AFECŢIUNILE RINICHILOR, CĂILOR URINARE

Şi ORGANELOR GENITALE MASCULINE

Afecţiunile renale, şi ale căilor urinare care beneficiază de tratament

hidro-mineral sint : sechelele nefritelor, litiazele şi afecţiunile inflamatoare
ale căilor urinare secundare unei infecţii sau litiazelor.
Tratamentul hidro-mineral in aceste cazuri se adresează organului
de secreţie, dar mai ales căilor de excreţie.
Apele minerale care se utilizează in acest scop sint următoarele :
— apele oligometalice — Căciulata 7, Olăneşti 24, Victoria, 1 Mai;
— apele alcaline : Bodoc, Tinca, Tămăşeu, Ciunget, Malnaş ;
— apele carbogazoase diuretice : Borsec, Buziaş, Lipova, Boholt,
Tuşnad, Biborţeni.
Indicaţia unei cure hidro-minerale in afecţiunile renale şi ale căilor
urinare trebuie să fie totdeauna precedată de un atent examen clinic şi
o explorare amănunţită a funcţiilor renale. Acest control clinic şi de
laborator este necesar mai ales la inceput pentru o justă indicaţie şi
pentru a inlătura contraindicaţiile.
Astfel, o albuminurie mică de 0, 5—1 g%0 este indicată pentru un
tratament hidro-mineral, pe cind o albuminurie mare este contraindicată.
in general, retenţiile azotate şi clorurate sint contraindicate pentru
o cură hidro-minerală. Limita superioară de toleranţă a azotomiei este
0,50 g%0, maximum 0,60 g%0.
Trebuie totuşi făcută o distincţie netă intre azotemia legată de o
nefrită cronică şi azotemia observată la un litiazic. La aceştia se poate
indica un tratament hidro-mineral, chiar in prezenţa unei azotemii mai
ridicate (1—1,5 g%o).
Sint cazuri cu o formă benignă de arterioscleroză, cu uşoară insuficienţă
renală, cu retenţie moderată de uree (0,50—0,60 g%o), cu stare
generală bună, cu o hipertensiune moderată (16—17 cm Hg) şi cu prostata
in stare bună de funcţionare, care pot beneficia de o cură hidrominerală
la Olăneşti sau Călimăneşti. La aceşti bolnavi trebuie să se
asigure derivaţia intestinală, administrind purgative, timp de aproximativ
10 zile şi apoi cură de diureză. Pentru menţinerea derivaţiei se
adaugă in paharul cu apă minerală 1—3 g S04Mg (dezintoxică organismul
şi menţine circulaţia in domeniul abdomenului).
in ceea ce priveşte eliminarea clorurii de sodiu, cind probele arată
o impermeabilitate renală la cloruri, se interzice formal orice cură hi7

dro-minerală, chiar dacă concentraţia de CINa a apei minerale dintr-o

staţiune este foarte slabă.
Edemele cronice sau predispoziţia la edeme constituie de asemenea
o contraindicaţie netă a curei hidro-minerale. Curba greutăţii şi bilanţul
clorurilor ne dau indicaţii preţioase in aceste cazuri.
Tensiunea arterială moderată (maximum 16—17 cm Hg) nu constituie
o contraindicaţie de trimitere. O presiune diferenţială mică şi o
inimă stingă mărită impun cele mai mari rezerve pentru cură.
Celelalte examene : proba de diluţie şi concentraţie, P.S.P., clearence-
ul, densitatea urinii, examenul citologic şi bacteriologic al urinii,

