Procesarea substanțelor și materialelor

CURS 6

OPERAȚIA DE SEDIMENTARE ÎN CÂMP GRAVITAŢIONAL DE FORŢE

6.1. Considerații generale

Un sistem eterogen – este un amestec format din cel puțin două faze:
- faza continuă (externă, dispersantă, mediu de dispersie) – poate fi lichidă sau gazoasă;
- faza discontinuă (internă, dispersă) – poate fi lichidă, solidă sau gazoasă.
Faza continuă (dispersantă) determină caracterul general gazos sau lichid al sistemului
eterogen.

Separarea sistemelor eterogene în fazele constituente se poate face prin: sedimentare,

filtrare, centrifugare, separare electrică (electrostatică), separare sonică (acustică).

6.2. Sedimentarea gravitațională

Sedimentarea gravitațională reprezintă operația de separare a sistemelor eterogene lichide
sau gazoase în fazele constituente sub acțiunea unui câmp de forţe gravitaţionale asupra fazelor
cu densități diferite.

Fig. 6.1. Principiul sedimentării (decantării)

Suspensie = sistemul eterogen lichid – solid iniţial.

Decantare = îndepărtarea lichidului (decantatului, supernatantului) după sedimentare.
Decantat = lichidul mai mult sau mai puţin limpede, rezultat după sedimentare.
Sediment sau precipitat = reziduul conţinând faza solidă îmbibată cu lichid.
Dacă depunerea particulelor se face fără ca acestea să interacționeze între ele (ciocniri,
aglomerări, etc) se realizează o sedimentare liberă. Practic, lipsa interacțiunilor este întâlnită la
sistemele eterogene în care concentrația fazei discontinue este redusă.

FAIMA – an II 1
 Procesarea substanțelor și materialelor

În cazul unor sisteme eterogene în care concentrația fazei discontinue este mare,
particulele interacționează între ele în timpul sedimentării, iar fluxul fazei continue care se
deplasează în sens contrar particulelor este seminificativ, în comparație cu sedimentarea liberă.
Aceste fenomene fac ca viteza de sedimentare să fie mai mică in cazul acestor sisteme eterogene
și de aceea se spune că în acest caz are loc o sedimentare frânată.
Sedimentarea are ca avantaje simplitatea constructivă a echipamentelor de proces în care
se desfășoară, dar și costurile de exploatare și de procesare reduse. Ca dezavantaje specifice
acestei operații pot fi amintite: eficiența separării este mult redusă atunci când diametrul
particulelor care formează faza dispersă este mai mic de 35÷50 μm, iar timpul necesar
desfășurării sedimentării este ridicat, capacitatea de producție a sedimentatoarelor (decantoarelor)
fiind mult diminuată.

Calculul vitezei de sedimentare

Viteza de sedimentare (viteza de depunere a particulelor fazei disperse într-un fluid este
constantă şi vertical descendentă.
Pentru a stabili viteza cu care are loc sedimentarea particulelor în sisteme eterogene în
care nu se manifestă interacțiuni între particule (sedimentare liberă), se consideră o particulă
sferică a fazei disperse (o particulă solidă, o picătură de lichid sau o bulă de gaz) cu volumul Vp.
Volumul unei particule sferice este:
3
d
V=
4⋅π⋅r
3
=
4⋅π⋅
2
=
()
4⋅π⋅d
3
=
π⋅d
3

3 3 24 6 [m3]
Diametrul echivalent (diametrul unei particule sferice care are acelaşi volum ca şi
particula dată) va fi:

d=
√
3 6⋅V
π[m]
Viteza de sedimentare se poate calcula tinând cont de fortele ce actioneaza asupra unei
particule (de forma sferică):

 G (forța gravitațională sau greutatea) - acționează de sus în jos asupra particulei

 F A (forța arhimedică sau forța de plutire) – acționează de jos în sus asupra particulei
și este direct proporțională cu masa volumului de fluid dislocuit.
 Fr (forța de rezistență a mediului) - este orientată întotdeauna în sens contrar
rezultantei dintre forţa gravitaţională şi forţa ascensională.

