Congresul Studenților de la Științe Social-Umaniste 2019

Radu Ionela, UAIC Iași, Facultatea de Sociologie, Anul I

Socializarea politică și forme de participare politică

”Cu cât oamenii sunt mai interesați de alegeri, cu atât au mai multe opinii asupra problemelor
politice dezbătutte, participă mai activ la campanie și urmăresc într-o măsură mai mare
propaganda electorală.”
În contextul desfășurării acestui Congres al Studenților la Științe Umaniste în preajma alegerilor
Europarlamentare, se impune o discuție sociologică privind participarea politică, deoarece tot
mai des se discută despre vot în necunoștiință de cauză sau și mai mult din diverse opinii
preluate din mediul online sau din cunoașterea comună. Așadar este necesară o ”timidă” analiză
sociologică a câtorva concepte de sociologie electorală. Această ramură a sociologiei este una
destul de largă, de aeea ne vom opri strict asupra participării politice, fiind și aceasta o formă de
implicare activă în viața societății fără a avea afiliere politică.
În partea inițială vom prezenta aspecte legate de conceptul de socializare politică pentru a arăta
cu exactite cum și unde se produce intereul față de politic, față de acțiunile electorale, iar în cea
de a doua parte vom enumera formele de participare politică și cum are loc aceasta fără o afiliere
politică. În final vom extrage concluziile acestei lucrări.

1. Socializarea politică
Ni s-a întâmplat de foarte multe ori să ne aflăm în mijlocul unei discuții pe teme politice. Iar asta
s-a întâmplat în diverse grupuri. Oamenii discută, exprimă păreri și opinii, practic noi am trecut
prin acest tip de socializare fără a ști că de fapt există o întreagă teorie care prezintă ce este
socializarea politică. Există o multitudine de autori care s-au ocupat de descrierea acestui tip de
socializare, deși inițial socializarea în sine ca și concept poate părea ambiguu de definit. În sens
larg, autorii Denni și Lecomte spun despre socializare că este procesul de adaptare a individului
prin inculcarea culturii și că ”socializarea este sistem dinamic de interacțiuni care generează în
permanență efecte de adaptare individuale la viața colectivă” (Denni și Lecomte 2004:169).
Socializarea politică este o ramură a socializării, care vizează dimensiunea politică a socialului.
Tocmai de accea nu putem vorbi despre participare politică sau vot fără a cunoaște ca specialiști
sau studenți la Facultatea de Sociologie (și nu numai) teoriile și conceptele sociologice
electorale.
Pentru această lucrare, ne-au atras atenția în mod deosebit alte două definiții ale socializării
politice: ”Socializarea politică – procesul prin care un individ achiziționează atitudini, credințe și
valori raportate la sistemul politic al cărui membru este și la propriul rol de cetățean în cadrul
sistemului politic.” (Greenberg 2009:3). Luând în considerare opinia conform căreia datoria
civică este în strânsă legătură cu politicul, adăugăm și cea de a doua definiție în care autorii
”Teodorescu și Gherasim Proca subliniază faptul că politicul și civismul sunt două noțiuni
indisociabile a căror rădăcină ste adânc înfiptă în istoria societății”.
Având o idee generală despre definițiile socializării politice, se poate adresa întrebarea: cine face
socializarea politică? Familia, Școala? Surprinzător există mai mulți agenți care facilitează
această socializare politică. Înainte să precizăm tipul acestora, trebuie să subliniem faptul că
”opinia publică este într-o continuă tranformare, iar aceasta este influențată de către o constelație
de agenți ai socializării în măsuri și condiții dintre cele mai diverese.” (Denni și Lecomte,
2004a:183). Bădescu și Gheorghiță (2001:82) identifică două tipuri de socializare politică în
funcție de tipul acțiunii: socializare politică directă și socializare politică indirectă. Socializarea
este directă atunci când implică comunicarea explicită de informații, valori ori popțiuni privin
domeniul politic. De exemplu disciplina de cultură civică prezentă în curricula școlilor publice
este o formă de socializare politică directă. ”Socializarea politică indirectă are loc atunci când
opțiunile politice sunt modelate de către experiențele personale. Anumite experiențe sau
evenimente își pot lăsa amprenta asupra întregii societăți. Astfel de evenimente au cel mai
puternic impact asupra tinerilor pe cale să se implice în viața politică.” (Almon, Powell și Mundt,
1993:47).
Cei mai importanți agenți ai socializării politice sunt:
a. Acțiunie indirectă: agenți non-politici (familia, școala, mass-media, biserica,
comunitatea, locul de muncă, ONG-uri).
b. Acțiune directă: agenți politici (partidele, organizațiile și instituțiile statului –
Parlamentul, Guvernul, Primăria etc.).
Așadar, ideile și conceptele noastre personale despre lumea politică și activitățile electorale se
foarmează continuu datorită experiențelor pe care le avem la diferite stadii de vârstă. Se poate
spune că această socializare politică nu încetează niciodată.

