Metoda Delphi

O alta metoda care a inceput sa fie utilizata din ce in ce mai frecvent de managementul firmelor, in special pentru deciziile
strategice cu orizont indelungat,este tehnica Delphi, cunoscuta si sub denumirea de "ancheta iterativa". Metoda se bazeaza
pe principiul gandirii intuitive si al perfectionarii acesteia, presupunandu-se ca la baza deciziilor privind viitorul trebuie sa se
afle, ca o componenta de baza, cunostintele si intuitia specialistilor in domeniul respectiv.

Specificitatea acestei metode consta in faptul ca nu se constituie un grup

fizic de persoane,, ci un numar de experti este solicitat sa complecteze un
chestionar cu privire la problema ce urmeaza a fi rezolvata. Pe baza
raspunsurilor formulate de experti este elaborat un nou chestionar prin care
se urmareste clarificarea tuturor ambiguitatilor sau impreciziilor rezultate
din completarea primei forme a chestionarului.[12]

Utilizarea tehnicii Delphi, implica parcurgerea a trei etape:[13]

- pregatirea si lansarea anchetei

- efectuarea anchetei

- prelucrarea datelor obtinute si valorificarea lor in procesul

decizional
In prima etapa se stabileste conducatorul anchetei si problema decizionala pentru care se utilizeaza ancheta si aspectul
major asupra caruia se va solicita opinia specialistilor, se constituie panelul de specialisti si se intocmeste , cat mai clar si
detaliat, primul chestionar care se transmite componentilor panelului in vederea completarii lui.

Etapa a doua consta in completarea chestionarului de catre participanti,

restituirea raspunsurilor organizarilor utilizarii anchetei si imbunatptirea
chestionarelor pe baza opiniilor exprimate de specialisti. Specific acestei
etape este transmiterea si chestionarea specialistilor, completarea de catre
acstia si reformularea lor succesiva de catre organizatori pe baza opiniilor
exprimate de componentii panelului. Ciclul expediere chestionar-
completare-inapoiere chestionar - prelucrarea opiniilor exprimate si
reformularea chestionarului se repeta pana cand se obtine consensul a cel
putin 50% dintre membrii panelului asupra opiniilor inserate in chestionar.

Etapa finala a utilizarii metodei Delphi consta in prelucrarea, analiza si

sinteza informatiilor obtinute prin intermediul chestionarelor si prezentarea
rezultatelor factorilor de decizie in vederea luarii deciziilor care se impun.
Tot in aceasta etapa se include si recompensarea materiala si morala a
componentilor panelului pe ale caror opinii se fundamenteaza alternativele
decizionale conturate in final.
Factorii principali care conditioneaza calitatea optiunilor decizionale
degajate ca urmare a utilizarii tehnicii Delphi sunt urmatorii:

- realismul si claritatea prezentarii problemei supuse anchetei si a

formularii chestionarelor;

- calitatea si eterogenitatea componentilor panelului;

- durata perioadelor in care specialistii trebuie sa raspunda la chestionare

si sa transmita raspunsurile;

- motivarea componentilor panelului in participarea la aplicarea metodei

Delphi;

- seriozitatea specialistilor in formularea raspunsurilor la chestionare;

- spiritul de discernamant si capacitatea de sinteza a organizatorului

utilizarii tehnicii Delphi.

Avantajele utilizarii metodei Delphi sunt urmatoarele:

- valorificarea in interesul firmei a competentei unei parti apreciabile

dintre cei mai buni specialisti din domeniul respectiv;

- analiza aprofundata a unor probleme majore finalizata in stabilirea unor

concluzii si solutii pertinente pentru societatea comerciala sau regia
autonoma;

- prefigurarea de solutii la probleme de indelungata si medie perspectiva,

deosebit de dificil de realizat, daca nu chiar imposibil, prin metodele si
abordarile clasice.

