CONŢINUTUL CERCETĂRII TEORETICE

A PROBLEMATICII DEMERSULUI ŞTIINŢIFIC

PRIVIND TENISUL ACTUAL DE PERFORMANŢĂ

Prof. drd. BUZARNESCU Mihai

Liceul „Mircea Eliade”

Cuvinte cheie: cercetare, demers stiintific, performanta, selectie, tenis, tenismene junioare,
rezultate.
Key words: research, scientific approach, performance, selection, tennis, junior tennis
players, results.

Summary
Tennis is the sport which enjoys a high popularity because of spectacular, accessibility and
especially that promotes longevity. Rightfully, we can say that tennis has become sport
competitions because all year all over the competitions. Main form of activity for seniors is the
competition and know that they are preparing "the competition to competition."
Tennis is of medieval origin, but in all its forms belonged to the elite and was considered as
belonging to the individual, dressed in white ", or maximum torque. Romanian tennis
highlights of evolution, they were three qualifications in Davis Cup final in the years
1969.1971 and 1972 against the U.S. team, plus titles won by Ilie Nastase in 1972 at Forest
Hills (now U.S. Open) and tour at Roland Garros in 1973. During the game has no limits in
time: a game can last from 1 hour to 4-5 hours. Games in women takes place after the system
won 2 sets of 3, and the men won 3 sets of 5, but men are more tournaments where games take
place after the system won 2 sets of 3.
Artisans are also undisputed couple of great performances and sports coach, added to which
teams of specialists who design and operate with them in the training ideas and programs of
great scientific and efficient. High performance tennis is characterized by high dynamism, the
player is put in a position to think and act quickly to implement effective technical and tactical
weapons, the diversity of situations of adversity.

Scopul cercetării

Pentru realizarea scopului propus în această primă parte a tezei de doctorat am recurs
la sursele bibliografice şi informaţiile practice, trecute prin filtrul specialiştilor domeniilor
educaţiei fizice şi sportive, psihologiei, pedagogiei şi sociologiei din ţara noastră şi din
străinătate. Suportul logist–metodologic al tezei a fost compus din cărţile de studiu de
specialitate, din articolele aparţinând revistelor de specialitate, din opinii recunoscute ca şi
din referinţele în domeniile de mai sus menţionate, publicaţii naţionale şi international.
Cercetările atât ale specialiştilor, cât şi cele propii au fost riguros selecţionate pentru ca
opiniile citate să fie cât mai relevante şi avizate în domeniul respective.
Scopul propus în cadrul cercetării este de a actualiza importanţa teoretică şi practică
a cunoaşterii şi controlului antrenorului şi a managerului, a „drumului critic”, a parcursului
ipotetic realizat de o aspirantă la consacrare şi includerea ei ca tenismenă în circuitele WTA.

  59
 Prezumţii ipotetice

Presupunerea noastră, întemeiată pe cunoaşterea directă a realităţilor selecţiei,

iniţierii, dezvoltării şi perfecţionării fizice şi tehnice a junioarelor din ţara noastră este că
acest proces complex este dominat de abordări subiective, întemeiate pe soluţii inprevizibile
şi întâmplătoare, care nu pot asigura profilul valoric al unei tenismene junioare. Presupunerea
noastră se întemeiază pe o mediocritate a performanţelor lor din ultimele 2-3 decenii.
În această perspectivă nu poate fi decât o singură cale, cea a cunoaşterii valorilor
definitorii ale concursului, căruia ne-am propus să-i elaborăm modelul la vârsta junioratului,
urmat şi la seniorat, pentru că se cunosc cazuri multiple de dispariţii ale unor jucătoare de
perspectivă la adolescenţă dar neconfirmate la vârsta senioratului.
Junioratul în ipotezele noastre, nu constituie un obiectiv unic, un scop în sine, ci unul
intermediar. Finalitatea modelelor respective se măsoară prin valoarea dobândită în timp şi la
vârsta marilor performanţe, care şi ea este prognozabilă, succesiunea lor este logică şi de
aceea le abordăm în suită.
Însemnătatea ipotezelor este concretizată de obiectivele cercetării care asigură
rigoarea ştiinţifică şi în cadrul celei de faţă.

