Alimentatia in convalescenta de hepatita epidemica

Dintre urmarile hepatitei epidemice (icter epidemic), cea mai

importanta este hepatita cronica. De la inceput trebuie aratat
ca granita dintre hepatita acuta si cea cronica este trecuta
numai de bolnai care nu se ingrijesc, nu respecta repausul la
pat si nici regimul alimentar, necesare pentru ndecarea
hepatitei epidemice. Evolutia acesteia catre modificarile
inflamatorii cronice, caracteristice hepatitei cronice, este
favorizata de unele cauze suplimentare preexistente, ca malaria
si sifilisul netratate, salvarsanoterapia, denutritia si mai ales
abuzul de bauturi alcoolice. Momentul decisiv, rascrucea dintre
ndecare sau cronicizarea hepatitei este insa convalescenta
hepatitei epidemice. De disciplina si perseverenta bolnavului in
urmarea tratamentului in aceasta perioada depinde itorul
sanatatii lui. Simpla dezgalbenire a pielii nu inseamna ndecarea
de hepatita epidemica. Bolnavul ramine un an sau chiar mai
mult cu o susceptibilitate sau cu leziuni hepatice pe care le
ignora si care, netratate, pot sa duca la modificari patologice
durabile ale structurii normale a ficatului. In acest caz bolnavul
resimte o stare de oboseala, slabeste, are turburari dispeptice,
somnolenta dupa mese, subfebra, o senzatie de tensiune in
dreptul ficatului si uneori o coloratie galbena a ochilor. Aceste
suferinte sint dovada directa sau indirecta a suferintei ficatului
si ele apar mai ales atunci cind regimul alimentar si repausul au
fost prea curind parasite dupa dezgalbenire. Pentru a
preintimpina urmarile hepatitei epidemice, regimul alimentar
trebuie sa fie condus cel putin sase luni, sau mai bine un an de
zile, de la iesirea din spital, dupa anumite reguli.
Regimul de odihna presupune repaus la pat inca cel putin doua
saptamini de la parasirea spitalului, socotind acest timp
perioada de adaptare la schimbarea de mediu. In urmatoarele
trei luni bolnavul se va odihni peste noapte 12-l5 ore, iar in
timpul zilei 2-3 ore, mai ales dupa dejun. Repausul usureaza
digestia, circulatia si buna functiune hepatica. Trebuie etata
orice actitate fizica care poate antrena senzatia de oboseala,
convalescentul limitindu-se la plimbari scurte, ocupatii
sedentare si o actitate intelectuala placuta si usoara ca: lectura,
auditii muzicale etc.

Regimul alimentar trebuie sa indeplineasca urmatoarele

conditii:

- Sa reprezinte un aport caloric bogat (2.500-3.000 calorii), in

care sa fie cuprinse cel putin 1,5 pina la 2 g albumine pe 1 kg
de greutate corporala. De exemplu, un indid de 65 kg, va primi
zilnic 90-l00 g, din care majoritatea de origina animala (lapte,
brinza, albus, carne).

- Cantitatea de glucide nu trebuie sa depaseasca 300-400 g pe

zi, preferindu-le pe cele din legume, fructe si fainoase si numai
in completarea acestora glucideledin zahar si alte dulciuri
concentrate (marmelade, serbet, dulceata, rahat, bomboane
etc.). Acestea din urma, consumate fara masura, pot produce
un surmenaj al pancreasului, taie pofta de mincare a bolnavului
si produc fermentatie intestinala.

- In afara de albumine cu rol important in regenerarea ficatului

si resilirea functiilor acestuia si de glucide care intaresc
rezervele de glicogen ale ficatului, regimul trebuie sa fie bogat
in taminele mai ales din grupul B si C.

- In printa grasimilor adaugate la mincare, acestea nu vor

depasi cantitatea de 30 g, preferindu-se cele usor asimilabile,
ca untdelemn rafinat si unt proaspat, care in orice caz nu
trebuie sa sufere influenta temperaturii ridicate.

