C8 Fernando Pessoa

Rodica ILIE - Literatura comparată, curs, anul III
Fernando Pessoa – poetul sintezei
„Eu cred în sinteză”

(F. Pessoa – Caricaturile lui Almada Negreiros)
Pentru a începe studierea operei complexe a marelui scriitor portughez Fernando

Pessoa trebuie avut în vedere faptul că momentul în care acesta s-a afirmat se înscrie într-
o perioadă în care întreaga paradigmă a poeziei moderne începe să-şi definească
specificul, să-şi delimiteze teritoriile, configurând diferenŃe faŃă de modelul furios al
avangardei istorice, însă hrănindu-se din datele acestei noi estetici, foarte generoase.
Pessoa este contemporan cu un Apollinaire, Ezra Pound, T.S. Eliot, Tristan Tzara, André
Breton. Poate că nu este întâmplătoare coincidenŃa naşterii lui Pessoa în acelaşi an cu T.S.
Eliot, cei doi se întâlnesc în ideile asupra esteticii emoŃiei nu doar accidental, aceasta era
o problemă care îi preocupa şi pe Paul Valéry sau Gottfried Benn, pe Ezra Pound sau
Cavafis.
Fernando Pessoa reprezintă în contextul modenismului literar nu doar o
personalitate-simbol a spaŃiului cultural portughez (văzut ca un Supra-Camões), ci unul
dintre cei mai de seamă scriitori din literatura secolului XX. Opera sa cuprinde alături de
poezie şi proză, articole şi manifeste risipite în numeroasele reviste portugheze ale vremii,
eseuri, scrieri filosofice (ale heteronimului filosof Antonio Mora), o rescriere modernă a
lui Faust, toate conturând şi definind poetica / estetica pessoană în mod exemplar. F
Pessoa realizează prin vastitatea operei sale o sinteză definită la mai multe nivele: atât în
ceea ce priveşte alegerea domeniilor (social, politic, economic, literar, filosofic, estetic),
cât şi prin abordarea diferitelor genuri de scriitură – de la articol până la eseu. Scriitorul
impune în acest fel o multiplicitate a discursurilor, toate fondate pe o sinteză a gândirii
bine structurată, axată pe o logică proprie, care, fuzionând seriosul cu ironia şi paradoxul
cu ambiŃia de a finaliza o demonstraŃie, ajunge deseori la absurd (vezi Bancherul
anarhist). În acest sens, într-o notă la unul dintre articolele lui Pessoa, José Blanco afirma
următoarele: „Într-adevăr, Pessoa este incapabil de a rezista propriei sale inteligenŃe. Din
momentul în care a abordat deducŃia logică a unui principiu considerat intuitiv (...), nu se
mai poate opri înainte de a-l vedea dus până la capăt. Şi argumentele se înşiruie cu o
logică formală impecabilă în care se închide el însuşi” (O.C., 1988, p.501).
ConştiinŃa scrisului este cea care se naşte dintr-un complex de atitudini, privind atât
reacŃia / relaŃia scriitorului faŃă de societate, cât şi a scriitorului cu sinele şi cu propria
poetică. În Pessoa în persoană el declară într-o scrisoare către Armando Côrtes-
Rodrigues:
„Eu datorez misiunii cu care mă simt investit o perfecŃiune absolută în realizare, o
seriozitate totală în scriitură (...). Ceea ce consider ca fiind foarte serios este arta şi viaŃa.
Când arunci o privire religioasă asupra tristului şi misteriosului spectacol al Lumii,
aceasta este singura atitudine posibilă faŃă de propriul simŃ al datoriei”.
În raport cu spectacolul „trist şi misterios al Lumii”, deci în sensul socialului (dar şi
al ontologicului), al realităŃii care oferă individului teatrul rutinei, poetul are ca justificare
şi motivare a existenŃei personale simŃul şi sensul datoriei. Este datoria faŃă de viaŃă şi faŃă
de artă în acelaşi timp, datoria de a-i da vieŃii un sens, de a-i da coerenŃă, de a o scoate din
cenuşiul cotidianului, de a-i crea ceea ce Pessoa numea „coexistibilitate”. Prin această
dimensiune se explică rezolvarea crizei duble: a poetului / eului în modernitate, dar şi a
realităŃii. Astfel, prin artă, respectiv prin poezie, creatorul anulează unidimensionalitatea
vieŃii, propunând diverse tipuri de discurs, prin diferite „personalităŃi” literare, născute
sub constelaŃia unui eu plural, prin heteronimii literari, o multitudine de faŃete ale vieŃii, o
realitate în care coexistă eul propriu, al poetului, cu eurile creatorilor-creaŃi. Heteronimii
oferă, fiecare în parte, prin poetica lor particulară, soluŃii diferite de existenŃă în această
lume, posibilitatea coexistenŃei – această dimensiune pe care Pessoa o considera
degradată, dar care odată cu opera sa este refăcută. Procesul heteronimic se fondează pe
ceea ce Rimbaud numea în „scrisorile vizionarului” experienŃa unui eu care „este un
altul”. Mai mult, pentru poetul portughez eul este definit succesiv printr-o pluralitate de
fiinŃe fictive, „creatori-creaŃi” – după cum i-a numit E. Lourenço. Heteronimii nu sunt în
final decât nişte constructe, nişte răspunsuri culturale care vor rezolva criza realităŃii, a
identităŃii şi lipsa pe care omul Pessoa o resimŃea în mod acut, acea lipsă a plurivalenŃei
vieŃii, a trăirii ei „în toate felurile posibile”.
„Cu o asemenea lipsă de lume coexistibilă ca cea de azi ce poate face un om sensibil
dacă nu să-şi inventeze propriii prieteni sau, cel puŃin, propriii tovarăşi de spirit?”. Unul
din argumentele inventării heteronimilor poate fi cel declarat de Pessoa însuşi, care va
afirma într-un interviu din 1923 – ca trăsătură generală a omului şi a poetului modern care
trebuie să asigure o minimă coerenŃă realităŃii – că rezolvarea crizei individului din
perspectiva viitorului portughez este „A fi tot, în toate modurile posibile, căci adevărul nu
există dacă încă lipseşte ceva” (idem. p.271).
Prin concepŃia sa integralistă, opera pessoană ilustrează acest deziderat, asigurând
fiinŃarea plurală, poezia fiind echivalentul concret, realizabil al acelui ideal pe care poetul
îl definea prin formula „să fii plural ca universul”. Aşa cum afirmă Alexandru Muşina,
„Poezia modernă vine să exprime şi să explice, din perspectiva şi cu mijloacele sale
specifice, lumea în care trăim . Ea e constituită nu doar din anumite poeme, ci şi din teorii
despre poezie, din metode şi tehnici poetice specifice, dintr-un anumit orizont imaginar şi
un anume mod de a comunica cu publicul. Ea nu poate fi redusă la un anumit fel de a
scrie poezie, la anume poezii şi la anumiŃi autori” (1996, p.65).
În acest sens, Pessoa se opune parŃialului, el opune lui unu – pluralul, lui ceva – totul
(„a fi tot, în toate modurile posibile”). El este convins de faptul că scriitorul trebuie să fie
Omul Sintezei, trebuie să fie Suma unei pluralităŃi de stiluri, „media subiectivităŃilor”, şi
aceste convingeri le va exprima cu toată forŃa argumentaŃiei prin vocea lui Álvaro de
Campos în Ultimatum: „În artă: înlocuirea a treizeci sau patruzeci de poeŃi exprimând o
epocă (spre exemplu) cu doi poeŃi, având fiecare cinsprezece sau douăzeci de
personalităŃi, fiecare fiind o Medie între diverse curente sociale ale momentului” (subl.
ns.). El însuşi a realizat acest ideal, fiind poate primul Om-sinteză de personalităŃi, de
subiectivităŃi atât de contradictorii, o Medie, o Sinteză nu doar în plan literar, în structura
scriiturii sale, deci în ficŃional, (prin crearea mai multor stiluri), ci şi în plan real,
renunŃând la propriul eu empiric, autentic, în favoarea afirmării celorlalte euri, cuprinse în
el. Prin vocile şi personalităŃile magistral ticluite ale heteronimilor săi literari, F. Pessoa
determină ficŃiunile să devină realitate, determinând realitatea să le accepte nu ca ficŃiuni,
ci ca posibile manifestări ale realului. Astfel renunŃă la propria sa afirmare ca poet în plan
public, pentru a da cât mai multă autenticitate unor ficŃiuni, ipostaze umane construite
prin cuvânt.
În studiul „Noua poezie portugheză sub aspect psihologic”, publicat în 1912 în
revista Acvila (A Águia), Pessoa propune cercetarea oricărui fenomen literar din
perspectiva a trei aspecte: psihologic, literar şi social: „Altfel spus – afirma Pessoa – orice
fenomen, în literatură, trebuie să fie studiat – 1, în sine, direct ca produs al unui suflet sau
al unor suflete; 2, în relaŃiile sale şi în linie exclusiv literară, ca produs literar; şi 3, în
semnificaŃia sa, în calitate de produs final, care se iveşte în şi printr-o societate, explicat
prin ea şi explicând-o, deci considerat ca un indicator sociologic”. Aşadar Pessoa reclamă,
graŃie hiperlucidităŃii conştiinŃei sale teoretice, trei moduri de studiere a literaturii,
situându-se prin aceste afirmaŃii în vecinătatea lui M. H. Abrams sau a lui H. F. Plett care
elaborează şi nuanŃează o tipologie complexă a perspectivelor de cercetare filologică.
Privirea sistemică pessoană se regăseşte în schema cuprinzătoare a teoriei expresive a
literaturii, în teoria pragmatică / receptivă, precum şi în cea mimetică şi obiectivă /
retorică. Organicitatea acestor puncte de vedere este nu numai de dorit de către poetul
portughez, ci ea se va concretiza în însuşi actul de naştere al fenomenului heteronimic, în
modul în care Pessoa înŃelege opera ca formă de expresie a unei vieŃi, fie ea inventate.
Mistificarea, ficŃionalizarea eului, adaptarea şi pastişa, rescrierea şi reconversia parodică a
modelelor devin în scriitura pessoană operaŃii paradoxale, contradictorii, forme insolite
ale autentificării măştii, asigurând credibilitate emoŃiei poetice astfel expuse de poem.
Pornind de la cuvintele lui Plett, putem spune că în cazul pessoan, noŃiunea expresivă de
literatură şi teoriile sale aferente sunt dinamitate prin însăşi fiinŃa heteronimului, persona
şi persoana care prind viaŃă în / prin materialitatea cuvântului, în / prin pulsaŃia rostirii.
Dacă vor fi considerate drept criterii de apreciere ale acestui tip de literatură „sinceritatea”
emoŃiei, „spontaneitatea” enunŃului, „nefalsificarea” eului, vom conveni, alături de H.
Plett, că: „Veridicitatea poeziei nu mai constă atunci într-o relaŃie veristă între realitate şi
text, ci în veracitatea emoŃiei poetice”. Pentru Pessoa, corelativele obiective (cum ar
spune T.S. Eliot) ale acestei veracităŃi privesc obŃinerea efectului de primeitate a senzaŃiei
în cazul heteronimului Alberto Cairo, reducerea senzaŃiei la un construct abstract, livresc,
de factură hedonist-gnomică prin scriitura lui Ricardo Reis sau producerea unei
dezlănŃuiri febrile de emoŃii prin retorismul patetic şi impulsiv al futuristului Álvaro de
Campos. Până la urmă dilema ipostazierii subiectului în text este pentru poetul lusitan o
problemă care îşi găseşte toate răspunsurile dincolo de tumultul vieŃii psihice a eului
biografic, lămurindu-se prin opŃiunile estetice care culturalizează / compensează atât
boala personală, cât şi maladia socio-culturală a provincialismului portughez.
În acest capitol vom aborda complexul de fenomene literare cuprinse de / în
personalitatea scriitorului F. Pessoa din această triplă perspectivă, însă explicând şi
sistematizând întreaga sa operă în mod invers celui pe care el însuşi îl propune. Vom
începe cu aspectul social şi cu rolul poetului în societate, pentru că, după cum susŃine
Pessoa însuşi, poetul trebuie să fie un „indisciplinator”, un factor dinamic înscris în
acŃiunea de înnoire a discursului cultural. Apoi vom urmări modul în care opera pessoană
se explică prin relaŃia cu realităŃile sociale şi cum le explică.
Sub aspectul literarului, trebuie subliniată încadrarea operei lui Pessoa în literatura
universală şi mai ales rolul ei de sinteză a literaturii, prin varietatea discursurilor şi a
poeticilor abordate. Nu în ultimul rând, teoria estetică şi cea literară cuprinse în studiile,
articolele şi eseurile publicate sunt relevante în raport cu scrierile sale programatice
deoarece prin acestea se completează şi se nuanŃează artele poetice pessoane. Toate
conceptele de poetică, estetică şi teoria literaturii definite de el se regăsesc concretizate în
opera sa artistică, sunt reformulate în arte poetice care depăşesc formalismul expunerilor
teoretice, atât de limpede şi logic enunŃate. Manifestele pessoane, nu foarte multe la
număr în formula deja tradiŃională a genului, vor dezvălui o conştiinŃă teoretică febrilă,
care îşi impune însă ca regulă sinteza, calculul metodic asupra creaŃiei, ele fiind dominate
mai degrabă de austeritatea concepŃiei moderniste a operei de artă, decât de spiritul
tumultos al spontaneităŃii şi al libertăŃii avangardiste. Până şi Ultimatum-ul, cel mai acid
şi spumos manifest pessoan, va ajunge la momentul în care accentele retorice ale emfazei
futuriste se vor calma prin expunerea echilibrat-ştiinŃifică a principiilor noii concepŃii
estetice într-o inedită filosofie a compoziŃiei, gândită ca o construcŃie arhitectonică
transliterară.
În ceea ce priveşte aspectul psihologic, trebuie considerată la acest nivel geneza
heteronomilor şi a operelor acestora, însă poezia heteronimilor nu este suficient a fi
privită numai din această perspectivă, ci şi prin raportare la tehnica măştii, adoptată atât în
discursul filosofic, de către Kierkegaard, cât şi de cel poetic prin reprezentanŃii
modernismului francez mai ales. Astfel creaŃia pessoană vine ca o continuare a
discursului descentrat, scindat al modernităŃii estetico-filosofice, iar explicarea operei
heteronime şi ortonime pe baza exerciŃiului depersonalizării, al simulării (fingimento), aşa
cum îi plăcea poetului să-l numească, este nu doar adecvată, ci mai cu seamă necesară.
Fenomenul literar – indicator sociologic
Fernando Pessoa – analistul şi vizionarul. După cum am arătat mai sus, pentru
Pessoa literatura trebuie să fie studiată atât în aspectele sale psihologice şi literare, cât şi
în plan sociologic. Vom începe cu acest nivel, având în vedere contextul literar portughez,
situaŃia de criză care influenŃează acŃiunile oamenilor de litere, îi grupează în jurul unor
reviste şi mişcări, precum Renaşterea portugheză (Renecença Portuguesa), care se opune
altei grupări, Integralismul Lusitan (Integralismo Lusitano), despre care vom vorbi mai
târziu.
F. Pessoa reprezintă unul dintre intelectualii care se implică foarte activ în viaŃa
socială, publicând în numeroase reviste şi impunându-se în lumea literelor în primul rând
ca jurnalist sau, mai precis spus, drept critic atât în plan social, cât şi în domeniul
literaturii, astfel încât într-o scrisoare din 3 februarie 1913, Mario de Sá-Carneiro,
prietenul autorului, îl prevenea: „Ceea ce trebuie, dragă Fernando, este să-Ńi grupezi
versurile şi să le publici, să nu-Ńi mai risipeşti energia în lungi articole de critică, nici să
mai scrii admirabile fragmente de opere admirabile niciodată terminate. Trebuie să-l
cunoaştem pe poetul Fernando Pessoa, pe artistul Fernando Pessoa – şi nu doar pe criticul
– care este atât de lucid şi de strălucit. Ascultă-mă bine. Eu consider chiar un pericol
pentru triumful tău faptul că întârzii să te faci cunoscut ca poet. Obiceiul de a fi considerat
un bun critic fiind împământenit, „ceilalŃi” vor avea o repulsie stupidă dar instinctivă în a
admite că tu eşti un poet. Şi ai putea foarte bine să te regăseşti critic-poet şi nu poet-critic”
(O.C., p.50).
În ciuda acestui sfat, Pessoa nu va publica decât peste un an primele sale poeme,
într-o revistă literară din Lisabona, iar volumul Mesaj, singurul publicat în timpul vieŃii
sub semnătura proprie, va apărea târziu, în 1934, cu un an înainte de a muri.
Preocupările sale urmăreau afirmarea în domeniul literaturii a poeziei heteronimilor;
discuŃiile polemice ale acestor „creatori-creaturi” – după definiŃia dată de E. Lourenço
(1988, p.8) vor fi publicate în presă alături de eseurile şi articolele părintelui lor spiritual,
F. Pessoa, care avea în vedere chiar fabricarea unor biografii care să-i impună definitiv nu
doar realităŃii literare, ci şi celei sociale, creându-le astfel identităŃi, făcându-i să fiinŃeze
„în carne şi oase” dincolo de ficŃiunea literară, promiŃând chiar fotografii de-ale lor. În
1928 în Tabla bibliografică – Fernando Pessoa, pe care o întocmeşte el însuşi în vederea
publicării în revista Presença, după ce o publicase şi pe cea a lui Mario de Sá-Carneiro,
poetul afirma: „Operele celor trei poeŃi formează, s-a spus, un ansamblu dramatic; şi
interacŃiunea intelectuală a personalităŃilor este studiată cum se cuvine, ca şi relaŃiile lor
personale. Vom găsi toate acestea în biografii care nu sunt însă făcute şi care vor fi
însoŃite, dacă vor fi publicate, de horoscop şi poate de fotografii” (O.C., p.387). Pessoa îşi
începea aşadar munca demiurgică de lansare a heteronimilor, mistificând şi demistificând
în acelaşi timp existenŃa acestora într-un edificiu literar şi de performance cultural de
neegalat. Manifestele, dezbaterile, polemicile heteronimilor ocupă scena publică
portugheză, camuflând astfel identitatea reală a regizorului acestui spectacol dramatic
internalizat, „drama em gente, em vez de em actos”.
Textele pessoane care analizează situaŃia socială şi politică a vremii sunt relativ
puŃine, dacă se iau în considerare cele publicate în timpul vieŃii (vreo 19 articole), în
raport cu cele pe care le-a lăsat operei postume, dintre care 330 au fost clasificate şi
împătŃite în trei volume de către Joel Serrão. Acesta le-a ordonat după tematica pe care
Pessoa şi-o proiectase în unele cărŃi din care lăsase fragmente sau articole asupra politicii
şi sociologiei. Astfel clasificarea acestor texte vizează naŃiunea portugheză, Republica ori
sunt studii asupra Masoneriei, asupra primului război mondial sau teorii şi dialoguri
politice.
1. Asupra Portugaliei şi asupra portughezilor, Joel Serrão a adunat următoarele
articole: Introducere la problema naŃională; Sensul Portugaliei; Portugalia;
Sebastianismul, Atlantismul şi al Cincilea Imperiu.
2. Asupra vieŃii Republicii portugheze între 1910 – 1935: De la dictatură la
Republică; ConsideraŃii postrevoluŃionare; Oligarhia imbecililor; Prejudecata
tradiŃională; Sensul Sidonismului (sau Noua Republică); Interregnul (1928).
3. O broşură asupra Masoneriei;
4.Asupra sociologiei politice: Teoria sufragiului politic; Teoria Republicii
Aristocratice; Dialoguri asupra tiraniei; Prejudecata revoluŃionară; Iberia; Războiul
german. Studiul sociologic asupra originii şi sensului său.
Toate aceste articole demonstrează implicarea în problemele socialului cu o
conştiinŃă a datoriei pe care Pessoa o formulase în mărturisirea făcută lui Armando
Côrtes-Rodrigues: „Eu datorez misiunii cu care mă simt investit o perfecŃiune absolută în
realizare, o seriozitate totală în scriitură (...)”. În acest context el vorbeşte despre poziŃia
omului în realitatea istorică, socio-politică, opunând acesteia şi schimbărilor aduse de
modernitate o atitudine asumată, prin gândirea politică şi prin acŃiunile scriitorului al
cărui mod de existenŃă este conştiinŃa datoriei, marcată de un înalt spirit reflexiv.
Astfel rolul poetului în societate este de a reprezenta viaŃa prin scriitura investită cu
„seriozitate totală” , bazată pe calcul stilistic şi penetrând critic, astfel încât să
transfigureze realitatea cotidiană în artă, s-o asimileze domeniului spiritual, salvând-o de
tranzitoriu.
Arta şi viaŃa, cele două entităŃi esenŃiale în gândirea teoretică de sinteză pessoană, nu
reprezintă polii opuşi ai unei dihotomii, căci aşa cum spune şi T.S. Eliot, „Orice
schimbare în forma poetică pare să fie simptomul unei foarte adânci modificări a
societăŃii şi individului”. Până la transformarea vieŃii în artă şi a artei în viaŃă, Pessoa va
alege calea teoretizărilor, a scriiturii eseistice, a febrilelor dezbateri pe care le publică în
revistele vremii. Raportul poet - societate se defineşte mai întâi prin relaŃia publicistului, a
analistului politic şi a gazetarului cu socialul, cu realităŃile politice naŃionale şi europene.
În prefaŃa la Antologia de poeme portugheze moderne din 1929, Pessoa lămureşte
sensul cuvântului modern, raportându-l atât la cultura şi civilizaŃia europeană a diverselor
epoci, cât şi justificându-i sensul prin relaŃionare cu realităŃile interne: „În el însuşi,
cuvântul modern nu vrea să spună nimic. Toată civilizaŃia europeană este modernă în
raport cu lumea greco-romană. Totul este modern, după romantism, în raport cu tot ceea
ce există între el şi Evul Mediu, şi în raport cu Evul Mediu însuşi. Tot ceea ce a venit
după Războiul german este modern în raport cu ce l-a precedat imediat. În ocurenŃă, noi
considerăm drept poeme portugheze moderne acele poeme ale poeŃilor portughezi care au
scris după şcoala din Coimbra (inclusiv) (...) Această şcoală a marcat renaşterea poeziei
portugheze în interiorul poeziei portugheze” (s.m.).
În finalul prefeŃei Pessoa defineşte conceptul de modern prin asocierea lui la spiritul
naŃional, renunŃând astfel la formularea prin opoziŃie istorică pe care a ales-o la început.
De la definiŃia contrastivă trece la definiŃia prin identificare, sugerându-se astfel
asumarea, asimilarea modernităŃii, a sensibilităŃii noi în domeniul artei: „a fi un poet
portughez modern, în sensul în care înŃelegem noi cuvântul modern, înseamnă cu excepŃia
cazului primitivilor noştri - a fi un poet portughez” (O.C., p. 393-394). Astfel se
legitimează actul creator ca act de (re)naştere a unei culturi cu nostalgice propensiuni
imperiale, o cultură naŃională şi universală în acelaşi timp. În viziune pessoană, efuziunile
ale acestui gen de discurs patriotic angajează în primul rând imperative antibeliciste,
antifasciste (evident antimarinettiene) şi limite estetice, un echilibru clasic între extreme:
„A nu cădea în sterilitatea unui universalism umanitar, dar a nu cădea nici în brutalitatea
unui naŃionalism extracultural. Noi vrem să impunem un limbaj, nu o forŃă; nu să atacăm
o rasă...” (apud S. Fauchereau, 1976, p. 169).
Plăcerea argumentaŃiei, ca şi a paradoxului, apare adesea în articolele sale şi se
insinuează apoi şi între ideile formulate în diferite eseuri sau interviuri, astfel că, de la un
studiu la altul, afirmaŃiile sale diferă, ba sunt chiar contradictorii, paradoxurile fiind
exprimate şi explicate atât de firesc şi cu o voluptate a demonstraŃiei atât de evidentă încât
se poate spune că, prin această spectaculoasă sintaxă a gândirii, Pessoa este creatorul unui
nou tip de raŃionament în care se cuprinde pe sine. Prin dezvoltarea unei logici proprii,
gândirea pessoană se autodevoră – o „logică formală impecabilă în care se închide el

