PRODUSE DE LAPTE PRAF

In scopul realizării unor preparate din lapte de vacă cât mai apropiate de compoziţia laptelui uman au fost
realizate, prin diluare, adaos de uleiuri vegetale, vitamine, săruri minerale, prin reducerea sau excluderea
unor principii nutritive, care în anumite stări patologice să nu fie tolerate de sugari, preparate care se
împart în:
Preparate de început, pentru sugarul de 0—4 luni, cum ar fi:
— laptele adaptat, impropriu denumit „umanizat" cu compoziţie apropiată de aceea a laptelui de femeie:
Similac, Humana, Pre-Beba, Pre-Apatamil, Pre-Aletmil, cu proteine reduse la 15 g/l şi alte îmbunătăţiri;
— lapte parţial adaptat: Robebi A şi B, Aptamil, Milumil, Humana 2, Humana Baby-Fit, Guigoz, cu
conţinut proteic şi mineral diminuat, adaos de glucide, vitamine, uleiuri vegetale;
— lapte praf modificat: Gluvilact, Glucolact, din lapte de vacă diluat, cu adaos de zaharoză, amidon,
vitamina Buminerale şi lipide reduse. Gluvilact 0 este recomandat pentru prematuri şi nou-născuţi şi
distrofici, Gluvilact 1 până la vârsta de 2 luni şi greutatea de 4 500 g, Gluvilact 2 peste vârsta de 2 luni;
— laptele praf convenţioncd prezintă compoziţia laptelui de vacă, cu unele îmbunătăţiri rezultate din
procesul tehnologic de preparare (sterilizare, coagularea proteinelor, omogenizarea lipidelor).

Concentrarea de 8% corespunde diluţiei 1/2 a laptelui de vacă. După vârsta de 4 luni este utilizat în
concentraţia de 13%.
Marea diversitate a preparatelor industriale de lapte pulbere adaptate sau parţial adaptate trebuie să
respecte anumite condiţii în ceea ce priveşte compoziţia lor:
— Formulele adaptate, cele mai apropiate de laptele uman conţin: 1,4—1,8 g proteine la 100 ml lapte
reconstituit (obişnuit 15%); 3,3— 4,2 g grăsimi/100 ml, lactoza (singurul hidrocarbonat) 6,3—7,9 g/100
ml, minerale sub 3,90 g/100 ml şi valoarea calorică 65—75 kcal/100 ml.

— Formulele parţial adaptate: proteine sub 2 g/100 ml, grăsimi 3—3,8 g/100 ml, lactoza 4,9—5,3 g/100
ml (completată cu monozaharide-glucoză şi polizaharide, în special amidon şi/sau dextrin-maltoză, până
la cantitatea convenabilă de hidrocarbonate, minerale sub 0,45 g/100 ml şi valoarea energetică 65—75
cal/100 ml.
Preparate de continuare folosite peste vârsta de 4 luni, până la vârsta de 1 an, în alimentaţia diversificată:
Lactosan, Lacto II cu proteine între 3—5 g/100 ml, glucide 5,7—8,6 g/100 ml (lactoza, zaharoză, dex-
trină, maltoză, amidon), săruri minerale 0,5 g/100 ml, unele vitamine.
TEHNICA ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE
Preparatele de lapte de vacă se administrează cu biberonul, cu linguriţa sau cu căniţa, sterilizate prin
fierbere, cu precauţii stricte de igienă a persoanei care administrează prânzurile.
Obiectele necesare în alimentaţia artificială: 8—10 biberoane, 10 te-tine, un vas emailat de 2—3 litri,
pentru fierberea biberoanelor, 3 cănite emailate pentru păstrarea linguriţelor şi pentru prepararea
diluţiilor, o pâlnie, o perie pentru spălarea biberoanelor, 2—3 linguriţe, bucăţi de tifon steril pentru
acoperirea vaselor, frigider.
Tetinele sunt confecţionate din cauciuc, material plastic sau silicon. 10
Tetina biberonului se perforează cu un ac subţire, fixat într-un dop de plută, în 3 puncte (acul înroşit la
flacără). Astfel se asigură un debit de scurgere, la răsturnarea biberonului cu gura în jos, de 20 picături/
minut.
