Poezii de vară pentru copii

Vino, vino, dragă vară

Vino, vino, dragă vară

Noi cu drag te aşteptam

De cu zori şi până-n seară

Tot pe-afară să zburăm!

Vară dragă

Vară dragă, ai sosit

Cu graul îngălbenit,

cu cireşe roşioare

Coapte şi gustoase tare.

Cu vacanţele la mare,

Şi cu jocurile tale

Ce-i atrage-ntreaga zi

Pe drăguţii de copii.

Tu aduci caldură mare

Şi mult soare zi de zi

Tu eşti anotimpul care

Îi bucură pe copii.

Vino, vară
Vino, vino, dulce vară,

Să mai ies la camp, afară,

Să cutreier văi fugind,

Plaiurile să colind.

Să mă uit cum vin la ape

Turmele, să se adape,

Dintre fagi să desluşesc

Viers de fluier ciobănesc.

Freamăt de pădure verde

Auzul să mi-l dezmierde,

Ostenit apoi să cad

Jos, la umbra unui brad.

Şi să-mi fie câmpu-n floare,

Ceru-albastru-nvelitoare,

Să m-adoarmă-n dulce cânt

Brazii clătinaţi de vânt!

Vara

Cu firea ei cea arzătoare

Sosit-a vara înapoi.

Toţi pomii sunt în sărbătoare,

În tei stă floare lângă floare...

E dulce vara pe la noi!

Când dimineaţa se iveşte

Din al văzduhurilor fund,

Tot câmpul parcă întinereşte

Iar, deşteptată de pe prund,

Cireada satului porneşte...

În urma ei un roi de grauri,

Ca nişte valuri cenuşii,

S-amestecă prin bălării.

S-aşază-n coarne pe la tauri,

Fac fel de fel de nebunii.

Până ce-n zarea depărtată

Spre lacul trist se pun pe drum.

Şi cum se duc, - acum ş-acum

Se mai zăresc încă o dată,

Ca rămăşiţa unui fum.

Vara

Hai să mergem la plimbare!

Afară e numai soare

Cu prieteni fluturi mii

Plăpânzi dar mereu zglobii.

Cu gureşe păsărele,

Ce s-ascund prin rămurele.

Şi în triluri ne răspund

Cu glăsciorul lor plăpând.

Vara

Din a cerului broboadă

Stropii mari încep să cadă.

Iarbă, flori ies la paradă

Vine vara să le vadă.

Îşi aşează pe rochiţă

albe flori de romaniţă,

Şi din frunze noi catrinţe,

La brâu-lujere-fundiţe.

Spicele prinse-n codiţe,

Şi străbate cât e vara

Şes şi munte, toată ţara.

Trece vara fără veste

Trece vara fără veste,

Parcă-ar fi poveste.

Ieri doream mult soare,

Azi mă-ntreb: - Cum oare

O să merg la şcoală

Pe-aşa zăpuşeală?!

Şi florile se-ofilesc,

Şi ce o să dăruiesc
Primei mele-nvăţătoare?

Privindu-mă zâmbitoare,

Mama-mi zice-ncrezătoare:

- Lasă dragă că mai este

Şi-o să vezi, ca în poveste,

Până-n ziua cu pricina

Va-nflori din nou grădina.