ROLUL LECTURII LA CLASELE PRIMARE

Lectura-spunea istoricul Nicolae Iorga- joacă un rol important în viața copiilor, un rol mai
important decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne în amintire aproape toată
viața şi le influențează dezvoltarea ulterioară.
Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitățile de comunicare între oameni, ajutându-i să-
şi formeze capacități de gândire şi limbaj.
Importanța lecturii este dată de aspectele educative pe care le implică, şi anume:
- aspectul cognitiv- prin lectură elevii îşi îmbogățesc cunoştințele despre lume, despre realitatea
înconjurătoare;
-aspectul educativ- lectura contribuie la educarea copiilor în dimensiunile etice şi estetice;
-aspectul formativ- lectura formează şi consolidează deprinderi de muncă intelectuală, dezvoltă
gândirea, imaginația, capacitatea de exprimare corectă şi expresivă.
În afara cărții nu poate fi concepută azi o cultură sistematică a individului şi implicit a
societății. O carte o citeşti când vrei, cum vrei şi ori de câte ori vrei. Acest prieten tăcut îți oferă
ori de câte ori ai nevoie un răspuns la fiecare întrebare şi îl repetă cu răbdare până când l-ai înțeles.
Ea este atât de înțelegătoare, încât atunci când nu ai înțeles-o nu se supără, nu te jigneşte şi te
aşteaptă să revii. Este mereu credincioasă şi discretă. Este învățătorul care te conduce cu răbdare
la bine, te face să te bucuri, să râzi, ori să plângi.
Până în prezent, întregul proces de învățământ , de la cel preşcolar la cel post-universitar
se bazează pe cartea manual.
Ca mijloc de educare a omului, cea mai înaltă menire a cărții este cea instructiv-educativă.
Transmiterea sistematică şi completă a cunoştințelor nu se poate face decât prin intermediul şcolii,
al cărților şcolare.
Întrucât lectura este un eveniment al cunoaşterii, studiul cărților de către elevi impune
organizare, îndrumare şi supraveghere.
În condițiile educației permanente, şcoala are misiunea de a-i înarma pe copii cu deprinderi
temeinice de autoinstruire şi autoperfecționare prin intermediul tuturor mijloacelor şi în primul
rând prin mijlocirea cărții. Şcoala trebuie să formeze un lector competent dar şi un cititor care să-
şi formeze gustul propriu pentru lectură, astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieții.
Dar nu numai manualele şcolare au funcție instructivă. Orice carte ne învață câte ceva.
Cartea trebuie să devină prietena copilului de la cea mai fragedă vârstă. Ea îl ajută să
parcurgă căile cunoaşterii, de la concret la abstract, de la intuiţie la reprezentare şi fantezie. Cu
ajutorul ei, copilul intră în posesia numeroaselor instrumente care îi pot satisface dorinţa de a
descoperi realitatea înconjurătoare, ea însăşi fiind o lume. Şcoala joacă un rol important în
apropierea copilului de lumea cărţii şi implicit, de lectură.
Alegerea potrivită a cărţilor duce la formarea interesului pentru lectură. Ele trebuie să fie
potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele elevului. Pentru a-i determina pe elevi să devină
cititori pasionaţi este necesar să se formeze, cu răbdare, gustul pentru lectură. Uneori mediul
familial influenţează atitudinea faţă de lectură. Dacă elevul a văzut că părinţii, fraţii nu citesc o
carte, el de ce să citească? De aceea obiectivul principal este trezirea interesului elevilor pentru
lectură, în general.
Alegerea cărţilor potrivite este un prim pas. Al doilea pas şi tot atât de important este
deprinderea lecturii, obţinerea eficienţei ei maxime în urma citirii unei cărţi. Lectura elevilor este
un act intelectual esenţial, care trebuie îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie. Pentru ca
apropierea de carte să devină o deprindere zilnică, iar plăcerea de a citi – o necesitate dorită şi
trăită, e potrivit ca şi familia să se implice activ în apropierea copilului de miracolul cărţii, încă
înainte de învăţarea alfabetului.
Ce înseamnă lectura bine îndrumată? Înseamnă accesibilitate, genuri şi specii literare
adecvate, limbajul folosit de autor.
Pentru ca o lectură să fie accesibilă şcolarilor ar trebui să ținem cont cel puțin de
următoarele aspecte:
-mărimea textului (potrivit cu vârsta cititorului);
-număr corespunzător de mesaje (mai mic la clasele I-II);
-număr mai mic de acțiuni (pentru a fi reținute);
-texte în care să nu predomine descrierile (sunt mai greu de înțeles).