FAIMA – an II 2
 Procesarea substanțelor și materialelor

La viteză constantă acceleraţia este nulă ( a=0 ), iar ecuaţia de echilibru a forţelor va
fi:

G−F r −F A=0
G m
m= V=
g şi ρ deci m=ρ⋅V
π⋅d 3
G=m⋅g=V⋅ρ⋅g= ⋅ρ⋅g
Greutatea particulei: 6
v 2s π⋅d 2 v 2s π⋅d 2
Fr =c r⋅S⋅ρ f⋅ =c r⋅ ⋅ρ f⋅ =c r⋅ ⋅ρ f⋅v 2s
Forța rezistentă: 2 4 2 8
3
π⋅d
F A =V⋅ρ f⋅g= ⋅ρf⋅g
Forța arhimedică: 6
în care: ρ - densitatea aparentă a particulei solide [kg/m 3];
ρf - densitatea fluidului
[kg/m3];
v s - viteza de sedimentare [m/s]; c r - coeficient de rezistenţă, care în condiţii ideale
depinde numai de regimul de sedimentare; S - aria secţiunii transversale a particulei solide
[m2].
π⋅d 2 v 2s π⋅d 2
Fr =c r⋅ ⋅ρf⋅ =c r⋅ ⋅ρf⋅v 2s
4 2 8
G−F A =F r , deci se poate scrie:

3 2 2
π⋅d 3⋅ρ⋅g π⋅d ⋅ρf⋅g c r⋅π⋅d ⋅ρ f⋅v s
− =
6 6 8
π⋅d
3
π⋅d
2
π⋅d 2
⋅g⋅( ρ−ρ f )=cr⋅ ⋅ρ f⋅v 2s
6 8 (se simplifică cu 2 )
4⋅d⋅g⋅( ρ−ρf ) =3⋅c r⋅ρ f⋅v 2s
4⋅d⋅g ρ− ρf
v 2s = ⋅
Viteza de sedimentare: 3⋅c r ρf

v s=2⋅
√ g⋅d ρ−ρ f
⋅
3⋅c r ρ f
24
−4 cr=
a) În regim laminar: Re=[10 ....2] şi Re
v s⋅d 24⋅ν
Re= ⇒c r =
ν v s⋅d

FAIMA – an II 3
 Procesarea substanțelor și materialelor

√ √ √
g⋅d ρ−ρ f g⋅d ρ−ρ f g⋅d v s⋅d ρ−ρ f
v s= 2⋅ ⋅ =2⋅ ⋅ =2⋅ ⋅ ⋅
3⋅c r ρ f 24⋅ν ρf 3 24⋅ν ρf
3⋅
v s⋅d
4⋅d⋅g v s⋅d ρ−ρ f
v 2s = ⋅ ⋅
3 24⋅ν ρf (se reduce în stânga şi dreapta vs)
Viteza de sedimentare în regim laminar este dată de legea lui Stokes:

g⋅d 2 ρ−ρf
v s= ⋅
18⋅ν ρf
18 , 5
= 0,6
v s⋅d
b) Regim tranzitoriu: Re=[ 2....500] şi
18 , 5
c r = 0,6
Re ( ) ν
4⋅d⋅g ρ− ρ f
v2
s= ⋅
3⋅c r ρf
18 , 5⋅ν 0,6
cr =
v 0,6
s ⋅d
0,6

¿
¿
{¿ ¿¿
¿
¿
¿
0,6 0,6
2 4 g⋅d⋅v s ⋅d ρ−ρf
v s= ⋅ ⋅
3 18 , 5⋅ν 0,6 ρf
4⋅g⋅d 1,6 ρ−ρ f
v 1,4
s = ⋅
Viteza de sedimentare în regim tranzitoriu: 55 , 5⋅ν 0,6 ρf
c) Regim turbulent: Re>500 şi c r =0, 45=ct
4 d⋅g ρ− ρf
v 2s = ⋅ ⋅
3 cr ρf
→ v s=2⋅
√ g⋅d ρ−ρf
⋅
1, 35 ρf

