You are on page 1of 5

Prepararea siropurilor

Pe masura ce veti dobandi experienta in lucrul cu tele


medicinale, veti dobandi incredere pentru a crea propriile
dumneavoastra retete. Pentru a ajuta, mai dau niste retete
care includ explicatii cu privite la motivele alegerii respectivelor
te.
Categoriile sunt urmatoarele: stimulente, diuretice,
expectorante, astringente, tranchilizante si tonice. Plantele
dintr-o categorie pot fi inlocuite cu altele din aceeasi categorie.
Desigur, nu toate tele dintr-o categorie sunt la fel in ceea ce
priveste puterea lor si efectele secundare, asadar putina
documentare fi utila pentru a putea alege ta adecta din
respectivele categorii. Altfel, puteti pur si simplu urma retetele
din aceasta sectiune. Amintiti- ca trebuie sa folositi tele
medicinale in mod responsabil. Daca aveti indoieli, consultati-
medicul.
Pentru retetele din aceasta sectiune trebuie folosite te uscate.
Cand preparati siropuri de tuse, amestecurile de te uscate sunt
folosite in general sub forma de decocturi. Strecurati-le, apoi
adaugati miere si lasati sa fiarba la foc mic inca 30 de minute.
Adaugati arome dupa ce amestecurile s-au racit (uleiul de
cirese salbatice este o atoma extraordinara).
Exista anumite tipuri de te medicinale care sunt incluse de
obicei pentru prepararea siropurilor de tuse:
1. Stimulentele sau actitoarele: un stimulent este un agent care
sporeste temporar o activitate functionala. De exemplu,
un diuretic sporeste secretia de urina. Daca se doreste un
diuretic, urmatoarele te sunt recomandabile:
patrunjelul, nasturelul si frunzele si radacinile de sparanghel.
Daca se doreste un diaforetic, puteti folosi Eupatorium
perfoliatum, coada-sorice-lului, menta sau verbina. Un
diaforetic este un agent care sporeste transpiratia.
2. Aromaticele au un miros placut. Iata cate exemple: toate
rietatile de menta, feniculul, iarba-matei, scoarta de sasafras si
maghiranul.
3. Lenitivele: un lenitiv este un agent care calmeaza sau
inmoaie. De obicei ajuta membranele mucoase, lata cate
exemple; nalba, nalba de gradina, algele rosii, lumanarica,
ulmul alb, mierea si mugurii de plop.