In plus, ratia echilibrata a convalescentului de hepatita

epidemica trebuie sa aduca alimente care contin factorii
lipotropi cu rol important in protejarea ficatului. Acestia se
gasesc in brinza de vaci (metionina), sucul de sfecla (betaina)
si galbenusul de ou (colina).
Reguli generale pentru convalescentul dupa hepatita:

- se recomanda cinci mese pe zi, in portii concentrate ca

valoare nutritiva, dar nu mari ca volum;

- convalescentul dupa hepatita nu se va aseza la masa enervat

sau obosit;

-va minca incet si va mesteca bine;

- nu va bea in timpul mesei, pentru a nu

dilua sucurile digestive, ci va bea intre mese ceaiuri caldute de
tei, sunatoare, musetel, menta;

- va sta culcat 2-3 ore dupa mesele principale, in prima luna

dupa iesirea din spital, si cel putin o ora dupa reluarea actitatii;

- bolnavul va consuma zilnic cel putin 500 g lapte sub diferite

forme si 250 g brinza de vaci in diverse preparate;

- mincarea va fi sarata moderat.

Alimente indicate in convalescenta de hepatita epidemica

Produse lactate: lapte, lapte taiat cu ceai, iaurt, lapte batut,

chefir, lapte acidofil, lapte cu sucuri de fructe, lapte cu cafea de
orz.

Bauturi: sucuri de fructe, suc de sfecla, decoct de tarite,

citronade, oranjade, ceaiuri, cafea naturala (foarte slaba),
siropuri de fructe, sucuri de legume, chisel de lapte si de sucuri
de fructe.

Brinzeturi: brinza de vaci, urda, cas, brinza telemea de vaci

(desarata).

Carne: slaba de vaca, tel, gaina sau pui, de porc slaba, rasol
(fiarta si apoi fripta), snitel fiert, tocatura dietetica, ca perisoare
fierte sau fripte, mincaruri dietetice cu carne si sosuri dietetice.

Peste: slab de riu, stiuca, salau, lin, fiert sau fript.

Oua: numai de gaina, unul pe zi ca oua moi, ochi romanesc, in

budinca, sufleuri, cu spuma de fructe sau alte preparate.

Piine: de preferinta neagra de buna calitate, alba prajita, sau

rece: biscuiti din albus, piscoturi.

Paste fainoase: orez, gris, macaroane, fidea, taitei de preferinta

ca budinci cu brinza sau cu carne fiarta; mamaliguta pripita
bine fiarta.

Grasimi: unt proaspat 10 g, ulei 20-25 g pe zi.

Legume: salate de cruditati (sfecla, morcov carote, varza alba)

rase foarte marunt, cu ulei si lamiie sau salata verde, rosii,
piureuri si soteuri de legume batute cu putin unt sau cu lapte;
mincaruri de legume inabusite (nu prajite) cu sosuri dietetice
fara rintas.
Supe si ciorbe: supe de legume ingrosate cu fainoase sau cu
perisoare de carne, supe-creme de legume, supe de fainoase,
supe de fructe, de rosii, borsuri de zarzavaturi, sfecla, cartofi,
dovlecei, bors rusesc, fasole grasa, loboda, salata verde.

Sosuri: alb, de rosii, de legume, de verdeturi, de fructe (sine,

agrise, macese, mere), sos caramel).

Fructe: crude numai bine pirguite, caise, piersici, struguri, pere,

capsuni, citrice, banane, mere rase pe razatoare de sticla, suc,
gutui coapte la cuptor, gelatine, spume, compot, sufleuri.

Deserturi: creme de lapte, creme din sucuri de fructe cu

amidon, fainoase cu lapte, budinci din fainoase cu lapte,
sufleuri din brinza de vaci, gelatine din lapte, brinza de vaci,
iaurt, pireuri de fructe cu albus, coltunasi, papanasi, pateuri
dietetice cu brinza de vaci, aluat uscat cu brinza sau cu fructe
insiropate sau cu peltea, tarte cu fructe, bezele, compot, miere,
dulceata, serbet, peltea de gutui si maces, magiun, siropuri,
miere. Dulceata, serbetul, mierea, marmelada si zaharul din
prajiturile permise, siropurile, compoturile si ceaiurile nu
trebuie sa depaseasca 150 g glucide pe zi.

Condimente: sare in cantitate moderata, verdeturi tocate

marunt ca frunze de patrunjel, marar, telina, leustean,
hasmatuchi, putin tarhon, chimion, cimbru, putin dafin, putina
ceapa fiarta, suc de rosii, putin suc de usturoi, otet de fructe,
putin bors; vanilie, scortisoara, zeama de lamiie, coji rase de
lamiie sau portocale.

Alimente interzise

Bauturi: orice bauturi alcoolice (tuica, lichior, n, bere), bauturi

prea reci.