1
pH urinii, ritmul diurezei etc. ne dau indicaţii preţioase asupra stării,
rinichilor.
in ceea ce priveşte afecţiunile renale :
— Bolnavii care au avut glomerulonefrită acută difuză pot fi trimişi
la cură numai după ce a trecut stadiul acut şi numai, dacă rinichiul
şi-a redobindit funcţiile sale normale. Trebuie să se dea o deosebită atenţie
tratamentului hidro-mineral prescris bolnavilor rare au suferit
de glomerulonefrită acută difuză, deoarece se pot provoca uşor recidive.
Cura de diureză se va conduce cu prudenţă, punindu-se accentul
pe termoterapie locală (renală şi hepatică). Tot astfel şi bolnavii care au
avut o glomerulo-nefrită insulară, datorită unui focar infecţios (exemplu
: amigdalită), vor putea fi trimişi in staţiune după eliminarea focarului
care intreţine infecţia.
Dintre nefritele cronice care beneficiază de o cură hidro-minerală,
amintim nefrita cronică albuminurică simplă, rezultată in urma unei
glomerulonefrite
acute difuze sau in urma unei glomerulonefrite insulare.
Bolnavii cu astfel de sechele prezintă o vindecare parţială, deoarece
persistă unele zone in rinichi care rămin permeabile pentru albumină
şi paralel o diminuare a capacităţii de resorbţie tubulară. La aceşti bolnavi
eliminările azotate şi clorurate sint normale, iar in urină se găsesc
permanent mici cantităţi de albumină.
in toate aceste cazuri indicăm ape minerale oligometalice (Olăneşti,
Călimăneşti) sau ape slab mineralizate, cu o componentă alcalină.
Sint contraindicate apele mai mineralizate sau apele sulfatate calcice.
Uneori nefritele sint axate pe un fond de insuficienţă funcţională
hepatică. La aceşti bolnavi, cind boala evoluează pe o stare de diateză
artritică, la care digestia se face greu, cu tendinţă la hipertensiune arterială,
este bine să se inceapă cura cu ape alcaline (Bodoc sau Zizin) şi
apoi să se continue cu ape oligometalice (Olăneşti etc.).
Cind după o glomerulonefrită rămin tulburări circulatorii aau o
inimă cu tendinţă la o insuficienţă ventriculară stingă, se vor prescrie
băi carbogazoase sau mofete pentru gimnastică vasculară şi cardiacă.
Desigur, temperatura in staţiune şi temperatura apei minerale joacă
un rol in afecţiunile renale, frigul fiind un element contraindicat, deoarece
provoacă la rinichi, ca şi la nivelul tegumentului, o vasoconstricţie.
Apele minerale alcaline sodice şi calcice (bicarbonaţii de Na şi Ca)
diminuează intr-o măsură oarecare albuminuria. Bine influenţată este
albuminuria ortostatică, chiar cind sint cantităţi mai mari de albumină.

Albuminuria nefritică mai accentuată rămine neinfluentată. Prezenţa

cilindrilor
hialini este destul de bine influenţată de apele alcaline care
acţionează mai mult prin componenta diuretică.
in litiaza renală cele mai bune rezultate se obţţin in faza prelitiazică,
fază in care tratamentul se adresează mai ales stării generale, sau,
mai bine zis diatezei, pe care se dezvoltă boala.
Se vor trimite bolnavii, la care forma şi dimensiunea calculilor,
precum şi starea căilor urinare superioare permit presupunerea unei

