Aparatul fotografic este un dispozitiv optic cu ajutorul caruia

formam imaginea reala a unui obiect pe o pelicula fotografica.

 Cel mai simplu aparat de fotografiat este o cutie opaca

(camera obscura), cu un orificiu minuscul pe una din fete,
pe fata opusa formandu-se imaginea. Desi foarte
rudimentar, acest procedeu de fotografiere inca se mai
utilizeaza si poarta denumirea de "pinhole photography".
 Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost
descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da
Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un
mic orificiu prin care sa treacă lumina. Cu cat este mai mic
orificiul, cu atat imaginea este mai clara. Acest aparat simplu,
numit "camera obscura", exista de la inceputul sec. al XVII-lea. Mai
mult a durat pana a fost gasit un material fotosensibil pentru a
inregistra imaginea respectiva. Aceasta problema a fost rezolvata
abia in 1826 cand Joseph Niepce a descoperit ca pentru a produce
un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de argint.

Tipuri de aparate
 De-a lungul timpului au aparut multe modele de aparate foto, insa
marea lor majoritate se incadreaza in una dintre aceste categorii:
- aparate cu vizor sau telemetru
- aparate cu vizare prin obiectiv
- aparate cu doua obiective
- aparate cu planfilm
Avantaje

 Sunt mici, comode, uşor de manevrat;

  Gama largă, acoperind toate categoriile de preţ;
 Cadre clare, practic pe întreg intervalul de distanţă de la 1,5 m la
infinit; alte tipuri de aparate foto permit obţinerea unui astfel de
efect numai în prezenţa unui sistem de reglare automată a
clarităţii imaginii (autofocalizare);
 Întotdeauna există o buna imagine în vizor.
Dezavantaje
 Posibilităţi limitate de fotografiere de la distanţe mici,
deoarece în vizor nu vedem exact ceea ce vedem pe film
(vizorul şi obiectivul nu se află pe aceeasi axa, această
diferenţă se numesteparalaxă);
 Poate fi fotografiată o mai mică gamă de obiecte, deoarece nu
puteţi schima timpul de expunere);
 Nu există posibilitatea de a schimba obiectivul;
 Fotografia artistică cu efecte speciale este imposibilă;
 La folosirea negativelor de format mic (disc, tusinstamatic),
negativul este aproape imposibil de mărit


Pentru a functiona, orice aparat foto, oricat de simplu, trebuie sa aiba

urmatoarele parti componente:
Corpul - O cutie perfect opaca in care sta filmul pentru a fi expus.
Obiectivul - Un dispozitiv care focalizeaza razele de lumina pe film
Diafragma - Un dispozitiv care controleaza cata lumina ajunge pe film
Obturatorul - Un dispozitiv care controleaza cat timp este filmul expus la lumina
Vizorul - Un dispozitiv folosit pentru a incadra eficient imaginea care va fi
inregistrata pe film.
Sistemul de transport - Un dispozitiv folosit pentru fixarea si transportul filmului.

 Prima componenta a aparatului de fotografiat este

camera obscura in care se afla filmul. Acesta este
corpul aparatului.
 Următoarea componenta este obturatorul. Acesta
poate fi situat chiar in fata filmului (obturator in plan
focal) sau poate fi situat in obiectiv (obturator
central). Obturatorul controleaza cand intra lumina
in aparat si pentru cat timp impresioneaza filmul. Un
aparat bun trebuie sa ofere posibilitatea de a stabili
durata deschiderii obturatorului.
 De asemenea, trebuie sa existe un declansator care
sa controleze deschiderea si inchiderea obturatorului
 Obiectivul lasa lumina sa intre si focalizeaza
imaginea pe film. De asemenea, obiectivul, prin
distanta sa focala, influenteaza si marimea imaginii.
 Diafragma controleaza cantitatea de lumina care
intra in aparat. Aceasta deschidere se afla in interiorul
aparatului si este controlat prin intermediul unui inel
de pe obiectiv
 Din punct de vedere constructiv, diafragmele cel mai des intalnite
sunt cele de tip „iris”, pe baza de lame metalice dispuse circular in
interiorul obiectivului aparatului de fotografiat. Ca si in cazul
timpilor de expunere, scara diafragmelor a fost uniformizata
pentru majoritatea aparatelor de fotografiat. Intre valorile inscrise
pe aparatul de fotografiat si deschiderea reala exista un raport de
inversa proportionalitate. In cazul uniui obiectiv fotografic foarte
luminos vom avea urmatoarea scara a diafragmelor: 1,8 2 2,8 3,5
4 5,6 8 11 16.
 Vizorul este fereastra din spatele aparatului prin care
priveste fotograful cand compune imaginea.
 Sistemul de transport: desi nu este o componenta propriu-zisa a aparatului, este totusi
important in functionarea acestuia. La aparatele mai vechi, acesta este o parghie in
partea de sus, dreapta a corpului, insa la majoritatea aparatelor moderne sistemul este
automat

