regrup¼am termenii:

E1 E1 E3 E3 E5
E= + E2 + + E4 + + ::: (6.6)
2 2 2 2 2

Realiz¼
am o astfel de grupare deoarece:

Ek 1 Ek+1
Ek + '0 (6.7)
2 2
72

Rezultatul sumei 6.6 depinde astfel de num¼

arul de zone Fresnel. Dac¼
a
n este impar atunci:

E1 E1 E3 En 1 En+1 En
E= + E2 + + ::: En + + (6.8)
2 2 2 2 2 2

E1 En
Eimpar = + (6.9)
2 2
şi daca n este par atunci

E1 E1 E3 En 1 En+1 En 1
E= + E2 + + ::: En + + En
2 2 2 2 2 2
(6.10)
Pentru n su…cient de mare

En ' En 1

Atunci
E1 En
Epar = (6.11)
2 2
Astfel
E1 En
E= (6.12)
2 2
unde semnul + corespunde lui n impar şi semnul corespunde lui n par.
Dac¼a num¼
arul de zone Fresnel este foarte mare atunci ! 2 şi
En ! 0:Atunci
E1
E= (6.13)
2
şi
I1
I0 = (6.14)
4
unde I1 este intensitatea determinat¼ a de prima zon¼ a Fresnel şi I0 este
intensitatea total¼
a.
Dac¼a se acoper¼
a toate zonele Fresnel cu excepţia primei zone
 73

Figura 6.4: Difracţia pe o fant¼

a dreptunghiular¼
a

E = E1 (6.15)
şi

I = E12 = 4I0 (6.16)

adic¼
a apare o iluminare de patru ori mai intens¼
a în punctul de observaţie
decât în cazul c¼
a ar acţiona întreaga und¼
a.
Dac¼a num¼arul de zone Fresnel este mic gradul de iluminare în punctul
P este determinat de paritatea lui n. Dac¼ a n este impar în P se obţine
un maxim deoarece E = E21 + E2n iar dac¼ a n este par în P se obţine un
minim deoarece E = E21 E2n :

6.1.2 Difracţie Fraunho¤er

În instrumentele optice se utilizeaz¼
a de cele mai multe ori fascicule de
raze paralele. Trecerea acestor fascicule prin deschideri dreptunghiulare
sau circulare este însoţit¼
a de fenomene de difracţie.

a) Difracţia pe o fant¼
a dreptunghiular¼
a.
În Fig. 6.4 se prezint¼a schema unui dispozitiv de observare a difracţiei
undelor plane. Undele emise de sursa S sunt transformate de lentila L1
într-o und¼a plan¼a şi dau o imagine de difracţie pe un ecran a‡at în planul
focal al lentilei L2:
74

Aplicarea principiului Huygens-Fresnel în acest caz este foarte simpl¼ a.

Admitem c¼ a suprafaţa se confund¼
a cu planul ecranului şi cuprinde
apertura considerat¼ a. În cazul cel mai simplu, adic¼ a al incidenţei normale
a undei pe suprafaţa ecranului, diferenţa de drum optic dintre undele care
provin din diverse porţiuni ale fantei este determinat¼ a de unghiul ' de
difracţie. Aceasta deoarece toate undele difractate sub un unghi ' dat
sunt strânse în acelaşi punct din planul focal.
Calculul intensit¼ aţii sistemului de franje de difracţie se rezum¼ a la cal-
culul interferenţei undelor emise de sursele elementare care sunt coerente.
S¼
a consider¼ am o und¼ a plan¼a care cade pe o fant¼ a de l¼aţime b prac-
ticat¼a în ecranul opac. Diviz¼ am fanta într-un num¼ ar mare de zone cu
l¼
aţimea x …ecare. Fiecare astfel de zon¼ a se comport¼ a ca o surs¼a de ra-
diaţii coerente şi contribuie la câmpul electric total cu E: Putem calcula
câmpul electic total prin însumarea tuturor contribuţiilor zonelor. Inten-
sitatea luminoas¼ a se poate determina usor ştiind c¼ a ea este proporţional¼ a
cu p¼ atratul intensit¼ aţii câmpului electric.
Undele emise sub unghiul de dou¼ a zone adiacente sunt defazate cu:
2
= x sin (6.17)

Pentru însumare vom utiliza metoda fazorial¼

a când =0

E0 = N E (6.18)
unde N este num¼ arul de zone
În cazul c¼a 6= 0 sumarea fazorial¼
a se realizeaz¼
a conform …gurii
!
urm¼atoare unde amplitutinea rezultant¼
a este dat¼
a de segmentul ON :
Diferenţa de faz¼
a total¼
a va …:
2 2 a
=N =N x sin = sin (6.19)

Dac¼
a num¼arul de zone este foarte mare lanţul de fazori se transform¼
a
într-un arc de cerc a c¼
arui raz¼a este egal¼
a cu R. Trebuie remarcat c¼ a
lungimea arcului de cerc reprezint¼a chiar E0 (când = 0).

E0 = R (6.20)
Intensitatea câmpului electric obţinut¼
a datorit¼
a tuturor undelor difrac-
tate sub unghiul este
 75

E = 2R sin (6.21)
2
Rezult¼
a astfel

sin 2
E = E0 (6.22)
2
a
Not¼
am cu u = 2
= sin şi obţinem:

sin u
E = E0 (6.23)
u
Ridicând la p¼
atrat obţinem:

sin2 u
I = I0 (6.24)
u2
unde I este intensitatea determinat¼ a de undele difractate sun un unghi
oarecare iar I0 este intensitatea determinat¼ a de undele difractate sub
un unghi = 0:
Din acest rezultat se observ¼a c¼
a minimele se obţin atunci când u = m
m 6= 0 deoarece când u ! 0 şi ! 0 şi I ! I0 :
Rezult¼a:
a
sin = m (6.25)

sin min =m (6.26)

a
Maximele de ineterferenţ¼
a se obţin când:
76

Figura 6.5: Rezolvarea ecuaţiei tgu = u

dI
=0 (6.27)
du
Rezult¼
a astfel egalitatea

tg u = u (6.28)
Ecuaţia este una transcedental¼
a a c¼
arei rezolvare se poate face si nu-
meric dar si gra…c conform …gurii Fig.6.5
Se observ¼a c¼
a maximele secundare se obţin când u = =2; 3 =2; u =
5 =2; u = 7 =2
În general

u = (2p + 1) =2; p 1 (6.29)

atunci

b sin ' = (2p + 1) (6.30)

a 2

sin ' (2p + 1) (6.31)

2b
 77

Figura 6.6: Distribuţia intensit¼

aţii în cazul difracţiei pe o fant¼
a

a valorile extreme ale funcţiei (sin u=u)2 se micşore-

Trebuie remarcat c¼
az¼
a rapid.
De exemplu dac¼a I0 = 1000 autnci:

I1 47 I2 17
= ; = (6.32)
I0 1000 I0 1000
Astfel majoritatea ‡uxului luminos este concentrat¼
a în intervalul de…nit
de

sin = (6.33)
b
adic¼
a pe maximul de ordinul zero. Doar 5% din ‡uxul incident se
reg¼
aseşte pe maximul de ordinul întâi şi aproximativ 2% pe maximul
de ordinul al doilea.

6.1.3 Rezoluţia unei fante dreptunghiulare şi a unei

aperturi circulare.
Posibilitatea sistemelor optice de a distinge dou¼ a obiecte (puncte)
foarte apropiate este limitat¼ a din cauza naturii ondulatorii a luminii.
Pentru a o înţelege s¼a consider¼
am situaţia a dou¼
a surse de lumin¼
a neco-
erente S1 şi S2 (care pot … de exemplu 2 stele).
Deoarece sursele S1 şi S2 sunt necoerente pe ecran se vor observa
dou¼a puncte luminoase (imagini). Prin urmare vom obţine dou¼ a …guri
78

Figura 6.7: Imaginile sunt rezolvate dac¼ a maximul uneia dintre surse se
situeaz¼
a într-un minim al celeilalte surse

Figura 6.8: Sursele S1 şi S2 su…cient de dep¼

artate determin¼
a imagini diferite
pe ecranul de observaţie.
 79

de difracţie datorate …ec¼

arei surse.
Dac¼a sursele S1 şi S2 sunt su…cient de dep¼
artate cele dou¼
a maxime
principale nu se suprapun iar imaginile sunt distincte (Fig. 6.8). Dac¼a
sursele sunt apropiate cele dou¼ a maxime se suprapun.
Practic imaginile sunt rezolvate dac¼a maximul uneia dintre surse se
situeaz¼
a pe primul minim al cele de-a doua surse (Fig. 6.7). Acest lucru
se petrece atunci când:

sin = (6.34)
a
Relaţia d¼
a cel mai mic unghi pentru care imaginile sunt distincte.
Deoarece în general n a rezult¼ a:

min = (6.35)
a
În relaţia de mai sus min este exprimat în radiani.
Multe sisteme utilizeaz¼a mai degraba fante încrucişate decât fante
dreptunghiulare.
În …gura Fig.6.9 se arata trei situaţii
Analiza care se poate face în cazul aperturilor circulare ne d¼
a unghiul
minim de rezoluţie

min = 1; 22 (6.36)
D
unde D este diametrul fantei.

6.2 Reţeaua de difracţie

O reţea de difracţie (Fig. 6.10) este un dispozitiv extrem de util
pentru analiza surselor luminoase. Ea const¼ a dintr-un num¼ ar foarte mare
de fante rectilinii paralele la distanţe egale una de alta. Se pot construi
reţele de re‡exie prin trasarea unor zgârieturi cu diamantul pe o oglinda
metalica.
În cazul unei reţele de transmisie spaţiile dintre tr¼
as¼
aturi joac¼
a rolul
fantelor. Tehnologi¼ a actual¼ a poate realiza reţele cu 5000 tr¼
as¼aturi /cm,
2
adica cu o constant¼ a cu d = 10
a a reţelei egal¼ 5000
= 2 10 6 m.
80

Figura 6.9: Rezoluţia unei fante

Tratarea elementar¼a a reţelei de difracţie se face considerând c¼

a …ecare
fant¼
a este o surs¼
a secundar¼ a de unde lumina pleac¼ a în toate direcţiile.
Diferenţa de drum dintre dou¼ a raze este:

= d sin ' (6.37)

Condiţia de a obţinere a maximelor este:

= d sin ' = m (6.38)

sin ' = m m = 0; 1; 2::: (6.39)

d
Când m = 0 atunci ' = 0 şi se obţine maximul central.
Pentru studiul distribuţiei de amplitudine vom proceda astfel: Am-
plitudinea unei unde difractate de o singur¼a fant¼
a dup¼
a direcţia este
sin u
E = E0 (6.40)
u
unde
 81

Figura 6.10: Reţeaua de difracţie

u= b sin (6.41)

Pentru undele difractate sub = 0, E = E0 : Dac¼a se iau în consid-

erare toate undele difractate sub unghiul = 0 amplitudinea rezultant¼a
este:

Er0 = N E0 (6.42)
Intensitatea dup¼
a aceast¼
a direcţie este:

Ir0 = N 2 E02 (6.43)

unde E0 este amplitudinea dat¼a de o singur¼a fant¼
a pe direcţia = 0:
În cazul c¼
a 6= 0 se realizeaz¼
a construcţia Fresnel. Diferenţa de faz¼
a
dintre undele emise de dou¼
a fante al¼
aturate este (Fig. 6.11):

2 d sin
'= (6.44)

Pentru a însuma undele provenite de la cele N fante utiliz¼ am con-

strucţia Fresnel
!
Amplitudinea undei rezultante este egal¼
a cu lungimea vectorului ON .
Vom nota cu Er amplitudinea undei rezultante:

N '
Er = 2R sin (6.45)
2
În plus
82

Figura 6.11: Diferenţa de drum dintre dou¼

a raze succesive în cazul unei reţele
de difracţie.

Figura 6.12: Însumarea undelor provenite de la cele N fante.

'
E = 2R sin (6.46)
2
Împ¼
arţind relaţiile de mai sus obţinem:

sin N 2 '
Er = E '
(6.47)
sin 2

sin u sin N 2 '

Er = N E0 (6.48)
u N sin 2'

Not¼
am cu m¼
arimea

' d sin
= = (6.49)
2
 83

Atunci

( ) sin u sin N
ER = N E0 (6.50)
u sin
Intensitatea radiaţiei difractat¼
a dup¼ a aceast¼
a direcţie este:
2
sin u sin2 N
IR ( ) = I0 (6.51)
u N 2 sin2
Când ! 0; u ! 0 şi

sin2 N
!1 (6.52)
N 2 sin2
astfel c¼
a IR (0) = Ir0
2
Factorul sinu u caracterizeaz¼ a variaţia intensit¼aţii luminoase difrac-
sin N 2
tate de …ecare fant¼ a. Factorul sin ţine cont de interferenţa fasci-
culelor determinate de toate fantele. Astfel sinu u moduleaz¼ a amplitudinea.
Asa cum s-a ar¼ atat anterior când d sin ' = m cu m = num¼ ar întreg se
obţine un maxim de difracţie.Astfel

sin
= d =m (6.53)

Remarc¼
a c¼
a limita
2 2
sin N sin N
L = lim = lim (6.54)
!m sin !m sin
Utiliz¼
am regula lui l’Hospital şi obţinem:

N cos
L= lim = N2 (6.55)
!m cos
Atunci
2
2 sin u
(I0 )max = N I0 (6.56)
u
Se observ¼a c¼
a atunci când lumina este difractat¼
a prin N fante, in-
a creşte nu de N ori ci de N 2 ori. Aceste maxime
tensitatea luminoas¼
poart¼a numele de maxime principale.
84

Figura 6.13: Intensitatea în funcţie de unghiul de difracţie în cazul difracţiei

pe o reţea cu patru fante.

Între dou¼a maxime principale apar N 1 minime nule corespunz¼ atoare

valorilor sin N = 0 şi sin 6= 0: Între aceste maxime ar trebui s¼ a existe
N 2 maxime secundare a c¼ aror intensitate luminoas¼
a este neglijabil¼
a în
raport cu cea a maximelor principale. Pentru a pune în evidenţ¼ a mai uşor
condiţiile de formare a acestora vom scrie în ordine cresc¼atoare valorile
N : 0; ; 2 ; ::: (N 1) ; N ; (N + 1) ; :::; (2N 1) ; 2N
Valorile subliniate sunt cele pentru care sin N = 0 şi sin = 0:
Pentru celelalte valori sin 6= 0: Cu cât N devine mai mare maximele sunt
separate de distanţe mai mari. În Fig.6.13este reprezentat¼ a intensitatea
în funcţie de unghiul de difracţie.

6.3 Dispersia unghiular¼

a

d'
D= (6.57)
d
d' reprezint¼
a variaţia unghiului de difracţie pentru care se obţine din
nou un maxim de difracţie de ordin m atunci când lungimea de und¼ a
variaz¼
a cu d :
 85

d sin ' = m (6.58)

d sin (' + d') = m ( + d ) (6.59)

d [sin ' cos d' + cos ' sin d'] = m + md (6.60)

d sin ' + d (cos ') d' = m + m d (6.61)

d' m
D= = (6.62)
d dcos'

6.4 Puterea de rezoluţie spectral¼

a
Una din problemele care se pune în cazul unei reţele de difracţie
este aceea de a determina diferenţa dintre lungimile de und¼
a a dou¼
a
radiaţii monocromatice care s¼
a determine dou¼
a maxime separate. Pentru
o reţea de difracţie:

= (6.63)
Nm
unde este lungimea de und¼
a, N este num¼
arul de fante ale reţelei şi m
este ordinul maxim:
+ 21
= (6.64)
2
De…nim puterea de rezoluţie ca …ind:

R= (6.65)
unde = 1 2: Dac¼
a ţinem cont de relaţia anterioar¼
a

R= = Nm

R=N m (6.66)
Se observ¼
a c¼
a puterea creşte cu ordinul de difracţie.
86

Figura 6.14: Obţinerea unei holograme

6.5 Hologra…a
În …gura Fig.6.17se arat¼ a modul de obţinere a hologramelor.
Lumina care provine de la un laser este împ¼ arţit¼
a în dou¼ a cu ajutorul
unei oglinzi argintate. O parte din fascicul se re‡ect¼ a pe obiectul studiat
şi apoi ajunge pe un o plac¼ a fotogra…c¼ a (sau …lm). Cealalt¼ a jum¼atate a
fasciculului se re‡ect¼ a pe oglinzile O1 şi O2 şi ajunge şi el tot pe …lmul
fotogra…c. Cele dou¼ a fascicule interfer¼ a iar …gura de interferenţ¼ a este
înregistrat¼ a pe …lm. O astfel de …gur¼ a poate … obţinut¼ a dac¼ a diferenţa
de faz¼ a dintre dou¼a unde este constant¼ a la expunerea …lmului. Condiţia
este îndeplinit¼ a dac¼
a drept surs¼ a de lumin¼ a se foloseşte un laser. Holo-
grama înregistreaz¼ a nu numai intensitatea luminii împr¼ aştiate de obiect
ca în cazul fotogra…ilor obişnuite dar şi diferenţa de faz¼ a între fasciculul
împr¼ aştiat de obiect şi fasciculul de referinţ¼
a.
Într-o fotogra…e normal¼ a este utilizat¼
a o lentil¼
a pentru a realiza imag-
inea astfel c¼a …ec¼
arui punct obiect îi corespunde un singur punct imagine.
În cazul hologra…ei nu este utilizat¼ a nici o lentil¼a între obiect şi …lmul
fotogra…c. Astfel lumina provenit¼ a de la un punct al obiectului ajunge în
toate punctele …lmului. Ca urmare …ecare regiune din …lmul hologra…c
 87

conţine informaţii despre toate punctele iluminate ale obiectului. Acest

fapt face ca o mic¼ a secţiune a hologramei s¼ a conţin¼
a imaginea complet¼ a
a obiectului.
O hologram¼ a este v¼azut¼a când asupra acesteia este trimis¼ a o lumin¼ a
coerent¼ a.
Figura de interferenţ¼ a de pe …lmul hologra…c acţioneaz¼ a ca o reţea de
difracţie. Pentru m = 1 se formeaz¼ a o imagine real¼a în timp pentru m =
1 se obţine imaginea virtual¼ a care este imaginea ce poate … observat¼ a.
88
Capitolul 7

Fundamentele mecanicii
cuantice

7.1 Radiaţia termic¼

a
Experienţa arat¼ a c¼
a orice corp înc¼
alzit emite radiaţii termice (simţite
sub form¼ a de c¼aldur¼a). Aceast¼ a emisie apare la orice temperatur¼ a mai
mare de 0 K, ea …ind continu¼ a pe toate lungimile de und¼ a. Procesele care
determin¼ a o astfel de emisie sunt procese de neechilibru. Dac¼ a emisia are
loc în condiţii de echilibru adic¼a energia emis¼ a de corp în acelaşi interval
de timp temperatura se menţine constant¼ a, radiaţia termic¼a poart¼a nu-
mele de radiaţie termic¼ a de echilibru. La temperaturi joase (sub 500
C) cea mai mare parte a radiaţiei este concentrat¼ a pe lungimile de
und¼a infraroşii (radiaţii care dau senzaţia de c¼ aldur¼ a), iar la tempera-
turi mai mari (peste 500 C) o parte tot mai mare a energiei este emis¼ a
în domeniul lungimilor de und¼ a din domeniul vizibil (corpurile devin in-
candescente). Radiaţia termic¼ a emis¼a de Soare a c¼ arui suprafaţ¼
a are o
temperatur¼ a de aproximativ 6000 K, acoper¼ a toate domeniile lungimilor
de und¼ a.