2
eliminări spontane a concreţiunilor (gravelă, calculine).
De asemenea, beneficiază de tratament: hidro-mineral bolnavii care
au suferit operaţii pe rinichi pentru extracţia calculilor, grăbind vindecarea
procesului inflamator.
Bolnavii care prezintă calculi mari (coraliformi etc.) pot fi trimişila
cură, numai cu scopul pregătirii pentru intervenţie chirurgicală,
deoarece in acest; fel se combate infecţia existentă şi se ameliorează starea
funcţională renală.
in calculi mici şi nisip urinar se dau cantităţi mari de apă dacă
inima funcţionează bine ; cantităţile de apă vor fi mai mici cind urmărim
un tratament preventiv al diatezei.
in litiaza urică şi oxalică urinile sint acide, pe cind in litiaza fosfatică
urinile sint alcaline. De aici rezultă că in litiaza urică- in special1
vom prescrie ape alcaline, iar in al doilea caz apa minerală se va acidifica.
Alcalinizarea se poate face adăugind SC>4Na2, iar acidifierea se
poate face cu clorură de amoniu, diurocard, soluţie de acid fosforic cu
fosfat de Na etc.
.Apa de Căciulata reduce aciditatea urinei şi in felul acesta creează
condiţiile necesare solvării acidului uric. Prin calciul pe oare il conţine
are acţiune antiinflamatoare şi reduce spasmul, dind posibilitate calculului
să se elimine.
Tratamentul litiazei urice este identic cu cel al litiazei pxalice (in
litiaza urică rolul principal in formarea acidului uric il are ficatul, iar
in cea oxalică intestinul).
Foarte des există o asociaţie intre tulburările hepatice şi intestinale
şi atunci pe lingă tratamentul cu apă minerale alcaline (Bodoc, Zizro)
şi sulfat de sodiu, se prescrie şi cură de diureză (Călimăneşti, Olăneşti).,
Apele carbogazoase alcaline diminuează acidul uric in singe şi creează:
condiţii necesare pentru dizolvarea uraţilor din urină'(Covasna, Tămăşeu).
Apele teroase calcice nu sint indicate in litiaza oxalică. Prezenţa
magneziului in cantitate ce depăşeşte ionii de calciu ajută la dizolvarea
oxalaţilor şi chiar a fosfaţilor. Pentru acest motiv folosim apele
magneziene. ≫
in litiaza fosfatică, in special, nu se utilizează apele alcaline şi calcice,
ci acidifiem la inceput urina (CIjMg, CINH4 etc.) şi apoi preseriem
o cură de diureză cu ape carbogazoase simple sau cu ape oligometalice
(Olăneşti, Călimăneşti). in calculoza fosfatică nu se dau cantităţi mari
de apă intrucit favorizează alcalinizarea urinii şi formarea de noi calculi.
Cu efecte diuretice se mai pot utiliza apele oligometalice.
Pielonefritele cronice şi inflamaţiile cronice ale căilor urinare (pielite,
pielocistite, cistite), datorită litiazelor sau infecţiilor {colibacili etc.),

se tratează'prin cură de diureză (lavaj). Infecţiile cu colibacili (pielocistite

cronice mai ales) se vor trimite la staţiuni numai după ce in
prealabil au fost tratate cu antibiotice. in general, in colibaciloza
hepatoentero-
renală, bolnavii prezintă şi insuficienţă hepatică şi din acest motiv
se tratează in primul rind insuficienţa şi ulterior se prescrie cura de
lavaj. Se indică apele carbogazoase calcice cu acţiune antiinflamatoare şi

3
diuretică, precum şi apele sulfuroase de la Olăneşti şi Călimăneşti
(Căciulata). Se mai pot utiliza băile termale şi impachetările cu nămol.
Infecţiile urinare cu bacili Koch sint contraindicate pentru cură
hidro-minerală.
in ceea ce priveşte afecţiunile organelor genitale masculine, prostatite,
veziculite, funiculite, cavernite şi orhite cronice, netuberculoase şi
cu infiltrate limitate, beneficiază de băi termale, băi sărate^ băi de
nămol sau comprese calde cu nămol local.
in prostatite şi veziculite se evită o diureză mai pronunţată, pentru
că se poate produce o hiperemie a acestor organe cu agravarea inflamaţiei
şi spasme ale sfincterului vezical intern, care impiedică evacuarea
vezicii, punindu-se accent pe termoterapie locală.
Cura hidrominerală este indicată pe de o parte pentru a ameliora
o funcţie renală deficitară, cit şi pentru a inlătura o infecţie existentă a
căilor urinare, atit preoperator, cit şi postoperator.
INDICAŢII
a) BOLI ALE RINICHILOR
1. Glomerulonefritele cronice (in focar
sau difuze), eventual cu fenomene incipiente
de insuficientă renală, cu albuminurie
discretă, azotemie pină la 0,50 g,
fără hipertensiune arterială marcată (maximum
18 cm Hg), fără edeme şi fără
hematurie macroscopică. Călimăneşti, Olăneşti,
Bala, Covasna, Răducăneni, Vilcele.
2. Albuminuria simplă, secundară bolilor
infecţioase sau toxice, fără alterarea
stării generale şi fără alte tulburări de
permeabilitate renală.
Obs. Asociate cu alte afecţiuni
pot fi indicate la Borsec sau V ic toria,
1 Mai (cură internă).
Călimăneşti, Olăneşti (izvoare oligometalice).
3. Pielonefritele cronice de origine infecţioasă
(colibacili etc.), cauzate de litiaza
renală. Idem
b) BOLI ALE CĂILOR URINARE ŞI ORGANELOR GENITALE
L A BĂR BA ŢI
4. Litiaza1 renală — urică, fostatică sau
■ oxalică Călimăneşti, Olăneşti.
Obs. Litiaza renală se mai poate
indica in staţiunile Borsec, (urică),
Tuşnad (urică), Herculane (fosiatică),
Buziaş (urică), dacă sint asociate
cu boli care au profil sanatorial
in aceste staţiuni.