însuşi”, sublinia José Blanco.
Ca o replică la definiŃia cu tentă naŃionalistă a poetului portughez, într-un interviu pe
care îl acordă în 13 octombrie 1923, Fernando Pessoa opunea specificului portughez,
etnic-identitar, caracterul cosmopolit al poporului său: „Poporul portughez este
esenŃialmente cosmopolit. Niciodată un adevărat portughez nu a fost portughez: el
totdeauna a fost tot. Ori la un individ, a fi tot, înseamnă a fi tot; într-o colectivitate, a fi
tot, înseamnă pentru fiecare din indivizi, a nu fi nimic”.
Cultura specifică modernităŃii este potrivit tipologiei întocmite de Iuri Lotman
(1974) semantico-sintactică. Acest tip de cultură îmbină semantismul, în care partea este
egală cu întregul (individul = tot, la Fernando Pessoa) cu gândirea de tip sintactic, în care
„apartenenŃa la un întreg devine un indiciu al importanŃei culturale”, deci a exista
înseamnă a fi parte din ceva, spune Lotman, sau partea nu mai are semnificaŃie decât dacă
aparŃine, dacă este inclusă întregului. Acest lucru este formulat de Pessoa într-o singură
frază, cuprinzând astfel întreaga teorie lotmaniană asupra tipurilor de cultură într-o
structură organizată pe principiul opoziŃiei individ-colectivitate şi surprinzând în acelaşi
timp specificul crizei cultuale din spaŃiul portughez.
Această criză cuprinde aspecte diferite: politic, moral, intelectual. Asupra acestei
probleme se va exprima în acelaşi interviu din 1923 şi îi va stabili cauza în „excesul de
civilizaŃie al incivilizabililor”. Un alt paradox pe care analistul însuşi îl sesizează, îl
potenŃează chiar: „civilizaŃia noastră provine esenŃialmente din excesul de civilizaŃie al
necivilizaŃilor. Această frază ca toate celelalte care conŃin o contradicŃie, nu conŃine nici
una (în contradicŃie se anulează o altă contradicŃie) – să mă explic. Orice popor se
compune dintr-o aristocraŃie şi din el însuşi. Cum poporul este unul, această aristocraŃie şi
acest el însuşi sunt identice privind substanŃa lor; dar ele se manifestă în moduri diferite.
AristocraŃia se manifestă prin indivizi, înŃelegând prin aceasta câŃiva indivizi amatori;
poporul, el se revelă însă în întregime ca un singur individ. Dar în plan colectiv, poporul
nu este colectiv deloc” (O.C., p. 267-268). EcuaŃia aristocraŃie = existenŃă elitară, popor =
existenŃă anonimă este deconstruită, căci pentru Pessoa conştiinŃa portugheză, a castei
Navigatorilor, este o conştiinŃă aristocratică, mesianismul său mizează pe valenŃele
simbolice ale elecŃiunii spirituale. Se află în această explicaŃie a lui Pessoa o analiză a
situaŃiei sociale contemporane, demonstrată prin exemple din diferite epoci culturale
specific portugheze, o identificare de fapt, prin analogie, cu acele faze ale civilizaŃiei şi
culturii universale, amintind şi de crizele realităŃii şi ale subiectului.
Problema omului modern este de a face coexistibile cel puŃin două dintre nivelele în
care se situează frecvent: socialul şi psihologicul, deoarece cultura semantico-sintactică
presupune o gamă de roluri, de ipostaze-ficŃiuni pe care fiinŃa umană trebuie să şi le
asume nu doar prin relaŃia sa cu societatea, cu grupul social-politic sau comunitatea, ci şi
prin raportarea sa la sine, prin sondarea eului propriu, dar şi prin poziŃia pe care o are faŃă
de transcendent. Criza care se naşte astfel în omul modern este una multidimensională,
generată de o serie de factori, analizaŃi în Paradigma poeziei moderne de Alexandru
Muşina.
Aceşti factori determină situaŃii de criză într-o progresie ascendentă, amplificată
asemeni efectelor unei relaŃii în lanŃ: datorită crizei realităŃii, individul aflat într-o lume
fără centru, desacralizată, îşi pune problema dacă el există cu adevărat, aşa cum face T.S.
Eliot în Cântecul de dragoste al lui J. Alferd Prufrock sau dacă această lume nu este
cumva neesenŃială, inautentică, aşezată între iluzii, ca o vizită dincolo de moarte
(percepută ca singurul adevăr): „Să mergem deci, tu şi cu mine, / Când seara s-a stins pe
cer în fine / Asemenea unui bolnav cloroformizat pe masă (…) / Să mergem să ne facem
vizita”.
În Note în memoria maestrului meu Caeiro, Pessoa, prin vocea heteronimului Álvaro
de Campos, doreşte să creeze nu doar iluzia realităŃii heteronimilor, a existenŃei lor reale,
ci chiar să autentifice realitatea acestora. Procedeele sunt multiple: îşi supune personajele
create episodului dramatic al morŃii, Alberto Caeiro este „omorât” de către autor tocmai
pentru a-i accentua prin contrastul funerar existenŃa sa reală, în corporalitate. Un alt
procedeu al autoiluzionării şi al iluzionării receptorului este acela al afirmaŃiilor
colaterale, de factură paratextuală. În acest sens Pessoa afirmă prin vocea lui Álvaro de
Campos: „În orice caz aceasta a fost una din durerile (din amărăciunile) vieŃii mele – din
acele dureri reale printre atâtea altele fictive – că Alberto Caeiro muri fără să mă aflu la
căpătâiul său” (1993, p.44).
Plăcerea simulării pessoane derivă din tradiŃia modernistă a mistificărilor, tradiŃie
care debutează cu Principiul poetic semnat de E.A. Poe. OpoziŃia real – fictiv este aici
elementul de transgresare a realului-fictiv spre realul-real. SuferinŃa „reală” provocată de
moartea maestrului Caeiro este un pilon care susŃine întregul edificiu al ficŃiunii acestei
lumi coexistibile. Acest complex raport se bazează nu doar pe forŃa ficŃionalizării, a
acreditării existenŃei factice a heteronimului, ci şi pe coeziunea relaŃiilor maestru-discipol,
ortonim-heteronim. În altă parte, Pessoa adăuga sub propriul său nume: „S-ar putea spune
că e absurd să vorbeşti astfel despre cineva care n-a existat vreodată; răspund că nu am
dovezi nici că Lisabona a existat vreodată, sau că eu – cel care scriu – sau oricare alt om
de pe lume a existat”. Această afirmaŃie vine, se pare, în prelungirea ideii poetice din
Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock, semnat de Eliot. Se produce o detaşare de
eul „care scrie”, prin similitudinea cu oricare alt individ, ajungându-se la asumarea unei
ipostaze existenŃiale incerte, nedeterminate, aflate la graniŃa dintre real şi fictiv, dintre
esenŃă şi aparenŃă, dintre adevăr şi iluzie. Se reuşeşte crearea dominanŃei iluzoriului chiar
şi asupra realului-real, a realului biografic. Criza individului se manifestă nu doar la
nivelul sinelui, ci şi la nivelul relaŃiei eului cu ceilalŃi, relaŃie fundamentată pe substratul
social, antropologic specific tipului cultural semantico-sintactic, marcat, evident, de
pluralitatea codurilor, a modelelor care coexistă în această lume şi de imposibilitatea
realizării unei comunicări totale, comunicare deviată de iluzia adevărului, şi deviantă,
pentru că impune o ficŃiune, un model artificial creat, o ilustrare a convenŃiilor socio-
culturale.
Poezia devine astfel o reflectare implicită a acestor crize, scrisul va suporta procesul
internalizării problemelor lumii moderne (dacă vom lua în considerare că Pessoa îşi face
cunoscute soluŃiile mai întâi în mod „prozaic” prin studii, eseuri, articole sau recenzii din
care transpar problemele cu care se confruntă individul modern). La nivelul poeziei,
formele alienării sunt camuflate sau sunt obliterate printr-un halou compensatoriu al unei
literarităŃi diverse, multiplicate în discurs. Scrisul devine actul „narcisiac” de construire a
unui subiect fragmentat, dar heteroclit, insuficient sieşi, neunitar, purtând în experienŃa sa
ontologic-livrescă urmele condiŃiei subiectului romantic (în accepŃiunea lui Harold

