CANCERUL, REUMATISMUL, BOLILE DE INIMĂ ŞI

INFECŢIA DE FOCAR DENTAR

Infecţia de focar dentar este situată printre

cele mai mari plăgi ale omenirii, aceasta trebuie
pusă, dupăVeil, la temelia gândirii medicale.

Populaţia ar trebui avertizată asupra frecvenţei

mari a infecţiilor de focar, precum şi a consecinţelor
grave, uneori iremediabile, ce se pot produce dacă
asanarea focarelor nu se face la timp.

Dacă suferiţi de o simptomatologie nespecifică

cum ar fi: ameţeli, cefalee, transpiraţii, dureri articulare
sau de coloană, inapetenţă, secreţii nazale intermitente,
palpiaţii, dureri precordiale, oboseală, fără
ameliorare după tratament, trebuie căutate
infecţiile dentare, în ciuda faptului că durerile dentare sunt absente (datorită devitalizării nervului).Infecţia de focar dentar apare ca o
îmbolnăvire a întregului organism, în care existăun focar primar cronic cu evoluţie latentă, neobservată de bolnav şi leziuni secundare la
distanţă, care se manifestă zgomotos.

Aproape toate bolile cronice degenerative au legatură cu canalul radicular, inclusiv bolile de inimă, rinichi, artrită, boli
neurologice și autoimnune(lupus etc).

Microbii şi produsele lor toxice (endotoxine şi exotoxine) migrează pe 2 căi:

1.CALEA TUBULUI DIGESTIV– microbii înghiţiţi devin patogeni şi produc inflamaţia peretelui gastric (gastrite, ulcere),
microbii nefiind îndepărtaţi de aciditatea sucului gastric produc mai departe apendicite, colite, iar prin efracţia tubului digestiv
inflamat poate trece la ficat şi pancreas. Procesul de inflamaţie intramural la nivelul peretelui gastric determină vasoconstricţie cu
repercursiuni asupra aciditaţii şi motilităţii gastrice.DupăKlaus Vogel, prezenţa infecţiei de focar agravează diabetul zaharat, iar
îndepărtarea lui, ameliorează diabetul zaharat. La nivelul cavităţii bucale produc piodermite, stomatite, impetigo.

2.CALEA HEMATOGENĂ – microbii îşi varsă produsele lor toxice în circulaţia sângelui, în cantităţi mici, dar continuu şi
prelungit, creând o stare septicemică latentă, care se manifestă prin infecţii secundare la distanţă de focarul primar.

Manifestările alergice sunt reacţii inflamatorii la distanţă, în articulaţii, ochi, piele, inimă, cauza fiind dinţii devitalizaţi, fără leziuni
periapicale evidente radiologic. Aceste manifestări dispar după extracţia lor.
Datorită toxinelor microbiene (endo şi exotoxine) se creează o stare de alergie de două forme:

1.Formele hiperergice se manifestă iniţial printr-un sindrom toxiinfecţios dentar cu oscilaţii tensionale, creşteri ale ureii, creatininei,
colesterolului, glicemiei. Microbii din canaliculele dentinare determină flebita venelor alveolare şi de aici infecţia ajunge la sinusul
cavernos (de la baza craniului). Flebitele acestor sisteme venoase în care circulaţia e încetinită, propagă infecţia spre sinusurile
endocraniene, determinand tromboze şi, deci, irigaţia creierului e deficitară. Când în lichidul cefalorahidian apar limfocite PMN
atunci tromboza sinusului cavernos s-a complicat cu o meningită cerebrospinală, plus prezenţa iritaţiilor cronice cu manifestări
nervoase: migrene, depresie, melancolie, insomnie, senilitate.