2. Forme de participare politică

În urma numeroaselor proteste care s-au desfărșurat în România în ultimii doi ani s-a format
credința conform căreia ”VOTUL este arma poporului în lupta cu cei care conduc” care, din
păcate au afișat o multitudine de derapaje, atât prin propunerile legistlative, cât și prin
atitudine și discurs. Deci, putem afirma faptul că forma cea mai convențională și legală a
participării politice este votul. Sociologia electorală acordă un spațiu extins asupra acestei
forme de participare politică tocmai pentru a elimina analogia de tipul ”mergi la vot, faci faci
politică”. Pentru a dezbate cel de al doilea punct, vom avea în vedere cursurile universitare
ale Domnului Profesor Doctor Mircea Comșa, citat adesea și în lucrarea ”Sociologie
electorală – Alegeri, alegători și comportamente de vot” realizată de către Domnul Conf.
Univ. Dr. Romeo Asiminei, care de atfel a stat la baza realizării acestui referat științific.
 Ce este participarea politică?
”Prin participare politică se înțelege cel mai adesea rezultatul unui proces voluntar prin care
indivizii se angajează în activități orientate spre influențarea pe cale legală a activităților și
deciziilor politice/ agenților politici. Treptat, acest conținut al participării s-a lărgit sub
influența realității (apariția unor forme neconvenționale), incluzând treptat forme de
participare situate în afara legalității și/ sau violente. (Comșa 2006:6).
Tipuri de participare politică:

Non-violente/ legale Violente/ legale

Vot
Activitate în Campanie:
-voluntariat
-convingerea altora să voteze
Convenționale -donații
-membru partid
Activitate în comunitate
Contactarea unor oficiali
Petiții Demonstrații ilegale
Demonstrații legale Distrugeri
Boicoturi Violență
Neconvenționale
Greva foamei Sabotaj
Lanțuri umane Război de gherilă
Asasinate