Un dezavantaj principal al tehnicii Delphi este timpul lung pe care il implica

fazele chestionarului, desi acum faxul si posta electronica accelereaza
expedierea si receptionarea chestionarelor. In plus, eficienta sa depinde de
abilitatile de compozitie ale celor chestionati si de interesul lor fata de
problema, din moment ce trebuie sa lucreze singuri, nu ca parte a unui
grup real. In ciuda acestor aspecte, Delphi este o metoda eficienta de a
pune laolalta un mare numar de judecati experte, cu evitarea problemelor.
Metoda Delphi presupune un studiu iterativ al expertilor. Fiecare participant completeaza un
chestionar si apoi primeste feedback referitor la toate raspunsurile. Apoi, avand aceste
informatii, completeaza chestionarul din nou, de data aceasta oferind explicatii pentru
parerile care difera in mod semnificativ de cele ale celorlalti participanti.

Explicatiile au rolul de informatii utile pentru ceilalti. In plus, acesta poate sa isi schimbe

parerea, pe baza evaluarii facute noilor informatii oferite de ceilalti participanti. Procedeul este

repetat de cate ori este necesar. Ideea consta in faptul ca intregul grup poate sa evalueze pareri

nonconformiste bazate pe informatii privilegiate sau rare. Astfel, in majoritatea

metodelor Delphi consensul creste de la o runda la alta.

Desi in mod obisnuit se desfasoara prin posta, exista variante de Delphi online sau fata-in-fata. In

procedeul initial, caracteristicile cheie ale metodei erau (1) structurarea fluxului informational,

(2) feedback catre participanti si (3) anonimatul participantilor. In metodaDelphi fata in fata,

anonimatul este eliminat. O alta varianta de Delphi este „Delphipolitic”, scopul principal al

acestuia fiind expunerea tuturor optiunilor diferite si a optiunilor referitoare la o problema,

precum si argumentele pro si contra pentru aceste pozitii.

cand se poate utiliza

Proces dialectic, metoda Delphi a fost proiectata pentru a oferi beneficiile esantionarii si a

schimbului de opinii, astfel incat respondentii sa poata invata din parerile celorlalti, fara

influentele excesive probabile in intalnirile conventionale fata-in-data (care in mod obisnuit sunt

domintate de persoanele care vorbesc cel mai tare sau au cel mai mare prestigiu). Tehnica

permite expertilor sa abordeze o problema complexa in mod sistematic. De la o runda la alta sunt

comunicate informatiile relevante, instruind in continuare membrii comisiei. Astfel, pot fi facute

recomandari pe baza unor informatii mai complete.

De obicei, una sau mai multe din urmatoarele proprietati ale aplicatiei duc la nevoia sau

practicalitatea de a utiliza Delphi:

 Problema nu se preteaza la tehnici analitice precise dar poate beneficia de pe urma unor
judecati subiective colective.
 Persoanele care trebuie sa contribuie la examinarea unei probleme complexe sau largi nu au
antecedente de comunicare adecvata si pot reprezenta medii diverse in ceea ce priveste
experienta sau expertiza.

 Este nevoie de mai multe persoane decat ar putea interactiona eficient fata in fata (cu
exceptia procedeului de transfer al Delphi fata in fata intre plenara si sub-grupuri).
 Timpul si costurile fac multe intalniri de grupuri sa nu fie fezabile.

 Eficienta sedintelor fata in fata poate fi crescuta printr-un proces de comunicare de grup.

 Neintelegerile dintre participanti sunt atat de serioase sau politic nedigerabile incat procesul
de comunicare trebuie mediat si/sau trebuie asigurata anonimitatea.

 Trebuie pastrata heterogenitatea participantilor pentru a asigura validitatea rezultatelor,

adica trebuie evitata dominarea prin cantitate sau prin puterea personalitatii.

Delphi politic serveste oricare dintre urmatoarele obiective, sau o combinatie a acestora:
 Asigurarea faptului ca toate optiunile posibile au fost puse pe tapet pentru a fi analizate

 Estimarea impactului si consecintelor oricarei optiuni particulare

 Examinarea si estimarea acceptabilitatii oricarei optiuni particulare.

In general, metoda Delphi a fost inventata pentru a incerca sa depaseasca variate obstacole socio-

psihologice, asociate cu procesele de grup, inclusiv:

 Personalitatea dominanta sau persoana vorbareata „ocupa” procesul de grup

 Refuzul unor persoane de a lua o pozitie intr-o problema inainte de stabilirea tuturor faptelor
sau inainte de a se stii in ce directie o ia majoritatea

 Dificultatea de a contrazice in public persoane din pozitii inalte

 Refuzul de a abandona o pozitie dupa ce aceasta a fost adoptata in public

 Teama de a aduce in discutie o idee nesigura care se poate dovedi a fi neplacuta si poate duce
la umiliere.

procedura

a. notiuni generale
Analizati diagrama de fluxuri a metodei Delphi de mai jos pentru o prezentare grafica a acestei

metode.