Tot la nivelul capului, datorită inflamaţiei nervului trigemen şi legăturilor sale cu nucleul salivar determină sialoree. De exemplu
pulpita caninilor determină conjunctivita hiperemică şi iridociclite de aceeaşi parte. Incisivii laterali sau centrali determină secreţie
nazală crescută. Molarii superiori infectaţi determină căderea părului sau albirea precoce.
BOLI PRODUSE PE DIFERITE ORGANE:

OCHI:

 conjunctivita hiperemică
 blefarospasm
 parezele nervilor oculomotor, dispariţia midriazei de partea dintelui infectat, lăcrimare, iridociclită,
uveită
 herpes corneean
 URECHI:

 otite, hipoacuzie

CUTANATE:

 hiperemia unei zone din faţă

 lichenul plan
 Zona Zoster şi herpes cutanat
 impetigo, erizipel recidivant
 furunculoză

manifestări care dispar dupa eliminarea infecţiei odontogene

RENALE:

 cistite, pielonefrite, dovada o constituie urocultura pozitiva cu aceiaşi microbi ca şi în leziunile primare dentare
 nefrita acută se transformă în nefrită cronică datorită unor pusee succesive determinate de recidivele infecţiei
streptococice dentare

PULMONARE:

 agravarea unui astm bronşic preexistent

 bronhopneumonii, abcese pulmonare

ARTICULAŢII ŞI COLOANĂ:

 durerile de la nivelul coloanei vertebrale cu iradieri pe nervul sciatic, cu radiografii aproape normale, care nu
cedează la tratament, trebuie căutat focarul dentar infecţios sau dinţi devitalizaţi
 infecţia dentară poate determina inflamarea mezenchimului medular cu leziuni medulare şi nevrite radiculare
manifestate prin hipertonie şi chiar interesarea sistemului nervos vegetativ mecanism declanşator în scleroza
amiotrofică
 la nivelul articulaţiilor, infecţia de focar determină poliartrita reumatoidă

GANGLIONI LIMFATICI:

 adică inflamaţia hiperergică a ţesutului mezenchimatos în general şi a ganglionilor şi splinei în special, ceea ce
determină limfogranulomatoza malignă, adică reumatismul cronic al mezenchimului ganglionar

RINITA ALERGICĂ ŞI PURPURA:

 apar ca urmare a reacţiei alergice hiperergice din cauza infecţiei de focar

TIROIDA:

 diseminarea infecţioasă a tiroideipe cale limfatică dezvoltă tiroidita autoimună

 s-a constatat că în boala Basedow simptomatologia dispare complet la 2 luni dupa asanarea focarului infecţios

APARAT CARDIOVASCULAR:Focarele infecţioase dentare afectează toate părţile constitutive ale aparatului
cardiovascular. S-au făcut cercetări asupra arteritelor ( trombangeita obliterantă, Boala Raynaud) şi s-a descoperit
intervenţia unui mecanism alergic hiperergic însoţit de eozinofilie şi reacţii reumatismale asociate.

Klinge şi alţi autori susţin că infecţia de focar dentar poate afecta orice segment arterial determinând arteriopatii care pot fi
reversibile, cu rezultate spectaculoase după asanarea focarului infecţios. Acestea produc leziuni endocardice şi miocardice şi au rol
determinant în geneza trombozei coronariene ( a infarctelor miocardice). Antigenele microbiene se grefează pe leziuni vasculare
vechi ateromatoase ce determină tromboze vasculare( infarcte). Stentul nu rezolvă permeabilizarea arterei respective întrucat tot
endoteliul coronarian este inflamat şi prin urmare, dacă nu se îndepartează focarul infecţios, stenturile se pot restenoza.
Granuloamele dentare şi dinţii devitalizaţi menţin infecţia cronică a organismului şi o stare de inflamaţie care contribuie la
ineficacitatea oricarui tratament.

Am întâlnit cazuri când după îndepărtarea focarelor infecţioase dentare, simptomatologia cardiacă a dispărut şi a trebuit să-i
întrerup tratatmentul cronarodilatator.

