You are on page 1of 14

Tipuri de impozite

Impozitele directe

 Impozitul pe venit

 Impozitul pe venitul persoanelor fizice

 impozitul pe venit reținut la sursă

 impozitul pe salarii
 impozitul pe venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
 impozitul pe venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;
 impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent, comision
sau mandat comercial;
 impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile
încheiate potrivit Codului Civil
 impozitul pe venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și
extrajudiciară;
 impozitul pe venitul obținut de o persoană fizică dintr-o asociere cu o persoană juridică
contribuabil, potrivit titlului IV, care nu generează o persoană juridică.

 impozitul pe venitul global

 Impozitul pe venitul persoanelor juridice

 impozitul pe profit;
 impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
 impozitul pe dividende;
 impozitul pe venituri din vânzarea activelor.

 Impozitul pe avere
Impozitele indirecte

 taxele de consumație (Accizele);


 taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.)
 taxele vamale;
 monopolurile fiscale;
 taxele de înregistrare și de timbru.
Impozite directe
Impozitele directe reprezintă forma cea mai uzuală de impunere.

Impozitul pe profit
Determinarea profitului impozabil se face astfel
Profit impozabil = venituri totale - cheltuieli totale - venituri neimpozabile + cheltuieli
nedeductibile
Veniturile neimpozabile sunt: dividendele, diferențele favorabile de titluri de participare,
venituri din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din
reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din
recuperarea cheltuielilor nedeductibile.
Cheltuielile nedeductibile sunt:

 cheltuieli cu impozitul pe profit;


 dobânzile, majorările de întârziere, amenzile, confiscările datorate către autoritățile
române;
 cheltuieli privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă
din gestiune ori degradate.
 cheltuieli de protocol care depășesc limita de 2% aplicată diferenței rezultate dintre
totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, mai
puțin cheltuielile cu impozitul pe profit și cheltuielile de protocol;
 cheltuieli cu deplasarea care depășesc de 2,5 ori nivelul legal stabilit;
 cheltuieli cu TVA aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în
natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată la sursă;
 cheltuieli înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ;
 cheltuieli cu primele de asigurare plătite de angajator în numele angajatului;
 sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu
excepția celor create de bănci;
 cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private,
acordate potrivit legii;
 cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de
servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării.
Sunt obligați la plata impozitului pe profit contribuabilii din următoarele categorii:

 persoane juridice române;


 persoane juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent în România.
Cota generală de impozitare este de 16%. În cazul în care un contribuabil desfășoară
activități de natura barurilor de noapte, a cluburilor de noapte, a discotecilor, a cazinourilor
sau a pariurilor sportive, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente
acestor activități. În acest caz impozitul va fi 5% din veniturile aferente activității.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderii o constituie suma veniturilor
trimestriale din orice sursă, din care se deduc:

 veniturile din variația stocurilor;


 veniturile din producția de imobilizări necorporale sau corporale;
 alte venituri din exploatare reprezentând veniturile din cota-parte a subvențiilor
guvernamentale și a altor resurse similare pentru finanțarea investițiilor;
 veniturile din provizioane privind activitatea exploatare și veniturile financiare din
provizioane;
 veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare pentru pagubele
produse la activele corporale proprii;
Cota de impozitare este de 2,5%. calculul și plata impozitului pe venitul microîntreprinderilor
se efectuează trimestrial până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru
care se calculează impozitul.

Impozitul pe salarii
Venitul impozabil din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor
sume:

 Contribuțiile personalului la asigurările sociale (10,5%)


 Contribuțiile personalului la fondul de șomaj (0.5%)
 Contribuțiile personalului la asigurările sociale de sănătate (5,5%)
 Deducerea personală
Contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat este datorată de persoanele care au
calitatea de salariat și alți contribuabili cum ar fi:

 Angajatorii persoanelor care au calitatea de salariați


 Agenția Națională pentru ocuparea Forței de Muncă, pentru persoanele aflate în șomaj
 Asociat unic, asociați, comanditari sau acționari
 Administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de
management
 Membrii ai asociației familiale
 Persoane autorizate să desfășoare activități independente
 Alte persoane care realizează venituri din activități profesionale
Cota de CAS se stabilește anual iar in 2009 nivelul acesteia este de 10,5%. Baza de calcul
nu poate depăși plafonul a de 5 ori salariul mediu brut. Incepand cu anul 2007, limita
maxima a bazei de calcul a acestei contributii a fost eliminata atat pentru contributia
datorata de angajator cat si pentru cea datorata de angajat.
Legislația privind asigurările sociale acordă scutiri de CAS, asupra sumelor ce reprezintă:

 Prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau ale
angajatorului și se plătesc potrivit legii pensiilor
 Drepturi de muncă plătite potrivit legii în cazul încetării raporturilor de muncă, servicii ale
funcționarilor publici, încetarea calității de membru cooperator, cu excepția sumelor
pentru perioada de preaviz
 Diurne de deplasare și delegare, detașare și transfer, drepturi de autor
 Premii și alte câștiguri exceptate de legi speciale
 Sume obținute în baza unei convenții civile de prestări servicii sau executări de lucrări
de către persoanele care au încheiat contracte individuale de muncă
 Sume reprezentând participarea salariaților la profit
Contribuția la bugetul asigurărilor sociale de sănătate este datorată obligatoriu de către:

 Persoane fizice care realizează venituri din salarii supuse impozitului pe venit
 Persoane fizice care exercită profesii liberale
 Persoane fizice care desfășoară activități independente
 Persoane fizice care obțin venituri din agricultură și silvicultură, care nu au calitatea de
angajator.
 Persoane fizice care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din dividende
și dobânzi și alte venituri care se supun impozitului pe venit.
 Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații
 Persoanele juridice obligate prin lege la plata contribuției pentru următoarele categorii
de asigurați: Satisfac stagiul militar, se află în concediu medical, execută o pedeapsă
privată de libertate sau se află în arest preventiv, persoanele care beneficiază de
indemnizație de șomaj sau de alocație de sprijin.
 Cetățenii străini care se asigură obligatoriu
Cota este de 5,5%. Contribuția angajaților la bugetul asigurărilor sociale de sănătate este
destinată constituirii fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și acesta
finanțează activitățile medicale oferite gratuit asiguraților.
Contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj este datorată de:

 Persoanele angajate pe baza unui contract individual de muncă


 Funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de numire
 Persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în
cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești pe durata mandatului
 Militarii angajați pe bază de contract
 Angajatorii și persoanele juridice la care își desfășoară activitatea persoanele angajate
pe baza unui contract de muncă
 Alte persoane care au încheiat un contract de asigurare de șomaj
Cota este de 0.5% și se aplică asupra salariului lunar brut de bază și a altor drepturi
asimilate(indemnizații, sporuri, etc.)
Impozitul pe dividende
Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 5% asupra dividendelor și se varsă la bugetul
de stat.

Impozitul pe veniturile realizate de persoanele fizice


Categoriile de venituri supuse impozitului de venit sunt:

 venituri din activități independente


 venituri din salarii
 venituri din cedarea folosinței bunurilor
 investiții
 venituri din pensii
 venituri din activități agricole
 venituri din premii și jocuri de noroc
 venituri din transferul proprietăților imobiliare
 venituri din alte surse
Veniturile din activități independente sunt:

 Veniturile comerciale. Reprezintă veniturile din faptele de comerț ale contribuabililor, din
prestări de servicii, precum și cele din practicarea unei meserii.
 Venituri din profesii libere. Reprezintă veniturile obținute din exercitarea profesiilor
medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil
autorizat, arhitect etc.
 Venituri din drepturi de proprietate intelectuală. Provin din brevete de invenție, desene și
modele, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de
autor și drepturi conexe drepturilor de autor.
Conform art. 43 din Codul Fiscal, cota de impozit este de 16%[1] și se aplică asupra venitului
impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului
pe veniturile din: a) activități independente; b) salarii; c) cedarea folosinței bunurilor; d)
investiții; e) pensii; f) activități agricole; g) premii; h) alte surse.
La această cotă unică sunt excepții prevăzute expres la categoriile de venituri cuprinse în
titlul III din Codul Fiscal, și anume: 1) venituri din investiții (neimpozabile sau impozabile cu
cota de 1% în anumite situații), 2) venituri din premii și jocuri de noroc (cota de 20%
aplicabilă la suma peste un plafon maxim neimpozabil) și 3) venituri din activități agricole.
Impozite indirecte
Impozitele indirecte se încasează prin adăugarea la prețul mărfurilor și serviciilor a unor cote
de impozit