Metodele Delphi – fie obisnuite, fie in timp real pe calculator sau fata in fata – trec de obicei prin

patru etape. In prima etapa subiectul discutat este explorat si fiecare persoana contribuie cu

informatiile pe care le considera pertinente problemei. In a doua etapa se ajunge la o privire de

ansamblu asupra felului cum vede grupul problema, de exemplu, daca exista acord/dezacord in

privinta sensului unor termeni relativi precum „fezibil”, „important”, „dezirabil”, etc. Daca exista

dezacorduri importante, atunci acestea sunt explorate in cea de-a treia etapa pentru a arunca

lumina asupra motivelor diferentelor si a le evalua. A patra etapa presupune o evaluare finala

care are loc cand toate informatiile culese inainte au fost analizate initial si evaluarile au fost

trimise inapoi pentru reevaluare.

In capitolele urmatoare este prezentata o descriere pas cu pas a unei

metode Delphiconventionale, urmata de descrierea variatiilor ce constituie Delphi politic. In cele

din urma, sunt prezentati pasii Conferintei Delphi.

Diagrama de fluxuri a metodei Delphi

b. realizare

1. personal si sarcini
(a) Echipa de organizare
 Sarcinile echipei de organizare sunt urmatoarele:

 Intocmirea chestionarelor

 Identificarea si recrutarea expertilor

 Distribuirea chestionarelor

 Analiza comentariilor si feedback pentru experti dupa fiecare runda

 Scrierea raportului final.

(b) Expertii
 Completeaza chestionarele

 Daca metoda Delphi este fata in fata, participa la evenimentele programate.

(c) Moderatorul(ii)

Daca metoda Delphi este desfasurata fata in fata, este nevoie de unul sau doi moderatori pentru a

facilita procesul.

2. metoda delphi conventionala (hartie si creion)

Procedeul Delphi original poate fi descris prin urmatorii pasi. (Pentru prezentare grafica, studiati

diagrama de fluxuri a metodei Delphi).

(1) Formarea unei echipe care sa coordoneze si sa monitorizeze un procedeu Delphi pe un

subiect dat.

(2) Selectarea si recrutarea comisiei(ilor) care va participa la exercitiu.

In mod obisnuit, membrii comisiei sunt experti in domeniul ce ureamza a fi investigat. Anumite

carti sugereaza ca desi membrii comisiei trebuie sa fie bine informati despre subiect, nu este

necesar un grad mare de expertiza. Bineinteles, nivelul de expertiza cerut depinde de subiectul

ales si de intrebarile puse. Numarul membrilor comisiei variaza mult de la un procedeu la altul,

dar este necesar un minim de patru persoane pe comisie.

SFAT: Membrii comisiei trebuie asigurati ca participa la un exercitiu care implica un grup colegi.

Astfel, in scirsoare de invitatie indicati tipurile de medii reflectate in grupul participant.

(3) Intocmirea chestionarului Delphi pentru prima runda.

Este necesara o luna sau chiar mai mult pentru intocmirea chestionarului pentru prima runda. In

mod ideal, intrebarile puse trebuie sa fie suficient de precise pentru a elimina cea mai mare parte

a informatiilor irelevante, dar in afara de acest lucru, sa puna cat mai putine limitari asupra

informatiilor. In plus, pe langa chestionar, se trimite de obicei si un rezumat exact cu materiale

generale. In unele cazuri sunt furnizate seturi de scenarii care specifica anumite elemente pe care

respondentii trebuie sa le considere ca fiind date in scopul de a evalua problemele. (In mod

caracteristic, aceste scenarii abordeaza aspecte precum conditii economice viitoare, cum ar fi

rata inflatiei.)

Adeseori sunt prezentate variate alternative alaturi de o scara gradata care ofera respondentilor

posibilitatea de a-si cuantifica preferintele de la total dezacord la acord total.