Bloom, subiect marcat de incompletitudinea fiinŃei sale).
Dacă, de exemplu, Ezra Pound (în poemul Propriul chip în oglindă) pune în lumină
o poezie a exacerbării eului, a individualului care devine propriul său reper, îşi devine
sieşi centrul, nesigur însă, ca o atitudine subminată mereu de angoasanta interogaŃie
asupra coordonatelor lumii, asupra relaŃiei cu ceilalŃi şi asupra sinelui – „O, ciudat chip
acolo în oglindă! / O, tovărăşie neruşinată, o! azimă sfântă. / O, nebunul meu bătut de
necazuri, / Ce răspuns? O, voi mii şi mii / Ce luptaŃi, care vă veseliŃi şi vă treceŃi, / Glumă,
provocare, sfruntare! / Eu? Eu? Eu? / Şi voi?” –, la Pessoa relaŃia eului cu ceilalŃi devine
mult mai pregnant exprimată, „individul rămâne în centru, dar el nu există în realitate /
cultură decât pendulând între / punând de acord / mânuind diferite tipuri culturale, atât
semantice, cât şi sintactice” (Al. Muşina, op. cit., p. 26). Pessoa înŃelege acest lucru : „Nu
am dovezi că eu – cel care scrie – sau oricare om de pe lume ar exista cu adevărat” şi va
căuta să rezolve criza individului şi a realităŃii printr-o sintagmă-deziderat:
coexistibilitatea, dând realului şi ficŃionalului posibilitatea ca prin interiorizare / asumare
în sine, în eul propriu, să fiinŃeze în mod sincron şi plural, să se armonizeze cu eul-
constelaŃie şi să genereze poetica triumfală a „individualismului” modernist într-o
manieră nouă pe care o adoptă şi Cavafis şi Ezra Pound, poetica pluralităŃii măştilor.
Fiecare dintre aceşti poeŃi se folosesc de personae pentru a legitima moduri de existenŃă
credibile, modalităŃi de scriitură şi opŃiuni spirituale, ideologice care le apropie cât mai
mult de viaŃă. Scriitura plurală dobândeşte calitatea de condiŃie ontologică, ea fiind
înŃeleasă atât ca viaŃă a formelor, a limbajului, cât şi ca viaŃă în datele sale istorice,
„personale”, materiale, psiho-umane.
Poezia lui Pessoa este o rezolvare a crizei realităŃii prin asumarea ei ca sursă a
poeticului (Libro do Desassossego / Cartea neliniştirii) şi prin resuscitarea coordonatelor
coexistibilităŃii în procesul de creaŃie al operei heteronimice şi după ce acest complex de
geneză interioară s-a finalizat. „Cu o asemenea lipsă de lume coexistibilă ca cea de azi ce
poate face un om sensibil dacă nu să.şi inventeze propriii prieteni sau, cel puŃin, propriii
tovarăşi de spirit?”. Odată soluŃionată criza realului, prin crearea de „tovarăşi de spirit”,
eul îi substituie golului resimŃit în plan psihic o „coterie inexistentă”, fixată însă „în
tiparele realităŃii” (1993, p.26). Făcând lumea coexistibilă prin ficŃiuni / poveşti credibile
ale unor personae, Pessoa va rezolva şi criza subiectului, retras de la participarea la o
existenŃă a mediei, dar devenit – prin această acŃiune de reinstaurare a coexistibilităŃii în
lume – un Centru al fiinŃei. Implicit, poetul va rezolva şi criza limbajului prin sinteza pe
care poezia sa o va impune literaturii portugheze şi universale. Pessoa realizează în poezia
heteronimilor un pluralism al discursurilor fuzionând cu retorica proprie poeticii ortonime
şi sintetizând prin resemantizări şi rescrieri ale modelelor tradiŃionale o întreagă literatură.
Acest act îi apare poetului ca un gest creator divin, de fertilizare a vidului cultural, dar şi
de populare a deşertului fiinŃei, ca o acŃiune aparŃinând unei stări adamice, a începuturilor:
„Cu o asemenea lipsă de literatură ca cea de azi ce poate să facă un om de geniu dacă nu
să se convertească el însuşi într-o literatură?” (apud Papahagi, 1976, p.224).
ConştiinŃa propriei valori şi a datoriei de întemeietor – care i se subsumează primeia
– sunt puse în slujba rezolvării crizei tridimensionate a realităŃii (social-politice, morale şi
intelectuale), dar şi a culturii, implicit a literaturii. Însă este important să urmărim în ce
mod se reflectă conştiinŃa datoriei civilizatorii în actul scriiturii şi propriu-zis în opera

pessoană.
Spirit analitic aplicat problemelor contemporane, Pessoa caută nu doar să expună, să
exprime aspectele critice ale realităŃii, ci mai ales să găsească soluŃii, chiar dacă nu
radicale, definitive, ultime, nişte puncte de reper spre noul Drum (Ultimatum, Á. de
Campos). Pessoa nu are orgoliul Celui-care-va-rezolva, dar şi-l asumă pe acela al
clarvăzătorului. Ca şi Arthur Rimbaud care afirma „vreau să fiu poet şi mă străduiesc să
devin vizionar”, scriitorul portughez realizează în structura personalităŃii sale o fuziune a
poetului-artist cu vizionarul; însă, spre deosebire de poetul francez, care îşi recunoştea
primeitatea stării poetice – declarând-o ca genuină şi depăşind-o printr-o conştientă şi
metodică transformare fondată pe operaŃia automutilării: „Afirm că trebuie să fii vizionar,
să te faci vizionar. Poetul devine vizionar printr-o îndelungă, imensă şi lucidă dereglare a
tuturor simŃurilor” (1968, p. 210) – Pessoa este întâi de toate vizionar, are darul profeŃiei
şi orice afirmaŃie are o profundă justificare, chiar dacă ea nu poate fi exprimată,
dezvăluită din aura de mister sau doar de discreŃie cu care se înconjoară poetul: „Eu vă
garantez că aceste fraze au o matematică internă”. De asemenea, în acelaşi interviu din
1923, după ce discută aspectele crizei şi schiŃează profilul portughezului în viitor, declară
în acelaşi registru al comunicării orfice: „Cred să vă fi răspuns la întrebare. Dacă vă
gândiŃi la ceea ce v-am spus, veŃi vedea că aceasta are un sens. Care, nu îmi este rezervat
mie să-l spun”.
Aceeaşi poziŃie este exprimată prin persoana lui Álvaro de Campos în Ultimatum,
când acesta demonstrează printr-o procedură avangardistă, adoptând o atitudine specific
futuristă de negare a tradiŃiei, că acestei lumi în care „totul este nul”, oameni, naŃiuni,
planuri – „Faliment a tot din cauza tuturor! / Falimentul tuturor din cauza a tot / De o
manieră completă, totală, integrală...” – acestei lumi în declin îi trebuie un ordonator,
paradoxal numit în Cronica vieŃii care trece (8 aprilie 1915) „un indisciplinator”. Acesta
va fi un derivat al prototipului Supra-omului nietzscheean, Supraomul Complet, Complex
şi Armonios în viziunea lui Pessoa-de Campos. De remarcat este faptul că vizionarul
Álvaro de Campos minimalizează deliberat acŃiunea sa clarvăzătoare, mimând rolul său
ca fiind limitat, reductiv în raport cu „Cel-care-va-veni”: „Dacă aş cunoaşte această
Metodă, aş fi eu însumi această generaŃie! dar eu nu fac decât să întrevăd Drumul; eu nu
ştiu unde duce” (1991, p.54-55). Analogia cu perechea Ioan Botezătorul – Isus este
evidentă, chiar dacă imperfectă în ceea ce priveşte convingerea asupra finalităŃii
drumului, aici se poate constata fisura faŃă de tradiŃia biblică sau chiar o tentă eretică prin
raportarea la canonul creştin.
În ipostaza lui de vizionar futurist, definit prin imaginea şi retorica freneticului
Álvaro de Campos, Pessoa este unul dintre aceia de care Europa are nevoie în această
epocă în care ea reclamă „Marea Idee, VoinŃa Nouă, Sensibilitatea Nouă”, el aparŃine
cercului de „teoreticini ai Celui-care-va-veni”: „Europa aspiră cel puŃin la teoreticienii
Celui-care-va-veni, la CântăreŃii-Vizionari ai Viitorului său!” (notează semnatarul în
manifestul cel mai furios, pe care simbolic îl numeşte Ultimatum).
Înainte de a fi poet, Pessoa este un vizionar, căci trăieşte acut realităŃile şi înŃelege în
profunzime criza multiplicată, întrezărind / ştiind să găsească soluŃia, dar simulând uneori
necunoaşterea ei şi minimalizându-şi rolul ca întotdeauna. De aici lunga sa carieră de
teoretician – lungă în raport cu cea de poet, cunoscut în epocă drept poet sau „cântăreŃ-
vizionar” doar cu un an înainte de a muri, prin apariŃia volumului Mesaj.
Analistul Pessoa nu-i lasă timp de exprimare publică poetului ortonim, deşi
poeticului da, căci în paralel cu scrierile sale eseistice, cu publicarea de recenzii ori
articole despre societatea portugheză, el publică opera poetică a heteronimilor săi. Poate
că intuiŃia sa l-a oprit să publice poezie proprie într-o perioadă în care discursul era încă
îngrădit de modelele decadent-simboliste, ori poate că acŃiunea acelui „indisciplinator” pe
care îl anunŃa şi în care se identifica ar fi fost prea radicală, într-un timp atât de scurt
înfăptuită, şi ar fi anulat întreaga tradiŃie din care totuşi discursul multiplu al lui Pessoa se
alimentează prin resemantizări, aproprieri, adaptări, pastişe, rescrieri, etc.
Pessoa intuieşte că spiritul său este înaintea vremurilor în care trăieşte şi asemeni lui
Ezra Pound care spunea că „e evident că nu trăim cu toŃi în aceeaşi epocă”, el îşi asumă,
îşi interiorizează trecut, prezent şi viitor, celebrând Clipa, ca marcă a timpului faustic,
trăit plenar, ca potenŃialitate a eternităŃii, aşa cum în Oda Triumfală ilustrase acest
moment heteronimul Álvaro de Campos: „Dar ce-i pasă, ce-i, de acestea ce-i pasă /
Vacarmului contemporan strălucind înfocat, / Deliciosului, crudului zgomot de civilizaŃie
contemporană? / Căci toate acestea anulează orice, în afară de Clipă, / Momentul, cu
trunchiul lui gol şi încins de mecanic de tren, / Zgomotosul Moment, Ńipător şi mecanic, /
Momentul, dinamica trecere a bietei bacante. / A fierului, bronzului şi-a beŃiei de-atâtea
metale. / (...) Electricitate, nervi bolnavi din trupul Materiei, / Hei, telegraf fără fir,
simpatie metalică-n inconştient! / Hei, tunele, canale, e-hei, Panama, Kiel, Suez! / Hei,
trecutul întreg în prezent / Şi întreg viitorul deja înăuntru, în noi!” .
Problema scrisului este aşadar pentru Pessoa o formă a decantării şi a sintezei, o
formă de sincronizarea a tradiŃiei, a trecutului colectiv-istoric-naŃional cu „talentul
personal”, cu tensiunile prezentului şi cu frenezia profeŃiei. De aceea poetul ajunge la
exprimarea nedumeririi, la forma de interogare aparentă, care nu face altceva decât să
potenŃeze decalajul conştient dintre sine şi ceilalŃi: „Cine sunt contemporanii mei? – se
întreabă Pessoa însuşi – Singur, viitorul o va spune. Coexistă cu mine mulŃi oameni care
nu trăiesc cu mine decât pentru că durata / vremea lor coincide cu a mea. Aceştia nu sunt
compatrioŃii mei decât în timp şi eu mă străduiesc / mă păzesc să am patriotismul local în
substanŃa imortalităŃii”. AspiraŃia pessoană depăşeşte orgoliul poetului naŃional,
raportarea la Camões este acum insuficientă, dimensiunile creaŃiei sale vizează – prin
pluralitate – universalitatea.
Indisciplinatorul – Fernando Pessoa în ipostaza dublului anarhist
În scrierile în care analizează situaŃia crizei portugheze, Pessoa formulează un