Simptome ca: transpiraţie, subfebrilităţi, artralgii, circulaţie periferică deficitară, palpitaţii, dureri precordiale îi determină pe
pacienţi ani de zilesă alerge de la un medic la altul. Ratschowa observant că bolnavii cu focare infecţioase au o proastă circulaţie
periferică, mai ales la cei care asociază dureri reumatice. Aceşti oameni sunt palizi şi se plâng de mâini şi picioare reci, cu
transpiraţii la nivelul lor. Agenţii termici şi toxici (frig, fumat) nu pot produce singuri leziuni arteriale, dar contribuie la localizarea
acţiunii focarelor infecţioase asupra arterelor. Toxinele pe care le pune în circulaţie focarul infecţios produc inflamaţii ale arterelor
 şi capilarelor, îngreunează circulaţia şi determină la tineri spasm coronarian şi la ceilalţi angină pectorală şi infarct miocardic. Apar
modificări morfologice ale electrocardiogramei prin acţiunea directă a focarului infecţios asupra miocardului sau indirect asupra
circulaţiei coronariene.

În revista britanică “The Lancet” s-a pus problema inflamației arterioleror coronariene ca fiind principala cauză a incarctului
miocardic. Astfe se explică de ce unii pacienți cu niveluri normale de coresterol suferă atacuri de cord sau accidente vasculare cerebrale
în timp ce alții cu nivel crescut de coresterol nu dezvoltă afecțiuni cardio-vasculare.

S-au făcut studii experimentale şi s-a constatat că microbii şi toxinele acestora sunt îndreptaţi în mod regulat şi invariabil în
articulaţii şi endocard (leziuni de acelaşi aspect). La o nouă recrudescenţă al focarului infecţios se produce o reacţie inflamatorie
promptă. Toxinele microbiene au rol de alergeni, dovadă fiind cazurile de astm bronşic, migrenă, urticarie, vindecate după extracţia
dentară.

Reacţiile umorale au aratat 3 faze:

a) Faza de luptă cu neutrofilie, creşteri VSH, scade complementul (fiind utilizat în reacţia antigen - anticorp), scade
fierul(fiind stocat în ţesuturile inflamate)
b) Faza de apărare cu monocitoză
c) Faza de cronicizare cu eozinofilie şi limfocitoză

II.În formele anergice în care reacţia de apărare împotriva microbismului bucodentar e complet dispărută, bolile infecţioase au o
evoluţie gravă: endocardită malignă, aplazia medulară, cancerul. Formele anergice spre deosebire de cele hiperergice (care se manifestă
cu limfocitoză) se exprimă prin pancitopenie, când scad leucocitele, trombocitele si globulele roşii. Dacă nu se înlatură focarul infecţios
leziunile sunt ireversibile spre panmieloftizie. Fizicianul şi chimistul Keth Brewer renumit pe plan mondial pentru lucrările din domeniul
izotopilor, a constatat că orice celulă insuficient oxigenată (condiţii create de infecţia de focar) se poate transforma în celulă canceroasă.
În condiţii normale energia celulei este furnizată de combustia glucidelor în prezenţaO2; CO2 rezultat este eliminat prin plămâni. În
absenţa O2 energia celulei este furnizată de degradarea glucozei în acid lactic şi astfel mediul intracelular devine acid. Aceeaşi acidifiere
modifică lanţul ADN al cromozomilor, celula pierzând controlul asupra multiplicării şi dezvoltând tumori. Deci inflamaţia ţesuturilor
diferitelor organe ca urmare a infecţiei dentare determină o insuficientă oxigenare a acestora şi deci apariţia cancerului.

Doctorul Robert Jones, un cercetător al relației dintre canalul radicular și cancerul de sân a făcut un studiu de 5 ani pe 300 de
paciente cu cancer de sân:

 93% dintre cazuri aveau canale radiculare cimentate;

 7% alte patologii orale.
În majoritatea cazurilor bolile au fost găsite pe aceeași parte a canalului radicular sau patologiei orale.