Sarcinile cercetării

Ne-am propus să rezolvăm o parte din sarcinile de cercetare ale tezei de doctorat,
şi din cunoaşterea dimensiunilor tenisului naţional şi internaţional practicat în ultimele
două decenii, şi cu deosebire în ultima decadă. Abordarea unei astfel de teme impune
evidenţierea potenţialului tenisului românesc înregistrat în jumătatea a doua a secolului XX,
când putem afirma că a existat o autentică şcoală în ţara noastră, care s-a confruntat onorabil
cu şcolile recunoscute ale Europei: cehoslovacă, spaniolă, iugoslavă, franceză, germană şi
sovietică/rusă. Acest potenţial reprezintă o premisă a producerii şi afirmării celui din primele
decenii ale secolului XXI.

Metode şi tehnici de cercetare

Informaţional bibliografică

În cadrul şcolii doctorale cercetarea a debutat printr-o prezentare şi prelucrare a

documentaţiei iniţiale în care am reflectat cu atenţie asupra documentării stadiului de
cunoaştere a modului şi nivelului tratării anterioare a temei. În această secţiune,care poate fi
numită şi „ stadiul actual al cunoaşterii”, am stocat toate informaţiile cunoscute din literatura
naţională şi internaţională despre subiectul tezei abordate.
Studiul literaturii de specialitate s-a concretizat în consultarea publicaţiilor interne şi
externe, editate în ultimele decenii de specialiştii domeniului, de autori autohtoni şi străini
care au abordat prin viziuni interdisciplinare aspecte ale tenisului practicat la nivel
performanţial în secolele XX şi XXI.
Importante referinţe de specialitate am obţinut consultând specialiştii în domeniul
instuirii antrenamentului sportiv: T. Ardelean, Gh.Cârstea , A. Dragnea, S. Teodorescu, A. Nicu.
Au fost consultate surse specifice domeniului biologiei şi efortului sportiv, prin
publicaţiile unor autori precum: C. Bota, A. Demeter, I. Drăgan, M. Ifrim, J. Weineck.
Din domeniul psihologiei, au fost consultate realizările unor autori ca:
M. Epuran, M. Niculescu, Ş. Tudos, A. Nicu.

  60
 Surse deosebit de avizate s-au constituit publicaţiile unor autori care au tratat recent
aspecte specifice temei cercetate, respectiv jocul de tenis : Ş. Georgescu, G. Moise, D.
Moise, A. Segărceanu, R. Stănescu, S. Zancu.

Metoda analizei
Newton formulează această metodă ce provoacă „în filosofie investigarea lucrurilor
dificile prin metoda analizei, care trebuie întotdeauna să preceadă metoda sintezei. Această
metodă constă în a face experienţe şi observaţii şi în a trage din ele prin inducţie concluzii
generale, şi a nu admite nici o selecţie împotriva concluziilor decât cele pe care le luăm din
experienţe sau din alte adevăruri sigure”1.
Ea a condus la cunoaşterea realităţilor fundamentale teoretice şi practice ale tenisului
actual (modelul de joc, de antrenament, de selecţie al sportivilor), servind la completarea
datelor obţinute prin folosirea celorlalte metode. Această metodă ne-a furnizat date despre
calităţile jucătoarelor junioare şi despre modul cum acestea se pot îmbunătăţi.

Metoda logică
Această metodă a fost utilizată recurgând la procedeele logicii formale generale
precum şi raţionamentele deductive şi inductive, procedeele de demonstraţie pentru
desluşirea înţelesului noţiunii de jucătoare de tenis de top-10, ITF.

Continutul experimentului

Tenisul este de sorginte medievală, dar în toate formele sale a aparţinut elitelor şi a
fost considerat ca aparţinând individului ,,îmbrăcat în alb”, sau cel mult cuplului.
Mingea lovită printr-un obiect intermediar − racheta, confruntarea îngrădită de o plasă
(fileu), desfăşurată pe un spaţiu restrâns, marcat riguros, au solicitat jucătorului precizia
loviturii intermediare, forţa „izbirii” şi returnării ei, viteza execuţiei şi deplasării necesare
poziţionării şi rezistenţa cerută de multiple repetabilităţi ale gesturilor, care s-au constituit în
tehnica jocului de tenis. Jocul este limitat de spaţiu (23,77-10,89), dar nu şi de timp, ci de
punctele convenţionale pozitive şi negative acumulate, care fac diferenţa valorică între
jucători.
De când se joacă tenis? Nu se ştie sigur, pentru că nu există un act de naştere oficial
al acestui joc. Un document existând şi înregistrat în 1874, de un cetăţean al Marii Britanii –
după secole întregi de practicare a tenisului, chiar sub acest nume, ori sub acela al
strămoşului francez – jeu de paume (jocul cu palma), atestă parţial originea lui în forma
apropiată de cea actuală.
Când a fost inventată mingea? Prima mărturisire despre ea datează de la începutul
ultimului mileniu dinaintea erei noastre, cum ne informează „Odiseea” lui Homer (cântul 6,
versurile 134,139). De-a dreptul surprinzătoare sunt rezultatele unor cercetători americani
care susţin că locuitorii primitivi ai teritoriului dintre fluviile Mississippi şi Arcansas ar fi
practicat jocul cu mingea, acţionând-o cu un fel de rachetă ţinută cu ambele mâini. Dacă
această din urmă ipoteză se adevereşte, atunci lumea nouă s-ar putea mândri cu inventarea
tenisului cu mult înainte de brevetarea sa pe pământ britanic.