Brinzeturi: fermentate, grase, rocfort, trapist, camambert,

cascaval gras, sarat, brinza framintata, de burduf.

Carne: grasa de porc, oaie, miel, gisca, rata, nat, afumata,

conserve de carne, preparate din carne de porc grasa, prajita,
condimentata, maruntaie (cu exceptia ficatului de vaca), drob
de miel; orice preparate din carne prajita ca pane, snitel sau in
mincaruri.

Mezeluri: grase, condimentate, afumate, cirnati, calosi, pateu,

pastrama.
Peste: gras, de mare, afumat, conservat, zacusca, marinata,
raci, orice peste prajit.

Oua: de rata, maioneze, jumari, omleta, ochiuri prajite.

Piine: alba calda, neagra calda sau neprajita, biscuiti cu creme

de unt sau ciocolata.

Paste fainoase: de proasta calitate, incomplet fierte, preparate

cu multa grasime, mamaliguta cruda (insuficient fiarta).

Grasimi: peste cantitatea prescrisa de medic, untura topita de

porc sau gisca, unt topit, slanina, jumari, creme cu mult unt,
maioneze, orice grasime prajita.

Legume: uscate, mazare, fasole, bob, linte, salate de

castraveti, ridichi, salate cu ceapa, usturoi, gulii, varza,
conopida sau orice legume prajite in mincaruri cu sos sau la
cuptor sau cu ceapa prajita in rintas.

Fructe: crude, tari, nepirguite, alune, migdale, nuci, smochine,

fructe imbracate in aluat si prajite.

Supe si ciorbe: din carne sau peste gras, din oase cu maduva,
cu grasime adaugata in cantitate mare, cu multe galbenusuri,
smintina sau cu rintas.

Sosuri: grase, cu rintas, cu condimente (piper, soia, ardei iute),

cu ceapa sau usturoi, cu hrean sau mustar.

Deserturi: aluat cald, dospit, cu mult unt, cu crema de unt,

ciocolata, cu alune, nuci; pateuri, foietaj, cozonac, baclava, tort
cu crema.

Condimente: iuti, sarate, iritante, piper, boia iute, hrean,

mustar.

Pregatirea alimentelor:

Ceaiurile si bauturile. In regimul de convalescenta dupa

hepatita epidemica, se va prefera ceaiul de maces care contine
o cantitate importanta de tamina C si care se recomanda
dimineata pe stomacul gol. Ceaiurile de musetel si de sunatoare
se prepara numai inainte de serre, aruncind florile in apa
clocotita. Sucurile de fructe si de zarzavaturi se prepara din
fructe si legume cit mai proaspete si de calitate cit mai buna. In
mod special, dupa hepatita epidermica este foarte indicat sa se
bea suc de sfecla pentru aportul de betaina.

Tot ca bautura poate fi considerata si fiertura de tarite care se

recomanda hepaticilor datorita continutului bogat in taminele
complexului B. Convalescentii carora nu le place gustul de
fiertura de tarite este bine sa o foloseasca totusi adaugata in
supe sau in ciorbe.

Chiselul de lapte si chiselurile preparate din sucuri din fructe

proaspete sau uscate constituie o bautura nutritiva
recomandata in acest regim. Hepaticul nu trebuie sa uite ca
laptele este un aliment pe care el trebuie sa-l consume sub
toate formele. Pentru cei care au intoleranta pentru acest
aliment, se recomanda ca bauturi laptele taiat cu ceai, cu sucuri
de fructe, cu cafea de orz sau uneori lapte la care se adauga
putin carbonat de calciu (o lingurita la o ceasca de lapte).

Bolnavul hepatic va prefera brinza slaba de vaca. Aceasta se

poate pregati si in gospodarie. Dintr-un litru de lapte ies 100-
l50 g brinza de vaca. Laptele nefiert se pune la loc cald intr-un
vas smaltuit pastrat numai pentru acest scop. Cind laptele s-a
prins, se aduna smintina de deasupra si se asaza vasul pe
marginea masinii pina se formeaza cheaguri si se separa zerul.
Se rastoarna laptele prins intr-un tifon care se innoada si se
lasa la scurs, deasupra unui vas in care se scurge zerul.