Dr. Jones susține că toxinele din bacterile unui dinte devitalizat sunt capaibile de a inhiba proteine care suprimă dezvoltarea tumorii.

Dr. Josof Pssels a raportat că în cei 40 de ani de când tratează pacienți cu cancer terminal, 97% dintre ei au avut tratamente pe canalul
radicular.

După unii cercetatori dinţii devitalizaţi constituie o inflamaţie latentă care, după o pneumonie, viroză sau infecţie oarecare,prin
procesul de anahoreză se transformă focarul latent inactiv (în câteva zile sau săptămâni) în focar activ de infecţie, vizibil sau nu
radiologic. Umber o denumeşte infecţie permanentă atenuată sau subsepticemie. Demarcaţia dintre reumatism şi subsepticemiese poate
face pe nesimţite când reacţia de apărare a organismului slăbeşte (efort fizic intens, stress, accidente).

Pentru a înţelege mecanismul apariţiei infecţiei dentare trebuie să ştim anatomia dintelui. În interiorul pulpei dentare există un
mănunchi vasculonervos (arteră – venă, nerv) ce conferă vitalitatea dintelui. Artera se ramifică în capilare prin miile de canalicule ce
străbat întreaga suprafaţă a dentinei (situată în afara pulpei dentare). Prin aceste capilare circulă sângele cu nutrienţi ce hrănesc dintele şi
în acelaşi timp “curăţă” microbii ce pătrund din gură pe la coletul dentar în canaliculele dentare.

De aceea dinţii devitalizaţi oricât de bine ar fi obturaţi, în canaliculele dentinare rămân microbi în stare saprofită care devin
virulenţi când rezistenţa organismului scade favorizând astfel apariţia focarului de infecţie. De asemenea microbii care pătrund pe la
coletul dentar în canaliculele dentinare găsesc mediu de cultură (resturi de capilare rămase după îndepărtarea nervului şi arterei) şi
migrează prin canalul radicular spre apex la parodonţiu apical producând fenomene inflamatorii cronice cu pierderi masive de ţesut osos.
Un alt factor favorizant pentru infecţie este şi retracţia materialului din interiorul canalului radicular ceea ce favorizează circulaţia
microbilor. Aceşti microbi nu pot fi îndepărtaţi de macrofagele din sânge deoarece odată cu obturarea canalului radicular (omorarea
nervului şi îndepărtarea lui) se anulează şi artera din pulpa dentară responsabilă de curăţirea dintelui de microbi. Dinţii devitalizaţi sunt
dinţi morţi, fără circulaţie şi de aceea îşi schimbă culoarea devenind cenuşii.
Există o procedură dentară -obturatia de canal - pe care aproape orice medic dentist o recomandă ca fiind în condiții de siguranță în ciuda
faptului că oamenii de știință au avertizat asupra pericolelor sale de mai bine de 100 de ani.

Numai în SUA sunt efectuate în jur de 41000 de aceste proceduri în fiecare zi pe pacienți care cred că sunt în siguranță și cred că o să-și
rezolve problemele.

Canalele radiculare curațate (de nerv, dar și de arteră) sunt în esență dinți morți care pot deveni incubatoare silențioase pentru bacterii
anarobe extrem de toxice care pot în anumite condiții să-și croiască drum în sange pentru a provoca o serie de probleme medicale grave,
apărând la câțiva ani după lucrări pe canal dentar. Acești dinți nu dor(pentru că nu au nerv), arată bine, mulți ani nu dezvoltă pungi de
puroi vizibile radiologic și deci este greu de urmărit rolul lor în cancer, boli de inimă sau reumatism.