proiect socio-politic centrat pe soluŃiile de regenerare a Portugaliei, proiect cu substrat
reformist, de mobilizare culturală, deşi, după afirmaŃiile lui José Blanco, autorul lui „era
în mod sistematic anti-revoluŃionar” (O.C., p. 24).
Câteva dintre articolele în care se configurează acest proiect sunt cele apărute în
revista O Jornal, în 1915, în care Pessoa Ńinea Cronica vieŃii care trece...(Crónica da vida
que passa...). Analizând caracterul portughezilor, el demonstrează că „excesul de
imaginaŃie”, care-i caracterizează, este singurul defect al imaginaŃiei lor sau, dimpotrivă,
„excesul de disciplină” este considerat simptomul principal de care suferă, aceste

observaŃii fiind fondate pe analiza „ficŃiunilor sufletului” portughez. Toate aspectele
exprimate sunt fundamentate pe o logică a demonstrării unor teorii paradoxale din care se
vor hrăni mai târziu eseurile celebre: Provincialul portughez şi Cazul mental portughez.
Tot în Cronica vieŃi care trece... Pessoa pregăteşte ideile futuriste ale Ultimatumului, din
1917, semnat de heteronimul Álvaro de Campos, şi anunŃă necesitatea unei „anarhii
portugheze” şi venirea unui „indisciplinator” care să pregătească şi să justifice apariŃia în
literatura portugheză a acelui Supra-Camões profetizat prin idealul futurist al
Supraomului Sintezei: Complet, Complex şi Armonios – aşa cum este anunŃat şi descris
de Ultimatum.
„Portugalia are nevoie de un «indisciplinator». ToŃi «indisciplinatorii», pe

care i-am avut sau pe care noi am vrut să-i avem, au eşuat. (...) Să ne străduim
cel puŃin noi, tinerii – să tulburăm / să instigăm sufletele, să dezorientăm
spiritele. Să cultivăm în noi înşine, o asemenea floare rară, dezintegrarea
mentală. Să construim o anarhie portugheză. Să căutăm cu meticulozitate
morbidul şi nimicitorul. Şi misiunea noastră va fi nu numai cea mai civilizată
şi cea mai modernă, dar de asemenea cea mai morală şi mai patriotică” (idem.,
p.169-170).
Retorica imperativă, specifică manifestelor literare, se acutizează şi, devenind

critică şi inflamată, pregăteşte sloganul de factură anarhică. Prin cultul pentru revoluŃia
moral-spirituală Pessoa se apropie de Tzara, dar şi de futurişti (de Incendiatorul lui Aldo
Palazzeschi), funcŃia indisciplinatoare a anarhistului este echivalentă atât în „circul
universal” dadaist, cât şi în „dezintegrarea mentală” portugheză. AcŃiunea reacŃionară
lusitană nu păstrează însă din spiritul futurismului italian orientarea războinică,
militantismul şi militarismul, ci doar motivaŃia dezorientării, a instigării, a trezirii
conştiinŃei naŃionale pentru crearea unei literaturi / culturi originale. Dacă justificarea
marinettiană a războiului era de natură universalistă – „unica igienă a lumii” – cea
pessoană este în primul rând localistă şi abia apoi motivată de asumarea spiritului
modernist, cosmopolit şi de sincronizarea cu ritmurile europene. În concepŃia acestuia
din urmă tema războiului se traduce în plan simbolic, fiind proiectată la nivelul
moravurilor, al civilizaŃiei naŃionale, internalizată ca terapie necesară spiritului provincial
şi mimetic.
Ideile asupra anarhiei sunt exprimate într-un febril spirit critic şi demonstrate în
siajul celei mai evidente contradicŃii. Angajarea în acest deziderat de anvergură
intelectuală şi morală se va exprima, de asemenea, şi în alte scrieri, de la ConsideraŃii
post-revoluŃionare la definiŃiile conceptelor de anarhie şi libertate din Bancherul anarhist,
definiŃii ce se aşează în linia gândirii iluminismului francez şi a filosofiei empiriste
engleze. În acest dialog Pessoa realizează nu doar o analiză abstractă a conceptelor în ele
însele, ci şi o argumentaŃie solidă a adoptării acestei atitudini de către individ în contextul
realităŃilor social-politice, asumare a unui rol care să-l elibereze pe omul modern de
„teroarea istoriei” (M. Eliade), de convenŃiile şi ficŃiunile sociale considerate de anarhist
ca fiind „adevăratul rău, singurul rău”: „Din totdeauna am fost mai mult sau mai puŃin
lucid. Mă simŃeam revoltat. Am vrut să-mi înŃeleg revolta. Am devenit anarhist conştient
şi convins. (...) Dar, ce-nseamnă un anarhist? E un revoltat împotriva nedreptăŃii de a ne fi
născut inegali socialmente – în fond doar asta e. Şi de aici rezultă, cum bine se vede,
revolta contra convenŃiilor sociale care fac posibilă această inegalitate” (1995, p.14).
În afirmaŃiile din eseul Bancherul anarhist Pessoa se revendică de la ideile lui J.J.
Rousseau şi John Locke, exprimate în teoria contractului social. Arta revoltei însă o
învaŃă de la moderniştii francezi, Rimbaud şi Lautréamont, care au configurat, metodic şi
lucid – printr-un arsenal divers de tehnici ale violenŃei şi negaŃiei – modelele celor mai
agresivi contestatari, radicalizând reacŃia lor împotriva clişeizării şi a uniformizării
existenŃei umane, producând adevărata revoluŃie a subiectului modern, reflectată atât în
conştiinŃă, cât şi în limbaj sau în moravuri. Personajul pessoan este un anarhist care îşi
raŃionalizează foarte precis acŃiunile sale, controlează efectele paşilor distrucŃiei pe care o
pune în aplicare asemeni revoltatului Rimbaud, fiind „conştient şi convins” de metoda sa,
„conştient şi convins” că nu este suficient să te naşti indisciplinator, ci să te menŃii ca o
permanentă conştiinŃă agonală, critică şi dramatică, ironică şi autoironică. Aceasta
deoarece complacerea într-o anume stare socială echivalează cu staza, cu o falsă existenŃă
a eului, cu scleroza individuală şi colectivă, cu o suplinire a plenitudinii fiinŃei printr-o
reducere la simulacre, la ficŃiuni:
„Adevăratul rău, singurul rău, sunt convenŃiile şi ficŃiunile sociale, care se

suprapun realităŃilor naturale – adică totul, de la familie la bani, de la religie la
stat (...) Or, aceste ficŃiuni sociale, de ce sunt ele proaste? Fiindcă sunt ficŃiuni,
fiindcă nu sunt naturale (...) Dacă ar exista alte ficŃiuni, diferite, la fel de rele
ar fi, pentru că ar fi tot ficŃiuni, pentru că s-ar suprapune tot aşa realităŃilor
naturale şi le-ar perturba. Or, orice sistem care nu e un sistem anarhist pur, este
tot o ficŃiune” (subl. autorului).
Atitudinea anarhistului este justificată nu doar social şi psihologic, prin ipostaza

revoltatului, ci este întemeiată pe un amplu dialog teoretic, susŃinut de o logică perfectă.
Însă, tipic reflecŃiei pessoane, demonstraŃia va ajunge în final să se localizeze într-un
spectaculos paradox. ArgumentaŃia deŃine toate resursele retorice pentru a deveni
convingătoare, instrumentul persuasiunii este bazat pe tehnica dialogului, mai degrabă
modificat în solilocviu interogativ, marcă a tensiunilor care se inserează în această
gândire eminamente conflictuală a indisciplinatorului: „Ce vrea un anarhist? Libertate –
libertate pentru sine şi pentru ceilalŃi, pentru întreaga omenire. Vrea să fie eliberat de
influenŃa sau de presiunea ficŃiunilor sociale; vrea să fie liber aşa cum s-a născut şi a
apărut pe lume, adică aşa cum, pe bună dreptate, trebuie să fie şi vrea această libertate
pentru sine şi pentru toŃi ceilalŃi” (idem. p. 32).
Scopul anarhistului fiind libertatea, procedeul său de acŃiune era să contribuie la
„nimicirea ficŃiunilor sociale fără ca, în acelaşi timp să se perturbe în vreun fel puŃina
libertate a actualilor oprimaŃi de ficŃiunile sociale; un procedeu care să creeze de pe acum
ceva din libertatea viitoare”... Însă, paradoxal, prin această strategie se crea tiranie, între
anarhiştii înşişi, o tiranie „exercitată de nişte oameni al căror scop sincer nu era altceva
decât distrugerea tiraniei şi crearea libertăŃii” (ibidem, p.50-51).
În practica textului, cazul lui Pessoa însuşi este unul dintre cele similare producerii
de tiranie, dintr-o pornire contrară însă, a emancipării individului, a eliberării de / prin
personalităŃi, a afirmării libertăŃii eului multiplu, în fapt, a libertăŃii pluraliste a
subiectului. Pessoa, creatorul heteronimilor literari, le îngăduie acestora o existenŃă
independentă de a sa proprie, dar, prin faptul că le limitează persoanele prin determinări
socio-profesionale şi religioase, va deveni, dintr-un eliberator de euri, un tiran al eului,
căci el nu creează altceva decât nişte ficŃiuni, nişte constructe care nu pot scăpa condiŃiei
de artefact, oricâtă iluzie de autenticitate se încearcă să se infuzeze în acestea. Aceste
persoane / personae heteronimice vor ajunge la rândul lor anarhice, pentru aceasta este
suficient să privim gestul spargerii sufletului, al fragmentării subiectului, aşa cum apare în
poemul Însemnări, aparŃinând vocii lui Álvaro de Campos, ca o reacŃie de eliberare
definitivă din tirania textului:
„Sufletul meu s-a spart ca o sticlă goală,

A căzut de pe scară mult prea repede.
A căzut din mâinile neatente
A căzut, s-a făcut cioburi mai rău ca o sticlă.
(...)
Nu vă mâniaŃi pe ele.
FiŃi îngăduitori.
Nu eram eu o sticlă goală?
PriviŃi cioburile conştiente în mod absurd,
Conştiente de ele însele, nu de mine” (trad. D. Novăceanu).
Aşa cum va reuşi bancherul anarhist să ducă războiul cu ficŃiunile sociale şi să se