7.1.1 M¼
arimi fundamentale
1. Fluxul energetic se de…neşte ca energia radiat¼
a de un corp în
unitatea de timp.

89
90

dE
= (7.1)
dt
2. Puterea de emisie R(T ) este raportul dintre ‡uxul energetic
emis de unitatea de suprafaţ¼
a adic¼
a:

d
R(T ) = (7.2)
dS
3. Puterea spectral¼ a de emisie este r (T );şi reprezint¼
a partea din
puterea de emisie determinat¼ a de radiaţia cu lungimea de und¼ a cuprins¼
a
în intervalul ( ; + d ) şi d : Atunci

dR (T )
r (T ) = (7.3)
d
astfel c¼
a puterea de emisie este:
Z 1
R(T ) = r (T )d (7.4)
0

4. Densitatea volumic¼ a a câmpului electromagnetic w se de…neşte

ca raportul dintre energia W a câmpului electromagnetic a‡at¼a în volu-
mul dV şi acel volum la temperatura T .

dW
w= (7.5)
dV
5. Densitatea spectral¼ a de energie este raportul dintre partea
din densitatea volumic¼a de energie determinat¼
a de radiaţiile cu lungimea
de und¼a cuprins¼
a în intervalul ( ; + d ) dw şi d :

dW (T )
= (7.6)
d
În cazul unei incinte ai c¼
arei pereţi sunt menţinuţi la temperatura T
între r (T ) şi (T ) exist¼
a relaţia

4r (T )
(T ) = (7.7)
c
unde c este viteza luminii. Aceeaşi relaţie se obţine între puterea de
emisie şi densitatea de energie. Astfel:
 91

Z 1 Z 1
4
(T )d = r (T )d (7.8)
0 c 0

4
W (T ) = R(T ) (7.9)
c
6. Coe…cientul de absorbţie a (T ) este de…nit ca fracţia din en-
ergia incident¼
a pe suprafaţa unui corp care este absorbit¼
a

Ea ( ; T )
a( ;T) = (7.10)
E( ; T )

7.2 Corp negru

Corpul negru este de…nit ca …ind corpul care absoarbe toat¼
a energia
care cade pe suprafaţa sa. Pentru un astfel de corp:

a (T ) = 1 (7.11)
În natur¼a nu exist¼
a corpuri perfect negre. C¼ arbunele şi platina au un
coe…cient de absorbţie apropiat de unitate, într-un domeniu limitat de
frecvenţe, dar în regiunea infraroşie acest coe…cient este mult mai mic
decât unitatea.
Un dispozitiv ale c¼arui propriet¼aţi sunt apropiate de cele ale corpului
negru este o cavitate menţinut¼ a la o temperatur¼ a constant¼ a în care este
practicat un mic ori…ciu. Acest ori…ciu se comport¼ a ca un corp negru.
Justi…carea este c¼ a orice radiaţie incident¼ a din afara ori…ciul va trece
prin el şi va suferi în interiorul cavit¼ aţii re‡exii multiple în interiorul
acesteia. La …ecare re‡exie o parte din energia radiat¼ a va … absorbit¼ a
astfel încât aproape toat¼ a energia este absorbit¼ a. Dispozitivul are un
coe…cient de absorbţie egal cu unitatea. Radiaţia termic¼ a absorbit¼a sau
emis¼a de corpul negru poart¼ a numele de radiaţie a corpului negru.

7.3 Legile clasivce ale radiaţiei termice

7.3.1 Legea lui Kircho¤
Raportul dintre puterea spectral¼ a de emisie r (T ) şi coe…cientul de
absorbţie este acelaşi pentru toate corpurile a‡ate la aceeaşi temperatur¼
a
92

Figura 7.1: Dispozitiv experimental pentru calcularea puterii spectrale de

emisie

şi este egal cu puterea spectral¼

a de emisie a corpului negru f (T ) care
este o funcţie doar de temperatur¼a şi lungimea de und¼
a :

r (T )
f = (7.12)
a (T )
Pentru corpul negru a (T ) = 1 şi r (T ) = f (T ) care este o funcţie
universal¼
a.

Legea Ştefan Boltzman

Puterea de emisie este proporţional¼
a cu puterea a 4-a a temperaturii
absolute

R(T ) = T 4 (7.13)
Coe…cientul de proporţionalitate poart¼
a numele de constanta Ştefan-
Boltzmann şi are valoarea

= 5; 67 10 8
Wm 2 K 4
(7.14)

7.3.2 Legea lui Wien

Densitatea spectral¼
a de energie este legat¼
a de puterea spectral¼
a de
emisie prin relaţia:

(T ) = 4r (T )=c (7.15)
Aceasta înseamn¼ a c¼
a (T ) şi r (T ) reprezentate în funcţie de au
aceeaşi form¼
a. Pentru corpul negru obţinerea lui r (T ) se poate face cu
dispozitivul din Fig. 7.1 urmatoare:
 93

Figura 7.2: Legea lui Wien

Prisma are rolul de a descompune în radiaţiile componente undele

electromagnetice provenite de la corpul negru. Prin deplasarea colima-
torului pe detector vor c¼
adea toate componentele radiaţiei emise de corpul
negru, astfel c¼
a se poate înregistra …ecare regiune a spectrului. Rezul-
tatele sunt prezentate înFig.7.2.
Wien a demonstrat f¼ acând uz de considerente termodinamice şi de
teoria electromagnetic¼ a a luminii c¼
a densitatea spectral¼
a de energie are
forma:

3
(T ) = F( ;T) (7.16)
sau
c4
(T ) = 5F( ;T) (7.17)

unde F ( ; T ) sau F ( ; T ) sunt funcţii a c¼

aror form¼
a nu poate … g¼
asit¼
a
pe baz¼
a de considerente termodinamice.
Leg¼atura dintre cele dou¼ a forme se poate demonstra pornind de la
expresia densit¼aţii de energie pentru un interval de frecvenţe d core-
spunz¼
ator intervalului de lungime de und¼ ad

(T )d = (T )d (7.18)
Semnul minus apare deoarece atunci când d > 0; d > 0; adic¼ a
atunci când frecvenţa de und¼
a creşte, lungimea de und¼
a scade.
Astfel
94

d
(T )d = (T ) (7.19)
d
cum

c d c
= ; = 2 (7.20)
d
Astfel:

c c4
(T ) = (T ) 2 = 5F( ;T) (7.21)

O consecinţ¼
a a acestei relaţii este legea deplas¼ arii a lui Wien: lungimea
de und¼ a corespunz¼ atoare maximului densit¼ aţii spectrale de energie este
invers proporţional¼a cu temperatrua absolut¼ a.
Pentru a demonstra aceasta lege se pune condiţia de maxim d d (T ) =
0: Întroducem o nou¼ a variabil¼a = T se obţine:

(T ) 5c4 c4 dF ( ) d
= 6 F( ) + 5 =0 (7.22)
d d d
Rezult¼
a:

dF ( )
5F ( ) =0 (7.23)
d
Exist¼a o anumit¼a valoare a lui ; care satisface ecuaţia de mai sus şi
face ca (T ) s¼ a …e maxim¼a. Not¼ am aceast¼a valoare a lui cu b: Deoarece
funcţia F ( ) nu este cunoscut¼a valoarea constantei b a fost determinat¼ a
pe cale experimental¼ a. S-a obţinut b = 0; 289 10 2 mK: Atunci:

mT =b (7.24)

unde m este lungimea de und¼ a la care densitatea spectral¼

a îşi atinge
maximul. Relaţia arat¼a c¼
a are loc deplasarea maximului densit¼ aţii c¼
atre
lungimi de und¼a mai mici când temperatura creşte. Aceasta explic¼ a de ce
un corp cap¼at¼
a culori din ce în ce mai deschise pe mpsur¼a ce este înc¼ alzit
mai puternic.
 95

Figura 7.3: Densitatea spectral¼

a de energie. Comparaţie între curba experi-
mental¼
a şi curba Rayleigh Jeans

7.3.3 Legea lui Rayleigh

Legea a fost dedus¼ a din consideraţii clasice. Rayleigh a pornit de
la ideea c¼ a în interiorul unei incinte ai c¼arei pereţi sunt menţinuţi la
temperatur¼ a constant¼
a câmpul electromagnetic poate … descompus într-
o mulţime de unde staţionare. O und¼ a staţionar¼
a poart¼a numele de mod
de vibraţie. În cadrul …zicii clasice se domonstreaz¼ a c¼a …ec¼
arui mod de
vibraţie îi corespunde o energie medie < " > kb T şi ea se compune din
energiile medii ale câmpului electric şi magnetic …ecare egal¼ a cu kB T =2:
Astfel calculul energiei câmpului electromagnetic pentru un domeniu
de frecvenţe ; + d se reduce la determinarea num¼ arului modurilor de
vibraţie dN din acelt interval de frecvenţe. Exprimând aceast¼ a energie

kB T dN = V (T )d (7.25)

se poate determina
kB T dN
(T ) = : (7.26)
V d
Rezult¼
a:
2 2
8 3 8 3
(T ) = kB T = = F (7.27)
c3 c3 T
Totuşi formula nu este corect¼
a deoarece deoarece nu corespunde cu
rezultatele experimentale decât în domeniul temperaturilor înalte (Fig.
7.3).
96

Deoarece formula duce la o concluzie care este în contradicţie ‡a-

grant¼
a cu experienţa, situaţia a fost numit¼
a catastrofa ultraviolet¼
a.
Trebuie remarcat c¼ a în 1896 Wien a propus o formul¼ a care este în
concordanţ¼
a cu datele experimentale pentru frecvenţe mari.

3 C2
(T ) = a exp (7.28)
T

7.4 Teoria lui Planck

Planck a considerat c¼
a formula Rayleigh Jeans este parţial corect¼
a.
Astfel:
2
8
(T ) = <"> (7.29)
c3
Diferenţa faţ¼
a de raţionamentul clasic a fost dat¼ a de modul în care
Planck a calculat energia medie < " >. Pentru aceasta Planck a pornit
de la ideea c¼ a emisia şi absorbţia undelor electromagnetice de frecvenţa
nu se mai face în mod continuu ci în aşa fel încât energia undelor emise
şi absorbite este un multiplu întreg al unei cantit¼ aţi de energie a c¼
arei
m¼ arime este proporţional¼ a cu frecvenţa radiaţiei.

"=h (7.30)
unde h = 6; 623 10 34 Js este o constant¼ a universal¼
a, numit¼
a constanta
lui Planck.
Pentru calculul energiei medii a unui mod de vibraţie vom considera
c¼
a probabilitatea ca energia acestuia s¼ a …e nh este proporţional¼ a cu
nh
exp kB T
conform legii de distribuţie Boltzmann. Astfel energia medie
a unui mod de oscilaţie este:

P
1
nh exp ( nh )
n=0
< " >= P1 (7.31)
exp ( nh )
n=0

1
unde = kB T
: Din ecuaţia 7.31 se observ¼
a c¼
a putem scrie:
 97

" #
d X
1
< " >= ln exp ( nh ) (7.32)
d n=0

d 1 h exp( h )
< " >= ln = (7.33)
d 1 exp ( h ) 1 exp ( h )
adic¼
a
h
< " >= (7.34)
exp [h =kB T ] 1
Atunci 7.29 devine
2
8 h
(T ) = (7.35)
c3 exp [h =kB T ] 1
R 1 Relaţia este în concordanţ¼
a cu legea lui Wien iar rezultatul integralei
0
( ; T )d este …nit.
Legile radiaţiei corpului negru furnizeaz¼a metode de m¼ asurare a tem-
peraturii corpurilor incandescente. Ansamblul de metode de m¼ asur¼aa
temperaturilor bazat pe dependenţa dintre temperatur¼ a şi puterea spec-
tral¼
a de emisie poart¼ a numele de pirometrie optic¼ a. Metodele sunt în
principal utilizate pentru corpurile ale c¼ aror temperaturi sunt mai mari
de 2000 K. Astfel pe baza legii lui Wien a fost determinat¼ a temperatura
la suprafaţa Soarelui. Dup¼ a efectuarea cercet¼arilor asupra absorbţiei lu-
minii în aer se ajunge la concluzia c¼a puterea spectral¼a de emisie are max-
imul la lungimea de und¼ a m = 4700 Å: Acest maxim corespunde unei
temperaturi de 6150 C, astfel c¼ a aceasta este temperatura la suprafaţa
Soarelui. Trebuie remarcat în plus c¼ a dup¼
a parcurgerea atmosferei spec-
trul solar permite un maxim la lungimea = 5500 Å lungimea de und¼ a
la care sensibilitatea spectral¼a a ochiului este maxim¼ a.

7.5 Efectul fotoelectric

Prin efect fotoelectric se înţelege emisia de electroni din substanţ¼
a
sub acţiunea luminii. Efectul a fost descoperit de Hertz în 1887 şi a
fost studiat de Lenard în jurul anului 1900 cu ajutorul unui dispozitiv
reprezentat în …gura Fig.7.4
98

Figura 7.4: Instalaţie pentru studiul efectului fotoelectric

Tubul de sticl¼a (1) este vidat şi este prev¼ azut cu o fereastr¼a de cuarţ
(2) pentru ca radiaţiile ultraviolete s¼ a poat¼ a ajunge pe catod (3). Sub
acţiunea luminii catodul emite electroni care determin¼ a un curent între
catod şi anod. Lenard a studiat curentul I în funcţie de diferenţa de
potenţial V , de lungimea de und¼ a şi intensitatea luminii.
Rezultatele obţinute pentru o anumit¼ a frecvenţ¼
a a radiaţiei şi diverse
‡uxuri sunt prezentate în Fig.7.5
În urma experimentului au fost formulate legile efectului fotoelectric:
1) Pentru diferenţe de potenţial mari intensitatea curentului ajunge
la o valoare maxim¼ a numit¼ a intensitatea de saturaţie. (Intensitatea de
saturaţie este proporţional¼a cu ‡uxul care cade pe catod).
2) Dac¼a diferenţa de tensiune este f¼ acut¼a negativ¼a, la o anumit¼ a val-
oare U = Uf (tensiune de frânare) curentul ajunge la valoarea zero.
Tensiunea de frânare este su…cient¼ a pentru a nu mai permite electronilor
emişi cu viteza maxim¼ a vm s¼
a nu mai ajung¼ a la anod.

mv 2
= eUf (7.36)
2
3) Tensiunea de frânare depinde doar de lungimea de und¼ a a frecvenţei
radiaţiei.
4) Exist¼
a o anumit¼a frecvenţ¼
a p numit¼ a frecvenţ¼
a de prag sub care
efectul nu mai apare. Valoarea frecvenţei de prag depinde doar de metalul
 99

Figura 7.5: Dependeţa I(U ) pentru diferite ‡uxuri de radiaţii cu aceeaşi

frecvenţ¼
a

Figura 7.6: Dependenţa liniar¼

a a tensiunii de frânare în funcţie de frecvenţ¼
a.

pe care cade lumina. Dac¼ a se determin¼a valoarea tensiunii de frânare

funcţie de frecvenţ¼
a rezult¼
a o dependenţ¼
a liniar¼
a pentru > p Fig. 7.6.
5) Efectul fotoelectric este instantaneu.

7.5.1 Interpretarea clasic¼

a a efectului.
Electronii în metale se miş¼a cvasiliber şi nu p¼
ar¼
asesc metalul la tem-
peratura camerei. Dar o bucat¼ a de metal înc¼ alzit¼
a la o temperatur¼a
su…cent de înalt¼a emite electroni într-un proces numit emisie termo-
a, datorit¼
electric¼ a câştigului de energie. Este nevoie de o energie minim¼a
100

pentru scoaterea electronului din metal. Energia minim¼ a necesar¼

a pentru
scoaterea unui electron din metal poart¼a numele de lucru de extracţie W .
Valoarea lucrului de extracţie difer¼
a de la metal la metal dup¼a cum se
observ¼
a şi în tabelul de mai jos.

Metal W (eV )
Potasiu 2,30
Sodiu 2,75
Aluminiu 4,28
Tungsten 4,55
Cupru 4,65
Fier 4,70
Aur 5,10

Atunci când metalul este înc¼ alzit energia termic¼ a a electronilor creşte.
La o temperatur¼ a su…cient de mare, energia cinetic¼ a a unei mici p¼ arţi a
electronilor dep¼ aşeşte lucrul de extracţie. Practic emisia termoelectric¼ a
cere temperaturi T > 1500 K şi exist¼ a numai câteva elemente precum
tungstenul pentru care emisia termoelectric¼ a devine semni…cativ¼ a înainte
de topire. Înc¼ alzirea metalului creşte temperatura nu numai a electron-
ilor, ci şi a reţelei cristaline. Astfel este posibil s¼ a creasc¼a temperatura
electronilor cu ajutorul luminii. S-a considerat c¼ a undele electromagnet-
ice înc¼alzesc doar gazul electronic crescând temeperatura mult mai mult
decât a reţelei. Totuşi aceast¼ a interpretare nu explic¼ a în totalitate efectul
fotoelectric. Astfel nu este explicat¼ a frecvenţa de prag. În plus electronii
nu ar putea … emişi instantaneu deoarece ar … necesar un timp pentru
înc¼alzirea gazului electronic.

7.6 Teoria lui Einstein

Einstein a pornit de la ideea lui Planck care spune c¼a variaţia energiei
unui mod de vibraţie poate … realizat¼ a doar în cantit¼aţi constante h :
Einstein a sugerat c¼a energia electromagnetic¼ a este cuanti…cat¼ a. Astfel
Einstein a postulat c¼
a lumina este format¼ a din fotoni (cuante de lumin¼ a)
a c¼
aror energie este proporţional¼
a cu frecvenţ¼
a:

E=h (7.37)
 101

Substanţa poate emite un foton, doi fotoni sau trei fotoni dar nicio-
dat¼a nu poate emite un foton şi jum¼ atate. Când un foton este absorbit
de un metal, electronii îşi cedeaz¼a întreaga energie unui electron.
Astfel c¼a efectul fotoelectric este explicat prin absorbţia unui foton
de c¼atre un electron liber din metal. O parte din energia fotonului este
folosit¼
a la scoaterea acestuia din metal; aşa cum am discutat ea poart¼ a
numele de lucru de extracţie. Restul de energie o g¼asim sub forma energiei
potenţiale a electronului:

mv 2
h =W+ (7.38)
2
Rezult¼a c¼
a pentru a obţine electroni liberi frecvenţa trebuie s¼
a în-
deplineasc¼
a condiţia:

W
(7.39)
h
M¼ arimea p = Wh este numit¼ a frecvenţa de prag.
Curentul de saturaţie este determinat de electronii care p¼ ar¼
asesc cato-
dul în unitatea de timp. Num¼ arul de electroni emişi este proporţional cu
num¼ arul de fotoni care lovesc catodul, adic¼ a este proporţional cu ‡uxul
luminos. Astfel şi curentul de saturaţie este proporţional cu ‡uxul lumi-
nos. Ţinând cont de ecuaţiile 7.36 şi 7.38. rezult¼
a:

h = W + eUf (7.40)
De aici

h W
Uf = (7.41)
e E
Se obţine astfel dependenţa liniar¼a a tensiunii de frânare de frecvenţ¼
a
(adic¼
a dependenţa liniar¼ a a energiei cinetice maxime a electronilor de
frecvenţa radiaţiei). Panta dreptei este h=e este aceiaşi pentru orice
metal. Primele m¼ asur¼
atori precise au fost realizate de Millikan.
Einstein a câştigat premiul Nobel în anul 1921 pentru explicarea efec-
tului fotoelectric. Totuşi fotonii sunt departe de a se comporta precum
particulele clasice. O particul¼a clasic¼
a care ajunge pe un dispozitiv Young
trece prin fante. Pe ecran s-ar obţine doar dou¼ a benzi nu şi o …gur¼ a de
interferenţ¼
a. Fotonii par a … astfel unde şi particule în acelaşi timp.
102

Figura 7.7: Un pachet de unde are propriet¼

aţi asem¼
an¼
atoare unei particule

Fotonii sunt consideraţi uneori ca …ind pachete de und¼ a. Unda elec-

tromagnetic¼a din Fig. 7.7 este considerat¼
a de o frecvenţ¼
a şi lungime de
und¼
a destul de bine localizat¼a.

7.7 Efect Compton

Efectul Compton a fost descoperit de Compton care a studiat îm-
pr¼aştierea radiaţiei X pe para…n¼ a. Radiaţiile X au fost descoperite
de R½oentgen în anul 1895. Barkla în anul 1909 a interpretat rezul-
tatele cu ajutorul teoriei electronilor. Unda incident¼ a acţioneaz¼a asupra
electronilor întâlniţi şi îi oblig¼a s¼
a oscileze cu o frecvenţ¼ a egal¼a cu a
sa. Drept rezultat electronii trebuie s¼ a emit¼ a unde electromagnetice cu
aceeaşi frecvenţ¼ a. Radiaţia este împr¼ aştiat¼
a f¼
ar¼
a schimbarea frecvenţei
(împr¼ aştiere Thomson). Rezultatele obţinute au fost în bun¼ a concor-
danţ¼a cu teoria, cu excepţia unor rezultate anormale obţinute pentru
radiaţiile X dure (corespunz¼ atoare lungimilor de und¼ a foarte mici). El
nu a putut m¼ asura lungimea de und¼ a a radiaţiilor împr¼aştiate. Acest
lucru a fost posibil dup¼ a anul 1912 când Max von Laue şi W. Bragg au
ar¼
atat c¼ a lungimle de und¼ a ale radiaţiilor X pot … m¼ asurate prin difracţie
pe cristale.
S-a constatat c¼ a lungimea de und¼ a a radiaţiei împr¼aştiate este mai
mare decât radiaţia incident¼ a cu
 103

Figura 7.8: Dispozitivul experimental pentru punerea în evidenţ¼ a a experimen-

tului Compton: 1-surs¼ a de raze X, 2-colimator, 3-bloc de para…n¼
a, 4-colimator,
5- cristal, 6-detector.