Accizele
Accizele sunt o formă specială de taxă de consumație care se datorează bugetului de stat
pentru anumite produse din țară și din import, fiind incluse în prețul de vânzare al acestora
Se percep asupra produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de
consumatori cu altele de același tip.
Categoriile de bunuri asupra cărora se percep accize:

 Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere


 Produse din tutun
 Produse energetice (benzină, motorină, GPL, păcură, energia electrică)
 Alte produse și grupe de produse (cafea, articole de cristal, bijuterii, produse de
parfumerie, autoturisme, arme, iahturi și alte nave/ambarcațiuni)

Taxa pe valoare adăugată


Taxa pe valoare adăugată reprezintă principalul impozit indirect din România din punct de
vedere al volumului în încasărilor la bugetul statului precum și din punctul de vedere al sferei
de aplicare.
Sfera de aplicare:

 Livrarea de bunuri (comercializarea mărfurilor)


 Prestări de servicii efectuate pe teritoriul țării
 Importul de bunuri și servicii
 Transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și
persoane fizice
 Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul în străinătate pentru care locul
prestării se consideră a fi România.
Scutiri de TVA:

 Spitalizarea, îngrijiirile medicale, și operațiunile strâns legate de acestea.


 Prestări de servicii de către stomatologi și tehnicieni dentari precum și livrarea de
proteze dentare
 Prestările de îngrijire și supraveghere efectuată de personalul medical și paramedical
 Transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate de către entități autorizate
 Livrări de organe și sânge de proveniență umană
 Activitatea de învățământ
 Meditațiile acordate în particular de către cadrele didactice
 Prestările de servicii legate de practicarea sportului sau a educației fizice
 Serviciile publice poștale, activitățile specifice posturilor publice de radio li televiziune,
altele decât activitățile de natură comercială
Cota standard de impozitare este de 20%. Cota redusă de 9% se aplică pentru următoarele
prestări de servicii:

 Servicii constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,


monumente istorice, etc.
 Livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste
 Livrarea de proteze și accesorii ale acestora, cu excepția protezelor dentare
 Livrarea de produse ortopedice
 Livrarea de medicamente de uz uman și veterinar

Taxele vamale
Taxele vamale sunt acele prelevări bănești, percepute de către stat în momentul în care
bunurile trec granițele țării (import, export, tranzit)
Scutiri de taxe vamale:

 ajutoare și donații cu caracter social, umanitar, sportiv, didactic, etc.


 bunuri provenite din țările Uniunii Europene
 bunuri străine care devin proprietatea statului
 mostre fără valoare comercială, materiale publicitare, de documentare, etc.
 bunuri de origine română
 bunuri reparate în străinătate sau înlocuite
Baza de impozitare o reprezintă valoarea în vamă a mărfurilor. Cotele de impunere sunt
prevăzute în tariful vamal.

Obiectul impozitului
Obiectul impozitului este elementul concret care sta la baza asezarii impozitului. El poate fi
diferit in functie de provenienta venitului, scopul urmarit si natura platitorului. Pot constitui
obiect al impozitelor si taxelor: venitul, profitul, pretul sau tariful, bunul mobil sau imobil, actul
sau fapta. Dintre categoriile de obiecte impozabile cel mai raspandit este venitul prin
diversitatea de forme pe care le imbraca in cadrul persoanei care il realizeaza. Venitul
reprezinta suma pe care o persoana fizica o realizeaza de pe urma muncii, a unor acte
colaterale ei sau din diferite prestari de servicii. Profitul intra in cadrul bazei de calcul prin
diferenta dintre venituri si cheltuieli corectata cu sumele nedeductibile. Pretul sau tariful
poate constitui baza de calcul acolo unde sumele datorate bugetului sunt incluse in structura
acestuia (TVA, accizele, etc.). Actele si faptele sunt folosite ca obiect al impunerii mai ales in
asezarea taxelor de timbru instituite pentru eliberarea si autentificarea unor acte,
deschiderea si dezbaterea succesiunilor, solutionarea litigiilor de catre instantele de
judecata.
Baza de calcul
Baza de calcul sau materia impozabila reprezinta elementul pe care se fundamenteaza
calculul impozitului. Uneori obiectul impozabil reprezinta si baza de calcul. In cazul
veniturilor (salarii, profit, TVA) baza de calcul are in vedere determinarea acestui obiect
impozabil. In alte cazuri, baza de calcul difera de obiectul impozabil si apare sub forma unui
element distinct (de exemplu in cazul impozitului pe cladiri, obiectul impozabil este imobilul
iar baza de calcul este valoarea impozabila a cladirii)[2]. Datorita caracterului extrem de
divers al materiei impozabile, se folosesc mai multe metode de evaluare printre care
amintim:

 metoda declaratiilor fiscale depuse de platitori sau terte persoane;


 metoda forfetara;
 metoda semnelor exterioare, etc.
Metoda evaluarii directe poate utiliza o baza de impozitare intermediara sau finala. Baza de
impozitare finala poate fi rezultatul unor influente suferite pe parcursul procesului de
impozitare, cand au loc o serie de deduceri sau se aplica abateri legale. Un prim criteriu
clasifica metodele de evaluare in:

 evaluare directa:
- evaluare pe baza declaratiilor contribuabililor;

 evaluare indirecta (prin prezumtie):


- evaluare pe baza declaratiilor tertilor; - evaluare pe baza semnelor exterioare; - evaluare
forfetara; - evaluare administrativa. Exista si alte criterii de grupare a materiei impozabile,
insa, ele converg intr-un sens sau altul catre cele prezentate mai sus[2].
a) Evaluarea pe baza declaratiilor fiscale Concordanta sau neconcordanta dintre materia
impozabila si capacitatea platitorilor au condus la abandonarea metodei bazate pe semnele
exterioare si la reducerea ponderii evaluarii forfetare pe baza unor elemente prestabilite ce
apartin materiei impozabile in favoarea metodei evaluarii pe baza declaratiilor fiscale depuse
de platitori. Metoda de evaluare a bazei de calcul prin intermediul declaratiei de impunere a
contribuabililor nu constituie o metoda perfecta, insa , are avantaje certe comparativ cu
practicile folosite anterior. Metoda se bazeaza pe onestitatea contribuabililor si a declaratiilor
depuse, dar si pe dreptul de control al organelor fiscale, permitand corectarea erorilor facute
cu sau fara intentie. Cu toate acestea, metoda are dezavantajul ca ofera contribuabililor
posibilitatea de a sustrage o parte din materia impozabila supusa impozitarii prin diverse
tehnici: documente false, omisiuni frauduloase intentionate, etc. Evaluarea pe baza
declaratiilor fiscale ale unor terte persoane care cunosc cu exactitate situatia contribuabililor
platitori, vine uneori sa completeze metoda precedenta sau poate fi folosita chiar ca metoda
independenta. Si aici exista riscul nedeclararii unor venituri, mai ales cele din economia
paralela sau cand unele bunuri impozabile nu sunt contabilizate.
b) Evaluarea forfetara Aceasta metoda este aplicabila acolo unde sunt foarte multi platitori
care au obligatia tinerii unei evidente sumare a veniturilor sau care nu sunt obligati sa
conduca aceste evidente. Metoda are avantaje dar si dezavantaje. Pentru contribuabili
metoda este comoda, simplifica si elimina tinerea contabilitatii care implica unele cheltuieli.
Metoda are dezavantajul ca, indiferent de tehnicile si procedeele utilizate, se ajunge la o
subevaluare a materiei impozabile.
c) Evaluarea pe baza semnelor exterioare (prin prezumtie). Aceasta metoda este simpla dar
si imperfecta, corespunzand unor elemente de justitie fiscala. In etapa actuala, în România,
se folosesc in evaluare, in general, toate metodele mentionate mai sus, insa, datorita
practicii si rutinei salariatilor de la Administratia Fiscala, se utilizeaza metoda evaluarii
directe si metoda evaluarii pe baza normelor de venit. Metoda evaluarii directe consta in
determinarea venitului impozabil efectiv realizat de catre contribuabil. La baza ei sta
declaratia de impunere. Metoda evaluarii pe baza normelor de venit consta in stabilirea unui
venit uniform, egal pentru toti cei ce detin sursa de venit lansata in conditii identice.