elibereze pe sine, dacă nu să-i elibereze pe toŃi – „... eu am creat doar libertate. Am
eliberat pe unul. M-am eliberat pe mine”– tot astfel, Pessoa însuşi va reuşi să-şi corecteze
involuntara acŃiune tiranică exercitată asupra heteronimilor săi, prin gestul eliberării unuia
dintre ei – Álvaro de Campos – prin spargerea / dezintegrarea heteronimiei, a artefactului
ei, prin destructurarea în plan textual şi metatextual a ficŃiunii eului plural.
Orice ficŃiune, atât socială, cât şi literară, va fi abolită prin gestul eliberator, al
supremaŃiei pe care şi-o recâştigă eul pe baza acŃiunii anarhistului, chiar a exercitării unui
anarhism involuntar, aleatoriu. „Într-adevăr, am spus, eşti anarhist. În orice caz, îmi vine
să râd, după ce te-am auzit făcând comparaŃia între ce eşti dumneata şi ce sunt anarhiştii
de pe aici ... ”. Această frază, ce pregăteşte ultima replică a bancherului anarhist, aparŃine
vocii care susŃine, incită dialogul, un alter ego al indisciplinatorului, care, narcisiac,
expune derizoriul oricărei acŃiuni anarhice artizanale, stârneşte demonstraŃii extravagante
fondate de cele mai multe ori pe paradoxuri rezolvate şi realizează o subtilă trimitere la
ceilalŃi anarhişti convenŃionali, ai contemporaneităŃii. O implicită ironie la încercările
eşuate din planul realităŃii social-politice, care aveau nevoie de un real „indisciplinator”,
de un perturbator / un vizionar / un explorator care să le arate Drumul. Acesta va fi chiar
Pessoa însuşi prin personalitatea futuristului frenetic, Álvaro de Campos al Odei triumfale
şi al Ultimatumului. „Singura deosebire e asta: ei sunt anarhişti doar în teorie, eu sunt
anarhist în teorie şi în practică; ei sunt anarhişti mistici, iar eu, un anarhist ştiinŃific, ei
sunt anarhişti care se ascund, eu un anarhist care combate şi eliberează... Într-un cuvânt:
ei sunt pseudo-anarhişti, eu sunt anarhist” (Bancherul anarhist, ed. cit. p.86). Astfel este
ilustrată simptomatologia unei stări de spirit ce bântuie Europa, concurând cu gestul,
paradoxal, întemeietor întruchipat de sloganul lui Bakunin: „A distruge înseamnă a crea”.
Scandalurile, atitudinea de frondă, contestaŃia furibundă, exprimarea vehementă a
opoziŃiei, a rupturii şi a negaŃiei sunt actele unei retorici comportamentale şi verbale tot
mai prezente în epocă. Manifestate exoteric, fără teama expierii, tensiunile şi acŃiunile
nihilist-anarhice îmbracă în cazul discursului pessoan formula limpede argumentată a unei
filosofii raŃionaliste. Anarhismul ştiinŃific, metodologic şi programat, rezultat din calculul
bancherului care comprimă în sine contradicŃia în termeni, este doar aparent paradoxal,
confirmând de fapt o dialectică organic asumată de orice mişcare de avangardă fondată pe
o stare cumulativă care poate întreŃine starea de beligeranŃă: opoziŃia şi ruptura,
contestaŃia şi negaŃia. Dialogul bancherului anarhist reprezintă totuşi stilul puternic al
discursivităŃii raŃionale, fiind expresia infailibilităŃii argumentative, a unei practici interne
a gândirii care se gândeşte pe sine, deconstruind ficŃiunile, demistificând promisiunile
discursului social. Se revendică în esenŃă drept produsul unei retorici impecabile,
susŃinute frenetic, fără scăderi şi fără fisură.
În figura anarhistului / „indisciplinatorului” pessoan se configurează pregnant unul
dintre miturile generice ale avangardelor, asigurând o coerenŃă inedită, neaşteptată şi
aparent contradictorie, între naraŃiunile canonice ale modernităŃii: una privind cultul
progresului, al acumulării care legitima etica burgheză, potenŃând viziunile capitaliste, şi
cealaltă privind reacŃiunea de natură socialistă, prin care se lansează etica omului nou,
utopia egalitarismului şi a libertăŃii, care vor alimenta ideologia comunistă. Fără o miză
neapărat politică, anarhismul în conceptul pessoan se doreşte a fi mai mult decât o
atitudine, aşa cum era pentru futuriştii italieni, mai mult decât un modus vivendi, precum
în cazul dadaiştilor, este un exerciŃiu cotidian prin care gândirea nu se mai proiectează
doar în afară, ci se ia pe sine ca obiect al scrutării, observă şi se observă, construieşte şi
deconstruieşte, deficŃionalizează şi reficŃionalizează, ajungând la aporiile unei libertăŃi
punctuale / personale şi specific pessoane am putea spune: „Am eliberat pe unul. M-am
eliberat pe mine”, exclamă bancherul, prezenŃă schizoidă atât ca voce (marcată în
structura dialogică a textului), cât şi ca dublă existenŃă / conştiinŃă anarhică, ce acŃionează
simultan asupra alterităŃii şi asupra ipseităŃii.
O altă problemă care se pune frecvent în articolele pessoane este elaborarea unui
program pentru Portugalia, textele publicate în Acção reprezentând, alături de proiectul
expus de Álvaro de Campos în Ultimatum, primele propuneri. Însă ideile cuprinse în
„Cum să organizăm Portugalia” („Como organizar Portugal”, 1919, Acção), deşi sunt
elaborate după apariŃia Ultimatumului, nu reuşesc să ajungă „spectaculoasele exerciŃii de
futurologice ale lui Álvaro de Campos” (José Blanco) în afirmarea şi susŃinerea unor
proiecte îndrăzneŃe, chiar radicale.
Pessoa va face parte din „grupul de reflecŃie politică” fondat la Lisabona după
asasinarea lui Sidónio Pais, pe care poetul îl considerase drept conducătorul carismatic
susceptibil de a finaliza cu bine resurecŃia Portugaliei. În aceste context va publica în
Acção, organul grupului Nucleo de Acção National, poemul său În memoria
Preşedintelui-Rege Sidónio Pais, apoi „Cum să organizăm Portugalia”, iar în 1928

broşura numită Interregnul. Apărarea şi justificarea dictaturii militare în Portugalia.
Opera sa teoretică de reflecŃie politică şi sociologică va cuprinde aşadar propuneri
concrete asupra prezentului şi viitorului Portugaliei, dar şi analize asupra cărora va reveni,
le va amplifica datorită predominanŃei acestor aspecte în specificul vieŃii portugheze. Un
astfel de eseu este cel în care va redeschide problema complexelor portughezilor şi va
rediscuta „excesul de imaginaŃie” şi „excesul de disciplină” despre care vorbea în 1915 în
„Cronica vieŃii care trece”. Surprinde astfel o altă ipostază ce caracterizează sufletul
poporului său, rezumată de această dată prin „sindromul celui mai mare rău portughez”:
provincialismul.
În 1928 publică în O Noticias Ilustrado articolul „Provincialismul portughez” („O
provincialismo português”) o altă scriere pe care se fundamentează cercetarea privind
„cazul mental portughez”, un studiu definitiv asupra acestei probleme. Analiza
provincialismului se realizează urmărind trei aspecte care menŃin această stare, aspecte pe
care Pessoa le va dezvolta în explicaŃii care să ofere nu doar imaginea acestei trăsături
negative – „cel mai mare rău portughez” – ci şi o posibilă metodă de acŃionare împotriva
acesteia.
„Provincialismul constă în a aparŃine unei civilizaŃii fără a lua parte la

dezvoltarea ei superioară – deci a o urma prin mimetism, în euforia unei
conştiente supuneri.
Sindromul provincial cuprinde cel puŃin trei simptome evidente:
entuziasmul şi admiraŃia pentru mediile vaste şi pentru marile oraşe;
entuziasmul şi admiraŃia pentru progres şi modernitate; şi, în sfera mentală
superioară, inaptitudinea pentru ironie” (O.C., p.381-382 ).
În aceasta din urmă se află, după consideraŃiile pessoane, „trăsătura cea mai
profundă a provincialismului mental”. DefiniŃia pe care o dă ironiei este pe cât de simplu
formulată, pe atât de sigur susŃinută prin referinŃe livreşti (la Swift, Lamprecht) – „a spune
un lucru pentru a spune contrariul”: „Aceasta este ironia. Pentru a ajunge la ea, trebuie o
măiestrie absolută a expresiei, rodul unei foarte mari culturi şi ceea ce englezii numesc
detaşare – puterea de se distanŃa de sine însuşi, de a se diviza în două, produs al acelei
«dezvoltări a libertăŃii spiritului» care este esenŃa însăşi a civilizaŃiei, după istoricul
german Lamprecht. Cu alte cuvinte, aceasta nu este posibil decât dacă nu eşti provincial”.
Prin această viziune Pessoa se situează în direcŃia moderniştilor de primă generaŃie, Poe,
Baudelaire, Rimbaud, care înŃelegeau progresul capitalist ca derizoriu, atâta timp cât el nu
se reflectă şi în spirit. Ironizând modernitatea ca imediateŃe, prin valoarea sa de condiŃie
istorică preluată mecanic de spiritele provinciale, Pessoa o cataloghează cu sensul
peiorativ aşa cum apărea şi în prefeŃele Florilor Răului sau în Sezonul în infern, în
asumarea sa mimetică, genuină, de către contemporani, având semnificaŃia de
mondenitate şi progresism, semnificaŃie pe care atât artiştii cât şi vizionarii o acceptă şi o
ironizează în acelaşi timp, şi-o asumă ca mit al noului doar pentru a o demitiza /
demistifica. Modernitatea, în atributele sale de contingenŃă, oferă dubla perspectivă
baudelairiană pentru o raportare contradictorie: marchează atât adecvarea la condiŃiile sale
de istoricitate, vitalitate şi progres, cât şi inadecvarea, generată de insuficienŃa /

incompletitudinea funciară paradigmei noului, criza la acest nivel constând în
devalorizarea, în perimarea şi standardizarea acestuia din modă în poncif. ConştiinŃa
acestei devalorizări aduce perspectiva ironică, a detaşării critice şi uneori sarcastice de
caracterul efemer, material şi inconstant al modernităŃii empirice burgheze. PoziŃia
adoptată în consecinŃă de artist va fi cea a disturbatorului opiniei larg acceptate, a
ironistului şi a „indisciplinatorului” ordinii fireşti a modernităŃii raŃional-progresiste, rol
care va reitera acel „épater le bourgeois”, ca atitudine fin-de-siècle specifică, la nivelul
sintaxei socio-culturale a secolului XX.
Ironistul
În convingerile de mai sus se ascunde o altă mască a poetului Fernando Pessoa, a

ironistului, care va găsi, probabil, şi în complexul ironiei – cum găsise de asemenea în cel
al anarhistului-tiran – o sursă a heteronimiei sale prin „puterea de a se distanŃa / de a se
detaşa de sine însuşi şi de a se diviza”, proiectându-se în plural.
Matei Călinescu, în Fragmentarium, exprimă aforistic tocmai această fuzionare a
ironicului cu poeticul, ca o trăsătură specifică poeziei moderne: „Ironia, dintr-un anumit
punct de vedere, este o explorare a teritoriului inefabilului. Ceea-ce-nu-se-poate-spune
alcătuieşte însăşi esenŃa ei. De aici, vecinătatea pe care mulŃi n-o observă din pricină,
poate, că e incredibil de evidentă. Acestea sunt adevărate mai ales pentru poezia modernă,
pentru logica internă a spiritului poetic modern (intuită de pildă de un T. S. Eliot) care
ajunge să facă din subminarea lirismului forma supremă a lirismului”(1973, p.218, 219).
Este ceea ce va face şi poetul portughez prin poezia heteronimilor, mai ales prin
discursul poetic al lui Ricardo Reis care pastişează odele horaŃiene şi, rescriindu-le,
fondează un lirism de tip nou, impersonal, gnomic, din care nu a dispărut liricul. Matei
Călinescu detaliază, particularizând parcă tocmai prin aplicare la afirmaŃiile pessoane, la
sistemul poetic al portughezului: „Ca şi Ironistul, poetul modern n-are «personalitate», nu
«exprimă» ci nu face altceva decât să pună la încercare limbajul, aptitudinea lui de a
semnifica dincolo şi chiar împotriva a ceea ce semnifică ” (subl.ns.). Pessoa va realiza
acest deziderat prin poetica simulării, a lui fingimento, poetul fiind un „fingidor”, iar
poezia un „corelativ obiectiv”, aşa cum apare în concepŃia poetică formulată de T.S. Eliot.
Potrivit acestuia, poemul se naşte prin construirea unei stări, prin elaborarea unui complex
mental, emoŃional şi logic care să traducă imaginea plauzibilă a subiectului, „poezia nu
înseamnă o eliberare a emoŃiei, ci o eliberare de emoŃie; nu e exprimarea personalităŃii, ci
o eliberare de personalitate” („TradiŃia şi talentul personal”).
„O poeta é un fingidor
Finge tão completamente
Que chega a fingir che é dor
A dor que deveras sente”.
„Poetul e un prefăcut.
Şi într-atât de bine minte,
Că minte chiar că l-a durut
Durerea ce aievea simte” (Autopsicografia, trad. Dan Caragea).
Aceste versuri ale artei poetice pessoane pot servi drept motto teoriei sale privind
depersonalizarea. Prin practica scrisului, Pessoa va duce mai departe afirmaŃia lui Eliot,
căci el nu realizează o poezie prin „eliberare de personalitate”, ci prin eliberare de
personalităŃi, amplificând poetica simulării în pluralitate. Matei Călinescu afirma că
„Pentru ironist, poezia este doar una dintre multele măşti pe care oricând poate să le
schimbe: ironia închizând în ea principiul unei ilimitate adaptabilităŃi”. Aceste notaŃii i se
potrivesc perfect mecanismului scriiturii poetului portughez. Opera heteronimică este în
sine o supra-figura în care dispozitivul ironic lucrează fractalic, dezvoltându-se pe cel
puŃin două dimensiuni: una teoretico-filosofică, iar cealaltă poetică; prima rămâne să
funcŃioneze (oarecum) metodic-explicit (în manifeste), iar cea de a doua diseminează în
diverse modele de tehnică artistică, activând implicit, în poezia heteronimilor, prin
mecanisme ale simulării, ale mistificării, prin parodie, pastişă, reconversie mitică.
În ansamblul scrierilor sale, Fernando Pessoa nu schimbă doar retorica, trecând din
planul poeziei / teoriei heteronime sau ortonime în cel al prozei meditativ-eseistice a
semiheteronimului Bernardo Soares, ori în domeniul dramaticului pur prin Faust (tragedie
subiectivă), ci, în aceleaşi graniŃe ale poeticului, schimbă o serie de structuri discursive,
alternează o pluralitate de stiluri de la cel neoclasic al lui Ricardo Reis până la cel futurist
al lui Álvaro de Campos, toate practici hipertextuale şi metaliterare ale distanŃării.
Aceste preferinŃe poetice sunt de fapt concretizarea teoriilor sale despre artă, expuse
în manifestele senzaŃionismului. Pentru poetul portughez, arta se defineşte ca fiind
„interpretarea unei emoŃii”, construirea ei abstractă, producerea de senzaŃii pornind de la
senzaŃii generate la nivelul cunoaşterii imediate, empirice, depăşindu-le însă validitatea
particulară, evenimenŃială şi conjuncturală. Conceptul de senzaŃie pentru Pessoa este mai
degrabă un instrument de poetică prin care se apropie de teoria corelativului obiectiv
decât de viziunile whitmaniene, presupune abstractizarea, obiectivarea / obiectalizarea
emoŃiei elementare, a senzaŃiei brute. Arta este o ştiinŃă a producerii de simulacre,
„notaŃia pură a unei impresii false”, generatoare de realitate printr-o disciplină severă a
depersonalizării: „Procesul artistic constă în relatarea acestei impresii false în aşa fel încât
ea să pară absolut naturală şi adevărată” (1991, p.86). Subordonându-şi munca de fingidor
acestui crez, Pessoa foloseşte în diverse combinaŃii metodele senzaŃioniste pentru a-i
defini – prin supralicitare şi emfază – pe singurii poeŃi „senzaŃionişti” (în mod ironic şi
paradoxal, toŃi nişte ficŃiuni!), toŃi „poetul suprem” al genului de scriitură în care se
lansează : Alberto Caeiro va fi poetul Naturii, oficiant al cultului senzaŃiei „în stare pură”,
cel mai „sincer” heteronim, generatorul unui discurs ingenuu-simulant, care ambiguizează
registrele realităŃii şi al ficŃiunii senzoriale într-un construct ce rivalizează cu starea
adamică, a primeităŃii semnelor, stare ce se traduce „spontan” şi nemediat cultural în
poemele volumului Păzitorul de turme. Prin raportare diferenŃială la „gloriosul maestru”
Alberto Caeiro se vor naşte scriiturile celorlalŃi heteronimi, Ricardo Reis şi Álvaro de
Campos, poeŃi recunoscuŃi ca întregind mişcarea senzaŃionistă, din care ortonimul se
retrage, tocmai pentru a da credibilitate acestei şcoli estetice care nu are în realitate un
cadru fizic, istoric, ci se desfăşoară în sinteza dramatică a teatrului fiinŃei. Un spectacol
internalizat de Pessoa-omul, regizorul şi managerul cultural, de autorul-literatură care-şi
mentalizează originea heteronimilor, depăşind simptomatologia bolii neurastenice prin
internalizarea bolii socio-culturale, rezolvând prin „terapia” estetică a senzaŃionismului
starea generală de criză: a lumii, a limbajului şi a subiectului modernităŃii secolului XX.