Referitor la genurile şi speciile literare, potrivite sunt textele narative, care abordează teme
din sfera de cunoştințe a copiilor (lumea fantasticului în care binele învinge răul, este mult
îndrăgită).
Nici textele lirice, în special cele în versuri, nu trebuie neglijate pentru că oferă modele de
exprimare, trezesc sentimente şi emoții.
Referidu-ne la limbajul folosit de autor, vom fi atenți la arhaisme şi regionalisme care fac
lectura mai dificilă şi mai greu de înțeles.
Pentru ca lectura să devină mai motivantă, există câteva principii considerate esențiale:
- să fie interactivă (cititorul intră în dialog cu textul);
-să aibă un scop pe care elevii să-l poată identifica (plăcere, cunoaştere etc.);
-să fie centrată pe sensurile pe care un text le poate genera;
-să fie încurajată.
Nu trebuie ignorate radioul, televizorul sau calculatorul, dar spre deosebire de aceste surse
informaţionale şi de culturalizare trebuie să spunem că nimic nu poate înlocui cartea. Piesa de
teatru, filmul, emisiunile radio şi televizorul ne impun un ritm de urmărire, înţelegere, ne împiedică
să insistăm asupra unor momente care ne-au interesat sau care ne-au plăcut mai mult. O carte te
trimite şi la alte cărţi şi ele toate formează baza trainică a culturii noastre.
Perioada de formare a gustului pentru lectură coincide cu aceea când se pun bazele acestuia,
adică în clasele I-IV.
Lectura în afara clasei lărgeşte orizontul cunoştințelor şi important este să ştim cum să
îndrumăm micii cititori spre lecturi potrivite pentru ei, dar mai ales cum să valorifice textele citite
astfel încât să-şi amintească uşor ceea ce au citit.
Iată câteva sugestii date elevilor mei:
-completatea unei fişe de lectură (să cuprindă titlul, autorul, personajele
principale/secundare, morala);
-realizarea unui desen reprezentativ;
-povestirea pe scurt (ideile principale);
-extragerea unor expresii frumoase etc.
Pentru a implica şi părinții în activitatea de studiere a cărții, am desfăşurat un carnaval al
personajelor din poveşti. Fiecare copil a primit o poezie-ghicitoare. Acasă, împreună cu părinții,
au realizat o mască sau un costum potrivit personajului. Am observant implicarea deosebită a
părinților, care au căutat informații despre personaj în cele mai diverse surse, mai ales în poveste.
În continuare vă prezint poeziile-ghicitori despre care am făcut vorbire:
Eu am sfătuit ieduți
Să fie cuminți micuții
Căci lupul vrea să-i păcălească,
În casă să îi primească. »
Doar un cocoş eu am avut
De gura babei l-am bătut
Dar înapoi când a venit
Pe mine m-a îmbogățit.
Cucuriguuu, moş credul,
Vino repede în drum
Aşterne pătură nouă
Iată, galbeni ți-am adus
Şi găini, să-ți facă ouă
Eşti bogat cum alții nu-s !
De când mama a murit
Tare greu am mai trăit «
Mama rea nu mă iubeşte/
Doar la lucru mă sileşte
Şi-aşa frântă, necăjită
Cad pe vatră obosită.
Sunt cel mai harnic şi-ți zic
Nu mi-e frică de nimic
Suflă lupul cât o vrea
N-o să strice casa mea.
Lupul rău m-a păcălit
Înăuntru l-am poftit
Crezând că-i nepoata mea
Şi pe loc m-a înghiţit.
Pe mama capră o ascult
Uşa eu nu o deschid,
Ghiciţi, oare, cine sunt ?
Aoleu, găina mea,
Ce mă fac eu fără ea
Cine-mi face acum ouă
Măcar unul, nu zic două ?
Ştiți, eu am avut o coadă,
Dar mi-a rămas toată-n baltă
Căci vulpea m-a păcălit
Când la peşte am poftit !
Recunosc, l-am păcălit,
Dar la peşte a poftit
N-o să mă mai lecuiesc
Îmi place să păcălesc.
În căsuța din pădure
Eu îndată fac curat
Farfurii, ceşcuțe, oale
Stau acum frumos pe raft .
Când de-acasă am plecat
Mama mea mi-a dat un sfat
Drumul să nu-l rătăcesc
În loc să nu mă opresc
Însă eu n-am ascultat
Ştiți ce mi s-a întâmplat !