Calculul diametrului critic de sedimentare al particulelor

Diametrul critic reprezintă diametrul maxim al particulelor care se depun după legea lui
Stokes. Se determină din expresia generală a vitezei de sedimentare:

4⋅d⋅g ρ− ρf
v 2s = ⋅
3⋅c r ρf
24
cr=
În regim laminar de curgere, coeficientul de rezistenţă este: Re
v ⋅d Re⋅ν
Re= s ⇒ v s =
ν d

FAIMA – an II 4
 Procesarea substanțelor și materialelor

Re2⋅ν2
v 2s =
d2
Se egalează expresiile vitezelor şi se obţine diametrul de sedimentare:

Re 2⋅ν 2
v2
s=
d2
4⋅d⋅g ρ− ρ f 4⋅d⋅g⋅Re ρ− ρ f
v 2s = ⋅ = ⋅
3⋅c r ρf 3⋅24 ρf
¿
{¿ ¿ ¿
¿
2 2
Re ⋅ν 4 g⋅d⋅Re ρ−ρ f
2
= ⋅ ⋅
Rezultă: d 3 24 ρf
Re⋅ν 2 g⋅d ρ−ρf
= ⋅ 18 ∙ ℜ∙❑2 ∙=∙ g ∙
d2 18 ρf deci ( ρ−ρf )

d=
√
18⋅Re⋅ν 2 ρ f
3
g
⋅
ρ− ρf

6.3. Instalații de sedimentare pentru sisteme eterogene lichid-solid (suspensii)

Separarea fazelor unei suspensii prin decantare se bazează pe fenomenul de sedimentare
în câmp gravitațional. Decantarea se realizează în utilaje specifice denumite decantoare.
Clasificarea decantoarelor se poate face după două criterii:
1. În funcție de regimul de funcționare, decantoarele pot fi:
- decantoare cu funcționare discontinuă.
- decantoare cu funcționare semicontinuă.
- decantoare cu funcționare continuă.

2. În funcție de poziția lor, decantoarele se împart în:

- decantoare orizontale.
- decantoare verticale.

Decantoare cu funcționare discontinuă

Sunt construite sub formă de rezervoare în care lichidul este introdus pe la partea
superioară, decantatul este evacuat periodic, prin sifoane sau cu ajutorul conductelor basculante,
iar sedimentul (precipitatul) se elimină intermitent, pe la partea inferioară a rezervorului.
Decantorul discontinuu cu sifon basculant este cel mai simplu decantor discontinuu și
este recomandat pentru cantități mici de suspensie, care au un conținut redus de fază solidă.

FAIMA – an II 5
 Procesarea substanțelor și materialelor

Fig. 6.2. Decantor discontinuu cu sifon basculant

Acest decantor este format dintr-un recipient cilindric sau paralelipipedic prevăzut cu o
conductă de alimentare cu suspensie și o conductă pentru evacuarea nămolului din decantor.
Lichidul clarificat este evacuat după sedimentarea solidului cu ajutorul unui sifon basculant.
După introducerea suspensiei în decantor, aceasta se lasă un timp stabilit pentru sedimentare,
după care se coboară treptat sifonul basculant sub nivelul lichidului clar din decantor, pentru
evacuarea acestuia. De obicei, nămolul se elimină o singură dată după mai multe umpleri ale
decantorului, printr-un racord de scurgere.