Operă magistrală de mistificare, producŃia senzaŃionistă are atât o dimensiune pur
lingvistică, pur poetică, bazată pe concretizarea unor existenŃe transistorice în strategii
estetice diferenŃiale, cât şi o dimensiune teatrală, spectaculară, fondată de Pessoa, în
detrimentul propriei persoane, abolite voluntar, cât şi involuntar, prin asumarea unui
datum, al numelui (pessoa-personne-nimeni) care nu mai are funcŃie de reprezentare, nu
mai este o marcă a identităŃii, ci a pierderii acesteia în mod programat, funciarmente
dramatic şi ludic în acelaşi timp. Asumarea acestui joc cu propria imagine publică trimite
implicit la o conştiinŃă simbolic sinucigaşă, o conştiinŃă care nu-şi mai aparŃine, se
risipeşte în altul, în mod plural şi histrionic, se joacă sfidând normalitatea şi
convenŃionalismul fiinŃei sociale care îşi condiŃionează identitatea la o unică etichetă. A
da o realitate ficŃiunilor existenŃiale şi scripturale inventate înseamnă pentru poetul
portughez a se situa dincolo / deasupra legilor senzaŃioniste, a transmuta mistificarea într-
o operaŃie aplicată sinelui, a face din exerciŃiul cotidian, impulsiv al vieŃii personale un
pretext pentru inexistenŃă. Un teatru al glumei, al jocului ironic şi autoironic al
depersonalizării, al desfiinŃării propriei existenŃe pentru a da corporalitate iluziei:
„am creat o coterie inexistentă. Am fixat toate acestea într-un cadru cât se
poate de real. Am gradat influenŃele, am cunoscut prieteniile, am fost martor în
mine însumi la discuŃii şi la divergenŃe de opinii şi mi se pare că în toate
acestea eu, creatorul întregului ansamblu, sunt acela care este cel mai puŃin
prezent. S-ar spune că totul s-a petrecut, şi continuă să se petreacă,
independent de mine” (scrisoarea din 13 ianuarie 1935, către Casais Monteiro).
Ironistul Pessoa ajunge să aplice dispozitivul ironiei asupra propriei existenŃe,

contaminându-se de irealitatea reală a măştii sau asumându-şi organic această realitate a
scindării între sine şi alter. Ipseitatea în termeni pessoani dobândeşte validitate doar prin
pierderea de sine şi prin recuperarea sa ca alteritate / alternitate de care se prevalează
ludic-autoironic.
Într-un text de analiză teoretică, numit „Poezia lirică”, afiliat aceleiaşi concepŃii mai
largi a senzaŃionismului, Pessoa se apropie de viziunea lui T.S. Eliot cu privire la cele
„trei voci ale poeziei”. Problema impersonalizării, a depersonalizării moderniste reapare
şi în dezvoltarea sistemică pessoană, dovadă că preocupările mallarméene, valéryene nu
au dispărut, ele fiind chiar concurate de conceptul eului-reŃea, „eu hărăzit tristeŃii”,
specific expresionismului hiperemic al lui G. Benn („Probleme ale liricii”) sau de
celelalte formule ale identităŃii, oferite de mai radicalele mişcări ale avangardei europene.
Dacă prima modalitate a poeziei lirice este, în definiŃia pessoană, cea care aparŃine
poetului comun, care exprimă „în mod spontan sau reflexiv temperamentul şi emoŃiile
sale” (în această manifestare putând recunoaşte discursul romantic, al emotivităŃii
impulsive), o a doua modalitate depăşeşte lirismul monocord – al primului glas, al
autorului care vorbeşte în nume propriu, adresându-se „sieşi sau nimănui” (T. S. Eliot) –
şi se realizează prin capacităŃi imaginativ-intelectuale pe care poetul le pune în exerciŃiu,
alternând voci şi subiecte diverse. Deja, cu a treia modalitate a liricului, Pessoa introduce
explicit în discuŃie principiul depersonalizării, al distanŃării şi operează cu legile
senzaŃioniste, abordând problema actului discursiv ca simulacru al emotivităŃii

particulare, prin care întreŃine de fapt impresia de spontaneitate a spunerii graŃie
intelectualizării emoŃiei: „Al treilea grad al poeziei lirice este acela în care poetul, încă
mai raŃional, începe să se depersonalizeze, să simtă, nu pentru că simte, ci pentru că el
gândeşte că simte; începe să simtă stări pe care în realitate nu le are, (le simte) prin
simplul fapt că le înŃelege” (subl. ns.). Impersonalizarea şi repersonalizarea – prin
identificare cu stări abstracte – reiterează cele două etape baudelairiene ale definirii eului:
vaporizarea şi centralizarea subiectului, descoperirea acestuia ca o altă realitate,
complementară şi „coexistentă lui [poetului] însuşi”. Pessoa denumeşte această formă de
expresie „centrul poeziei dramatice”, „fiinŃa sa intimă”, apropierea de poezia celui de al
doilea glas din conceptul eliotian fiind evidentă.
Ultima modalitate a expresiei lirice este cea în care poetul „încă mai raŃional, dar în
aceeaşi măsură şi imaginativ, intră în deplină depersonalizare. Nu numai că simte, ci şi
trăieşte stările pe care nu le verifică în mod direct”. Aşadar acest moment este unul
specific reumanizării ficŃiunii eului prin însele ficŃiunile poetice, Pessoa definind acum
procesul heteronimic în anatomia sa internă, în organicitatea sa unificată de principiul
eului plural şi de cel al simulării ca act existenŃial fundamental. Prin mecanismul
depersonalizării se reuşeşte salvarea poeziei de la condiŃia subiectivismului
monodiscursiv, implicit fals datorită imperativelor şi limitelor individualismului romantic,
şi se asigură şansa unui subiectivism trans-personal, heterodiscursiv / heteronimic, generic
şi universal, abstract şi exemplar totodată. Prin această soluŃie a poeziei celui de al
patrulea nivel al liricului, senzaŃionismul pessoan duce la naturalizarea convenŃiei, la
motivarea ficŃiunii eului poetic: „anumite stări, gândite nu simŃite, simŃite prin imaginaŃie
şi, prin aceasta, trăite, ajung să definească în el [în poet] o persoană fictivă susceptibilă să
le simtă în mod sincer (..)”. Anularea sinelui real prin imaginaŃia proiectivă, prin
explorarea altor posibilităŃi de existenŃă asigură veridicitatea eului fictiv, a constructului
poetic. Masca se naturalizează, dar pentru aceasta este nevoie de abolirea propriei fiinŃe a
celui care nu-şi mai este suficient sieşi. Cu acest procedeu Pessoa se îndepărtează de
impersonalizarea mallarméană (care era reductivă) prin supralicitarea dialogică dincolo de
cadrul textual. DeŃinând secretul dual ce întreŃine adevărul poetic – dezumanizarea şi
reumanizarea subiectului – teoreticianul senzaŃionismului dezvoltă, chiar în descendenŃa
ontopoetică a „solilocviului mut” practicat de poetul Irodiadei şi al Faunului, un
spectacol care concretizează vocile, asigurându-le mai mult decât substanŃialitate
lingvistică, reuşind să concureze chiar balzaciana stare civilă a „condiŃiei umane”. Iar
acest fapt se motivează prin imperativul „să fii plural ca universul” şi nu abstract ca
universul.
A fi portughez – a fi universal
Să revenim la „Provincialismul portughez”, care nu se doreşte a fi un studiu de

criticism social, ci este construit cu intenŃia de constatare şi de conştientizare a acestor
stări, în vederea soluŃionării lor, ca prim pas spre normalitate: „Pentru provincialism –
spune analistul – nu există decât o terapie: de a şti că există. Provincialismul trăieşte din
inconştienŃă; din faptul că noi ne credem civilizaŃi atunci când noi nu suntem, că noi ne
credem civilizaŃi tocmai pentru motivele care fac ca noi să nu fim”.
A fi conştient că societatea contemporană este o „civilizaŃie a necivilizaŃilor”
înseamnă a avea conştiinŃa bolii care este „începutul însănătoşirii” şi „conştiinŃa erorii
[care] este a aceleia a adevărului”.
În „Cazul mental portughez” (30 noiembrie 1932), Pessoa devine mult mai acid, de
la stadiul de analist subtil ajunge la un discurs virulent, chiar sarcastic în final, amintind
(palid însă) de vocea lui Álvaro de Campos din scrierea programatic futuristă a
Ultimatumului care exprima radical: „Mandat de expediere mandarinilor Europei:
Afară!”.
Analiza „cazului mental portughez” se opreşte asupra explicării mentalităŃii unei Ńări
prin segregarea modelului societal contemporan şi prin delimitatea unor zone ce definesc
„mentalitatea a trei clase, organic distincte, care constituie viaŃa sa mentală”: poporul,
burghezia şi elita. Însă, în urma expunerii comparative a gândirii celor trei clase, Pessoa
ajunge la acelaşi rezultat pe care îl obŃinuse în urma studiului din 1928: „Deci, când spun
că termenul «provincialism» este suficient pentru a defini starea mentală actuală a
poporului portughez, eu spun că acest cuvânt «provincialism», pe care l-am definit mai
demult, defineşte mentalitatea poporului portughez în cele trei clase sociale care îl
compun”. „Tragedia mentală a Portugaliei de astăzi este că elita noastră este, vom vedea,
structural provincială”.
Pessoa condamnă superficialitatea, „absenŃa ideilor generale”, implicit a „spiritului
critic şi filosofic care îi corespunde”, iar finalul se organizează pe un ton vehement,
dincolo de constatare ajungându-se la atac sarcastic: „Elita noastră politică nu are idei,
decât asupra politicii, însă şi acestea sunt servil plagiate din străinătate – adoptate nu
pentru că sunt bune, ci pentru că sunt franceze sau italiene, sau ruse sau de alt fel. Elita
noastră literară stă şi mai rău: ea nu are idei nici măcar asupra literaturii (...). Ar ajunge,
pentru a-i umili (pe oricare dintre «celebrii» noştri poeŃi) numai a-l întreba ce este ritmul”
(O.C., p. 443-444). Criticând lipsa de originalitate a elitei politice şi artistice, spiritul
vituperant al analistului vizează criza culturală, socială şi politică ce se concretizează prin
dezbaterile binecunoscute culturilor marginale / minore, care importau „forme fără fond”,
renunŃau adesea la substratul tradiŃiei naŃionale, preluând mimetic ideile mondene
internaŃionale.
De aceea afirmaŃiile pessoane sunt nucleul unei acŃiuni programatice în care autorul
lor s-a înscris cu mulŃi ani înainte, prin aderarea la mişcarea Renescença Portuguesa
(Renaşterea portugheză). Aceasta era specific democratică şi liberală, urmărind
reorganizarea Republicii din interior. Fondată în 1912, această asociaŃie culturală se afla
sub direcŃia spirituală a poetului Teixeira de Pascoaes şi a filosofului Leonardo Coimbra
şi urmărea prin textele publicate în organul său de presă, A Aguia (Acvila), de factură
saudosistă, să reportugalizeze Republica într-un sens spiritualist hetorodox. Renaşterea
portugheză se opunea grupării social-politice şi culturale care viza în linie tradiŃionalistă,
antirepublicană, înnoirea monarhică: Integralismo lusitano (Integralismul lusitan) sprijinit
pe un spiritualism conform ortodoxiei catolice (idem., p. 489).
Pleiada de scriitori, filosofi şi artişti din jurul Renaşterii portugheze urmărea „idealul
comun al naŃionalismului mistic şi naturalist” (după cum afirma José Blanco), „renaşterea
culturală a Patriei, graŃie unui program de intervenŃie culturală şi civică, într-o Ńară în care
speranŃele suscitate de idealurile Republicii, proclamate cu doi ani înainte, începeau să se
fărâmiŃeze”. Pessoa publică în articolele sale din Acvila nu doar idei pline de virulenŃă,
prin care denunŃă viciile republicanismului în vigoare, ci şi reacŃii polemice şi un adevărat
program de substanŃă profetică, susŃinut logic şi argumentat ştiinŃific în care prezintă şi
evoluŃia viitoare a literaturii portugheze.
Dezideratul pe care îl impune este crearea unui „suflet naŃional”. „Chiar dacă există
încă, vechiul suflet naŃional nu mai este de niciun folos. Pentru a avea o Portugalie Nouă,
trebuie să avem un Nou Suflet Portughez”. („Despre Republică”). Acest prim pas spiritual
constă în asigurarea „sursei naŃionale”, a fondului, pe care vor putea să renască noile
forme: „o politică naŃională” şi „o cultură naŃională”.
Prin cuvintele izvorâte din „instinctul sigur al provocării” şi din „darul natural al
mistificării” (José Blanco) afirmate în Noua poezie portugheză considerată din punct de
vedere sociologic, Pessoa va genera un adevărat scandal în cercurile literare, anunŃând
„apariŃia inevitabilă a poetului sau a poeŃilor supremi, ai acestui curent - «absolut
naŃional» - şi ai Patriei noastre, căci inevitabil Marele Poet, care se va naşte din această
mişcare, va înlătura, va alunga pe planul doi figura, până acum predominantă, a lui
Camões” (idem., p.87). Acesta va fi „indisciplinatorul”, Supra-Omul, Omul Sintezei –
Complet, Complex şi Armonios al Ultimatumului, „Supra-Camões”, Poetul care prin
apariŃia sa va marca triumful „unei prodigioase resurecŃii, a unei perioade de creaŃie
literară şi socială, cum lumea puŃine a cunoscut” (idem., p.99).
Prima sa fază doctrinară, cea de analist socio-cultural, se va încheia cu studiul care
face trecerea spre activitatea sa de critic literar: „Noua poezie portugheză din perspectiva
psihologică” („A nova poesia portuguesa no seu aspecto psicologico”), apărut în aceeaşi
revistă, Acvila. Acesta este articolul în care analizează estetica poeŃilor saudosişti, în care
vede semnul unei resurecŃii literare şi pe care o consideră suportul „transcendentalismului
panteist”, concretizat prin acea „catedrală a gândirii – filosofia lui Hegel”:
„Transcendentalismul panteist fiind un sistem care implică esenŃialmente fuziunea
elementelor absolut opuse, rezultă următoarele: creaŃia noului suflet lusitan va trebui să
admită, în rezultatul său definitiv şi ultim, stabilirea unei noi formule sociale în care să
existe o asemenea fuziune” (idem.,p. 121). Va fi o creaŃie de sinteză realizată de Omul
Sintezei, anunŃată de Pessoa, şi implicit gândită de Campos în Ultimatum:... „viitoarea
creaŃie socială a rasei portugheze va fi ceva în acelaşi timp religios şi politic, democratic
şi aristocratic legată de formula actuală de civilizaŃie şi de o alta, nouă”.
Se schiŃează toposul care va deveni mai târziu Centrul întregii filosofii pessoane
despre viitorul Portugaliei: Al Cincilea Imperiu, mitic şi spiritual, simbolizat în „Noua
poezie portugheză din perspectiva psihologică” prin aventura căutării „unei Indii noi, care
nu există în spaŃiu”. Gândirea sa politică reciclează naraŃiunile mitologiei naŃionale şi
articulează o viziune utopică de substanŃă proiectivă. Însă rezolvarea acestei gândiri
vizionare se bazează pe unul dintre miturile recurente: sebastianismul, renaşterea cultului
monarhic, a trecutului legendar care să aducă resurecŃia regelui Dom Sebastião.
Finalul eseului este profetic, punctat chiar de nuanŃe empatice, depăşind prestigiul
„limitat” de apartenenŃa, de incluziunea într-o „clasă” care situa ipostaza eului clarvăzător
în starea civilizatorului, a deschizătorului de drumuri din Ultimatum: „Şi măreŃul nostru
neam va pleca în căutarea unei Indii noi, care nu există în spaŃiu, în nave construite din
«ceea ce sunt făcute visele». Şi adevăratul său destin, destinul său suprem, în care opera
navigatorilor nu a fost decât preludiul obscur şi pământesc, se va realiza în mod divin”
(ibidem). Aceste valenŃe se găsesc de asemenea şi în paragrafele Ultimatum-ului sub
forma unui paralogism deductiv specific pessoan, prin care, deşi se detestă progresul
mecanic al sensibilităŃii moderne, totuşi se construieşte o doctrină vizionar-futuristă, însă
antibelicistă şi antirasială:
„Eu, care sunt din Neamul Navigatorilor, afirm că aceasta nu poate dura!
Eu, care sunt din Neamul descoperitorilor, dispreŃuiesc tot ceea ce nu este cel
puŃin descoperirea unei Noi Lumi!(...)
Eu, cel puŃin, sunt atât de mare pentru a arăta Drumul!
Eu voi arăta Drumul.”
Acest „Eu”, deşi este unul proiectat prin vocea lui Álvaro de Campos, poartă în
structura sa profundă marca ideologiei creatorului, vizionarului şi reformatorului
Fernando Pessoa, un sâmbure din acel instinct al profeŃiei atât de organic prezent în
gândirea personalităŃii sale. Sensul NavigaŃiei dobândeşte mărcile descoperirii mistice, ale
revelaŃiei noului în... Istoria „Neamului”, aceste valenŃe sunt specifice milenarismului
portughez şi, practic, opuse modenolatriei profane cultivate de futurismul italian.
Convingerile pe baza cărora poetul lusitan îşi fundamentează proiectul socio-politic şi
cultural de regenerare a Portugaliei sunt sistematic enunŃate în câteva note biografice pe
care Pessoa le scrie în anul morŃii. Depăşind caracterul de confesiune intelectual-morală,
ele devin un adevărat Credo:
„Ideologie politică: estimez că Monarhia ar fi regimul cel mai indicat