Luminarea in fotografie

 A fotografia insemna a scrie cu lumina. Principala sursa de lumina este

soarele desi sursele artificiale de lumina au devenit la fel de necesare.
Iluminarea se realizeaza cu ajutorul diafragmei si a timpului de expunere.
Exista o cale de stabilire precisa a timpului de expunere si a diafragmei cu
ajutorul folosirii exponometrului. Acesta este format dintr-un strat de
celule fotosensibile care in prezenta luminii creeaza un impuls electric,
masurat cu un miliampermetru. Prima operatie pentru a fixa scara
exponometrului este valoarea sensibilitatii filmului, exprimata in grade DIN
sau ASA. A doua operatie consta in masurarea propriu-zisa a iluminarii si
inregistrarea acestei valori. Apoi urmeaza alegerea diafragmei si a timpului
de expunere cele mai convenabile, in functie de valorile indicate de
exponometru.
Tipuri de expunere in fotografie

 Gama timpilor de expunere folositi astazi in fotografie a fost in

mare masura standardizata atat pentru valorile mai mari de o
secunda cat si pentru cele inferioare. Aceasta scara porneste de la
cel mai lung timp posibil de realizat pe cale mecanica, 30 s, si se
opreste la limita de 1/2500 s, aceste bariere nefiind de netrecut.
Treapta marcata cu litera B permite fotografului realizarea unor
timpi de expunere facultativi, nestandardizati.
Spre exemplu o scara a timpilor de expunere poate arata
astfel: B 30” 20” 15” 10” 8” 6” 4” 3” 2” 1” 2 4 8 10 20 30 45 60 90
125 250 500 750 1000 1500 2000. Din motive practice pe
aparatele de fotografiat nu se scrie 1/250 ci doar 250, fractia
ocupand mai mult spatiu. Folosirea inspirata a timpului de
expunere constituie o modalitate de redare a miscarii. Prima
modalitate si cea mai la indemana consta in folosirea unui timp de
expunere oarecum lung (15, 30). Rezultatul acestei fotografii va fi
un subiect in miscare neclar pe un fond prescis, clar. Cea de a
doua modalitate de a reda starea de miscare a subiectului are la
baza utilizarea unui timp foarte scurt (1000, 2000), in care
miscarea va fi „inghetata”.

Aparatul foto digital

 În ultimii ani majoritatea transformarilor la electronicele de
consum au facut parte de fapt dintr-o mare transformare,
transformarea informatiei analogice conventionale în informatii
digitale. Aceasta schimbare fundamentala în tehnologie a
schimbat total felul în care folosim informatia vizuala si audio - a
redefinit complet posibilul. Camera digitala este unul din cele mai
remarcabile exemple ale acestei schimbari pentru ca este cu
adevarat diferita de predecesorul ei. Camerele conventionale
depind în întregime de procese chimice si mecanice. Toate
camerele digitale au incorporat un computer si toate înregistreaza
imagini într-o forma electronica.

O camera fara film

 O diferenta esentiala între camera digitala si camera bazata pe film este
aceea ca camera digitala nu are film. În loc are un senzor care converteste
lumina în încarcari electrice. Senzorul de imagine folosit de majoritatea
camerelor digitale este CCD (Charge Coupled Device). Unele camere mai
putin profesionale folosesc tehnologia CMOS (Complementary Metal-Oxide-
Semiconductor) CCD (Charge Coupled Device).

Rezolutia
 Rezolutia este numarul de detalii pe care camera îl
poate surprinde se numeste rezolutie si este masurat
în pixeli, iar cu cât camera ta are mai multi pixeli cu
atât poate surprinde mai multe detalii. O rezolutie de
1600x1200 pixeli este o "rezolutie înalta". Imaginile
facute la acesta rezolutie pot fi printate în formate
mari - pâna la 20x25 cm cu rezultate bune. Aceasta
rezolutie reprezinta aproape 2 milioane de pixeli. In
acest moment se pot gasi camere pâna la 20
milioane de pixeli. Daca vrei decât sa pui fotografiile
pe o pagina de Web sau sa le transmiti prin e-mail,
atunci o rezolutie mai mica, de 640x480 ar fi mai
avantajoasa. In plus memoria camerei tale va stoca
mai multe imagini la acesta rezolutie decât la o
rezolutie mai mare.