Colegiul Tehnic Henri Conda Târgu-jiu

Proiect pentru susținerea examenului de certificare a calificării

profesionale

Calificare: Tehnician operator tehnică de calcul

Profesor coordonator:
Vaihel Adrian Mihai Candidat:
Boroacă Robert Alin
Târgu-jiu
2018/2019
 Colegiul Tehnic Henri coanda Târgu-jiu

Dioda semiconductoare

Profesor coordonator:
Vaihel Adian Mihai Candidat:
Boroacă Robert Alin
Târgu-jiu
2018-2019
1
 Argument

Dezvoltarea rapidă și complexă a societații a dus inevitabil la o sporire insemnată a

volumului de informații care tind sa aglomereze și să blocheze canalele
informationale. Pe de altă parte, nevoia de informație pentru o cunoastere operativa și
o dirijare constientă a dezvoltarii societații, este din ce în ce mai mare. Menirea
informaticii este tocmai de rezolvare a acestei contradictii dintre cresterea volumului
de informații și setea de informații.
Pentru a se lua decizii rapide și optime este necesara o sporire a operativitații, în
colectarea, prelucrarea și prezentarea informațiilor precum și o valorificare superioara
a acestora. Această cerință nu poate fi satisfacuta in conditiile unui volum din ce in ce
mai mare de informații decat prin folosirea mijloacelor și tehnicilor specifice
informaticii.
În condițiile lumii moderne, când în orice domeniu se cere o cunoastere rapidă,
complexa și multilateraăl a realitații, în scopul luarii unor decizii operative, oportune și
fundamentate pe cerintele legilor obiective ce actionează în societate, ajutorul
informaticii ca instrument al conducerii, este incontestabil. Se poate afirma fără a
greși, ca introducerea informaticii in știinta, economie si societate constituie un proces
inevitabil.
Tehnica de calcul este un domeniu al civilizatiei și mai ales al economiei moderne.
Datorita tehnologiei avansate se poate comunica de la orice distanță, din orice punct al
globului. Lumea modernă se bazează foarte mult pe tehnica de calcul, deci ea este un
element component al societații contemporane.
În viața noastră de zi cu zi, calculatoarele sunt ceva obișnuit, ba chiar indinspensabil în
unele cazuri. Se poate spune, pe drept cuvant ca traim intr-o societate informatizată. În
zilele noastre, intalnim calculatoare peste tot, de la bacanul din colt, care-și ține
evidențele sale cu ajutorul unui PC și pană la ghișeul la care platim telefonul. Peste tot
sunt calculatoare, legate eventual intre ele și formand astfel rețele de calculatoare.
Toate acestea se datoreaza faptului ca ne dam seama din ce în ce mai mult ca PC-ul ne
usureaza munca. Dar trebuie de subliniat faptul ca un calculator este de fapt o
'mașinărie' care prelucreaza o serie de informații pe care i le dam. Informația, este
elementul esențial din acest întreg lanț. De fapt, in practică intalnim, printre altele,
două concepte legate de aceasta și anume sistemul informațional si sistemul