Subiectul impozitului
Subiectul impozitului il reprezinta persoanele fizice sau juridice care detin sau care
realizeaza obiectul impozabil si care, potrivit legii, are obligatia platii fata de buget. Pentru ca
o persoana sa poata fi subiect, trebuie sa poata exercita drepturile civile sau sa aiba
personalitate juridica. De exemplu, societatea comerciala care realizeaza profit, intra in
relatii juridice cu statul; salariatul care realizeaza venituri din salarii este subiect al
impozitului pe salarii si intra in relatii juridice cu statul.

Taxele de timbru
Taxele de timbru reprezintă plata serviciilor prestate ori a lucrărilor efectuate de diverse
organe sau instituții publice care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte, prestează
diferite servicii și soluționează anumite interese legitime ale subiecților.
Taxele de timbru se percep asupra următoarelor categorii de acte și servicii:

 deschiderea de acțiuni și introducerea de cereri la instanțele judecătorești


 exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești
 cereri pentru eliberarea de copii după anumite acte
 pentru soluționarea litigiilor în fața organelor judecătorești
 prestarea de servicii de către notarii publici
 autentificarea anumitor acte, înregistrarea, rectificarea, și reconstituirea la cerere a
actelor de stare civilă
 eliberarea unor acte de identificare și cetățenie
 anumitor autorizații și a pașapoartelor, a permiselor de conducere, vânătoare, pescuit,
etc.
1. Ce este o achizitie intracomunitara de bunuri?
2. Unde se considera ca are loc o achizitie intracomunitara?
3. În ce conditii este o achizitie intracomunitara impozabila în Romania?
4. În ce conditii o achizitie intracomunitara este neimpozabila în Romania?
5. Se aplica vreo scutire pentru achizitiile intracomunitare de bunuri
efectuate în Romania?
6. Care sunt obligatiile de raportare ale cumparatorului din Romania pentru
achizitiile intracomunitare taxabile?

1. Ce este o achizitie intracomunitara de bunuri?


O achizitie intracomunitara de bunuri reprezinta obtinerea dreptului de a
dispune, ca si un proprietar, de bunuri transportate de catre furnizor, de catre
cumparator sau de catre alta persoana în numele unuia dintre acestia, catre un
stat membru UE, altul decat cel de plecare a transportului bunurilor. În
principiu, achizitia intracomunitara taxabila este operatiunea în oglinda a livrarii
intracomunitare scutite efectuate de furnizorul din alt Stat Membru.
Este asimilata achizitiei intracomunitare orice operatiune care, în celalalt Stat
Membru, ar fi tratata drept transfer, conform legislatiei Romaniei. Persoana
impozabila nestabilita care realizeaza o achizitie intracomunitara asimilata în
Romania trebuie sa se înregistreze în scopuri de TVA în Romania si sa declare
achizitia intracomunitara în Romania, conform regulilor expuse mai jos.
Exemple de achizitii intracomunitare asimilate:
– o companie din Ungaria transporta bunuri în Romania pentru a constitui un
stoc pe care urmeaza sa-l vanda în Romania, catre diversi cumparatori;
– o companie din Austria transporta materie prima în Romania pentru
prelucrare, dar, ulterior, bunurile prelucrate nu sunt transportate în Austria, ci
raman în Romania sau sunt transportate în alt Stat Membru.
- Publicitate -

2. Unde se considera ca are loc o achizitie intracomunitara?


Locul unei achizitii intracomunitare de bunuri se considera a fi în statul membru
UE unde se gasesc bunurile în momentul în care se încheie transportul.
Se aplica si reteaua de siguranta, în cazul în care clientul comunica un cod
valabil de TVA din alt Stat Membru decat cel în care se termina transportul,
locul achizitiei intracomunitare fiind în statul membru UE care a emis codul de
înregistrare în scopuri de TVA pe care beneficiarul îl comunica furnizorului
pentru a-l înscrie pe factura.
Achizitia intracomunitara trebuie declarata în Statul Membru unde se încheie
transportul, chiar daca se aplica reteaua de siguranta, urmand ca în Statul
Membru din care s-a transmis codul de TVA baza impozabila sa fie redusa
corespunzator.
Astfel, locul impozitarii este în Romania, atat pentru achizitiile intracomunitare
pentru care transportul se încheie în Romania, cat si pentru achizitiile
intracomunitare pentru care beneficiarul comunica un cod de înregistrare în
scopuri de TVA din Romania (chiar daca transportul se încheie în alt Stat
Membru).