4
Inflamatiile cronice ale căilor uri-
nare, pielocistite, cistite. Călimăneşti, Olăneşti, Săcele. Obs.
Pielocistitele se mai pot trimite
pentru tratament in staţiunile :
Borsec, BuziaŞ) Tuşnad, dacă sint
asociate cu boli care au profil sanatorial
pentru aceste staţiuni.

Prostatite, veziculite, funiculite, epicavernite Olăneşti, Călimăneşti.

cronice, netuberculoase Obs. Pielocistitele se mai pot
trimite pentru tratament in staţiunile :
Borsec, BuziaŞ) Tuşnad, dacă sint
asociate cu boli care au profil sanatorial
pentru aceste staţiuni.

Tuberculoza genitala cronica in Olanesti, Calimanesti

afaraperioadelor de activitate.
Obs. Se trimit pentru tratament,
dacă sint asociate cu boli care au
profil sanatorial şi in staţiunile:
Ocna Sibiului, Sovata, Bazna, Govora.
Eforie, Techirghiol, V. Roaită (cură
heliomarină).

Stările după intervenţii chirurgicale Călimăneşti, Olăneşti.

asupra rinichiului, a căilor urinare,
şi a prostatei.

BOLI ASOCIATE
Din punct de vedere organizatoric, afecţiunile rinichilor şi căilor
urinare se tratează in staţiunile Călimăneşti şi Olăneşti.
In aceste staţiuni se mai pot trata următoarele afecţiuni, dacă sint
asociate cu b o li ale r in ich ilo r şi căilor urinare :
— B o li cardio-vasculare Olăneşti şi Călimăneşti
— „ dermatologice „ „
— „ endocrine-hipofuncţiuni „
— „ ginecologice ' „
— „ ale aparatului locomotor „ „
— „ de nutriţie „ „
— „ oto-rino-Iaringologice „
— „ profesionale „ „
— „ ale aparatului respirator „ „
— Asociate cu boli ale sistemului
nervos „ „

5
— Asociate cu boli ale tubuluidigestiv şi glandelor anexe.
Afecţiunile rinichilor şi căilor urinare se pot trata şi in alte staţiuni,
dacă sint asociate cu o boală care are indicaţie majoră de tratament
in staţiunea respectivă. Aceste staţiuni sint: Borsec, Buziaş, Tuşnad,
Lipova (litiază lirică, pielocistite) Govora (toate litiazele), Herculane
(litiază fosfatică).
Boala asociată fiind considerată afecţiune principală, asocierea va
apare la capitolul corespunzător acestei afecţiuni.
Afecţiunile organelor genitale masculine se tratează numai dacă
sint asociate cu alte boli, care au indicaţie majoră de trimitere in staţiunile
Eforie, Techirghiol, Vasile Roaită, Amara, Ocna Sibiului, Sovata,
Bazna, Govora.