Reteta de baza pentru siropul de tuse

Amestecati urmatoarele te uscate: ½ lingurita cu cimbru, cate o


lingurita cu lobelia, iarba-mare, podbal, Eupatorium perfolatum,
ulm alb, scoarta de cires salbatic, coada-soricelului, 2 lingurite
cu alge rosii, cate o lingura cu muguri de plop, lumanarica si
menta.
Adaugati in mixtura de te uscate 4 cani cu apa si fierbeti pana
ce scade la jumatate. Strecurati bine si adaugati 2 cani cu
miere. Mai fierbeti 30 de minute. Raciti si aromatizati daca
doriti. Sa analizam ingredientele, pentru a vedea de ce folosim
aceste te in siropul de tuse.
Cimbrul are proprietati antispasmodice, de aceea este eficient
pentru tuse si raceala. Tendinta de a se ramifica pe masura ce
creste este "signatura\" tei. Aceasta trimite la "ramurile\" din
sistemul respirator, digestiv si urinar.
Labelia este un expectoram, deci este buna de folosit in
siropurile de tuse. Se mai numeste si ta astmului. Este bine
cunoscuta pentru tratarea astmului si a tulburarilor respiratorii.
"Signatura\" acestei te este data de capsulele umflate pline cu
seminte. Acestea se umfla in sezonul culesului. Semintele
umflate sunt indicatori ai contuziilor si intinderilor sau ai
umflaturilor asociate racelilor ori afectiunilor respiratorii. Folositi
aceasta ta pentru uz extern, sub forma de comprese fierbinti
pentru umflaturi sau intinderi.
larba-mare este folosita datorita proprietatilor sale calmante.
Este unul dintre ingredientele principale ale unui sirop de tuse
care ne-a parvenit din traditia natilor americani. Iata reteta:
preparati un sirop, amestecand cate 2 cani cu radacina de
iarba-mare, radacina de nard si radacina de tataneasa. Tocati
radacinile si adaugati 3,8 1 de apa. Fietbeti lichidul pana ce
scade la jumatate si adaugati cate o cana cu coniac si miere.
Mai fierbeti inca 30 de minute. Doza este de o lingurita la
fiecare ora (sau dupa nevoie).
Florile galbene ale ierbii-mari reprezinta una dintre
"signaturile\" sale. Acestea indica faptul ca este o ta utila
pentru sistemul urinar. Astfel, iarba-mare induce urinarea, ceea
ce este foatte util in timpul unei raceli, deoarece ajuta la
eliminarea toxinelor din organism.
Podbalul era numit de vechii romani tussilago, ceea ce
inseamna "ta tusei\". Ingredientul activ principal
din podbal este un mudlagiu care calmeaza gatul. La un
moment dat podbalul era fumat de catre astmatici. Dar studiile
au aratat ca mucilagiul este distrus prin ardere, asadar podbalul
nu are nici o valoare terapeutica daca este fumat, "Signatura\"
acestei te este data de faptul ca frunzele sale raman lipite daca
sunt presate unele de altele. De aceea primii fitoterapeuti au
crezut ca substanta activa din ta se va "lega\" de toxinele din
organism. Dupa ce aceasta substanta se "leaga\" de toxine,
acestea pot fi eliminate mai usor prin urina. Acelasi lucru este
valabil si pentru unguras si sale. Ambele te pot fi inlocuite cu
podbalul. Florile de podbal sunt galbene, acest lucru
inseamnand ca aceasta ta are proprietati diutetice.
Eupatorium perfoliatum a fost folosit pentru a imbunatati starea
membranelor mucoase din aparatul digestiv si din cel
respirator, precum si din intestine si ficat. A fost utilizat de nadi
americani pe post de diaforetic, pornind de la ideea ca
eliminarea toxinelor prin transpiratie ajuta la ndecare. Aceasta
ta cteste in mlastini sau pe malurile rautilor si paraielor, deci
poate fi utilizata pentru raceli, gripa sau alte boli "umede\".
Florile sunt albe, deci cred ca este un bun tonic pentru
purificarea sangelui in timpul bolilor.
Istoria acestei te este interesanta. A fost folosita de primii
fitoterapeuti pentru a trata fracturile oaselor. Frunzele erau
inmuiate in apa si infasurate in jurul zonei afectate, dupa care
se bandaja sttans, deseori cu o atela. Era o metoda foarte
primitiva de a ttata fracturile si nu trebuie folosita astazi.
Apelati la medic in astfel de cazuri. Fracturile pot provoca grave
complicatii, deci nu va jucati cu ele: apelati la ingrijire medicala
de specialitate.
Ulmul alb este emolient si lenitiv. Partea folosita pentru
prepararea remediilor naturiste este scoarta interioara uscata.
Este un foarte bun expectorant si ajuta la eliminarea flegmei.
"Signatura\" sa este data de substanta mucilaginoasa care
poate fi gasita mestecand scoarta.
Scoarta de cires salbatic arc o natura astringenta. Guma,
dizolvata intr-un solvent adecvat, este folosita la prepararea
siropurilor de tuse ca sedativpectoral. Scoarta poate fi folosita
extern sub forma de decoct pentru taieturi si rani, precum si
pentru afectiuni respiratorii.
Coada-soricelului poate fi adaugata la siropul de tuse pentru
substantele similare aspirinei si proprietatile sale antibiotice. Va
calma durerea, iar proprietatile antibiotice vor lupta impotriva
infectiei.
Algele rosii sunt emoliente care opresc tusea datorata racelii.
Nu sunt bune numai pentru afectiunile respiratorii, ci sunt
folosite si pentru problemele rinichilor si intestinelor.
"Signatura\" lor este dara de asemanarea cu sistemul bronhiilor
umane si de faptul ca atunci cand sunt puse in apa fierbinte,
algele uscate se transforma intr-un jeleu gros, mucilaginos.
Mugurii de plop sunt culesi iarna tarziu sau primavara devreme.
Stimuleaza expectoratia in afectiunile respiratorii. Au un efect
calmant asupra gatului, deci sunt foarte buni de adaugat la
siroptirile de tuse, deoarece contin o substanta anestezica ce
opreste durerea. Pentru prepararea unguentelor, mugurii sunt
fierti uneori in untura. Pentru ndecarea eruptiilor cutanate, a
vana-tailor, taieturilor sau zgarieturilor, acestia sunt pusi in
alcool si folositi sub forma de tinctura.
Lumanarica este un lenitiv si un emolient. Este indicata pentru
calmarea durerii. Se foloseste si ca antibiotic, deoarece poate
inhiba anumite tipuri de bacterii. "Signatura\" tei o reprezinta
florile galbene, care indica faptul ca poate fi folosita si ca
diuretic. Perii de pe frunze indica senzatia de gadilare din gat,
de aceea este o ta buna si pentru sistemul respirator.
Lumanarica poate fi inlocuita de unguras, desi eu o prefer pe
prima.
Izma-buna are capacitatea de a elimina mucusul intarit din
aparatul respirator si din cel digestiv, prevenind disconfortul
cauzat de acesta. In combinatie cu Eupatorium perfoliatum si
sale, este considerata un diaforetic si poate fi folosita sub forma
de ceai in tratarea racelilor. "Signatura\" sa este data de
cresterea in soluri umede sau noroioase, de aceea poate fi
folosita pentru bolile "umede\" ale aparatului respirator.

Sirop de tuse cu iarba-mare

Turnati o cana cu apa peste o cana cu radacina de iarba-marc si


adaugati o cana cu miere. Aduceti lichidul la punctul de
fierbere, reduceti focul si fierbeti la foc mic pana ce radacina
devine moale. Strecurati decoctul si consumati-l in functie de
neie pentru tuse.

Sirop de tuse cu ceapa

Proprietatile astringente ale cepei sunt bine cunoscute. Nu este


nimic mai bun pentru tratarea tusei. Tocati marunt 4 cani cu
ceapa. Adaugati 4 cani cu apa, 2 ½ cani cu zahar brun si 6
linguri cu miere. Fierbeti lichidul intr-un s acoperit, la foc mic,
timp de 4 ore. Strecurati ceapa si puneti siropul intr-o sticla
etichetata. Luati cate o lingura, in functie de necesitati.