pentru o Ńară în mod organic imperială cum e Portugalia. Estimez în acelaşi
timp că Monarhia nu este în mod absolut viabilă în Portugalia. Deci, dacă ar
trebui ales un regim prin plebiscit, aş vota împotriva voinŃei pentru Republică.
Conservator în manieră engleză, adică liberal în cadrul conservatorismului şi cu
hotărâre anti-reacŃionar.
PoziŃie patriotică: partizan al unui naŃionalism mistic, din care-ar fi
exclusă orice infiltraŃie romano-catolică, care ar fi înlocuită în mod spiritual,
(...) printr-un nou sebastianism. NaŃionalist care a luat ca deviză: «Totul pentru
Umanitate, nimic împotriva NaŃiunii».
Opinii sociale: anti-comunist şi anti-socialist. Restul decurge din ceea ce
am spus mai sus” (idem., p. 28).
NaŃionalismul concepŃiei pessoane este unul mistic şi spiritual, dincolo de limitările

etnico-geografice, dincolo de specificul provincialist pe care îl constată ca una din
trăsăturile „sufletului portughez aflat în criză”, dar şi dincolo de extremismul fascist
marinettian. „Regionalismul este o degenerescenŃă murdară a naŃionalismului, şi
naŃionalismul de asemenea. Şi cum naŃionalismul este anti-portughez, regionalismul în
Portugalia este o boală a ceea ce nu este. A ne iubi Ńara nu înseamnă a ne iubi grădina. Şi
se poate discuta pe această noŃiune de grădină. La Lisabona grădina mea este în acelaşi
timp la Lisabona, în Portugalia şi în Europa” (idem, p.296). Depăşind localismul, gândirea
pessoană sincronizează de fapt existenŃa naŃională la pulsaŃiile continentale şi îi conferă
identităŃii lusitane un profil cu valenŃe universale. De aceea naŃionalismul său este mai
degrabă antinaŃionalist, anti-provincial şi în acelaşi timp antixenofob, dimpotrivă,
umanitarist şi universalist.
Prin conştientizarea şi analiza „cazului mental portughez” se poate realiza trecerea
spre faza dinamică de acŃiune reformatoare, de „Renaştere portugheză”. Deşi declarat
antirevoluŃionar, antisocialist, ca şi antifascist, Pessoa-„indisciplinatorul” realizează în
domeniul discursului social-politic o resurecŃie culturală nu doar prin ideile avangardiste,
deliberat detaşate de avangardismul „clasic” futurist al Ultimatumului semnat de Almeida
Negreiros. Acesta îndemna „generaŃiile portugheze ale secolului XX” să participe la
marea revelaŃie belicistă marinettiană, consacrând sensul grandios al individualismului, al
„aroganŃei sfinŃilor şi a fiinŃelor complete”, refuzând trecutul şi privirea nostalgică spre
tradiŃie. Dimpotrivă, structura gândirii critico-teoretice pessoane depăşeşte modelul
doctrinei futurismului italian, potenŃând dezvoltarea spirituală autonomă, asigurând
dezbaterii culturale portugheze a epocii libertatea gândirii critice, demistificatoare şi
dialectica paradoxului, pe care le concretizează el însuşi cu atâta voluptate intelectuală.
Eduardo Lourenço desprinde o trăsătură fundamentală care marchează gândirea
pessoană, identificând-o în existenŃa acelui „lucru care depăşeşte poezia şi ordinea
estetică” şi se impune ca o „viziune a lumii care pune în discuŃie discursul dominant în
toate domeniile”: re-formarea acestuia printr-o acŃiune specifică „indisciplinatorului” pe
care Pessoa îl anunŃa în plan social-politic şi cultural: „Pessoa a fost – realmente, în epoca
sa, marele disturbator / deranjator al discursului cultural portughez” (op. cit., p. 12).
Ideile sale aparent construite pe contradicŃii, cuprind o viziune amplă asupra crizei
realităŃii, asupra crizei culturale atât din plan naŃional cât şi universal. ConcepŃia sa despre
naŃionalismul portughez este mai târziu subminată de el însuşi prin afirmaŃiile referitoare
la arta portugheză care „nu trebuie să aibă nimic portughez, căci ea n-ar imita nici măcar
arta străină”.
La nivel de construcŃie, de arhitectură a ideilor, de la structura specific aforistică a
discursului, va trece la tonul cunoscut al profeŃiilor, amintind de elanurile futurologice ale
lui Álvaro de Campos din Ultimatum: „A fi portughez, în sensul decent al cuvântului,
înseamnă a fi european, fără impoliteŃea naŃionalităŃii”. Perspectiva cosmopolită
guvernează gândirea pessoană, ca şi a colegilor de generaŃie din mişcările de avangardă
contemporane. În consecinŃă, imaginarul şi discursul artistic portughez vor ataca aceeaşi
problematică, deoarece se confruntă cu tensiuni şi conflicte generale, vizând astfel
universalul în condiŃia lui de exemplaritate: „Arta portugheză va fi cea în care Europa –
înŃeleg prin aceasta în principal Grecia antică şi întreg universul – va vedea imaginea sa şi
se va recunoaşte uitând oglinda. Singure / doar două naŃiuni – Grecia de altădată şi
Portugalia de mâine – au primit de la zei darul de a fi nu doar ele însele, ci şi toate
celelalte” (O.C., p.269).
Prin acest complex vizionar, Pessoa dezvoltă ideile sale potrivit cărora individul
modern trebuie să fie „totul în toate modurile posibile”, proiectând acest deziderat la scară
macrostructurală, în contextul universalului, prin universalizarea ideii de naŃiune.
NaŃionalismul lui Pessoa este universalist, ca şi al maestrului său, Walt Whitman, cu

diferenŃa că poetul american numea Statele Unite o supra-naŃiune prin aglutinarea
(inclusiv retorică) a diversităŃii etnice, religioase sau de altă natură. Pessoa, în schimb,
ridică naŃiunea, Imperiul portughez, la rangul de supranaŃiune, de umanitate, concretizând
proiectul utopicului Cosmopolis. Gândirea politică a lusitanului este convergentă cu
viziunile sale mistice şi de asemenea se suprapune convingerilor sale estetice, voinŃa de a
scoate din condiŃia marginalităŃii o cultură altădată aristocrată, cu profil şi idealuri
imperiale. Această voinŃă dictează luări de poziŃie care converg spre celebrarea uneori
redundantă şi paroxistică a mondialităŃii / a universalităŃii.
Preocuparea pessoană este subiacentă discursului celui mai înflăcărat dintre
heteronimi. Álvaro de Campos exprimase idealul pessoan nu doar ca o replică la criza
naŃională, ci sesizase criza în toată amploarea ei, în toate aspectele: de la filosofie, artă,
literatură şi până la nivelul criticii, politicii şi religiei, în întreaga Europă – ca spaŃiu
geografic – şi în toată lumea – ca spaŃiu de manifestare al unei sensibilităŃi noi. Ieşirea
din această criză a realităŃii în pluralitatea manifestărilor ei este posibilă prin eliberarea
eului de tot ce înseamnă limitare, convenŃie, clişeu, emancipare a individualului pe care o
ipostaziază apoi şi în poemele sale (Lisabona Revisited): „Mă sufoc să fiu înconjurat de
toate acestea! / LăsaŃi-mă să respir! / DeschideŃi toate ferestrele! / DeschideŃi mai multe
ferestre decât toate ferestrele care există în lume!” (1995, p. 50).
În Ultimatum, Álvaro de Campos opune metodei futuriste a negării tradiŃiei, a
abdicării de la vechile structuri şi fundamente ale lumii, un model pozitiv, de analiză a
situaŃiei critice şi de program de recuperare prin re-semantizarea idealului grec de cultură,
pe care Pessoa îl va defini amănunŃit în teoretizările din eseurile cu preocupări estetice.
Joel Serrão apreciază conŃinutul doctrinar al manifestului semnat de Álvaro de Campos ca
reprezentând un moment crucial în ansamblul operei lui Pessoa prin concluzia şi
programul pe care le instituie, afirmând că textul Ultimatum-ului „consacră ruptura
axiologică cu tradiŃia culturală dominantă în Occidentul european, dar înscrie această
ruptură şi virtualităŃile de inovaŃie pe care le implică într-un foarte îndrăzneŃ proiect de
recuperare a Patriei, pradă decadenŃei şi decadentismului” (apud. Blanco, O.C., p. 25).
SituaŃia critică din plan naŃional este încadrată într-o atmosferă care dezmărgineşte
hotarele Portugaliei şi explică totala criză a lumii moderne:
„Europei i-e foame de CreaŃie şi sete de Viitor!

Europa reclamă mari PoeŃi, reclamă mari Oameni de Stat, reclamă mari Generali!
Ea reclamă un politician care să construiască în mod conştient destinele inconştiente
ale Poporului său!
Ea reclamă un Poet să caute cu ardoare Imortalitatea, fără a se preocupa de glorie,
care nu este bună decât pentru actori şi elixirele farmacopeei
Europa reclamă Marea Idee (...) VoinŃa Nouă (...) Sensibilitatea Nouă!
Europa relamă Seniorii! Lumea reclamă Europa!
Europa e sătulă de a nu exista încă! Sătulă de a nu fi decât periferia ei înseşi! Era
Maşinilor caută pe dibuite venirea Marii UmanităŃi!
Europa aspiră cel puŃin la teoreticienii Celui-care-va-fi, la CântăreŃii-Vizionari ai
Viitorului său!
DaŃi Homeri ai Erei Maşinilor, o, destine ştiinŃifice!