                                                            
1
M. Epuran- Metodologia Cercetării Activităților Corporale, vol. 1, pag.135

  61
 Începuturile jocului de tenis în ţara noastră datează din anul 1885, an în care sunt
organizate şi primele cluburi de tenis în oraşele Bucureşti, Cluj, Braşov, Bistriţa-Năsăud,
Galaţi, Ploieşti etc.
În 1910, pe 8 Mai, se înfiinţează la Bucureşti Tenis Club Român, iar în 1922 se
organizează primele campionate naţionale şi internaţionale, cu participarea unor valoroşi
jucători străini şi indigeni.
Momentele culminante ale evoluţiei tenisului românesc, le-au constituit cele trei
calificări în finala Cupei Davis în anii 1969,1971 şi 1972 împotriva echipei SUA, la care se
adăugă titlurile câştigate de Ilie Năstase în 1972 la Forest Hills (actualul US Open) şi turneul
de la Roland Garros din 1973.
Unul din motivele dezvoltării şi răspândirii jocului l-au constituit premiile turneelor
de tenis, care au evoluat enorm în zilele noastre. De la 25 de „guinee” cât a valorat cupa
primului turneu de la Wimbledon2, s-a ajuns azi la sume foarte mari care se atribuie primilor
clasaţi în toate turneele. Cele mai mari sume se acordă în turnee de Grand Slam, iar suma cea
mai importantă de bani acordată dintre aceste turnee este depăşită de suma de la turneele
Masters Series.
Tenisul3 face parte din marea familie a jocurilor sportive, fiind un sport individual şi
de echipă (în probă de dublu). În manevrarea mingii, jucătorii folosesc racheta de joc
confecţionată din grafit sau alte materiale sintetice. Lovirea mingii se efectuează cu partea
cordajului.
Durata jocului nu are limite în timp: o partidă poate dura de la 1 oră până la 4-5 ore.
Jocurile la femei se desfăşoară după sistemul 2 seturi câştigate din 3, iar la bărbaţi 3
seturi câştigate din 5, dar şi la bărbaţi sunt multe turnee unde jocurile se desfăşoară după
sistemul 2 seturi câştigate din 3.
Începerea fiecărei partide se face prin tragerea la sorţi (cu racheta sau monedă de
metal), pentru alegerea serviciului, a terenului sau primire. Partidele de simplu se desfăşoară
pe un teren, având dimensiunile de 23.77/8.23m, iar la dublu, 23.77/10.97 m.
Jocul de tenis se desfăşoară după un regulament oficial elaborat de către Federaţia
Internaţională de Tenis4.

Rezultatele obţinute

Artizanii incontestabili ai marilor performanţe sunt desigur cuplul antrenor-sportiv,

cărora li se adăugă echipele de specialişti, care împreună cu aceştia concep şi aplică în
procesul de pregătire idei şi programe ştiinţifice de mare actualitate şi eficienţă. În tenisul
internaţional asistăm, de la o vreme la o inepuizabilă invazie de jucători tineri, care provin
din ţări cu tradiţii în tenisul de performanţă, dar şi din o serie de ţări unde jocul de tenis nu
cunoaşte încă o dezvoltare deosebită.
Progresele, de multe ori destul de rapide ale unor jucători, se datorează printre altele
şi faptului că aceşti jucători s-au dedicat în totalitate tenisului, suportă rigorile
antrenamentului de vârf, au o motivaţie precisă – glorie şi bani, în spatele cărora stă totuşi
conştiinţa de care dau dovadă în tot ceea ce întreprind în viaţă şi în tenis.
Realizarea marilor performanţe în tenis, din zilele noastre, începând chiar de la
nivelul copiilor şi până în vârful piramidelor, nu mai este posibil fără a crea o serie de
condiţii de maximă necesitate, care să rezolve în totalitate problemele ce se impun pentru
                                                            