Pentru evitarea înghiţirii de aer în timpul alimentării, biberonul va avea o poziţie aproape verticală, cu
tetina şi gâtul biberonului plin cu lapte.
Durata medie a prânzului este în raport cu raţia şi vigoarea sugarului, de 10—15 minute, după care copilul
este ţinut în poziţie verticală câteva minute şi apoi culcat în decubitus lateral drept, pentru eructaţia
aerului înghiţit.
Solicitarea crescută a tubului digestiv, mai mare pentru laptele de vacă decât pentru cel de femeie, impun
creşterea intervalului dintre prânzuri, la 3,5—4 ore şi a pauzei de noapte la 6—8 ore, pentru cruţarea
funcţiei digestive.
Este de preferat luarea sugarului în braţe, în poziţie semişezânclă, la fel ca pentru alimentaţia la sân,
deoarece poziţia orizontală, favorizează producerea otitelor medii, prin scurgerea laptelui din faringe de-a
lungul trompei lui Eustachio.
Imediat după alimentaţie tetinele se limpezesc în apă şi se păstrează în apă, până la sterilizare.
Introducerea laptelui de vacă sau a preparatelor de lapte de vacă se face cu cantităţi mici, crescute
progresiv.
Preparatele se administrează încălzite la temperatura de 37°C.
STABILIREA RAŢIEI ÎN ALIMENTAŢIA ARTIFICIALĂ
In prima zi de viaţă se administrează soluţie de glucoza 5%, pentru limitarea scăderii fiziologice şi pentru
asigurarea energiei minime vitale. Din ziua a 2-a se începe administrarea de 7 ori pe zi a 10 ml lapte praf
adaptat, care se creşte progresiv cu 10 ml pentru un prânz, în fiecare zi,până se ajunge la 7 ori 90 ml, în
ziua a 10-a ele viaţă. Peste vârsta de 10 zile se menţine raţia de 90 ml la un prânz, în tot cursul primei luni
de viaţă.
Peste vârsta de 10 zile, raţia alimentară trebuie să asigure 120 ml/kg/zi în primele 2 luni, 110 kcal/kg/zi în
primele 2—6 luni de viaţă şi să acopere nevoile de lichide (180—160 ml/kg/zi în primul trimestru şi
160—150 ml/kg în trimestrul al doilea de viaţă).
Alegerea produsului de lapte adecvat vârstei se face în ordinea: lapte adaptat, parţial adaptat, modificat
sau convenţional.
Reguli de respectat în alimentaţia artificială:
— asigurarea caloriilor necesare, cu un surplus de 10 kcal/kg/zi pentru acoperirea energiei efortului
secretor digestiv suplimentar;
— cantitatea de lapte de vacă să nu depăşească 700 ml/zi, indiferent de greutatea sugarului;

— la schimbarea preparatului sau concentraţiei noului preparat, să se facă cu cantităţi crescute progresiv.
Numărul de mese este în raport cu vârsta: 7 în prima lună, 6 în luna a '2-a şi a 3-a, 5 prânzuri din luna a 4-
a, cu interval între mese de 3—4 ore şi o pauză de noapte de 6—8 ore.
Aportul alimentar de lapte de vacă se suplimentează cu vitamina C (30 mg/zi) sau sucuri de fructe, cu
vitamina D medicamentoasă (administrare zilnică de 500 ui sau prin terapia de şoc).
REZULTATELE ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE
Cu toate îmbunătăţirile aduse laptelui de vacă, rezultatele sunt inferioare alimentaţiei naturale.
Curba ponderală în alimentaţia artificială este neregulat ascendentă, scaunele chitoase, cu reacţie alcalină,
cu eliminare crescută de săpunuri şi săruri minerale.
Infecţiile sunt mai frecvente, prin lipsa factorilor de apărare imuno-logică şi a posibilităţii crescute de
contaminare a preparatelor.