Exemple:
1) Date initiale: B, persoana impozabila din Romania, înregistrata normal în
scopuri de TVA, cumpara bunuri din Germania în conditia de livrare CIP. Aceste
bunuri sunt transportate din Germania în Romania de furnizor. B îi transmite
codul sau de înregistrare în scopuri de TVA din Romania lui A, care îl înscrie
în facturi fiscale emisa.
Rezolvare: Locul livrarii intracomunitare: Germania (statul membru UE unde
începe transportul).
În principiu, livrarea intracomunitara este scutita de TVA.
Locul achizitiei intracomunitare: Romania (statul membru UE unde se încheie
transportul bunurilor).
2) Date initiale: B, persoana impozabila din Romania, înregistrata normal în
scopuri de TVA, cumpara bunuri din Germania în conditia de livrare CIP. Aceste
bunuri sunt transportate de furnizor din Germania în Italia, unde B constituie un
stoc de bunuri. B îi transmite codul sau de înregistrare în scopuri de TVA din
Romania lui A, care îl înscrie în facturi fiscale emisa.
Rezolvare: Locul livrarii intracomunitare: Germania (statul membru UE unde
începe transportul).
În principiu, livrarea intracomunitara este scutita de TVA.
Locul achizitiei intracomunitare: Italia (statul membru UE unde se încheie
transportul bunurilor) si Romania (statul membru UE care a emis codul de
înregistare în scopuri de TVA în baza caruia cumparatorul a efectuat achizitia).
Persoana obligata la plata TVA este, în acest caz, B, în Italia si în Romania. Daca
face dovada ca achizitia intracomunitara a fost supusa la plata TVA în Italia,
atunci baza impozabila a achizitiei intracomunitare se reduce corespunzator în
Romania.

3. În ce conditii este o achizitie intracomunitara impozabila în Romania?


O achizitie intracomunitara este impozabila în Romania daca:
– este o operatiune efectuata cu plata de catre o persoana impozabila actionand
ca atare sau o persoana juridica neimpozabila, înregistrate în scopuri de TVA în
Romania (înregistrat normal sau numai pentru achizitii intracomunitare – vezi
pct. IV mai jos, referitor la achizitiile efectuate de Grupul celor 3);
– corespunde unei livrari intracomunitare realizate de un vanzator, persoana
impozabila, care actioneaza ca atare si care nu efectueaza o livrare cu instalare,
o vanzare la distanta si nu este considerata mica întreprindere în Statul sau
Membru;
– este o achizitie de mijloace de transport noi efectuata de orice persoana,
indiferent daca este sau nu înregistrata în scopuri de TVA în Romania;
– este o achizitie intracomunitara de produse accizabile, realizata de o persoana
impozabila sau o persoana juridica neimpozabila, indiferent daca este sau nu
înregistrata în scopuri de TVA în Romania.

4. În ce conditii o achizitie intracomunitara este neimpozabila în


Romania?
– achizitiile intracomunitare, altele decat mijloace de transport noi sau produse
accizabile,
efectuate de persoane care nu sunt înregistrate în scopuri de TVA (vezi
achizitiile intracomunitare efectuate de Grupul celor 3); bunurile care fac
obiectul achizitiei au fost taxate în Statul Membru de origine conform unui regim
special al marjei profitului pentru opere de arta, antichitati, obiecte de colectie
si bunuri second-hand si acest regim este mentionat ca atare pe factura;
– achizitiile de bunuri din alt Stat Membru, dar care sunt livrate aflandu-se
plasate intr-un regim vamal suspensiv, nefiind puse în libera circulatie în
Comunitate;
– etc.

5. Se aplica vreo scutire pentru achizitiile intracomunitare de bunuri


efectuate în Romania?
Unele achizitii intracomunitare de bunuri sunt scutite de TVA, cum ar fi:
– achizitia intracomunitara de bunuri a caror livrare sau al caror import în
Romania ar fi, în orice situatie, scutite de taxa:
De exemplu, achizitia intracomunitara a unei nave maritime, destinata sa fie
utilizata de o companie, este scutita de TVA, atata timp cat livrarea sau importul
unei asemenea nave în Romania sunt scutite de TVA.
– achizitia intracomunitara de bunuri pentru care taxa ar fi în orice situatie
rambursabila integral.
De exemplu, o persoana impozabila din Italia înfiinteaza o reprezentanta în
Romania care nu realizeaza operatiuni impozabile si care, în Italia, dreptul la
deducerea integrala a TVA.
Aceasta persoana impozabila cumpara mobilier în Italia, care este transportat în
Romania.
Achizitia intracomunitara efectuata în Romania este scutita de TVA, deoarece
persoana impozabila din Italia ar fi avut dreptul la rambursarea integrala a TVA-
ului achitat în Romania pentru achizitia intracomunitara.