DaŃi Miltoni ai Epocii Lucrurilor Electrice, o, Zei interiori ai Materiei!
DaŃi-ne oameni stăpâni pe ei înşişi, Puternici, CompleŃi, Armonioşi, Subtili!
Europa vrea, din simplă însemnare geografică, să devină o persoană
civilizată!”(Ultimatum, 1991, p. 54-55).
Viziunea integratoare, totalizantă asupra timpului crizei europene este exprimată cel
mai pregnant în acest manifest futurist, prin Metoda pe care Álvaro de Campos o propune.
Gândirea ascunsă a părintelui spiritual F. Pessoa răzbate în mod evident în procesul
elaborării acesteia, datorită structurării teoretice atât de transparent enunŃate. Deşi în final
îşi limitează rolul, eschivându-se că nu-i aparŃine lui Metoda, că el este doar cel care
„întrevede Drumul”, neştiind „unde duce”, stilul şi retorica manifestului confirmă
imaginea profetică a bardului viitorului, imagine pe care avangarda o stereotipizase deja
prin personalitatea lui Whitman, devenit figura mitică a patriarhului modernităŃii, sau
prin reprezentările futuriste ale incendiatorului Marinetti ori ale poetului-profet
Apollinaire.
EnunŃate tocmai în liniile directoare ale tradiŃiei vizionare, tezele programului
Ultimatumului depăşesc patetismul şi apetitul declamatoriu gratuit şi, răspunzând
caracterului profetic al mesajului, sunt însăşi Metoda. ConŃinutul ideilor programatice din
Ultimatum articulează o viziune epico-dramatică asupra lumii moderne care se constituie
într-o sinteză echilibrată între tradiŃie şi modernitatea progresist-raŃionalistă. Deşi generat
de criza socio-politică a Europei, acest proiect devine un reper pentru evoluŃia culturală
viitoare, o soluŃie complexă de substanŃă clasicistă prin anvergura sa, o rezolvare estetică
cu aplicabilitate în multiple domenii: politică, artă, filosofie. Teoria Mediei, înŃeleasă ca
sumă, a Sintezei generatoare de forŃă guvernează toate aceste soluŃii. Nu poate fi vorba de
accepŃiunea fascistă a forŃei, ci de accepŃiunea sa „ştiiŃifică şi abstractă” (Rivas, 1984,
p.186), matematică şi nu elementar-belicistă.
Dezabuzarea, marcată de Pessoa în manifestul său prin repudierea caracterului sectar
al oricărei intervenŃii culturale de frondă, dictează răspunsuri agresive. Oricărui „ist” îi
este divulgată slăbiciunea, în ciuda posturii sale de „gigant al muşuroiului”, oricărui „ism”
i se demistifică reacŃiunea prin spiritul „bastard” care parazitează marea tradiŃie: „TreceŃi,
voi scribi ai curentelor sociale, ai curentelor literare, ai curentelor artistice, reversul
medaliei neputinŃei de a crea! (...) TreceŃi, radicali ai PuŃinului, inculŃi ai Înainte-lui care
nu aveŃi ca susŃinător pentru a vă menŃine impostura / obrăznicia decât ignoranŃa şi
sprijinul neputincios al neo-teoriilor!” (1991, p.51). DispreŃul se traduce în termeni
similari dadaismului, prin dinamitarea a tot ce înseamnă tradiŃia oficială a avangardei,
prin atacul deschis asupra tuturor „rutinierilor revoluŃiei”, fie ei anarhişti sau socialişti,
spirite whitmaniene sau marinettiene, tradiŃionalişti sau adulatori ai „Disciplinei sterile”
de şcoală novatoare. Sarcasmul atinge cotele invectivei, iar ca urmare a acestei crize a
înseşi instituŃiei avangardei, Pessoa va proclama „Necesitatea adaptării artificiale” la noua
sensibilitate printr-o intervenŃie de „chirurgie sociologică”: în fapt o transformare
„anticreştină” bazată pe substituirea „morbidităŃii naturale a dezadaptării” individuale prin
„sănătatea artificială” a sumei de personalităŃi. Astfel abolită dogma individualismului, va
fi posibilă existenŃa plurală, hibridarea şi revitalizarea eului prin sub-personalităŃi. Eul
devine constelaŃie, depăşeşte schizoidia şi inanitatea fiinŃei baudelairiene, exclamând: „eu

sunt toŃi ceilalŃi” (idem., p. 59). Rivalizând cu rimbaldianul „eu este un altul”, eul pessoan
devine „schiŃa concretă a Omului-Complet, Omul-Sinteză a UmanităŃii”, sinteză de
personalităŃi, având acces la totalitate.
În consecinŃă, soluŃia renovării politicului se bazează pe acest proces de sinteză la
nivelul individuaŃiei, aclamând renunŃarea la democraŃia de substanŃă burgheză (în sens
nietzscheean nivelatoare şi uniformizantă, egalitarismul abolind personalismul de tip elin)
şi substituind-o cu „Dictatura Completului şi a Omului”, o formă a supremaŃiei
Supraomului. În domeniul esteticului, expresia săracă a unui singur creator va putea
regăsi plenitudinea prin arta care va fi „Sinteza-Sumă” a producŃiei heteronimice, opera
revelând astfel diversitatea stilistică şi genologică cu toate „contradicŃiile şi neasemănările
posibile”, asimilând în expresia plurală – precum Pessoa însuşi – atât modelele trecutului,
cât şi pe cele ale prezentului şi ale viitorului. Cucerirea la nivel filosofic nu va întârzia să
apară, căci adevărul, ca entitate subiectivă şi circumstanŃială, va fi înlocuit de „Media”
ştiinŃifică şi obiectivă a adevărurilor particulare care alcătuiesc „universul exterior”.
Aşadar filosofia nu va mai fi o metafizică, ci o componentă organică artei şi ştiinŃei.
Aceste idei ale teoriei culturale a Sintezei se vor regăsi şi în concepŃiile teosofice
pessoane, autorul lor răspunzând futurismului italian, anticlericalist şi raŃionalist, prin
dezideratul fondării unei „Biserici paracletiene”. O scrisoare în limba engleză, adresată lui
Marinetti, însă nedatată şi netrimisă, atestă explicit opoziŃia faŃă de concepŃia acestuia.
Lusitanul expune aici idealul său religios, profetizând naşterea „Bisericii Futuriste” în
esenŃă, rolul său misionar înscriindu-se în specificul programatismului futurist mesianic,
dar religios-sebastianist („Biserica paracletiană pe care Dumnezeu mi-a ordonat s-o creez
este eminamente o Biserică Futuristă”, apud Rivas, p. 187).
În ceea ce priveşte convingerea lui Pessoa despre viitorul portughez, acesta răspunde
în acelaşi registru profetic în interviul din 1923, afirmând credinŃa sa în cel de al Cincilea
Imperiu, credinŃă potrivit căreia
„viitorul Portugaliei – pe care nu că îl imaginez, ci pe care îl ştiu – este

deja scris, pentru cine ştie să-l citească, în strofele lui Bandarra şi de asemenea
în catrenele lui Nostradamus. Viitorul nostru este de a fi tot. Cine, portughez
fiind, poate trăi limitat într-o singură personalitate, într-o singură naŃiune, o
singură dată? Care portughez adevărat poate, spre exemplu, să trăiască în
limitarea sterilă a catolicismului, când există, în plus, posibilitatea de a trăi
toate protestantismele, toate credinŃele orientale, toate păgânismele moarte şi
vii, transformându-le pe toate, în manieră portugheză, într-un Păgânism
Superior? Să nu acceptăm să rămână un singur zeu în afara noastră! Să
absorbim toŃi zeii! Noi am cucerit deja marea, ne-a rămas să cucerim cerul,
lăsând pământul CelorlalŃi, eternilor CeilalŃi, AlŃii din naştere, Europenilor
care nu sunt Europeni, pentru că ei nu sunt portughezi. Să fii tot, în toate
modurile posibile, căci adevărul nu există dacă încă lipseşte ceva! Să creăm
astfel Păgânismul Superior, Politeismul Suprem! În eterna minciună a tuturor
zeilor, singuri zeii împreună sunt adevărul.” (O.C., p.270-271).
Aceste fraze vor deveni centrul gândirii pessoane, idealul şi, în acelaşi timp, soluŃia
la rezolvarea crizei modernităŃii, pornind de la nivelul naŃiunii se ajunge la universal prin
pluralitate, pentru ca în planul creaŃiei sale literare, pornind de la eul singular, creator, să
construiască euri creatoare, personalităŃi generate de eul plural motivat de ambiŃia de a fi
„tot, în toate modurile posibile”. În argumentaŃia sa, Pessoa proiectează idealul socio-
cultural – formulat în contextul renaşterii portugheze – la nivelul individului ca sumă,
motivând această alegere atât în plan psihologic şi ontologic (pentru că terenul era
favorabil încă din copilărie prin înclinaŃia spre a-şi crea „tovarăşi de spirit”), cât şi în plan
literar, prin crearea unei pluralităŃi de discursuri aparŃinând heteronimilor, în fapt tot
atâtea opŃiuni de a privi / înŃelege ViaŃa. În întreaga sa operă Pessoa redă prin propria-i
persoană imaginea ideală a „indisciplinatorului”, dar şi a Omului Sintezei, pe care îl cerea
Europa prin vocea lui Álvaro de Campos în Ultimatum. GraŃie febrilităŃii vocii acestuia se
oferă modernităŃii estetice soluŃia realizării idealului Poetului Suprem, a acelui Supra-
Camões, în care exegeza l-a identificat pe Fernando Pessoa însuşi.
ReferinŃe:
Volume:
PESSOA, Fernando – Álvaro de Campos – Choix de poèmes, (1914.1935), Éditions Royaumont,
1988
PESSOA, Fernando – Bancherul anarhist, trad. Micaela GhiŃescu, EST-Samuel Tastet Éditeur,
1995
PESSOA, Fernando – Le Chemin du Serpent, Oeuvres Complètes, tome,VII, Christian Bourgois
Éditeur, 1991
PESSOA, Fernando – Oeuvres Complètes de Fernando Pessoa, Proses, I, Publiées du vivant de
l’auteur, réunies, annotées et présentées par José Blanco, Éditions de la Différence, Paris,
1988
PESSOA, Fernando – Ploaie oblică, trad .Roxana Eminescu, Univers, Bucureşti, 1980
PESSOA, Fernando – Sur les Hétéronymes, Éditions Unes, 1993
Antologii:
BAKONSKI, A.E. – Panorama poeziei universale contemporane, Albatros, Bucureşti, 1972
CARAGEA, Dan – Antologia poeziei portugheze, Editura Edinter, Bucureşti, 1990
ULICI, LaurenŃiu – Nobel contra Nobel, antologie, Cartea Românească, Bucureşti, 1988
Studii:
CĂLINESCU, Matei – Fragmentarium, Editura Dacia, Cluj, 1973
CĂLINESCU, Matei – Cinci feŃe ale modernităŃii, Univers, Bucureşti, 1995
CRĂCIUN, Gheorghe – Dimensiuni tranzitive în poezia modernă, 1998 / Aisbergul poeziei
moderne, Editura Paralela 45, Piteşti, 2003
DOINAŞ, Ştefan-Augustin – Măştile adevărului poetic, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1992
FAUCHERERAU, Serge - Expressionnisme, dada, surréalisme et autres isme, I domaine
étranger, Editions Denoël, Paris, 1976
FRIEDRICH, Hugo – Structura liricii moderne, Editura Univers, Bucureşti, 1969
GIL, José – Fernando Pessoa – ou la Métaphysique des Sensations, Éditions de la Différence,

Paris, 1988
JEUDY, Henry Pierre – Corpul ca obiect de artă, Editura Eurosong & Book, Bucureşti, 1998,
trad. Ana-Maria Gârleanu
LOTMAN, Iuri – Studii de tipologie a culturii, Editura Univers, Bucureşti, 1974
LOURENÇO, Eduardo – Fernando Pessoa, Roi de notre Bavière, Librairie Séguier – Michel
Chandeigne, 1988
MUŞINA, Alexandru – Paradigma poeziei moderne, Editura Leka Brâncuşi, f.l., 1996
NIETZSCHE, Friedrich – Dincolo de bine şi de rău, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991
PAPAHAGI, Marian – ExerciŃii de lectură, Editura Dacia, Cluj, 1976
RIVAS, Pierre – „Le Futurisme. Portugal et Brésil” în Les Avant-gardes littéraires au XX siècle,
vol.I, HISTOIRE, publié par le centre d’Étude des Avant-Gardes Littéraires de L’université
de Bruxelles, sous la direction de Jean Weisgerber, Académiai Kiadó-Budapest, 1984
PAPAHAGI, Marian – FaŃa şi reversul, (eseuri, studii, note), Editura Institutul European, Iaşi,
1993
VATTIMO, Gianni – Dincolo de subiect, Editura Pontica, ConstanŃa, 1994
ZAMFIR, Mihai – Formele liricii portugheze, Editura Univers, Bucureşti, 1985
Biografii:
Pessoa – Une Photobiographie, Maria José de Lancastre, Christian Bourgois Éditeur, 1990

C8 Fernando Pessoa

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

C8 Fernando Pessoa

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Rodica ILIE - Literatura comparată, curs, anul III

Fernando Pessoa – poetul sintezei

„Eu cred în sinteză”

Pentru a începe studierea operei complexe a marelui scriitor portughez Fernando

Fenomenul literar – indicator sociologic

gândirea pessoană se autodevoră – o „logică formală impecabilă în care se închide el

ontologic-livrescă urmele condiŃiei subiectului romantic (în accepŃiunea lui Harold

mod se reflectă conştiinŃa datoriei civilizatorii în actul scriiturii şi propriu-zis în opera

Indisciplinatorul – Fernando Pessoa în ipostaza dublului anarhist

În scrierile în care analizează situaŃia crizei portugheze, Pessoa formulează un

„excesul de disciplină” este considerat simptomul principal de care suferă, aceste

„Portugalia are nevoie de un «indisciplinator». ToŃi «indisciplinatorii», pe

Retorica imperativă, specifică manifestelor literare, se acutizează şi, devenind

„Adevăratul rău, singurul rău, sunt convenŃiile şi ficŃiunile sociale, care se

Atitudinea anarhistului este justificată nu doar social şi psihologic, prin ipostaza

„Sufletul meu s-a spart ca o sticlă goală,

Aşa cum va reuşi bancherul anarhist să ducă războiul cu ficŃiunile sociale şi să se

Preşedintelui-Rege Sidónio Pais, apoi „Cum să organizăm Portugalia”, iar în 1928

„Provincialismul constă în a aparŃine unei civilizaŃii fără a lua parte la

de istoricitate, vitalitate şi progres, cât şi inadecvarea, generată de insuficienŃa /

În convingerile de mai sus se ascunde o altă mască a poetului Fernando Pessoa, a

starea generală de criză: a lumii, a limbajului şi a subiectului modernităŃii secolului XX.

Ironistul Pessoa ajunge să aplice dispozitivul ironiei asupra propriei existenŃe,

senzaŃioniste, abordând problema actului discursiv ca simulacru al emotivităŃii

Să revenim la „Provincialismul portughez”, care nu se doreşte a fi un studiu de

„Ideologie politică: estimez că Monarhia ar fi regimul cel mai indicat

NaŃionalismul concepŃiei pessoane este unul mistic şi spiritual, dincolo de limitările

NaŃionalismul lui Pessoa este universalist, ca şi al maestrului său, Walt Whitman, cu

„Europei i-e foame de CreaŃie şi sete de Viitor!

DaŃi Homeri ai Erei Maşinilor, o, destine ştiinŃifice!

devine constelaŃie, depăşeşte schizoidia şi inanitatea fiinŃei baudelairiene, exclamând: „eu

„viitorul Portugaliei – pe care nu că îl imaginez, ci pe care îl ştiu – este

GIL, José – Fernando Pessoa – ou la Métaphysique des Sensations, Éditions de la Différence,

You might also like