You are on page 1of 11

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/281966068

TIPOLOGII PRIVIND VULNERABILITATEA LA INUNDAŢII A ORAŞELOR DIN


ROMÂNIA

Article  in  Wulfenia · April 2013

CITATIONS READS

0 310

4 authors:

Sageata Radu Bianca Mitrica


Institute of Geography, Romania, Bucharest Institute of Geography, Romanian Academy
172 PUBLICATIONS   217 CITATIONS    58 PUBLICATIONS   132 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Ines Grigorescu Mihaela Rodica Persu


Institute of Geography, Romanian Academy Institute of Geography, Romania
70 PUBLICATIONS   197 CITATIONS    16 PUBLICATIONS   18 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Climate Change and Impacts on Water Supply “CC-WaterS” View project

Mapping Aquatic ecosystems and water resources under multiple stress View project

All content following this page was uploaded by Sageata Radu on 24 September 2015.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


TIPOLOGII PRIVIND VULNERABILITATEA LA INUNDAŢII A ORAŞELOR DIN
ROMÂNIA

Radu Săgeată, Bianca Dumitrescu, Ines Grigorescu, Mihaela Persu


Institutul de Geografie, Academia Română

Typologies related to floods vulnerability of the Romanian towns. The analysis of the causes that generate the
extreme hydrologic events in Romania within the last three years leads us to the identification of five categories of
towns related to floods vulnerability. There are conditioned on one hand by the geographical position in relation to
morphology and hydrography and on the other hand to human impact (transport infrastructure, upstream
hydrotehnic arrangements and especially to sewage systems). On this base, we were able to identify towns
vulnerable to floods having as mainspring: the misfit sewerage systems, the accumulation of waters from the
proximate slopes, the feckless drainage system, the overflowing of the neighbouring rivers and the consequence of
giving away the upstream hydrotehnic works. All these typologies were synthesized and transposed into
cartographic display.

Key word: flooding, vulnerability, towns, Romania.

În ultimii ani România s-a confruntat cu o serie de evenimente extreme dintre care cele mai
semnificative au fost inundaţiile şi viiturile, majoritatea fiind provocate de ploile torenţiale, topirea
zăpezilor sau combinarea celor două fenomene, amplificate în multe cazuri de cedarea barajelor
naturale sau antropice, a digurilor etc. Astfel, digurile şi barajele din lungul Dunării şi al râurilor
principale s-au dovedit a fi insuficiente şi în unele cazuri neadaptate unor situaţii extreme, propagarea
undelor de viitură fiind puternic influenţată de aceste modificări ale mediului.
Vulnerabilitatea se referă adesea la o susceptibilitate distinctivă atât a sistemelor sociale
(vulnerabilitate socială) cât şi a celor biofizice (vulnerabilitate biofizică). Aceasta reprezintă „măsura
în care un sistem poate fi afectat în urma impactului cu un fenomen perturbator/factor de presiune şi
capacitatea redusă a acestuia de a se reabilita sau de a se adapta consecinţelor impactului” (Kasperson
et al., 2002; Turner at al., 2000 citaţi de Bălteanu, Costache, 2006). Astfel, vulnerabilitatea pune în
evidenţă cât de mult este expus omul şi bunurile sale la acţiunea diferitelor hazarde şi indică nivelul
potenţial al pagubelor produse de un anumit fenomen exprimat pe o scară de la 0 la 1 (IDNDR, 1992,
citat de Bălteanu, Şerban, 2005 şi Bălteanu, Costache, 2006).
Vulnerabilitatea reprezintă relaţia a trei dimensiuni: expunere, rezistenţă (capacitatea de a
rezista impacturilor) şi rezilienţă (capacitatea de a-şi menţine structurile de bază şi de se reface dupa
pierderi). Aceste dimensiuni uşor diferite faţă de cele aplicate mai sus ecosistemelor, includ şi
costurile de recuperare precum şi rolul relaţiilor sociale şi a deciziilor la diferite nivele sociale de la
stat la proprietate individuală.
În România lipsa unei legislaţii ferme la începutul perioadei de tranziţie a determinat o
înrăutăţire a condiţiilor de mediu prin despăduriri necontrolate, distrugeri ale perdelelor forestiere şi
ale sistemelor de irigaţii şi o accentuare a impactului hazardelor naturale asupra societăţii (Bălteanu,
Cheval, Şerban, 2004).
Viiturile şi inundaţiile sunt hazardele naturale cu accentuat impact asupra reţelei de aşezări, căi
de comunicaţie şi terenuri din lungul celor 4000 de râuri din România cu o suprafaţă a bazinului de
peste 10 km2. Terenurile inundabile ocupă o suprafaţă de 3,5 milioane hectare, arealele cele mai

1
întinse fiind situate în lungul Dunării şi al râurilor principale din Câmpia Română şi din Câmpia
Banato-Crişană (România. Spaţiu, Societate, Mediu, 2006).
Conform propunerii făcute de Directiva Parlamentului European privind evaluarea şi
managementul inundaţiilor (document SEC(2006) 66 – riscul la inundaţii) este definit de
probabilitatea producerii unei inundaţii de o anumita gravitate şi de pierderile estimate din punct de
vedere al sănătăţii populaţiei şi a activităţilor economice, pierderi asociate cu o inundaţie de aceeaşi
gravitate iar inundaţiile sunt definite ca fiind „acoperirea temporară cu apă a terenurilor care în mod
normal nu sunt acoperite cu apă”.

