3.

Combaterea violenței și a discursului instigator la ură

Astăzi în şcoală, copiii nu mai sunt confruntaţi cu pedepse crude din partea
profesorilor – aproape întreaga Europa interzice pedeapsa corporală în
şcoală. Dar violenţa rămâne în umbra – mai ales sub forma agresiunilor.
Copiii care sunt un pic diferiţi: mai deştepţi, mai înalţi sau mai mici, sau cu o
altă culoare de piele sau un accent diferit, pot fi ţinta atacurilor.
Violenţa în şcoală este una din cele mai vizibile forme de violenţă împotriva
copiilor, dar ideea că acesta este în creştere nu este susţinută pe deplin de
statistici. Ideea publicului că şcolile sunt nesigure este alimentată parţial de
media de senzaţie şi nu este susţinută sau este prea puţin susţinută de
analize. în orice caz, sensibilizarea publicului şi intoleranţa lui faţă de
violenţa în şcoală a crescut în ultimii 10 ani și multe guverne europene şi-au
introdus violenţa pe agenda lor politică.
Există multe tehnici care s-au dovedit că sunt eficiente în oprirea
agresiunilor. O abordare identificată de Consiliul Europei este de a crea o
atmosferă pozitivă şi democratică în şcoală, unde fiecare, profesori, elevi şi
personal auxiliar, sunt incluşi și ascultaţi. O metodă de succes este
medierea: aducerea împreună a celor două părţi opuse pentru a discuta
problema de faţă cu o persoană neutră. Anumite şcoli au putut să adopte
această metodă, copiii acţionând ca mediatori pentru ei, reducând
substanţial, în acest fel, cazurile de violenţă.