2
= 2 sin (7.42)
2
unde este unghiul sub care se m¼ asoar¼a radiaţia împr¼ aştiat¼
a faţ¼
a de
direcţia radiaţiei incidente iar = 2; 42 10 12 m poart¼ a numele de
lungime de und¼ a Compton.
Explicaţia se bazeaz¼ a pe ipoteza fotonilor.În Fig. 7.9 este prezentat
procesul de împr¼ aştiere
Compton a presupus c¼ a fotonii sunt împr¼ aştiaţi pe electronii slab
legaţi de atomii ţintei. Deoarece energia de leg¼ atur¼a a acestor electroni
este mult mai mic¼ a decât energia fotonilor corespunz¼ atoare radiaţiei X,
împr¼ aştierea poate … considerat¼ a ca …inde f¼
acut¼a pe electroni liberi.
Aplic¼ am legile de conservare a energiei şi impulsurlui şi se obţine:

h 0 + m0 c2 = h + mc2 (7.43)

h 0 h
mv cos ' = cos (7.44)
c c

h
mv sin ' = sin (7.45)
c
104

Figura 7.9: Împr¼

aştirea fotonului pe electronii liberi

De aici se obţine:

2h
= 0 = 2
sin2 (7.46)
m0 c 2
Comparând relaţiile 7.46 şi 7.42 rezult¼ a = mh0 c : Formula arat¼
a c¼ a c¼ a
lungimea de und¼ a Compton nu depinde de lungimea de und¼ a a radiaţiei
incidente. Deoarece = 0; 0242 Å; deplasarea Compton nu se observ¼ a
în vizibil unde lungimile de und¼ a sunt de ordinul 103 Å:

7.8 Ipoteza de Broglie

Acast¼a ipotez¼a a fost formulat¼ a de Laus de Broglie în anul 1924 cu
ocazia prezent¼ arii la Paris a tezei sale de doctorat "Cercet¼ ari asupra
cuantelor".
El a a…rmat c¼ a aşa cum undele pot avea o comportare corpuscular¼ a
şi particulele pot avea propriet¼aţi ondulatorii.
În reprezentarea corpuscular¼ a se atribuie unei particule o energie E
şi un impuls p. În reprezentarea ondulatorie se lucreaz¼ a cu frecvenţa şi
cu lungimea de und¼ a : Dac¼a cele dou¼a reprezent¼
ari sunt aspecte diferite
ale aceluiaşi obiect atunci leg¼
atura dintre m¼ arimile care îl caracterizeaz¼
a
sunt aceleaşi ca pentru un foton:

E=h
 105

h h
p= = (7.47)
c
De Broglie a propus ca unei particule s¼
a i se asocieze o und¼
a plan¼a
cu frecvenţa şi lungimea de und¼
a :

E h
= ; = (7.48)
h p
Astfel se poate asocia unei particule o und¼a plan¼
a numit¼
a und¼a de
Broglie:
h i
~
'(~r; t) = C exp i !t k~r (7.49)

Deoarece

h
E=h = 2 = ~! (7.50)
2
rezult¼
a

E
!= (7.51)
~
Cum

h2 2 p p
= = = (7.52)
p h ~
Atunci

E p~~r
(~r; t) = C exp i t (7.53)
~ ~
O particularitate a undelor de Broglie este aceea c¼
a prezint¼
a dispersie
în vid, adic¼
a viteze de faz¼
a este dependent¼ a de lungimea de und¼ a sau
de vectorul de und¼a. Pentru a demonstra aceasta se exprim¼ a energia în
dou¼a moduri

p2 ~k
E= = (7.54)
2m0 2m0

E = ~! (7.55)
106

Atunci

~ 2
!= k (7.56)
2m0
Viteza de faz¼
a este:

! ~k
vf = = (7.57)
k 2m0
Pentru a stabili o relaţie între mişcarea particulei şi evoluţia în timp
a undei, de Broglie a considerat c¼ a particulei trebuie s¼ a i se asocieze o
und¼a cuasimonocromatic¼ a sau un grup de unde. Viteza de grup care
caracterizeaz¼
a propagarea energiei:

d! d hk 2 hk p
vg = = = = =v (7.58)
dk dk 2m m0 m0
coincide cu viteza particulei.
Odat¼a stabilite caracteristicile acestei unde s-a pus problema punerii
ei în evidenţ¼
a. Pentru obţinerea unor fenomene de difracţie este necesar
ca dimensiunile obiectelor s¼ a …e de oridinul de m¼ arime al lungimii de
und¼ a. Dac¼a lungimea de und¼ a este mult mai mare decât dimensiunile
obstacolelor, efectele sunt neglijabile. De exemplu pentru o particul¼a cu
m = 10 6 kg şi v = 1 m/s:

18
= 6; 6 10 m (7.59)
Deoarece = hp pentru a … pus¼ a în evidenţ¼
a comportarea ondulatorie
a microparticulelor este necesar ca acestea s¼ a aib¼a mas¼a cât mai mic¼ a.
Astfel de particule sunt electroni. Pentru c¼ a ei trebuie s¼a capete o an-
umit¼
a vitez¼
a este necesar¼a accelerarea lor la o diferenţ¼
a de potenţial U .
Viteza pe care o cap¼at¼
a acestea este:
r
2eU
v= (7.60)
m0
Lungimea de und¼
a asociat¼
a electronului depinde de tensiunea de ac-
celerare astfel:

h h h 12; 3
= = =p = p Å (7.61)
p mv 2m0 U U
 107

Figura 7.10: Dispozitivul experimental Davison-Germer

În tabelul urm¼ator sunt prezentate lungimile de und¼

a obţinute pentru
patru tensiuni de accelerare diferite

Tabelul
Lunimea de und¼
a pentru electron pentru diferite tensiuni de accelerare
U
1V 12,3 Å
10V 3,9 Å
100V 1,23 Å
1000V 0,39 Å

7.9 Experimentul Davison şi Germer

În experienţa lui Davison-Germer a fost studiat¼ a re‡exia electronilor
pe un monocristal. Instalaţia experimental¼ a este prezentat¼a în …gura
Fig.7.10
Electronii proveniţi dintr-un …lament înc¼ alzit au fost acceleraţi la o
diferenţ¼
a de potenţial egal¼
a cu U , astfel c¼
a la p¼ar¼
asirea tunului electronic
vor avea energia eU .
În cazul experimentului Davison şi Germer s-au trimis electronii sub
incidenţ¼
a normal¼a şi a fost m¼asurat num¼ arul de electroni împr¼ aştiaţi la
un unghi faţ¼ a de direcţia de incidenţ¼ a. Rezultatele obţinute pentru
electronii cu E = 54 eV arat¼ a c¼
a num¼ arul de particule împr¼ aştiate scade
pân¼a la 35 apoi creşte la unghiul de 50 :
108

Figura 7.11: Împr¼

aştierea electronilor pe cristale

Pentru a explica rezultatele obţinute s-a considerat c¼

a electronii sufer¼
a
o difracţie pe reţeaua de plane cristaline a monocristalului Fig. 7.11.
Apariţia unor maxime în fasciculul de electroni este condiţionat¼ a de în-
deplinirea condiţiei Bragg

2d sin = n ; n = 1; 2; 3:::: (7.62)

Pentru a pune în evidenţ¼ a fenomenul de interferenţ¼ a se poate proceda
în dou¼a moduri
a) Se îndreapt¼ a asupra cristalului electroni cu o anumit¼ a energie, adic¼
a
electroni a c¼ aror unde asociate au lungimea de und¼ a constant¼ a = ct:
Apoi se roteşte cristalul şi se constat¼a c¼a re‡exia are loc numai pentru
anumite unghiuri 1 ; 2 , 3 :::
b) În cea de-a doua metod¼ a se menţine neschimbat¼ a direcţia de inci-
denţ¼
a şi se variaz¼
a lungimea de und¼ a prin variaţia tensiunii de accelerare
a electronilor. Lungimile de und¼ a pentru maximele de re‡exie sunt:

1
n = 2d sin (7.63)
n
unde n = 1; 2
Dar
h
= (7.64)
(2me U )1=2
Atunci
 109

Figura 7.12: Dependenţa curentului în funcţie de potenţialul de accelerare

h 1
1=2
= 2d sin (7.65)
(2me U ) r
şi

nh ct
U 1=2 = =n (7.66)
(2m0 )1=2 d sin sin
Se variaz¼a potenţialul de accelerare şi se m¼
asoar¼
a intensitatea curen-
tului în detector. Se traseaz¼a intensitatea curentul în funcţie de U 1=2 (Fig.
??: Intensitatea curentului m¼ asurat de detector variaz¼ a cu r¼ad¼acina p¼ a-
1=2
trat¼
a U , distanţa dintre dou¼ a maxime succesive …ind egal¼ a cu ct= sin :

7.10 Spectre Atomice

Prin spectru se înţelege ansamblul lungimilor de und¼ a i (sau al
frecvenţelor i ) ale radiaţiilor electromagnetice monocromatice emise sau
absorbite de un corp. Spectrele pot …:
a) spectre de linie atunci când spectrul conţine doar radiaţii cu
lungimi de und¼ a bine determinate
b) spectre continue când radiaţia electromagnetic¼ a absorbit¼
a sau
emis¼a conţine toate lungimile de und¼ a dintr-un interval dat.
c) spectre de benzi sunt spectrele în care liniile spectrale sunt foarte
numeroase şi foarte apropiate unele de altele
110

Primul care a descompus lumina alb¼ a cu ajutorul unei prisme a fost

Isaac Newton. În anul 1952 Melvill a ar¼ atat c¼
a lumina unui gaz incan-
descent este descompus¼ a într-un num¼ar discret de lungimi de und¼ a. S-a
descoperit c¼
a exist¼
a şi linii de absorbţie. Pentru o anumit¼ a substanţ¼a
lungimile de und¼a emise coincid cu lungimea de und¼ a de absorbţie.
În 1855 Balmer a ar¼ atat c¼a lungimile de und¼a emise în vizibil de c¼
atre
atomul de hidrogen pot … calculate cu formulele:

1 1 1
= RH (7.67)
22 m2
m = 3; 4; 5:::; RH = 1; 097 107 m 1 este constanta Rydberg.
Ansamblul liniilor spectrale care se calculeaz¼ a cu o astfel de formul¼a
formeaz¼a o serie spectral¼ a. Seria spectral¼a descoperit¼a de Balmer îi
poart¼
a numele. În afar¼ a de aceast¼
a serie spectral¼
a s-a g¼
asit c¼
a lungimile
de und¼a emise de hidrogen se calculeaz¼ a cu formula:

1 1 1
= RH (7.68)
n2 m2
unde m > n.
Când n = 1 se obţine seria Lyman care const¼ a din radiaţii electro-
magnetice din ultraviolet.
Când n = 3 se obţine seria Pashen, când n = 4 se obţine seria Brack-
ett şi când n = 5 se obţine seria Pfund. Lungimile de und¼ a ale acestor
linii se a‡a¼ în regiunea infraroşie a spectrului.
Dac¼ a se introduc notaţiile:

RH RH
Tm = 2
şi Tn = 2 (7.69)
n n
atunci

1
= Tn Tm (7.70)

O astfel de formul¼a se poate g¼ asi pentru alte elemente. Relaţia 7.70

este expresia cantitativ¼a a principiului Ritz.
S-a constatat c¼a nu toate liniile spectrale care se obţin prin aplicarea
principiului Ritz se obţin experimental. Pentru explicarea neapariţiei
unor linii spectrale au fost introduse aşa numitele reguli de selecţie.
 111

7.11 Modelul atomic Bohr şi cuanti…carea

Un mare num¼ ar de fapte experimentale au ar¼ atat c¼a materia este
alc¼ atuit¼a din sarcini pozitive sau negative. Repartiţia acestora în cadrul
atomilor a constituit obiectul a numeroase modele. Primul model propus
a fost cel al lui Thomson din 1897 care consider¼ a atomul de form¼ a sferic¼ a,
sarcina pozitiv¼ a …ind distribuit¼a omogen iar în interiorul acestei a‡ându-
se sarcinile negative.
Rutherford a efectuat o serie de experimente cu privire la împr¼ aştierea
particulelor pe foiţe metalice. Experienţele au demonstrat c¼ a majori-
tatea particulelor sunt deviate cu unghiuri foarte mici faţ¼ a de direcţia in-
iţial¼
a şi numai o mic¼ a parte sunt deviate cu unghiuri foarte mari. Astfel
Rutherford a ajuns la concluzia ca aproape toat¼ a masa atomilor este con-
centrat¼ a într-un nucleu de dimensiuni reduse în jurul c¼ aruia graviteaz¼ a
electronii. Elaborând o teorie a difuziei particulelor şi confruntând
aceast¼ a teorie cu rezultatele experimentale s-a ajuns la concluzia (vala-
bil¼a şi ast¼azi ) c¼a nucleul concentreaz¼ a aproape toat¼ a masa atomic¼ a şi are
dimensiunile de ordinul 10 14 m. Din punct de vedere al …zicii clasice
un astfel de atom nu este stabil deoarece sarcinile electrice a‡ate în miş-
care accelerat¼ a ar trebui s¼
a emit¼a unde electromagnetice. Atunci energia
electronilor ar sc¼ adea, raza s-ar micşora şi electronul ar c¼ adea pe nucleu
10
într-un timp t < 10 s.
Dup¼ a ce şi-a obţinut doctoratul în …zic¼a în anul 1911, Bohr a venit în
Anglia pentru a lucra în laboratorul lui Rutherford. În anul 1913, Bohr
a propus un nou model al atomului. Presupunerile de baz¼ a ale lui Bohr
au fost urm¼ atoarele:
1. Un atom const¼ a din electroni care orbiteaz¼ a în jurul unui nucleu
pozitiv.
2. Atomul exist¼ a numai în anumite st¼ ari staţionare. Fiecare stare
staţionar¼ a corespunde unor orbite electronice particulare. Acestea sunt
distincte şi pot … numerotate cu n = 1; 2; :::
3. Fiecare stare are energie discret¼ a bine de…nit¼a En : St¼arile staţionare
sunt numerotate în sensul creşterii energiilor E1 < E2 < E3 :::
4. Starea cu energia cea mai joas¼ a adic¼
a cu energia potenţial¼ a E1 ;
poart¼ a numele de stare fundamental¼ a. Celelalte st¼ ari cu energiile E2 ;
E3 ::: poart¼ a numele de st¼ ari excitate.
5. Un atom poate trece dintr-o stare staţionar¼ a în alt¼
a stare staţionar¼ a
prin absorbţia sau emisia unui foton cu frecvenţa
112

Figura 7.13: Emisia şi absorbţia fotonilor.

E
= (7.71)
h
unde h este constanta lui Planck şi E = jEf Ei j unde Ef şi Ei sunt
energiile …nal¼a respectiv iniţial¼
a. O astfel de situaţie se numeşte tranziţie
(Fig. 7.13).
6. Un atom poate trece dintr-o stare cu energie mai joas¼ a într-o stare
cu energie înalt¼ a prin absorbţia unei energii E = Ef Ei în cazul unei
ciocniri inelastice cu un electron sau cu un alt atom.
7. Atomii au tendinţa de a ajunge în starea fundamental¼ a. Un atom
excitat trece în st¼ ari cu energii din ce în ce mai joase pân¼ a ajunge în
starea fundamental¼ a. Existenţa st¼arilor staţionare şi modul în care se
emit sau se absorb fotonii reprezint¼ a cele dou¼a postulate ale lui Bohr.
Implicaţiile modelului Bohr sunt:
1) Materia este stabil¼ a. Atomii pot sta în starea fundamental¼ a un
timp in…nit.
 113

2) Atomii emit şi absorb un spectu discret. Numai fotonii ai c¼ aror

frecvenţe se potrivesc cu diferenţele dintre st¼
arile staţionare pot … emişi
sau absorbiţi.
3) Spectrele de emisie pot … prin ciocniri. Într-un tub de desc¼ arcare
electronii care formeaz¼ a curentul ciocnesc atomii. Printr-o astfel de cioc-
nire energia electronilor este transferat¼ a atomilor care ajung într-o stare
excitat¼a. Prin dezexcitarea atomului se emit fotonii. Lungimile de und¼ a
absorbite reprezint¼ a doar o parte din lungimile de und¼ a emise.
4)Toate liniile observate în spectrele de absorbţie se reg¼ asesc şi în
spectrele de emisie dar cele mai multe linii din spectrul de emisie nu se
reg¼
asesc şi în spectrul de absorbţie. În concordanţ¼a cu modelul lui Bohr,
în starea fundamental¼ a n = 1: Astfel spectrul de absorbţie conţine doar
tranziţiile 1 ! 2, 1 ! 3, 1 ! 4... . Tranziţiile de tipul 2 3 de exemplu
nu sunt observate deoarece nu exist¼ a atomi su…cienţi în starea n = 2 care
este o stare excitat¼a. În schimb atomii care au ajuns în starea n = 3 prin
ciocniri pot emite fotoni în tranziţiile 3 ! 2 şi 3 ! 1.
5) Fiecare element din tabelul periodic are un spectru unic.

7.11.1 Diagrama nivelelor de energie

O diagram¼a a nivelelor energetice cum este cea ar¼atat¼
a în Fig. 7.14
este o reprezentare a energiilor st¼
arilor staţionare.

7.12 Atomul de hidrogen

Pentru a-şi exempli…ca ideile, Bohr a apelat la atomul de hidrogen.
Bohr a pornit analiza de la modelul Rutherford asupra atomului de hidro-
gen, un atom cu un singru electron care se roteşte în jurul nucleului ce
const¼a dintr-un singur proton. Consider¼ am c¼a protonul r¼ amâne în repaus
în timp ce electronul se mişc¼ a în jurul s¼au. Acest lucru este rezonabil
deoarece masa protonului este de 1800 ori mai mare decât masa electronu-
lui. Cu acest¼ a presupunere energia atomului este format¼ a din energia
cinetic¼
a a electronului şi energia potenţial¼
a de interacţie proton-electron.
Aceasta înseamn¼ a c¼ a:

mv 2 e2
E = Ep + Ec = (7.72)
2 4 "0 r
114

Figura 7.14: Diagram¼

a de nivele energetice

unde m este masa electronului.

Pentru ca electronul s¼ a r¼
amân¼ a pe orbita circular¼ a este necesar ca
forţa de atracţie s¼
a …e egal¼
a cu forţa centrifug¼
a adic¼
a:

e2 mv 2
= (7.73)
4 "0 r 2 r
şi g¼
asim

e2
v2 = (7.74)
4 "0 mr
Presupunem în continuare c¼ a unda asociat¼ a electronului care se roteşte
în jurul nucleului formeaz¼
a o und¼a staţionar¼
a. Acesta înseamn¼ a c¼
a lungimea
traiectoriei 2 r este egal¼
a cu un num¼ ar întreg de lungimi de und¼ a.

2 r=n n = 1; 2; 3; ::: (7.75)

Dar
h h
= = (7.76)
p mv
şi
 115

h
2 r=n (7.77)
mv
Aşadar obţinem:

nh
v= (7.78)
2 mr
2
Ridicând la p¼
atrat şi egalând cu v din relaţia 7.74 se obţine:

n2 h2 e2
= (7.79)
4 2 m2 r 2 4 "0 mr
adic¼
a:

n 2 ~2 e2
= (7.80)
m2/r2/ 4 "0 m
/ r/
Rezult¼
a:
4 "0 2
rn = n~ (7.81)
me2
n = 1; 2; :::
Înlocuind n = 1 rezult¼
a:
4 "0 10
r1 = ~ = 0; 529 10 Å (7.82)
me2
Aceast¼
a raz¼
a poart¼
a numele de raz¼ a Bohr.
Înlocuim r cu rn în relaţia 7.78 obţinem:

n~ n~ 1
vn = = (7.83)
2 mrn m rn
din relaţia 7.81 obţinem:

n~ me2 1
vn = (7.84)
m 4 " 0 n 2 ~2
1 e2 ~ me2 1
vn = =
n 4 "0 ~ r 4 " 0 ~2 me
1 ~
vn = (7.85)
n m e r1
116

~
v1 = = 2; 19 106 m/s
m e r1
Calcul¼
am energiile st¼
arilor staţionare:
2
1 e2 m e2 1
En = mv 2 = (7.86)
2 4 " 0 rn 2~2 4 "0 n2
De…nim:
2
m e2
E1 = = 13; 6 eV (7.87)
2~2 4 "0
Aşadar putem scrie:
E1 13; 6
En = = eV n = 1; 2; ::: (7.88)
n2 n2

7.12.1 Energia de leg¼

atur¼
a şi energia de ionizare
Este important de înţeles c¼a energia st¼
arilor staţionare este negativ¼ a.
Asta înseamn¼a c¼a sistemul este unul stabil în sensul c¼ a electronul şi pro-
tonul formeaz¼a un sistem legat. Astfel jEn j este energia de leg¼ atur¼aa
unui electron în starea staţionar¼a n. Deoarece în starea fundamental¼ a
E1 = 13; 6 eV, este necesar¼ a o energie de 13,6 eV furnizat¼ a electronului
pentru ca acesta s¼
a devin¼
a liber. Îndep¼artarea electronului face ca atomul
a se transforme într-un ion pozitiv H + : Energia jE1 j = 13; 6
de hidrogen s¼
eV poart¼a numele de energie de leg¼atur¼a.