Scurt istoric al fenomenelor hidrologice extreme în perioada 2005-2007 pe teritoriul României

În 2005, Romania a fost lovită de şase valuri de inundaţii, începând din lunile aprilie şi mai până în
septembrie. Acestea au afectat în principal Banatul şi sud-estul ţării. Opt persoane au murit, dintre care 7 în
staţiunea Costineşti; plaja a fost devastată şi 100 de case au fost distruse. În judeţul Ialomiţa, sute de săteni
izolaţi s-au refugiat într-o şcoală în momentul în care apele au crescut ajungând la trei metri în anumite areale.
Sute de soldaţi au fost trimişi să întărească barajele cu saci de nisip, iar unii localnici au luat iniţiativa de a-şi
construi propriile diguri. În aceste condiţii, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă a recunoscut că a fost
depăşit din punct de vedere tehnic.
In martie 2006 aveau loc primele inundaţii şi alunecări de teren care au afectat mai multe judeţe din
ţară: Mehedinţi, Ialomiţa, Dolj şi Harghita. Conform agenţiilor de ştiri, au fost afectate peste 300 de gospodării,
zeci de drumuri judeţene şi aproximativ 3000 de ha de teren agricol. In judeţul Harghita circulaţia feroviară a
fost intreruptă pe tronsonul Odorheiu Secuiesc - Sighişoara, în zona localităţii Porumbenii Mari. Spre sfârşitul
lunii, Dunărea depăşea deja cotele de inundaţii şi făcea pagube în mai multe judeţe. Ploile, topirea zăpezilor şi
alunecările de teren au măturat în ultima zi din martie jumătate din ţară. Râurile şi pârâurile s-au umflat şi au
inundat peste 150 de gospodării, mulţi dintre localnici fiind evacuaţi. De asemenea, sute de hectare de teren
agricol au fost înghiţite de ape, zeci de poduri şi punţi s-au rupt, iar mai multe drumuri au fost grav avariate. Pe
de altă parte, alunecările de teren au distrus mai multe drumuri comunale şi săteşti în judeţele Alba, Iaşi,
Maramureş şi Covasna. Viiturile care au venit cu putere din munţi au făcut chiar şi prima victimă: un bărbat, în
vârstă de 45 de ani, din localitatea maramureşeană Băiţa. Nivelul Dunării a atins pe 3 aprilie, în judeţele Brăila
şi Galaţi, 643 de centimetri, depăşind cotele de inundaţie şi înregistrând totodată cel mai mare nivel din ultimii
35 de ani. Ministerul Mediului şi Gospodaririi Apelor a anuntat că echipe de specialişti au intervenit pentru a
consolida mai multe diguri protecţie de pe Dunăre. O săptămână mai târziu apele Dunării au rupt digul de la
Isaccea, din judeţul Tulcea, considerat unul dintre cele mai sigure diguri din zonă. La Tulcea şi Feteşti apele
umflate au depăşit digurile de apărare. Digul amenajării agricole Murighiol-Dunavăţ, aflat în proprietatea
Consiliului Judeţean Tulcea, a fost rupt la km 54, amonte de Cherhana. 45 de oameni au fost evacuaţi, pentru că
primul dig de protecţie care apără de ape un cartier din Feteşti, judetul Ialomiţa, a cedat pe o porţiune de şase
metri. La Bechet, portul a fost inundat, circulaţia peste Dunăre spre Oreahovo a fost întreruptă, iar în jur, pe
mai multe sute de hectare, apele revărsate au inundat terenurile.
In judeţul Mehedinţi au fost inundate peste 1 200 de terenuri, mai ales la Gârla Mare, Gruia şi Salcia.
La Calafat, un stăvilar a cedat şi apa a pătruns într-o parte a oraşului prin reţeaua de canalizare. Jumatăte din
judeţul Caraş Severin se afla sub ape: 32 de localităţi, 346 de case, peste 800 de anexe gospodăreşti, 50 km de
drumuri şi 73 de poduri şi podeţe au fost rupte.
In Banat, familiile din 300 de gospodării din Gătaia, judeţul Timiş au fost evacuate pentru că un afluent
al râului Barzava s-a revărsat. Drumul naţional 58 B ce face legătura între Reşiţa şi Timişoara a fost închis,
după ce pârâul Fizeş l-a inundat pe o porţiune de 800 de metri.
In judeţul Dolj, Jiul a depăşit cota de inundaţii iar în judeţul Mehedinţi circulaţia feroviară a fost
restrictionată după ce apa s-a infiltrat în terasament. In judeţul Olt, apele umflate ale Dunării au inundat portul
Corabia în proporţie de 80%. În judeţul Constanţa au fost inundate mai multe case în Ostrov, Oltina, Hârşova şi