2
informatic. Sistemul informational este ansamblul de elemente implicate in procesul de
colectare, transmisie, prelucrare, etc. de informații. Ansamblul de
elemente implicate în tot acest proces de prelucrare și transmitere a datelor pe cale
electronică alcatuiesc un sistem informatic.
Dupa cei 4 ani de liceu, timp în care am studiat tehnica de calcul și tot ceea ce
presupune acest domeniu, a venit momentul să-mi demonstrez competentele
profesionale. Am ales ca tema „Dioda semiconductoare” deoarece mi s-a parut un
subiect interesant, si de actualitate si mai ales de viitor, o parte a tehnicii la care trebuie
lucrat. În fiecare zi se descopera ceva nou… Mai ales intr-un domeniu atat de vast ca
al tehnicii de calcul. Ea este vitală pentru omul din societatea de astăzi. Toata lumea
are un calculator, acest lucru spune multe despre nevoia de comunicare și informare a
oamenilor. În anii ce urmează, putem fi siguri ca tehnica de calcul se va dezvolta
substanțial de mult, deoarece tehnologia avansează.
Prin metodele moderne de care dispune, informatica constituie un mijloc de modelare
si corelare optimă a factorilor de productie, asigurand cresterea nemijlocita a eficientei
economice generale, dar și pe fiecare intreprinzător în parte.
În procesele industriale complexe, variația rapidă a numerosilor parametri, precum și
abaterea acestora de la limitele admise, pot fi urmărite și sesizate operativ, numai cu
ajutorul calculatorului electronic.
Automatizarea flexibilă, proiectarea asistată de calculator, roboții industriali, mașinile
cu comanda numerică, aparatura de masură si control integral automatizată, gestiunea
producției cu ajutorul calculatorului electronic, transferul electronic de fonduri etc.
dinamiteaza pur si simplu principii tehnico-economice consacrate, asigurand totodata o
bază nouă, mai productivă și mai eficientă de activitate.

3
 Capitolul I - Notiuni generale

Dioda semiconductoare este cel mai simplu dispozitiv semiconductor. În prezent,

pentru construcţia diodei semiconductoare se utilizează materiale semiconductoare din
Siliciu.
Dioda semiconductoare este un dispozitiv cu două terminale.Cele două terminale ale
diodei au “roluri” diferite, fiind referite sub denumiri diferite şi anume anod, respectiv
catod.
Pentru a utiliza corect dioda în circuit, catodul diodei este, în general, indicat pe
capsula acesteia prin intermediul unui inel, desenat ca în (figura 1). În circuitele
electronice, dioda semiconductoare este simbolizată:

Dioda semiconductoare este un dispozitiv cu două terminale, fabricată de către

producători sub diverse forme, una din cele mai uzuale fiind prezentată în (figura 1).
La terminalele diodei apar două mărimi electrice:
 curentul prin diodă, notat uzual iA, care prin convenţie are sensul de la anod
spre catod,
 tensiunea pe diodă, notată uzual vA, care, prin convenţie, are referinţa de la
anod spre catod.
Mărimile electrice de terminal ale diodei, reprezentate în mărimi totale, sunt prezentate
în (figura 2).

figura 2- Mărimile electrice ale diodei semiconductoare.

Diodele semiconductoare sunt întrebuinţate în special în următoarele tipuri de circuite
electronice:
 redresoare de tensiune ;
 circuite de detecţie a valorii maxime a unei tensiuni ;
 circuite de limitare a valorii tensiunii ;

4
  circuite de exponenţiere sau de logaritmare.
Diodele semiconductoare pot fi clasificare in funcție de două caracteristici principale (
astea fiind cele mai importante):
 după materialul din care se realizează;
 dupa caracteristicile joncțiuni.
În funcție de aceste două caracteristici diodele pot fi:
După materialul din care se realizează:
 diodă cu germaniu
 diodă cu siliciu
După caracteristicile joncțiunii:
 diodă redresoare
 dioda stabilizatoare de tensiune (diodă Zener)
 dioda de comutație
 diodă cu capacitate variabilă (varactor sau varicap)
 diodă tunel
 diodă diac
 diodă Gunn

5
 Capitolul II – Marcarea diodelor

Orice diodă ( diodă Zener, Varicap, etc.) Marcarea reflectă proprietațile electrice si scopul
dispozitivului pentru care a fost realizat de catre producator.
Marcarea exterioară a diodelor poate fi făcută sub mai multe forme, și anume :
 prin scriosoare
 prin numar
 prin codul culorilor
Marcarea diodelor cu ajutorul codului culorilor se face de obicei pentru diodele de sticla (
diodele Zener).