7.12.2 Cuanti…carea momentului cinetic

Momentul cinetic al unei particule în mişcare circular¼
a este:

L = mvr (7.89)
Condiţia ca unda de Broglie a electronului de pe o orbit¼
a s¼
a …e
staţionar¼
a este:
h
2 r=n =n (7.90)
mv
De aici rezult¼
a c¼
a:
 117

h
L = mvr = n = nh (7.91)
2
Deoarece n = 1; 2; ::: rezult¼
a c¼
a momentul cinetic orbital al electronu-
lui este cuanti…cat în sensul c¼a poate lua doar anumite valori.
Unul dintre succesele teoriei Bohr const¼ a în faptul c¼
a a reuşit s¼
a in-
terpreteze materialul empiric acumulat în domeniul spectroscopiei. Când
atomul trece din starea energetic¼ a En în starea energetic¼
a Em (Em > En )
este emis un foton având energia h nm .

me e4 1 1
h nm = (7.92)
4 ~2 (4 "0 )2 m2 n2
~ 1
Utilizând num¼
arul de und¼
a spectroscopic = = c
atunci:

~ e2 me 1 1
nm = (7.93)
8"0 ~c n2 m2
2
e me
M¼arimea 8" 0 ~c
poart¼
a numele de constanta Rydberg. Valoarea teo-
retic¼
a calculat¼
a pentru RH este mai mare decât cea determinat¼ a în mod
experimental. Acest rezultat se datoreaz¼ a faptului c¼
a s-a considerat c¼
a
nucleul are o mas¼ a in…nit¼
a. Dac¼
a se consider¼a c¼
a masa nucleului este M
atunci în locul masei electronului m trebuie introdus¼ a masa redus¼a
me
mr = (7.94)
1 + me =M
astfel c¼
a:

R(1)
R= (7.95)
1 + me =M
Corecţia realizat¼a astfel este de ordinul 10 3 . O alt¼ a predicţie a teoriei
a fost punerea în evidenţ¼ a a deuteronului datorit¼ a deplas¼arii existente în
liniile spectrale ale hidrogenului (un proton) şi a deuteronului (un proton
+un electron). Descoperirea s-a realizat în 1932 de c¼ atre Urey. Tot Urey
a descoperit şi apa grea D2 O care are propriet¼ aţi sensibil diferite faţ¼
a de
apa obişnuit¼ a.
La începutul secolului XX …zica clasic¼ a îşi atinge limitele. Mecanica
clasic¼a, teoria electromagnetic¼ a nu au mai putut explica o serie de fenomene
asociate cu lumina electronii şi atomii. Au fost emise idei noi:
118

1. Planck a emis ipoteza cuanti…c¼ arii schimbului de energie pornind

de la studiul radiaţiei termice.
2. Einstein a emis ipoteza c¼ a lumina este format¼
a din fotoni explicând
astfel efectul fotoelectric şi efectul Compton.
3. Louis de Broglie asociaz¼ a o und¼a particulelor putând s¼ a explice
re‡exia electronilor pe metale.
4. Bohr a introdus cuanti…carea energiei în cazul sistemelor atomice.
Pe aceste baze a explicat spectrul atomului de hidrogen şi pe cele ale
atomilor hidrogenoizi.
Capitolul 8

Ecuaţia Schrödinger
principiul st¼
arii

8.1 Introducere
8.1.1 Analiza din punct de vedere ondulatoriu a in-
terferenţei
Consider¼ am un dispozitiv Young pe care cade o und¼ a electromag-
netic¼
a plan¼a. Aşa cum s-a discutat în capitolul de optic¼ a dac¼a E0 este
amplitudinea undei emis¼ a de …ecare fant¼
a în parte, amplitudinea obţinut¼
a
prin interferenţa undelor secundare emise de …ecare fant¼ a este:

2 lx
E = 2E0 cos (8.1)
D
a (E 2 ~I) este dat¼
Intensitatea luminoas¼ a de expresia:

2 lx
I = Ia cos2 (8.2)
D

8.1.2 Analiza corpuscular¼

a a interferenţei
Dac¼ a ţinem cont de ipoteza fotonilor emis¼ a de Einstein atunci tre-
buie s¼
a consider¼am c¼a …gura de interferenţ¼
a se obţine pe ecran dup¼
a ce
pe acesta ajung o mulţime de fotoni. Prin înregistrarea individual¼ a a

119
120

fotonilor pe ecran se constat¼ a c¼

a majoritatea fotonilor ajung în zonele în
care s-a calculat c¼a apar maximele de interferenţ¼ a în teoria ondulatorie.
Dac¼ a pe ecran ajung în total NT fotoni iar în intervalul de lungime dx
între x şi x+dx ajung dN (x; dx) fotoni atunci putem de…ni probabilitatea
ca un foton s¼ a ajung¼a în aceast¼
a regiune

dN (x; dx)
dP(x; dx) = lim (8.3)
N !1 NT
Invers dac¼ a putem calcula dP(x; dx) atunci valoarea aşteptat¼
a pentru
num¼arul de fotoni care pot ajunge în intervalul x , x + dx pe ecranul de
observaţie este

dN (x; dx) = NT dP(x; x + dx) (8.4)

Trebuie remarcat c¼ a în locul unde intensitatea luminii este maxim¼ a,
probabilitatea ca fotonul s¼
a cad¼a în acea regiune este maxim¼a, iar locurile
în care intensitatea luminii este minim¼ a probabilitatea este minim¼ a.
Intensitatea undei într-o anumit¼ a regiune de pe ecran o de…nim ca
raportul dintre energia ce cade pe o suprafaţ¼a dW în unitatea de timp şi
aria acelei suprafeţe dA.

dW
I= (8.5)
dA
Dar dA = Ldx unde L este l¼
aţimea regiunii considerate

dW
I= (8.6)
Ldx
Astfel:

dW = ILdx (8.7)
Ţinând cont c¼
a energia unui foton este h num¼
arul de fotoni ce cade
în unitatea de timp în aria dA este:

dW LIdx
dN (x; dx) = = (8.8)
h h
Astfel probabilitatea ca un foton s¼
a cad¼
a în aceast¼
a regiune este aprox-
imativ
 121

dN (x; dx) LI
dP(x; dx) = = dx (8.9)
NT NT h
Dar I~jE(x)j2
Rezult¼
a c¼a probabilitatea ca un foton s¼
a cad¼
a pe ecran în regiunea
(x; x + dx) este:

dP(x; dx) jE(x)j2 dx (8.10)

Pentru a caracteriza probabilitatea ca un foton s¼
a cad¼
a într-un anumit
punct de pe ecran se de…neşte densitatea de probabilitate:

dP(x; dx)
P(x) = ~jE(x)j2 (8.11)
dx
Utilizarea densit¼
aţii de probabilitate este util¼
a deoarece spre deosebire
de probabilitatea dP aceasta nu depinde de lungimea dx a intervalului
considerat.

8.2 Funcţia de und¼

a
O …gur¼ a de interferenţ¼
a ca în cazul în fotonilor se obţine dac¼ a un
fascicul de electroni cade pe un dispozitiv Young cu dimensiuni potrivite.
Ca şi în cazul fotonilor se poate determina probabilitatea ca un electron
s¼
a cad¼ a într-o anumit¼
a regiune a ecranului. În cazul fotonilor putem lega
aceast¼a probabilitate de modulul p¼ atrat al intensit¼
aţii câmpului electric.
În cazul electronilor o astfel de leg¼ atur¼
a este imposibil de f¼ acut.
Atunci, în analogie cu cazul fotonilor presupunem c¼ a densitatea de
probabilitate în cazul electronilor este proporţional¼ a cu modulul p¼ atrat
al unei funcţii '(x) numit¼ a funcţie de und¼a Astfel:

P(x)~j'(x)j2 (8.12)
Astfel '(x) joac¼ a pentru particulele materiale acelaşi rol ca şi ampli-
tudinea E(x) pentru fotoni. Trebuie remarcat c¼ a nu avem o de…niţie a
funcţiei '(x), astfel c¼
a putem considera c¼a

P(x) = j'(x)j2 (8.13)

122

Pentru a vedea care este ecuaţia care este satisf¼

acut¼
a de funcţia de
und¼
a vom porni de la expresia undei plane de Broglie:

'(x) = C exp [i ( !t + kx)] (8.14)

reprezint¼
a o und¼a care corespunde mişc¼arii unei particule libere ce se
deplaseaz¼a în direcţia Ox cu un impuls bine determinat

p = ~k (8.15)

În plus

! = E=~ (8.16)
unde E este energia particulei
Problema principal¼ a a mecanicii cuantice este aceea a determin¼ arii
funcţiei de und¼ a şi consecinţele …zice care decurg din existenţa acesteia.
Problema a fost rezolvat¼ a în 1926 de Schrödinger. El a g¼ asit ecuaţia
fundamental¼ a a mecanicii cuantice pe care o satisface funcţia de und¼ a în
cazul nerelativist.
Ea poate conţine constante universale ca masa, impulsul, energia
potenţial¼a a particulei, îns¼a acestor m¼arimi nu le sunt indicate valori par-
ticulare. Ecuaţia Schrodinger trebuie s¼ a …e liniar¼a în funcţie de '. În plus
pentru funcţiile de und¼ a este valabil principiul superpoziţiei. Condiţia
este impus¼ a de fenomenele de interferenţ¼ a şi difracţie suferite de undele
asociate particuleleor materiale.
Deriv¼ am ecuaţia 8.14 de dou¼ a ori în funcţie de x şi o dat¼ a în funcţie
de t.
@'
= ikC exp i ( !t + kx) (8.17)
@x
@2'
= k 2 C exp i ( !t + kx) (8.18)
@x2
@'
= i!C exp i ( !t + kx) (8.19)
@t
Atunci

1 @2' 1 @'
= (8.20)
k 2 @x2 i! @t
 123

Rezult¼
a

@2' k 2 @' k 2 @'

= + = i (8.21)
@x2 i! @t ! @t
E p2 ~2 k 2 ~k2
Punem ! = ~
= 2m~
= 2m~
= 2m
şi

@2' 2m @'
= i (8.22)
@x2 ~ @t
@' ~2 @ 2 '
i~
= (8.23)
@t 2m @x2
Postul¼ am c¼a ecuaţia reprezint¼a ecuaţia pe care o satisface funcţia de
und¼a a unei particule în spaţiul liber.
Generalizarea ecuaţiei de mai sus se va realiza considerând cazul în
care particula se mişc¼ a într-un câmp de forţe conservativ. Într-un câmp
de forţe conservativ care este caracterizat de energia potenţial¼ a U (x),
remarc¼ am c¼a i~ @'
@t
şi U ' au dimensiuni de energie. Atunci la ecuaţia
8.23 în partea dreapt¼ a ad¼aug¼am termenul U '

@' ~2 @ 2 '
i~ = + U' (8.24)
@t 2m @x2
Ecuaţia Schrödinger este o ecuaţie de ordinul unu în raport cu timpul.
Aceasta înseamn¼ a c¼
a dac¼
a se cunoaşte funcţia ' la un moment dat (s¼ a
zicem la momentul iniţial) atunci ' este determinat¼ a în mod univoc la
orice moment de timp ulterior. Putem considera aceast¼ a a…rmaţie ca
exprimând principiul de cauzalitate în mecanica cuantic¼ a.
Când energia potenţial¼a U nu depinde de timp, ecuaţia Schrodinger
se poate simpli…ca scriind funcţia de und¼ a sub forma:

i!t
'(x; t) = u(x)e (8.25)
unde ! = E=~: Atunci:

@' i!t i!t

i~ = i~( i!)u(x)e = ~!u(x)e (8.26)
@t
@' i!t
i~ = Eu(x)e (8.27)
@t
Astfel
124

~2 d2 u (x)
+ U (x)u(x) = Eu(x) (8.28)
2m dx2
Aceasta poart¼ a numele de ecuaţia Schrödinger independent¼ a de timp.
Starea în care '(x; t) are forma dat¼ a de relaţia 8.25 poart¼
a numele de
stare staţionar¼
a.
Trebuie remarcat c¼ a într-o stare staţionar¼
a:

j'(x; t)j2 = ju(x)j2 (8.29)

adic¼a ju(x)j2 reprezint¼ a o densitatea de probabilitate.
În continuare ne vom concentra asupra ecuaţiei Schrödinger indepen-
dent¼a de timp. Aceasta este o ecuaţie diferenţial¼ a de ordin doi şi nu
poate … rezolvat¼ a decât dac¼ a u(x) este speci…cat¼ a.
Nu toate funcţiile u(x) sunt acceptabile pentru ecuaţia Schrödinger.
Aceasta înseamn¼ a c¼a exist¼a funcţii u(x) care satisfac ecuaţia 8.28 dar
nu au semni…caţie …zic¼ a. Exist¼a mai multe condiţii care trebuie impuse
pentru funcţia u(x), condiţii care rezult¼ a din forma ecuaţiei şi din inter-
pretarea …zic¼ a a funcţiei de und¼ a. Acestea sunt:
1. Deoarece ecuaţia Schrödinger este o ecuaţie diferenţial¼ a de ordin
doi, derivata a doua a lui u(x) trebuie s¼ a …e bine de…nit¼ a. Pentru aceasta
funcţia u(x) trebuie s¼ a …e continu¼ a şi derivabil¼
a.
2. u(x) = 0 pentru regiunile în care este imposibil de g¼ asit particula
din punct de vedere …zic.
3. u(x) ! 0 când x ! +1 şi x ! 1
4. O alt¼ a condiţie rezult¼ a din interpretarea dat¼ a de Born,
R anume
c¼
a funcţia trebuie s¼a …e de modul p¼ atrat integrabil¼ a ju(x)j2 dx
a, adic¼
s¼
a …e …nit¼a într-o regiune oarecare. Mai mult funcţia u(x) trebuie s¼ a
îndeplineasc¼ a condiţia de normare adic¼ a:
Z
ju(x)j2 dx = 1 (8.30)

Aceasta înseamn¼ a c¼
a suma probabilit¼ aţilor de a g¼asi particula pe axa
Ox este 1.
O ecuaţie difernţial¼ a de ordin doi are dou¼ a soluţii independente u1 (x)
şi u2 (x) care sunt funcţii total diferite.
Dac¼ a u1 (x) şi u2 (x) sunt dou¼a soluţii independente rezult¼ a c¼
a soluţia
…nal¼ a se poate scrie sub forma:
 125

u(x) = Au1 (x) + Bu2 (x) (8.31)

unde A şi B sunt constante care se determin¼

a din condiţiile de regularitate
enumerate mai sus. Cu alte cuvinte soluţia general¼ a este o suprapunere
de unde caracteristice.

8.3 Cuanti…carea
Energia E din ecuaţia Schröinger este totodat¼ a o constant¼ a nespec-
i…cat¼a. Atunci când se rezolv¼ a ecuaţia Schrödinger rezult¼ a c¼a nu exist¼
a
soluţii acceptabile pentru cele mai multe valori ale lui E. Aceasta înseam¼ a
c¼a nu exist¼ a soluţii care s¼
a satisfac¼
a în acelaţi timp ecuaţia Schrödinger
şi condiţiile de regularitate. Energiile pentru care exist¼ a soluţii poart¼
a
numele de energii cuanti…cate ale sistemului.

8.4 Rezolvarea problemelor din mecanica

cuantic¼
a
În cazul mecanicii clasice atenţia este îndreptat¼ a înspre determinarea
şi identi…carea forţelor care apar în problema respectiv¼ a. În mecanica
cuantic¼ a suntem interesaţi mai degrab¼ a de energii decât de forţe.
Pasul principal în rezolvarea unei probleme de mecanic¼ a cuantic¼a este
determinarea energiei potenţiale U (x): Aceasta rezult¼ a din identi…carea
interacţiilor suferite de particul¼ a.
Paşii ce trebuie urmaţi în rezolvarea unei probleme de mecanic¼ a cuan-
tic¼a sunt:
1. Se identi…c¼ a energia potenţial¼
a U (x)
2. Se stabilesc condiţiile de regularitate pentru situaţia speci…cat¼ a.
3. Se determin¼ a funcţiile de und¼
a
4. Se determin¼ a energiile permise
5. Se normalizeaz¼ a funcţia de und¼a.
126

Figura 8.1: Particul¼

a în grop¼
a de potenţial in…nit

8.5 Aplicaţii ale ecuaţiei Schrödinger

8.5.1 Particula în groapa de potenţial cu pereţi in-
…niţi
În Fig. 8.1 o particul¼a de mas¼a m este închis¼ a într-o cutie unidimen-
sional¼
a de lungime a. Particula se poate mişca doar de-a lungul unei axe
Ox şi se re‡ect¼
a perfect elastic pe pereţii cutiei, care sunt impenetrabili.
Din punct de vedere clasic nu exist¼ a nici o restricţie cu privire la
viteza şi energia particulei în interiorul acestei cutii.
Din punct de vedere al mecanicii cuantice problemele care se pun
sunt urm¼ atoarele:
1) Care sunt energiile permise ale particulei
2) Care sunt funcţiile de und¼a asociate …ec¼ arei energii
3) În ce parte a cutiei poate … g¼ asit¼
a particula
Din modul în care este formulat¼ a problema înseamn¼ a c¼
a regiunile
pentru care x < 0 şi x > a sunt interzise astfel c¼ a forma energiei
potenţiale este:

0 0 x a
U (x) = (8.32)
1 x < 0 şi x > a

Acesta este motivul pentru care se spune c¼ a particula se a‡a¼ într-o

groap¼
a de potenţial cu pereţi in…niţi.
În interiorul gropii de potenţial particula nu are decât energie cinetic¼a.
Din modul de de…nire al energiei potenţiale rezult¼ a condiţiile pe care le
îndeplineşte funcţia de und¼
a. Deoarece particula nu se poate a‡a în afara
 127

gropii de potenţial, funcţia de und¼

a are valoare nul¼
a în exteriorul acesteia,
adic¼
a u(x) = 0 când x < 0 şi x > a:
Funcţia de und¼ a trebuie s¼a …e o funcţie de und¼
a continu¼a. Atunci

u(x = 0) = 0 (8.33)
u(x = a) = 0 (8.34)

Cu alte cuvinte funcţia de und¼ a trebuie s¼

a …e nul¼
a la frontier¼
a. Aceast¼
a
cerinţ¼
a este echivalent¼a cu cerinţa ca în interiorul gropii de potenţial s¼
a
se formeze o und¼ a staţionar¼
a. Ecuaţia Schrödinger în interiorul gropii de
potenţial 0 x a este:

~ d2 u
= Eu (8.35)
2m dx2
Aceast¼
a ecuaţie poate … scris¼
a sub forma

d2 U 2mE
2
+ u=0 (8.36)
dx ~
Notând cu
2mE
k2 = (8.37)
~
ecuaţia devine
d2 u
+ k2u = 0
dx2
Ecuaţia caracteristic¼
a este:

r2 + k2 = 0 (8.38)
şi are soluţiile r1;2 = ik; astfel c¼
a soluţia general¼
a a ecuaţiei este:

u(x) = A sin kx + B cos kx (8.39)

Din condiţia

u(0) = 0
rezult¼
a B cos 0 = 0, adic¼
aB=0
Atunci condiţia u(a) = 0 devine:
128

A sin ka = 0 (8.40)
Atunci:

ka = n (8.41)
unde n = 1; 2; 3:::este un num¼
ar întreg
Rezult¼
a:
r
2mE
a=n (8.42)
~2
şi
2 2
~
En = (8.43)
2ma2
Aceasta înseamn¼ a c¼a energia particulei nu poate lua decât anumite
valori. Spunem c¼ a energia particulei este cuanti…cat¼ a. Se observ¼ a c¼
a
aceast¼ a cuanti…care rezult¼ a din condiţiile la limit¼
a pe care funcţia de
und¼a u(x) trebuie s¼ a le satisfac¼
a. Astfel putem deduce concluzia general¼a:
condiţiile la limit¼a implic¼a faptul c¼a numai anumite energii şi implicit
funcţii de und¼ a sunt permise.
Determinarea constantei A se face pornind de la condiţia de normare
Z +1
ju(x)j2 dx = 1 (8.44)
1

În cazul nostru limitele de integrare vor … x = 0 şi x = a deoarece în

afara gropii de potenţial funcţia de und¼a este nul¼a. Rezult¼
a:
Z +1 Z a
2 2
ju(x)j dx = jAj sin2 kx dx = 1 (8.45)
1 0
Z a
1 cos2 kx
jAj2 dx = 1 (8.46)
0 2
n
Deoarece k = a
rezult¼
a
r
2
jAj = (8.47)
a
 129

Figura 8.2: Funcţii de und¼a şi densit¼

aţi de probabilitate în cazul unei particule
într-o groap¼
a cu pereţi in…niţi.