Excesul de acizi aminaţi plasmatici cresc acumularea lor în ficat şi în creier. Creşterea aminoacidemiei, în
special a meteoninei, inhibă până la alterări tisulare.
Hipernatremia favorizează hipertensiunea arterială.
Prezenţa rahitismului şi a anemiei cresc dacă nu se iau măsuri profilactice corespunzătoare.
Incidente în alimentaţia artificială
Se pot înregistra incidente severe în alimentaţia artificială, cu repercusiuni asupra dezvoltării sugarului:
— Anorexia, consecinţă a compoziţiei uniforme a lipidelor în cursul mesei; combaterea constă din mărirea
intervalului dintre mese, administrarea preparatelor acidulate (Acidolact, Cameîpo).
— Subalimentaţia prin concentraţii necorespunzătoare ale preparatelor.
— Supraalimentaţia, prin concentraţii prea mari ale laptelui praf, cu creşterea senzaţiei de sete, agitaţie,
plâns, obezitate.
11
— Colicele abdominale, cu crize de plâns, agitaţie, frecarea picioarelor în timpul sau după prânz, care
apar în medie la vârsta de 3—4 săptămâni, cu o incidenţă de 10—40«/o, atribuite betalactoglobulinei, prin
mecanism alergic. Par mai frecvente la sugarii nesuplimentaţi cu fier.

—- Intoleranţa la laptele de vacă, mai frecventă pentru proteine, cu patogenie alergică, cu formare de
anticorpi pentru una sau mai multe fracţiuni proteice ale laptelui. Cea mai antigenică este fracţiunea beta-
lactoglobulina, urmată de alfalactalbumină, cazeina, serumalbumină, peptine.
Antigenul trece prin mucoasa intestinală, modifică limfocitul T, prin care este activat limfocitul B, care
induce secreţia de reagine de tip IgE, cu eliminare de substanţe vasoactive.
Clinic, după o perioadă de latenţă de o săptămână de la prima in-gestie de lapte de vacă, se manifestă sub
formă de:
— diaree gravă, agitaţie postprandială, pierderi mari ponderale,
— stare de şoc, cu paloare cenuşie, transpiraţii reci, cianoză, hipo-natremie.

Tratament: suprimarea laptelui de vacă sau desensibilizări cu cantităţi mici (picături) de lapte şi
antihistaminice.
ALIMENTAŢIA DIVERSIFICATĂ A SUGARULUI
Prin alimentaţie diversificată se înţelege introducerea altor alimente în afara regimului lactat, de
consistenţă solidă sau semilichidă, motivată de faptul că laptele nu mai poate asigura în totalitate nevoile
sugarului după vârsta de 4 luni.
Alimentele solide favorizează dezvoltarea musculaturii orale, masticaţia, stimulează vorbirea, contribuie
la dezvoltarea simţului gustativ şi olfactiv al sugarului.
RECOMANDĂRI ÎN DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI
Se recomandă respectarea următoarelor reguli:
— diversificarea începe în general între 4—6 luni, în funcţie de zonele geografice, obiceiurile alimentare
ale populaţiei, de cunoştinţele de etapă şi particularităţile individuale ale sugarului. La sugarul alimentat
artificial diversificarea se poate începe la 4 luni, la cel alimentat la sân la vârsta de 6 luni, dacă secreţia
laptelui matern este insuficientă;
— orice aliment nou introdus se face numai dacă sugarul este sănătos;
— introducerea noilor alimente se face progresiv, în cantităţi mici, pentru testarea toleranţei digestive;
— alimentul nou introdus se administrează tot timpul cât durează creşterea progresivă, înaintea acelora cu
care era obişnuit;
— indiferent de natura alimentului nou introdus este bine ca administrarea să se facă cu linguriţa;
— nu se introduc simultan două alimente noi;
— la primele semne de intoleranţă (vărsături, diaree) se suprimă alimentaţia nou introdusă, pentru câteva
zile, după care se reia, odată i'U normalizarea tranzitului intestinal;
— de reţinut importanţa factorului constituţional, la introducerea alimentelor noi. Copiii proveniţi din
părinţi cu boli cronice digestive (entcrocolite, gastrite, ulcere) au o sensibilitate digestivă accentuată,
manifestată cu vărsături, diaree, dureri abdominale, la introducerea unor alimente noi şi în cantitate mare
(eledon, lapte acidulat, suc de portocale, lămâie etc);

— se va evita amestecul de lapte cu alimente solide în biberon.