2
la Cernavoda. La Ostrov 10 persoane au fost evacuate. Un alt dig de pe braţul Borcea s-a rupt. La Constanţa a
fost depăşită cota de pericol şi au fost inundate zeci de hectare de teren agricol şi de păduri.
La Galaţi aproape întregul şantier naval a ajuns sub ape, iar portul de la Brăila a fost inundat. 40 de
persoane au fost evacuate din calea apelor la Hârşova (judeţul Constanţa), iar la Cernavodă zeci de gospodării
au fost inundate şi majoritatea oamenilor din localităţile Aliman şi Vlahi au fugit din calea apelor. La rândul
său, nivelul Prutului a crescut determinând formarea unei pieţe de acumulare a apelor în arealul Galaţi-
Giurgiuleşti-Reni.
La sfârşitul lunii aprilie 12 judeţe erau afectate de inundaţii, peste 5.500 de persoane fiind evacuate.
Apele au afectat 848 de case, dintre care 227 au fost complet distruse iar 122 în pericol de prăbuşire – 3.675 de
gospodării şi anexe gospodăreşti, 41 de obiective socio-economice, 21.000 de hectare inundate controlat,
14.200 de hectare de păşuni şi fâneţe, 7 467 de hectare de păduri, 1.161 de fântâni, 2,9 kilometri de drumuri
naţionale, 381 kilometri de drumuri judeţene, 119 kilometri de drumuri comunale, 21 de poduri şi 124 de
podeţe. Câteva zile mai târziu, la 1 mai, autorităţile au anunţat o cifră de 5 ori mai mare: 16.366 de evacuaţi. O
treime dintre aceştia au fost cazaţi de autorităţi în corturi, şcoli, grădiniţe, spitale sau alte instituţii, restul
preferând să meargă la rude sau la cunoştinţe. Din cele 12 judeţe riverane Dunării afectate de inundaţii, cele
mai multe persoane evacuate au fost din judeţul Dolj – 8.787 şi din judeţul Călăraşi – 6.186.
Inundaţiile din Banat (aprilie – mai, 2005) şi efectele transfrontaliere ale acestora
Sistemele de îndiguire executate în Banat în prima decadă a secolului actual au fost dimensionate
pentru debite care s-au dovedit a fi subapreciate faţă de cele produse în ultimele decenii. Astfel, sistemele de
îndiguire din bazinele Timiş şi Bega, realizate la începutul secolului, au fost dimensionate pe baza debitului
viiturii din anul 1859, cea mai mare viitură observată într-o perioadă de 100 ani. În acel an a fost calamitată o
suprafaţă de 280.000 ha precum şi 46 localităţi, între care şi Timişoara.
Revărsările catastrofale, asemeni celor care au avut loc în primăvara anului 2005 în Banatul de Sud
sunt ciclice şi au fost inventariate încă din anul 1813. Observaţiile efectuate sistematic, timp de aproape 200 de
ani, au evidenţiat faptul că în 20 de ani au fost înregistrate în Banat ape mari, excepţionale. Acestea s-au
succedat cu o frecvenţă medie de o inundaţie la 7 ani. Viiturile din anii 1910 şi 1912 au supus la o grea
încercare îndiguirile. De exemplu, viitura din anul 1912, de o amploare fără precedent până în ziua de azi, a
depăşit cu mult previziunile anterioare. Inundaţiile din acest an au fost provocate de ploi neîntrerupte care au
căzut pe o suprafaţă de circa 5 000 km2 timp de o săptămînă. Acestea au fost înregistrate în luna mai şi au
afectat spaţiul montan unde îşi au obârşia Timişul şi Bega. De asemenea, peste 80% din cantităţile de
precipitaţii înregistrate (totalizând un volum de aproape 800 milioane m3 apă) au afectat şi regiunea de câmpie
unde au căzut timp de 2 săptămâni, înălţimea valurilor de viitură depăşind 1 m. Debitele înregistrate la acestă
viitură au stat la baza calculelor care au fundamentat viitoarele proiecte de îndiguire. Atunci a fost inundat
oraşul Lugoj şi numeroase localităţi rurale, apele revărsându-se peste creasta digurilor în mai multe locuri, iar
în dreptul satelor Şag şi Cebza digurile Timişului au fost rupte.
In 2005, inundaţiile au afectat în total 116 localităţi din Banat, apele acoperind o suprafaţă de peste
30.000 ha. Au fost inundate 3.876 de case, din care 739 au fost distruse şi aproape 2.000 avariate. Numărul
animalelor moarte s-a ridicat la cateva mii, incluzând şi animelele sălbatice. Au fost evacuate 2.707 persoane
(dintre care 162 din oraşul Gătaia, 110 din Ivanda, 564 din Foeni, 158 din Cruceni, 770 din Ionel dintr-un total
de 800 locuitori, 705 din Otelec din totalul de 800 de locuitori, 172 din Sânmartinul Maghiar). Aşa cum se
poate deduce şi din aceste statistici, cel mai grav afectate au fost satele Ionel (Iohaninsfeld) şi Otelec din
comuna Uivar, respectiv Foeni şi Cruceni din comuna Foeni (jud. Timiş), localităţi inundate şi la precedentele
revărsări din 1999.
Specific pentru inundaţiile care au afectat Banatul românesc din perioada 14 aprilie – 20 mai 2005, a
fost procesul de stagnare a apei mai mult timp, datorită terenului relativ neted şi existenţei unor diguri care
odată rupte au favorizat acumularea apei şi formarea unor lacuri artificiale. Astfel, la şase săptămâni de când
râul Timiş a spart digurile de apărare, apele mai stăpâneau încă 15 000 de hectare de pământ, adică jumătate din
suprafaţa inundată iniţial. Apa din aceste perimetre cu drenaj foarte slab nu a putut fi eliminată decât cu ajutorul

3
unor pompe de mare capacitate aduse de la SC Aversa Bucureşti, în caz contrar existând riscul unor epidemii.
Potabilizarea apei în arealul Pustiniş-Ionel-Otelec, deosebit de necesară în astfel de situaţii, a fost asigurată cu
sprijinul unor echipe trimise din Germania, Franţa şi Ungaria. Acest dezastru a fost posibil cu toate că în ultimii
ani s-au investit sute de miliarde de lei la apele Române Banat la Societatea de Imbunătăţiri Funciare pentru
consolidarea digurilor şi regularizarea canalelor. Mai grav este faptul că au existat semnale ca anumite cantoane
în care lucrau angajaţi ai Apelor Romane care aveau ca sarcină chiar supravegherea în permanenţă a acestora,
au fost închise.
Pe de altă parte, nu a existat o comunicare între autorităţile române şi cele sârbe cu privire la pericolul
inundaţiilor, fapt pentru care stăvilarele din Serbia au rămas închise. În plus, apele nu s-au propagat pe Timiş,
aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci pe un vechi curs al Begăi, situaţie la care nu s-a aşteptat nimeni şi care a
provocat inundaţii catastrofale în satul Jaša Tomić din Banatul sârbesc (Fig. 1).