Daca se foloseste procedeul de acordare a punctajelor, aveti grija sa nu folositi propozitii

compuse (cum ar fi „Credeti y, in cazul in care x ...”) ci mai bine descompuneti astfel de

propozitii in propozitii simple (ex. „Credeti x?” si „Credeti y?”).

SFAT: Daca sunti noi in metoda Delphi, respondentii vor raspunde des folosind comentarii compuse

si lungi. Este indicat sa dati cateva exemple, sub ce forma doriti raspunsurile, adica sa fie scurte,

exacte si de natura extraordinara. Permiteti membrilor comisiei sa sugereze modificari ale

cuvintelor folosite pentru a descrie anumite elemente si sa introduca elemente noi. Problemele de

politica sunt adeseori foarte sensibile in privinta limbajului exact.

SFAT: Uneori este bine sa prezentati un set de afirmatii alternative formand scenarii si sa lasati

respondentii sa formeze un scenariu al grupului, votand validitatea fiecareia.

(4) Verificati limbajul chestionarului (ex. ambiguitati, exprimari vagi).

Fiecare chestionar trebuie pre-testat de catre oameni care nu au fost implicati in crearea

acestuia. Identificati toate elementele care sunt formulate in mod confuz si revizuiti-le.

(5) Trimiteti primul chestionar membrilor comisiei.

(6) Analizati prima runda de raspunsuri.

(7) Pregatiti chestionarele rundei a doua (si testati-le).

In aceasta runda, discrepantele dintre parerile participantilor sunt scoase in evidenta (dar

mentinute inca anonime). Participantii sunt rugati sa incerce sa explice diferentele dintre parerile

lor si cele ale altora, furnizand rationamentul lor si orice informatii care pot avea influenta si pe

care ceilalti pot sa le cunoasca. In fiecare runda sunt impartasite astfel de informatii si

rationamente celorlalti participanti (inca mentinand anonimatul).

(8) Trimiterea chestionarelor rundei a doua membrilor comisiei.

SFAT: Cand cereti refacerea votului asupra unui element, aratati-le persoanelor votul lor initial si

furnizati-le doua exemplare ale chestionarului astfel incat sa poata retine un exemplar pentru

referire sau pentru munca de pregatire.

(9) Analiza raspunsurilor rundei a doua.

Pasii 7-9 se repeta pana cand se doreste sau este necesar pentru a obtine stabilitatea rezultatelor.

(10) Pregatirea unui raport de catre echipa de analiza care prezinta concluziile exercitiului.
SFAT: Este foarte important ca toti participantii sa inteleaga scopul exercitiului Delphi, altfel pot

sa nu raspunda corespunzator sau sa devina frustrati si sa isi piarda interesul.

3. delphi politic
Delphi, sub forma sa originala, avea tendinta sa abordeze subiecte tehnice si sa caute consensul

intre grupuri omogene de experti. Spre deosebire de acesta, Delphi politic este folosit pentru a

genera parerile opuse cele mai puternice posibil referitor la solutii potentiale ale unei probleme

politice importante. O problema politica poate fi vazuta ca o problema pentru care nu exista

„experti”, numai sustinatori informati si judecatori. Un expert sau analist poate contribui cu o

estimare cuantificabila sau analitica cu un oarecare efect, ce rezulta dintr-o anumita solutie a

unei probleme politice, dar este putin probabil ca dintr-o astfel de analiza sa rezulte o solutie

clara (pentru toti cei implicati) a unei probleme politice. Expertul devine un sustinator al

eficacitatii si eficientei si trebuie sa concureze cu sustinatorii grupurilor de interese implicate din

cadrul societatii.

Delphi politic se bazeaza pe premiza ca cel care ia deciziile nu este interesat sa aiba un grup care

sa ii genereze deciziile, ci sa aiba un grup informat care sa ii prezinte toate optiunile si dovezile

sustinatoare pe care el/ea sa le analizeze. In consecinta, Delphi politic este o unealta de analiza a

problemelor politice si nu un mecanism de luare a unei decizii. Generarea consensului nu este

obiectivul primordial. Structura procesului de comunicare, precum si alegerea grupului de

respondenti pot face ca atingerea consensului asupra unei anumite probleme sa fie foarte putin

probabila. De fapt, in anumite cazuri, sponsorul poate chiar sa ceara un design care inhiba

formularea consensului.