ORDINEA CRONOLOGICA A INTRODUCERII ALIMENTELOR ÎN DIVERSIFICARE
Diversificarea se începe la vârsta de 4 luni, cu supa de legume, limpede la început (strecurată) şi apoi cu
legumele pasate, îmbogăţită cu ulei şi care înlocuieşte, treptat, un prânz cu lapte.
La sugarul cu greutatea sub media normală vârstei se începe diversificarea cu fiertură de făină de orez sau
zeamil 5o/0 în lapte zaharat 5%.
La vârsta de 5 luni se înlocuieşte a doua masă de lapte, cu pireul de fructe, cu brânză de vaci, se asociază
pireul de legume la prânzul cu supă, la care se adaugă carne tocată de pui sau de vită.
La 6 luni se înlocuieşte a treia masă de lapte cu un făinos, cu gluten fiert în lapte, gris cu lapte, biscuiţi.
Supa de legume se poate alterna cu supa de carne sau de oase, de-gresată.
In pireul de legume se pot adăuga biscuiţii. Gălbenuşul de ou, introdus treptat în alimentaţie, începând cu
1/8 gălbenuş, se încorporează în supa de legume, alternând cu carnea.
Primul prânz şi ultimul al zilei constă din lapte cu făinoase.
Peste vârsta de 4 luni sugarul alimentat artificial va primi un preparat de lapte praf adaptat sau parţial
adaptat, lapte praf convenţional, lapte de vacă integral cu 5o/0 zahăr.
La 7 luni se include ficatul de pasăre sau de vită, pireul do legume, alternativ cu gălbenuşul de ou şi
carnea. 12
Iaurtul din lapte de vacă, zaharat şi cu biscuiţi se alternează cu laptele cu făinos, după vârsta de 7 luni.
La vârsta de 8 luni se poate introduce mămăliguţa cu brânză de vaci şi unt, în alternanţă cu făinosul cu
lapte, piure de cartofi cu unt, fidea în supă.
La vârsta de 9 luni se poate introduce şunca presată, cu pireu, alternând cu carnea şi gălbenuşul de ou.
La vârsta de 10 luni, o dată pe săptămână, se poate introduce creier de vită în pireu, alternând cu carnea şi
gălbenuşul de ou.
La vârsta de un an, dacă dentiţia este bine dezvoltată, se administrează pilaf de orez, orez fiert în lapte,
fără să fie pasat, budinci de orez cu fructe, perişoare de carne, ciorbe acrite cu borş.
Nevoile de lichide se asigură prin lapte, supe, sucuri de fructe, ceai, apă fiartă şi răcită.
ALIMENTAŢIA COPILULUI MIC
Nevoile energetice şi nutritive sunt mai mari, mai ales în perioada 1—2 ani, datorită ritmului accelerat de
creştere şi activităţii motorii.
Nevoile calorice sunt de 90 kcal/kg/zi şi de lichide de 90—100 ml/ kg/zi. Raţia calorică este acoperită de:
proteine 2 g/kg/zi obţinute din lapte de vacă (fără a se depăşi 500 ml/zi), un ou întreg la 2—3 zile, 30—50
g carne de vită, peşte, creier, ficat, de 3 ori pe săptămână, alături de proteinele vegetale: lipidele 4—5
g/kg/zi din unt, smântână, uleiuri vegetale, margarina, în care acizii graşi nesaturaţi predomină, colesterol
limitat; glucidele 12 g/kg/zi din pâine, gris, paste făinoase, biscuiţi, fructe, legume, produse zaharoase.
Nu trebuie să lipsească fibrele alimentare. Legumele în cantitate de 200—300 g/zi: cartofi, rădăcinoase,
fasole verde, mazăre, varză, conopidă, dovlecei, spanac, tomate.
