Boala si suferinta nu sunt firesti, ele au devenit astfel sau “a doua natura”, datorita pacatului, dar

Dumnezeu n-a facut nici boala si nici suferinta, si nu se bucura de suferinta nimanui, ci dupa
cum aflam in Pilda Fiului Risipitor, se bucura de intoarcerea fiecarui pacatos.1

Ortodoxia este in principiu o metoda terapeutica si o educatie terapeutica, iar preotul este medic de
suflete, lucrarea acestuia fiind in principal terapeutica.2

Sf. Vasile cel Mare aseamana diverse stari sufletesti, precum: mania, tristetea, frica sau oricare dintre
starile sufletesti care aduc tulburare mintii, cu betia.3

Parintele profesor Gheorghe Popa afirma: "Omul iesit din Paradis este exterior lui Insusi. El isi
cauta sinele ontologie In afara, in multiplicitatea creatiei''4 (de ce se drogheaza tinerii)

"Nu orice patima e si pacat cu fapta, ci altceva e pacatul cu fapta, si altceva patima"5

Sf. Ioan Scararul compara manifestarile exterioare ale sentimentului dumnezeiesc al dragostei cu o stare
de betie.6 Pentru întareste acestei afirmatii Sf. Nichita Stihatul spune ca atunci cand cineva incepe
sa se cunoasca pe sine, incepe sa-l cuprinda o smerenie dumnezeiasca, aducand cu sine parere de
rau si lacrimi de umilinta. Aceasta stare ce il face pe om sa se considere pamant, vierbe, cenusa,
ce aduce chiar si ideea de a fi nevrednic si de viata dobitoceasca este un dar al lui Dumnezeu, iar

1
Preafericitul Parinte Daniel Ciobotea Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Curs de Teologie Pastorala Anul IV
Sem. II, București, 2013, p. 7.
2
Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă-continuare și dezbateri, Ed, Sophia, București, 2001, p.
182.
3
Sf. VASILE CEL MARE, Omilii Și cuvântări, trad. de Pr. D. Fecioru, :Ed. IBMBOR, București, 1986, p. 356.
4
Pr. Gheorghe POPA, Lege si iubire, Ed. Trinitas, Iasi, 2002, p. 33.
5
Sf. NICHITA STITHATUL, "Cele 300 de capete despre faptuire", Filocalia, VI, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997, p.
201.
6
Sf. l OAN SCARARUL, Scara, Ed. Hiumanitas, Bucuresti, 1997, p.425 .
cine petrece mult timp in aceasta stare, se umple de o alta betie, pe care o numeste umilinta
inimii prin care patrundem in adancul smeritei cugetari.7

7
Sf. Nichita Stihatul, op. cit., p. 240.