Fig. 1 – Efecte ale inundaţiilor din Banat la Jaša Tomić (Serbia) (foto R. Săgeată)

Satul a fost în întregime evacuat, casele, construite din material moale, necoeziv s-au năruit. Noile
locuinţe au fost construite în câteva luni (vara), pentru ca populaţia sinistrată să se poată muta până în pragul
iernii şi sunt în proprietatea statului, locatarii stând cu chirie. Loturile de teren au rămas în posesia celor care le
aveau, noile case construindu-se pe locul celor care au fost distruse de inundaţii.
Consecinţele inundaţiilor au fost amplificate de faptul că albia colmatată a Timişului nu a fost
curăţată, fapt ce a determinat blocaje ca urmare a materialelor cărate de râu. Rezultatul a fost o mare
zonă de sărăturare a solului (marea Banatului), improprie culturilor agricole dar şi utilizărilor
zootehnice
În urma acestor inundaţii catastrofale cu efecte transfrontaliere, a fost constituit la nivelul
euroregiunii Dunăre-Criş-Mureş-Tisa (DKMT) un comandament comun româno-sârb de coordonare a
apărării împotriva inundaţiilor.
Inundaţiile de pe râul Siret (iulie, 2005)
Cel mai grav afectat a fost judeţul Vrancea, în care 80.000 de oameni au avut de suferit de pe urma
inundaţiilor. Apa a inundat 29 de comune şi trei oraşe: Mărăşeşti, Adjud şi Odobeşti. Au fost distruse 25 de
poduri şi podeţe. Drumurile din judeţ au fost distruse, astfel încât legăturile dintre localităţi nu se mai puteau
realiza. In judeţul Bacău, dintre cele peste 2.100 de case inundate, 108 au fost distruse total. In Comăneşti, au
fost evacuaţi peste 1.000 locuitori, iar localităţile Oneşti, Târgu Ocna şi Slănic Moldova au rămas fără apă
potabilă şi gaze naturale după ce râul Trotuş a rupt o conductă de alimentare din Oneşti.
In judeţul Galaţi, debitul Siretului a atins un vârf de 5.000 mc/s, faţă de 200 mc/s cât înregistrează în
condiţii normale, ajungând la acelaşi debit cu Dunărea. În aceste condiţii au fost evacualţi locuitorii din satele
Nămoloasa, Măxineni, Corbu Vechi şi Cosmeşti-Lungoci, unde, a fost executată o spargere controlată a digului
de apărare. În urma realizării unei breşe în digul de lângă Nămoloasa a fost diminuată presiunea viiturii asupra
localităţilor din aval de Corbu Vechi: Tudor Vladimirescu, Vameş, Piscu, Vasile Alecsandri şi Şendreni (pe
malul stâng), respectiv Voineşti, Vameşu, Cotu Lung şi Cotu Mihalea (pe malul drept).
Cel mai puternic afectat a fost satul Vadu Roşca din comuna Vulturu, jud. Vrancea, cu o populaţie de
aprovimativ 600 de persoane, situat pe un interfluviu mai coborât dintre Siret şi Milcov, apele celor râuri
reunindu-se. Casele au fost acoperite de apele Siretului ieşit din albie, în unele locuri apa atingând patru metri.
Au murit şapte oameni şi majoritatea animalelor din sat, peste 350 de case fiind distruse. Cu toate că a fost

4
distrus aproape în totalitate şi este amplast la 400 de metri de Siret, într-o zonă expusă riscului la inundaţii,
satul Vadu Roşca nu a fost strămutat. Încercări de strămutare au fost şi înainte de 1990: prima dată în urma
rebeliunii din 4 martie 1957, când sătenii s-au răsculat împotriva comuniştilor veniţi să-i colectivizeze forţat, iar
a doua oară, în urma inundaţiilor din 1970, însă nu s-a reuşit, comunitatea rurală fiind puternic închegată, iar
oamenii puternic ataşaţi afectiv de locurile natale. Nici după Primul Război Mondial, când satul, situat pe linia
Focşani - Nămoloasa - Galaţi, a fost distrus total în urma bombardamentelor, oamenii nu au vrut să plece.
„Atunci au mai ramas zece case în picioare. Şi-au reconstruit gospodăriile după ochi”, spune preotul, referindu-
se la îndârjirea celor din Vadu Roşca.
Cauzele multora dintre inundaţii trebuie căutate în sectorul montan. Spre exemplu, într-o primă fază,
administratorii lacului piscicol de la Budurleni (jud. Bistriţa-Năsăud) au fost găsiţi vinovaţi pentru debitele
înregistrate pe Valea Dipsei care au inundat peste 250 de hectare de teren agricol şi mai multe case, ca urmare a
ridicării stavilelor lacului. La acestea se adaugă şi faptul că valea este colmatată de gunoaie iar o ploaie este
suficientă ca acesta să iasă din albie şi să ajungă pe terenurile oamenilor. În cele din urmă, specialiştii
Sistemului de Gospodărire a Apelor Bistriţa-Năsăud au constatat că nu a fost vorba de nici o ridicare a
stavilelor, ci de o deversare controlată care nu a influenţat major debitele de pe Valea Dipsei.
Inundaţiile de pe litoralul Mării Negre (septembrie, 2005; august, 2007)
Un alt tip de inundaţii este cel rezultat prin asocierea precipitaţiilor meteorice în condiţiile unei drenaj
insuficient cu inundarea litoralului ca urmare a furtunilor marine. In aceste condiţii au fost inundate plaja şi
staţiunea Costineşti în septembrie 2005 precum şi plajele unor staţiuni din sudul litoralului (Venus, Cap Aurora,
Jupiter) la începutul lunii august 2007. Asociat acestor procese, s-a produs şi distrugerea falezelor de la Eforie
Nord şi Eforie Sud în luna septembrie 2004 (Fig. 2).