La vârsta de 1—2 ani legumele se dau în supă, sub formă de pireuri şi peste 2 ani în soteuri şi salate.
Fructele se dau sub formă de sucuri, pireuri, compoturi sau fructe întregi. Dulciurile se oferă la sfârşitul
mesei.
Alimentaţia trebuie să fie cât mai variată, prezentată estetic, să predomine radicalii bazici asupra celor
acizi.
Numărul meselor: 5 pe zi, din care 3 mese principale şi două cu suplimente, la ore fixe, pentru formarea
reflexelor digestive secretorii.
Deprinderile igienice (spălatul mâinilor înainte de prânz etc), învăţatul autoalimentaţiei (la 15 luni
folosirea linguriţei, băutul din cănită).
Folosirea biberonului după vârsta de un an determină de multe ori anorexie nervoasă, otite medii acute,
disfuncţii motorii orale şi manuale. Luarea mesei cu restul familiei este un bun mijloc de educaţie
alimentară.
ALIMENTAŢIA PREŞCOLARULUI
Pentru unele mese este asemănătoare cu a adultului. Activitatea motorie intensă creşte nevoile nutritive
ale preşcolarului.
Regimul alimentar trebuie să asigure 80 kcal/kg/zi, din care proteinele asigură 15—18>/o, lipidele 23—
30%, glucidele 55—60% din aportul caloric, lichide 80 ml/kg/zi.
Raţia proteică de 2 g/kg/zi va fi asigurată în proporţie de 2/3 de origine animală şi 1/3 vegetală.
Laptele în cantitate de 500—600 ml/zi, în care se include şi iaurtul este bine tolerat de copii.
în alimentaţia preşcolarului intră: brânza de vaci proaspătă, telemea desărată, caşcaval, brânza topită,
carnea (pasăre, vită, porc, oaie, peşte, mezeluri). Carnea în cantitate de 76 g/zi, ou sub formă de ochiuri,
omletă, sufleuri de carne, budinci.
Lipidele în cantitate de 2—3 g/kg/zi, provin din unt, smântână, margarina, uleiuri vegetale.
Glucidele: 10 g/kg/zi, sub formă de pâine şi produse de panificaţie, paste făinoase (150 g/zi), prăjituri,
fructe, legume. Se preferă pâinea intermediară sau neagră, pentru conţinutul crescut de fibre alimentare.
Legumele se dau ca pireuri, soteuri, budinci sau legume crude (salate). Morcovul şi ţelina rase conţin
vitamine şi fibre alimentare.
Fructele se dau de preferinţă crude, după spălare, ca fructe întregi, alimente bogate în vitamine.
Preşcolarul va primi 3 mese pe zi, principale, şi 2 suplimentare.
Se recomandă spălatul pe mâini înainte de masă şi pe dinţi după mese.
De preferat să se ia masa împreună cu familia, la cel puţin 2 mese principale.
Apa şi dulciurile se dau la sfârşitul mesei, pentru a nu afecta apetitul.
Tulburările de alimentaţie se pot datora: administrării înainte de mese a bomboanelor, biscuiţilor,
sucurilor sintetice carbogazoase, omiterea unor mese din cauza televizorului, consumul de lichide şi mici
gustări înainte de mesele principale. 13
ALIMENTAŢIA ŞCOLARULUI
Este asemănătoare cu a adultului. Şcolarul în vârstă de 6—12 ani are un ritm de creştere lent, nevoile
energetice şi nutritive sunt destinate pentru activitatea fizică, intelectuală şi maturarea sexuală. Datorită
creşterii este necesară respectarea echilibrului proteine vegetale/proteine animale/grăsimi/hidraţi de
carbon.
Alimentaţia şcolarului necesită un aport energetic de 50—60 kcal/ kg/zi, din care 30% să fie asigurat de
lipide, 55 Va de glucide, 15«/0 de proteine, cu 60 ml/kg/zi lichide.
Nevoile de proteine (2—3,5 g/kg/zi): în proporţie de 50—60% de origine animală (lapte 400 ml/zi, carne
100—150 g/zi, brânzeturi 30— 50 g/zi, un ou la 1—2 zile) şi vegetală.