2
R. Voia- Tenis de la A la Z, ed. Sport-Turism, pag. 27
3
Gh. Moise; D. Moise; Ş Doboşi-Tenis pentru începători; Ed. Gramond Cluj Napoca, pag.11
4
Al. Lăzărescu, Cl. Teuşdea-Tenis-Tehnică-Tactică-Metodică; Ed. Fundaţia România de Mâine-Bucureşti 1999;
pag. 12

  62
radicalizarea procesului de pregătire şi joc, acordându-i Considerăm că, cele prezentate au o
pondere mărită şi privesc în special latura metodico-ştiinţifică a pregătirii şi participării la
competiţii a tenismenilor. Aceste sugestii au pornit din dorinţa de a creşte calitatea pregătirii
şi a jocului de tenis. Dorim ca lucrarea noastră de doctorat să aducă o contribuţie la acest
proiect de revitalizare a tenisului românesc.

Concluzii

Jocul de tenis, încă de la apariţie şi până în zilele noastre s-a răspândit pe toate
continentele, fiind practicat ca sport de performanţă şi ca divertisment de către milioane de
oameni, bucurându-se de o popularitate fără precedent.
Continua dezvoltare a tenisului şi în special a tenisului de performanţă a fost
generatorul perfecţionării permanente a tuturor verigilor acestui fermecător sport.
Jocul actual de tenis de înaltă performanţă se caracterizează prin mare dinamism,
jucătorul fiind pus în situaţia de a gândi şi acţiona rapid pentru aplicarea eficientă a
arsenalului tehnico-tactic, în diversitatea situaţiilor de adversitate5. Creşterea duratei jocului,
a numărului mare de turnee într-un an competiţional, la care se adaugă diversitatea condiţiilor
de desfăşurare a jocurilor solicită sportivilor eforturi deosebite (ei trebuind să dea dovadă de
o mare capacitate de efort fizic şi psihic).
Toate aceste caracteristici ale marii performanţe fac din actualul joc de tenis un
spectacol al virtuozităţii, al ridicării la cote înalte a pregătirii ştiinţifice a jucătorilor la toţi
parametrii antrenamentului sportiv. Motivaţia crescută, lupta pentru acumularea de puncte în
clasamentele naţionale şi internaţionale, asemănător procesului de pregătire şi joc al altor
domenii sportive, pentru desăvârşirea marilor campioni, au dus la coborârea vârstei de
realizare a marilor performanţe sportive. Exemplificăm : Martina Hingis a câştigat marele
turneu de la Roland Garros la 141/2 ani şi Monica Seles la 16 ani turneul de la Wimbledon.

Bibliografie

1. ANTONESCU, D., MOISE, D., 1995 – Principii de bază ale jocului de tenis, Revista
ANEFS, nr. 2, p. 32, Ed. ANEFS Bucureşti
2. BOLLETTIERI, N., MAHER, C.A., 1995 – Matchball – Das mentale efrolgsprogram von
N. Bollettieri, Munchen, Blv. Verlagsgeselschaft
3. BOLLETTIERI, N.,1999 - Classic Tennis Handbook, Ed. Eugene L. Scott.
4. BUZĂRNESCU, M., coordonator NEGULESCU, I., 2010 – (5) participant la Sesiunea
Internaţională de Comunicări Ştiinţifice UNEFS Buc., cu 2 lucrări:
a) Aspecte legate de pregătirea tehnico-tactică a jucătorului de tenis
b) Stadiul actual şi unele tendinţe ce se manifestă în evoluţia tenisului
5. GEORGESCU, S., 1967 – Lecţii de tenis, Ed. CNEFS, Bucureşti
6. GEORGESCU, ŞT., 1967 – Tenis – tehnică, tactică, metodică, Ed. CNEFS, Bucureşti
7. GEORGESCU, ŞT., 1973 – Teoria tenisului, Ed. Stadion, Bucureşti
8. GEORGESCU, ŞT., 1974 – Tenis de câmp, Ed. Stadion, Bucureşti
9. LĂZĂRESCU, A., MOISE, Gh., 1984 – Tenis (curs), Ed. IEFS, Bucureşti
10. LĂZĂRESCU, A., MOISE, G.D., 1986 – Tenis. Modelul de joc şi metodica unitară de
pregătire, Curs ANEFS Bucureşti
11. STĂNESCU, R., 2001 – Capacitatea de performanţă în tenis, Ed. ANEFS, Bucureşti

                                                            
5
Gh. Moise; D. Moise; Ş Doboşi- Tenis pentru începători; Ed. Gramond Cluj Napoca, pag.15

  63