Rezult¼
a c¼
a expresia
r
2 n x
un (x) = sin (8.48)
a a
este funcţia care corespunde energiei
2 2
~
En = n2 (8.49)
2ma2
unde n este un num¼ar întreg
Densitatea de probabilitate este

2 2n
P (x) = jun (x)j2 = sin x (8.50)
a a
În Fig. 8.2 sunt prezentate funcţia de und¼ a precum şi densitatea de
probabilitatea pentru cazurile n = 1; n = 2; n = 3:
Cea mai joas¼ a stare de energie este cea pentru care n = 1. Rezult¼ a
c¼
a nu exist¼
a o stare staţionar¼a pentru care E = 0: Astfel spre deosebire
de cazul clasic o particul¼a în groapa de potenţial nu poate … în repaus.
APLICAŢIE Energia neutronilor şi protonilor în nucleu
Protonii şi neutronii sunt legaţi în interiorul nucleului. Utilizând un
model unidimensional se pot determina primele nivele energetice pentru
nucleoni. Dac¼ a se consider¼a dimensiunea nucleului a = 10 fm= 10 14 m
rezult¼
a:
130

~2
E1 = = 2; 06 MeV (8.51)
8ma
E2 = 4E1 = 8; 24 MeV (8.52)
E3 = 9E1 = 18; 54 MeV (8.53)

8.5.2 Groapa de potenţial de în¼

alţime …nit¼
a
În acest caz

U = U0
pentru
x < 0 şi x > a
iar

U =0
când

0 x a
Dac¼a energia particulei este E < U0 ; din punct de vedere clasic par-
ticula este închis¼
a în interiorul gropii de potenţial. Dac¼
a E > U0 atunci
particula va sc¼
apa din groapa de potenţial. Trebuie remarcat c¼ a de…nirea
lui U = 0 este arbitrar¼ a. Dac¼a alegem U = U0 în interiorul gropii de
potenţial U = 0 în exterior se obţin aceleaşi energii (relative) pentru
nivele energetice.
Ecuaţia Schrödinger în interiorul gropii de potenţial are soluţia gen-
eral¼
a:
 131

u2 (x) = A sin ka + B cos kx (8.54)

În exteriorul gropii:

~2 d2 u
+ U0 u = Eu (8.55)
2m dx2
ecuaţia Schrödinger se scrie

d2 u 2m
(U0 E)u = 0 (8.56)
dx2 ~2
Notând cu
2m
k12 = (U0 E) (8.57)
~2
se obţine

d2 u
2
k12 u = 0 (8.58)
dx
Soluţia acestei ecuaţii este de forma

uI = Cek1 x + De k1 x
(8.59)
pentru x < 0:
Dar la 1 uI ! 0: Din acest motiv D = 0 şi

uI = Cek1 x (8.60)
Pentru x > a

uIII = Eek1 x + F e k1 x
(8.61)
În acest¼
a regiune uIII ! 0 când x ! 1: Atunci E = 0 şi

k1 x
uIII = F e (8.62)
Funcţia u(x) trebuie s¼ a îndeplineasc¼
a condiţiile de regularitate, adic¼
a
…e continu¼a şi derivabil¼
a:

duI duII
uI (0) = uII (0) = (8.63)
dx x=0 dx x=0
132

şi

duII duIII
uII (a) = uIII (a) = (8.64)
dx x=a dx x=a
k1 a
Not¼
am cu u0 valoarea funcţiei de und¼
a când x = a: Astfel u0 = F e
Atunci pentru x > a obţinem:

k1 (x a)
u(x) = u (a) e (8.65)
Rezult¼a c¼
a valoarea funcţiei de und¼a scade exponenţial în regiunea
interzis¼
a din punct de vedere clasic.
Putem de…ni distanţa de penetrare ca …ind distanţa dup¼ a care val-
oarea funcţiei de und¼
a scade de dou¼ a ori faţ¼
a de valoarea ei de la x = a:
Pentru acesta punem condiţia ca la x = a + s¼ a avem
1
u(a + ) = u(a) (8.66)
e
Rezult¼
a

k1 1
e = (8.67)
e
şi

1 ~
= =p (8.68)
k1 2m(U0 E)
Distanţa de penetrare este foarte mic¼ a pentru orice particul¼
a macro-
scopic¼a dar devine important¼ a în cazul microparticulelor.
Ca exemplu s¼ a consider¼ am un electron într-o groap¼ a de potenţial cu
lungimea de 2 nm şi U0 = 1 eV: Aceştia sunt parametri rezonabili pentru
electroni într-un dispozitiv semiconductor.
Rezult¼a c¼
a:
1) Energiile electronului sunt cuanti…cate. Adic¼ a electronul poate
… numai într-una din cele patru st¼ ari legate corespunz¼atoare numerelor
cuantice n = 1; n = 2; n = 3; n = 4:
2) Nu exist¼ a st¼
ari staţionare pentru E > U0 deoarece în acest caz
particula nu r¼amâne în groapa de potenţial.
Exemple:
1. Dispozitive cuantice: Dioda laser cu GaAs
 133

Figura 8.3: Diod¼

a laser

Figura 8.4: Gropa de potenţial şi forma funcţiei de und¼

a.

O diod¼ a laser este prezentat¼a în Fig. 8.3. Un strat de 1 nm de GaAs

este înconjurat de 2 straturi de GaAlAs. Atunci când curentul dep¼ aşeşte
o anumit¼ a valoare de prag, dispozitivul emite o lumin¼ a.
Energia potenţial¼ a a electronilor este mai mic¼ a în Ga As decât în
GaAl As cu o valoare de 0,3 eV. Se formeaz¼ a astfel o groap¼a de potenţial
cu adâncimea de 0,3 eV. Studiul ecuaţiei Schrödinger arat¼ a c¼
a în inte-
riorul gropii de potenţial exist¼a o singur¼a stare şi anumea ce cu n = 1
corespunz¼ atoare unei energii E1 = 0; 125 eV:Toţi electronii care sunt
prinşi în interiorul gropii de potenţial au aceeaşi energie. Mai mult din
forma funcţiei de und¼ a rezult¼
a c¼
a electronii se g¼
asesc în centrul gropii de
potenţial.
2. Nucleul Atomic
Nucleul atomic const¼ a dintr-un ansamblu de protoni şi nucleoni. Pro-
tonii exercit¼a unii asupra altora forţe repulsive extrem de puternice. În
anul 1930 s-a ar¼ atat c¼a între protoni şi neutroni se exercit¼ a forţe de
atracţie numite forţe tari. Aceste forţe sunt cele care ţin nucleul împre-
un¼a iar una dintre caracteristicile lor este ca au raza scurt¼ a de acţiune.
Putem considera un model simpli…cat pentru nucleu. Privim atât
protonii cât şi neutronii ca …ind într-o groap¼ a de potenţial cu adâncimea
de aproximativ 50 MeV. Consider¼ am c¼ a în exteriorul nucleului energia
nucleonilor este E = 0, astfel c¼ a energia potenţial¼a a neutronilor în inte-
134

riorul gropii de potenţial este U0 = 50 MeV pentru A = 40 ua a = 8 fm

(cazul unui nucleu precum Ag sau K). Nucleele mai uşoare au l¼ argimea
mai mic¼ a iar nucleele mai mari grele corespund unor l¼ argimi mai mari.
Studiul ecuaţiei Schrödinger arat¼ a c¼
a exist¼a patru nivele energetice:
E1 = 47; 6 MeV;
E2 = 40; 4 MeV;
E3 = 28; 5 MeV;
E4 = 13; 4 MeV;
Aceste energii sunt enorme faţ¼ a de cele ale electronilor în atomi şi
semiconductori. Atunci când un neutron trece din starea n = 3 în starea
fundamental¼ a n = 1 variaţia energiei sale este:

E = E3 E1 = 19; 1 MeV (8.69)

Prin aceast¼
a tranziţie se emite un foton cu lungimea de und¼
a

c hc 5
= = = 6; 5 10 nm (8.70)
E
Lungimea de und¼ a este de 107 ori mai mic¼
a decât a luminii. Fotonii
cu aceste lungimi de und¼a formeaz¼a razele gama.

8.5.3 Efectul tunel

Consider¼
am o particul¼ a care se mişc¼
a în sensul pozitiv al axei Ox în
câmpul de energie potenţial¼
a:
8
< 0 pentru x < 0
U (x) = U 0 pentru 0 x a (8.71)
:
0 pentru x > a
Conform mecanicii clasice o particul¼ a de energie total¼
a E, incident¼
a
pe aceast¼a treapt¼
a de potenţial din regiunea x < a va … re‡ectat¼ a dac¼
a
E < U0 şi transmis¼a dac¼
a E > U0 : Ecuţia Schrödinger în regiunile I şi
III este:

~2 d2 u
= Eu(x) (8.72)
2m dx2
2mE
Notând cu k12 = ~2
soluţiile ecuaţiei 8.72 sunt:
 135

uI = Aeik1 x + Be ik1 x
(8.73)

uIII = Ceik1 x + De ik1 x

(8.74)
Soluţia ecuaţiei în prima regiune poate … interpretat¼ a ca o supra-
ikx
punere dintre o unda incident¼ a Ae şi unda re‡ectat¼ a Be ikx . În regiunea
a III-a exist¼
a doar unda transmis¼ a care se propag¼a a¼n sensul axei Ox. Nu
exist¼
a und¼ a re‡ecat¼ a deoarece în aceast¼a regiune particula nu întâlneşte
nici un obstacol. Din acest motiv D = 0 şi

uIII = Ceik1 x (8.75)

În regiunea 0 x a ecuţia Scr½odinger este

~2 d2 u
+ V U0 = Eu (8.76)
2m dx2
Not¼
am cu:
2m
k22 = (U0 E) (8.77)
~2
rezult¼
a

uII = F eik2 x + Ge ik2 x

(8.78)
Faptul c¼ a unda asociat¼ a este diferit¼
a de zero şi în regiunea a III-a
rezult¼
a c¼
a exist¼
a o probabilitate ca particula s¼
a ajung¼a dincolo de barier¼
a.
De…nim coe…cienul de transmisie ca …ind

jCj2
T = (8.79)
jAj2
adic¼
a raportul dintre modulele p¼ atrate ale amplitudinilor undei trans-
mise şi incidente.
Pentru calculul acestui raport se pun condiţiile de continuitate şi
derivabilitate pentru funcţia de und¼a în punctele x = 0 şi x = a:
Rezult¼ a
" 2
# 1
ek2 a e k2 a
T = 1+ (8.80)
16"(1 ")
136

Figura 8.5: Forma energiei potenţiale în cazul emisiei autoelectronice

unde

E
"= <1 (8.81)
V0
În cazul barierelor înalte şi largi (k2 1) rezult¼
a:

2k2 a
T = 16"(1 ")e (8.82)
Se observ¼a c¼
a probabilitatea de penetrare scade exponenţial cu grosimea
barierei de potenţial cu m1=2 : Rezult¼ a c¼
a particulele cu mas¼a mai mic¼ a
sunt mai apte de a str¼ abate bariera de potenţial. O aplicaţie a efectu-
lui este microscopia cu baleiaj prin efect tunel. Un vârf metalic ascuţit
este adus la 5 Å de suprafaţa studiat¼ a. Prin aplicarea unei diferenţe de
potenţial între vârf şi suprafaţa studiat¼a electronii pot trece prin efect
tunel prin vidul dintre vârf şi prob¼ a. Vârful este montat pe trei braţe
piezoelectrice reciproc perpendiculare. Orice detaliu inclusiv cele de di-
mensiuni atomice vor produce o variaţie a curentului de tunelare. Curba
de variaţie a acestui curent reprezint¼ a în esenţ¼
a curba de nivel la scar¼
a
atomic¼ a a suprafeţei.
EXEMPLU:
Emisia autoelectronic¼a
Când pe un metal se aplic¼ a un câmp electric intens E 105 106 V/m
are loc o emisie indus¼ a de câmpul electric. Fenomenul se explic¼ a consid-
erând c¼ a pentru electroni metalul poate … considerat ca o groap¼ a de
 137

Figura 8.6: Modelul nucleului folosit în cazul emisiei particulelor

potenţial cu în¼alţimea V0 . Prin aplicarea unui câmp electric forma bari-

erei se modi…c¼ a. Electronii ies din metal prin efect tunel.
4. Radioactivitate
Particulele a‡ate în nuclee foarte grele se comport¼ a ca şi cum ar …
într-o groap¼ a de potenţial cu pereţi înclinaţi.(Fig. 8.4)
Energia particulei în interiorul nucleului este energia pe care o are
particula dup¼ a ieşirea din nucleu şi ajunge departe de acesta. L¼ argimea
gropii de potenţial este dat¼ a de diametrul nucleului. În calculul probabil-
it¼
aţii de emisie trebuie considerat şi num¼ arul de ciocniri pe care particula
le face cu pereţii gropii de potenţial.
Probabilitatea de ieşire este
Z x0 p
2
T = Ce ~ 2m(V E)
a

La x0 avem V = V0 eEx0 = E
138

Z x0 p x0
2 2
(V0 eEx0 E)dx = (V0 eEx0 E)3=2 = (V0 E)3=2
0 3eE 0 3eE
(8.83)

T = Ce E

Putem presupune V0 E ca …ind legat de lucrul de extracţie

L = e (V0 E) (8.84)
E V0 E = 2V
106 10 10
5 106 8 10 15
107 1; 3 10 6
2 107 0; 013

V E = 5eV (8.85)

2
p
2m(V E)a
D=e h (8.86)
a 1 1; 3 1; 5 1; 8 2 5 10
7 12
D 0; 1 0; 04 0; 03 0; 016 0; 008 5; 5 10 1; 4 10

8.5.4 Oscilatorul armonic liniar

Oscilatorul armonic liniar are o importanţ¼ a foarte mare deoarece
studiul acestuia st¼ a la baza caracteriz¼ arii unor mişc¼
ari oscilatorii com-
plexe. Aşa cum este de aşteptat şi la nivel microscopic, osciltorul armonic
cuantic este foarte important ca model al oscilaţiilor la nivel atomic.
O particul¼a efectueaz¼a o mişcare armonic¼ a dac¼a este supus¼ a unei
forţe elastice proporţional¼
a cu deplasarea sa.

F = kx (8.87)
unde k este constanta de elasticitate. Energia potenţial¼
a este:

1
U (x) = kx2 (8.88)
2
 139

Figura 8.7: Nivelele energetice ale oscilatorului armonic.

În acest caz x = 0 este poziţia de echilibru. Ecuaţia Schrödinger este:

~ d2 u 1 2
+ kx u = Eu (8.89)
2m dx2 2
Rezolvarea ecuaţiei se face prin schimbarea de variabil¼
a:

= x (8.90)
unde
r
m!
= (8.91)
~
k
!2 = (8.92)
m
Prin rezolvarea ecuaţiei rezult¼
a c¼
a nivelele de energie sunt:

1
En = n+ ~! (8.93)
2
Separarea energetic¼
a între dou¼
a nivele este

E = En+1 En = ~! (8.94)
Prin urmare nivelele energetice formeaz¼
a o scar¼
a uniform¼
a cu distanţa
dintre nivele
Pentru n = 0 se obţine c¼
a
140

~!
E0 = (8.95)
2
Aceast¼a energie este cunoscut¼
a sub numele de energie de zero a oscil-
torului armonic. Energiei En îi corespunde funcţia
2
=2
u n ( ) = Nn e Hn ( ) (8.96)

2
d e
2
Hn ( ) = ( 1)n a (8.97)
d n
unde Hn ( ) sunt polinoamele Hermite.
Ca exempli…care vom da expresia funcţiei de und¼ a pentru primele trei
st¼
ari energetice. Astfel
2
pentru n = 0; u0 = N0 e =2
2
pentru n = 1; u1 = N1 2 e =2
2
pentru n = 2; u2 = N2 (4 2 2)e =2
Constantele N0 ; N1 ; N2 ; ::::Nn ; ::: reprezint¼a constantele de normare.
În Fig. 8.8 sunt reprezentate densit¼ aţile de probabilitate clasic¼ a şi cuan-
tic¼
a.
Vibraţiile moleculare
Se poate considera c¼ a atomii dintr-o molecul¼ a sunt ţinuţi al¼
aturi unul
de altul prin intermediul unor forţe de tip elastic, astfel c¼ a oscilatorul
armonic reprezint¼ a un model bun pentu o leg¼ atur¼a molecular¼ a.
Totuşi energia potenţial¼ a nu este una identic¼ a cu cea a oscilatorului
armonic. În Fig. 8.9 este prezentat¼ a energia potenţial¼a de interacţie
dintre doi atomi legaţi printr-o leg¼ atur¼ a molecular¼ a.
Din reprezentarea din Fig. 8.9 rezult¼ a c¼
a atunci când atomii sunt
apropiaţi unul de altul forţele repulsive predomin¼ a iar când se înde-
p¼arteaz¼
a predomin¼ a forţele atractive.
Distanţa r0 poart¼ a numele de distanţ¼ a de echilibru la care forţele
atractive sunt echilibrate de cele repulsive.
Când se calculeaz¼ a nivelele energetice permise rezult¼ a pentru acestea
numai valorile

1
En = n ~! (8.98)
2
unde n = 1; 2; 3; ::: iar ! este pulsaţia.
 141

Figura 8.8: Densit¼

aţi de probabilitate calsic¼
a şi cuantic¼
a

Figura 8.9: Energia de interacţie dintre doi atomi legaţi într-o molecul¼
a, pre-
cum şi nivelel energetice corespunz¼
atoare acestei energii.
142

Exist¼
a doar câteva nivele de vibraţie deoarece pentru energii mari
(E > Udis ) cei doi atomi devin liberi. Udis este energia de disociere.
Disocierea se petrece la temperaturi înalte dup¼ a ce molecula absoarbe
fotoni cu energie su…cient de mare. În condiţii normale energia moleculei
este E Udis .
La temperatura camerei cele mai multe molecule sunt în starea fun-
damnetal¼ a cu n = 1: Trecera pe un nivel energetic superior se realizeaz¼
a
prin absorbţia unui foton de frecvenţ¼
a:
E
= (8.99)
h
Frecvenţa este în general situat¼ a în regiunea infraroşie a spectrului şi
aceste tranziţii vibraţionale determin¼a un spectru infraroşu de absorbţie
unic. În acest mod poate … determinat tipul leg¼ aturii.
Capitolul 9

Elemente de …zic¼
a atomic¼
a

Au fost descoperite mai mult de 100 de elemente. Fiecare este carac-

terizat de num¼ arul atomic Z adic¼ a num¼arul de protoni din nucleu care
este egal cu num¼ arul de electroni din învelişul electronic şi de num¼ arul
de neutroni N . Num¼ arul A = Z + N poart¼ a numele de num¼ ar atomic
de mas¼ a. Cel mai uşor atom este atomul de hidrogen(H) care are Z = 1,
urm¼ atorul este heliul (He) care are Z = 2. Raza nucleului are o m¼ arime
15
între 1 fm şi 10 fm (1 fm=10 m). Distanţa dintre nucleu şi electroni
este în jur de 0,1 nm 106 fm:
Propriet¼ aţile …zice şi chimice ale elementelor sunt determinate de
num¼ arul şi aranjamentul electronilor în atomi. Deoarece …ecare pro-
ton are o sarcin¼ a pozitiv¼a +e, nucleul are sarcina total¼a Ze. Electronii
sunti atraşi de nucleu şi se resping între ei. Deoarece num¼ arul de pro-
toni este egal cu num¼ arul de electroni atomul este neutru. Atunci când
atomii pierd unul sau mai mulţi electroni, aceştia devin înc¼ arcaţi electric
şi poart¼
a numele de ioni.

9.1 Teoria cuantic¼

a a atomilor
9.1.1 Ecuaţia Scr½odinger în coordonate sferice
În teoria cuantic¼a electronul este descris cu ajutorul de funcţia de
und¼a u: Modului p¼ atrat al acestei funcţii juj2 determin¼
a probabilitatea
de a g¼asi electronul într-o anumit¼ a regiune a spaţiului. Condiţiile de
regularitate determin¼a cuanti…carea energiei electronului.

143
144

Figura 9.1: Coordonate sferice.

S¼
a consider¼am un singur electron de mas¼ a m care se mişc¼a într-o
regiune în care energia lui potenţial¼
a este V . Ecuaţia Schrödinger a unei
astfel de particule este independent¼ a de timp.