Fig. 2 – Prăbuşirea falezei în zona sanatoriului osteo-articular din Eforie Sud ca urmare a înregistrării unor cantităţi
excedentare de precipitaţii cumulat cu procesul de abraziune marină (foto R. Săgeată)
Cliff collapse in Eforie Sud Sanatorium sector as a consequence of extreme rainfall associated with marine abrasion

Costineşti a fost cea mai afectată localitate din judeţul Constanţa în septembrie 2005, 40 de case au fost
grav afectate de inundaţii, iar 20 au fost complet distruse. Plaja şi calea ferată au fost inundate iar apele mării s-
au unit cu cele ale lacului Costineşti. Astfel, viitura a atins 4 metri iar 1.700 m2 de faleză au dispărut sub ape
sau moloz, 800 m de drumuri şi 300 m de cale ferată au fost distruşi de inundaţii. Pentru refacerea staţiunii au
fost alocate aproape patru milioane de euro, aproape un milion pentru ridicarea locuinţelor familiilor sinistrate,
2,5 milioane de euro pentru reabilitarea şi refacerea falezei, plajei şi promenadei şi 200 000 de euro pentru noul
obelisc. In localitatea Schitu s-au înregistrat 4 morţi, 3 dispăruţi, 20 de case au fost dărâmate şi 40 inundate, iar
rambleul căii ferate s-a rupt pe o porţiune de 250 m. In satul 23 August, 100 de case au avut de suferit de pe
urma inundaţiilor, dintre care două au fost acoperite complet de apă, iar la Mangalia au fost înregistaţi peste
100 de l/m2.

5
Sezonul estival 2007 a fost în parte compromis de ploile torenţiale care s-au abătut asupra litoralului la
începutul lunii august. Inundaţiile au distrus zeci de case, au acoperit cu ape sute de hectare de teren şi au
inundat plajele. Cel mai afectat a fost sudul litoralului, unde localităţile 23 August, Techirghiol, Eforie şi
Costineşti au fost efectiv măturate de viitură, inundând plajele şi distrugând falezele. Peste 30 de gospodării şi
câteva hoteluri au fost inundate numai în oraşul Eforie, iar în staţiunea Eforie Sud faleza din zona Splendid
Beach a fost afectată de o alunecare de teren, din fericire, neînregistrându-se victime.
In staţiunea Venus, Esplanada şi plaja aferentă au fost distruse în proporţie de peste 70%. Furia apelor a
săpat numeroase ravene de 60 de centimetri adâncime cu lungimi cuprinse între doi şi patru metri. In urma
rezultatelor consemnate pe teren, s-a luat decizia ca porţiunile de plajă foarte afectate de ploi să fie închise
temporar. Grav afectate au fost şi staţiunile Olimp (zona Paparazzi şi Click Net), Jupiter (Golful Meteor), Cap
Aurora, Saturn (Fig. 3), Costineşti şi Eforie Nord. Oraşul Techirghiol a fost de asemenea inundat, cu precădere
în sectorul jos.

Fig. 3 - Urme ale inundaţiilor din august 2007 în sectorul cuprins între staţiunile Venus şi Saturn (foto R. Săgeată)
Consequences of August 2007 flooding affecting the area between Venus-Saturn resorts