Actualmente, se practică de către majoritatea stomatologilor metoda conservatoare a dinţilor (devitalizări, rezecţii apicale) în loc
să recurgă la procedee de conservare a pulpei dentare protejând nervul şi artera, nu distrugându-l cu uşurinţă. Orice dinte mort
(devitalizat) trebuie să fie suspect pentru sediul infecţiei de focar, iar metoda extracţională este cea benefică, întrucât numai eliminarea
radicală a infecţiilor de focar asigură vindecarea leziunilor şi fenomenelor de la distanţă.

Încă din anii ’50 când lumea era entuziastă de dentistica conservatoare (devitalizări, punţi, dinţi îmbrăcați) dr. Price a făcut
experimente cu dinţi devitalizaţi (fără infecţii decelabile pe radiografii) pe care i-a sterilizat şi i-a implantat sub pielea unui iepure. A
constatat că aceeaşi boală care o producea la bolnavi (artrită, nefrită, cardită) o dezvolta şi la iepure care murea în 10 zile. A repetat de
sute de ori experimentul şi rezultatele erau aceleaşi: iepurii mureau de acceaşi boală cu a pacientului din care a fost extras dintele
devitalizat.

Dr. Price a descoperit 16 tipuri de microbi in dinți devitalizați care duc la boli de inimă, circulatorii sau reumatice. El a
recomandat unei paciente în scaun cu rotile de ani cu degete de poliartrită reumatoidă să-i extragă dintele devitalizat(cu nervul omorât),
fără infecție vizibilă radiologic și implantarea acestuia sub pielea unui iepure. Uimitor, iepurele a dezvoltat aceeași artrită și a murit 10
mai târziu. Fară acel dinte doar, femeia s-a recuperat rapid de artrită și a putut merge și fără baston. Din păcate, munca dr. Price a fost
îngropată deliberat timp de 70 de ani, până când dr. George Meining, a tot recunoscător pentru munca dr. Price, a căutat să dezvăluie
adevărul.

Dr. Meining fondatorul Asociaţiei Specialiştilor în Tratamente pe Canal (1993) a completat studiile dr. Price şi a constatat că
infecţiile din dinţii devitalizaţi (infecţii nedecelabile radiologic) le pot tolera pacienţii în funcţie de starea de imunitate. Când aceasta
scade (stres, oboseală, răceli, gripe, accidente) şi capacitatea de a lupta este redusă apar boli degenerative, cronice precum poliartrita
reumatoidă, leucemiile, cancerul. Dr. Meining a recoltat dinţi devitalizaţi (fără granuloame) i-a sterilizat şi i-a introdus pe medii de
cultură diferite. El a constatat că se dezvoltau 16 tipuri de microbe dintre care:

MerismopodeStafilococ
Streptococ Diplobacili
Bacterii în lanţEnterococ
SpirocheteBacilul tuberculozei
Parazitul amiba
Plombarea canalului radicular împiedică drenarea liberă a infecţiei, aceasta propagându-se din canalul radicular prin orificiul
apical în spaţiul spongios al maxilarului, determinând infiltrat leucocitar la început, apoi distrucţia tesutului osos.

Bacteriile ajunse in dentină nu se pot steriliza, rămân in stare latentă până găsesc o oportunitate de a se răspândi. Infecția se
extinde la nivelul maxilarului producând necroză .

Atâta timp cât sistemul imunitar este slăbit nu mai poate să mențină infecția sub control. Aceste bacterii pot migra de la țesuturile
înconjuratoare la alte locații care pot fi orice organ sau țesut.