~ @2u @2u @2u

+ + + V u = Eu (9.1)
2m @x2 @y 2 @z 2
În cazulpunu atom izolat energia potenţial¼ a U depinde doar de dis-
2 2 2
tanţa r = x + y + z : În acest caz este convenabil s¼ a utiliz¼am coor-
donatele sferice r; ; ' care sunt legate de coordonatele x; y; z astfel (Fig.
9.1):

x = r cos
y = r sin cos '
z = r sin sin '
Rezult¼
a

~2 @ @u ~2 1 @ @u 1 @2u
r2 sin + +V u = Eu
2mr2 @r @r 2
2mr sin @ @r sin2 @'2
(9.2)
Nu vom rezolva aceast¼
a ecuaţie ci doar vom discuta cantitativ. Primul
pas în rezolvarea acestei ecuaţii diferenţiale este separarea variabilelor
astfel:

u(r; ; ') = R(r)f ( )g(') (9.3)

 145

Prin înlocuirea acestei forme în ecuaţie rezult¼a trei ecuaţii diferenţiale:

una pentru R(r), una pentru f ( ) şi alta pentru g('). Energia potenţial¼ a
V (r) apare numai în ecuaţia pentru R(r), care poart¼ a numele de ecuaţie
radial¼
a. Astfel V (r) nu are nici o in‡uenţ¼a asupra funcţiilor f ( ) şi g(')
deci nu exist¼a nici un efect asupra dependenţei unghiulare a funcţiei de
und¼a u(r; ; ').
În cazul tridimensional, funcţia de und¼ a introduce trei numere cuan-
tice …ecare asociat cu câte o dimensiune. În coordonate sferice num¼ arul
cuantic asociat cu r este n, cel asociat cu este l iar cel asociat cu ' este
notat cu m. Valorile posibile ale acestor numere sunt:

n = 1; 2; 3::: (9.4)
l = 0; 1; 2; 3; :::; n 1 (9.5)
m = l; ( l + 1); :::; 0; 1; 2; :::; l (9.6)
Astfel n ia numai valori întregi, l poate … zero şi ia valori întregi pân¼a
la n 1 iar m poate lua 2l + 1 valori întregi între l şi +l.
Num¼ arul n este numit num¼ar cuantic principal. El este asociat cu
dependenţa funcţiei de und¼ a de distanţa r şi deci cu probabilitatea g¼
asirii
electronului la diverse distanţe faţ¼a de nucleu.
Numerele cuantice l şi m au asociate momentul cinetic al electronului
şi dependenţa unghiular¼ a a funcţie de und¼ a. Num¼ arul cuantic l este
numit num¼ar cuantic orbital. M¼ arimea momentului cinetic este legat¼ a
de num¼ arul l prin relaţia:
p
L= l(l + 1)~ (9.7)
Num¼ arul cuntic m este numit num¼ ar cuantic magnetic. Este legat
de valoarea componentei momentul cinetic într-o anumit¼ a direcţie.Toate
direcţiile sunt echivalente, dar o direcţie particular¼
a poate … speci…cat¼ a
plasând atomul într-un câmp magnetic. Dac¼ a axa Oz este aleas¼
a dup¼ a di-
recţia câmpului magnetic, componenta momentului cinetic dup¼ a aceast¼a
direcţie este:

Lz = m~ (9.8)
Aceast¼a valoare rezult¼
a din condiţia ca probabilitatea de a g¼
asi elec-
tronul sub un unghi '1 s¼ a …e aceeaşi cu probabilitatea pentru unghiul
'1 + 2 deoarece acestea corespund aceloraşi puncte în spaţiu.
146

Figura 9.2: Reprezentarea momentului cinetic când l = 2

Figura Fig.9.2 arat¼a o reprezentare vectorial¼

a pentru momentul ci-
netic atunci când l = 2:

9.2 Teoria cuantic¼

a a atomului de hidrogen
Putem trata cel mai simplu atom ca având un nucleu staţionar şi un
electron care energia cinetic¼
a

p2
Ec = (9.9)
2m
şi energia potenţial¼
a unde

1 Ze2
V (r) = (9.10)
4 "0 r
unde Z = 1 pentru atomul de hidrogen. Ecuaţia Schrödinger poate …
rezolvat¼a exact.
În starea de energie cea mai joas¼
a, numit¼
a stare fundamental¼
a, n = 1
iar l = m = 0: Energiile permise ale elctronului sunt
2
m 1 1 E1
En = = (9.11)
2~2 4 "0 n2 n2
unde
 147

Figura 9.3: Diagrama nivelelor energetice pentru hidrogen. Liniile diagonale

arat¼
a emisia sau absorbţia radiaţiei care urmeaz¼
a regula de selecţie l = 1:

E1 = 1; 36 eV

Aceste energii sunt aceleaşi care au fost g¼ asite în cazul modelului

Bohr. Observ¼ am c¼ a energia total¼ a este negativ¼ a ceea ce înseamn¼ a c¼a
electronul este legat de nucleu. Faptul c¼ a energia nu depinde de num¼ arul
cuantic orbital l este o particularitate în cazul atomului de hidrogen.
Pentru atomii mai complicaţi care au mai mult de un electron interacţia
dintre aceştia duce la concluzia c¼ a energia depinde şi de l. Deoarece
nu exist¼a o direcţie preferenţial¼
a în spectru, energia electronilor oric¼
arui
atom nu depinde de num¼ arul cuantic m: Dac¼ a îns¼
a atomul este introdus
în câmp magnetic, energia electronilor va depinde şi de num¼ arul cuantic
m:În …g. 9.3 este arat¼ a nivelele de energie ale hidrogenului.
Diagrama prezint¼ a st¼
arile de energie separat pentru numerele cuantice
l care sunt notate cu s pentru l = 0, p pentru l = 1; d pentru l = 2; f
pentru l = 3:::
Când atomul execut¼ a o tranziţie de la o stare energetic¼
a permis¼ a la
o alt¼
a stare enegetic¼ a permis¼ a, un foton este emis sau absorbit. Astfel de
148

tranziţii determin¼a liniile spectrale care sunt cracteristice …ec¼

arui atom
în parte.
Tranziţiile urmeaz¼a regulile de selecţie:

m = 0 sau 1 (9.12)
l = 1 (9.13)

Aceste reguli sunt legate de conservarea momentului cinetic, fotonul

însuşi având un moment cinetic.

Funcţiile de und¼
a şi densitatea de probabilitate
Soluţiile ecuaţiei Schrödinger sunt dependente de numerele cuantice
n; l şi m şi sunt notate un;l;m :Pentru o anumit¼ a valoare a lui n exist¼an
valori posibile penru l (l = 0; 1; 2; :::; n 1) şi 2l + 1 valori posibile pentru
m: Pentru hidrogen energia depinde doar de n astfel c¼ a exist¼
a mai multe
funcţii de und¼ a care corespund aceleiaşi energii, cu excepţia nivelului
pentru care n = 1: Spunem c¼ a nivelele energetice sunt degenerate.

a În starea fundamental¼
Starea fundamental¼ a

r=a0
u1;0;0 = C1;0;0 e (9.14)
~2
unde a0 = me 2 4 "0 = 0; 0529 nm este prima raz¼ a Bohr iar constanta
C1;0;0 este o constant¼a care se deduce din condiţia de normare
Z
juj2 dv = 1 (9.15)

dv este elementul de volum scris în coordonate sferice

dv = r2 sin drd d' (9.16)

Astfel
Z Z 2 Z Z 1
2 r=a0 2
juj dv = d' d C1;0;0 e r dr = 1 (9.17)
0 0 0

Deoarece
 149

Z 1
r=a0 2 a30
e r dr = (9.18)
0 4
Atunci

2 a0 3
4 C1;0;0 =1 (9.19)
4
şi
3=2
1 1
C1;0;0 =p (9.20)
a0
Astfel
3=2
1 1 r=a0
u1;0;0 =p e (9.21)
a0
Densitatea de probabilitate este ju2 j, astfel c¼
a probabilitatea de a g¼
asi
2
electronul în volumul dv este ju jdv:
De obicei suntem interesaţi în a g¼asi electronul la o anumit¼a distanţ¼
a
r între r şi r + dr: Probabilitatea radial¼
a P (r)dr este egal¼
a cu densitatea
de probabilitate ju2 j înmulţit¼
a cu volumul stratului sferic de grosime dr
care este dv = 4 r2 dr:
Atunci

P (r)dr = ju2 j4 r2 dr (9.22)

astfel c¼
a densitatea radial¼
a de probabilitate

P (r) = 4 r2 ju2 j (9.23)

În cazul atomului în starea fundamental¼
a densitatea radial¼
a de prob-
abilitate este:
3
1
P (r)dr = 4 r2 e 2r=a0
(9.24)
a0
Figura Fig.9.4 arat¼a densitatea de probabilitate P (r)
Aşa cum era de aşteptat densitatea de probabilitate radial¼
a maxim¼
a
o gasim la r = a:
150

Figura 9.4: Densitatea de probabilitate pentru n = 1

Figura 9.5: Densitatea de probabilitate pentru n = 2

 151

St¼
ari excitate
În prima stare excitat¼ a n = 2 şi l poate lua valorile 0 sau 1: Pentru
l = 0; m = 0 şi se obţine o funcţie de stare care are o simetrie sferic¼
a

r r=2a0
u1;0;0 = C1;0;0 2 e (9.25)
a0
Pentru l = 1; m = +1; 0; 1: Funcţiile de und¼
a corespunz¼
atoare sunt:

r 2ar
u2;1;0 = C2;1;0 e 0 cos (9.26)
a0
r
i'
u2;1; 1 = C2;1; 1e
2a0
sin e (9.27)

unde C1;0;0 ; C2;1;0 şi C2;1; 1 sunt constante de normare. Funcţiile de und¼ a
şi densit¼
aţile de probabilitate nu au simetrie sferic¼ a pentru cazul l 6= 0:
În …g.?? sunt prezentate densit¼ aţile de probabilitate radial¼
a pentru
n = 2; l = 0 şi l = 1:

9.3 Spinul electronului

Existenţa unei sarcini electrice în mişcare este echivalent¼
a cu un curent
electric. Mişcarea unui electron pe o orbit¼ a este echivalent¼
a cu un curent
circular (o bucl¼a de curent). Aşa cum am discutat unei bucle de curent
i se poate asocia un moment magnetic.

~
~ = IA (9.28)
unde A este un vector al unei m¼ arimi care este egal¼a cu suprafaţa spirei
iar direcţia lui este perpendicular¼a pe suprafaţa acesteia. Electronul care
se deplaseaz¼ a cu viteza v pe o orbit¼
a circular¼
a ese echivalent cu un circuit
cu intensitatea I.
e ev
I= = (9.29)
T 2 r
unde

2 r
T = (9.30)
v
152

Momentul magnetic asociat electronului este

ev 2 e
= I r2 = r = me vr (9.31)
2 r 2me
unde me este masa electronului. Cum momentul cinetic al electronului
este

L = me vr (9.32)
atunci momentul magnetic se poate exprima în funcţie de momentul ci-
netic al electronului
e
= L (9.33)
2me
Vectorial relaţia se scrie
e ~
~ = L (9.34)
2me
deoarece curentul echivalent este în sens invers mişc¼
arii electronilor (care
este o sarcin¼
a negativ¼
a). Putem scrie

e L~
~ = (9.35)
2me ~
e~
M¼
arimea 2me are dimensiunea unui moment magnetic. Ea se noteaz¼
a
cu B , poart¼
a numele de magneton Bohr şi are valoarea:
e~
B = = 9; 27 10 24 Am2 (9.36)
2me
Relaţia 9.35 r¼
amâne valabil¼
a şi în mecanica cuantic¼
a. În mecanica
cuantic¼
a p
L = l(l + 1)~ (9.37)
unde l este un întreg. Atunci momentul magnetic asociat mişc¼
arii elec-
tronului ia valorile

~
L
e~ e~ p
j~ B j = = l(l + 1) (9.38)
2me ~ 2m0
Deoarece energia de interacţie dintre un moment magnetic şi un câmp
magnetic este
 153

~ =
W ~
~B (9.39)
iar dac¼
a axa Oz se alege dup¼ ~ 9.39 devine:
a direcţia lui B

W = zB (9.40)
Atunci componenta z a momentului magnetic este o m¼
arime extrem
de important¼a.
Lz
z = B (9.41)
~
Dar cum Lz = m~; m = l; ( l + 1):::l 1; l rezult¼
a:

z = m B (9.42)
Semnul minus arat¼
a c¼
a z este orientat în sens invers lui Lz :
De…nim raportul giromagnetic
z e
= = = B (9.43)
Lz 2me ~
Rezult¼a c¼
a şi energia de interacţie a momentului magnetic al elec-
tronului cu câmpul magnetic este cuanti…cat¼ a

Wm = m BB (9.44)
Astfel se explic¼a despicarea nivelelor energetice ale electronilor din
atomii introduşi în câmp magnetic.

9.4 Experimentul Stern-Gerlach

Iniţial experimentul a urm¼ arit punerea în evidenţ¼a a momentului
magnetic orbital al atomilor. Forma schematic¼ a a dispozitivului experi-
mental este prezentat¼ a în Fig. 7.6
În cuptor este evaporat un metal (în cazul nostru argint). Aceşti
atomi trec printr-un sistem de colimatori pentru realizarea unui fasci-
cul de atomi. Fasciculul de atomi este trecut printr-un câmp magnetic
neuniform.
Polii magnetului au o form¼ a special¼
a pentru a asigura un câmp mag-
netic neuniform cu un gradient mare. La baza experimentului st¼ a ideea
154

Figura 9.6: Dispozitivul experimental în experimentul Stern-Gherlach

c¼
a asupra unui moment magnetic a‡at într-un câmp magnetic neuniform
acţioneaz¼
a o forţ¼
a îndreptat¼
a în sensul câmpului şi care are expresia

@B
Fz = z (9.45)
@z
Dac¼a câmpul magentic ar … uniform asupra momentului magnetic ar
acţiona doar un cuplu de forţe care l-ar orienta paralel cu câmpul. În
lipsa câmpului magnetic atomii trec f¼ ar¼a s¼
a …e deviaţi iar pe ecran se
obţine o linie îngust¼ a în centru.
Conform mecanicii clasice, deoarece orientarea momentului cinetic şi
în consecinţ¼a şi a momentului magnetic poate lua orice valoare, rezult¼ a
c¼a ar … de aşteptat ca s¼ a se obţin¼
a o band¼ a în planul de observaţie.
Conform mecanicii cuantice, valoarea proiecţiei momentului magnetic
z este cuanti…cat¼ a este de aşteptat ca pe ecran s¼ a se obţin¼
a o serie de
benzi înguste.
De exemplu pentru un atom cu l = 1 exist¼ a trei valori pentru Lz care
corespund numerelor cuantice m = 1; 0; 1: Dac¼ a l = 2 atunci exist¼a cinci
valori pentru Lz = 2; 1; 0; 1; 2: Rezult¼ a c¼ a pe ecranul de observaţie
trebuie s¼ a se obţin¼
a un num¼ ar impar de benzi.
Îns¼
a în experimentul lor Stern şi Gerlach au observat doar dou¼ a benzi
obţinute de la fasciculul de atomi de Ag. A ap¼ arut astfel o contradicţie
deoarece în cazul momentelor cinetice orbitale acest num¼ ar ar trebui s¼a
…e impar.
Pentru explicarea fenomenului s-a considerat c¼ a electronii au un mo-
ment cinetic propiu numit spin.
Spinul electronului ca şi în cazul momentului cinetic orbital este car-
acterizat de num¼ arul cuantic de spin s: M¼ arimea spinului este
 155

p
~ =
S s(s + 1)~ (9.46)
iar proiecţia spinului pe direcţia Oz este

Lz = m s ~ (9.47)
unde num¼
arul cuantic ms poate lua valorile:

ms = s; s + 1; :::0; :::s 1; s (9.48)

Num¼ arul de valori ale proiecţiei spinului pe axa Oz este 2s + 1. Acest
num¼ ar reprezint¼
a şi num¼ arul de valori ale proiecţiei momentului mag-
netic. Deoarece exist¼ a doar dou¼ a valori pentru aceste proiecţii (lucru
care rezult¼
a din experimentul prezentat anterior) rezult¼ a c¼
a

2s + 1 = 2 (9.49)

s = 1=2 (9.50)
Din poziţionarea liniilor pe ecran a rezultat c¼
a proiecţia momentului
magnetic pe axa Oz are valorile

sz = B (9.51)
Putem scrie

sz = s Sz = B = s ( 1=2) ~ (9.52)
Atunci

B 2
s = =2 l (9.53)
~
Astfel în cazul electronului factorul giromagnetic propriu este dublu
faţ¼
a de factorul giromagnetic orbital.
Ca şi electronul, alte particule elementare au un moment unghiular
de spin constant. De exemplu, protonii şi neutronii sunt particule care
au un num¼ arul cuantic de spin s = 1=2: Alte particule elementare au
spinul s = 1 ca de exemplu fotonul.
Particulele cu spin semiîntreg se numesc fermioni iar cele cu spin
întreg (inclusiv 0) se numesc bozoni.
156

Trebuie remarcat c¼ a particulele care constituie materia sunt fermioni

(electroni, protoni şi neutroni) în timp ce particulele care sunt respons-
abile pentru forţele care leag¼ a fermionii sunt bozoni. De exemplu fotonii
sunt cei care mediaz¼ a forţele electromagnetice.
Trebuie remarcat în …nal c¼ a spinul ese o m¼arime intrinsec¼
a a partic-
ulelor, care nu are nici un corespondent clasic.

9.5 Efectul spin-orbit¼

a şi structura …n¼
a
Un electron într-un atom posed¼
a un moment cintic orbital şi un mo-
ment de spin ~s: Putem de…ni momentul cinetic tota al electronului ca
…ind.

J~ = L
~ + ~s (9.54)
Pentru un sistem clasic momentul cinetic total poate lua valori în
intervalul L s şi L+s: În mecanica cuantic¼a lucrurile sunt mai complexe
deoarece L şi s sunt ambele m¼ arimi cuanti…cate. Astfel şi valorile pe
care le poate lua J sunt cuanti…cate. Pentru un electron caracterizat de
num¼ arul cuantic l şi s = 1=2 momentul cinetic orbital poate lua valorile
p
J= j(j + 1)~ (9.55)
unde

j = l + 1=2 (9.56)
sau

j=l 1=2 (9.57)

pentru l 6= 0 şi j = 1=2 când l = 0
Figura Fig.9.5 arat¼ a situaţia în care l = 1 din punct de vedere vecto-
rial
St¼
arile atomice ale electronului au aceleaşi valori pentru numerele
cuantice n şi l dar cu valori diferite pentru j au energii diferite datorit¼ a
efectului numit interacţie spin-orbit¼ a. Rezultatul acestei interacţii este
despicarea …n¼ a a liniilor spectrale şi obţinerea structurii …ne a acesteia.
În notaţia spectroscopic¼ a num¼ arul cuantic corespunz¼ ator momentului
cinetic total se scrie ca subscript dup¼ a litera care descrie num¼arul cuantic
 157

Figura 9.7: Interacţia spin orbit¼

a

orbital. De exemplu starea fundamental¼

a a atomului de hidrogen se
noteaz¼a cu

1s1=2

unde 1 reprezint¼ a num¼arul cuantic principal n , s corespunde valorii zero

a num¼ arului cuantic orbital l iar 1/2 este valoarea lui j: În starea n = 2
sau j = 3=2 cele trei st¼ ari sunt notate cu 2s1=2; 2p1=2; 2p3=2: Datorit¼ a
interacţiei spin orbit¼
a st¼
arile 2p1=2 şi 2p3=2 au energii puţin diferite.
Putem înţelege efectul de interacţie spin-orbit¼a referindu-ne la …gura
Fig.9.7
În Fig.9.7 , electronul se mişc¼
a în jurul nucleului şi momentul cinetic
orbital este îndreptat în sus. În sistemul de referinţ¼ a al electronului
protonul se mişc¼ a în jurul electronului, mişcarea lui …ind echivalent¼ a cu
o bucl¼ a de curent care determin¼ ~
a un câmp magnetic B în locul une se
a‡l¼a electronul. Energia electronului depinde de momentul s¼ au magnetic
s asociat spinului. Atunci:

Ep = ~
~ sB (9.58)

rezult¼
a c¼
a energia este mult mai mic¼ ~
a atunci când ~ s este paralel cu B
şi mai mare când ~ s este perpendicular pe B.~ Astfel nivelul energetic
2p se împarte în dou¼a subnivele energetice ca în Fig.9.8
158

Figura 9.8: Despicarea nivelului 2p

9.6 Atomul cu mai mulţi electroni

9.6.1 Sisteme de particule identice
Particulee cuantice sunt caracterizate de dou¼ a categorii de parametri.
Prima categorie conţine coordonatele, impulsul, momentul cinetic or-
bital, energia iar o a doua categorie o reprezint¼ a parametri de stare in-
trinseci mas¼ a, sarcin¼a, spin. Prin particule identice înţelegem particulele
care au aceiaşi parametri intrinseci. În cazul clasic este posibil s¼ a dis-
tingem particulele identice pornind de la prima categorie de parametri
de stare (coordonate, impuls). În cazul cuantic acest lucru nu mai este
posibil datorit¼ a suprapunerii zonelor de localizare a particulelor. Acest
fapt face ca o eventual¼ a numerotare iniţial¼
a a particulelor s¼a se piard¼
a în
timp.
Indiscernabilitatea particulelor identice în înţeles cuantic se manifest¼ a
prin faptul c¼ a m¼arimile observabile pentru un sistem de particule identice
sunt m¼ arimi simetrice la permutarea particulelor sistemului. Acest fapt
este posibil dac¼ a funcţia de stare a sistemului este simetric¼
a la permutarea
particulelor. O funcţie antisimetric¼ a r¼ amâne identic¼ a dac¼a permutarea
este par¼a şi trece în dac¼a permutarea este impar¼ a. O funcţie simetric¼
a
nu se schimb¼ a indiferent de felul permut¼ arii.
Postulatul de simerizare
Starea unui sistem de particule identice este descris¼ a de
a) funcţii de stare complet simetrice pentru particulele cu spinii întregi
(bozoni)
b) funcţii de stare complet asimetrice pentru particule cu spinii semi-
întregi (fermioni)
Construcţia funcţiilor de stare complet simetrice şi complet antisi-
metrice
 159