Procedeul pentru Delphi politic este acelasi ca in cazul Delphi traditional, dar intrebarile

chestionarului puse membrilor comisiei vor tinti mai mult spre explorarea tuturor posibilitatilor,

opiniilor si rationamentelor, decat spre atingerea consensului.

Urmatoarele intrebari trebuie sa coordoneze etapele de planificare si implementare a

metodei Delphi politice:

 Formularea problemelor. Care este problema care trebuie analizata cu adevarat? Cum trebuie
formulata aceasta?

 Expunerea optiunilor. Fiind data problema, care sunt optiunile politice disponibile?
 Determinarea pozitiilor initiale asupra problemelor. Care sunt cele cu care toata lumea este
de acord si care sunt cele fara importanta care pot fi eliminate? Care sunt cele care determina
dezacorduri intre respondenti?

 Explorarea si obtinerea motivelor dezacordurilor. Ce presupuneri, pareri sau fapte stau la baza
rationamentului persoanelor pentru sustinerea pozitiilor respective?

 Evaluarea motivelor respective. Cum vede grupul argumentele separate folosite pentru a
apara anumite pozitii, si cum se compara unii relativ la altii?

 Reevaluarea optiunilor. Reevaluarea se bazeaza pe parerile asupra „dovezilor” cauzale si pe

analiza relevantei acestora pentru fiecare pozitie adoptata.

In principiu, acest proces necesita cinci runde de procedeu Delphi cu hartie si creion. Totusi, in

practica, majoritatea metodelor Delphi pe politica incearca sa mentina o limita de trei sau patru

runde, procedand in felul urmator:

 Echipa de monitorizare dedica timp considerabil pentru pre-formularea atenta a problemelor.

 Chestionarele furnizeaza o lista(e) cu un domeniu initial de optiuni, dar permit membrilor

comisiei sa adauge optiuni pe lista(e).

 Membrii comisiilor sunt rugati sa isi exprime pozitia referitor la un anumit element si motivele
care stau la baza acesteia in prima runda.

SFAT: S-a sugerat ca cel mai bun vehicul pentru un Delphi politic este o versiune computerizata a

procesului, in care structura de runde dispare si fiecare etapa este desfasurata sub forma unui

proces continuu.

Intr-un Delphi politic este necesar sa fie alese ca participanti persoane informate, reprezentati ai

multelor parti ale problemelor discutate. Designul initial trebuie sa asigure faptul ca toate

intrebarile „evidente” si sub-problemele au fost incluse si ca participantii sunt rugati sa furnizeze

aspecte mai subtile ale problemei. Astfel, monitorii trebuie sa inteleaga subiectul suficient de

bine pentru a recunoaste implicatiile remarcilor abreviate ale participantilor.

SFAT: In unele cazuri participantii pot sa isi concentreze in exces eforturile asupra anumitor

probleme in detrimentul altora. Acest lucru se poate produce deoarece grupul nu este la fel de

diversificat ca si extinderea totala a exercitiului. Avand cunostinte adecvate despre subiect,

echipa de design poate stimula analiza problemelor neglijate, introducand comentarii in

rezumatele trimise pentru analiza grupului. Este o problema de integritate ca acest privilegiu sa
fie utilizat cu grija pentru a stimula dialogul pe toate laturile ale unei probleme si nu pentru a

mana participantii catre un anumit punct de vedere.

4. conferinta delphi (de asemenea, delphi fata in fata sau de grup)
Aceasta versiune de grup fata in fata a Delphi permite mai multe discutii si dezbateri si necesita

mai putin timp decat versiunea traditionala, dar participantii sacrifica anonimatul.
 Recrutati o echipa de design-monitorizare, un facilitator al grupului si un asistent pentru a
coordona si monitoriza procedeul Delphi de grup. Echipa de design-monitorizare trebuie sa
contina cel putin doi specialisti, astfel incat sa se poata verifica unul pe celalalt. In mod ideal,
unul trebuie sa fie informat despre problema discutata, iar celalalt sa aiba talente editoriale.
 O echipa de management trebuie sa decida (si de obicei sa reduca) subiectul(ele), precum si
numarul de comisii Delphi care vor fi desfasurate pe subiect(e).
 Stabiliti data organizarii comisiei. O zi intreaga va permite mai multe runde de abordare a
unei intrebari. Este necesar timp mai mult pentru a aborda probleme foarte compleze sau mai
mult de o singura intrebare majora.