Agenţii economici din mai multe staţiuni din sudul litoralului au suferit pagube materiale importante
după ce peste o sută de vile turistice şi hoteluri au fost inundate. Plajele au fost grav afectate, unele dintre ele
chiar în proporţie de 70%. In aceste condiţii, Direcţia de Administrare a Domeniului Litoral a anunţat că plajele
din Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Costineşti, Eforie Nord şi Eforie Sud au fost deteriorate şi că s-a decis
închiderea acestora pentru o săptămână, măsură contestată de întreprinzătorii locali care şi-au văzut astfel
diminuate veniturile.
Precipitaţiile înregistrate au depăşit pe alocuri 80 l/m2 în mai puţin de o oră, antrenând torente care au
afectat, pe diferite suprafeţe, falezele din staţiunile Eforie Nord, Eforie Sud, Costineşti, Jupiter şi Neptun-
Olimp, Cap Aurora, Venus şi Saturn. În peste o sută de locuinţe, vile turistice şi hoteluri a pătruns apa, şase
persoane fiind salvate cu bărcile. Cea mai afectată localitate a fost Eforie Nord, unde au fost inundate 58 de
locuinţe şi cinci hoteluri. La Costineşti, apa a intrat în şase locuinţe şi în subsolurile a trei vile turistice, iar în
staţiunea Neptun inundaţiile au afectat subsolul şi demisolul a patru vile turistice şi a două hoteluri.
Inundaţiile provocate de râurile Siret şi Dunăre (iulie 2005; aprile-mai 2006)
Luna iulie 2005 a adus inundaţii masive în toată ţara, dar mai ales în bazinul Siretului. Cele mai
afectate localităţi au fost Vadu Roşca şi Năneşti din judeţul Vrancea; Cosmeşti, Nămoloasa, Umbrăreşti, Lieşti,
Iveşti, Tudor Vladimirescu, Barcea, Piscu şi Şendreni din judeţul Galaţi şi Apa Asău din judeţul Bacău. Apele
Siretului s-au umflat cu 12 centimetri pe oră.
Oraşul Galaţi situat la o altitudine medie de 35 m pe terasele Dunării într-o importantă zonă de
convergenţă hidrografică (Dunărea, Siretul şi Prutul) a suferit din plin consecinţele inundaţiilor. Precipitaţiile
abundente din Carpaţi, dar şi din sudul ţării au făcut ca unda de viitură de pe Dunăre să se suprapună cu cea de
pe Siret, generând o situaţie deosebit de critică. A fost afectată îndeosebi partea de est a oraşului, cea situată
între Dunăre şi Lacul Brateş, unde se află importante dotări industriale şi portuare. Şantierul Naval a fost nevoit

6
să-şi întrerupă activitatea, apele Dunării ajungând până în curtea sa. Inundarea zonei de est a oraşului a fost
favorizată de configuraţia sa topografică, o fâşie de teren joasă situată între două oglinzi de apă ce şi-au mărit
considerabil volumul, iar pânza freatică ajungând foarte aproape de suprafaţă. Inundaţiile au afectat şi zona
rezidenţială de est a oraşului, alcătuită din clădiri cu regim redus de înălţime, construite iniţial ca reflex al
dezvoltării funcţiunilor portuare şi de construcţii de nave. Ulterior, după ce s-a individualizat zona rezidenţială
de vest, construită pe terasele Dunării şi ale Siretului, ca urmare a implantării în oraş a Combinatului
Siderurgic, ce a determinat importante migraţii de forţă de muncă din mediul rural, cea mai mare parte a
muncitorilor din zona rezidenţială de est s-au mutat în clădiri de tip bloc, locul lor fiind luat de etnici rromi.
Astfel, s-a conturat (îndeosebi în cartierul Bădălan) o comunitate relativ închisă de etnici rromi, caracterizată
printr-un nivel ridicat de sărăcie şi infracţionalitate. Dotările tehnico-edilitare au fost şi au rămas precare,
întregul cartier având o fizionomie rurală. În acest context, este deosebit de vulnerabil la inundaţii (nivel freatic
aproape de suprafaţă, lipsa sistemului de canalizare, gradul redus de accesibilitate din cauza străzilor neasfaltate
etc).
La mijlocul lunii aprile 2006, Dunărea a înregistrat la Porţile de Fier un debit istoric de 15.800 m3/s.
Debitul mediu al lunii aprile este de 7.900 m3/s, iar nivelul maxim înregistrat din toate timpurile a fost de 15
900 m3/s, în 1895. În aceste condiţii, toate judeţele riverane Dunării au avut de suferit de pe urma inundaţiilor.
Sute de case au fost afectate şi zeci de mii de hectare au fost inundate. In judeţul Mehedinţi, ruperea digului de
la Cozia, com. Pristol, a generat o undă de viitură cu efecte catastrofale asupra localităţilor din aval. Sute de
persoane au fost nevoite să-şi evacueze casele şi să-şi lase animalele pe la rudele şi cunoştinţele din localităţile
vecine. Spargerea digului din Catane, judeţul Dolj, a fost benefică. Breşa a funcţionat bine atenuând unda de
viitură, lucru care s-a observat la 50 de kilometri în aval, la Bechet, acolo unde debitul Dunării a scăzut cu 300
de mc/s. Cel mai afectat judeţ a fost Caraş-Severin. Aici au fost inundate 296 de case şi 4 299 hectare de teren
arabil. Autorităţile locale au anunţat cote de inundaţii în următoarele localităţi: Gruia (jud. Mehedinţi), Calafat
şi Bechet (jud. Dolj), Corabia (jud. Olt), Turnu Măgurele şi Zimnicea (jud. Teleorman), Feteşti (jud. Ialomiţa),
Cernavodă (jud. Constanta), şi în municipiile Brăila, Galaţi şi Tulcea. Inundaţiile au afectat puternic şi oraşul
Olteniţa, ca urmare a amplasării sale în aria de confluenţă a Argeşului cu Dunărea, unde de viitură ale celor
două artere hidrografice suprapunându-se afectând atât zona rezidenţială cât şi cea portuară, precum şi
şantierul naval.
Inundaţiile provocate de Siret la Tecuci (septembrie 2007)
Ploile abundente căzute la începutul lunii septembrie 2007 au făcut pagube importante în mai multe
judeţe ale ţării. In urma viiturilor, 43 de localităţi au fost inundate, iar peste 600 de case au fost distruse în
totalitate. De asemenea, din cauza furtunii, peste 250 de localităţi au rămas fără energie electrică, iar câteva sute
de persoane au fost evacuate. Cea mai gravă situaţie s-a înregistrat în municipiul Tecuci, unde două persoane
şi-au pierdut viaţa în urma inundaţiilor. Au fost inundate case de pe o sută de străzi, peste o sută de persoane au
rămas izolate, iar 150 de persoane din zona industrială a oraşului au fost evacuaţi. In aval de confluenţa
pârâului Tecucel cu râul Bârlad, apa a trecut peste dig, punând în pericol locuinţele din vecinătatea zonei
industriale, astfel că 150 de persoane au fost evacuate, oraşul rămânând şi fără alimentare cu energie electrică.
Aproximativ 600 locuinţe din oraş au fost afectate de inundaţii, iar pe 20 de străzi covorul asfaltic a fost
complet distrus. În aceste condiţii, în unele areale ale oraşului, apa a depăşit un metru înalţime.
Catastrofa de la Tecuci s-a produs tocmai din cauza faptului că nu există un canal de intercepţie care să
preia surplusul de apă. Viitura, care iniţial a ocolit oraşul, nu a putut trece de diguri şi s-a revărsat asupra
localităţii, acoperind-o cu un strat de apă care în unele locuri a depăşit doi metri.
Inundaţiile provocate în Bucureşti ca urmare a drenajului insuficient
Sistemul de canalizare al municipiului Bucureşti, în lungime de 2.541 km este vechi de peste 70 de ani,
40% dintre ţevi având durata de exploatare depăşită. Acest fapt are consecinţe directe asupra drenajului în cazul
precipitaţiilor abundente. Vulnerabile sunt, în primul rând, pasajele rutiere şi pietonale, dar şi suprafaţa
carosabilă unde se formează băltiri ce iau adesea aspectul unor adevărate lacuri. In plus, sistemul de colectare a
fost gândit prost, în sistem unitar, adunând atât aplele pluviale cât şi pe cele menajere. Acest fapt, face ca la