O brinza foarte buna cu gust de urda se poate prepara din lapte

praf. Pentru a produce coagularea laptelui se foloseste otetul.
Aceasta urda (sau brinza desodata) are avantajul ca este total
lipsita de sare, deoarece otetul (acidul acetic) se combina cu
sodiul din lapte si formeaza impreuna o sare (acetat de sodiu)
care-i perfect solubila in apa cu care se spala brinza. Pentru a
avea o varietate cit mai mare in dieta in printa produselor
lactate, se mai poate prepara si o brinza de vaci din lapte fiert,
in care se adauga lete de calciu lactic. Aceasta, cum si brinza
desodata, preparata prin coagulare cu otet, se preteaza la
prepararea deserturilor si a sufleurilor dietetice din regimul
hepaticilor, aducind multa varietate in regim.

Supele se prepara de preferinta din legume. Rareori pentru

satisfacerea gustului sint ingaduite supele din carne slaba sau
din pasare slaba, degresate si indoite cu zeama (supa) de
zarzavat.

Supele de legume, strecurate, pentru a deveni mai gustoase si

mai hranitoare, se ingroasa cu tot felul de fainoase, cu fulgi
(zdrente) de ou, perisoare de carne, galuste de gris sau de
brinza.

Supele-creme de legume sint supe ingrosate, obtinute prin

trecerea prin sita a legumelor fierte. Piureul obtinut se subtiaza
cu lapte. Uneori supele-creme, pentru a fi de consistenta unei
smintine groase si pentru a le face mai hranitoare, se leaga cu
sos alb dietetic, preparat din lapte si faina alba. Supele pentru
convalescentul de hepatita se taminizeaza cu suc de lamiie, cu
suc de rosii, de salata verde, de sfecla si cu verdeturi proaspete
(frunze de patrunjel, marar, tarhon, leustean) tocate marunt,
bogate in tamina C. Este important de stiut ca fundul de lemn
pe care se toaca verdeata trebuie in prealabil cufundat in apa
fiarta, deoarece un fund oparit nu mai absoarbe sucul bogat in
tamine care se scurge din verdeata.

Bolnavul convalescent dupa hepatita epidemica este foarte

dornic sa manince borsuri si ciorbe acre. Ca si supele, acestea
vor fi facute de preferinta din legume. Borsul de sfecla se face
pastrind o parte din sfecla cruda, nefiarta, care se adauga sub
forma de suc inainte de serre. Borsul de sfecla este gustos dres
cu iaurt sau lapte acru. Foarte indicate sint si borsul rusesc, cel
de dovlecei sau de cartofi, drese de asemenea cu iaurt. Supele
si ciorbele se pot pregati in prima perioada a convalescentei
fara adaos de ulei sau unt, apoi li se poate adauga cite o
lingurita de unt proaspat la serre, sau de untdelemn. Acesta din
urma se fierbe in citeva clocote, impreuna cu supa sau ciorba.
Este mai sanatos insa sa se pastreze grasimea pentru
pregatirea felurilor cu carne sau pentru salate, iar supele si
ciorbele sa se dreaga cu lapte, zer de lapte, lapte praf sau
iaurt.

Pentru regimul hepaticilor sint foarte indicate si supele de fructe

preparate din trei parti de fructe fierte si o parte pastrate crude
si stoarsa in farfurie, la serre, pentru aportul de tamina C.

Preparatele de carne se pregatesc din carne slaba de vaca, tel,

pasare, de preferinta fierte si asezonate apoi cu diverse sosuri
dietetice (fara grasime prajita). Rasolul este indicat sa se puna
la fiert cu apa rece in care trec substantele extractive.

Carnea se mai poate pregati uneori fiarta si apoi fripta ca snitel

dietetic (bucati de carne batute si fierte) sau ca tocatura
dietetica. Tocatura dietetica este permisa, pentru ca nu este
prajita si nu contine ceapa sau condimente iritante, ca boia,
piper etc. Tocatura dietetica in prima perioada a convalescentei
este mai bine sa se fiarba la aburi.

Dupa 2-3 luni de la iesirea din spital sint permise si friptura de

tel sau cea de vaca, fripta la gratar. In mod exceptional, este
ingaduita si friptura de porc la gratar. E mai bine daca aceasta
se pune mai intii la fiert jumatate din timpul necesar unei
fierberi complete si apoi se frige. Carnea tocata cu care se
umplu rosiile, ardeii grasi, cartofii, dovleceii, este bine sa fie
mai intii fiarta si apoi tocata. La fel trebuie sa se procedeze si
cu carnea pentru musaca sau pentru budinci cu carne.
Mincarurilor cu carne li se da gust cu putina sare, cimbru,
foarte putin usturoi, ceapa fiarta separat, foi de dafin, verdeturi
tocate etc.
Grasimea (de preferinta untdelemn) se fierbe in sosul mincarii,
iar untul se adauga in farfurie, la serre.