 Rezervati o locatie pentru atelier. Este necesara o camera mare care sa poata primi toti
membrii comisiei. Ideal ar fi accesul la mai multe camere mici, in care sa poata lucra sub-
grupurile.

 Alegeti si recrutati participantii pentru fiecare comisie.

 In mod obisnuit, membrii comisiei sunt experti in domeniul investigat.

 Rezervati cazare pentru cei care au nevoie. Aranjati pregatirea mancarii.

 Intocmiti chestionarul Delphi.

 Raspunsurile individuale la intrebari. Lucrand individual si fara discutii, fiecare participant
raspunde la intrebare.

 Grupurile mici. Participantii se impart in sub-grupuri de persoane „similare” si pregatesc o

lista de informatii, aranjate in ordinea importantei. Aici „similar” se refera la parerile lor
despre subiectul abordat. Scopul este obtinerea unor sub-grupuri omogene care asigura faptul
ca toate informatiile importante pentru un anumit punct de vedere sau un anumit grup de
interese vor ajunge pe lista plenara.

 Grupul plenar. Culegeti aspectele importante de la fiecare grup si treceti-le pe o lista pe care
o poate vedea toata lumea (printat, flipchart, etc.). Pentru aceasta, cereti fiecarui grup pe
rand sa contribuie cu aspectul cel mai important din lista, care inca nu a fost adaugat pe lista
grupului plenar.
 Votul plenar. Se foloseste o procedura de vot multiplu pentru a ordona aspectele de la cel mai
important la cel mai putin important. Se alege un punct de separare natural intre elementele
cu scor mare si cele cu scor mic. Intre sase si noua aspecte sunt suficiente pentru majoritatea
subiectelor.

 Schimbari individuale. Fiecare persoana analizeaza ce schimbari doreste sa faca pe lista

grupului sau mic dupa ce a vazut lista plenara.

 Grupurile mici. Membrii compara lista aspectelor primare de pe lista grupului lor mic cu cele
de pe lista plenara. Acolo unde lista grupului mic difera de lista plenara, grupul mic are doua
optiuni. Poate sa isi modifice lista astfel incat sa se asemene mai mult cu lista plenara sau
poate sa aduca argumente pentru schimbarea listei plenare in directia listei sale. Acest lucru
se realizeaza in felul urmator: adaugati pe lista grupului mic elementele din lista plenara pe
care grupul mic le-a omis inainte, dar este gata sa le accepte. Pregatiti un raport scurt care
sustine primele elemente de pe lista grupului mic si care grupul mic crede ca trebuie adaugate
pe lista plenara. Observatie: trebuie impusa o limita de timp pentru raport, de un minut, de
exemplu. Scopul acestui raport nu este sa ii convinga pe altii sa isi adapteze punctul de
vedere, ci sa prezinte argumente pe care grupul crede ca altii le-au trecut cu vederea. Fiecare
grup mic isi noteaza apoi lista revizuita pe o coala mare si argumentele (sub forma de notite)
pe alta coala.

 Rapoartele grupului mic catre plenara: Listele revizuite ale grupurilor mici sunt afisate fara
comentarii. Pe rand, fiecare grup isi afiseaza colile cu argumente si le explica pe scurt.
Raportul fiecarui grup este urmat de o sesiune scurta de intrebari strict pentru lamuriri.
Trebuie impuse limite de timp stricte.

 Dezvoltarea consensului plenar: reveniti la pasul 9 si repetati ciclul pana cand se ajunge la
consens.

 Constrangerile de timp pot necesita un numar fix de cicluri. Consensul poate fi crescut la pasul
9 avand doua runde de vot, in loc de una.

