You are on page 1of 1

Test teatru modern

SUBIECTUL I Citește următorul fragmenet:


”În Iona expresivitatea austerului – un singur personaj, o singură întrebare, dramatică și fundamentală,
despre situația omului în lume – face din piesă un dom sever.
Iona, pescarul ghinionist care pândește mereu fără noroc, la undiță, personajul primei piese a lui Marin
Sorescu, se joacă, pe malul mării: pescuiește în acvariu, simulează deci, visător, propria sa profesiune.
Cortina actului I cade peste metafora înghițirii universale, a prizonieratului ierarhizat: în timp ce Iona se
dăruie divertismentului, peștele mare, Leviatanul biblic, fața nocturnă și viscerală a universului, îl cuprinde
între maxilarele sale monstuoase.
Iona greșeșete, e vinovatul care a uitat înt-un moment de destindere, de datoria sa, de obligația sa de a
arunca undițele în mare, nu în borcan. (...) Fiindcă destinul îl persecută și nu îi dă pești, Iona trișează. Își
confecționează singur destinul; își aduce peștii de acasă și îi prinde în fața unei mări placide. Își permite să
se bucure, în condiții vitrege: să privească apa, să contemple ce se întâmplă în jur, ce se întâmplă cu sine,
să reflecteze. (...) Marea este rea, dar frumoasă: îl face să viseze – e chiar trăirea în libertate. O libertate
primară, ignorând adversitățile și conflictele, apropiată de dulcea inconștiență a copilăriei, de îndrăznelile
ei fără consecințe în planul realului.”
(Mihaela Andreescu, Marin Sorescu, Instantaneu critic)
1. Precizează un sinonim contextual pentru termenul simulează.
2. Identifică 2 trasaturi ale genului dramatic prezente in text
3. Alege un argument pentru care Iona pescuiește în acvariu.
4. Transcrie un enunț care să reflecte simbolistica mării.
5. Comentează, în 30 – 50 cuvinte următoarea secvență: ” metafora înghițirii universale, a
prizonieratului ierarhizat: în timp ce Iona se dăruie divertismentului, peștele mare, Leviatanul biblic, fața
nocturnă și viscerală a universului, îl cuprinde între maxilarele sale monstuoase.”

SUBIECTUL II Prezintă, în minimu 50 de cuvinte, semnificațiile textului următor, evidențiind două


funcții ale monologului:
”- Mi se pare mie sau e târziu?
-Cum a trecut timpul!
-Începe să fie târziu în mine. Ute, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă și-n salcâmul din fața casei.
Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul,
tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur până dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde în
continuare. și-am lăsat vorbă, în amintirea mea, măcar la soroacele mari, universul întreg să fie dat lumii de
pomană.
-Totuși nu mi-e așa de somn.
-Nu contează, trebuie să dormi.
-De ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârșitul vieții?”

(M. Sorescu, Iona)

You might also like