6. Care sunt obligatiile de raportare ale cumparatorului din Romania


pentru achizitiile intracomunitare taxabile?
Orice persoana înregistrata normal în scopuri de TVA trebuie:
– sa determine valoarea taxei datorate în Romania si sa o înscrie în jurnalul
pentru cumparari si în conturile de TVA colectat si deductibil;
– sa înscrie valoarea achizitiei intracomunitare de bunuri si a TVA-ului aferent în
randurile aferente din decontul de TVA corespunzator perioadei fiscale de
raportare;
– sa declare achizitiile intracomunitare în Declaratia recapitulativa pentru livrari
si achizitii intracomunitare, care trebuie depusa pentru fiecare trimestru
calendaristic în care s-au efectuat achizitii intracomunitare de bunuri.

Livrare intracomunitara. Justificare scutire de TVA. Ce


documente sunt necesare pentru taxarea inversa?
Am selectat pentru analiza noastra situatia in care dorim sa stabilim ce documente sunt necesare
pentru aplicarea regimului de taxare inversa pentru o livrare intracomunitara (societate din Romania
inregistrata in scopuri de TVA livreaza panouri fotovoltaice catre o societate din Italia inregistrata in
scopuri de TVA) in conditiile in care transportul se efectueaza cu autoutilitara firmei, iar societatea
din Romania nu are cod CAEN pentru transport marfa. Vom vedea cum se justifica intr-o asemenea
situatie efectuarea transportului.
Livrarea intracomunitara de bunuri reprezinta o livrare de bunuri, in intelesul alin. (1), care sunt
expediate sau transportate dintr-un stat membru in alt stat membru de catre furnizor sau de
persoana catre care se efectueaza livrarea ori de alta persoana in contul acestora potrivit
prevederilor art.270 alin. (9) din Codul fiscal.

Conform prevederilor art.294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa livrarile
intracomunitare de bunuri catre o persoana care comunica furnizorului un cod valabil de inregistrare
in scopuri de TVA, atribuit de autoritatile fiscale din alt stat membru.
Potrivit alin (3), prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc, acolo unde este cazul,
documentele necesare pentru a justifica scutirea de taxa pentru operatiunile prevtzute la alin. (1) si
(2) si, dupt caz, procedura si conditiile care trebuie indeplinite pentru aplicarea scutirii de taxa.

Conform prevederilor de la art. 10 alin. (1) din OMFP 103/2016 scutirea de taxa pentru livrarile
intracomunitare de bunuri, se justifica pe baza urmatoarelor documente:

a) factura in care trebuie sa fie mentionat codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit
cumparatorului in alt stat membru;
b) documentul care atesta ca bunurile au fost transportate din Romania in alt stat membru; si, dupa
caz;
c)orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vanzare/cumparare, documentele de
asigurare.

Pentru acele operatiuni care prin natura lor nu permit operatorilor economici sa fie in posesia
documentelor de justificare a scutirii in momentul faptului generator, prezentarea documentelor
pentru justificarea scutirii de taxa se va face in termen de maximum 90 de zile calendaristice de la
data la care a intervenit faptul generator de taxa pentru operatiunea in cauza.

Prin urmare, daca societatea din UE comunica un cod valid de TVA iar bunurile sunt transportate din
Romania in alt stat membru si detineti o dovada in aceste sens (ex. CMR sau orice document
eliberat de beneficiar), factura se emite in regim de scutire de TVA, cu drept de deducere.

Operatiunea nu este impozabila in Romania, ci la beneficiar. In decontul de TVA (cod 300), factura
se declara la rd. 1, iar in declaratia 390 cu cod L. Dupa depasirea plafonului de 900.000 de lei,
pentru expedierile intracomunitare de bunuri se depune si declaratia INTRASTAT.
Daca nu detineti dovada efectuarii transportului, factura se emite cu TVA 19% fiind asimilata unei
livrari locale.