You are on page 1of 1

Realizarea României Mari prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu

Vechiul Regat a fost rezultatul acţiunii românilor în condiţiile favorabile create de


sfârşitul Primului Război Mondial, când Imperiul Ţarist şi cel Austro-Ungar
dispăreau de pe harta Europei.

Declanşarea revoluţiei bolşevice din octombrie 1917 era, de fapt, mai mult o
lovitură de stat prin care bolşevicii puneau mâna pe putere. Consiliul Comisarilor
Poporului, condus de V.I. Lenin, adopta Decrerul asupra păcii, prin care se
exprima hotărârea de a se scoate ţara din război, şi Declaraţia drepturilor
popoarelor din Rusia, care recunoştea dreptul acestora la autodeterminare, mergând
până la despărţirea de stat. În baza acestui principiu, o parte din teritoriile ocupate
de Imperiul Rus îşi vor proclama independenţa.

Prima provincie românească care s-a unit cu patria-mamă a fost Basarabia. În


1917 s-a constituit Partidul Naţional Moldovenesc, care va coordona mişcarea de
eliberare a Basarabiei. Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni reunit la
Chişinău (noiembrie 1917), acesta proclamă autonomia politică şi teritorială a
Basarabiei, hotărăşte constituirea forţelor armate proprii şi convocarea unui organ
reprezentativ al Basarabiei, Sfatul Ţării, condus de Ion Inculeţ. Realizarea deplină
a autonomiei se înfăptuia prin proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti
(decembrie 1917), membră cu drepturi depline în cadrul Republicii Federative