Conform Barometrului de Opinie Publică, iunie 2002, publicat de Fundația pentru o Societate
Deschisă, cele mai frecvente forme de participare politică sunt discuțiile și informarea. Cea mai
mare parte a cetățenilor nu participă deloc la întruniri politice și nu lucrează ca voluntari pentru
partide sau candidați. (Asiminei 2013:46). Din acest motiv, tinerii trebuie să schimbe această
poziție reticentă față de acest tip de participare. În perioada recentă, în România principalele
forme de participare au fost protestele, semnarea petițiilor, participarea la demonstrații legale. În
2004, Institutul pentru Politici Publice arăta faptul că ”disponibilitatea de protest a cetățenilor ar
crește foarte mult” (Asiminei 2013:46), fapt confirmat și de prezența numeroasă a cetățenilor la
protestele din București și din țară din ultimii doi ani. În contextul de față, cu siguranță
oportunitățile și modurile de informare au crescut, iar în urma derapajelor din ultima vreme
cetățenii sunt mai atenți la ceea ce le este transmis de către clasa politică. Mass-media și rețelele
de socializare contribuie în mod evident la influențarea anumitor decizii. Bazându-ne pe ceea ce
am afirmat la început lucrării, ideile și perspectivele politice ale cetățenilor se transformă mereu,
iar în acest context putem spune că la fiecare scrutin sau de fiecare dată când ne este solicitat
votul pot apărea noi forme se socializare sau participare politică.
În ultima parte a lucrării vom prezenta determinanții participării politice, pentru a putea înțelege
de ce anume unii indivizii nu sunt angrenați în activități de socializare sau participare politică.
Fiind o lucrare prezentată din perspectivă sociologică este un motiv în plus pentru a arăta faptul
că participarea socială este strâns legată de grupuri, dar și faptul că participarea politică poate
avea atât o dimensiune individuală, cât și una colectivă.
A. Determinanții sociali ai participării politice:
- Statusul socio-economic: corelează pozitiv cu participarea politică
- Rezidența (urbană sau rurală) se referă la faptul că mărimea localității în care trăiește o
persoană, influențează participarea politică; participarea convențională este mai
dependentă de presiunile sociologice ale mediului de viață decât participarea
protestatară
- Vârsta: participarea la vot crește cu vârsta, însă tinerii participă la manifestații într-o
măsura mai mare.
- Genul: participarea este mai mică în cazul femeilor, diviziunea tradițională de gen
rămâne la un nivel declarativ Sursa: Comșa, 2006

B. Determinanții politici ai participării politice:

- Sistemul de valori: sistemele de valori tradiționale favorizează angajarea în forme
convenționale de participare politică (votul de exemplu) în timp ce formele
prrostatare sunt susținute mai mult de cultura de stânga, valorile postmaterialiste ale
liberalismului cultural și universalismului.
- Sistemul politic: organizarea șo funcționarea sistemului politic, natura și diversitatea
mijloacelor de expresie populare garantate de drepturile civile și civice, gradul de
descentralizare al instituțiilor afectează participarea.
- Partizanatul (identificarea cu un partid): indiferent de orientarea ideologică favorizează
participarea, compensând uneori diferențele de status socio-economic (în cazurile în
care partidele sunt articulate cu segmente sociale determinate). Sursa: Comșa, 2006

În încheiere, concluzia se construiește în jurul citatului pe care l-am menționat încă de la

începutul prezentei lucrări: ”Cu cât oamenii sunt mai interesați de alegeri, cu atât au mai multe
opinii asupra problemelor politice dezbătute, participă mai activ la campanie și urmăresc într-o
măsură mai mare propaganda electorală.”citat din lucrarea lui LAZARSFELD, Paul F.,
BERLESON, Bernard, GAUDET, Hazel, Mecanismul Votului: Cum decid alegătorii într-o
campanie prezidențială. Cu siguranță, tinerii sunt cei care vor trebui să aducă în discuție
schimbările pe care și le doresc în societate și mai ales în viața politică. Nu e necesar să ne
afiliem politic, însă oamenii, cetățenii unui stat trebuie să discute, să aibe teme de interes din
domeniul politic, al cetățeniei active, al dreptului de vot. Doar în momentul în care vom înțelege
că votul este o responsabilitate, vom începe să căutăm informații, vom stârni curiozități și vom
lansa întrebări poate mai incomode reprezentanților politici.

Bibliografie:
1. LAZARSFELD, Paul F., BERLESON, Bernard, GAUDET, Hazel, Mecanismul Votului:
Cum decid alegătorii într-o campanie prezidențială, Editura Comunicare.ro, București,
2004
2. ASIMINEI, Romeo, Sociologie electorală: Alegeri, alegători și comportamente de vot,
Editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 2013
3. COMȘA Mircea, Sociologie Electorală, Note de curs