7
precipitaţii abundente sistemul colector să se umple şi să nu mai facă faţă. In plus, multe dintre canalizări şi
conducte secundare sunt înfundate.
In afara pasajelor rutiere şi pietonale, deosebit de vulnerabile sunt străzile din perimetrul central, unde
sistemul de canalizare are cea mai mare vechime fiind conceput pentru necesităţile începutului de secol XX. La
aceasta se adaugă infiltraţiile în reţaua de metrou (îndeosebi la staţiile Izvor şi Piaţa Victoriei), precum şi
problemele din cartierele periferice unde există încă mult străzi neacoperite de sistemul de canalizare. O altă
problemă este neconcordanţa dintre lucrările de suprafaţă şi necesitatea extinderii şi modernizării reţelei de
canalizare, multe străzi fiind decoperate pentru lucrări de suprafaţă, apoi reasfaltate şi ulterior redecopertate
pentru lucrări la reţeaua de canalizare.

Tipologii urbane privind vulnerabilitatea la inundaţii

Analiza cauzelor care au provocat aceste evenimente hidrologice extreme ne conduce la stabilirea unor
tipologii privind vulnerabilitatea la inundaţii a oraşelor din România. Astfel, au fost identificate (Fig. 4):
Oraşe vulnerabile la inundaţii din cauza sistemelor de canalizare insuficient dimensionate
Urbanizarea rapidă din perioada comunistă a dus la declararea unor oraşe care nu au fost prevăzute cu
toate elementele unei dotări edilitare adecvate. Unul dintre compromisuri a fost reprezentat de sistemul de
canalizare, din cauza subdimensionării acestuia, astfel că, în cazul producerii unor ploi abundente într-o
perioadă scurtă de timp, apele din precipitaţii nu mai pot fi preluate de sistemele de canalizare, deversându-se şi
afectând căile de comunicaţii şi locuinţele. Caracteristice pentru acest tip de vulnerabilitate sunt: Bucureşti,
Constanţa, Tulcea, Brăila, Vaslui, Iaşi, Suceava etc.
Oraşe vulnerabile la inundaţii din cauza aportului de ape de pe versanţi
In această categorie sunt incluse majoritatea oraşelor situate în depresiunile intramontane şi
submontane. Producerea unor cantităţi mari de precipitaţii pe versanţi conduce la transportul apelor în
sectoarele joase, depresionare. Despăduririle din ultimii ani ai versanţilor au amplificat vulnerabilitatea oraşelor
la inundaţii. Carcteristice sunt: Bacău, Teiuş, Făget, Drobeta-T. Severin, Pucioasa, Câmpina, Abrud, Aiud,
Câmpeni, Cugir, Ocna Mureş, Sebeş, Zlatna, Câmpulung, Baia de Arieş, Oneşti, Buhuşi, Moineşti, Beiuş,
Marghita, Aleşd, Târgu Ocna etc.
Oraşe vulnerabile la inundaţii din cauza drenajului insuficient
Sunt oraşe câmpie, îndeosebi din Câmpia de Vest unde altitudinile reduse, relieful neted şi
caracteristicile litologice nu favorizează drenajul gravitaţional al apelor din precipitaţii: Timişoara, Pecica,
Nădlac, Săcuieni, Carei, Tăşnad, Jimbolia,Ineu, Lipova, Sânnicolau Mare etc.Oraşe vulnerabile la inundaţii
din cauza revărsărilor arterelor hidrografice limitrofe la viituri mari
Acest tip de vulnerabilitate caracterizează peste o treime din oraşele României. Vulnerabilitatea la
inundaţii a acestor oraşe este mai ridicată primăvara, pe fondul aportului de apă adus din topirea zăpezilor la
care se adaugă precipitaţiilor abundente şi toamna, din cauza cantităţilor mari de precipitaţii căzute. Din această
categorie fac parte Slobozia, Odorheiu Secuiesc, Făgăraş, Săliştea de Sus, Murgeni, Horezu, Novaci,
Bumbeşti-Jiu, Avrig, Tălmaciu etc.
Oraşe vulnerabile la inundaţii din cauza barajelor şi a altor lucrări hidrografice (60 oraşe care
totalizeză aproximativ 4,5 milioane locuitori).
Deşi în această categorie se înscriu un mare număr de oraşe, riscul producerii unui eveniment
hidrologic extrem este relativ mic. Pericolul de inundabilitate este dat de lacurile de acumulare şi de alte lucrări
hidrografice. Inundaţiile se pot produce din cauza acumulării unor mari cantităţi de ape care nu pot fi preluate
de arterele hidrografice secundare, sau de administrarea defectuoasă a controlului debitelor din aceste
amenajări. Printre oraşele care se înscriu în această categorie se număr: Bucureşti, Iaşi, Oradea, Bacău, Piteşti,
Buzău, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Piatra Neamţ, Târgu Jiu, Slatina, Bârlad, Turda, Mediaş, Oneşti,
Paşcani, Caracal, Curtea de Argeş etc.