Pentru simpli…care vom considera dou¼ a particule identice 1şi 2 care

pot s¼
a se situeze pe dou¼ a nivele energetice:
E unde = sau :
Funcţia de und¼ a a sitemului este un produs al funcţiilor de und¼ aa
…ec¼
arei particule în parte deoarece acestea nu interacţioneaz¼ a între ele.
Astfel se obţin funcţiile de und¼a

u (1)u (2) (9.59)

sau

u (2)u (1) (9.60)

Cu 1 şi 2 am notat particula iar şi se refer¼ a la funcţia de und¼

a în
starea de energie E şi E :
Funcţiile de mai sus nu sunt simetrice şi nici antisimetrice. Se poate
construi o funcţie de und¼a simetric¼
a astfel:

1
s (1; 2) = p [u (1)u (2) + u (2)u (1)] (9.61)
2
şi o funcţie de und¼
a antisimetric¼
a:

1
s (1; 2) = p [u (1)u (2) u (2)u (1)] = (9.62)
2
1 u (1) u (2)
= p
2 u (1) u (2)

În cel de-al doilea caz se observ¼

a c¼a dac¼ a = atunci A = 0:
Aceasta arat¼a c¼
a într-un sistem de fermioni nu-i putem g¼ asi în aceeaşi
stare cuantic¼ a. Deşi rezultatul a fost g¼asit pentru doi fermioni el este
valabil şi pentru un sistem de N fermioni. Formularea de mai sus este
principiul de excluziune al lui Pauli care se enunţ¼ a astfel:
Pentru un sistem atomic nu exist¼a doi electroni caracterizaţi de ace-
leaşi numere cuantice (adic¼a nu pot s¼a existe doi fermioni cu aceeaşi stare
cuantic¼a).
160

9.7 Aproximaţia particulelor independente

Energia potenţial¼ a a unui atom const¼ a din energia potenţial¼a a celor Z
electroni cu nucleul şi din energia potenţial¼ a a celor Z electroni care inter-
acţioneaz¼ a unul cu altul. Interacţia dintre electroni face problema mult
mai complicat¼ a decât, de exemplu, problema sistemului solar. Planetele
din sistemul solar interacţioneaz¼ a una cu alta prin intermediul forţelor
gravitaţionale dar masele lor sunt mult mai mici decât a Soarelui astfel
c¼a aceste forţe de interacţie pot … neglijate. Nu acelaşi lucru se petrece în
atom unde electronii au aceeaşi sarcin¼ a ca şi protonii în valoare absolut¼ a
astfel c¼ a forţele de repulsie dintre electroni sunt la fel de importante ca
şi forţele de atracţie dintre electroni şi nucleu
Energia potenţial¼ a datorat¼a interacţiilor electron-electron ‡uctueaz¼ a
rapid deoarece electronii sunt în mişcare şi distanţele dintre ei se schimb¼ a.
Atunci în loc s¼ a se trateze aceste interacţii în detaliu, consider¼ am c¼ a
…ecare electron se mişc¼ a într-un câmp electrostatic mediu datorate celor-
lalţi electroni. Astfel electronii au energia potenţial¼ a:

Ze2
U (ri ) = + Uele (ri )
4 " 0 ri
unde primul termen este datorat interacţiei electronului cu nucleul iar
cel de-al doilea reprezint¼ a energia potenţial¼ a a electronului considerat în
câmpul celorlalţi electroni.
Aceast¼ a aproximaţie poart¼ a numele de aproximaţia particulelor inde-
pendente. Acesta permite ca ecuaţia Schrödinger pentru întregul sistem
s¼
a …e împ¼ arţit¼
a în Z ecuaţii diferite câte una pentru …ecare electron.
O consecinţ¼ a major¼a a acestei ecuaţii este c¼ a …ecare electron poate …
descris printr-o funcţie de und¼ a care depinde de aceleaşi patru numere
cuantice ca şi în cazul atomului de hidrogen n; l; m şi ms : Deoarece nu-
merele cuantice m şi ms nu afecteaz¼ a energia electronului în lipsa unor
câmpuri exterioare, ne vom referi la nivelele energetice pe care le pot
ocupa electronii numai prin intermediul numerelor cuantice n şi l.
În dreapta sunt reprezentate st¼ arile energetic ale atomului de hidrogen
St¼arile în atomii multielectronici cu acelaşi num¼ ar cuantic l au energie
mai mic¼ a decât în cazul hidrogenului. Pentru …ecare n energia st¼ arilor
creşte cu creşterea lui l:
Utilizând principiul lui Pauli putem construi con…guraţia electronic¼ a
a elementelor
 161

Figura 9.9: St¼

arile energetice ale elctronilor în atomii multielectronici şi în
atomul de hidrogen

Atomul de hidrogen are un electron. Nivelul energetic fundamental

este 1s şi con…guraţia lui va … notat¼ a cu 1s1 :
Atomul de Heliu are 2 electroni situaţi pe nivelul n = 1: În aceast¼ a
stare l = 0 şi m = 0: Un electron are ms = 1=2 şi altul ms = 1=2:
Aceast¼ a con…guraţie are energia cea mai mic¼ a în raport cu oricare
alt¼
a con…guraţie. Spinii electronici sunt opuşi. Con…guraţia electronic¼ a
2
a heliului se scrie 1s . Energia cerut¼ a ca s¼
a se elimine un electron din atom
poart¼a numele de energie de ionizare. Aceasta este energia de leg¼ atur¼
a
a ultimului electron plasat în atom. Pentru He energia de ionizare este
24,6 eV care este foarte mare. Heliul este în principiu un gaz inert.
Urm¼ atorul element este litiul cu Z = 3: În Li cel de-al treilea electron
nu va mai putea … situat pe nivelul n = 1: El va trebui s¼ a se situeze pe
nivelul energetic n = 2: Din …gura Fig.9.9 se observ¼ a c¼
a el se va situa
pe nivelul 2s şi nu pe nivelul 2p. Acest lucru se explic¼ a prin fenomenele
penetrare şi ecranare.
Al treilea electron este mult mai departe de nucleu faţ¼ a de primii doi
electroni a‡aţi pe nivelul 1s.
Sarcina nuclear¼ a este parţial ecranat¼a pentru electronul exterior de
cei doi electroni interiori. Dac¼ a electronul exterior ar … complet în afara
norului electronic al celor doi electroni de pe nivelul unu câmpul electric
care acţioneaz¼a asupra lui ar … datorat unei sarcini +e (datorit¼ a sarcinii
162

nucleului +3e şi a electronilor interiori 2e).

Dar electronul exterior nu are o orbit¼a bine de…nit¼
a. Norul electronic
al s¼
au penetreaz¼ a norul electronilor interiori. Din acest motiv sarcina
nuclear¼
a efectiv¼ a Z 0 e este ceva mai mare decât 1e: Energia acestui
electron este

1 1 Z 0 e2
E=
2 4 "0 r
Cu cât penetrarea electronului este mai mare cu atât sarcina efectiv¼ a
Z 0 e a nucleului este mai mare şi energia electronului mai mic¼ a. Pene-
trarea este mai mare pentru valori mai mici ale lui l: Aceasta înseamn¼ a
c¼
a probabilitatea de a g¼ asi electronul în apropierea nucleului este mai
mare pentru l mai mic.
Rezult¼a c¼a electronul s are o pentrare mai mic¼ a decât electronul p
astfel c¼a cel de-al doilea electron se situeaz¼
a pe nivelul 2s. Con…guraţia
electronic¼ a a Litiului este 1s2 2s1 : Energia de ionizare a Litiului este de
5,39 eV. Deoarece electronul este atât de uşor de îndep¼ artat din atom, el
este un element foarte activ chimic.
Referitor la valoarea sarcinii efective vom da ca exemplu carbonul.

Sarcina efectiv¼a în cazul carbonului

nivelul1s Z 0 = 5; 67
nivelul2s Z 0 = 3; 21
nivelul2p Z 0 = 3; 13
Con…guraţia electronic¼
a a primelor elemente
H 1s1
He 1s2
Li 1s2 1s1
Be 1s2 2s2
B 1s2 2s2 2p1
C 1s2 2s2 2p2
N 1s2 2s2 2p3
O 1s2 2s2 2p4
F 1s2 2s2 2p5
N e 1s2 2s2 2p6
Capitolul 10

Fizica nuclear¼
a

10.1 Structura nucleului. Introducere.

E. Rutherford a fost cel care în anul 1912 a denumit partea central¼ a
pozitiv¼
a a atomului nucleu. Tot el a fost cel care în anul 1919 a realizat
prima reacţie nuclear¼
a prin bombardarea nucleelor de azot cu particule
(nuclee de heliu). S-a obţinut un izotop al oxigenului şi un proton care
este nucleul hidrogenului

14
N +4 He !17 O +1 H (10.1)
Având în vedere fapul c¼ a înainte de a se descoperi protonul, fusese
descoperit electronul, în primul model al nucleului s-a presupus c¼ a acesta
este alc¼ atuit din protoni şi electroni. Acest model a prezentat o serie de
de…cienţe care au fost rezolvate în anul 1932 când Chavendich a descoperi
neutronul. Ulterior Ivancenco şi Meisenberg (în mod independent) au
propus modelele în care nucleul este format din protoni şi neutroni.
O alt¼a descoperire important¼ a a fost cea realizat¼
a în anul 1896 de H.
Bequerell. El a pus în evidenţ¼ a fenomenele de emisie de c¼ atre anumite
substanţe a unor radiaţi care au o mare putere de penetrare. Studiul
a fost continuat de M. Curie care a descoperit şi a separat câteva ele-
mente care sunt responsabile de aceast¼ a emisie. Ea a descoperit Ra, Po
şi Th (radiu, poloniu şi thoriu). prezint¼ a acest fenomen care a fost den-
umit radioactivitate. Studiile efectuate au pus în evidenţ¼ a urm¼atoarele
observaţii:
- exist¼
a trei tipuri de radiaţii ; şi care au fost separate cu ajutorul

163
164

câmpului magnetic
- fenomenul de radioactivitate nu este in‡uenţat de nici un fenomen
…zico-chimic cunoscut astfel c¼ a s-a emis ipoteza c¼
a radioactivitatea este
o proprietate subatomic¼ a adic¼
a a nucleului
- intensitatea radiaţiei emise scade exponenţial în timp

10.1.1 Nomenclatur¼
a
Aşa cum am discutat mai înainte nucleul este constituit din protoni
(înc¼
arcaţi cu sarcina pozitiv¼
a +e) şi neutroni (neutri din punct de vedere
electric). Ei poart¼ a numele de nucleoni. Masele celor doi constituenţi
a cu 0.1%. Masa protonului este mp = 1; 67252 10 27 kg= 1; 007227
difer¼
u iar masa neutronului este mn = 1; 67552 10 27 kg= 1; 008665 u unde
u reprezint¼ a unitatea atomic¼a de mas¼ a u= 1; 66043 10 27 kg:
Num¼ arul de protoni din nucleu se noteaz¼ a cu Z şi reprezint¼
a num¼arul
atomic. Num¼ arul de neutroni se noteaz¼a cu N . Num¼ arul total de nucleoni
se noteaz¼ a cu A şi poart¼a numele de num¼ ar de mas¼ a. Între cele trei
numere exist¼ a relaţia

A=N +Z (10.2)

Pentru denumirea speciilor nucleare se utilizeaz¼ a notaţia A

Z ElN unde
cu El am notat elementul chimic. Nuclidul reprezint¼ a o specie nuclear¼a şi
este caracterizat de num¼ arul de mas¼a A şi de num¼ arul atomic Z. Izotopii
sunt nuclizi cu acelaşi num¼ar de mas¼ a 14
6 C; 14
7 N; 14
8 O:
Izomerii sunt nuclizi ce au acelaşi num¼ ar de mas¼ a m şi acelaşi num¼
ar
atomic dar care se a‡a¼ în st¼ari metastabile diferite. St¼ arile metastabile
sunt st¼ a este de 10 9 s.
arile în care timpul de viaţ¼

10.2 Raza nuclear¼

a
Studiile efectuate prin împr¼ aştierea cu electroni, nucleoni, deutoroni
şi paticule au ar¼atat c¼
a într-o prim¼ a aproximaţie nucleul poate … privit
ca avânt o form¼ a sferic¼
a. Astfel raza nucleului este:

r = r0 A1=3 (10.3)
 165

Figura 10.1: Densitatea materiei nucleare

Din acest motiv volumul nucleului este proporţional cu A -num¼ arul

de nucleoni. Astfel un nucleu care are de dou¼ a ori mai mulţi nucleoni
ocup¼a un volum de dou¼ a ori mai mare. Rezult¼a c¼
a:
-nucleonii sunt incompresibili
-nucleonii sunt împachetaţi strâns
-densitatea materiei nucleare este aproximativ aceeaşi în cazul tuturor
nucleelor

Amp 3mp 3mp

0 ' = = = 1014 g/cm3 = 1017 kg/m3 (10.4)
V 4 R3 4 r03

Studii asupra densit¼ aţii materiei nucleare au fost f¼

acute de Hofstaderr
şi colaboratorii de la Stanford University. Metoda utilizat¼ a a fost aceea
a împr¼ aştierii de electroni. S-a g¼asit c¼
a densitatea descris¼
a este de forma:

1
= (10.5)
1 + e(r R)=Z1
unde 1 este densitatea pentru valori mici ale lui r, R este valoarea la
care = 1 =2 iar Z1 este o m¼
asur¼a a stratului super…cial (Fig. 10.1)

10.3 Masa nuclear¼

a şi energia de leg¼
atur¼
a
Un nucleu ese un sistem legat. Aceasta înseamn¼ a c¼
a este necesar¼
a
o cantitate de energie pentru a disocia nucleul în nucleonii componenţi.
Energia necesar¼a pentru a realiza acest proces poart¼
a numele de energie
de leg¼
atur¼
a.
166

Figura 10.2: Energia medie de leg¼

atur¼
a B/A

S¼
a consider¼am un nucleu a c¼arui mas¼ a este Mn este mai mic¼ a decît
masa total¼
a Zmp + N mn : În relaţia precedent¼
a mn este masa neutronului
iar mp este masa protonului. Aceasta înseamn¼ a c¼
a energia echivalent¼
aa
2
nucleului Mn c este mai mic¼ a decât energia echivalent¼a (Zmp + N mn )c2
a neutronilor individuali. Energia de leg¼atur¼
a este de…nit¼
a ca

B = (Zmp + N mn Mn ) c 2 (10.6)
Totuşi exist¼
a un impediment în realizarea acestui calcul, deoarece în
mod experimental sunt determinate masele atomice şi nu cele nucleare.
Putem trece la masa atomic¼a ad¼
augând masa celor Z electroni. Astfel

B = (Zmp + N mn + Zme Mn Zme ) c2 (10.7)

Aici

Mn + Zme = Mat masa atomic¼

a

m p + m e = MH masa hidrogenului

B = [ZMH + N mn Mat ] c2
O semni…caţie important¼ a o are energia medie de leg¼
atur¼
a pe nucleu
B=A prezentat¼ a în Fig.10.2
Fierul are energia de leg¼atur¼a B = 492 MeV şi A = 56 are o energie
8; 79 MeV pe nucleon. Din studiul curbei care d¼ a B=A rezult¼ a c¼
a exist¼
a
 167

câteva vârfuri A = 4; 12 şi 16. Vârful de la A = 4 corespunde He şi este

cel mai pronunţat.
Energia de leg¼atur¼
a r¼amâne constant¼ a în jur de 8 MeV pe nucleon pen-
tru nucleele A > 40: Acesta sugereaz¼ a c¼
a atunci când nucleele cresc exist¼
a
un punct la care forţele nucleare devin saturate. Fiecare nucleon inter-
acţioneaz¼a doar cu vecinii s¼ai cei mai apropiaţi. Acest lucru înseamn¼ a c¼
a
forţele nucleare sunt forţe cu raz¼
a scurt¼a de acţiune. Curba are un maxim
pentru A = 60. Acest fapt are o importanţ¼ a mare pentru înţelegerea ra-
dioactivit¼aţii. Nucleele grele devin mai stabile prin spargerea în buc¼ aţi
mai mici, iar cele uşoare prin fuziune, adic¼ a prin al¼aturarea mai multor
nuclee mai mici.

10.4 Forţe nucleare

Descoperirea nucleului a ridicat o serie de probleme cu privire la sta-
bilitatea sa. Deoarece protonii sunt foarte apropiaţi unii de alţii între ei
se exercit¼ a forţe electrostatice de respingere foarte mari. Din acest motiv
pentru ca nucleele s¼ a …e stabile este necesar ca între nucleoni s¼ a existe
forţe de atracţie care s¼ a îi ţin¼
a aproape unii de alţii. Aceste forţe care
sunt mai puternice decât forţele de repulsie electrostatic¼ a poart¼ a numele
de forţe tari. Forţele tari au urm¼ atoarele propriet¼aţi:
1. ele sunt forţe atractive şi acţioneaz¼a între toţi nucleonii indiferent
de natura lor
2. ele nu acţioneaz¼ a asupra electronilor
3. ele sunt forţe cu o raz¼ a mic¼a de acţiune
4. în domeniul în care ele acţioneaz¼ a sunt mult mai puternice decât
forţele electrostatice care tind s¼ a îndep¼arteze protonii.
Deoarece forţele nucleare acţioneaz¼ a pe distanţe scurte, acestea nu
acţioneaz¼ a în afara nucleului.

10.4.1 Energia potenţial¼

a.
Nu exist¼ a o modalitate simpl¼ a pentru a calcula forţa sau energia
potenţial¼
a dintre doi nucleoni care interacţioneaz¼
a prin intermediul forţelor
tari. În …gura Fig.10.3 este reprezentat¼ a energia potenţial¼
a dintre doi nu-
cleoni. Ea a fost determinat¼ a experimental
168

Figura 10.3: Energia potenţial¼

a dintre doi nucleoni
 169

Având în vedere forma energiei potenţiale, când r < 1 fm forţele de

interacţie dintre nucleoni sunt repulsive. Aceasta înseamn¼ a c¼
a la distanţe
foarte mici nucleonii se resping. Când r > 1 fm forţele de interacţie devin
atractive cu un maxim la r = 1; 5 fm şi se anuleaz¼ a la r = 3 fm:
Una dintre problemele care se pune este aceea de ce este nevoie de
neutroni în nucleu. R¼ aspunsul se a‡a¼ în raza scurt¼a de acţiune a forţelor
tari. Protonii din nucleu exercit¼ a forţe electrostatice repulsive între ei,
dar din cauza razei scurte de acţiune a forţelor tari, un proton simte
forţa exercitat¼
a doar de câţiva protoni a‡aţi în apropierea sa. Deşi forţa
tare are valori mari nu exist¼ a su…ciente leg¼ aturi proton-proton pentru ca
nucleul s¼ a …e stabil. Deoarece neutronii exercit¼ a forţe tari de atracţie
dar nu exercit¼ a forţe repulsive, ei dau un plus de stabilitate nucleului. În
nucleele uşoare unde cei mai mulţi nucleoni sunt în contact este su…cient
un neutron pentru un proton pentru a se realiza stabilitate nuclear¼ a.
Pentru nucleele uşoare N ' Z (stabile). Pentu nucleele grele forţele
repulsive cresc mult astfel c¼ a sunt necesari mai mulţi neutroni astfel c¼ a
N > Z:

10.5 Modelul p¼
aturilor nucleare
Figura Fig.10.3 arat¼ a energia potenţial¼ a a doi nucleoni care inter-
acţioneaz¼a. Pentru a rezolva ecuaţia Schrödinger pentru nucleu, ar trebui
cunoscute energia potenţial¼ a pentru toate interacţiile dintre perechile de
nucleoni incluzând forţele tari şi electromagnetice.
Exist¼
a o situaţie similar¼ a cu cea a atomilor multielectronici.
Din acest motiv este nevoie de construirea unui model care s¼ a explice
structura nuclear¼ a. Acest model este modelul p¼ aturilor nucleare care ia
în consideraţie comportarea individual¼ a a nucleonilor în nucleu. Pentru
aceasta consider¼ am urm¼ atoarea comportare a unui neutron care se mişc¼ a
în interiorul nucleului. Asupra unui neutron care se mişc¼ a în interiorul
nucleului forţa medie care acţioneaz¼ a asupra lui este aproximativ zero
atâta timp cât este departe de marginile nucleului deoarece el este încon-
jurat de alţi nucleoni care îşi compenseaz¼ a reciproc acţiunile. Atunci când
neutronul se apropie de suprafaţ¼ a, asupra lui vor începe s¼a acţioneze forţe
de atracţie, fapt ce duce la o modi…care în energia potenţial¼ a. Aceasta
creşte de la o valoare negativ¼ a aproximativ constant¼ a(când neutornul
este în interiorul nucleului) la zero atunci când neutronu ajunge depare
170

Figura 10.4: Modelul de tip groap¼

a de potenţial pentru nucleu.

de nucelu şi este în afara razei de acţiune a forţelor nucleare. Se poate

aplica acelaşi argument la studiul mişc¼arii unui proton cu excepţia fap-
tului c¼ a atunci când acesta se îndep¼ arteaz¼a de nucleu, exist¼a forţa de
repulsie elctrostatic¼a care d¼
a o contribuţie pozitiv¼
a la energia potenţial¼
a
de interacţie. Fig.10.4 arat¼
a energia potenţial¼a medie pentru un neutron
sau proton.
Astfel adâncimea gropii de potenţial este aproximativ 50 MeV pentru
toate nucleele. Interacţia electostatic¼
a ridic¼a nivelul gropii de potenţial.
Ridicarea nivelului gropii de potenţial este neglijabil¼a pentru elementele
uşoare şi devine extrem de important¼ a pentru elementele grele.
În afara nucleului, unde forţa tare se anuleaz¼ a, energia potenţial¼
aa
unui proton este:

(Z 1)e2
V = (10.8)
4 "0 r
datorit¼
a interacţie cu restul de (Z 1) protoni r¼ amaşi în nucleu.
Scopul mecanicii cuantice este de a g¼ asi nivelele energie şi funcţile
de und¼a în aceste gropi de potenţial. Cunoscând nivelele energetice se
plaseaz¼
a nucleonii din st¼ arile energetice în concordanţ¼a cu principiul lui
Pauli. Principiul lui Pauli afecteaz¼ a nucleonii deoarece spinul acestora
este 1/2. Deoarece protonii şi neutronii sunt particule diferite, astfel c¼ a
principiul lui Pauli nu este violat dac¼ a protonii şi neutronii au acelaşi
 171

Figura 10.5: Nivele enegetice pentru protoni şi neutroni în nucleu.

numere cuantice.