Tabelul culorilor pentru marcarea diodelor

6
 Marcarea diodelor cu ajutorul scrieri și numerelor
Marcarea diodelor în circuitele create pentru realizrea diferitelor componente de bază a
mașinariilor telecomandate, electronice, etc. Se face cu ajutorul simbolurilor:

Marcarea diodelor cu ajutorul diferitelor simboluri

7
 Capitolul III – Functionarea diodei

Funcţionarea diodei este descrisă pe baza relaţiei care există între mărimile electrice de
terminal curent-tensiune, notate iA, respectiv VA. Din punct de vedere analitic,
funcţionarea diodei semiconductoare este descrisă prin intermediul ecuaţiei de funcţionare,
care furnizează o relaţie matematică între curentul prin diodă iA şi tensiunea de la
terminalele sale VA, ambele mărimi fiind exprimate în mărimi totale:

unde IS reprezintă curentul de saturaţie al diodei, care este aproximativ egal cu curentul
care trece prin diodă în conducţie inversă (10-16¸10-14[A]), VT reprezintă tensiunea
termică, care depinde direct proporţional de temperatura de lucru (are valoarea de 25[mV]
pentru T=25[0 C]), iar VA şi iA sunt tensiunea, respectiv curentul total (curentul continuu
plus curentul variabil) prin diodă.
Observații:
 Funcţionarea diodei depinde de temperatura la care aceasta lucrează, (datorită
dependenţei curentului iA de tensiunea termică VT). La creşterea temperaturii de
lucru, curentul prin diodă creşte (în special curentul invers prin diodă), iar
tensiunea de prag scade (cu aproximativ 2[mV/0 C]).
 Dioda semiconductoare este un element neliniar de circuit; rezultă că circuitul care
conţine o diodă semiconductoare este un circuit neliniar
Relaţia dintre mărimile de terminal ale diodei este descrisă grafic prin intermediul
caracteristicii de funcţionare a diodei, care furnizează informaţii despre modul în care
curentul prin diodă iA variază în funcţie de tensiunea aplicată VA între terminalele sale.
Dacă pentru curent şi tensiune se consideră sensurile de referinţă din (figura 2) , atunci
caracteristica de funcţionare a diodei este reprezentată ca în (figura 3).

8
 Figura 3. . Caracteristica de funcţionare a diodei semiconductoare.

Capitolul 3.1.Principii de fincționare ale diodei.

În cazul în care, respectând sensul de referinţă al tensiunii pe diodă adoptat în (figura
2), tensiunea continuă pe diodă este pozitivă (potenţialul electric aplicat pe anod este
mai mare decât potenţialul electric de pe catod), se spune că aceasta funcţionează în
regiunea de conducţie directă. În cazul în care tensiunea continuă pe diodă este
negativă (potenţialul electric aplicat pe anod este mai mic decât potenţialul electric de
pe catod), se spune că aceasta funcţionează în regiunea de conducţie inversă.
Din caracteristica de funcţionare a diodei, se remarcă o serie de aspecte care vor fi
comentate în continuare. În regiunea de conducţie directă, se observă prezenţa unei
tensiuni de prag (notată VD în figură). Dacă valoarea tensiunii pe diodă este sub
valoarea tensiunii de prag, atunci prin diodă valoarea curentului electric este
neglijabilă (curentul electric are o valoarea foarte mică şi din acest motiv curentul
respectiv poate fi aproximat ca fiind zero amperi). Dacă valoarea tensiunii pe diodă
creşte spre valoarea tensiunii de prag, atunci valoarea curentului electric prin diodă
începe să crească, iar după atingerea valoarii tensiunii de prag, curentul prin diodă
manifestă o creştere semnificativă, de formă exponenţială, în funcţie de tensiunea pe
diodă; totodată, se remarcă faptul că tensiunea la terminalele diodei rămâne la o
valoare apropiată de valoarea de prag VD.