Garniturile de legume. Legumele se prepara ca piureuri si

soteuri sau inabusite (a la grec). Legumele fierte la aburi sint
mai gustoase si pastreaza o cantitate mai mare de tamine.
Modul in care se fierb legumele este foarte important. Ele se
pun la fiert in apa clocotita in vas smaltuit cu capac, de o
capacitate corespunzatoare cantitatii de legume. Piureurile se
servesc cu putin unt sau se bat cu lapte. Soteurile de legume se
prepara fie fierte si serte cu unt, fie dupa metoda numita a la
grec, adica inabusite in vas acoperit cu capac in putin
untdelemn si apa.

Soteurile se servesc cu verdeturi tocate. Este interzis sa se

consume cartofi prajiti ca garnitura sau ceapa prajita sub forma
de rintas in sosurile mincarurilor de legume. Pentru regimul de
hepatita cronica sint ingaduite si unele salate. Astfel, se pot
consuma salata de sfecla coapta sau fiarta, serta cu chimen si
lamiie, salata de rosii, de morco cruzi rasi, de varza alba foarte
marunt rasa, de ardei copti taiati ca taiteii, cum si de fasole
verde fiarta ca rasol. Uneori, cind conopida este frageda, este
permisa ca sote sau ca salata in cantitate moderata. De
asemenea, uneori se poate consuma salata de nete tocate care
se inmulteste cu dovlecel fiert a carui celuloza este mai putin
indigesta. Salata de nete se freaca in loc de untdelemn cu
lapte, renuntindu-se la ceapa tocata. Pentru gust se poate
adauga suc de rosii, de lamiie sau se poate rade deasupra
brinza telemea.

Sosuri dietetice. Sosurile dietetice pentru bolile de ficat se

prepara fara a praji grasimea pe care o contin si fara adaos de
ceapa prajita si condimente iritante. Ele se prepara pe baza de
supa de legume, de lapte, de suc de rosii, de zahar ars, de
sucuri sau piureuri de fructe. In lichidul respectiv se adauga,
pentru a-l ingrosa, cite o lingurita de faina (de portie) desfacuta
mai intii in apa rece, pentru a nu se aduna in cocoloase.
Lichidul de baza si faina dizolvata se fierb impreuna cu
untdelemnul circa 15-20 minute. Untul se adauga in sos in
momentul serrii. Aceste sosuri aduc multa varietate in
alimentatia convalescentului de hepatita, ii stimuleaza pofta de
mincare si favorizeaza respectarea regimului lunga vreme.

Sosurile dietetice au avantajul ca nu produc arsuri si greutate in

epigastru dupa ingerare. Ele nu sint iritante si, consumate
repetat, nu sint daunatoare pentru mucoasele digestive si
indirect pentru ficat si anexe, ca cele obisnuite care contin
acroleina si rintas cu ceapa si faina prajita.

Prepararea oualor. In convalescenta de hepatita epidemica este

permis sa se foloseasca oul si mai ales albusul de ou,
nedepasindu-se cantitatea de un galbenus pe zi. Cind hepatita
s-a complicat si cu o suferinta a culei biliare (basica fierei)
galbenusul de ou poate produce, ca si smintina, crize dureroase
si atunci el este interzis. In mod obisnuit insa, sint ingaduite ca
preprate: omleta de albus pe aburi, oul moale si ochiurile
romanesti. Se tolereaza foarte bine cite un sfert de ou intreg in
diversele preparate (budinci, sufleuri). Este esential ca
preparatele de oua sa nu fie prajite in grasime incinsa.

Aluaturile pentru convalescentul de hepatita epidermica trebuie

sa nu contina o cantitate mare de grasime, sa nu fie prajite si
prea proaspete (calde). De aceea, se recomanda prajiturile din
aluat sfarimicios, de biscuiti de casa sau de tarte. Acest aluat
contine numai o parte de unt sau untdelemn si trei parti faina. I
se mai adauga, de obicei, lapte, zahar si ou in cantitate mica.