Pentru informatii detaliate suplimentare referitoare la filosofia din spatele metodei Delphi,

precum si pentru aplicatii variate, studiati: http://www.is.njit.edu/pubs/delphibook/

aspecte privind resursele (timp, buget)

a. orarul
Tabelul urmator prezinta un program saptamanal general pentru o versiune online a

metodei Delphi. Totusi, acesta este numai un exemplu general. Trebuie observat ca programele

variaza mult si ca metoda Delphi fata in fata necesita mult mai mult timp decat cele realizate

online.
programul general pentru metoda delphi-online saptamana

1. Pregatirea proiectului Delphi

 Pregatire generala

 Alcatuirea comisiei de experti

1-2
 Adresele de email ale participantilor

 Realizarea unei colaborari mai concrete

 Formularea textelor insotitoare

2. Initierea si configurarea sistemului Delphi online

 Intrebarile primei runde

 Intocmirea invitatiei prin email 1-2

 Solicitarea consimtamantului oficial al participantilor

 Crearea primei rundei a sistemului Delphi online (utilizatori, parole, texte, ...)

3. Prima runda de intrebari Delphi

3-5
 Cautarea celor care nu au raspuns

4. Tratarea rezultatelor primei runde si pregatirea rundei a doua

 Analiza datelor: reducerea raspunsurilor la intrebarile deschise la un set mult mai limitat, fara pierderea continutului

6-7
 Introducerea in sistem

 Invitarea participantilor prin email

5. A doua runda de intrebari Delphi

8-10
 Cautarea celor care nu au raspuns

6. Tratarea rezultatelor celei de-a doua runde si pregatirea rundei a treia

 Analiza datelor: raspunsuri la intrebari inchise si argumente

11-12

 Invitarea participantilor prin email

7. A treia runda de intrebari Delphi 13-15

 programul general pentru metoda delphi-online saptamana

 Cautarea celor care nu au raspuns

8. Tratarea rezultatelor rundei a treia

 Raportul intermediar 16-17

9. Managementul proiectului

 Elaborarea planului proiectului

continuu

 Intalnirile proiectului

10. Raportul final al proiectului Delphi 18-19

b. bugetul

Urmatoarele elemente constituie principalele aspecte bugetare in metoda Delphi:

Personal: Echipa de organizare, Salarii pentru experti, Moderatorii

Transport: Numai pentru metoda Delphi fata in fata: transportul expertilor si moderatorului(ilor)

Cazare: Numai pentru metoda Delphi fata in fata: cazare pentru experti si moderator(i)

Mancare: Numai pentru metoda Delphi fata in fata: mese pentru experti si moderator(i)

Recrutare si promovare: Recrutarea expertilor

Comunicare: Costuri de tiparire si trimitere a chestionarelor (daca se realizeaza prin posta)

Tiprarirea raportului intermediar si final si distribuirea acestuia

Facilitati: Numai pentru metoda Delphi fata in fata: locatia pentru eveniment

Materiale si resurse: (Acestea depind de tipul de metoda Delphi utilizata.)

practici bune suplimentare si dezavantaje potentiale

Cateva motive frecvente de „esuare” a metodei Delphi sunt:

 Impunerea parerilor si preconceptiilor monitorului asupra membrilor comisiei prin specificarea
excesiva a structurii Delphi si astfel nepermitand contributia cu alte pareri legate de problema
 Presupunerea ca metoda Delphi poate fi un surogat pentru toate celelalte forme de
comunicare umana intr-o situatie data
 Tehnici slabe de rezumare si prezentare a raspunsurilor grupului si astfel esecul asigurarii
interpretarilor comune ale scarii de evaluare folosite in exercitiu
 Ignorarea si nu explorarea dezacordurilor, astfel incat cei care nu sunt de acord se
descurajeaza si renunta generandu-se un consens artificial

 Subestimarea naturii solicitante a metodei Delphi; esecul recunoasterii respondentilor ca fiind

consultanti si necompensarea lor adecvata pentru timpul acordat, in cazul in care
procedeul Delphi nu face parte din atributiile lor de serviciu.

Pentru un Delphi incununat de succes, este important sa:

 Se selecteze cu atentie grupul de respondenti/membrii ai comisiei

 Se adapteze designul Delphi la aplicatia respectiva

 Se asigure onestitatea si lipsa erorilor in echipa de monitorizare

 Se asigure un limbaj comun si logic, mai ales daca participantii provin din medii culturale
diverse.