9
Curentul prin diodă nu trebuie să depăşească o anumită valoare maximă, notată în
cataloagele de diode IF, valoare impusă de puterea maximă pe care o poate disipa
dioda semiconductoare fără a se distruge termic. Limitarea curentului prin diodă la o
valoare mai mică decât valoarea IF este realizată de către circuitul în care este utilizată
dioda, de obicei, prin intermediul unui rezistor, numit rezistor de limitare.
În regiunea de conducţie inversă, se remarcă o tensiune specifică a diodei, denumită
tensiune de străpungere, (notată VBR în figură) a cărui valoare este de ordinul
zecilorsutelor de volţi pentru diodele semiconductoare uzuale. Dacă valoarea în modul
a tensiunii pe diodă este mai mică decât valoarea VBR, curentul electric nu trece prin
diodă (este foarte mic, cel mult de ordinul nanoamperilor şi în consecinţă poate fi
aproximat ca fiind zero amperi). Dacă valoarea tensiunii pe diodă atinge valoarea
VBR, atunci prin diodă curentul electric creşte necontrolat, iar acest fenomen se
numeşte fenomen de străpungere al diodei. În acest caz, se spune că dioda
funcţionează în regiunea de străpungere. Deoarece străpungerea diodei
semiconductoare duce la distrugerea acesteia, este necesar ca circuitul în care este
utilizată dioda semiconductoare să limiteze tensiunea negativă pe aceasta la o valoare
mai mică în modul decât valoarea VBR.

10
Capitolul 3.2. - Polarizarea diodelor.
Aşa cum s-a prezentat anterior, o diodă poate funcţiona în 2 regiuni diferite şi anume
regiunea de conducţie (polarizare) directă, respectiv regiunea de conducţie (polarizare)
inversă. Regiunea de funcţionare a diodei este stabilită prin polarizarea acesteia.
Polarizarea diodei este realizată prin intermediul unui circuit special, numit circuit de
polarizare. Circuitul de polarizare conţine întotdeauna o sursă de alimentare (o sursă de
tensiune continuă sau o sursă de curent continuu), care se mai numeşte şi sursă de
polarizare şi un rezistor de polarizare, care are rolul de a limita curentul prin diodă
astfel încât aceasta să nu se distrugă prin depăşirea valorii maxim admise pentru
curentul prin ea, valoare furnizată în cataloagele de diode. Dacă circuitul de polarizare
asigură un potenţial electric superior pe anod faţă de cel aplicat pe catodul diodei (o
tensiune pozitivă pe diodă), atunci dioda respectivă funcţionează în regiunea de
conducţie directă şi se spune că aceasta este polarizată direct. Analog, dacă circuitul de
polarizare asigură un potenţial electric inferior pe anod faţă de cel aplicat pe catodul
diodei (o tensiune negativă pe diodă), aceasta funcţionează în regiunea de conducţie
inversă şi se spune că dioda respectivă este polarizată invers.
Circuitul de polarizare al diodei este prezentat în (figura 4), în care sursa VCC este
reprezintă sursa de polarizare, iar R reprezintă rezistorul de polarizare. Deoarece
potenţialul electric al anodului diodei este la o valoarea superioară celui aplicat pe
catod (borna + a sursei de polarizare VCC se aplică pe anod, borna – a sursei de
polarizare VCC se aplică pe catod), dioda D funcţionează în regiunea de conducţie
directă. În consecinţă, prin dioda D apare un curent continuu nenul, IA iar pe diodă va
cădea o tensiune VA a cărei valoare este în domeniul de valori al tensiunii de prag VD.

Figura 4. Circuitul de polarizare al diodei semiconductoare.

11
Perechea de mărimi electrice de terminal (IA-VA), stabilită de circutul de polarizare al
diodei respective, se numeşte Punct Static de Funcţionare, prescurtat PSF, al didoei.
Punctul Static de Funcţionare al diodei caracterizează complet funcţionarea acesteia în
regim de curent continuu. Cu alte cuvinte, valoarea Punctului Static de Funţionare al
diodei indică regiunea de funcţionare a acesteia în regim de curent continuu.