Nevoile de lipide sunt asigurate de 1,5 g/kg/zi la 11 ani şi de 3 g/kg/zi la 6 ani, în care raportul acizilor
graşi saturaţi, mononesaturaţi şi polinesaturaţi este egal, cu colesterol 100—300 mg/l 000 kcal/zi.
Lipidele provin din ulei, unt, smântână, carne, lapte, gălbenuş de ou.
Necesarul de glucide al şcolarului este de 8—10 g/zi şi provin din pâine, de preferat intermediară, orez,
paste făinoase, cartofi, legume, fructe, zaharoase, alimente bogate în fibre alimentare, alimente cu caracter
alcalin pentru funcţia normală a sistemului nervos si endocrin.
In lunile friguroase se recomandă conţinutul mai mare de grăsimi, preferate fiind uleiurile vegetale şi
untul.
Raportul proteine/lipide/glucide trebuie să fie 1/1/4.
Se recomandă 3 mese principale şi 1—2 gustări/zi. Ar fi de dorit ca masa de dimineaţă să fie una din cele
principale, înaintea programului şcolar. Masa de prânz, cu 3 feluri de mâncare, în care un rol important
revine salatelor şi fructelor crude. Cina va cuprinde două feluri de mâncare, unul de bază cu proteine
animale şi un desert, consumate cu o oră înainte de culcare.
Gustarea pentru şcoală trebuie pregătită de acasă, cu evitarea napolitanelor, stiksurilor, grisinelor,
pufuleţilor, sucurilor carbogazoase, care dezechilibrează alimentaţia.
Repartiţia caloriilor: 20—25% dimineaţa, 40—54% la prânz, 20— 25% seara, 10—15% pentru gustare.
ALIMENTAŢIA ADOLESCENTULUI
Accelerarea creşterii organismului la pubertate creşte nevoile energetice de proteine, de Ca, P, Fe, Zn,
vitaminele A, E, mai crescute la sportivi, mai ales la băieţi.
Aportul de proteine trebuie să asigure 25 y0 din alimente de origine animală.
Nevoile de Ca, P, Fe, Zn sunt mai mari pentru asigurarea creşterii masei musculare, dezvoltării oaselor şi
a organelor sexuale.
Se recomandă 3 mese principale şi 1—2 gustări pe zi, la ore fixe.
Sunt recomandate condimentele naturale (mărar, pătrunjel, cimbru, ţelină, dafin, ceapă, usturoi) şi
interzise alcoolul, cafeaua şi condimentele iuţi şi tutunul.
ERORI ÎN ALIMENTAŢIA COPILULUI
Evoluţia sinuoasă a apetitului copilului este legată ele ritmul de creştere, activitatea fizică, de şcolarizare.
O reducere temporară a apetitului se constată la preşcolar, paralelă cu încetarea ritmului de creştere.
Forţarea de către părinţi a aportului alimentar favorizează apariţia obezităţii.
Inapetenţa poate fi declanşată chiar de la vârsta de sugar de: alimentaţia monotonă, puţin gustoasă,
prezentată neatrăgător.
Maturizarea sexuală poate fi însoţită de modificări ale apetitului: anorexie nervoasă, bulimie, mai
frecvente la adolescent şi preadolescent.
Anorexia nervoasă, la vârsta de 10—20 ani determină:
— tulburări cardiovasculare, cu bradicardie, hipotensiune arterială, prelungirea intervalului QT,
diminuarea ventriculului stâng;
— tulburări gastro-intestinale cu constipaţie, pierdere de electro-liţi (scăderea în sânge a K, P, Ca, Mg);
— dismorfii renale manifestate prin retenţie de azot, scăderea ratei de filtrare renală, hematurie,
proteinurie;

— hipotermie, prin disfuncţia hipotalamusului şi a conservării energetice;

— disfuncţii hipotalamo-hipofizo-ovariene, cu întârzierea pubertăţii, amenoree, ale axei hipotalamo-
hipofizo-suprarenale;
— hipoplazie medulară cu anemie şi leucopenie