8
Fig. 4 – Vulnerabilitatea la inundaţii a oraşelor României. Vulnerabilitate din cauza: 1. barajelor şi a altor lucrări hidrotehnice, 2. sistemelor de canalizare
necorespunzătoare, 3. aportului de ape de pe versanţi, 4. drenajului insuficient, 5. revărsării arterelor hidrografice limitrofe la viituri mari, 6. Vulnerabilitate redusă.
Flood vulnerability in Romania. 1. Flood vulnerability caused by dams and other hydrotehnic works. 2. Flood vulnerability caused by misfit sewerage systems. 3. Flood
vulnerability caused by water accumulation from the proximate slopes. 4. Flood vulnerability caused by feckless drainage system. 5. Flood vulnerability caused by
overflowing of neighbouring rivers. 6. Reduced flood vulnerability.

9
Bibliografie

Bastié, J., Dézert, B. (1980), L’espace urbain, Masson, Paris, New York, Barcelona, Milano.
Bălteanu, D., Cioacă, A., Dinu Mihaela, Sandu Maria (1996), Some case of geomorphological risk in the Curvature
Carpathians and Subcarpahians, RRGGG-Geogr., Edit. Academiei, Bucureşti.
Bălteanu D., (1992), Natural hazards in Romania, Revue Roumaine de Géografie, Tome 36, Edit. Academiei
Române, Bucureşti
Bălteanu D., Cheval S., Şerban Mihaela (2004), Evaluarea şi cartografierea hazardelor naturale şi tehnologice
la nivel local şi naţional. Studii de caz., vol. “Fenomene şi procese cu risc major la scară naţională”, coord.:
F. Filip, B. Simionescu, Editura Academiei Române, Bucureşti
Bălteanu D., Costache Andra (2006), Conceptul de vulnerabilitate. Aplicaţii în geografie, Revista Geografică,
XII, Institutul de Geografie, Academia Română, Bucureşti.
Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de
Geografie, Bucureşti.
Bogdan, Octavia, Marinică, I. (2007), Hazardele meteo-climatice din zona temperată. Geneză şi vulnerabilitate cu
aplicaţie la România, Edit. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu.
Cova, T.J., Church, R.L. (1997), Modeling Community Evacuation Vulnerability Using GIS, International
Journal of Geographical Information Science, 11, pp. 763-784.
Cutter, L., Susan (1996), Vulnerability to Environmental Hazards, Progress in Human Geography 20, pp. 529-
539.
Cutter, L., Susan, Mitchell, T., Jerry, Scott, S. Michael, (2000), Revealing the Vulnerability of People and
Places: A Case Study of Geogrgetown County, South Carolina, Annals of Association of American
Geographers, 90, 4, pp. 713-737.
Fothergill, A. (1996), Gender, Risk, and Disaster, International Journal of Mass Emergencies and Disasters, 14
(1), pp. 33-56.
Guran-Nica, Liliana, Roznovieţchi, Irena (2002), Rolul vulnerabilităţii sociale în determinarea
„vulnerabilităţii locului”. Studiu de caz: Carpaţii şi Subcarpaţii din judeţul Buzău, Revista Geografică,
VIII, 2001, pp. 144-152.
Hewitt, K., ed. (1997), Regions of Risk: A Geographical Introduction to Disasters, Essex, Longman.
Ianoş. I. (1993), Riscul geoecologic urban, în Mediul Inconjurător, IV, 4, pp. 67-71.
Johnson, J., Zeigler, D. (1986), Evacuation Planning for Technological Hazard: An Emerging Imperative,
Cities, 3, pp. 148-156.
Liverman, D. (1990), Vulnerability to Global Environmental Change, în Understanding Global Environmental
Change, ed. R. Kasperson, et al., Worcester, MA: Clark University.
McMaster, R. (1988), Modeling Community Vulnerability to Hazardous Materials Using Geographic
Information Systems, Proceedings, 3rd International Symposium on Spatial Data Hndling, Columbus, Ohio
State University, pp. 143-156.
Rey, Violette, Ianoş, I., Groza, O. (2006), Atlasul României, Enciclopedia Rao, Bucureşti.
Surdeanu, V. (edt.)(2002-2007), Riscuri şi catastrofe, Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca.
***, (2005), România. Spaţiu, Societate, Mediu, Editura Academiei Române, Bucureşti

10

View publication stats

You might also like