Capitolul 3.2.1. – Polarizarea imversă diodei.

În continuare aplicăm pe joncţiune un câmp electric extern cu + pe catodul diodei şi -
pe anod. Dioda este polarizată invers, electronii care sunt purtători majoritari în zona n
(desenaţi cu albastru) sunt atraşi de borna +, golurile care sunt purtători majoritari in
zona p (desenate cu roşu) sunt atrase de borna -, regiunea de trecere desenată cu verde
se măreşte şi prin ea nu vom avea circulaţie de purtători majoritari de la zona p la zona
n şi invers şi deci nu circulă curent electric prin joncţiune.

Polarizarea inversă a diodei.

Capitolul 3.2.2. – Polarizarea directă a diodei.

Inversând acum polii sursei de alimentare aplicând + pe zona p şi - pe zona n. Ştim că,
în acest caz, dioda conduce şi prin ea trece un curent semnificativ format din purtători
majoritari (electronii din zona n şi golurile din zona p). Pentru ca dioda să conducă,
este necesar ca potenţialul sursei exterioare să fie mai mare de 0,2 V pentru Germaniu
şi de 0,6 V pentru Siliciu pentru ca să fie depăşită bariera de potenţial din zona
joncţiunii care apare în mod natural atunci cand am realizat joncţiunea p-n, dar nu
aplicăm nici un câmp electric exterior.

12
 Polarizarea directa a diodei

Capitolul 3.3. - Determinarea punctului static de funcționare.

Determinarea PSFului diodei constă în determinarea valorilor curentului continuu prin
diodă IA, respectiv a tensiunii continue pe diodă, notată VA. Determinarea PSF-ului se
face pe circuitul de polarizare al acesteia prezentat în Figura 5. Mărimile electrice ale
PSF-ului diodei D se determină pe baza a două ecuaţii care conţin necunoscutele
respective. Prima ecuaţie este dată de ecuaţia de funcţionare a diodei semiconductoare,
particularizată pentru mărimi electrice continue:

A doua relaţie este o relaţie de circuit, obţinută prin aplicarea teoremei lui Kirkhoff 2
pe bucla de circuit compusă din elementele circuitului respectiv.

S-a obţinut astfel un sistem neliniar de ecuaţii, care se poate rezolva doar prin metode
numerice, soluţie care complică analiza circuitului electronic.
O alternativă la determinarea analitică a valorilor mărimilor electrice de terminal ale
diodei în Punctul Static de Funcţionare este reprezentată de metoda grafică de
determinare a acestuia, prezentată în (figura 5), pe baza căreia, valorile respective
reprezintă coordonatele punctului de intersecţie ale graficelor relaţiilor de mai sus în
planul IA-VA pe axele graficului. Prin intersectarea celor doua grafice, se determină
Punctul Static de Funţionare al diodei, de coordonate IA0 şi VA0.

13
 Figura 5 - Determinarea grafică a Punctului Static de Funcţionare al diodei.
Pentru rezolvarea analitică a sistemului de ecuaţii care permite determinarea valorii
Punctului Static de Funcţionare, este necesar ca pentru dioda semiconductoare să se
dezvolte un circuit echivalent liniar, care modelează comportamentul acesteia în
diverse regimuri de funcţionare. În acest mod se poate obţine un sistem de ecuaţii
liniar, uşor de rezolvat.

14
 Capitolul IV – Dioda Zener

Dioda Zener este furnizată de către producători sub diverse capsule, iar în (figura 6)
este prezentată una din variantele întâlnite. Terminalele sale poartă aceeaşi denumire
ca şi în cazul diodei semiconductoare, respectiv se numesc anod şi catod, acesta din
urmă fiind indicat pe capsula diodei Zener prin intermediul unui inel desenat.