Decantoare cu funcționare semicontinuă

Alimentarea se face permanent, evacuarea lichidului limpede este continuă și numai
evacuarea sedimentului se face periodic.
Decantoarele primare longitudinale sunt canale cu secţiune dreptunghiulară, folosite în
stațiile de epurare a apei uzate. În aceste instalații, apa uzată (suspensia lichid-solid) intră în
camera de distribuție, de unde este distribuită uniform în bazinul de sedimentare. Pe durata
parcurgerii lungimii bazinului, particulele solide se sedimentează pe radierul canalului, iar la
celălalt capăt curentul de apă limpezită (clarificată) este captat prin deversare într-o rigolă situată
la oglinda apei, de unde este evacuată din instalaţie. Un pod rulat deplasează intermitent raclorul
mecanic, care curăță nămolul (precipitatul) de pe fundul decantorului și îl adună în pâlnia
colectoare. Nămolul este evacuat din colector la anumite intervale, iar bazinul de decantare se
spală și se dezinfectează.

Fig. 6.3. Decantor longitudinal cu pod rulant raclor cu funcționare semicontinuă

FAIMA – an II 6
 Procesarea substanțelor și materialelor

1- intrare apă uzată; 2 – pod rulant raclor; 3 – evacuare apă decantată;

4 – recuperare materii plutitoare; 5 – evacuare nămol

Decantoare cu funcționare continuă

Alimentarea cu suspensie și eliminarea celor două faze separate (decantat și precipitat) se
desfășoară în mod continuu, fără întrerupere.
Decantorul conic cu sifon este unul dintre cele mai simple decantoare cu funcționare
continuă. Este format dintr-un corp conic prevăzut la partea superioară, în exterior, cu o rigolă
(canal îngust pentru scurgerea apei) circulară pentru preluarea lichidului clar din corpul
decantorului. Evacuarea nămolului se face pe la partea inferioară cu un sifon în forma de “S”,
realizat astfel încât să poată fi deplasat pe verticală. Consistența nămolului poate fi modificată
prin modificarea debitului de sediment, care la rândul său se poate regla prin deplasarea sifonului
pe verticală. Ridicând sifonul, debitul de nămol scade iar concentrația lui crește și invers.
Alimentarea cu suspensie se face pe la partea superioară, printr-o pâlnie cu gâtul scurt, în care se
află un plutitor, care are rolul de a stinge turbulența provocată de alimentarea cu suspensie.
Alimentarea prin pâlnie determină ca suspensia să intre în decantor, sub nivelul lichidului clar,
care se acumulează la partea superioară, de unde deversează în jgheabul circular, prevăzut cu
unul sau mai multe racorduri de evacuare.

Fig. 6.4. Decantor conic cu sifon

Decantorul circular cu brațe (decantorul Door) cu funcționare continuă este alcătuit

dintr-un corp cilindric care se continuă cu un fund conic. Alimentarea cu suspensie se face în mod
continuu printr-o conductă centrală (1), care pătrunde sub nivelul lichidului din decantor. La
interior aceasta este prevazută cu un arbore vertical (2) de care sunt fixate 2 - 4 brațe pe care sunt
montate raclete. Turația arborelui este foarte mică (< 0,5 rot/min) pentru a se evita turbulența în
decantor. Rolul brațelor prevăzute cu raclete este de a deplasa sedimentul depus pe fundul conic
spre racordul de evacuare al nămolului de la partea inferioară (3). Suspensia este alimentată prin
tubul central (1) sub nivelul lichidului din decantor pentru a nu se amesteca cu lichidul clar, care
se acumulează la partea superioară și deversează în rigola circulară (4) de unde este evacuat în
exterior prin unul sau mai multe racorduri (5).

FAIMA – an II 7
 Procesarea substanțelor și materialelor

Fig. 6.5. Decantor circular cu brațe

Door
1 - conductă centrală; 2 - arbore
vertical; 3 - racord de evacuare
nămol; 4 - rigolă circulară;
5 – racorduri evacuare decantat

Decantoarele verticale sunt mai rar întâlnite în practică. Suspensia (de exemplu, apa
uzată) intră prin tubul central prevăzut la partea de jos cu un deflector pentru o repartiție cât mai
uniformă, apoi parcurge decantorul în sens ascendent și este evacuată lateral din rigola circulară
printr-o conductă de evacuare.