Mai periculoase sunt infecţiile închistate faţă de cele supurate care au posibilitatea să se scurgă liber. În infecţia de focar dentar
sunt incriminate:

- Paradontozele
- Dinţi devitalizaţi
- Chisturile
- Dinţi care susţin poduri
- Dinţi retenitionaţi
- Resturi de rădăcini dentare

Osborne spunea că depinde exclusiv de hotărârea stomatologului dacă bolnavului i se asigură o viaţă îndelungată sau i se sapă
groapa înainte de vreme. Dacă analizăm starea sănătăţii oamenilor din jurul nostru constatăm că cei cu o genetică bună a danturii
(fără tratamente pe canal) şi cei edentaţi de timpuriu ajung la vârste înaintate fără boli cronice. Sunt specialişti chirurgi care în
 afecţiuni ca stenoze coronariene multiple, tumori cerebrale, glaucom, temporizează intervenţiile chirurgicale pentru a se extrage
dinţii bolnavi (cu infecţii vizibile sau nu radiologic). Dacă sunt concomitent infecţii de focar dentare şi amigdaliene este
recomandabil în prima fază să eliminăm pe cele dentare şi mai târziu pe cele amigdaliene. Experienţa clinicienilor a aratat că odată
ce se elimină infecţiile dentare organismul reuşeşte să facă inofensivă infecţia amigdaliană. Dupa Hunter ar fi mai potrivită
denumirea, în loc de stomatologie conservativă (în care o data cu dintele devitalizat se conservă şi infecţia) cu stomatologia septică
ce determină o varietate de patologii grave.

În trecut regula “sinequanon” în vindecarea bolilor cardiovasculare, digestive, renale, era asanarea tuturor focarelor
infecţioase. Actualmente acest lucru este aproape imposibil întrucât toţi stomatologii aplică metode conservative.

Sideman a dovedit în urma extracţiilor dentare a dinţilor morţi prevăzuţi cu coroniţe că sunt adevărate cuiburi de streptococi
patogeni chiar dacă sunt coroniţe de ceramică. De exemplu am avut pacienţi cu cardiopatie ischemică ce asociau şi poliartrita
reumatoidă sau lombosciatica, boli care numai se ameliorau cu tratamente, dar nu se vindecau. Au insistat pentru extracţia dentară
a mai multor dinţi îmbrăcaţi şi cu ştifturi pe canal, dar au fost refuzaţi de către stomatologi pe motiv ca nu există infecţii vizibile
pe radiografii. Au solicitat alt stomatolog care de la prima extracţie a constatat necroze masive osoase ce necesitau drenări repetate
ale infecţiei. Ulterior s-au vindecat la 1-2 luni de la ultima extracţie şi de bolile cronice existente.

Concluzii:

Dinţii devitalizaţi, îmbrăcaţi, punţi dentare, dinţi cu stifturi pe canal constituie o sursă de focare infecţioase ce declanşează
boli cronice grave în absenţa durerilor dentare. În urma extracţiilor dentare s-a constatat clinic dispariţia mai devreme sau mai
târziu (2 luni) a bolilor cronice declanşate de infecţiile dentare.

Indivizii care au infecţii dentare sunt mai predispuşi la gripă, depresie şi epuizare decât cei care nu au dinţi devitalizaţi.
Infecţiile dentare cresc aciditatea sângelui şi favorizează apariţia bolilor grave. Pacienţii cu boli degenerative au nivelul scăzut de
calciu ionic, dar odată cu îndepărtarea infecţiilor dentare, echilibrul este restabilit şi simptomele dispar progresiv. Actualmente
planeaza o inconstienta a medicilor stomatologi intrucit refuza etectuarea extractiilor dentare in ciuda insistentelor pacientului. Iar
daca aceasta se efectueaza, nu practica chiuretaj alveolar si nu recomanda administrarea antibioticelor cel putin 7 zile (2 zile
inainte si 5 zile dupa extractie). Orice dinte devitalizat cu obturatie de canal oricât de corect ar fi realizata constituie focar de
infecţie, chiar şi dacă radiologic este în aparenţă normal.

Bibliografie:

- George E. Meining – “The Root Canal Coverup”-1993

- Acad. Prof. Dr. M. Milcu – “Stomatologie” - 1970
- Dr. Goia şi Haţieganu – “Infecţie de focar” – 1950