10.5.1 Nuclee cu Z mic

Ca exemplu consider¼ am nivelele energetice pentru atomii cu Z mic
(Z < 18). Deoarece aceste nuclele au câţiva protoni vom neglija energia
potenţial¼
a electrostatic¼a dintre aceştia. În acest caz groapa de potenţial
pentru proton este aceeaşi ca şi în cazul gropii de potenţial pentru neu-
troni.
În Fig.10.5 sunt ar¼ atate cele mai joase nivele energetice şi num¼ arul
maxim de nucleoni care pot exista pe aceste nivele.
Valorile energiilor variaz¼a de la nucleele la nucleu la nucleu dar difer-
enţa dintre aceste nuclee este de câţiva MeV.
S¼ am modelul pentru protonii cu A = 12 (12 B;12 C;12 N )
a aplic¼
În 12 B exist¼a 7 protoni şi 5 neutroni şi se observ¼ a c¼
a exist¼
a un loc
vacant în p¼ atura n = 2 care conţine neutronii. Se observ¼ a c¼
a exit¼
a un
neutron pe un nivel energetic superior faţ¼ a de nivelul pe care se a‡a¼ pro-
tonii, unde exist¼ a un loc liber. Trebuie remarcat c¼ a dac¼a un electron se
a‡a¼ pe un nivel energetic superior el cade pe nivelul energetic inferior
prin emiterea unui foton. În cazul nucleului neutronul nu poate trece
pe nivelul energetic liber al protonilor. Totuşi aceast¼ a trecere este posi-
bil¼
a cu condiţia ca neutronul s¼ a se transforme în proton. Acelaşi lucru
este posibil şi în cazul 12 N unde un proton se poate transforma în neu-
tron. În ambele cazuri se ajunge la 12 C. Procesul descris mai sus este
172

Figura 10.6: Nivele energetice pentru neutroni şi protoni pentru bor, carbon,
şi azot.
 173

Figura 10.7: Cele trei tipuri de radiaţii ; ;

dezintegrarea :

10.5.2 Cazul nucleelor grele

În aceast¼
a situaţie adâncimile gropilor de potenţial pentru protoni
şi neutroni sunt diferite. În aceste nuclee neutronii şi protonii umplu
nivelele energetice pân¼ a la aceeaşi valoare.
Deoarece energia potenţial¼
a a gropii de potenţial porneşte de la energii
mai joase în cazul neutronilor rezult¼ a c¼
a în atomii respectivi exist¼ a mai
multe st¼ari neutronice. În consecinţ¼ a în cazul nucleelor cu Z mare exist¼ a
mai mulţi neutroni decât protoni.

10.6 Radiaţiile şi radioactivitatea

Radioactivitatea natural¼ a a fost descoperit¼a în anul 1896 de H. Be-
querell. El a l¼ asat o substanţ¼
a ce conţinea uraniu lâng¼a o plac¼
a fotogra…c¼
a
învelit¼
a în hârtie neagr¼ a. Dup¼ a ce a developat-o pe plac¼ a a ap¼arut imag-
inea cristalului ce conţinea uraniu. Au fost descoperite trei tipuri de
radiaţii alfa, beta şi gama. S-a constata c¼ a radiaţia const¼ a în nuclee
+
de heliu, radiaţia din electroni ( ) sau pozitroni ( ) iar radiaţia
este de natur¼ a electromagnetic¼ a. Aceste observaţii au fost f¼
acute trecând
radiaţiile obţinute printr-un câmp magnetic. Radiaţiile (înc¼ arcate neg-
ativ) şi (cele înc¼ arcate pozitiv) sunt deviate în sensuri opuse în timp
ce radiaţiile trec nedeviate.
174

Tipuri de radiaţii

Radiaţia Tip Sarcin¼

a Stopare
alfa nuclee de heliu +2e Foaie de hârtie
beta electroni sau pozitroni +e( e) Câţiva milimetri de aluminiu
gama fotoni de înalt¼
a energie 0 Ecrane groase de plumb
Undele electromagnetice din domeniul vizibil pân¼ a în domeniul in-
fraroşu sunt absorbite de materie. Energia absorbit¼ a face ca tempertura
corpului s¼a creasc¼a. Spre deosebire de radiaţiile din vizibil ale c¼
aror fotoni
au energii de câţiva electronvolţi, radiaţiile ; ; au energii cuprinse în
intervalul 0,1-10 MeV. Aceste energii sunt mult mai mari decât energiile
de ionizare ale atomilor şi moleculeleor. Aceste radiaţii ionizeaz¼ a materia
şi rup leg¼
aturile chimice. Radiaţiile nucleare şi razele X care sunt tot de
natur¼ a nuclear¼a se numesc radiaţii ionizante.

10.7 Legea dezintegr¼

arii radioactive
Rutherford a fost primul care a g¼ asit c¼
a num¼arul de nuclee dintr-un
material scade exponenţial în timp. Aceast¼a dependenţ¼
a este de aştepat
dac¼
a procesul de dezintegrare este unul aleatoriu.
Consider¼am c¼a probabilitatea de dezintegrare dP într-un interval de
timp este proporţional¼
a cu intervalul de timp respectiv:

dP = dt (10.9)
iar constanta de proporţionalitate poate … numit¼a constant¼a de dezin-
tegrare.
Astfel în cazul unui compus cu N nuclee radioactive într-un interval
de timp dt num¼ arul de dezintegr¼
ari va … N dp = N dt: Astfel num¼ arul
de nuclee r¼amase nedezintegrate va …

dN = N dt (10.10)
Semnul minus arat¼ a c¼a num¼ arul de nuclee nedezintegrate scade. In-
tegrarea ecuaţiei diferenţiale se face considerând c¼
a la momentul t = 0
num¼arul de nuclee este N0 iar la momentul t num¼ arul de nuclee este N .
Se obţine:

t
N = N0 e (10.11)
 175

O m¼arime important¼ a care se de…neşte în cazul radioactivit¼

aţii este
activitatea unei substanţe care se de…neşte ca num¼ arul de dezintegr¼ ari
care are loc în unitatea de timp.

dN t t
= = N0 e = N= 0e (10.12)
dt
Astfel activitatea unei surse radioactive scate exponenţial cu timpul.
Ca unitate de m¼ asur¼
a pentru activitate se utilizeaz¼
a Bequerellul care
reprezint¼
a o dezintegrare pe secund¼ a. O alt¼
a unitate de m¼ asur¼a folosit¼
a
este Curie-ul

1 Ci = 3; 7 1010 Bq (10.13)
Vom de…ni în continuare noţiunile de timp mediul de viaţ¼ a şi timp
de înjum¼ at¼
aţire. Timpul mediu de viaţ¼ a este media timpilor de viaţ¼ a
ai nucleelor substanţelor radioactive. Nucleele care se dezintegreaz¼ a în
timpul t, t+dt au timpul de viaţ¼
a cuprins în intervalul t şi t+dt. Num¼ arul
acestor nuclee este.

t
jdN j = N0 e dt (10.14)
Atunci
Z 0 Z 1
1 1 t 1
= t jdN j = te dt = (10.15)
N0 N0 N0 0

Astfel ecuaţia 10.11 poate … scris¼

a sub forma:

t
N (t) = N0 e
Timpul mediu de viaţ¼ a poate … interpretat ca timpul în care activi-
1
tatea probei scade la e din valoarea iniţial¼ a.
Timpul de înjum¼ at¼ aţire este perioada de timp t1=2 în care activitatea
se micşoreaz¼
a la jum¼ atate din valoarea sa iniţal¼ a sau perioada în care
num¼ arul de nuclee iniţial scade la jum¼ atate. Astfel:

1 t1=2
N = N0 = N0 e (10.16)
2
De aici
176

ln 2 0; 693
t1=2 = = = 0; 693 (10.17)
Valorile pentru timpul de viaţ¼
a variaz¼
a într-o gam¼
a extrem de larg¼
a.

10.7.1 Datarea radioactiv¼

a
Multe probe geologice şi arheologice pot … datate prin m¼ asurarea
radioactivit¼ aţii izotopilor. Deoarece nu se cunoaşte num¼ arul iniţial de
nuclee, datarea radioactiv¼ a depinde de utilizarea unor rapoarte.
Cea mai cunoscut¼ a tehnic¼ a de datare este cea cu 14 C: Izotopul 14 C
are un timp de înjum¼ at¼
aţire de 5730 ani, astfel c¼ a orice urm¼a de carbon
prezent¼ a atunci când s-a format p¼ amântul în urm¼ a cu 4,5 miliarde de
ani nu mai exist¼ a datorit¼a dezintegr¼ arii lui. Cu toate acestea 14 C este
prezent în atmosfer¼ a deoarece razele cosmice cu energii mari se ciocnesc
cu moleculele de gaz din atmosfer¼ a. Aceste raze cosmice au su…cient¼ a
14
energie pentru a crea nuclee de C prin reacţii nucleare cu nuclee de azot
şi oxigen. Crearea şi dezintegrarea 14 C atinge un stadiu staţionar în care
raportul 14 C=12 C = 1; 3 10 12 : Când organismul moare 14 C din ţesuturi
se dezintegreaz¼ a f¼ar¼
a ca noi cantit¼ aţi s¼
a …e introduse. Obiectele sunt
14 12
datate prin compararea raportului C= C faţ¼ a de valoarea 1; 3 10 12
caracteristic¼ a materiei vii.
Datarea cu carbon este utilizat¼ a în studiul oaselor, lemnului, etc. Este
o metod¼ a adecvat¼ a pentru a data obiecte a c¼ aror vechime ajunge la 15000
ani. Dincolo de aceast¼ a limit¼ a de timp apar incertitudini în rezultatele
obţinute.
Alţi izotopi cu timp de înjum¼ aţire foarte mari precum 40 K cu t1=2 =
at¼
1; 26 miliarde ani sunt folosiţi pentru datarea rocilor vulcanice.

10.8 Mecanisme de dezintegrare

10.8.1 Dezintegrarea alfa
O particul¼ a şi este un nucleu de 4 He. Prin
a alfa este simbolizat¼
eliminarea unei particule nucleul va pierde doi protoni şi doi neutroni.
O reacţie de dezintegrare descrie

A
Z XZ !A
Z
4
2 Y + + energie (10.18)
 177

O astfel de reacţie se petrece numai dac¼ a masa nucleului iniţial este

mai mare decât suma maselor dintre nucleul rezultat şi particula : O
astfel de condiţie este îndeplinit¼a de nucleele grele. Din punct de vedere
energetic este favorabil s¼a se elimine particula deoarece nucleul rezultat
are o energie medie de leg¼ atur¼a pe nucleon mai mare (nucleul rezultat
este mai bine legat). Energia eliberat¼ a într-o reacţie de dezintegrare este:

Q = [MX MY MHe ] c2 (10.19)

unde MX ; MY ; MHe se refer¼ a la masele atomice.

Este de remarcat c¼ a timpii de înjum¼ at¼
aţire ai nucleilor care se dezin-
tegreaz¼a sunt cu atât mai mari cu cât energia particulelor mici este mai
mic¼a. În plus exist¼
a diferenţe enorme între timpii de înjum¼ at¼
aţire

Energia şi timpii de înjum¼at¼

aţire pentru diversi radionuclizi emit¼
atori
alfa
Emiţ¼ator E(MeV) t1=2
212
Po 8; 8 3 10 7 s
214
Po 7; 7 1; 6 10 4 s
210
Po 5; 3 1; 38 102 zile
236
Po 4; 7 1; 62 103 ani
238
Po 4; 1 4; 5 109 ani

Dezintegrarea este un proces pur cuantic. În Fig. 10.8 este prezen-

tat¼
a groapa de potenţial în care se a‡a¼ particula : Adâncimea gropii
de potenţial şi în¼
alţimea barierei coulombiene de potenţial sunt de dou¼ a
ori mai mari decât în cazul protonului, deoarece sarcina particulei este
+2e.
Deoarece barierele coulombiene de potenţial înalte exist¼ a numai în
cazul nucleelor cu Z mari, exist¼ a mai multe nivele de energie permise
pentru particulele cu E > 0. Particulele pe nivele de energie E < 0
sunt complet legate. Particulele cu E > 0 pot tunela prin bariera de
potenţial şi ajunge în afara nucleului. Se observ¼ a c¼
a grosimea barierei
scade pe m¼ asur¼a ce E creşte, astfel încât probabilitatea de a tunela este
mai mare. Astfel se explic¼ a de ce particulele cu energie mai mare provin
din nuclee cu timpi de înjum¼ at¼
aţire mai mici.
178

Figura 10.8: Groapa de potenţial în care se a‡a¼ particula datorit¼

a nucleului
iniţial

10.8.2 Dezintegrarea beta

Îniţial dezintegrarea beta a fost asociat¼ a cu emiterea unui electron
( ). Mai târziu s-a descoperit c¼ a anumite nuclee sufer¼ a dezintegrarea
beta prin emiterea unui pozitron ( + ).
Astfel putem spune c¼ a termenul de dezintegrare beta cuprinde toate
modurile de dezintegrare în care num¼ arul atomic Z se schimb¼ a cu o uni-
tate în timp ce num¼ arul de mas¼ a r¼
amâne constant. O astfel de transfor-
mare cuprinde nu numai dezintegr¼ arile + şi dar şi captura electron-
ic¼
a.
În dezintegrarea un electron este emis de un nucleu şi sarcina nu-
cleului se schimb¼ a de la Ze la (Z + 1) e: În cazul unei astfel de dezintegr¼
ari
elementul este deplasat cu o poziţie în dreapta sistemului periodic.
În dezintegrarea + este emis un proton şi sarcina nucleului scade
de la Ze la (Z 1) e iar atomul este deplasat cu o poziţie în stânga în
sistemul periodic.
În cazul capturii electronice nucleul absoarbe unul din electronii din
învelişul electronic şi astfel sarcina sa se modi…c¼a de la Ze la (Z 1) e:
Atomul r¼ amâne neutru, dar va … într-o stare excitat¼ a deoarece are un
electron lips¼a în înveliş. Cele trei moduri de dezintegrare sunt prezentate
în Fig.10.9.
Un exemplu tipic de dezintegrare o g¼ asim în cazul izotopului 14 C
 179

Figura 10.9: Dezintegrarea

care se dezintegreaz¼
a dup¼
a schema

14
6 C !14
7 N +e (10.20)
Procesul pare a avea loc prin transformarea unui neutron într-un poz-
itron.

n ! p+ + e (10.21)
Procesul de dezintegrare poate … scris astfel:

A
ZX !A
Z+1 Y + e + energie (10.22)
Ca o observaţie trebuie remarcat c¼ a neutronul liber se transform¼a într-
un proton. Timpul de înjum¼ at¼
aţire caracteristic unui astfel de proces este
de aproximativ 10 minute. Aceast¼ a dezintegrare este favorabil¼a din punct
de vedere energetic deoarece

mp > m n + me (10.23)
În general procesul de dezintegrare are loc când:

Mx > M y + m e (10.24)
+
În cazul procesului în interiorul nucleului un proton se transform¼
a
astfel

p+ ! n + e (10.25)
+
iar dezintegrarea se scrie ca
180

Figura 10.10: Spectrul energetic al radiaţiei

A
ZX !A
Z 1 Y + e+ + energie (10.26)
Trebuie remarcat c¼ a în afara nucleului protonul nu se poate trans-
forma în neutron deoarece mp < mn :
Spectrul energetic al radiaţiei este continuu şi se termin¼ a la valoarea
maxim¼ a.
Faptul c¼ a particulele sunt emise cu un spectru continuu cu energii
a reprezentat o mare di…cultate în înţelegerea şi explicarea procesului
de dezintegrarea : Cel care a realizat aceast¼ a problem¼ a a fost …zicianul
italian Enrico Fermi care a sugerat dou¼ a idei.
1. O nou¼ a forţ¼
a de natur¼
a necunoscut¼ a este responsabil¼ a pentru dez-
integrarea : El a numit aceast¼ a forţ¼
a, interacţie slab¼
a şi a considerat
c¼
a aceasta este responsabil¼ a de transformarea neutronului în proton şi
viceversa.
2. În procesul de dezintegrare se emite înc¼ a o particul¼ a care la
timpul respectiv nu fusese detectat¼ a. Aceast¼ a particul¼a este neutr¼ a din
punct de vedere electric şi are o mas¼ a mult mai mic¼ a decât a electronului.
Fermi a numit particula respectiv¼ a neutrino. Astfel legile de conservare
a energiei şi impulsului sunt îndeplinite. Neutrino este notat cu :
Procesele de dezintegrare propuse de Fermi sunt

n ! p+ + e + ~ (10.27)

n ! p + e+ + (10.28)
Simbolul ~ denumit antineutrino. Neutrino interacţioneaz¼
a cu mate-
ria extrem de slab astfel încât au trebuit 20 de ani pân¼a s¼
a …e pus în
 181

Figura 10.11: Dezintegrarea

evidenţ¼
a în anul 1956.

10.8.3 Dezintegrarea gama

Dezintegrarea poate … uşor înţeleas¼ a f¼
acând o analogie cu sistemele
atomice. Un atom emite un foton atunci când un electron cade de pe un
nivel energetic pe unul inferior. În nuclee lucrurile se petrec în acelaşi
mod. Un proton sau un neutron a‡at într-o stare nuclear¼ a excitat¼ a emite
un foton atunci când execut¼ a o tranziţie pe un nivel energetic inferior.
Acest proces reprezint¼ a dezintegrarea gama. Distanţa dintre nivelele
moleculare este de câţiva eV. În cazul nucleelor aceast¼ a distanţ¼a este în
jur de 1 MeV. Fotonii cu atât de mult¼ a energie pot penetra foarte mult
în materie pân¼ a când pierd toat¼a aceast¼ a energie.
Nucleele elementelor stabile sunt în starea fundamental¼ a astfel c¼ a
ele nu emit radiaţii gama. Dar în cazul dezintegr¼ arilor şi nucle-
ele obţinute în urma acestor procese r¼ amân în st¼ ari excitate. Ele revin
în starea fundamental¼ a prin emiterea unor radiaţii gama. Un exemplu
tipic este izotopul de cesiu 137 Ce. Acesta este un izotop utilizat în lab-
oratoare pentru producerea de radiaţii : Izotopul 137 Ce sufer¼ a iniţial o
dezintegrare prin emiterea unui electron şi a unui antineutrino. Ener-
gia eliberat¼a în acest proces este de 0,51 MeV. Timpul de înjum¼ at¼
aţire al
acestui proces este de 30 de ani. Nucleul obţinut 137 Ba se a‡a¼ într-o stare
excitat¼a de 0; 66 MeV deasupra st¼ arii fundamentale. În câteva secunde
acesta trece în starea fudamental¼ a prin emiterea unui foton cu energia
de 0; 66 MeV: Procesul este prezetat în …gura Fig.10.12
182

Figura 10.12: Schema de dezintegrare pentru Ce