Fig. 6.6. Decantor primar vertical

1 - manta verticală; 2 – conductă de alimentare
cu suspensie; 3 – racord pentru evacuarea
sedimentului; 4 – rigolă pentru colectarea
apelor decantate; 5 – conductă pentru
evacuarea apei decantate

Substanţele decantabile se depun în partea conică centrală din două motive: în primul rând
datorită inerţiei particulele mai grele îşi continuă traiectoria spre partea de jos chiar dacă
suspensia îşi schimbă traiectoria şi în al doilea rând datorită vitezei foarte mici de deplasare
ascensională a apei particulele mai grele cad spre partea de jos a decantorului cu o viteză care
trebuie să fie mai mare decât viteza ascensională a apei.

6.4. Instalații de sedimentare pentru sistemele eterogene gaz-solid (dispersii gazoase)

Camerele de desprăfuire realizează separarea fazelor sistemului eterogen gaz-solid prin
sedimentarea solidului în câmp gravitațional. O cameră de desprăfuire este o incintă de formă
paralelipipedică, ale cărei dimensiuni se determină în funcție de debitul de gaz și de viteza de
FAIMA – an II 8
 Procesarea substanțelor și materialelor

sedimentare. După pătrunderea gazului impur în cameră, datorită secțiunii mari a acesteia, viteza
gazului scade foarte mult și particulele solide se depun la bază prin sedimentare în câmp
gravitațional.
Condiția ca particulele să se depună înainte ca gazul să părăsească camera este ca timpul
de sedimentare să fie mai mic sau cel mult egal cu timpul de staționare al gazului în cameră.
Eficacitatea acestor camere de sedimentare este cuprinsă între 40% și 70%, motiv pentru
care ele sunt utilizate la purificarea preliminară a aerului, operație urmată de filtrare. Pentru
mărirea eficacității, în interiorul camerelor de desprăfuire se introduc polițe orizontale, astfel
încât suprafața de depunere să fie mărită.
Curentul de gaz intră în cameră prin racordul (2), se distribuie între polițele (1) și
părăsește camera prin racordul (3). Peretele (șicana) (4) asigură distribuirea uniformă a gazului
între polițe. Debitul de gaz se reglează cu registrele (5). Solidul depus pe polițe este îndepărtat
periodic prin ferestrele (6). Viteza gazului între polițe este de 0,2 m/s.
Camerele de desprăfuire pot prelucra debite mari de gaz, dar au dezavantajul unor
dimensiuni de gabarit mari și a unei eficacități destul de reduse.
Suprafața de depunere este mărită prin montarea în cameră a mai multor polițe orizontale,
distanțate la 50-100 mm.

Fig. 6.7. Cameră de desprăfuire

1-polițe; 2 – racord intrare gaz; 3 – racord evacuare gaz; 4 - șicană; 5 – registre reglare debit de
gaz; 6 – ferestre pentru evacuarea solidului

6.5. Instalații de sedimentare pentru sisteme eterogene lichid-lichid (emulsii)

Decantoarele continue lichid-lichid numite şi vase florentine sunt recipiente cilindrice,
orizontale sau verticale, în care amestecul staționează un timp suficient de mare pentru a asigura
separarea celor două straturi. Pentru a reduce durata de sedimentare, în interior se introduc șicane
orizontale sau corpuri de umplutură.

FAIMA – an II 9
 Procesarea substanțelor și materialelor

Fig. 6.8. Vas florentin

1 – racord de alimentare; 2-evacuare fază
ușoară; 3-evacuare fază grea; 4-scurgere;
5-evacuare; 6-racord pentru prelevarea
probelor

Amestecul de separat se introduce deasupra interfeţei de separare a celor două lichide, iar
evacuarea celor două lichide se face prin două racorduri situate în partea inferioară pentru
lichidul greu şi în partea superioară pentru lichidul usor.
Separarea este posibilă numai dacă diferenţa densităţilor celor două lichide este suficient
de mare, iar dimensiunile picăturilor de lichid de circa 0,1 microni.

FAIMA – an II 10