Figura 6 – dioda Zener

Dioda Zener este o diodă de construcţie specială, care nu se distruge în cazul în care se
străpunge. Mai mult, această diodă este utilizată chiar în regiunea de străpungere. În
circuitele electronice, dioda Zener este simbolizată ca în (figura 7).

Figura 7 - Simbolul electronic al diodei Zener.

Caracteristica de funcţionare a diodei Zener este prezentată în Figura 9. După cum se
observă din aceasta, în regiunea de străpungere, dioda Zener menţine tensiunea de la
terminalele sale la o valoare constantă, în condiţiile în care prin aceasta curentul poate
avea oricare valori cuprinse într-un domeniu de valori extins, bine stabilit.
Din (figura 8 )se remarcă faptul că, dacă valoarea curentului prin diodă este în
intervalul [ IZMIN, IZMAX ], tensiunea între catod şi anod este aproximativ egală cu
tensiunea de străpungere, care, pentru această diodă, este notată VZ. Un astfel de
comportament poate fi util pentru construirea unui circuit electronic special, numit
referinţă de tensiune, care furnizează între două borne o tensiune de valoare constantă,
indiferent de variaţia curentului electric la bornele respective, a tensiunii de alimetare
sau ale parametrilor condiţiilor de lucru. Referinţa de tensiune este utilizată în
stabilizatoarele de tensiune, circuite electronice pe baza cărora se construiesc sursele
de tensiune continuă.

15
 Figura 8 - Caracteristica de funcţionare a diodei Zener.

Cu excepţia comportamentului nedistructiv în regiunea de străpungere, în rest, dioda

Zener se comportă ca o diodă semiconductoare obişnuită. Caracteristica de funcţionare
a diodei Zener se modifică la variaţia temperaturii de lucru. Parametrul care
caracterizează funcţionarea diodei Zener în condiţiile în care temperatura variază, este
coeficientul termic al diodei Zener, notat CTVZ. Este de dorit ca acest parametru să fie
de valoare cât mai mică. În acest caz, funcţionarea unei astfel de diode devine
aproximativ independentă de variaţia temperaturii la care aceasta lucrează.

16
 Capitolul V - Dioda electroluminiscentă – LED-ul

La fel ca şi dioda semiconductoare, LED-ul permite trecerea curentului prin el doar în

cazul în care lucrează în regiunea de conducţie directă, iar trecerea curentului electric
prin LED este semnalizată prin iluminarea acestuia.

Figura 9 - LED-ul – sau dioda electroluminiscentă.

LED-ul este furnizat de către producători sub diverse forme, una dintre aceste variante
fiind prezentată în Figura 10. Terminale sale se numesc anod, respectiv catod, acesta
din urmă fiind indicat prin intermediul terminalului mai scurt al LED-ului. În circuitele
electronice, LED-ul este simbolizat ca în (figura 10)

Figura 10 - Simbolul electronic al LED-ului

Spre deosebire de dioda semiconductoare, LED-ul are o tensiune de prag VLED de
aproximativ 1,6¸1,8 [V].

17
 Anexe

Figura 1. Dioda semiconductoare.

Figura 11 – Aspectul diferitelor diode și simbolurile electrice ale acestora.

18
 Figura 12 – Dioda LED integrata intr-un circuit alaturi de alte elemente.

Figura 13 – Dioda Zener intr-un circuit integrată in curent de curent alternativ.

19
Figura 14 – Dioda Zener cu catod comun integrată intr-un circuit de curent alternativ.

Figura 15 – dioda semiconductoare.

Figura 16 – Dioda semiconductoare integrata intr-un circuit electric.

20
 Bibliografie
1. http://www.etti.tuiasi.ro/dce/curs/curs04/c04deea.pdf
2. http://www.creeaza.com/tehnologie/electronica-electricitate/Tipuri-de-diode-
semiconductoar376.php
3. http://referat.clopotel.ro/Diode-7172.html
4. http://www.referatele.com/referate/fizica/online2/Dioda-semiconductoare-
referatele-com.php
5.

21